LICEUL TEHNOLOGIC SEBES

Str. Dorin Pavel nr. 2 , Sebeş Alba, 515800 MINISTERUL

Tel / fax 0258731010, EDUCAŢIEI SI
email [Link]@mail .[Link] CERCETARII
[Link]

DOMENIUL DE PREGĂTIRE: MECANICĂ

CALIFICAREA PROFESIONALĂ: LĂCĂTUŞ, CONSTRUCŢII METALICE ŞI
UTILAJ TEHNOLOGIC

PROIECT
PENTRU OBȚINEREA CERTIFICATULUI DE
CALIFICARE PROFESIONALĂ, NIVEL 3

INDRUMATOR PROIECT:
Prof. ing. CANDIDAT:

=2020=
 TEMA PROIECTULUI:
Executarea unei eclise din
tablă de oţel OL37, conform
desenului de execuţie
 CUPRINS:
Capitolul I: Consideratii generale, materialul utilizat si generalitati
Capitolul II: Succesiunea operaţiilor pentru executarea piesei
Capitolul III: Alegerea SDV-urilor şi utilajelor necesare
Capitolul IV: Norme de sănătate şi securitate în muncă
 Capitolul I. CONSIDERAŢII GENERALE, MATERIALUL UTILIZAT ŞI
GENERALITĂŢI

Materialele folosite pentru execuţia construcţiilor metalice sunt: oţelul obişnuit, oţelurile aliate
cu rezistenţe mecanice superioare, aliajele de cupru şi aluminiu.
Mijloacele tehnice actuale permit realizarea unor îmbinări de forme variate. In general, din
metal se execută construcţiile supuse unor condiţii grele de lucru în exploatare sau care au
dimensiuni mari. Adaptarea costrucţiilor la cerinţe pe parcursul exploatării este o calitate care dă
multă elasticitate în folosirea construcţiilor metalice.
Astfel, modificările structurale cerute de schimbare a procesului tehnologic şi chiar
consolidările se pot executa uşor, fără întreruperea procesului de producţie. Dintre elementele
strucutrale ale construcţiilor metalice se pot fixa uşor instalaţii, căi de acces pentru mijloacele de
ridicare.
Dezavantajele construcţiilor metalice sunt: rezistenţa redusă la coroziunea chimică şi la foc,
necesitând mijloace de protecţie adecvată.
In constructiile metalice otelurile sunt clasificate in functie de marca otelului (rezistenta la
intindere). Otelurile cel mai frecvent utilizate, in Romania, pentru realizarea constructiilor
metalice sunt urmatoarele: OL 37, OL 44, OL 52.
OL este un simbol literar care face referire la domeniul de utilizare a otelului. Este un otel de uz
general, utilizat in mod curent la realizarea constructiilor metalice. Numarul care insoteste
simbolul literar indica rezistenta minima de rupere (kg/mm²).

OL 37 – este numit otel normal de constructii, indeplineste intr-o mare masura conditiile impuse
in mod normal otelurilor in constructii. Mai este denumit si „moale” sau „ductil”. Are
echivalentul  Fe 360 / Euronorm.

Atunci cand alegem un otel OL 37 trebuie sa tinem cont de urmatoarele:

 - prelucrarea si sudarea otelurilor OL 37 este mai uşoară

- otelul OL 37 are un cost mai mic

Se mai foloseste o simbolizare alfanumerica, care este echivalenta, dar nu identica cu cele de
mai sus:

- S 235 echivalent cu OL 37

Litera S simbolizeaza grupa de otel ( otel de constructii), iar numarul 235/ 275/ 355 specifica
limita de curgere (N/mm²).

Capitolul II. SUCCESIUNEA OPERAŢIILOR PENTRU EXECUTAREA

PIESEI
Procesul tehnologic de prelucrare mecanica este acea parte a procesului de productie, prin care
are loc modificarea formei geometrice, a dimensiunilor, a calitatilor fizico-mecanice a
semifabricatelor pentru obtinerea de piese finite.
Procesul tehnologic se execută în diferite locuri de muncă.
Locul de muncă face parte din suprafaţa de producţie,fiind echipat cu utilaj corespunzător.
Operaţia tehnologică este acea parte a procesului tehnologic care se execută la un loc de muncă
şi cuprinde toate acţiunile utilajului şi muncitorului (echipă de muncitori) asupra semifabricatului
(piesei) sau a mai multor piese simultan,la acelaşi loc de muncă.
Operaţia poate fi realizată într-o singură aşezare sau mai multe aşezări într-un dispozitiv.O
operaţie poate fi constituită dintr-o fază tehnologică sau mai multe faze tehnologice.
 Faza tehnologică este acea parte a operaţiei tehnologice care se prelucrează complet într-o
singură aşezare o suprafaţă (mai multe suprafeţe simultan),cu o sculă sau un complet de scule,cu
un anumit regim de lucru.
Adaosul de prelucrare poate fi într-o trecere sau mai multe [Link]ă se schimbă regimul de
lucru apare o nouă fază tehnologică.
Mânuirea tehnologică este acea parte a unei faze tehnologice care reprezintă totalitatea
mişcărilor efectuate de muncitor. Sunt acţiuni auxiliare pentru aşezarea şi fixarea piesei,pentru
apropierea sculăpiesă, pentru pornirea-cuplarea mişcărilor.
Mişcarea tehnologică este cea mai mică parte a mânuirii tehnologice.
În procesul tehnologic de prelucrare se utilizează semifabricate turnate,forjate,laminate.
Pentru realizarea procesului tehnologic de prelucrare este necesară o documentaţie tehnică
corespunzătoare:
1. Desenul de execuţie.
2. Planul de operaţii.
3. Fişa tehnologică.

Desenul de execuţie este o reprezentare grafică în proiecţie ortogonală care are la bază
normele şi regulile din desenul tehnic industrial, fiind prezentat în figura 1:

Fig. 1. Desenul de execuţie: eclisă din tablă de OL37.

Curăţarea este operaţia tehnologică de înlăturarea a oxizilor şi impurităţilor de pe suprafeţele

semifabricatelor.
Clasificare
1. Curăţarea manuală:
 cu perii de sârmă;
 cu hârtie abrazivă.
2. Curăţarea mecanică:
 prin aşchiere;
 prin tobare;
 prin sablare.
3. Curăţarea termică;
4. Curăţarea chimică;
5. Curăţarea hidraulică.
Curăţarea manuală necesită un efort fizic deosebit. Se aplică pe suprafeţe mici.
Curăţarea mecanică prin aşchiere se poate realiza prin dăltuire, cu pietre abrazive pe maşini
de polizat.
Curăţarea prin tobare se aplică pieselor turnate sau forjate. Se realizează în instalaţii numite
tobe acţionate de un motor electric şi un reductor de turaţie. În tobe se introduc steluţe din fontă,
nisip şi datorită frecărilor care apar între piese şi materialul introdus are loc procesul de înlăturare
a oxizilor şi impurităţilor.
 Curăţarea prin sablare se realizează în instalaţii de sablat. Procesul de curăţare are loc
datorită acţiunii abrazive a unui jet de nisip sau de alice din fontă proiectat cu putere pe suprafaţa
semifabricatelor.
Curăţarea termică se face prin arderea şi înlăturarea impurităţilor de pe suprafaţa
semifabricatelor. Cu ajutorul unui arzător se ard impurităţile după care se înlătură stratul
deteriorat.
Curăţarea chimică se realizează prin atacul chimic al suprafeţelor utilizând soluţii acide sau
alcaline (aliaje de aluminiu). După decapare are loc spălarea suprafeţelor.
Curăţarea hidraulică constă în introducerea semifabricatelor încălzite într-o cameră de
curăţare şi proiectarea unui jet de apă rece. Datorită şocului termic are loc desprinderea stratului
de impurităţi.

Indreptarea este operatia tehnologica de inlaturare a deformatiilor permanente ale

semifabricatelor prin actiunea unor forte exterioare.
Prin îndreptare se asigură semifabricatelor starea plană sau rectiliniitatea suprafeţelor.
Deformaţiile permanente apar din următoarele cauze:
a. transportul necorespunzător al pieselor şi semifabricatelor;
b. depozitare necorespunzătoare;
c. manevrare greşită;
d. tratament termic de călire aplicat greşit.
Semifabricatele supuse operaţiei de îndreptare pot fi următoarele:
1. table;
2. ţevi;
3. bare,sârme;
4. profiluri.
Aplicarea operaţiei de îndreptare este influenţată de următorii factori:
a. natura materialului;
b. dimensiunile semifabricatelor;
c. temperatură.
Metode de îndreptare
I. după natura efortului dezvoltat:
1. îndreptare manuală;
2. îndreptare mecanică.
II. după temperatură:
1. îndreptare la rece;
2. îndreptare la cald.
III. după tipul loviturilor aplicate:
1. cu lovituri dese şi uşoare;
2. cu lovituri rare şi puternice;
3. prin provocarea momentului de încovoiere.

Ȋndreptarea manuală se aplică semifabricatelor cu plasticitate bună,de grosimi mici şi mijlocii.

Îndreptarea mecanică se aplică pentru semifabricate de grosimi mai mari care necesită forţe de
deformare mai mari.
În cazul semifabricatelor de dimensiuni mari şi cu plasticitate redusă se recomandă îndreptarea
la cald. În acest mod,capacitatea de deformare plastică creşte, iar forţele necesare deformării se
reduc (de 10 ori). Încălzirea semifabricatelor se face în domeniul forjabilităţii metalelor.
Îndreptarea la temperaturi inferioare determină apariţia fisurilor.
În cazul unor temperaturi la limita maximă pot să apară modificări de structură.
Ȋndreptarea cu lovituri dese şi uşoare se aplică pieselor călite şi a semifabricatelor din aliaje
moi.
Îndreptarea cu lovituri rare şi puternice se aplică semifabricatelor cu plasticitate mai redusă şi
de grosimi mai mari.
 Îndreptarea prin provocarea momentului de încovoiere se aplică atunci când se caută să se evite
prezenţa deformaţiilor la strivire.

Tehnologia îndreptării manuale.

Tabla cu deformare la centru se aşează cu deformaţiile în sus pe placa de îndreptat. Se

localizează deformaţiile şi se aplică lovituri de la margine către centru, lovituri rare şi puternice şi
apoi, dese şi uş[Link] cu deformaţii marginale se îndreaptă în acelaşi mod, dar loviturile sunt
dirijate de la centru către margini. Loviturile de ciocan se aplică perpendicular pe suprafaţă.
Tablele foarte subţiri se îndreaptă prin tragerea unei plăci metalice pe suprafaţa lor.

Trasarea este operatia tehnologica de conturare prin linii si puncte, pe baza desenului de
executie, a formei unei piese.
Trasarea se aplică în producţia de serie mică şi unicate. Prin trasare se obţin următoarele
avantaje:
 se reduce posibilitatea de a se obţine rebuturi;
 adaosurile de prelucrare sunt mai mici.
În vederea aplicării operaţiei de trasare se vor lua următoarele măsuri:
 se studiază desenul de execuţie;
 se analizează calitativ semifabricatul destinat
trasării;
 se stabileşte ordinea la trasare;
 se verifică sculele şi dispozitivele utilizate.
Operaţiile pregătitoare în vederea realizării operaţiei de trasare sunt:
 Verificarea dimensiunilor de gabarit ale semifabricatului destinat operaţiei de trasare;
 Îndreptarea semifabricatului (dacă este necesar);
 Alegerea suprafeţei de bună calitate destinată operaţiei de trasare;
 Înlăturarea urmelor de grăsimi (degresarea);
 Înlăturarea oxizilor de pe suprafaţa destinată trasării;
 Acoperirea suprafeţei cu emulsie de cretă sau sulfat de cupru;
 Stabilirea ordinei la trasare (baza de referinţă, axele).

Execuţia trasării.

Operaţia de trasare se poate realiza prin următoarele metode:

1. Trasarea în plan.
2. Trasarea în spaţiu.
3. Trasarea după şablon.
4. Trasarea după model.

[Link] în plan.

Metoda constă în trasarea conturului piesei pe o singură suprafaţă a [Link] o

trasare corectă, linia trasată se va trasa o singură dată,iar acul trebuie sa prezinte o poziţie corectă.
Pentru o evidenţiere mai bună,liniile trasate pot fi marcate cu punctatorul.
 Fig. 2. Poziţia acului de trasat: a-corectă ; b-incorectă

Fig. 3. Marcarea liniilor trasate cu punctatorul

[Link] în spaţiu.

Trasarea în spaţiu constă în trasarea conturului piesei pe mai multe suprafeţe ale
semifabricatului. Se acordă o atenţie deosebită alegerii bazelor de măsurare.

[Link] după şablon.

Se aplică în producţia de serie (număr mare de piese). Se acordă atenţie deosebită aşezării
şablonului pe suprafaţa semifabricatului pentru a reduce volumul de deşeuri.

Fig. 4. Şablon

[Link] după model.

Metoda se foloseşte în atelierele de reparaţii, în regim de urgenţă.Trasarea se face direct după

piesa uzată sau deteriorată, sau după o altă piesă similară.
 Capitolul III. ALEGEREA SDV-URILOR ŞI UTILAJELOR NECESARE

Sculele şi dispozitivele utilizate la îndreptare sunt:

 Placa de îndreptat
Se confecţionează din fontă,suprafaţa de lucru este plană.

Fig. 5. Placa de îndreptat Fig.6. Nicovale

 Nicovale
Se confecţionează din oţel carbon de [Link] utilizează pentru îndreptarea profilurilor.
 Ciocanele
Se execută în diverse mărimi şi greutăţi (250 g,500 g,1000 g). Ciocanele din oţel carbon de
calitate se tratează termic (recoacere de normalizare). Coada se confecţionează din lemn de carpen
sau fag [Link] utilizate la îndreptarea tablelor subţiri şi aliajelor neferoase se
confecţionează din cupru,alamă,plumb sau lemn.
 Presele manuale
Sunt dispozitive simple utilizate la îndreptarea barelor şi a profilurilor.

Fig.7. Prese manuale

Dispozitivele utilizate pentru aşezarea materialelor în vederea trasării sunt:

1. Masa de trasat;
2. Prismele;
3. Colţari de fixare;
4. Calele unghiulare.
Masa de trasat. Se confecţionează din fontă, este prevăzută cu picioare reglabile, suprafaţa de
lucru este plană, netedă.
 Fig. 8. Masa de trasat

Prismele. Se utilizează la aşezarea pieselor de rotaţie în vederea trasă[Link] confecţionează din

fontă,au suprafeţele active plane şi netede.

Fig. 9. Prisme

Colţari de fixare. Se confecţionează din fontă şi se utilizează la aşezarea pieselor pentru

trasarea în plan vertical.

Fig.10. Colţar Fig.11. Cală unghiulară

Cale unghiulare. Se confecţionează din fontă şi permit aşezarea semifabricatelor sub un

anumit unghi.
Instrumentele utilizate la trasare sunt:
 Acul de trasat;
 Trasatorul paralel;
 Distanţierul;
 Compasul de trasat;
 Punctatorul.
Acul de trasat.
 Fig.12. Ac de trasat

Trasatorul paralel.

Fig.13. Trasatoare paralele

Pentru trasarea centrelor găurilor dispuse pe circumferinţa unui cerc se utilizează dispozitivul
de mai jos:

Distanţierul.
Se utilizează pentru trasarea unor linii paralele cu conturul [Link] de două tipuri:fixe şi
reglabile.
 a b
[Link]ţiere: a-fix; b-reglabil

Compasul de trasat
Compasul de trasat se utilizează pentru trasarea unor circumferinţe sau arce de cerc.

Fig.15. Compas special

Fig.16. Compasul de trasat.

Punctatorul.
Se utilizează pentru marcarea centrului unui cerc (gaură) sau pentru a marca adaosul de
prelucrare. Se confecţionează din oţel de scule şi se durifică prin călire.Vârful este ascuţit la 60°.
 Fig.17. Punctatorul

Pentru trasarea centrelor unor suprafeţe circulare interioare sau exterioare se poate utiliza
dispozitivul de mai jos:

Capitolul IV. NORME DE SĂNĂTATE ŞI SECURITATE ȊN MUNCĂ

1. În încăperile umede se folosesc unelte electrice care funcţionează la tensiunea de 30;24;12

V;
2. Distanţa dintre un tablou de distribuţie şi un utilaj să nu fie mai mică de un 1 mm;
3. Este interzisă lăsarea montajului sub tensiune fără supraveghere;
4. Înaintea efectuări lucrări se va face o scurtă verificare a sculelor din punct de vedere al
izolaţie;
5. Înaintea efectuări operaţiei de îndoire se va verifica starea ciocanului şi coada să nu
prezinte fisuri şi să fie bine fixată;
6. Uneltele de mână pentru tăiere vor fi verificate înainte de începerea pentru a se depista
defecţiunile care ar putea exista;
7. În timpul efectuări operaţiei de îndreptare nu se va sta aplecat cu faţa spre tablă, corpul se
va ţine drept în faţa mesei de lucru;
8. Uneltele de mână trebuie să fie în bună stare de funcţionare, să nu prezinte crăpături sau
deformări;
9. Îndreptarea aşchiilor rămase în urma filetări se vor îndepărta cu o mătură sau perie;
10. Aparatele şi instalaţiile intrate în reparaţii capitale nu se va da în exploatare fără a fi
prevăzute cu toate dispozitivele care vă asigură securitatea muncii;
11. În cazul reparaţiilor capitale conducerea e obligată a lua măsuri de îmbunătăţire a
condiţiilor de muncă prin mijloace de mecanizare, măsurări tehno-sanitare şi măsurări
tehno-organizatoare;
12. Conducerea tehnică va ţine evidenţa eşalonări şi realizări lucrărilor de investiţii pentru
protecţia muncii şi limita termenelor stabilite în plan;
13. Întreg personalul este obligat să îndeplinească şi să ceară angajaţilor în subordine să
îndeplinească strict normele de tehnică a securităţi muncii pentru care au toată
răspunderea;
14. Pentru nerespectarea normelor şi instrucţiunilor de tehnică a securităţi munci şi protecţia
muncii vinovaţi vor fi traşi la răspundere conform regulamentului.
Bibliografie

1.”Lăcătuşerie generală”. Manual pentru licee industriale şi şcoli profesionale.

Autori: Emil Arieşan, Gheorghe Peptea. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
-1997.
II.”Manual pentru pregătirea practică pentru şcoala de arte şi meserii: - domeniul
electromecanic”. Autori: Florin Mareş, Marin Mihai, Gabriel Danielescu,
Constantin Arieton. Editura Didactică şi Pedagogică R.A., 2006.
III.”Instalaţii şi echipamente electrice”. Manual pentru licee industriale şi şcoli
profesionale. Autori: Sabina Hilofi, Mihai Popescu, Mihai Huhulescu. Editura
Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti -1994.
IV.”Manual pentru cultură de specialitate pentru şcoala de arte şi meserii: -
domeniul electromecanic”. Autori: Sabina Hilofi, Ioana Arieş, Doiniţa Ghinea.
Editura Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti -2006.