1.
Metoda treptelor de reparaţii
Este foarte des folosită la recondiţionarea pieselor de automobile, aplicându-se
atât la piesele în mişcare de rotaţie cât şi în mişcare de translaţie ale motorului
(arbore cotit, arbore cu came, cilindri, etc.), dar şi la arborii primar şi secundar
ai cutiei de viteze, pivoţi şi fuzete de autocamion, etc. Această metodă asigură
ajustajele corespunzătoare montării, precum şi interschimbabilitatea.
Metoda constă în prelucrarea mecanică a piesei (strunjire, rectificare, alezare)
la o cotă de reparaţie prescrisă de producător. Această cotă este superioară
diametrului nominal în cazul alezajelor şi inferioară în cazul arborilor. De
exemplu, pentru arbori se pot efectua de obicei prelucrări la două cote de
reparaţii:
R1: dr1 = dn – ir R2: dr2 = dn – 2∙ir
În cazul alezajelor
R1: Dr1 = Dn + ir R2: Dr2 = Dn + 2∙ir
Uzura poate să apară în următoarele trei variante:
I. Uzură normală pe circumferinţă. După recondiţionare, diametrul maxim al
fusului va fi:
d1 = dn – 2∙(ar + ur) (ur = ct.) (4.1.)
II. Uzură neuniformă, dar se pot păstra găurile de centrare. Diametrul maxim
ce se poate obţine după recondiţionare va fi dat de:
d1 = dn – 2∙(ar + urmax) (4.2.)
III. Din cauza uzurii mari şi neuniforme, este necesară dezaxarea găurilor de
centrare – cazul cel mai defavorabil. Diametrul maxim al fusului va fi dat de
relaţia:
d1 dn
= + Δ−(a r +u r max )
2 2
Avantajele acestei metode sunt:
- oferă posibilitatea interschimbabilităţii
- asigură suprafeţe de calitate superioară
- costuri reduse
- se intervine doar prin prelucrări mecanice asupra pieselor
Metoda prezintă şi unele dezavantaje:
- pericolul înlăturării stratului superficial dur
- numărul de cote de reparaţie este limitat