5.

AVANTAJELE, DEZAVANTAJELE ŞI LIMITELE

METODEI ELEMENTELOR FINITE

În prezent metoda elementelor finite (MEF) este aproape generalizată în proiectarea inginerească
asistată şi are aplicabilităţi masive în cercetarea mecanică, transmisia căldurii, electricitate, hidraulică,
biomecanică etc.

Avantajele MEF
Propagarea “masivă”, într-un interval de timp relativ scurt, a MEF se explică în primul rând prin
avantajele sale, dintre care cele mai importante sunt:

Genaralitatea. MEF este o metodă numerică aproximativă de calcul care se poate utiliza pentru
rezolvarea problemelor de mecanica structurilor deformabile, mecanica fluidelor, transmisia căldurii,
electromagnetism, electrostatică, biomecanică etc. Solicitările pot fi statice, dinamice, periodice,
staţionare, nestaţionare, tranzitorii etc. Problemele pot fi liniare, neliniare (cu diverse tipuri de
neliniarităţi), dependente de timp, probleme de stabilitate, de vibraţii, de interacţiune etc. În prezent
utilizarea MEF este limitată doar de lipsa de imaginaţie şi ingeniozitate a potenţialilor beneficiari.

Supleţea. Pentru abordarea unei anumite probleme concrete cu MEF, nu există nici un fel de
restricţii care să decurgă din metodă, adică elaborarea modelului de calcul al problemei date se
poate face cu o libertate deplină, în care esenţiale sunt fantezia, ingeniozitatea şi experienţa
utilizatorului. Supleţea MEF asigură elaborarea cu foarte mare uşurinţă a modelului de calcul şi
permite automatizarea acestui proces într-o foarte mare măsură.
După ce s-a realizat modelul şi s-au făcut diverse calcule cu el, într-un număr de variante privind
solicitările, condiţiile de rezemare, opţiunile de analiză etc., se pot obţine variante noi, îmbunătaţite,
ale modelului iniţial, astfel încât să fie satisfăcute cât mai deplin diversele exigenţe ale utilizatorului.

Simplitatea conceptelor de bază. Pentru utilizarea MEF nu este necesar ca utilizatorul să aibă
cunoştinţe speciale de matematică sau informatică, ci este suficient ca el să fie un bun inginer, adică să
aibă cunostinţe temeinice inginereşti uzuale. Se pot întelege şi asimila, cu un efort minim, conceptele
de bază ale MEF şi anume: nod, element finit, reţea de discretizare, structură, model de calcul.
Acest atribut al MEF face ca ea să fie accesibilă unui număr foarte mare de utilizatori.

Utilizarea calculatoarelor. Din chiar principiile de bază ale MEF, rezultă necesitatea efectuării
unui volum foarte mare (uneori chiar uriaş) de calcule numerice, ceea ce impune implementarea
metodei pe calculatoare numerice. Se constată cu uşurinţă că de fapt dezvoltarea MEF şi a programelor
care folosesc metoda s-au realizat în strânsă concordanţă cu creşterea performanţelor sistemelor de
calcul. Această situaţie de fapt are consecinţe practice importante privind automatizarea şi fiabilitatea
proceselor componente ale MEF şi FEA.

Existenţa programelor de calcul cu MEF. În prezent se comercializează şi sunt accesibile

numeroase programe de calcul cu MEF, deosebit de performante. Aceste programe permit analiza
oricărei structuri mecanice, cu o complexitate practic nelimitată în ceea ce priveşte forma geometrică,
dimensiunile, solicitările, variantele de analiză etc. Se poate afirma că, în prezent, se poate calcula
orice structură mecanică cu MEF.

49
 Facilităţi de pre şi postprocesare. MEF permite ca relativ simplu să se realizeze o mare diversitate
de proceduri eficiente de preprocesare a modelului de calcul în vederea reducerii volumului de muncă,
în special a discretizării automate şi a verificării acestuia. Rezultatele obţinute în urma procesării
modelului - care au de obicei un volum uriaş - pot fi prezentate sub formă de tabele, listinguri,
desene, diagrame, animaţii, alb-negru sau color etc., astfel încât informaţiile oferite beneficiarului să
fie cât mai accesibile, sugestive, atractive, complete, precise etc.

Stabilitatea algoritmilor de calcul. Eforturile a numeroşi cercetători (matematicieni şi ingineri) s-au

concretizat prin elaborarea unor algoritmi şi proceduri eficiente şi sigure informatice şi matematice de
calcul, destinate MEF şi FEA, care s-au verificat, s-au impus şi au fost unanim acceptate. În aceste
condiţii, MEF şi programele corespunzătoare elaborate oferă stabilitate şi siguranţă utilizatorilor.
Variante noi ale programelor includ fie extinderi ale bibliotecilor de elemente finite sau ale opţiunilor
de calcul implementate, fie noi facilităţi de pre şi postprocesare.

Dezavantajele MEF
Prin extinderea până aproape de generalizare a MEF şi FEA, precum şi prin numărul uriaş de
utilizatori entuziaşti ai acestora, nu înseamnă că MEF a ajuns panaceu universal în calculele efectuate
în inginerie şi în cercetare. Metoda are dezavantaje şi limite. Cele mai importante dezavantaje ale MEF
sunt:

Metoda este aproximativă. Analiza cu MEF nu se face pentru structura reală ci pentru un model (de
calcul) al acesteia şi rezultatele obţinute reprezintă o aproximare a stărilor de deplasări, tensiuni,
temperaturi etc. din structura reală care se analizează. Dezavantajul MEF constă în aceea că nu se
poate estima - în marea majoritate a situaţiilor reale - cu un nivel de încredere cuantificabil, cât de
bine aproximeză FEA soluţia exactă (necunoscută) a problemei care se analizează. Altfel spus este
foarte dificil - uneori chiar imposibil – să se estimeze care sunt abaterile valorilor mărimilor (deplasări,
tensiuni, eforturi, frecvenţe etc.) calculate cu MEF faţă de cele reale, necunoscute.

Modelul de calcul este subiectiv şi arbitrar. Utilizatorul are libertate deplină în elaborarea
modelului, MEF neavând restricţii în acest sens. Supleţea metodei duce la suspiciuni în legatură cu
corectitudinea modelului şi a eficienţei analizei realizate cu el. În aceste condiţii hotărâtoare sunt
curajul, ingeniozitatea şi experienţa utilizatorului în domeniul MEF şi FEA, atribute subiective şi greu
de evaluat cantitativ. Elaborarea unui model de calcul performant devine astfel o artă. Din acest
motiv, diverse institute de proiectare sau firme, au emis norme şi reguli de elaborare a modelelor
pentru unele categorii de structuri, unele dintre acestea fiind validate în practică.

Elaborarea modelului de calcul este laborioasă. Pentru realizarea modelului cu elemente finite al
unei structuri este necesar din partea utilizatorului un efort considerabil şi o foarte bună cunoaştere a
modului de preprocesare al programului cu elemente finite sau a interfeţei CAD – MEF.

Programele MEF sunt complexe şi scumpe. În dorinţa de a satisface cât mai bine exigenţele
utilizatorilor şi de a face faţă concurenţei, firmele care elaborează programe performante pentru analize
cu elemente finite au realizat produse de o foarte mare complexitate. Pentru utilizarea corectă şi
eficientă a acestora li se cer utilizatorilor eforturi deosebite, pentru lungi perioade de timp. Preţurile
programelor sunt relativ mari, uneori chiar prohibitive.

Limitele MEF şi FEA

Cele mai importante limite ale metodei şi analizelor cu elemente finite sunt următoarele:

Precizia rezultatelor. În principiu MEF este convergentă şi soluţia unei probleme se poate apropia
oricât de mult de soluţia exactă (necunoscută), dar nu o poate atinge (decât rareori şi numai pentru

50
structuri foarte simple) şi nici nu se pot preciza abaterile dintre cele două soluţii. Altfel spus, precizia
soluţiei FEA este limitată.

Ineficienţa MEF pentru unele tipuri de analize. Pentru analiza unor probleme locale, ca de
exemplu, pentru unele tipuri de concentratori, posibilitaţile MEF sunt limitate în ceea ce priveşte
performanţele de eficienţă şi precizie ale rezultatelor obţinute prin FEA.

Limitările programului MEF. Oricât de general şi de performant ar fi un program el are

implementate doar anumite tipuri de elemente finite şi de proceduri pentru analize, preprocesări
şi postprocesări, ceea ce limitează performanţele şi posibilităţile de utilizare ale acestuia.
Performanţele programelor au o dinamică deosebită, la intervale de câteva luni fiind lansate pe piaţă
noi variante, mai elaborate, ale programelor care s-au impus în practica modelării şi analizei cu
elemente finite.

Resursele sistemului de calcul. În prezent performanţele calculatoarelor au atins nivele extrem de

ridicate şi practic nu se ivesc, în general, dificutăţi în a realiza FEA pentru modele oricât de complexe.
Atingerea limitelor resurselor sistemului de calcul se poate produce în cazuri particulare, pentru
analize neliniare, dinamice, procese iterative, etc, pentru numere foarte mari ale nodurilor şi
elementelor modelului, dacă parametrii calculatorului au valori relativ modeste.

51