Acest articol se referă la un oraș din partea de sud-est a României.

Pentru un oraș german,

vedeți Konstanz. Pentru alte sensuri, vedeți Constanța (dezambiguizare).
Constanța

—  municipiu, reședință de județ[*], oraș, oraș

mare[*] și Cetate-polis[1]  —
Drapel
Stemă

Constanța

Constanța (România)

Poziția geografică
Constanța

Constanța (Județul Constanța)

Localizarea orașului pe harta Județului Constanța

Coordonate: 44°10′24″N
28°38′18″E44°10′24″N 28°38′18″E

Țară  România

Historical regions of Moesia

the Balkans[*]

Județ  Constanța

SIRUTA 60419

Fondare secolul VII î.Hr. ca Tomis

Numit după Flavia Iulia Constantia[*]

Reședință Constanța[*]

Componență Constanța[*], Mamaia, Palazu

Mare
Guvernare

 - Primar Vergil Chițac[4] (PNL, 27

septembrie 2020)

Suprafață

 - Total 124,89 km²

Altitudine 25 m.d.m.

Populație (2011)[2][3]

 - Total ▼ 283.872 locuitori

 - Densitate 2.273 loc./km²

 - Recensământul
310,471 locuitori
anterior, 2002

Fus orar UTC+2

Cod poștal 900003–900746

Prefix telefonic 241

Localități înfrățite

 - 24 orașe înfrățite listă

Prezență online

site web oficial 

GeoNames 

OpenStreetMap 
 Facebook Places 

Constanța pe harta județului Constanța

Modifică date / text 

Constanța (limba greacă veche: Tόμις Tomis, latină: Tomis Constantiana, în italiană prin navigatorii

genovezi și din ea, în alte limbi latine Constanza, limba greacă Κωνστάντζα/ Κωνστάντια, limba turcă
otomană  ‫كو‬
‫ستنجه‬ (Köstendje), turcă Köstence, bulgară Кюстенджа (Kiustengea), armeană Կոնստանցա, ebra
ică  ‫קונסטנצה‬, slovacă, cehă, sârbă, poloneză, croată & maghiară Konstanca, albaneză Qushtendja, 
bosniacă Kostanj, germană Küstendje (pe plan local), uneori scris și Konstanz) este municipiul de
reședință al județului cu același nume, Dobrogea, România, format din localitățile componente
Constanța (reședința), Mamaia și Palazu Mare.
Constanța este unul dintre cele mai vechi orașe atestate de pe teritoriul României. Prima atestare
documentară datează din 657 î.Hr. când pe locul actualei peninsule (și chiar sub apele de azi, în
dreptul Cazinoului) s-a format o colonie greacă numită Tomis.[5] Localitatea a fost cucerită
de romani în 71 î.Hr. și redenumită Constantiana după sora împăratului Constantin cel Mare. În
cursul secolului XIII Marea cea mare (cum era denumită atunci Marea Neagră) a fost dominată de
negustorii italieni din Genova care au ajutat la dezvoltarea orașului. Ulterior, Constanța a suferit un
declin sub conducerea otomană, devenind un simplu sat locuit de pescari greci și de crescători tătari
de cai și oi. Localitatea a redevenit oraș după construirea căii ferate Cernavodă-Constanța și a
portului, în 1865, pentru exportul grânelor românești. După Războiul de Independență (1877-1878),
când Dobrogea a devenit parte a României, Constanța, principal port al statului, a crescut continuu,
deținând acest rol până astăzi.[6]
Portul Constanța acoperă o suprafață de 39,26 km²,[7] are o lungime de aproape 30 km, este cel mai
mare port din bazinul Mării Negre și se află pe locul 4 în Europa.

Cuprins

 1Geografie
 o 1.1Amplasare
o 1.2Ape
o 1.3Climă
 2Demografie
 3Politică și administrație
o 3.1Evoluție istorică
 4Istorie
o 4.1Antichitate
o 4.2Evul Mediu și Era Modernă
o 4.3Regatul României
o 4.4După al Doilea Război Mondial
 5Administrare și politică
o 5.1Zonă metropolitană
o 5.2Județ
 6Economie
 7Cultură
 8Transporturi
o 8.1Transporturi rutiere
 8.1.1Autostrăzi
 8.1.2Drumuri Europene
 8.1.3Trama stradală și transportul în comun
o 8.2Transportul în comun
o 8.3Transporturi feroviare
 8.3.1Feriboturi
 8.3.2Gara Maritimă
o 8.4Transporturi maritime
o 8.5Transporturi fluviale
o 8.6Transporturi aeriene
 9Cartiere ale Constanței
 10Educație
 11Relații externe
o 11.1Orașe înfrățite
o 11.2Consulate
 12Personalități
 13Obiective
 14Galerie de imagini
 15Media
 16Referințe
 17Bibliografie
 18Studii
 19Lectură suplimentară
 20Vezi și
 21Legături externe

Geografie[modificare | modificare sursă]
Amplasare[modificare | modificare sursă]
Constanța se află în județul cu același nume, în partea de sud-est a României. Se situează pe
coasta Mării Negre, într-o zonă lagunară la est, deluroasă la nord și în partea centrală, și de câmpie
la sud și vest. Orașul Constanța posedă o plajă proprie în lungime de 6 km. Partea de nord a
municipiului, Mamaia, cea mai populată stațiune turistică de pe Litoral, se află pe malul unei lagune,
având o plajă de 7 km lungime, plajă care continuă cu alți 6 km pe teritoriul orașului Năvodari.
Municipiul se învecinează cu orașele Năvodari și Ovidiu la nord, cu comuna Agigea la sud (cu
aceste trei localități fiind lipit), orașul Murfatlar și comuna Valu lui Traian la vest, orașul Techirghiol și
comuna Cumpăna la sud-vest și Marea Neagră la est. Constanța este împărțită în cartiere : la cele
tradiționale precum Anadolu (Anadol-Köy în turcește), Tăbăcăria, Brotăcei, Faleza Nord, Coiciu,
Palas, Medeea, Brătianu, Centru, Peninsula, Agigea sau Viile Noi, s-au adăugat cartiere sau
subdiviziuni noi precum Tomis I, II, III și Nord, Abator, CET, Km 4, 4-5 și 5 ,Faleza Sud(Poarta 6) și
alte nume poetice, moșteniri ale "epocii de aur". Cartierele nu au o autonomie administrativă, cum
este cazul sectoarelor Bucureștiului, iar granițele lor nu sunt exact delimitate.

Ape[modificare | modificare sursă]
O mare parte din suprafața municipiului este amplasată într-o arie lagunară, având lacul
Siutghiol (lacul lăptos în turcește, odinioară cunoscut ca „Limanul Canara” sau „Ghiolul Mare” printre
constănțeni și „lacul Mamaia” în limbaj turistic) în nord și lacul Tăbăcăriei („Ghiolul Mic”) în nord-est.
Constanța se află practic pe o insulă, municipiul fiind mărginit la nord și nord-vest de Canalul Poarta
Albă-Midia Năvodari, la est de Marea Neagră, iar la sud și vest de Canalul Dunăre-Marea Neagră.
Deși la suprafață nu există nicio sursă de apă curgătoare, pe sub Constanța apa freatică
din acviferul Jurasic-superior barremian,[8] se scurge cu o viteză foarte redusă[9] din direcția sud-vest
spre nord-est. Debitul său este comparabil cu al Dunării,[10][11] fiind un important zăcământ de apă
potabilă care furnizează populației Constanței precum și turiștilor, numeroși vara, apa curentă
necesară, extrasă prin câteva zeci de foraje. Consumul industrial se face din sursa de suprafață
„Galeșu” aflată pe Canalul Poarta Albă-Midia-Năvodari [12]. Din acest motiv municipiul nu s-a aflat
niciodată în situația de a restricționa consumul de apă potabilă, chiar și în vârf de sezon turistic, pe
caniculă sau secetă prelungită. De asemenea, Constanța este singurul municipiu din România și
printre puținele orașe din lume care tratează apa potabilă destinată populației cu ultraviolete.[13]

Climă[modificare | modificare sursă]
Constanța este unul dintre cele mai calde orașe din România. Are un climat subtropical umed (Cfa),
cu influențe oceanice și semi-aride. Există patru anotimpuri distincte în timpul anului.
Clima municipiului Constanța evoluează pe fondul general al climei temperate continentale,
prezentând anumite particularități legate de poziția geografică și de componentele fizico-geografice
ale teritoriului. Existența Mării Negre și, la nivel mai mic, a Dunării, cu o permanentă evaporare a
apei, asigură umiditatea aerului și totodată provoacă reglarea încălzirii acestuia. Temperaturile medii
anuale se înscriu cu valori superioare mediei pe România + 11,2ºC. Temperatura minimă
înregistrată în Constanța a fost -25 °C la data de 10 februarie 1929, iar cea maximă +38,5 °C la data
de 10 august 1927. Vânturile sunt determinate de circulația generală atmosferică. Brizele de zi și de
noapte sunt caracteristice întregului județ Constanța.
Vara (începutul lunii iunie până la mijlocul lunii septembrie) este caldă și însorită, cu o medie de iulie
și august de 23 °C. Majoritatea zilelor de vară văd o adiere blândă revigorantă a temperaturilor din
timpul zilei. Nopțile sunt calde și oarecum mohorate din cauza căldurii stocate de mare.
Toamna începe la jumătatea sau sfârșitul lunii septembrie cu zile călduroase și însorite. Septembrie
poate fi mai cald decât iunie, datorită căldurii acumulate de Marea Neagră pe timpul verii. Primul
îngheț apare în medie la jumătatea lunii noiembrie.
Iarna este mai blândă decât alte orașe din sudul României. Zăpada nu abundă, dar vremea poate fi
foarte vântoasă și neplăcută. Iarna ajunge mult mai târziu decât în interior, iar vremea din decembrie
este adesea blândă, cu temperaturi ridicate care ating 8 °C - 12 °C. Temperatura medie a lunii
ianuarie este de 1 °C. Furtunile de iarnă, care apar când marea devine deosebit de trădătoare, sunt
o întâmplare frecventă între decembrie și martie.
Primăvara ajunge devreme, dar este destul de mișto. Adesea, în aprilie și mai, coasta Mării Negre
este unul dintre cele mai frumoase locuri din România întâlnite la o altitudine mai mică de 500 m.
Patru dintre cei mai calzi șapte ani de la 1889 au avut loc după anul 2000 (2000, 2001, 2007 și
2008). Iarna și vara anului 2007 au fost, respectiv, cele mai calde și a doua cele mai calde din istoria
înregistrată, cu medii lunare pentru ianuarie (+6,5 °C) și iunie (+23,0 °C), înregistrând recorduri în
toate timpurile. În general, 2007 a fost cel mai cald an din 1889 când a început înregistrarea vremii.

[ascunde]Date climatice pentru Constanța (1981–2010)

Luna Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov Dec Anual
Maxima medie 4.5 5.7 9.3 14.1 20.0 24.7 27.2 27.1 22.7 17.4 11.3 6.2 15,9
°C (°F) (40,1) (42,3) (48,7) (57,4) (68,0) (76,5) (81,0) (80,8) (72,9) (63,3) (52,3) (43,2) (60,6)

Media zilnică 1.3 2.0 5.5 10.3 16.1 20.7 23.2 23.0 18.6 13.5 7.7 3.0 12,1
°C (°F) (34,3) (35,6) (41,9) (50,5) (61,0) (69,3) (73,8) (73,4) (65,5) (56,3) (45,9) (37,4) (53,8)

Minima medie −1.4 −0.7 2.7 7.3 12.5 16.9 19.1 19.0 14.9 10.3 4.9 0.3 8,8
°C (°F) (29,5) (30,7) (36,9) (45,1) (54,5) (62,4) (66,4) (66,2) (58,8) (50,5) (40,8) (32,5) (47,8)

−24.7 −25
Minima −12.8 −4.5 1.8 6.4 7.6 8.0 1.0 −12.4 −11.7 −18.6 −25
(−12,5 (−13,0
istorică °C (°F) (9,0) (23,9) (35,2) (43,5) (45,7) (46,4) (33,8) (9,7) (10,9) (−1,5) (−13,0)
) )

27.6 24.0 34.0 31.8 37.9 40.4 37.5 35.2 42.1 36.8 45.6 37.0 429,9
Precipitații m
(1.087 (0.945 (1.339 (1.252 (1.492 (1.591 (1.476 (1.386 (1.657 (1.449 (1.795 (1.457 (16,925
m (inches)
) ) ) ) ) ) ) ) ) ) ) ) )
Zăpadă cm 7.0 7.0 4.2 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 5.5 3.4 27,1
(inches) (2.76) (2.76) (1.65) (0) (0) (0) (0) (0) (0) (0) (2.17) (1.34) (10,67)

Umiditate [%] 86 85 85 83 81 78 76 77 79 82 86 88 82

Nr. de zile cu
precipitații (≥ 0.1 9.9 8.5 9.2 8.2 9.1 8.2 7.0 4.6 6.1 7.1 9.0 10.5 97,4
mm)

Ore însorite 87 110 140 192 272 282 327 308 230 168 102 83 2.301

Sursa nr. 1: World Meteorological Organization,[14] Ogimet (mean temperatures and sun 1981–2010)[15]

Sursa nr. 2: Romanian National Statistic Institute (extremes 1901–2000), [16] NOAA (snowfall 1961–1990), [17] Deutscher
Wetterdienst (humidity, 1973–1993) [18]

Demografie[modificare | modificare sursă]
Componența etnică a municipiului Constanța

      Români (83,1%)

      Turci (2,29%)

      Tătari (2,59%)

      Necunoscută (10,36%)

      Altă etnie (1,63%)

Componența confesională a municipiului Constanța

      Ortodocși (83,04%)

      Musulmani (5,12%)

      Necunoscută (10,42%)

      Altă religie (1,4%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Constanța se ridică la 283.872

de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră
310.471 de locuitori.[2] Majoritatea locuitorilor sunt români (83,11%). Principalele minorități sunt cele
de tătari (2,6%) și turci (2,3%). Pentru 10,36% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.
[3]
 Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (83,04%), cu o minoritate
de musulmani (5,13%). Pentru 10,43% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[19]

Politică și administrație[modificare | modificare sursă]

Municipiul Constanța este administrat de un primar și un consiliu local compus din 27 consilieri.
Primarul, Vergil Chițac, de la Partidul Național Liberal, a fost ales în 27 septembrie 2020.

Evoluție istorică[modificare | modificare sursă]

Structura etnică a Constanței între 1853 și 2002

Etnie 1853[20] 1895[21] 1913[22] 2002[23]

Total 5.204 10.419 27.201 310.471

român 15.663
279 (5,4%) 2.519 (24,1%) 286.332 (92,2%)
i (57,6%)

tătari 1.853 (35,6%) 277 (1%) 8.724 (2,8%)

2.202 (21,1%)
turci 104 (2,0%) 2.451 (9%) 9.018 (2,9%)

greci 1.542 (29,6%) 2.460 (23,6%) 3.170 (11,6%) 546 (0,17%)

bulgari 342 (6,5%) 1.060 (10,1%) 940 (3,4%) 48 (0,01%)

evrei 344 (6,6%) 855 (8,2%) 1.266 (4,6%) 44 (0,01%)

romi 127 (2,4%) datele nedisponibile 2.962 (0,95%)

Constanța - evoluția demografică

Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia

Istorie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: istoria Dobrogei.

Antichitate[modificare | modificare sursă]

Mozaic roman găsit în urma cercetărilor arheologice în centrul istoric al orașului.

Constanța a fost fondată în urma colonizării grecești a bazinului Mării Negre (greacă Pontos

Euxeinos) de către coloniști milezieni în secolele VII-V î.Hr., sub numele de Tomis. Acest nume este
probabil derivat din cuvântul grecesc τομή (tomí) însemnând tăietură, despicătură. Conform
legendei, Iason și argonauții săi ar fi poposit aici după ce fuseseră trimiși în Caucaz să fure „Lâna de
Aur”. Urmăriți de flota regelui Colhidei, Aietes „Uliul”, l-ar fi tăiat în bucăți pe fiul acestuia, Absyrtos,
până atunci ținut ostatic la bord, pentru a-l obliga pe rege să caute și să adune resturile în vederea
ceremoniei funerare, dând astfel argonauților timpul necesar pentru a fugi spre Bosfor[24]. Însă
arheologii consideră mai plauzibil ca tăietura (din linia țărmului) să fi desemnat mai degrabă portul
antic, astăzi submers, în fața Cazinoului. O altă posibilă origine a numelui ar fi Tomiris, regină mitică
a masageților, un popor scitic ce trăia între Marea Neagră și Marea Caspică, citat de Herodot.
Milezienii au găsit pe aceste locuri o așezare getică, noul oraș ajungând la nivelul unui polis de-abia
în secolul IV-III î.Hr. Portul folosit de greci pentru comerțul cu locuitorii acestor regiuni
(daci, sciți și celți) a permis dezvoltarea unui centru urbanistic. Tomis a devenit o parte a Imperiului
Roman în anul 46, iar Publius Ovidius Naso, poetul roman, a fost exilat aici între anii 8–17 e.n.,
petrecându-și în Tomis ultimii opt ani din viață.
Cetatea portuară a rezistat vremurilor tulburi din secolele al III-lea și al IV-lea, frământate de
numeroase invazii gotice, scitice și hunice, devenind reședința provinciei Sciția Mică (latină Scythia
Minor, greacă Μικρά Σκυθία / Mikrá Skithía). După împărțirea Imperiului Roman, Tomis, împreună cu
întreaga Sciție Mică, a revenit Imperiului roman de Răsărit și a fost redenumită Constantiana. A
rămas o cetate și un port a Imperiului de Răsărit până în secolul al VII-lea, când a fost părăsită din
cauza năvălirilor slavilor și proto-bulgarilor, care cuceresc Sciția Mică în anul 680 după bătălia de la
Ongal.

Evul Mediu și Era Modernă[modificare | modificare sursă]

Așa-numitul „far genovez” terminat în 1860, pe un soclu genovez din jurul anului 1300[25].

Istoria apartenenței statale

 România 1878-prezent
 Imperiul Otoman 1418-1878
Țara Românească 1389-1418
 Despotatul Dobrogei 1325-1389
 Imperiul Bizantin 1280-1325
 Țaratul Vlaho-Bulgar 1185-1280
 Imperiul Bizantin 918-1185
 Țaratul Bulgar 864-918
 Hanatul Bulgar de la Dunăre 681-864
 Imperiul Roman de Răsărit 285-681

 Imperiul Roman 27 î.Hr.-285 [Link].

 Republica Romană 44 î.Hr.-27 î.Hr.

Colonie grecească mileziană sec.6 î.Hr.-44
î.Hr.
În timpul Evului Mediu, Constantiniana reapare sub numele de Constanza ca una dintre piețele
comerțului genovez în bazinul Mării Negre. Negustorii și armatorii genovezi se stabilesc în peninsulă
și folosesc pietrele antice pentru a ridica o nouă fortificare de-a lungul actualei străzi Sulmona. Până
în zilele noastre a rămas din acele timpuri o temelie pe care a fost clădit ulterior așa-numitul „far
Genovez”. După disoluția celui de al Doilea Țarat Bulgar urmează perioada de independență a
Dobrogei și o scurtă stăpânire muntenească, pe vremea lui Mircea cel Bătrân. La începutul secolului
al XV-lea, Dobrogea, împreună cu Constanța, au fost cucerite de Imperiul Otoman, care denumește
micul orășel Küstence (pronunțat Küstenge). Importanța localității scade, fiindcă turcii rupseseră
relațiile comerciale cu republicile maritime din Peninsula Italică.
În 1855, când flota anglo-franceză pornită spre Crimeea împotriva Rusiei, poposește aici pentru a
lua apă și merinde (carne de oaie), Constanța, așa cum o descrie doctorul Camille Allard[26] se
întindea numai în peninsulă, la sud-est de actuala stradă Negru-Vodă; la nord-vest de această limită
erau stâne, mori, pășuni și vii. În oraș locuiau pescari greci, lipoveni și turci, negustori și meșteșugari
greci, români, turci, armeni, evrei și maltezi, oieri români și tătari, grădinari români, bulgari și
găgăuzi. În 1865 britanicii termină calea ferată Cernavodă-Constanța pentru exportul grânelor din
Țările Române (construită de compania „Danube and Black Sea Railway”) ; Marea-Britanie avea în
oraș un consulat care, în 1861, îi ajutase pe exploratorul englez Samuel White Baker și pe
consoarta acestuia, Florica Maria Sas, să obțină acte (sub numele de Florence Finnian pentru F.M.
Sas) în scopul de a părăsi Imperiul Otoman (ulterior, respectivii devin celebri explorând împreună
izvoarele Nilului). Dominația otomană ia sfârșit după Războiul Ruso-Turc din 1877-1878, când, prin
decizia Congresului de la Berlin de la 1878, Dobrogea devine o provincie a regatului român.
După 1878, populația românească sporește semnificativ odată cu sosirea armatei, administrației,
învățământului și marinei române.[27]
În perioada 1873-1883 s-au adăugat populației constănțene coloniști de origine germană, cunoscuți
ca germani dobrogeni. Majoritatea au părăsit localitatea în 1940, fiind strămutați cu forța
în Germania nazistă, sub lozinca Heim ins Reich (acasă în Reich).

Regatul României[modificare | modificare sursă]

Hartă militară germană a Constanței și împrejurimilor din anul 1917, din arhiva armatei Mackensen.

Cazinoul după ocuparea portului Constanța de către marinarii sovietici în 1944.

După ce Dobrogea a devenit o parte a României, a început o perioadă de dezvoltare urbanistică a
Constanței, legată de românizarea subsecventă a litoralului unde până atunci, Românii („dicieni”
dobrogeni, „măcineni” moldoveni sau „mocani” ardeleni) fuseseră minoritari față de tătari, turci și
cerchezi (fiind doar una din minoritățile creștin-ortodoxe împreună cu grecii, lipovenii, bulgarii și
găgăuzii). Orașul, numit de către regele Carol I „plămânul României”[28], a devenit portul principal al
țării după ce Anghel Saligny a construit Podul de la Cernavodă (1895). Atunci s-au pus
bazele Serviciului Maritim Român. S-a deschis o linie maritimă spre Istanbul, apoi prelungită
spre Alexandria și numită „linia orientală”. Portul a fost modernizat și dezvoltat conform planului de
reconstruire între 1895 și 1909. S-au construit drumuri și căi ferate adiționale care leagă Constanța
de capitală și restul țării. Aceasta a fost o perioadă de prosperitate a Serviciului Maritim Român, ale
cărui vase au navigat, nu numai pe „linia orientală” ci și pe „linia occidentală”
(spre Marsilia și Rotterdam) și pe „linia de arhipelag” (spre Pireu și Salonic).

Monumentul dedicat soldaților români care au luptat în cel de al Doilea Război Mondial, situat în cimitirul
central.

Orașul a suferit mult în cursul participării României la Primul Război Mondial (1916–1918). Multe
clădiri de valoare istorică au fost distruse de către forțele germane și bulgare. Aceste evenimente au
pus capăt celei mai rapide perioade de dezvoltare din întreaga istorie a Constanței. Totuși, după
război, orașul și-a păstrat rolul. În perioada interbelică, 70% din traficul maritim românesc s-a
concentrat în portul constănțean. Atunci s-a construit șantierul naval care a fost până la cel de al
Doilea Război Mondial cea mai puternică întreprindere a regiunii.
România a intrat în cel de al Doilea Război Mondial ca aliată cu Puterile Axei. Astfel, portul
constănțean a primit importanță din punct de vedere strategic, fiind bombardat de sovietici. La 23
august 1944, România a trecut de partea Aliaților. Totuși, Constanța a fost prădată de Armata
Roșie când forțele sovietice au invadat țara. Uniunea Sovietică a confiscat flota românească
aproape în întregime și a supus portul intereselor sovietice.

După al Doilea Război Mondial[modificare | modificare sursă]

Sub regimul comunist Constanța și-a menținut statutul său de cel mai important port românesc,
acesta dezvoltându-se și atribuindu-i-se importanța necesară. Între timp s-a dezvoltat și orașul
propriu-zis, în special între 1960–1975, datorită industrializării rapide de tip sovietic. S-a mărit
șantierul naval, s-a dezvoltat flota comercială și s-au construit multe uzine. De asemenea, s-a
remarcat potențialul Constanței ca centru turistic și s-a început construirea infrastructurii necesare în
orașul propriu-zis și în Mamaia.
În timpul revoluției din 1989 în Constanța s-au înregistrat 32 morți și 116 răniți. Municipiul a fost,
împreună cu Clujul, unul dintre centrele secundare ale revoluției, fiind depășit în numărul victimelor
doar de Timișoara, Brașov, Sibiu și București.
Acum Constanța rămâne cel mai important oraș portuar de pe coasta română a Mării Negre, și al
doilea port la Marea Neagră ca mărime din Uniunea Europeană, după Varna.[29] În ciuda importanței
funcției turistice a municipiului, patrimoniul arhitectonic și cultural al acestuia a fost lăsat neîngrijit,
precum atestă starea monumentelor din centrul istoric (cel mai cunoscut fiind cazinoul) ; în
anul 2015 orașul și-a pierdut rândul de al doilea obiectiv cel mai vizitat din țară după capitală, în
beneficiul Brașovului.[30]

Administrare și politică[modificare | modificare sursă]

Municipiul Constanța este administrat de un primar și un consiliu local compus din 27 consilieri.
Primarul, Vergil Chițac, de la Partidul Național Liberal, a fost ales în 27 septembrie 2020. Începând
cu alegerile locale din 2016, consiliul local are următoarea componență pe partide politice: [31]

Partid Consilieri Componența Consiliului

  PNL 10                    

  USR-PLUS 9                  

  PSD 8                

Sediul central al primăriei constănțene se află pe Bulevardul Tomis, numărul 51[32]. Totuși, câteva
instituții municipale au sediile în alte părți ale orașului[32].
Primarii postdecembriști ai Constanței au fost Gheorghe Trandafir, Tudor Baltă, Corneliu
Neagoe, Gheorghe Mihăieș și Radu Mazăre.
Constanța nu este împărțită din punct de vedere administrativ în niciun fel, unicul municipiu al
României care are în componență subdiviziuni fiind Bucureștiul[33].

Zonă metropolitană[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Zona metropolitană Constanța.

Municipiu, orașe și comune ale județului Constanța incluse în cadrul zonei metropolitane Constanța.

Zona metropolitană Constanța a fost constituită la începutul anului 2007. Este compusă din 14
localități — municipiul Constanța, cinci alte orașe și opt comune[34]. Concentrează marea parte a
locuitorilor județului Constanța (387.593)[35].

Județ[modificare | modificare sursă]
Articol principal: județul Constanța.
Constanța este reședința județului cu același nume. Județul Constanța este județul cel mai urbanizat
din România.[necesită  citare] Populația care locuiește în orașe numără 539.902 de locuitori, aceștia trăind
în trei municipii (Constanța, Medgidia și Mangalia) și opt orașe
(Cernavodă, Eforie, Hârșova, Murfatlar, Năvodari, Negru Vodă, Ovidiu și Techirghiol). În afară de
zonele urbane, este compus și din 59 de comune. Are o populație de 684.082 locuitori și suprafață
de 7.071,29 km², se află pe locul 5 după populație și pe locul 7 după suprafață între județele țării. Se
învecinează cu județul Călărași, județul Ialomița, județul Brăila, județul Tulcea, precum și cu regiunile
Silistra și Dobrici din Bulgaria, și are o porțiune de coastă la Marea Neagră.

Economie[modificare | modificare sursă]

Șantierul naval din Constanța.

Constanța este un centru industrial, comercial și turistic de importanță națională.[36] Aici se află cel
mai mare port al României și cel de-al șaisprezecelea al Europei,[37] în cadrul căruia
funcționează șantierul naval, unul dintre cele mai mari după numărul vaselor construite și reparate.
[38]

Turismul devine o ramură de activitate economică importantă. Deși Constanța a fost deja promovată
ca fiind o stațiune balneară de către regele Carol I, dezvoltarea industriei navale a avut drept efect
micșorarea plajelor[39]. Totuși, datorită plasării în apropierea localităților turistice, mulți oameni
descoperă și vizitează monumentele din oraș. De asemenea, Constanța este un focar al comerțului
și educației, acestea fiind de altfel aspecte importante ale economiei locale.

Cultură[modificare | modificare sursă]
Primele poze în care apare Constanța au fost realizate de fotograful francez Anatole Magrin (1858 -
1921).[40][41] În anul 2010, Muzeul Marinei Române a lansat albumul de fotografii realizate de Anatole
Magrin.[40]
Clădirea Muzeului de Istorie Națională și Arheologie cu statuia lui Ovidiu.

Constanța, fiind unul dintre cele mai mari orașe ale României, este și un focar cultural de importanță
națională. Aici funcționează Teatrul de Stat Constanța, înființat în 1951[42] și Teatrul Național de
Operă și Balet Oleg Danovski, înființat în 2004 prin reorganizarea instituțiilor existente la acea dată.
[43]
 Constanța este cunoscută și datorită muzeelor sale numeroase: Complexul Muzeal de Științe ale
Naturii, compus din șase secțiuni: delfinariu, planetariu, observator astronomic, microrezervație și
expoziție de păsări exotice și decor, Acvariul, Muzeul Marinei, Muzeul de Artă Populară, Muzeul de
Istorie Națională și Arheologie, Muzeul Mării, Muzeul Portului Constanța și Muzeul de Sculptură „Ion
Jalea”.
În centrul istoric din Constanța se pot găsi exemple de stiluri arhitectonice diverse. Multe imobile
decorate, ridicate în perioada 1878-1930, au fost demolate sau au căzut în paragină
precum Cazinoul, unul dintre cele mai bune exemple ale arhitecturii art nouveau din România,
considerat ca simbolul municipiului.[44] Geamia veche și Sinagoga Mare din Constanța s-au păstrat
până în prezent, iar Templul Sefard din Constanța a fost demolat în anii 1980. Moscheea Mare,
construită în 1910 în stil maur, este în funcțiune și poate fi vizitată. Edificiul roman din secolul II sau
Farul zis Genovez (construit în 1860 de inginerul francez de origine armeană Artin Aslan, la
comanda companiei engleze „Danube and Black Sea Railway co. Limited”[45] pe soclul genovez
din Evul Mediu) sunt, împreună cu biserica grecească de pe Bd. Mircea cel Bătrân, cele mai vechi
clădiri din oraș. Există și diverse monumente, spre exemplu statuia lui Ovidiu și bustul lui Mihai
Eminescu situat pe faleză. Fosta primărie, astăzi Muzeu de Istorie Națională și Arheologie, a fost de
asemenea păstrată, iar clădirea Muzeului Marinei a fost recent renovată.

Transporturi[modificare | modificare sursă]

Bulevardul Alexandru Lăpușneanu

Unul dintre autobuzele roz din Constanța, care circulă pe linia 44, pe Bulevardul Marinarilor
Municipiul Constanța este singurul oraș din România deservit de toate căile moderne de transport,
respectiv rutier, feroviar, maritim, fluvial și aerian.

Transporturi rutiere[modificare | modificare sursă]

Municipiul Constanța beneficiază de infrastructură rutieră extinsă și modernă atât în interiorul, cât și
în afara ariei municipale și metropolitane. Forma rețelei de drumuri în afara municipiului este de tip
pânză de păianjen (sau radiară), toate drumurie principale din județ convergând către reședință.
Autostrăzi[modificare | modificare sursă]
Municipiul Constanța este conectat prin Autostrada A2 de București, încă din anul 2012. Aceasta e
prima autostradă din țară finalizată în întregime. Adițional, în vestul municipiului există și o
autostradă de centură (A4) ce organizează și ușurează traficul din regiune fără a interfera cu cel din
municipiu. Astfel cu ajutorul celor peste 22 kilometri de autostradă de centură este facilitat accesul
dinspre rețeaua de drumuri din Europa către portul Constanța care generează fluxuri mari de mărfuri
(trafic greu) tot timpul anului. La fel și traficul sezonier în timpul sezonului estival este deviat dinspre
A2 către sensul giratoriu de la Agigea și mai departe către stațiunile din sudul litoralului.
Drumuri Europene[modificare | modificare sursă]
La aceste două autostrăzi se adaugă patru drumuri europene ce tranzitează sau au ca destinație
Constanța:

1. DE
60 (Brest, Franța - Basel - Zurich, Elveția - Bregenz, Innsbruck - Austria - Rosenhei
m, Germania - Salzburg, Austria- Budapesta, Ungaria - Oradea,
Constanța, România - Poti, Georgia - Baku, Azerbaijan - Türkmenbașî, Turkmenista
n - Buhara, Uzbekistan - Dușanbe, Tadjikistan - Sarî Taș, Kirghizstan - granița
cu China).
2. DE 81 (Muncaci, Ucraina-Halmeu, România-Cluj-Sibiu-Pitești-București-Constanța).
3. Drumul European 675, Constanța- Kardam, Bulgaria[46].
4. DE 87 (Odessa, Izmail, Reni, Ucraina - Giurgiulești, Republica
Moldova - Galați, Tulcea,
Constanța, România - Varna, Burgas, Bulgaria - Canakkale, Izmir, Antalya, Turcia).
Trama stradală și transportul în comun[modificare | modificare sursă]
În Municipiul Constanța există numeroase bulevarde dispuse de-a lungul axelor cardinale, și în
contact direct cu numeroasele străzi drepte paralele și perpendiculare. Astfel rețeaua stradală din
Constanța este dispusă coerent conform unui plan hippodamic, facilitând transportul rutier și
pietonal. Pe majoritatea bulevardelor circulă linii de autobuz ce servesc transportul în comun. În
Municipiul Constanța nu mai circulă tramvaie și nici troleibuze, acestea fiind eliminate în timpul
mandatului fostului primar Radu Mazăre, în contrazicerea directivelor europene și evoluției majorității
orașelor din Europa care revin la transportul electric nepoluant sau îl înființează. Adițional există
transport în comun prin companii de maxi-taxi între cartiere, cu prețuri între 1 și 2 lei/călătorie. Un
bilet RATC cu două călătorii costă 3 lei.
În perioada sezonului estival circulă autobuze RATC dublu etajate, descoperite, pe ruta Gara CFR-
Bd. Ferdinand-Centrul istoric-Mamaia.
Un proiect controversat ce se desfășoară în Constanța este și șoseaua de coastă, pentru a conecta
mai direct Mamaia de Centrul istoric trecând peste faleză. Acesta nu poate fi construit decât în etape
din cauza costurilor mari și a aprobărilor de mediu necesare.
În 2015, lucrările de extindere la 2 benzi pe sens a drumului Mamaia Nord-Năvodari (care includ și o
pistă de cicliști) erau încă în desfășurare.
Transportul în comun[modificare | modificare sursă]
Principala companie este Regia Autonomă de Transport Constanța (RATC). Rețeaua de transport a
RATC este formată în prezent numai din linii de autobuz. În plus, pe lângă RATC, există si firme de
microbuze (maxi-taxi) private, cea mai importantă dintre ele fiind Grup Media
Sud. Tramvaiul constănțean a fost înființat în 1905: era o linie de tramvaie trase de cai numite și
tramcare. Tramcarele deserveau centrul și făceau legătura între localitățile Constanța și Techirghiol.
Anul 1906 semnifică și înființarea stațiunii Mamaia. În anul are 1943 loc electrificarea tramvaielor și
înființarea troleibuzelor în Constanța, în legătură cu captura de către armata română ca "pradă de
război" a 7 tramvaie motor Pullman și 7 troleibuze din Odesa fabricate în anul 1913 în Belgia și
modernizate în anul 1933 la Kiev. În octombrie 1944 cele 7 tramvaie și cele 7 troleibuze au fost
recuperate de sovietici și înapoiate . În anul 1984 are loc reinaugurarea transportului cu tramvaiul în
orașul Constanța. În anul 1999, când Primăria Constanța era condusă de Gheorghe Mihăieș, sunt
cumpărate 15 tramvaie de tip Tatra KT4D la mâna a doua din Berlin. Acestea au circulat pe linia 102
până când au fost retrase din circulație în octombrie 2008. În ciuda Ministerului Mediului, și în
contrazicere cu politica celor mai multe orașe din Europa, în anul 2004 începe la Constanța declinul
programat al transportului electric în favoarea transportului consumător de carburanți, linia de
tramvai 100 fiind desființată pentru a "decongestiona traficul" în urma directivelor primarului Radu
Mazăre. Tramvaiele ce o deserveau sunt înlocuite cu autobuze MAZ 103 de producție belarusă. În
anul 2008, au fost desființate ultimele două linii de tramvai rămase, 101 și 102, înlocuite de
asemenea de autobuze MAZ 103 și 107. Pe linia 41, Gara Constanța-Mamaia au fost introduse
autobuze noi supraetajate descoperite (ultimele autobuze descoperite, fără etaj, dispăruseră în anii
1960). În anul 2018 primăria Constanța a cumparat 104 autobuze moderne de tip euro 6 produse de
compania Anadolu Isuzu

Transporturi feroviare[modificare | modificare sursă]

Conform datelor disponibile în anul 2015, datorită magistralei 800 Constanța are legături directe pe
calea ferată cu București iar operatorul național CFR Călători mai realizează curse directe și
către Timișoara, Cluj-Napoca, Iași, Arad, Craiova și alte localități din țară. Dacă nu sunt întârziate,
trenurile fără oprire Constanța-București Nord realizează o călătorie în fix 2 ore iar cele cu oprire în
Medgidia, Fetești și Ciulnița în 2 ore și 20-30 minute. În 2014 unele curse au atins timpi de h1:52,
fiind prima magistrală din România unde s-a atins viteza constantă de 160 km./h.[47][48] Operatorul
privat de transport feroviar Softrans a efectuat curse regulate zilnice în timpul sezonului estival 2014,
dispunând folosirea unei rame electrice „Hyperion” (produsă la Craiova) pentru transportul de
pasageri între Craiova-București-Constanța și retur. Acest tren a atins timpi de călătorie între
Craiova și Constanța, oprind în mai multe stații pe parcurs, de sub 6 ore.[49]
Gara Constanța a fost recent reabilitată și extinsă, având facilități la standarde contemporane:
ghișeuri bilete, magazine (farmacie, florările, alimentară, gazetărie, magazin pescari-vânători),
cafenele și spații pentru activități culturale, cinema și spațiu pentru expoziții.[50]
De asemenea orașul este străbătut de o rețea complexă de cale ferată, o linie dublă în nordul
orașului spre Năvodari, rafinăria Petromidia, portul Midia și cariera de piatră „Sitorman”, o linie dublă
electrificată spre portul Constanța Nord, o altă linie dublă electrificată spre portul Constanța Sud și
linia simplă spre Mangalia și portul Mangalia. Linia către Mangalia, prin gările și haltele adiacente,
este simplă și încă ne-electrificată.[51]
În municipiu există și tunelul feroviar „Anghel Saligny”, care trece pe sub Bulevardul 1 Mai (Șoseaua
Mangaliei) și este considerat monument istoric (1896-1900).[52] Acesta a fost realizat imediat după
construcția podului „Regele Carol I”, care asigura legătura cu Bucureștiul. Pe aceată linie trecea
celebrul tren de lux „Orient Express”, care venind de la Paris ajungea la gara maritimă din portul
Constanța, unde pasagerii se îmbarcau pe navele Serviciului maritim român pentru ultima etapă a
călătoriei : Constanța-Constantinopol (Istanbul)-Pireu-Alexandria. Acest tren a deservit Constanța
între 1895 și 1914.[53]
Mai înainte de acesta, în 1860, pe teritoriul județului Constanța a intrat în funcțiune linia de cale
ferată Constanța-Cernavodă (Köstence-Boğazköy), fiind prima linie ferată din partea europeană a
Imperiului Otoman. Convenția dintre autoritățile otomane și T. J. Berkeley, stipula concesionarea pe
99 ani a drepturilor de construire și exploatare a acestei linii, cu facilitățile aferente, către noua firmă
britanică „Danube and Black Sea Railway Company”. Pe această linie a circulat
domnitorul Alexandru Ioan Cuza în drum spre Constantinopol. După intrarea Dobrogei în
componența României la 1878, compania a fost cumpărată de statul român în 1882. Linia a
funcționat separat de rețeaua românească până în 1895, când, în urma inaugurării podurilor
dunărene, s-a realizat legătura cu Bucureștiul. Vechea linie unică, a cărei principală utilitate era
transportul grânelor din România spre portul Constanța, a fost demontată spre a face loc celei
moderne, cu o capacitate de transport mult mărită.[54]
Feriboturi[modificare | modificare sursă]
În incinta de sud a Portului Constanța există o infrastructură feroviară și rutieră cu multiple linii și
șosele pentru trierea, pregătirea și îmbarcarea convoaielor feroviare și vehiculelor rutiere pe nave de
tip feribot.[55]. Dar numai patru nave: Eforie, Mangalia, Samarina A și Samarina M (ultimele două fiind
RO-RO-uri rezervate autovehiculelor) folosesc neregulat de această infrastructură, și cât timp nu vor
exista curse fixe de feriboturi legând Constanța de principalele porturi ale Mării Negre, nici cererea
pentru aceste servicii nu va crește, deși potențial creșterea este posibilă, deoarece drumurile
terestre spre Istanbul, Zonguldak, Sinop, Trabzon, Batumi, Novorosiisk sau Odesa reprezintă mari
ocoluri și durate de călătorie.

Afiș al Serviciului maritim român din 1897, operă a pictorului Arthur Verona.

Gara Maritimă[modificare | modificare sursă]

Este "cealaltă" gară a Constanței, fiind construită între 1930 și 1935. Călătorii care veneau cu trenul
din București se puteau îmbarca din gara maritimă pentru destinații cu linii regulate (îndeosebi cele
ale Serviciului maritim român) către Constantinopol, Pireu, Alexandria, Napoli, Marsilia. Existau și
curse directe către New York, cu vase transatlantice, cum erau spre exemplu cele operate de
compania grecească „Byron Steamship Company ltd”. cu vapoarele Megali
Hellas, Themistocles și King Alexander.
În prezent în clădirea ei funcționează Administrația Porturilor Maritime, companie deținută de statul
român, cu rol de autoritate portuară.
Transporturi maritime[modificare | modificare sursă]
Transportul maritim dispune de porturile Constanța Nord și Constanța Sud, acestea împreună cu
portul Constanța Sud-Fluvial formând marele Port Constanța, cel mai mare port de la Marea
Neagră și al patrulea din Europa ca mărime. Față de traficul existent azi (2010) acest ansamblu este
supradimensionat, și din acest motiv nu există investiții pentru a echipa funcțional toate danele, în
număr de 156 ; doar o treime dintre ele sunt imediat funcționale și deaceea se pot observa în larg
nave ancorate în așteptarea accesului la danale echipate corespunzător încărcăturii lor. Portul
Constanța, situat în est-sud-estul orașului, se întinde pe o lungime de aproape 30 km și acoperă o
suprafață totală de 3.926 ha, din care 1.313 ha uscat și 2.613 ha apă; are adâncimi cuprinse între 7
și 19 metri. Cele două diguri de larg, digul de nord și digul de sud, care fac din Portul Constanța un
port sigur pentru navigație, au împreună 14 km lungime. Portul Constanța are legături cu toate
porturile importante din lume, ultima linie maritimă înființată fiind Shanghai - Constanța. Ca oraș-port
maritimo-fluvial, Constanța are o particularitate: navigația de turism și de pescuit individual
(dezvoltată înainte de război, și astăzi foarte răspândită în restul Europei), este redusă: portul turistic
Tomis, concesionat unei firme private, nu dispune decât de patru pontoane de abordare; numărul
traulelor de pescuit este redus la cinci iar bărcile de închiriat sunt vreo 15. Această situație care se
regăsește în alte porturi, ruse, ucrainene sau bulgărești, este o moștenire ale „epocii de aur” în
decursul căreia marea era o zona-frontieră strict rezervată navigației militare sau comerciale, astfel
că atât în mentalitatea populației constănțene, cât și în cea a factorilor de conducere, prezența pe
mare a unei mulțimi de ambarcații turistice, și crearea porturilor de turism și a organismelor de
supraveghere necesare, nu apar ca o prioritate economică[56].

Transporturi fluviale[modificare | modificare sursă]

Transportul fluvial are punctul de plecare din portul Constanța Sud-Fluvial, pe Canalul Dunăre-
Marea Neagră, mai departe pe fluviul Dunărea, punctul terminus fiind portul Rotterdam. Zilnic, mai
mult de 200 nave fluviale se află în port pentru operațiuni de încărcare sau descărcare mărfuri sau în
așteptare pentru a fi operate. Facilitățile oferite de Portul Constanța Sud-Fluvial, permit acostarea
oricărui tip de navă fluvială.

Transporturi aeriene[modificare | modificare sursă]

Transportul aerian este reprezentat prin Aeroportul Internațional Mihail Kogălniceanu și Aerodromul
Tuzla. Aeroportul a fost construit din motive de securitate și zgomot în afara orașului, aflându-se pe
teritoriul Zonei Metropolitane Constanța. Aeroportul Internațional Mihail Kogălniceanu posedă o pistă
în lungime de 3,5 km în totalitate betonată [57] și o instalație de balizaj care permite aterizarea în orice
condiții meteo [58]. Pe acest aeroport operează în premieră în România, începând din aprilie 2008,
compania low-cost Ryanair curse spre Londra (Luton) și Istanbul și estival către și
dinspre Timișoara (Aeroportul Internațional Traian Vuia), Cluj-Napoca (Aeroportul Internațional
Avram Iancu Cluj), Baia Mare (Aeroportul Internațional Maramureș) ș.a.[59]. Aerodromul Tuzla este
situat la jumătatea distanței între Constanța și Mangalia, aflându-se de asemenea pe teritoriul Zonei
Metropolitane Constanța. Pe acest aerodrom este amenajat și un helipunct pentru aterizarea
elicopterelor. Dispunând de balizaje luminoase, atât pe aerodrom cât și pe helipunct se pot efectua
și zboruri de noapte.

Cartiere ale Constanței[modificare | modificare sursă]

 Abator
 Anadalchioi
 Aurel Vlaicu
 Badea Cârțan
 Berechet
 Boreal (Brest)
 Brotăcei
 Casa de Cultură
 Centrul istoric
 C.E.T.
 Coiciu
 Constanța Nord (Cartierul Consilierilor/Rotterdam)
 Cireșica
 Constanța Sud
 Dacia
 Delfinariu
 Energia
 Faleză Nord
 Faleză Sud (Poarta 6)
 Far
 Flămânda
 Gară
 Groapa
 Halta Traian
 I.C.I.L. (Kaufland)
 [Link]ătianu (Filimon Sârbu între anii 1948 - 1990)
 Inel I
 Inel II
 Justiției
 Km. 4 (Billa)
 Km. 4-5
 Km. 5
 Mamaia (fost Lenin)
 Medeea
 Obor
 Palas
 Palazu Mare
 Peninsulă
 Pescărie
 Piața Chiliei
 Piața Griviței
 Piața Unirii
 Portul Constanța
 Satul de Vacanta
 Tăbăcărie
 Tomis I
 Tomis II
 Tomis III
 Tomis IV
 Tomis Nord
 Tomis Plus
 Trocadero
 Victoria
 Viile Noi
 Zona Industrială