Chopin s-a născut în satul Żelazowa Wola, ca fiu al unei poloneze și al

unui expatriat francez. Deși considerat un copil minune în țara natală,

Chopin pleacă la vârsta de 20 de ani către Paris. În capitala franceză își
consolidează reputația ca interpret, profesor și compozitor, adoptând
totodată numele de „Frédéric-François”. În perioada 1837 – 1847 are o
relație tumultoasă cu scriitoarea franceză George Sand (pe numele
adevărat Amantine-Aurore-Lucile Dupin). Cuplul are o apropiată relație
in grup cu pictorul francez Delacroix, autor al unui portret al celor doi.
Moare la vârsta de 39 de ani cu diagnosticul de tuberculoză
pulmonară[13], întreaga viață fiindu-i măcinată de sănătatea sa precară.

Pianul se regăsește pe tot parcursul operei sale, de cele mai multe ori
purtând chiar un rol exclusiv, iar compozițiile sale sunt considerate
culmile repertoriului pentru acest instrument. Deși muzica sa se
încadrează în rândul celor mai pretențioase opere în privința
tehnicității, stilul lui Chopin iese în evidență prin profunzimea nuanței și
a expresivității, și nu doar prin complexitatea tehnică. El
inventează genuri muzicale precum balada[14], însă cele mai
reprezentative inovații sub semnătura sa privesc genuri deja existente
precum sonata pentru pian, valsul, nocturna și preludiul. Operele sale
sunt numite adesea sprijinul curentului romantic în muzica
cultă a secolului XIX. În plus, Chopin este primul compozitor clasic
occidental care include elemente slave în muzica
sa; mazurcile și polonezele sale reprezintă chiar și astăzi baza muzicii
clasice naționale poloneze.

Viață[modificare | modificare sursă]
Chopin s-a născut la Żelazowa Wola, în apropiere de Sochaczew, parte
componentă a regiunii Mazovia, aflată la vremea respectivă sub
autoritatea Ducatului Varșoviei. Tatăl său, Mikołaj (Nicolas) Chopin,
cetățean francez cu origini poloneze părăsește Ducatul Lorenei în 1787.
În Polonia, Nicolas se căsătorește cu Tekla Justyna Krzyżanowska, o
aristocrată a cărei familie întâmpina probleme de ordin financiar.

Conform familiei compozitorului, Chopin s-a născut pe 1 martie 1810. Nu

există niciun certificat de naștere atestând acest lucru. Certificatul
de botez prezintă 22 februarie drept ziua sa de naștere, însă acest fapt
este considerat o eroare din partea preotului.

Anii de formare[modificare | modificare sursă]

În octombrie 1810, când Frédéric era în vârstă de șapte luni, familia se

mută în capitala Varșovia, acolo unde tatăl ocupă un post de profesor
de limbă franceză în cadrul unui liceu găzduit de Palatul Saxon. Familia
trăiește în domeniul palatului.

Tănărul Chopin primește prima lecție de pian din partea Ludwikăi, sora
sa mai mare. De asemenea, mama asistă la educația sa. Datorită
talentului său muzical ușor de remarcat, reputația lui Chopin îi aduce
aprecierea de „al doilea Mozart”. La vârsta de șapte ani era deja autorul
a două poloneze (Sol minor și Si bemol major), prima dintre acestea
fiind publicată în atelierul părintelui Cybulski, directorul unei școli de
organiști și unul dintre puținii editori de muzică din Polonia.
Articole despre copilul-minune apar în presa din Varșovia, iar „micul
Chopin” devine o atracție în cadrul recepțiilor ținute de aristocrația
capitalei. Tot în jurul acestei perioade, începe să susțină concerte
publice de caritate. Se spune că odată întrebat ce consideră că apreciază
publicul cel mai tare în privința sa Chopin, în vârstă de șapte ani, ar fi
răspuns: „gulerul cămășii mele”. Prima apariție drept pianist are loc la
vârsta de opt ani.

Sub îndrumarea lui Wojciech Żywny, Chopin ia lecții profesioniste de

pian în perioada 1816–1822. Chopin avea să vorbească cu admirație
despre profesorul său, deși calitățile tânărului aveau să le depășească cu
rapiditate pe cele ale profesorului său. Mai departe, dezvoltarea
talentului este supervizată de către Wilhelm Würfel, renumit pianist și
profesor al Conservatorului din Varșovia. Acesta îi predă lecții valoroase
de orgă, posibil chiar pian, însă la un interval neregulat de timp. Între
1823 și 1826 Chopin frecventează cursurile Liceului din Varșovia, acolo
unde își desfășura activitatea tatăl său.

Odată cu toamna anului 1826, Chopin începe studiul teoriei

muzicale, basului continuu și compoziției, alături de compozitorul Józef
Elsner în cadrul Conservatorului. Este posibil ca Chopin să fi avut contact
cu Elsner încă din 1822; cert este că Elsner l-a îndrumat în mod
particular încă de înainte de anul 1823. Chopin își completează un curs
normal de trei ani la Conservator în 1829.

În același an, Chopin participă la un recital al lui Niccolò Paganini,

întâlnindu-l totodată și pe pianistul și compozitorul german Johann
Nepomuk Hummel. Tot în 1829 Chopin își întâlnește prima dragoste, o
studentă cântăreață pe nume Konstancja Gładkowska. Acest fapt îl
inspiră pe Chopin în adăugarea vocii umane în opera sa.
În august, la trei săptămâni după absolvirea Conservatorului din
Varșovia, Chopin își face debutul briliant la Viena. Susține aici două
recitaluri de pian și primește multe critici favorabile, existând însă și
voci care criticau tonul jos produs de pian.

În decembrie, susține premiera Concertului pentru pian în fa minor la

Clubul Negustorilor din Varșovia. Prima reprezentare a celuilalt concert
pentru pian, în mi minor, are loc la Teatrul Național pe 17 martie 1830.

Pe 2 noiembrie 1830, Chopin părăsește Varșovia pentru concerte

în Europa de Vest, neavând să se mai întoarcă pe meleagurile țării
natale. La finele lunii izbucnește Răscoala din Noiembrie și partenerul
său de drum, Titus Woyciechowski, se reîntoarce acasă pentru a
participa la manifestații. Chopin rămâne la Viena, nerăbdător să afle
vești din partea apropiaților săi; vizitează apoi
orașele München și Stuttgart (unde află de instaurarea ocupației
armatei rusești în Polonia), ajungând până în octombrie 1831 la Paris.
Compusese deja o bună parte de lucrări importante, inclusiv două dintre
concertele pentru pian și unele dintre Studiile op. 10.

Paris