LICEUL TEHNOLOGIC SEBES

Str. Dorin Pavel nr. 2 , Sebeş Alba, 515800 MINISTERUL

Tel / fax 0258731010, EDUCAŢIEI SI
email [Link]@mail .[Link] CERCETARII
[Link]

DOMENIUL DE PREGĂTIRE: MECANICĂ

CALIFICAREA PROFESIONALĂ: LĂCĂTUŞ, CONSTRUCŢII METALICE ŞI
UTILAJ TEHNOLOGIC

PROIECT
PENTRU OBȚINEREA CERTIFICATULUI DE
CALIFICARE PROFESIONALĂ, NIVEL 3

INDRUMATOR PROIECT:
Prof. ing. CANDIDAT:

=2020=
 TEMA PROIECTULUI:
Executarea unei eclise şi a
două repere, din tablă de oţel
OL37, conform desenelor de
execuţie date şi asamblarea
reperelor cap la cap, cu
ajutorul eclisei, utilizând
şuruburi şi piuliţe
 CUPRINS:
Capitolul I: Noţiuni introductive
Capitolul II: Studiul desenului de execuţie
Capitolul III: Stabilirea procedeelor de prelucrare
Capitolul IV: Asamblări demontabile. Asamblări şurub-piuliţă
Capitolul V: Alegerea SDV-urilor şi utilajelor
Capitolul VI: Norme de sănătatea şi securitatea muncii
Bibliografie

Capitolul I. NOŢIUNI INTRODUCTIVE

 Procesul tehnologic de prelucrare mecanica este acea parte a procesului de productie, prin care
are loc modificarea formei geometrice, a dimensiunilor, a calitatilor fizico-mecanice a
semifabricatelor pentru obtinerea de piese finite.
Procesul tehnologic se execută în diferite locuri de muncă.
Locul de muncă face parte din suprafaţa de producţie,fiind echipat cu utilaj corespunzător.
Operaţia tehnologică este acea parte a procesului tehnologic care se execută la un loc de muncă
şi cuprinde toate acţiunile utilajului şi muncitorului (echipă de muncitori) asupra semifabricatului
(piesei) sau a mai multor piese simultan,la acelaşi loc de muncă.
Operaţia poate fi realizată într-o singură aşezare sau mai multe aşezări într-un dispozitiv.O
operaţie poate fi constituită dintr-o fază tehnologică sau mai multe faze tehnologice.
Faza tehnologică este acea parte a operaţiei tehnologice care se prelucrează complet într-o
singură aşezare o suprafaţă (mai multe suprafeţe simultan),cu o sculă sau un complet de scule,cu
un anumit regim de lucru.
Adaosul de prelucrare poate fi într-o trecere sau mai multe [Link]ă se schimbă regimul de
lucru apare o nouă fază tehnologică.
Mânuirea tehnologică este acea parte a unei faze tehnologice care reprezintă totalitatea
mişcărilor efectuate de muncitor. Sunt acţiuni auxiliare pentru aşezarea şi fixarea piesei,pentru
apropierea sculăpiesă, pentru pornirea-cuplarea mişcărilor.
Mişcarea tehnologică este cea mai mică parte a mânuirii tehnologice.
În procesul tehnologic de prelucrare se utilizează semifabricate turnate,forjate,laminate.
Pentru realizarea procesului tehnologic de prelucrare este necesară o documentaţie tehnică
corespunzătoare:
1. Desenul de execuţie.
2. Planul de operaţii.
3. Fişa tehnologică.

Capitolul II. STUDIUL DESENULUI DE EXECUŢIE

Desenul de executie constituie cel mai important document pentru elaborarea procesului
tehnologic de fabricatie a unui reper.
Verificarea desenului de executie a unui reper prezinta urmatoarele doua aspecte:
- respectarea prescriptiilor standardelor in vigoare;
- verificarea tehnologicitatii piesei.
Aceste verificari prevad urmatoarele:
- constructia reperului;
- forma;
- dimensiunile;
- tolerantele;
- gradul de finisare;
- materialul.
In urma verificarii desenului de executie, din acest punct de vedere, s-au constatat:
- numarul de cote este minim, dar suficient pentru executia si verificarea piesei;
- prin modul de cotare nu rezulta lanturi de cote inchise;
- pentru cotele de precizie sunt inscrise abaterile limita;
- in spatiul liber al desenului sunt inscrise conditiile tehnice corespunzatoare;
- tolerantele la cotele libere sunt in conformitate cu SREN 22768-2.
Tehnologicitatea, ca notiune, se refera la doua aspecte:
- tehnologicitatea de exploatare;
- tehnologicitatea de fabricatie.
In urma analizei reperului din punct de vedere al tehnologicitatii, rezulta urmatoarele:
- este posibila asimilarea fabricatiei acestui reper in scurt timp;
- se pot folosi procedee tehnologice moderne, de mare productivitate, pentru obtinerea reperului;
- este necesar un consum mic de material;
- materialul prescris este suficient de prelucrabil, nemainecesitand nici un fel de masuri in acest
sens;
- reperul prezinta suprafete simple ce permit accesul usor al sculelor si verificatoarelor;
- reperul prezinta suprafete ce pot fi folosite drept baze de cotare, baze de asezare si baze de
fixare.
Desenul de execuţie este o reprezentare grafică în proiecţie ortogonală care are la bază
normele şi regulile din desenul tehnic industrial, fiind prezentat în figura 1:

Fig. 1. Desenul de execuţie: piese din tablă de OL37.

Capitolul III. STABILIREA PROCEDEELOR DE PRELUCRARE

Semifabricatele sunt materiale, piese (produse prin turnare, ştanţare, matriţare, trefilare,
laminare) ce necesită prelucrări ulterioare pentru a deveni subansamble necesare procesului de
producţie.
MATERIALE FOLOSITE ÎN ATELIERE MECANICE
Semifabricate din oţel:
1) Rotunde;
2) Late;
3) Pătrate;
4) Hexagonale;
5) Trefilate;
6) Table laminate;
7) Piese turnate;
8) ţevi de forme diferite: rotunde, late, pătrate;
9) Profile laminate Ω, U, T, L;
10) Plat-bande;
11) Piese turnate;
12) Piese ştanţate;
13) Piese matriţate (la cald sau la rece).

2 3
4
1
5

6 8 9
7 10
semifabricat
13 LAMINAT
11 15
12 14
semifabricat semifabricat semifabricat semifabricat semifabricat
FORJAT ŞTANŢAT MATRIŢAT TREFILAT TURNAT
16 17 18 19 20

Materialul piesei este OL 37, care este un oţel de uz general destinat fabricării pieselor supuse
la eforturi moderate.
Notarea mărcilor de oţel de uz general se face prin simbolul OL (oţel laminat) urmat de două cifre
care reprezintă valoarea rezistenţei minime de rupere la tracţiune exprimate în kgf/mm2. Oţelul
OL 37 este un oţel de uz general cu rezistenţa minimă la rupere la tracţiune de 360 N/mm2 (37
kgf/mm2), din clasa de calitate 2.

 Compoziţia chimică a materialului

Conform STAS 500/2 – 80, compoziţia chimică a oţelului OL 37 este indicată în tabelul următor:

Caracteristici mecanice şi tehnologice (conform STAS 500/2 – 86).

 Pregătirea materialelor metalice în vederea executării pieselor, constă în următoarele operaţii:
Curăţarea este operaţia tehnologică de înlăturarea a oxizilor şi impurităţilor de pe suprafeţele
semifabricatelor.
Clasificare
1. Curăţarea manuală:
 cu perii de sârmă;
 cu hârtie abrazivă.
2. Curăţarea mecanică:
 prin aşchiere;
 prin tobare;
 prin sablare.
3. Curăţarea termică;
4. Curăţarea chimică;
5. Curăţarea hidraulică.
Curăţarea manuală necesită un efort fizic deosebit. Se aplică pe suprafeţe mici.
Curăţarea mecanică prin aşchiere se poate realiza prin dăltuire, cu pietre abrazive pe maşini
de polizat.
Curăţarea prin tobare se aplică pieselor turnate sau forjate. Se realizează în instalaţii numite
tobe acţionate de un motor electric şi un reductor de turaţie. În tobe se introduc steluţe din fontă,
nisip şi datorită frecărilor care apar între piese şi materialul introdus are loc procesul de înlăturare
a oxizilor şi impurităţilor.
Curăţarea prin sablare se realizează în instalaţii de sablat. Procesul de curăţare are loc
datorită acţiunii abrazive a unui jet de nisip sau de alice din fontă proiectat cu putere pe suprafaţa
semifabricatelor.
Curăţarea termică se face prin arderea şi înlăturarea impurităţilor de pe suprafaţa
semifabricatelor. Cu ajutorul unui arzător se ard impurităţile după care se înlătură stratul
deteriorat.
Curăţarea chimică se realizează prin atacul chimic al suprafeţelor utilizând soluţii acide sau
alcaline (aliaje de aluminiu). După decapare are loc spălarea suprafeţelor.
Curăţarea hidraulică constă în introducerea semifabricatelor încălzite într-o cameră de
curăţare şi proiectarea unui jet de apă rece. Datorită şocului termic are loc desprinderea stratului
de impurităţi.

Indreptarea este operatia tehnologica de inlaturare a deformatiilor permanente ale

semifabricatelor prin actiunea unor forte exterioare.
Prin îndreptare se asigură semifabricatelor starea plană sau rectiliniitatea suprafeţelor.
Deformaţiile permanente apar din următoarele cauze:
a. transportul necorespunzător al pieselor şi semifabricatelor;
b. depozitare necorespunzătoare;
c. manevrare greşită;
d. tratament termic de călire aplicat greşit.
Semifabricatele supuse operaţiei de îndreptare pot fi următoarele:
1. table;
2. ţevi;
3. bare,sârme;
4. profiluri.
 Aplicarea operaţiei de îndreptare este influenţată de următorii factori:
a. natura materialului;
b. dimensiunile semifabricatelor;
c. temperatură.
Metode de îndreptare
I. după natura efortului dezvoltat:
1. îndreptare manuală;
2. îndreptare mecanică.
II. după temperatură:
1. îndreptare la rece;
2. îndreptare la cald.
III. după tipul loviturilor aplicate:
1. cu lovituri dese şi uşoare;
2. cu lovituri rare şi puternice;
3. prin provocarea momentului de încovoiere.

Ȋndreptarea manuală se aplică semifabricatelor cu plasticitate bună,de grosimi mici şi mijlocii.

Îndreptarea mecanică se aplică pentru semifabricate de grosimi mai mari care necesită forţe de
deformare mai mari.
În cazul semifabricatelor de dimensiuni mari şi cu plasticitate redusă se recomandă îndreptarea
la cald. În acest mod,capacitatea de deformare plastică creşte, iar forţele necesare deformării se
reduc (de 10 ori). Încălzirea semifabricatelor se face în domeniul forjabilităţii metalelor.
Îndreptarea la temperaturi inferioare determină apariţia fisurilor.
În cazul unor temperaturi la limita maximă pot să apară modificări de structură.
Ȋndreptarea cu lovituri dese şi uşoare se aplică pieselor călite şi a semifabricatelor din aliaje
moi.
Îndreptarea cu lovituri rare şi puternice se aplică semifabricatelor cu plasticitate mai redusă şi
de grosimi mai mari.
Îndreptarea prin provocarea momentului de încovoiere se aplică atunci când se caută să se evite
prezenţa deformaţiilor la strivire.

Tehnologia îndreptării manuale.

Tabla cu deformare la centru se aşează cu deformaţiile în sus pe placa de îndreptat. Se

localizează deformaţiile şi se aplică lovituri de la margine către centru, lovituri rare şi puternice şi
apoi, dese şi uş[Link] cu deformaţii marginale se îndreaptă în acelaşi mod, dar loviturile sunt
dirijate de la centru către margini. Loviturile de ciocan se aplică perpendicular pe suprafaţă.
Tablele foarte subţiri se îndreaptă prin tragerea unei plăci metalice pe suprafaţa lor.

Trasarea este operatia tehnologica de conturare prin linii si puncte, pe baza desenului de
executie, a formei unei piese.
Trasarea se aplică în producţia de serie mică şi unicate. Prin trasare se obţin următoarele
avantaje:
 se reduce posibilitatea de a se obţine rebuturi;
 adaosurile de prelucrare sunt mai mici.
În vederea aplicării operaţiei de trasare se vor lua următoarele măsuri:
 se studiază desenul de execuţie;
 se analizează calitativ semifabricatul destinat
trasării;
 se stabileşte ordinea la trasare;
 se verifică sculele şi dispozitivele utilizate.
Operaţiile pregătitoare în vederea realizării operaţiei de trasare sunt:
 Verificarea dimensiunilor de gabarit ale semifabricatului destinat operaţiei de trasare;
 Îndreptarea semifabricatului (dacă este necesar);
 Alegerea suprafeţei de bună calitate destinată operaţiei de trasare;
 Înlăturarea urmelor de grăsimi (degresarea);
 Înlăturarea oxizilor de pe suprafaţa destinată trasării;
 Acoperirea suprafeţei cu emulsie de cretă sau sulfat de cupru;
 Stabilirea ordinei la trasare (baza de referinţă, axele).

Execuţia trasării.

Operaţia de trasare se poate realiza prin următoarele metode:

1. Trasarea în plan.
2. Trasarea în spaţiu.
3. Trasarea după şablon.
4. Trasarea după model.

[Link] în plan.

Metoda constă în trasarea conturului piesei pe o singură suprafaţă a [Link] o

trasare corectă, linia trasată se va trasa o singură dată,iar acul trebuie sa prezinte o poziţie corectă.
Pentru o evidenţiere mai bună,liniile trasate pot fi marcate cu punctatorul.

Fig. 2. Poziţia acului de trasat: a-corectă ; b-incorectă

Fig. 3. Marcarea liniilor trasate cu punctatorul

[Link] în spaţiu.

Trasarea în spaţiu constă în trasarea conturului piesei pe mai multe suprafeţe ale
semifabricatului. Se acordă o atenţie deosebită alegerii bazelor de măsurare.
 [Link] după şablon.

Se aplică în producţia de serie (număr mare de piese). Se acordă atenţie deosebită aşezării
şablonului pe suprafaţa semifabricatului pentru a reduce volumul de deşeuri.

Fig. 4. Şablon

[Link] după model.

Metoda se foloseşte în atelierele de reparaţii, în regim de urgenţă.Trasarea se face direct după

piesa uzată sau deteriorată, sau după o altă piesă similară.

Executarea asamblarii se realizeaza astfel :

 Alegerea semifabricatelor-table cu grosimea de 5 mm si organelor de asamblare –surub

hexagonal M5X25, saiba rotunda,plata diametru 5 mm

Si piulita hexagonala M5.

 Curatarea semifabricatelor cu perie de sarma-smirghel-.

 Prinderea semifabricatelor cu cleme
 Trasarea si punctarea centrelor gaurilor cu acul de trasat si punctatorul
 Executarea gaurilor si tesirea lor cu burghiu de diametru 5 mm
 Curatarea eventualelor bavuri cu pila lata .
 Montarea semifabricatelor se realizeaza astfel : se introduce succesiv conform schemei de
montare, suruburile in gaurile de prindere .Se suprapun saibele si manual se insurubeaza
piulita pana la 2/3 din forta de [Link] finala se executa cu cheie fixa
,deschisă.

Pentru ca în timpul asamblării surubul sa nu se învartă în gol capul se fixează cu o cheie fixă
închisă sau deschisă.

Capitolul IV. ASAMBLĂRI DEMONTABILE. ASAMBLĂRI ŞURUB-

PIULIŢĂ

Asamblarea mecanica reprezinta rezultatul operatiilor tehnologice de realizare a unei legaturi

rigide sau a unei blocari intre doua sau mai multe piese separate.
Dupa asamblare, elementele componente nu mai au posibilitatea deplasarii relative intre ele si
nu pot fi separate decat prin distrugerea lor partiala sau totala.
Asamblarea poate fi: - directa, atunci cand elementele componente se asambleaza direct prin
sudare, indoire, crestare, strangere.
- indirecta,atunci cand elementele componente se asambleaza prin
intermediul unor piese sau substante( sudare,nituire,lipire).
- nedemontabila.
 Asamblarile filetate sunt alcatuite, de regula, dintr-un surub si o piulita având rolul
solidarizarii (strângerii) anumitor piese; pentru asigurarea împotriva autodesfacerii, asamblarea
este prevazuta cu un element de siguranta – o saiba Grower, de exemplu - ca în figura 5.

Fig. 5, 6. Asamblări filetate

Surub
(arbore)

Fig. 7 Fig.8

În figura 6 este prezentata varianta la care lipseste piulita, una dintre piesele strânse având o
gaura filetata. Varianta constructiva din figura 7 este o combinatie între solutiile constructive deja
prezentate; în acest caz surubul este numit prezon. Este evident ca variantele din figurile 6 si 7 se
folosesc atunci când nu este posibil accesul pentru strângerea asamblarii decât pe o singura parte.
Asamblarea din figura 8 are particularitatea ca piesele strânse, pe lânga rolul functional, sunt si
piulita, respectiv contrapiulita, sistem care confera asamblarii siguranta contra autodesfacerii.
I. CLASIFICARE

Clasificarea suruburilor se poate face dupa mai multe criterii , dupa cum urmeaza :

 Dupa rolul functional

-         de fixare (pentru asamblari)

-         de reglare (tachetii supapelor ; pentru eliminarea jocurilor la cuzineti sau suprafete
culisante)

-         de miscare (surubul conducator la strunguri surubul de la prese ; de la cricuri)

-         de masurare (instrumente de masura – la micrometru)

-         cu destinatie speciala

    Dupa forma in sectiune a profilului

-         triunghiulara

-         patrata

-         ferastrau

-         trapezoidala

-         rotunda
      Dupa sensul de infatisare al spirei

-         cu un singur inceput

-         cu doua sau mai multe inceputuri Dupa pas

- cu pas normal (mm/inch)

- cu pas fin (mm/inch)

     Dupa unghiul profilului

- α =60* – Filet Metric

- α =55* – Filet Whit Worth

     Dupa configuratia capului cap hexagonal

-         cap striat

-         cap hexagon interior

-         cap patrat

-         pentru surubelnita obisnuita

-         cap rotund si nas

     Dupa forma tijei

- variante prezentate in

     Suruburi speciale

-         pentru fundatii

-         articulate (pentru strangerea si slabirea rapida a pieselor la masinile unelte )

-         pentru lemn

 -         autofiletante

-         autoburghietor Lenne - varful are o zona neteda si o zona de burghiere

     Clasificarea piulitelor se face in principal dupa forma constructiva

deosebindu-se astfel :

-         piulite hexagonale

-         piulite crendate

-         piulite infundate

-         piulite rotunde cu caneluri

-         piulite rotunde cu gauri radiale

-         piulite striate

-         piulite fluture

-         piulite hexagonale cu suprafata de asezare sferica

Cea mai raspandita este cea hexagonala

     Clasificarea saibelor se face in functie de scopul tehnologic urmarit .

Aceasta poate fi :

        De a mentine fortele de frecare din filet

-         saibe Grower

-         saibe elastice

        De a impiedica autodesfacerea

-         saibe de siguranta

        De a micsora presiunea din zona de contact a capului şurubului

cu piesa , prin marirea suprafetei pe care se distribute forta de
strangere

-         saibe plate

Dupa modul de utilizare a sistemelor filetate, sunt întâlnite numeroase aplicatii, asa cum
rezulta din tabelul de mai jos.

Rol Caracterizare Exemple

functional Aplicatii
Asamblari Fixare Chiulasa – bloc motor, structuri
de strângere metalice
Creare de tensiuni Tiranti, ambreiaje
Etansare Recipienti
 Suruburi Prin avansul axial al surubului sunt Motorul electric prevazut cu o
de reglare pozitionate repere sau roata de curea poate fi deplasat
a pozitiei subansambluri prin avansul unui surub, pentru
întinderea curelei
Suruburi Este realizata transformarea Suruburi conducatoare la
de miscare miscarii de rotatie în miscare de masiniunelte, cricuri, prese cu
translatie sau invers surub
Amplificatoare Fiind în esenta o aplicatie a Menghine, ventile cu filet, chei
de forta planului înclinat, filetul permite reglabile
amplificarea fortei aplicate la
strângere
Suruburi de Daca pasul este foarte fin si precis, Micrometrul
masurare avansul surubului permite
materializarea/masurarea unor
lungimi

AVANTEJELE ASAMBLĂRILOR FILETATE

Printre avantajele certe ale sistemelor filetate, în comparatie cu alte asamblari demontabile,
pot fi enumerate urmatoarele:
- montare/demontare usoara; gabarit
redus;
- transmit solicitari foarte mari; sunt posibile realizari constructive diverse;
executie ieftina si usoara; posibilitatea transformarii miscarii de rotatie în miscare
de translatie si invers.
DEZAVANTAJELE ASAMBLĂRILOR FILETATE
Sistemele cu filet prezinta câteva dezavantaje importante de care trebuie sa se tina seama
atât la montaj cât si în exploatare:
tensiuni suplimentare datorita concentratorului de eforturi care este filetul;
suprasolicitare datorita strângerii necontrolate;
autodesfacere datorita strângerii insuficiente sau necontrolate;
randament scazut; necesitatea asigurarii contra autodesfacerii.
Dintre neajunsurile prezentate, cel mai important este pericolul ruperii surubului, datorita
tensiunilor sporite din tija filetata; filetul este unul dintre cei mai periculosi concentratori de
tensiuni.
Dupa forma, în sectiune normala, filetul poate fi:

1. Triunghiular - cu rol de strângere sau de fixare. Filetul triunghiular poate fi:

- metric, cu unghiul profilului de 60° (figura 1.5), standardizat prin SR ISO 7241996
(simbol - M);
- Withworth - în toli, cu unghiul profilului de 55°, pentru asamblarea tevilor fara
etansare, standardizat prin STAS 8130-88 (simbol - G);
 - Withworth - în toli, cu unghiul profilului de 55°, pentru asamblarea tevilor cu
etansare, standardizat prin STAS 402-88 (simbol - R);
Filetul în toli este utilizat, în general, pentru asamblarea tevilor si armaturilor prin care
trec fluide sub presiune.

Figura 1.5

2. Fierastrau, cu unghiul profilului de 3° - pe fata activa si de 30° - pe fata opusa,

STAS 2234-75 (simbol - S), pentru suruburi de miscare (figura 1.6). Filetul este
caracterizat printr-un randament relativ ridicat, fiind recomandat pentru sarcini aplicate
într-un singur sens.

Figura 1.6

3. Trapezoidal, cu unghiul profilului de 30° (figura 1.7), STAS 2234-75 (simbol - Tr) –
pentru suruburi de miscare la care încarcarea poate fi aplicata în dublu sens.
 Figura 1.7

4. Rotund, filet format din arce de cerc (figura 1.8), STAS 668-86 (simbol – Rd). Se
utilizeaza la cuplele garniturilor de cale ferata, datorita faptului ca prezinta un foarte
mic concentrator de tensiuni si ca nu se blocheaza chiar în conditii dificile de mediu:
praf sau umezeala. Tot filet rotund este si filetul Edison (simbol – E) utilizat la socluri
si dulii. Filetul rotund este caracterizat printr-o foarte usoara manevrabilitate.

5. Patrat, filet cu profilul spirei patrat (figura 1.9). Are randamentul mare; frecarea si
uzura sunt reduse Se foloseste pentru suruburi de miscare (masini-unelte).
Dupa finetea pasului exista filete cu:
• filet cu pas mic (fin); • filet cu pas normal;
• filet cu pas mare.
 Este evident ca, în cazul filetului cu pas mare, randamentul cuplei cinematice este ridicat,
dar apare pericolul desurubarii sub sarcina. În acest caz, asamblarea trebuie prvazuta cu mijloace
de autoblocare.
Dupa sensul de înfasurare exista: • filet pe
dreapta;
• filet pe stânga.
Cele mai des întâlnite sunt filetele “pe dreapta” usor manevrabile, prin obisnuinta. Pentru
evitarea utilizarii buteliilor de aragaz de catre copii, de exemplu, robinetele respective au filet “pe
stânga”.
De obicei, filetul se înfasoara pe corpuri cilindrice; pentru capetele tevilor din industria
petroliera se realizeaza un filet înfasurat pe suprafete tronconice, pentru asigurarea conditiilor de
etanseitate.
Elementul comun al asamblarilor filetate este filetul. Filetul reprezinta o nervura înfasurata,
de regula, pe un cilindru, dupa o elice – la exterior pe surub si la interior pentru piulita. Contactul
dintre spirele filetului surubului si piulitei este direct si fortat, asamblarea fiind o cupla cinematica
inferioara de clasa a V-a. Deplasarea piulitei pe spirele surubului este echivalenta cu ridicarea unei
sarcini pe un plan înclinat. În figura 1.10 pasul elicei a fost notat cu p; notatiile pentru diametrele
caracteristice surubului sunt, de regula: d3 – interior, d2 – intermediar si d – exterior.

Figura 1.10

Șurubul este un organ de mașină utilizat la realizarea de fixări mecanice, de îmbinări

demontabile sau pentru transmitere de forțe și mișcări. Există, tehnic și alte utilizări ale șurubului.
Se folosește frecvent împreună cu organul de mașină pereche, numit piuliță care are un filet intern.
 Șurubul se compune dintr-o tijă cilindrică sau conică extern filetată, pe toată lungimea sa
sau numai pe o porțiune, și un cap de șurub de diverse forme. Există un caz particular în care
filetul ia forma unei spirale reliefate pe o suprafață plană. Acesta se aplică la construcția
universalului cu trei bacuri utilizat (și) la mașini unelte.

Tipuri de suruburi cu cap inecat

Filetul metric este cel mai raspandit tip de filet din intreaga lume, folosit pentru imbinarea
a diferitor componente. Acesta a fost unul dintre primele standarde internationale adoptate cand a
luat nastere organizatia internationala pentru standardizare (ISO) in 1947.

P: Pitch (pasul
filetului)
H: Thread height
(inaltimea triunghiului
profilului filetului)
h: Thread depth
(adâncimea efectivă a
filetului)
Dmaj: Major diameter
(diametrul exterior al
filetului, cel mai mare
diametru al surubului
sau piulitei)
Dmin: Minor diameter
(diametrul interior al
filetului, cel mai mic
diametru al surubului
 sau piulitei, Dmin=
Dmaj – 2xh)
Dp: Effective pitch
diameter (diametrul
mediu al filetului,
diametrul unde
grosimea filetului este
egală cu spaţiul dintre
spire, Dp = Dmaj – h)
  Caracteristicile filetului metric:
unghiul filetului: 60°;
H = 0.866025 x P;
Clasele filetului metric:

Capitolul V. ALEGEREA SDV-URILOR ŞI UTILAJELOR

Pentru executarea pieselor se parcurg următoarele etape:

- Curatarea semifabricatelor
- Prinderea semifabricatelor cu cleme
- Trasarea si punctarea centrelor gaurilor
- Executarea gaurilor si tesirea lor
- Curatarea eventualelor bavuri
- Montarea semifabricatelor
- Se verifica existenta unor alezaje in piesele care se asambleaza in vederea
pozitionarii corecte a gaurilor prin care trec suruburile de prindere.
- Se determina prin comparare momentul de strangere la inceputul si la sfarsitul
operatiei.
Utilaje,scule verificatoare:

Dispozitive scule :dispozitive de prindere, chei potrivite , chei fixe,chei tubulare, rigla gradate, ac
de trasat si punctuator .

Verificatoare : rigla gradata si subler.

Capitolul VII. NORME DE SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII

In tara noastra protectia muncii face parte integranta din procesul de munca, avand ca
scop asigurarea celor mai bune conditii de munca , prevenirea accidentelor de munca si a
inbonlaviriilor profesionale.
Raspunderea asigurarii si aplicarii masurilor si normelor de protectie a muncii revin
conducatorului de unitate ,precum si tuturor persoanelor care au atributii de organizare,
conducere si control in procesul de munca.
In scopul eliminarii pericolelor de accidente la locul de munca este necesar sa se respecte
urmatoarele masuri si reguli principale:
-autovehiculele trebuie sa fie introduse in hala cu motorul in functiune, avand in rezervor o
cantitate de carburant de cel mult 10% din capacitatea acestuia, necesara deplasarii autonome
de la un punct de lucru la altul
-canalul de revizie trebuie mentinut in stare curata, asigurandu-se scurgerea apei, uleiurilor si
combustibililor. Introducerea autovehiculelor se va face cu maxim 5 km/h, dirijate din fata de
catre conducatorul locului de munca
-standul unde se face verificarea bunei functionari a sistemului de rulare si a motorului trebuie sa
aiba montat grilajul de protectie
-la diagnosticarea motorului in timpul functionarii se va avea in vedere sa se evite asezarea
lucratorului in dreptul paletelor ventilatorului si sa se asigure evacuarea gazelor arse folosindu-
se in acest scop tubulatura de evacuare si sistemul de ventilatie
-demontarea partilor componente ale instalatiei electrice se va face numai dupa decuplarea
bateriei
-demontarea subansamblelor de sub cadru sau caroserie se va executa numai cu autovehiculul
asezat pe capre metalice prevazuta in partea superioara cu pene de lemn astfel incat sa asigure
stabilitatea autovehiculului
-se interzice desfundarea conductelor de benzina sau motorina prin suflarea cu gura
-spalarea si degresarea pieselor mici se va face numai cu detergenti in cuve speciale, amplasate
in locuri corespunzatoare
-pentru lucrarile absolute necesare sub autovehicul, cand inaltimea de suspendare nu permite o
pozitie de lucru in picioare, lucratorii vor folosi paturi rulante adiacente
-se interzice incercarea franelor cu autovehiculul in mers, in hale si [Link] franelor se va
face numai la standul de incercat sau in locuri special amenajate
-se interzice scoaterea din hala a autovehiculelor la care nu s-a efectuat un control al sistemelor
de siguranta rutiera(directie,frana,semnalizare luminoa-sa)
-la montarea si demontarea arcurilor se vor folosi clesti sau scule speciale
-se interzice folosirea aparatelor de sudura la locurile de montare a auto-vehiculelor atata timp
cat acestea sunt in lucru
-inainte de pornirea motorului, pentru verificarea finala, teava de esapament a autovehiculului va
fi conectata la instalatia de evacuare a gazelor de esapament
-in locurile pentru umflarea pneurilor trebuie sa se afiseze la loc vizibil tabelul cu presiunile
admise pe tipuri de automobile, precum si intructiunile specifice de protectia muncii
-iluminatul natural si artificial se va realiza astfel incat sa se asigure o buna vizibilitate la locul
de munca
-corpurile de iluminat trebuie sa fie curatate periodic. De asemenea se vor face masuratori
periodice asupra iluminarii, precum si verificarea instalatiilor de iluminat
Protectia impotriva incendiilor si exploziilor
-in incaperi cu pericol de incendii si explozii sunt interzise: fumatul, intrarea cu foc deschis, cu
piese sau materiale incandescente, producerea de scantei, lovirea a doua scule feroase si
folosirea echipamentului de lucru din materiale sintetice
-este interzis accesul in atelierele cu pericol de explozie a tuturor persoanelor straine
-este interzis fumatul in halele de intretinere si reparatii. In acest scop se vor amenaja locuri
speciale pentru fumat
-este interzisa pastrarea rezervoarelor, a bidoanelor cu combustibili lichizi, carbid, cu uleiuri, a
vaselor cu acizi,vopsele, diluanti etc. in interiorul halelor sau atelierelor cu exceptia locurilor
anume prevazute prin proiectul de constructie.
- lucrul la masinile-unelte e permis numai personalului califcat, pregatit in acest scop
- inainte de inceperea lucrului se va verifica starea tehnica a masinii, si se va porni masina in gol
- se va verifica existenta impamantarii la reteaua electrica
- in timpul lucrului se vor folosi ecrane de protectie sau ochelari de protectie impotriva aschiilor
- imbracamintea sa fie bine stransa pe corp, iar parul acoperit
- nu se admite folosirea sculelor si a uneltelor defecte
- controlul suprafetelor prelucrate se face obligatoriu dupa ce a fost decuplata piesa de la
mecanismul de miscare
- la ivirea unei defectiuni se va intrerupe lucrul si se va anunta reglorul sau electricianul din
cadrul atelierului intretinere al sectiei
- nu se admite parasirea locului de munca fara avizul maistrului si lasand masina in functiune
- la inchiderea lucrului se vor curata masinile si se ung organele in miscare, ghidajele
- se va respecta ciclul de intretinere si reparatii utilaj.

Bibliografie

1. Seiciu, P. L., Stanciu, St., Mecanisme plane. Baze teoretice si aplicatii, Editura Bren,
Bucuresti, 2002.
2. Pavelescu, D., Radulescu, Gh., Gafitanu, M., Gheorghiu, N., Organe de masini, Editura
didactica si pedagogica, Bucuresti, 1985.
3. Manolescu, N., Andrian, A., Costinescu, V., Manualul inginerului mecanic, Editura
tehnica, Bucuresti, 1976.
4. Manea, Gh., Organe de masini, Vol. I, Editura tehnica, Bucuresti, 1970.
5. Decker, K. H., Machienenelemente, Carl Hanser Verlag München Wien, 1997.
6. Shigley, J. E., Mechanical Engineering Design, McGraw-Hill Book Company, New York,
1986.
7. Mladinescu, T., Rizescu, E., Weinberg, H., Organe de masini si mecanisme, Editura
didactica si pedagogica, Bucuresti, 1972.
8. Buzdugan, Gh., Rezistenta materialelor, Editura Academiei Române, Bucuresti, 1986.
9. Filipoiu, I. D., Raseev, M., Voica, I., Organe de masini, Vol. I, Universitatea
“POLITEHNICA” Bucuresti, 1994.
10. Voinea, R., Mecanica, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1975.
11. Chisiu, Al., Matiesan, D. Madarasan, T., Pop, D., Organe de masini, Editura didactica si
pedagogica, Bucuresti, 1981.
12. ***, Organe de masini, Vol. 1, Colectia de standarde, Editura tehnica, Bucuresti, 1968.
13. Mirita, E., Cicone, T., Dobre, G., Sisteme cu suruburi de miscare: Îndrumar de proiectare,
Printech, Bucuresti, 1998.