Lucrarea 1.
AUTOMAT PROGRAMABIL
Autor: Elev: Bartchevici Tatiana clasa a XII - a
Indrumător: inginer Grădinaru Ionela-Violeta, Colegiul Tehnic ”Samuil Isopescu ”
Suceava
Departe de a fi un sinonim al conştiinţei inteligente, automatizarea complexa înseamnă
înlocuirea muncii omului cu un ansamblu de aparate create tot de om si dirijate in sensul dorit de
el: supravegherea, conducerea proceselor industriale.
Astfel se va putea interveni in procesele industriale cu un grad mare de pericol, de o mare
complexitate funcţionala, aflate in locuri greu accesibile sau care se desfăşoara in medii toxice,
etc.
Pentru industrie înseamnă productivitate mărita, introducerea consumurilor specifice,
economii de energie, creşterea calităţii produselor.
In cadrul proceselor industriale au loc transformări de masa, energie, informaţii in scopul
transformării materiei prime intr-un produs finit. Natura si gradul de continuitate al acestor
transformări va da procesului un caracter continuu sau discontinuu.
In cazul proceselor industriale discrete, transformările (mecanice, termice, chimice, de
poziţie, de stare, de dimensiune, tec) au loc discontinuu, putând interveni si timpi de transport
sau de depozitare intre anumite operaţii simple. Deci aceste procese industriale pot fi
caracterizate printr-un număr finit de stări in scopul supravegherii sau conducerii. Vom avea de-a
face cu procese discrete.
Procesele discrete sau cele caracterizate printr-un număr finit de stări constituie obiectul
automatizării discrete.
Automatizarea discreta implica studiul automatelor finite din punct de vedere informaţional
(prin observaţii asupra intrărilor si ieşirilor) dar si structural (plecând de la anumite premise sa
impunem realizarea unui automat echivalent cu unul dat).
Evenimentele ce au loc in dispozitivele de automatizare a proceselor industriale pot fi
schematizate pana la nivelul unei structuri simbolice.
Pentru a studia sistemele discrete se poate face apel la modele abstracte. Problema acestora
se poate limita la tratarea matematica a trei mulţimi finite: cea a intrărilor (stimuli din exterior),
cea a stărilor (finite sau cu repetare după o perioada finita) si cea a ieşirilor (comenzi către
proces).
Modelele acestora structuri conduc la structuri algebrice bazate pe logica binara (algebra
Boole).
Deci dispozitivele de automatizare discreta se încadrează intr-o clasa a dispozitivelor de
prelucrare a informaţiei, de studierea căreia se ocupa o disciplina numita teoria algebrica a
automatelor finite sau teoria algebrica a schemelor logice.
Un automat finit reprezintă un obiect logico-matematic realizat sau realizabil fizic intr-un
anumit mod.
Orice sistem care operează in momente de timp discrete si a cărei intrare, ieşire si structura
interna îşi pot atribui numai un număr finit de configuraţii distincte poate fi considerat, in mod
abstract, ca fiind un automat.
Automatizarea discrete a unui proces industrial presupune tratarea comportării acestuia la
momente discrete de timp, numărului de momente distincte de timp la care are loc investigaţia
corespunzandu-I un număr finit de stări ale procesului. La fiecare schimbare a stării, variabila
discreta timp îşi modifica valoarea prin adăugarea unei unităţi, măsura variabilei timp fiind
folosita pentru ordonarea mulţimii stărilor. Din evoluţia variabilei de timp continuu crescătoare,
interesează numai momentele la care au loc schimbări de stare in proces.
Se pune problema schematizării pana la nivelul unei structuri simbolice a succesiunii
evenimentelor ce au loc in dispozitivele reale de automatizare a proceselor industriale.
Totul se poate limita la tratarea matematica a trei mulţimi finite: cea a intrărilor(stimuli din
exterior) –finita, cea a stărilor(finite sau cu repetare după o perioada finite) si cea a
ieşirilor(comenzi către proces).
Aceste mulţimi sunt structurate, modelele lor conducând la structuri algebrice bazate
esenţial pe algebra logica binara . Pentru studiul dispozitivelor de automatizare discreta se va
folosi teoria algebrica a automatelor finite sau teoria algebrica a schemelor(circuitelor) logice.
Teoria automatelor finite poate aborda automatul din punct de vedere informaţional, prin
observaţii asupra mulţimii intrărilor si a mulţimii ieşirilor, fără a cunoaşte modul de realizare al
corespondentei intrare-ieşire; pe baza tratării informaţionale, putem echivala automate cu
comportări exterioare identice sau putem minimiza numărul de stări ale automatului. Automatul
poate fi studiat si din punct de vedere structural, aşa încât, plecând de la anumite premise sa
impunem realizarea unui automat echivalent cu un automat dat.
Automatul poate fi o structura hardware, (cum sunt circuitele cu contacte si relee) sau o
întreaga fabrica ce ar funcţiona fără intervenţia omului; automatul poate fi un program de calcul
ce funcţionează pe un calculator electronic; automatul poate fi o combinaţie hardware si
software.
Un program de calcul este un automat informaţional. O maşina automata sau un proces
tehnologic căruia i se ataşează un sistem de comanda si control este de asemenea un automat.
In literatura de specialitate se întâlnesc mai multe definiţii matematice pentru noţiunea de
automat. Un automat A este definit prin următoarele elemente:
1. O mulţime finita nevidă X={x1, x2,…. xn}, numita mulţimea variabilelor de intrare a lui
A;
2. O mulţime finita nevidă Z={z1,z2…..zn}, numita mulţimea variabilelor de ieşire a lui A;
3. O mulţime finita nevida S={s1, s2…..sq}, numita mulţimea stărilor lui A. Un element al
mulţimii se numeşte stare.
4. O funcţie de tranziţie f care transforma mulţimea tuturor perechilor ordonate (S i,Xy ) in
mulţimea S:
f: S x X-> S
5. O funcţie de ieşire g care transforma mulţimea tuturor perechilor ordonate (S i,Xy ) in
mulţimea Z.
Deci un automat finit A poate fi scris sub forma {X, Z, S, f, g}. Fizic, poate fi interpretat
ca un dispozitiv a cărui intrare-ieşire si starea interna in momentul t sunt notate cu x(t), z(t), si
S(t) – figura 2.1.
Aceste variabile sunt definite numai pentru valori discrete, prin convenţie numere întregi,
ale lui t si primesc valorile in X, Z, S.
Aplicarea unei secvenţe de p combinaţii de intrare ( o secvenţa de intrare de lungime p) lui
A da naştere unei secvenţe de stări si unei secvenţe de ieşiri de aceeaşi lungime.
Introducerea conceptului de stare(interna) se impune ca necesara in studiul automatelor
finite, pentru ca permite o definire riguroasa pentru: echivalenta automatelor finite,
accesibilitatea si controlabilitatea acestora, cat si pentru reducerea la forma minimal a schemelor
logice secvenţiale.
Un automat se numeşte incomplete specificat daca sistemul de funcţii f, g nu este definit
pentru toate perechile (Xi, Sy).
Un automat este nedeterminist daca toate funcţiile f,g nu sunt univoc definite.
Clasificarea automatelor
După gradul de complexitate si modul de realizare a funcţiilor caracteristice, distingem:
a) Automat de grad 0 (combinational), prezentat in figura 2.4 (schema bloc si graful de
stare). La acest automat variabilele de stare lipsesc, iar ieşirea este definita ca o simpla
transformare combinaţionala a intrării:
Z=g(x)
b) Automatul de grad 1 (figura 2.5) este cea mai elementara forma de automat secvenţial in
care starea este generata prin blocuri de memorie fără bucla de reacţie. Intrarea si ieşirea blocului
de memorie este prelucrata de cele doua sisteme logice de tip combinaţinal SLC1 si SLC2.
c) Automatul de gradul 2 (figura 2.6) este complex, conţinând bucle de reacţie. Evoluţia
sistemului dintr-o stare in alta se realizează numai pe baza unui semnal de tact.
d) Automatul de grad 3 (figura 2.7) are o structura mai dezvoltata. Funcţia de stare se obţine prin
variabilele de intrare si stare. Sistemul cuprinde doua parţi: una care asigura prelucrarea
combinaţională a semnalelor si alta de memorie, care identifica starea actual si comportarea sa
viitoare. Partea de memorie care poate fi realizata folosind bistabile, memorii RAM, ROM sau
este un sistem logic general SL, la care funcţia de memorare se obţine prin bucla de reacţie
proprie.
Din figura 2.7a rezulta Z=g(s) (ieşirea este obţinuta direct din starea asociata).
Astfel de automate sunt automatele Moore.
e) Automatul de grad 4 (figurile 2.8 si 2.9) est cea mai complexa forma. Funcţiile
caracteristice f si g se definesc pe baza stării actuale si prin variabilele de intrare ale sistemului:
Z=g(S,x)
Toate automatele prezentate au o structura sincrona: tranziţiile sau comutările variabilelor
din funcţionarea automatului se produc la moment de timp bine precizate, indicate printr-un tact
extern.
In cazul in care variabilele de stare, intrare, ieşire se modifica la moment de timp arbitrare,
fără tact extern, automatul este asincron. O astfel de funcţionare pot avea automatele 0, 1, 3, 4.
Stări si variabilele de stare
Folosesc un automat de grad 4 pentru a specifica fiecare categorie din variabilele ce
intervin in sistem (figura 2.9).
Identificarea stării automatului se face folosind variabilele de stare sau secundare.
Folosind configuraţia automatului din figura 2.9, se poate determina:
a) Vectorul variabilelor de intrare x:
X=(x1, x2,…. xn)T (1)
b)Vectorul variabilelor de ieşire z:
Z=( z1,z2…..zm)T (2)
c)Vectorul variabilelor se stare y:
Y=(y1, y2,……ys)T (3)
d) Vectorul funcţiilor secundare Y (dau comportarea viitoare a automatului) :
Y=(Y1,Y2,.….Ys)T
Deci evoluţia automatului va fi descrisa prin sistemul de ecuaţii intrare-stare-ieşire după
cum urmează:
Y1(t)=f1(x1(t)), x2(t)……xn(t), y1(t)….ys(t)
. .
Ys(t)=fs(x1(t)), x2(t)…. .x(nt), y1(t)……ys(t)
Z1(t)=g1(x1(t)), x2(t)……xn(t), y1(t)….ys(t)
. .
Zm(t)=gm(x1(t)), x2(t)…. .x(nt), y1(t)……ys(t)
Configuraţia tehnologica pentru buclele de reacţie SL ale automatului determina relaţiile ce
se stabilesc intre funcţiile secundare Y(starea viitoare) si variabilele secundare(starea actuala).
O stare S1 a unui automat la un moment dat t poate fi redata prin ansamblul (vectorul)
variabilelor de stare a acestuia.
S1: (y1,y2,….ys)1
Tranziţia de la o stare la alta se face cu o anumita combinaţie a variabilelor de intrare. Se
notează cu x1 valoarea vectorului de intrare la un anumit moment i. Mulţimea ordonata
corespunzătoare aplicării succesive a p vectori de intrare defineşte o secvenţa de intrare
{X1,X2…..Xp} de lungime p. Simplificat, secvenţa de intrare se va nota {X}.
Aplicând o secvenţa de intrare se va obţine o succesiune de stări de forma {S 0,S1,……Sp}
care va determina o evoluţie a automatului, care la rândul ei va defini o traiectorie.
S0 – stare iniţiala
Sp – stare finala
Starea iniţiala S0 nu este unica, iar mulţimea stărilor iniţiale posibile determina o mulţime
de stări iniţiale.
Fie o evoluţie de forma:
SA----------->SB, unde SB este o stare obţinuta din SA in urma aplicării unei secvenţe de
lungime p.
O evoluţie {Sn, Sm} se spune ca este admisibila daca exista o intrare x X astfel încât:
Sm= f (Sn,x)
O stare SB este controlabila dintr-o stare SA daca exista o secvenţa de intrări {X} care ar
determina evoluţia automatului din starea SA in starea SB:
SB= f (SA, {x})
Daca lungimea secvenţei de intrare este de ordin p, starea SB este controlabila de ordin p in
raport cu SA. Daca {X} este cea mai mica secvenţa de intrare, S B se va numi strict controlabila de
ordin p.
Starea si variabilele de stare sunt mărimi interne ale automatului, la care nu se poate avea
acces direct. Rămân mărimi măsurabile, variabilele de ieşire. Rezulta ca analiza automatelor
consta in determinarea stării lor măsurând ieşirea si conducerea automatului intr-o stare impusa.
Vom numi experiment, modalitatea de aplicare a unor secvenţe de intrare automatului si
determinarea secvenţelor corespunzătoare de ieşire, rezultând concluzii privind starea sa.
Experimentul poate fi programat (toate secvenţele de intrare aplicate sunt cunoscute
dinainte).
Circuite logice secvenţiale si realizabilitatea lor fizica
Existenţa memoriei la aceste automate face ca evoluţia lor în timp să fie bine definită prin
stările succesive în care se pot afla. Semnalele de la ieşirea unui circuit logic secvenţial vor fi
funcţii atât de semnalele aplicate la intrare la un moment dat, precum şi de semnalele aplicate la
intrare la momentele de timp anterioare.
Deci existenţa stărilor interne face ca timpul să apară explicit în funcţionarea circuitelor
secvenţiale de comandă.
Plecând de la structura generală a unui automat finit, rezultă un circuit secvenţial care va
fi reprezentat printr-o parte combinaţională (care furnizează funcţiile de tranziţie f(s,x) şi de
ieşire g(s,x)) şi o memorie care sa definească stările circuitului. Pentru cazul binar, variabilele şi
funcţiile caracteristice ale circuitelor logice secvenţiale vor lua valori in (0,1).Mulţimea stărilor
poate fi explicitată prin ataşarea unei mulţimi de variabile, operaţie denumită asignare de stare.
Dacă un circuit logic secvenţial cu mulţimea de stări S are un număr lSl= stări, atunci
vor fi necesare 2 variabile binare de
stare.
In figura 3.12 este dată sub formă de schemă bloc structura unui circuit logic secvenţial,
cu mărimile caracteristice.
Schema bloc cuprinde partea combinaţională ( C) care asigură funcţiile de tranziţie şi de
ieşire şi partea de memorie (M) care defineşte stările sistemului.
- semnale de intrare(primare)
( )- semnale de ieşire
( )- semnale secundare de excitaţie a
memoriei
- semnale secundare de stare
Mulţimea semnalelor de intrare formează alfabetul de ieşire al automatului.
Stările automatului la un moment t de timp sunt definite prin mulţimea semnalelor
secundare de stare, iar la momentele t+1 de semnalele secundare de excitaţie a memoriei.
Se poate afirma că evoluţia unui circuit secvenţial poate fi descrisă prin relaţii între
semnalele de intrare, starea prezentă, starea următoare şi semnalele de ieşire.
Pentru circuitul din fig.3.12 se vor putea scrie sistemele de funcţii booleene pentru ieşiri:
)
(7)
....
iar pentru stările următoare:
...
Prin sistemele de ecuaţii (1) şi (2) s-a făcut explicitatea funcţiilor de ieşire şi de tranziţie
pentru circuitul logic secvenţial.
S-a considerat o comportare determinista a sistemului, adică pentru anumite valori ale
variabilelor de intrare la momentul t de timp şi anumite stări (
este posibila trecerea intr-o singura stare
Funcţiile definite prin (1) şi (2) definesc un circuit secvenţial de tip MEALY.
Dacă funcţiile de ieşire depind numai de semnalele secundare de stare, sistemele de
funcţii (2) şi (3) definesc un circuit secvenţial de tip MOORE.
Pentru ieşiri se poate scrie sistemul de funcţii booleene:
)
...
Tipuri de circuite secvenţiale
După modul de funcţionare se disting:
a)circuite secvenţiale asincrone
b)circuite secvenţiale sincrone
a)Circuite secvenţiale asincrone sunt caracterizate prin faptul că procesele de comutaţie
au loc la momente arbitrare de timp. Elementele de memorie trebuie să reţină valorile semnalelor
aplicate lor un timp relativ scurt, corespunzător intervalului dintre comutările succesive ale
elementelor combinaţ[Link] elemente de memorie se folosesc circuite de întârziere.
În fig.3.13 este schema bloc a unui circuit asincron cu circuite de intrare
pe circuitele de reacţie.,
Ca elemente de memorie se pot folosi circuite basculante bistabile.
b)Circuitele secvenţiale sincrone au caracteristic faptul că procesele de comutare au loc
la momente de timp bine determinate numite tacte marcate prin impulsuri furnizate de un
generator de sincronizare sau de tact.
Elementele de memorie trebuie să reţină valorile semnalelor aplicate unui interval relativ
lung de timp, egal cu cel puţin intervalul dintre două [Link] elemente de memorie se vor folosi
circuite basculante bistabile sincronizabile. În fig.3.14 este prezentată schema bloc a unui circuit
secvenţial sincron. Semnalele de excitaţie se aplică sincron cu semnalele de la generatorul de
tact.
Circuitele asincrone sunt mai simple, dar au ca dezavantaj faptul că poate interveni
fenomenul de hazard intre semnalele secundare.
Circuitele sincrone elimină hazardul datorită prezenţei circuitelor şi generatoarelor de
sincronizare; au însă cost mai ridicat.
După natura elementelor de pe buclele de reacţie se disting:
- circuite secvenţiale cu reacţii directe, caracterizate prin faptul că funcţia de memorare
este realizată de către partea combinatională, datorită întârzierilor introduse. Acestea sunt doar
asincrone.
- circuite secvenţiale cu reacţii prin celule de întârziere, cu rol de memorie temporară.
Acestea sunt doar asincrone.
- circuite secvenţiale cu reacţii prin celule de memorie binară propriu-zisă, cu rol de
memorie permanenta. Acestea sunt asincrone sau sincrone.
Stări ale circuitelor secvenţiale
Variabilele de intrare şi de ieşire pot fi măsurate prin metode adecvate.
Variabilele secundare sunt date de efectul combinat dintre variabilele primare si stările
interne ale circuitului secvenţial. Determinarea lor se face prin aproximaţii succesive, folosind
experimente asupra circuitului secvenţial.
Pentru a defini evoluţia interna a automatului se vor defini:
- starea de start este starea sistemului în momentul punerii lui în funcţiune
- starea iniţială este starea în care se află automatul pentru aplicarea unei secvenţe de
intrare.
- starea finală este starea în care se va afla automatul după aplicarea intrării.
Daca pentru anumite valori ale intrării, elementele de memorie ale automatului păstrează
aceleaşi valori la intrare şi ieşire, circuitul se află in starea stabilă.
Dacă pentru anumite intrării, semnalele de ieşire ale unor elemente de memorie diferă de
semnalele corespunzătoare de intrare cel puţin pentru un element, circuitul se află in stare
instabilă.
Dintr-o stare instabilă se poate trece intr-o stare stabilă sau tot instabilă. În starea instabilă
poate apărea fenomenul de hazard. Două stări sunt echivalente dacă şi numai dacă orice secvenţă
aplicată la intrare furnizează la ieşire aceeaşi frecvenţa.
Folosind tabelul stărilor se poate realiza fuzionarea sau contopirea stărilor. Circuitul
obţinut este echivalent cu cel iniţial, dar are un număr redus de stării (automat echivalent redus).
Automat programabil
.Schema bloc
Întreaga schema se bazează pe folosirea adecvata a circuitelor din formula CMOS de tip
MMC 362 si MMC 361.
Pentru o mai buna înţelegere a funcţionarii schemei s-au realizat 2 scheme bloc:
- O schema a automatului programabil in regim de funcţionare (fig. 4.1 )
- O schema a automatului programabil in regim de programare (fig. 4.2 )
Cele 2 tipuri de funcţionare sunt diferite, dar au si elemente comune. Pentru a exemplifica acest
lucru s-a realizat schema bloc a întregului dispozitiv (fig. 4.3 ).
Din schema bloc in regim de funcţionare (fig. 4.1 ) se observa ca impulsurile de timp sunt
contorizate in registrul BCD. Aceasta informaţie este multiplexata cu ajutorul semnalelor Y 1 pe
fiecare decada, decodificate si afişate. Aceeaşi informaţie corespunzătoare din memoria
programata. Aceasta memorie conţine datele de timp ale programului de executat. Adresele cele
mai puţin semnificative ale memoriei sunt date de semnalele Y1. Celelalte adrese sunt date de
către un bloc de adrese comandat de semnalul de ieşire al comparatorului.
Fiecare impuls de ieşire al comparatorului determina schimbarea stării blocului de ieşire,
deci determina o noua acţiune a programatorului. Aceste stări ale programului in lucru sunt
contorizate si apoi afişate pe ecranul afişajului de acţiuni.
Întreaga schema este sincronizata de către impulsuri Y x printr-un bloc de comenzi ce are
rolul de a forma si trimite către blocurile funcţionale impulsuri de acţionare, blocare,
sincronizare, citire a memoriei etc.
In regim de programare (fig. 4.2) se realizează programarea memoriei cu informaţiile de
timp necesare desfăşurării in condiţii normale a procesului tehnologic la care se cuplează
aparatul.
Ca si in cazul regimului de funcţionare adresele cele mai puţin semnificative sunt date de
către semnalele Y1. Celelalte adrese sunt realizate intr-un bloc de adrese, comandat de către un
buton de înscriere manuala prin intermediul blocului de comenzi.
Informaţia de timp necesara in vederea funcţionarii in condiţii normale a procesului
tehnologic cuplat la aparat, este programata manual, multiplexata cu ajutorul semnalelor Y1 si
introdusa in memoria aparatului.
Aceeaşi informative multiplexata este decodificata si afişata. In felul acesta avem
posibilitatea de a vizualiza informaţia pe care o programam.
Semnalele de înscriere in memorie, de sincronizare si funcţionare a întregii scheme sunt
date de către un bloc de comenzi, sincronizat cu Yx.
In figura 4.3 este reprezentata schema bloc a întregului aparat. Aici apar pe lângă
elementele component din primele 2 scheme si blocurile de programare manuala, ce determina
modurile de funcţionare ale aparatului, precum si un numărător si afişaj de acţiuni.
Astfel blocul de blocare a programului opreşte funcţionarea oscilatorului fără a avea vreo
influenta asupra registrului BCD de timp. Acest lucru este util in cazul unui proces tehnologic,
unde unul sau mai mulţi parametri depăşesc sau sunt sub anumite limite (temperatura, presiune,
debit etc.).
Blocul de programare minute/secunde determina ca intrare YT sa fie o secunda sau un
minut. Este folosit pentru programarea aparatului in cazul proceselor tehnologice cu desfăşurare
rapida in timp sau cu desfăşurare lenta.
De remarcat ca aparatul poate fi programat maxim până la aproximativ o săptămână.
Blocul de programare lungime registru determina realizarea numărării impulsurilor YT sub
forma de decaminute/secunde sau minute/secunde. De asemenea determina pentru rangurile
superioare, un regim de zi (24 ore) sau 100 ore.
Blocul de programare timp/ceas si pornit/oprit determina funcţionarea aparatului ca un ceas
normal (zi normal - 24 ore) sau ca temporizator comandat cu reluarea ciclului. De remarcat ca
pornit/oprit determina resetarea registrului BCD, deci reluarea procesului de la inceput.
Blocul de programare a numarului de adrese determina lungimea actiunilor pe care le poate
executa aparatul. Numarul maxim al acestor actiuni este dat de marimea memoriei, folosite n
aparat si este de 64 de paşi.
Numărul de acţiuni este contorizat de către un numărător de acţiuni (numărător dublu
BCD), decodificat si afişat.
Blocul de programare a datelor utilizat la programarea memoriei introduce informaţia in
sens crescător (timpul fiind ireversibil). Aceasta informaţie introdusa manual este accesata in
momentul când blocul de înscriere permite acest lucru.
Blocul de programare a ieşirii oferă posibilitatea de a utiliza ieşirea corespunzătoare
procesului tehnologic cuplat la aparat. Astfel se pot folosi ieşiri de tip monostabil reglabil, ieşire
de tip alternative, ieşire de tip secvenţial. Pentru a mari flexibilitatea aparatului aceste ieşiri pot fi
inhibate la moment de timp date de procesul tehnologic.
Printr-un joc de releisitică extern aparatului, se poate simula o gama larga de aplicaţii
pentru aparatul realizat.
Funcţionarea aparatului
Automatul programabil prezentat este un aparat ce se pretează la procesele tehnologice ce
folosesc in fabricaţie timpi ficşi, intr-o ordine bine definite, cu respectarea unor condiţii impuse (
temperatura, presiune etc.) in ciclu de fabricaţie.
Aparatul a fost proiectat pentru a putea fi programat si in acelaşi timp pentru a putea fi
exploatat in condiţii de manipulare uşoara, cu respectarea normelor de NTSM.
Conform schemelor bloc aparatul funcţionează diferit in cele 2 regimuri ale sale:
programare si funcţionare.
Aplicaţie
Soneria şcolara
Aceasta aplicaţie se refera la o sonerie ce atenţionează personalul din scoală la începutul,
respectiv sfârşitul orelor de şcoala.
Pentru aceasta, s-a luat in considerare programul unei zile la o şcoala. Acest program este
următorul:
Început Sfârşit Început Sfârşit
700 750 1300 1350
800 850 1400 1450
00 50 00
9 9 15 1550
1010 1100 1600 1650
10 00 00
11 12 17 1750
1205 12 55 1800 1850
19 00
1950
Deci din punctual nostru de vedere automatul trebuie sa sune la fiecare din aceste moment
de timp, care reprezintă începutul si sfârşitul orelor de curs.