RĂŞINI ACRILICE

pentru bazele protezelor

mobilizabile
 Cerinţe impuse
• aspect natural conform cu cel al ţesuturilor pe care le înlocuieşte;
• rezistenţă crescută, rigiditate, duritate şi tenacitate;
• acurateţe în reproducerea detaliilor şi stabilitate dimensională;
• inodore, insipide şi fără eliberare de produşi toxici;
• rezistente la absorbţia fluidelor din cavitatea orală şi adeziune redusă
pentru placa bacteriană;
• adeziune eficace faţă de alţi polimeri, ceramică sau aliaje dentare;
• manipulare facilă şi uşor de reparat;
• uşor de curăţat de către pacienţi;
• densitate redusă, deci greutate redusă;
• conductivitate termică bună;
• radioopacitate;
• preţ redus.
 Compoziţie
Răşini acrilice Pulbere Lichid

Termopolimerizabile PMMA (praf / granule) - polimer Metil metacrilat - monomer

Peroxid de benzoil – iniţiator Hidrochinonă – inhibitor
Dioxid de Ti – opacifiant pt controlul Etilen glicol dimetacrilat sau
translucidităţii (PMMA=transparent) alt agent de reticulare
Dibutil ftalat – plastifiant
Fibre sintetice (nylon/acrilice) – estetică
Pigmenţi anorganici - culoare

Autopolimerizabile PMMA (praf / granule) - polimer Metil metacrilat - monomer

Peroxid de benzoil – iniţiator Hidrochinonă – inhibitor
Dioxid de Ti – opacifiant pt controlul Etilen glicol dimetacrilat sau
translucidităţii alt agent de reticulare
Dibutil ftalat – plastifiant Amină organică - accelerator
Fibre sintetice (nylon/acrilice) – estetică
Pigmenţi anorganici - culoare
 Sistem bicomponent - avantaje

• prelucrarea este posibilă prin obţinerea unei paste consistente (cocă);

• contracţia de polimerizare este minimalizată faţă de utilizarea doar a

monomerului, deoarece marea majoritate a materialului este deja
polimerizată (granulele din pulbere);

• temperatura produsă prin reacţia exotermă de polimerizare este mult

redusă (din aceleaşi considerente ca în cazul contracţiei la
polimerizare);

• reducerea temperaturii va determina şi reducerea consecutivă a

contracţiei termice a materialului.
 Tehnica de preparare

• Amestec pulbere (P=polimer) cu lichid (L=monomer)

• Proporţie P:L
= 2:1 % de greutate
= 1,6:1 % de volum
- P mai mult = saturare incompletă cu L = material slab, poros
- L mai mult = contracţie de polimerizare mare
 Tehnica de preparare
• Amestecul trece prin 4 stadii:
- stadiul iniţial = amestec particule P cu L

- stadiul de sedimentare = nisipos = imediat după amestec

- stadiul de formare al primelor “fire” = cremos = monomerul a

dizolvat exteriorul particulelor de polimer; cremă fluidă,
aderentă de spatulă, “se trage în fire”

- stadiul de dizolvare = păstos, consistent, cocă modelabilă,

elastică = monomerul a pătruns în interiorul particulelor de
polimer, reducând valoarea T de tranziţie şi deci plastifiindu-le
= momentul introducerii în tipar
 Tehnica de preparare

Timpul de formare al pastei = timpul necesar pentru atingerea

stadiului păstos = 20 min., poate fi redus prin:
- creşterea T mediului
- creşterea raportului P:L
- scăderea mărimii particulelor de polimer
- prezenţa unui plastifiant

Timp de lucru ≥ 5 min (timp în care amestecul se află în stare

păstoasă), creşte prin:
- scăderea T mediului
RĂŞINI ACRILICE
termopolimerizabile
 Compoziţie
Metacrilat de metil (monomer)

• lichid clar, volatil, miros aromatic, inflamabil, bactericid

• insolubil în apă, solubil în solvenţi organici
• T fierbere 100,30C
• nu este stabil chimic, având tendinţă spontană la polimerizare sub
influenţa căldurii şi a luminii (vezi păstrare)
• la peste 650C polimerizează în masă
• pentru păstrare se adaugă inhibitor de polimerizare: hidrochinona
(sub 1%)
• poate conţine agent de reticulare (etilen glicol dimetacrilat) doar dacă
urmărim obţinerea unui polimer reticulat, netermoplastic
• !!!! Nu contaminaţi lichidul cu particule de pulbere!!!!
 Compoziţie

Polimetacrilat de metil (polimer)

• sub formă de grăunţe (mici) sau globule (mari)

- solid la T camerei
- termoplastic, T de înmuiere 1250C, peste care apare depolimerizarea
- f. stabil chimic
- solubil în solvenţi organici, absorbţie redusă a apei
- rigiditate şi modul de elasticitate satisfăcătoare, dar rezistenţa la
abrazie f. redusă
- proprietăţi optice bune, posibilitate de colorare nelimitată, în timp însă
se îngălbeneşte (îmbătrânirea PMMA sub acţiunea UV)
 Compoziţie
Polimetacrilat de metil (polimer)
- Prezenţa agentului de reticulare în lichid are efecte pozitive asupra
PMMA nou format:
- Transformare în polimer reticulat, netermoplastic
- Reduce solubilitatea în solvenţi organici
- Reduce tendinţa de fisurare sub presiune

- Prezenţa agentului de reticulare simplifică tehnica de lucru prin:

- Accelerarea creşterii greutăţii moleculare
- Combate efectele inhibitoare ale O asupra polimerizării

- Cantitatea de agent de reticulare nu poate fi mult crescută – material

casant (mult prea rigid)
 Termopolimerizarea
- coca introdusă în tipar prin:
- presare
- injectare
- polimerizarea monomerului este indusă de creşterea T
- tiparul este introdus în baie de aburi a cărei T creşte continuu
- Elemente importante în termopolimerizare:
– iniţiatorul (peroxid de benzoil - POB) începe să se descompună
rapid formând radicali liberi dacă temperatura depăşeşte 650C;
– reacţia de polimerizare este puternic exotermă;
– dacă T din tipar depăşeşte 100,30C, monomerul va fierbe, se va
evapora = porozităţi
– urmărim obţinerea RC înalte a monomerului în polimer
- polimerizarea lentă: tipar în apă rece, în decurs de 1 oră se ridică
temp. la 700C şi se menţine aici 7 ore, urmat de 3 ore la 1000C şi apoi
răcire lentă (12 ore)
- polimerizarea rapidă: tipar în apă rece, în decurs de 1 oră se ridică
temp. la 1000C şi se menţine aici 1 oră, urmat de răcire lentă

Termopolimerizare rapidă

Termopolimerizare lentă

Modificări ale T din interiorul tiparului

 Termopolimerizarea lentă

• cea mai mare parte a conversiei monomerului se produce

în timpul celor 7 ore la 700C
• la acestă T a apei, tiparul ajunge la o temp. de cca 1000C
(datorită r. exoterme)
• aducerea apei la 1000C asigură conversia aproape 100% a
monomerului în zonele mai subţiri ale protezei unde
efectul r. exoterme este mai redus
- Greşeli în termopolimerizare
- ridicarea prea rapidă a T duce la formarea unei
multitudini de centre de polimerizare – polimer cu lanţuri
scurte – proprietăţi mecanice slabe

- introducerea tiparului direct în apă la 1000C, la care se va

adăuga r. exotermă de polimerizare poate determina
urcarea T tiparului la 1500C – fierberea monomerului şi
evaporarea lui, cu apariţia incluziunilor de aer
 Proprietăţile RA termopolimerizabile
Porozitate
Apare prin 2 mecanisme:
– Porozitate de contracţie (prin polimerizare)
– contracţie monomer -20% volumetric
– existenţa particulelor de polimer reduce contracţia la -5-8%
– în urma contracţiei apar goluri = pori
– golurile pot fi umplute prin curgerea RA la T de
termopolimerizare, dacă există presiune în interiorul tiparului
(presare RA în stare de cocă în tipar)
– reducerea golurilor prin polimerizare sub presiune (termo-
baropolimerizare)
– Porozitate gazoasă (fierberea şi volatilizarea monomerului)
– poate fi evitată prin creşterea lentă şi controlată a T
(termopolimerizare lentă)
Proprietăţile RA termopolimerizabile
Stres intern

- iniţial acrilatul suferă o dilatare termică (încălzirea

tiparului), urmată de contracţia de polimerizare şi apoi de
contracţia termică de răcire a tiparului

- stres intern major care poate fi compensat parţial

- prin răcirea lentă a tiparului
 Proprietăţile RA termopolimerizabile
Stres intern
Stres intern eliberat ulterior determină defecte minore pe
suprafaţa protezei (crăpături capilare)

• Zonă mată, aparent dificil de lustruit

• Crăpăturile capilare cresc în timp – fisuri – fracturi

Introducerea agenţilor de reticulare reduce foarte mult riscul

apariţiei crăpăturilor capilare.
 Proprietăţile RA termopolimerizabile
Stres intern

• Apariţia crăpăturilor prin:

– contracţie termică bruscă (răcirea bruscă a tiparului);

– căldură excesivă în cursul prelucrării mecanice şi lustruirii;
– contracţie termică inegală (utilizarea RA în lucrări mixte metalo-
acrilice, sau dinţi de ceramică la proteze totale);
– atac produs de solvenţi (ex. alcool).
 Proprietăţile RA termopolimerizabile
Proprietăţi mecanice
- relativ reduse
- duritatea net inferioară faţă de dentină - rată mare de
abrazie
- rezistenţa la tracţiune = 50MPa
- modul de elasticitate redus = elastic
- rezistenţă la fractură extrem de redusă

Protezele totale sunt susceptibile la fracturi

(10% se rup în primii 3 ani)
 Proprietăţile RA termopolimerizabile
Proprietăţi mecanice

Încercări de creştere a rezistenţei la fractură a RA

- fibre de C – manipulare dificilă, inestetice, deci numai pe feţele
orale ale dinţilor artificiali şi ale protezelor
- fibre de Kevlar (polipara-fenilen tereftalamidă) – neeficiente
pentru că nu există adeziune cu RA, inestetice
- fibre de polipropenă – culoare neutră, biocompatibile, bună
adeziune prin anumite tratamente, dar înglobare dificilă
- fibre de sticlă – cea mai promiţătoare alternativă, incorporabile
direct în pulberea de polimer, sau ulterior tratate cu un agent de
cuplare pentru a nu leza ţesuturile moi
 Proprietăţile RA termopolimerizabile
Proprietăţi fizice

Conductibilitate termică – redusă

- probleme în cursul termopolimerizării – creşteri ale T
- probleme la pacient purtător de proteze totale maxilare
Coeficient dilatare termică – mare
- dezavantaj la protezele conjuncte sau mixte
Absorbţie de apă (1-2% greutate)
- ajută la compensarea contracţiei de polimerizare
- lent – săptămâni până la saturare – menţienere proteză permanent
în mediu umed
Solubilitate – destul de mare în solvenţi organici
- mai redusă în cazul polimerilor reticulaţi
- mici fenomene de solubilizare a constituenţilor (MA restant,
pigmenţi) – pierdere de masă
RĂŞINI ACRILICE
high impact
- tehnologie de presare a pastei în tipar

- răşini acrilice + o fază din cauciuc incorporate în granulele de polimer

din pulbere
- Polimerizare prin inversie de fază = dispersia unor mici insule de
cauciuc + PMMA în faza continuă a cauciucului

- lichidul nu conţine agent de reticulare deoarece:

- Cauciucul =
- se opune apariţiei crăpăturilor capilare
- creşte rezistenţa la impact a protezelor
- creşte mult elasticitatea materialului - reducerea rigidităţii protezei
- apariţia leziunilor de decubit
RĂŞINI ACRILICE
autopolimerizabile
Indicaţii:
- reparaţii de proteze fracturate
- coroane Jacket provizorii confecţionate în cabinet
- portamprente individuale
- amprente-machetă ale DCR, inlay, onlay
Compoziţie:
• Lichid:
– dimetilparatoluidina - rol de activator
Proprietăţile RA autopolimerizabile:

Aceleaşi ca pentru RA termopolimerizabile cu următoarele

diferenţe:
– duritate şi rigiditate uşor inferioare
– stabilitate cromatică în timp mai slabă
– cantitatea monomerului restant mai mare
Autopolimerizarea
- declanşată sub acţiunea activatorului din lichid
- radicalii liberi iau naştere pornind de la peroxidul de benzoil
sub acţiunea chimică a activatorului

- viteza de polimerizare este dependentă de raportul

activator / iniţiator
- reacţie exotermă - afectează pulpa dentară
- timpul de priză poate fi influenţat de:
- T mediului ambiant (direct proporţional)
- mărimea particulelor pulberii (dimensiune redusă, mai
mulţi centri de iniţiere - polimerizare mai rapidă)
RĂŞINI INJECTABILE
Caracteristici generale
Avantaj: greutate moleculară constantă
Dezavantaje:
- rezistenţă redusă la apariţia
crăpăturilor capilare
- dificultăţi în adeziunea cu dinţii
artificiali
- costuri mari echipamente

Tehnologie:
- topirea pulberii de polimer şi injectarea
ei în tipar
 1. Răşini acrilice injectabile

Compoziţie
- Pulbere de PMMA liniari, puţin monomer rezidual
- nu PMMA reticulaţi, deoarece ar determina creşterea exagerată a T de
topire

Tehnologie
- Topire şi răcire lentă – evitarea tensiunilor interne
- Adeziunea dintre RA a bazei şi dinţii artificiali = mecanică
- Material insuficient topit – dislocare dinţi artificiali
- Supraîncălzirea în cursul topirii = depolimerizare - pori
2. Răşini policarbonate injectabile

= alternative pentru pacienţii alergici la MA, Ni,

Cr pentru proteze totale şi/sau scheletate
Dezavantaje:
- risc depolimerizare prin explozie la supraîncălzire
- polimer nu reticulat = fisuri capilare, uşor dizolvabil în
solvenţi
- probleme legate de adeziunea dinţilor artificiali
 3. Răşini poliamidice (nylon)
injectabile
= alternative pentru pacienţii alergici la MA, Ni, Cr pentru proteze
totale şi/sau scheletate
= polimeri prin condensare, între o diamină şi un diacid
- astăzi: nylon ranforsat cu fibre sau
particule de sticlă mărunţite

Indicaţii (Valplast, Flexite):

- proteze totale
- proteze parţiale
- gutiere
Avantaje:
- Flexibile
- Rezistenţă crescută la impact
- Biocompatibilitate
(nu au monomer rezidual)
- Translucide
- Lipsa contracţiei de polimerizare
Dezavantaje:
- Menţinere bazată exclusiv pe retentivităţi anatomice
- Leziuni de decubit severe
- Rezistenţă redusă la apariţia şi propagarea
fisurilor capilare
- Porozitate crescută – absorbţie de apă
- Adeziune mecanică cu dinţii artificiali
- Nu suportă căptuşiri sau completări
 RĂŞINI DIACRILICE
FOTOPOLIMERIZABILE
Compoziţie
- RDC = matrice organică (UDMA şi copolimer acrilic) + umplutură
anorganică (silice coloidală)

Indicaţii
- Baza protezelor totale

Tehnologie
- Adaptare plăcuţe pe model funcţional
- Fotopolimerizare
- Dinţi artificiali acrilici adiţionaţi ulterior cu cantităţi suplimentare de
RDC fotopolimerizabil
Citeşte singur !!!!
- Compararea materialelor utilizate pentru confecţionarea
protezelor mobilizabile (tabel 10.2)
- Alte utilizări ale RA
- Dinţi artificiali
- Coroane şi punţi provizorii
- Lucrări protetice mixte metalo-acrilice – adeziune exclusiv
mecanică
- Aparate ortodontice
- Proteze chirurgicale

- Materiale reziliente pentru căptuşirea protezelor