TEORIA ŞI PRACTICA

MUZICII BISERICEŞTI
 Georgios N. Konstantinou

TEORIA ŞI PRACTICA
MUZICII BISERICEŞTI
Volumul I

Carte apărută cu binecuvântarea Înalt Prea Sfințitului

Teofan,
Arhiepiscop al Iașilor și Mitropolit al Moldovei și Bucovinei

Traducere din limba greacă şi îngrijire ediţie

de Adrian Sîrbu

Îndrumător traducere:
[Link]. Maria Alexandru

Asociaţia Culturală Byzantion

IAŞI
2010
Titlul cărţii: Teoria şi practica muzicii bisericeşti, volumul I
ISBN 978-973-0-08711-6
Autor şi ©: Georgios N. Konstantinou
Megasthenous 5, 116 32, Atena, tel. +30.210.7010514
Traducere din limba greacă şi îngrijire ediţie: Adrian Sîrbu
Tehnoredactare şi prelucrare computerizată: Cristian Toma
Distribuţie carte: [Link]
 În memoria Părintelui Arhimandrit Theodoritos Bournis,
cel care m-a impulsionat în a alege drumul muzicii bisericeşti
 Cuprins
Prefaţă la ediţia românească................................................................... ................13

Nota traducătorului.................................................................................................15

Prefaţa autorului......................................................................................................21

Cap. I Notaţia muzicală. Despre timpul muzical şi ritm. Despre intervale.............27

1. Despre muzică..........................................................................................................27
2. Componentele melodiei..........................................................................................28
3. Sunetele muzicale.....................................................................................................28
4. Scara muzicală..........................................................................................................28
5. Notaţia muzicală....................................................................................... ...............29
6. Mărturiile sunetelor.................................................................................................29
7. Mersul vocii............................................................................................... ...............30
8. Semnele din muzica bizantină .............................................................................. 31
8.a. Semne vocalice - semne de cantitate............................................................32
8.b. Combinaţii de semne. Caractere care subordonează si se
subordonează...................................................................................................34
8.c. Mersul treptat sau prin salt al sunetelor în sens ascendent sau
descendent................................................................................................ ......36
9. Despre timpul muzical şi despre ritm...................................................................36
9.a. Semnele ritmice de accentuare sau barele de măsură................................37
9.b. Semnele temporale..........................................................................................39
9.b.1. Semnele ce măresc durata – de zăbovire............................................39
9.b.2. Semnele care împart durata.................................................................40
9.b.3. Semnele care împart şi măresc durata.................................................44
10. Pauzele........................................................................................................................46
11. Picioarele ritmice complete, incomplete şi lipsite de conţinut............................47
12. Semnele de respiraţie...............................................................................................48
13. Tactul..........................................................................................................................48
14. Scara muzicală. Intervalele. Felurile tonurilor.......................................................49
8

14.a. Tonurile scărilor naturale (ale diatonicului moale) din Ni.......................50

14.b. Denumirea numerală a intervalelor muzicale.............................................51
14.c. Modificarea intervalelor muzicale prin alteraţii..........................................52
14.d. Mersul prin salt asecendent şi descendent al sunetelor..............................53
14.d.1. Intervalul de terţă - Difonia.............................................................53
14.d.2. Intervalul de cvartă - Trifonia.........................................................53
14.d.3. Intervalul de cvintă - Tetrafonia......................................................54
14.d.4. Intervalul de sextă - Pentafonia.......................................................54
14.d.5. Intervalul de septimă - Hexafonia..................................................55
14.d.6. Intervalul de octavă - Heptafonia sau Dublarea sunetului la
octavă (Διπλασμός)..........................................................................55
15. Tabelul semnelor suitoare şi coborâtoare..............................................................57

Cap. II Elemente de expresie muzicală...................................................................59

1. Generalităţi................................................................................................................59
2. Semnele hironomice cu funcţie vocală..................................................................61
2.a. Isaki...................................................................................................................61
2.b. Oxia..................................................................................................................62
2.c. Petasti................................................................................................................63
3. Semnele hironomice cu funcţie temporală ..........................................................65
- Ţakisma..........................................................................................................65
4. Semnele hironomice consonantice fără funcţie temporală................................65
4.a. Psifistonul..........................................................................................................65
4.b. Varia...................................................................................................................66
4.c. Omalonul..........................................................................................................66
4.d. Antichenoma....................................................................................................67
4.e. Eteronul sau Elementul de Legătură.............................................................68
4.f. Varia dublă sau Piesma...................................................................................67
4.g. Lighisma............................................................................................................68
4.h. Tromikonul şi Streptonul...............................................................................68
 9

Cap. III Generalităţi despre glasuri........................................................................73

1. Elementele componente şi caracteristicile glasurilor...........................................73
2. Cum găsim treapta I sau baza fiecărui glas...........................................................76
3. Genurile compoziţionale ale cântărilor bisericeşti: ............................................79
3.a. Cântările irmologice ..................................................................... ................79
3.b. Cântările stihirarice........................................................................................80
3.c. Cântările papadice...........................................................................................81
4. Formarea glasurilor derivate...................................................................................82
5. Genurile muzicale modale......................................................................................83

Cap. IV Glasurile genului diatonic moale (A).......................................................89

1. Plagalul Glasului al IV-lea.......................................................................................89
2. Glasul I (Inferior) (Έσω Πρώτος)........................................................................103
3. Glasul I Tetrafonic de la Ke (Glasul I superior) (Έξω Πρώτος).......................115
4. Plagalul Glasului I (al Papadicului):....................................................................117
4.a. Plagalul Glasului I Trifonón........................................................................123
4.b. Plagalul Glasului I Tetrafonón....................................................................130
4.c. Plagalul Glasului I Pentafonic.....................................................................133
5. Plagalul Glasului I Irmologic din Ke sau Plagalul Glasului I Tetrafonic.........136
6. Glasul al IV-lea:......................................................................................................145
6.a. Compoziţii ale Irmologhionului: Glasul Leghetos
(Plagalul Glasului al II-lea Diatonic).........................................................145
6.b. Compoziţii ale Stihirarului: Glasul al IV-lea Stihiraric............................152
6.c. Compoziţii ale Papadichiei: Glasul al IV-lea al Papadicului...................157

Cap. V Glasurile genului diatonic dur (A)...........................................................163

1. Glasul al III-lea (Inferior) (Έσω Τρίτος)..............................................................163
2. Plagalul Glasului al III-lea din Ga (sau Varis)....................................................175

Cap. VI Glasurile genului diatonic moale (B).....................................................187

1. Plagalul Glasului al IV-lea Trifonic (Irmologic) ................................................187
2. Glasul Varis din Zo (Glasul al II-lea Diatonic moale)......................................195
2.a. Glasul Varis Diatonic (simplu)....................................................................195
10

2.b. Glasul Varis Tetrafonic..................................................................................201

2.c. Glasul Varis Heptafonic................................................................................205

Cap. VII Glasurile genului diatonic dur (B)........................................................211

1. Plagalul Glasului I Diatonic dur...........................................................................212
2. Glasul al IV-lea Diatonic dur................................................................................214
3. Plagalul Glasului al III-lea sau Varis din Zo ifes ...............................................216

Cap. VIII Glasurile genului cromatic moale (a).................................................221

1. Glasul al II-lea Cromatic moale din Di...............................................................221
- Glasul al II-lea Median Cromatic moale.................................................229
2. Glasul al II-lea Inferior Cromatic moale...............................................................235
3. Glasul al II-lea Paramedian cu scară diatonică („Defteróprotos”)....................245
4. Glasul Legetos Cromatic moale
sau Glasul al IV-lea Median Cromatic moale....................................................247

Cap. IX Glasurile genului cromatic dur (A)........................................................253

1. Plagalul Glasului al II-lea Cromatic dur..............................................................253
2. Plagalul Glasului al II-lea Tetrafonic Cromatic dur (din Ke sau din Di)........261

Cap. X Glasurile genului cromatic moale (B)......................................................271

• Glasul I Cromatic moale Difonic de la Ke..........................................................271

Cap. XI Glasurile genului cromatic dur (B).........................................................273

• Glasul al IV-lea Cromatic dur (Nenano).............................................................273

Anexa I. Exerciţii de paralaghie în scara naturală a diatonicului moale...........277

Anexa II. Exericiţii de paralaghie pentru semnele consonantice......................309

Anexa III. Partea Teoretică..................................................................................317

1. Sistemele muzicale sau consonanţele...................................................................317
2. Însuşirile tetracordurilor........................................................................................318
3. Ritmul şi picioarele metrice în muzica bisericească...........................................319
- Marcarea prin bare de măsură şi măsurarea ritmurilor........................320
4. Despre Zigos, Kliton şi Spathi...............................................................................321
5. Tehnica isonului în muzica bizantină..................................................................322
 11

Anexa IV. Despre Roată (Τροχός)........................................................................325

Bibliografie....................................................................................................329
 Prefaţă La Ediţia Românească

Traducerea şi tipărirea în limba română a Teoriei şi

practicii muzicii bisericeşti a dr. Georgios Konstantinou, profesor la
Conservatorul de Stat din Atena şi reputat cercetător şi interpret al
muzicii bizantine, constituie un eveniment editorial de excepţie ce
reînnoieşte o tradiţie începută acum mai bine de un veac şi jumătate,
când părintele Macarie Ieromonahul tălmăcea pre limba patriei” şi
tipărea la Viena vestitu-i Theoreticon... (1823), traducere a primei
gramatici de muzică psaltică scrisă de părintele „noii sistime”, Hrisant
de Madyt.
Apărut acum 13 ani şi ajuns astăzi la cea de a V-a ediţie în
limba greacă, volumul dr. Konstantinou a devenit de-a lungul anilor,
de departe, cea mai uzitată lucrare de acest tip din spaţiul elinofon. În
tot noianul de gramatici şi demersuri teoretico-practice dedicate noii
notaţii ce există astăzi în Grecia, volumul de faţă se individualizează
printr-o coerenţă metodologică şi ştiinţifică remarcabile, izvorâtă
din profunda cunoaştere atât a practicii acestei arte, cât şi a
subtilităţilor ei teoretice. Experienţa didactică universitară, practica
interpretativă alături de maestrul Lykourgos Anghelopoulos şi corul
său, îndelungatele stagii de cercetare în România şi la manuscrisele
celei mai importante biblioteci pnevmatice ale Orientului ortodox –
Sfântul Munte Athos, ca şi excelenta cunoaştere a tradiţiilor muzicale
ecleziastice balcanice – în care cea românească ocupă un loc de
frunte, conferă garanţie epistemologică unei gramatici a muzicii
psaltice îndelung aşteptată de iubitorii cântului psaltic din România.
Important de amintit în acest context faptul că profesorului Georgios
Konstantinou i se datorează editarea versiunii autografe a Marelui
Teoreticon al muzicii de Hrisant de Madyt, adevărată „Biblie a noii
notaţii” (Mănăstirea Vatoped, Athos, 2007).

În concluzie, sunt convins că ediţia în limba română a Teoriei

şi practicii muzicii bisericeşti a Prof. Dr. Georgios Konstantinou, va
constitui un excelent instrument de lucru pentru toţi cei interesaţi în
studiul muzicii psaltice, cu atât mai mult cu cât toate consideraţiile
14

teoretice ale acestui volum beneficiază de exemple muzicale ce provin

din tradiţia muzicală românească.

[Link]. Nicolae Gheorghiță

 Nota traducătorului

Teoria şi practica muzicii bisericeşti a profesorului Georgios

Konstantinou reprezintă o lucrare de o importanţă deosebită, care pune
la dispoziţia tuturor celor interesaţi de cântarea bisericească de tradiţie
bizantină o sinteză realizată pe baza celor mai valoroase teoreticoane ale
muzicii psaltice, cum ar fi cel al reformatorului Hrisant de Madyt, sau cel
al renumitului teoretician, bizantinolog şi etnomuzicolog contemporan,
Simon Karas.
Autorul volumului de faţă s-a ocupat îndeaproape de cercetarea
teoriei muzicale propuse de Reforma hrisantică, realizând un studiu
comparativ a două variante, una tipărită, iar cealaltă sub formă de
manuscris, a Marelui Theoreticon al lui Hrisant1. Astfel, sunt prezentate
noi şi folositoare lămuriri cu privire la teoria hrisantică, ce au rezultat
prin studierea şi publicarea de către autor a acelor informaţii din
manuscris ce nu se regăsesc în cartea tipărită2. Cercetările întreprinse
au contribuit semnificativ la înlăturarea anumitor neclarități de ordin
semantic, iar articolele rezultate din acest studiu3 sunt adevărate chei
de rezolvare a unor aspecte teoretice mai dificile.
Trebuie subliniat faptul că Georgios Konstantinou a sistematizat
şi prezentat după principii metodologice clare şi pertinente toate
informaţiile preluate din teoreticoane mai vechi sau mai noi, iar
materialul teoretic şi aplicativ a fost în aşa fel ordonat încât să
corespundă capacităţii de asimilare a informaţiilor pentru primul
nivel de învăţare a muzicii psaltice. Datorită acestei abordări științifice

1
Manuscrisul nr. 18 din anul 1816, Biblioteca “Dimitsanas”. Vezi și Manolis K.
Hatzigiakoumis, Η εκκλησιαστική μουσική του ελληνισμού μετά την άλλωση (1453-
1820), Centrul de Studii și Editări, Atena, 1999.
2
Georgios Konstantinou, Θεωρητικόν Μέγα τῆς Μουσικῆς Χρισάνθου τοῦ εκ
Μαδύτων. Τὸ ἀνέκδοτο αὐτόγραφο τοῦ 1816. Το ἔντυπο τοῦ 1832,Ediție critică, Sfânta
Mănăstire Vatopedi, 2007.
3
Idem, Ibidem, pg. 575 – 655.
16

bazate și pe principii didactice, cartea de faţă se constituie într-un util

instrument de învăţare a semiografiei moderne precum şi a teoriei
glasurilor bisericeşti. Sistematizarea acestora după caracter, genuri
modale și compoziționale, scări, moduri de cadențare, moduri de
construcție internă, etc. contribuie la structurarea logică, în mintea
cititorului a relației dintre glasurile octaihiei. Prezentarea modului de
construcție al octaihiei înainte de analizarea efectivă a fiecărui glas în
parte cristalizează raportul ontologic dintre autentic și plagal, aspect
definitoriu în înțelegerea, pe cât posibil, a funcționalității sistemelor
muzicale și a logicii fenomenului modulatoriu și componistic în muzica
bizantină.
Pentru ediția de față, exemplele au fost selectate din operele celor mai
cunoscuți compozitori români. Prioritate au avut acele cântări simple,
ușoare, fără modulații în alte glasuri, construite din fraze caracteristice,
care să ajute prin simplitate și claritate la aplicarea părții teoretice,
urmând ca pentru un al doilea volum să fie alese exemple cu un grad
mai mare de dificultate. S-a evitat selectarea exemplelor de dimensiuni
mari, ce reclamă o experiență mai îndelungată de cântare practică și
care nu sunt potrivite pentru cei începători. Temele abordate în acest
prim volum se doresc a fi doar o introducere în teoria muzicii psaltice
și, prin urmare, cântările selectate sunt grabnice, cel mult potrivite.
Munca de traducere a lucrării originale a reprezentat mult mai
mult decât o simplă adaptare a unui text dintr-o limbă în alta. S-a
dorit și s-a reușit formarea unei comisii (reprezentate de personalități
precum prof. Lykourgos Angelopoulos, [Link]. Maria Alexandru,
[Link]. Georgios Konstantinou, [Link]. Nicolae Gheorghiță,
[Link]. Zamfira Dănilă, muzicolog Costin Moisil) menite să
contribuie, prin aportul experienței fiecărui cercetător, la îmbunătățirea
terminologiei psaltice din limba română în concordanță cu limba
grecească. Acest demers, însă, nu a fost nicidecum lipsit de dificultăți,
necesitând luarea în calcul a numeroase aspecte în primul rând, s-a
 17

analizat posibilitatea traducerii termenilor din greceşte în româneşte sau

preluarea şi adaptarea acestor termeni, ca atare, la posibilităţile semantice
româneşti. De exemplu, cu privire la termenii ce denumesc diferitele
tipuri de clasificare ale glasurilor, s-a reușit traducerea termenului de
τετράφονος prin cuvântul tetrafonic sau tetrafon4 așa cum îl găsim în
teoreticoanele românești, în cărțile de muzică psaltică și în numeroase
manuscrise. Termenii ζυγός, κλιτόν și σπάθη ce denumesc ftoralele
hrisantice prezentate în Anexa III au fost păstrați în forma lor grecească.
Termenul grecesc τετραφονῶν a fost preluat însă ca atare, rămânând
în continuare de cercetat eventuale posibilități semantice ale limbii
române pentru diferențierea clară dintre τετράφονος și τετραφονῶν.
În al doilea rând, s-au analizat încercările anterioare de traducere,
preluare întocmai sau adaptare/românizare a termenilor grecești de
către personalități precum Filothei sin Agăi Jipei, Macarie Ieromonahul,
Anton Pann, Dimitrie Suceveanul, Ioan Popescu Pasărea, Nicolae
Severeanu, Theodor Stupcanu, Amfilohie Iordănescu dar și Sebastian
Barbu Bucur, Grigorie Panțiru, Victor Giuleanu, Dragoș Alexandrescu,
Constantin Râpă și alții. În această direcție poate fi adus ca exemplu
termenul bizantin μέσος tradus uneori prin cuvântul mijlocaș5. S-a
preferat pentru o mai mare actualitate a terminologiei cuvântul median
și pentru παράμεσος, cuvântul paramedian. Termenii grecești έσω și
έξω au fost traduși cu inferior și superior, termeni ce fac referință nu
atât la aspectul calitativ al glasului, ci la registrul acestuia.
A fost studiată deasemenea și actualitatea termenilor utilizați în
teoreticoanele românești precum și eventuala posibilitate de înlocuire
a acestora cu termeni actuali, unanim înțeleși.

4
Vezi, de exemplu, Anton Pann, Bazul teoretic și practic al muzicii bisericești
sau gramatica melodică, București, 1845, pg. 95-96.
5
Vezi Academia Română, Institutul de Istoria Artei – „G. Oprescu”, Dicționar
de termeni muzicali, ediția a II-a, revăzută și adăugită, Ed. Enciclopedică, București,
2008, pg. 183.
18

Pentru ca manualul să ilustreze în mod corect și consecvent

semiografia psaltică pe baza unor reguli ortografice desprinse din
primele scrieri în notație hrisantică (tipărituri, manuscrise), s-a
intervenit pe alocuri în ajustarea combinațiilor de neume pentru o
mai bună concordanță la nivelul lucrării.
În conformitate cu exemplele din ediția grecească, au fost notate
atât atracțiile specifice glasului.. Acestea trebuie puse în legătură cu
partea practică și din perspectiva unei interpretări propuse de autor.
Mai presus de această variantă interpretativă, profesorul poate alege,
în funcție de viziunea sa proprie, argumentată, o altă interpretare.
Cât despre semnele cu aspect hironomic propuse spre reutilizare de
teoreticianul Simon Karas, acestea au fost notate pentru că ele contribuie
la păstrarea unui text muzical sinoptic din care se pot desprinde multiple
posibilități de ornamentare la nivel vocal în concordanță cu diversitatea
de interpertări din tradiția orală6.
De asemenea, au fost notate bare de măsură ce ajută la conturarea
unei ritmici, a unei “coloane vertebrale” a piesei, marcându-se prin
aceasta accentele melodice în mod natural. Barele de măsură nu vin să
îngreuneze citirea partiturilor și nici să încadreze gesturile dirijorului
în scheme dirijorale fixe, ci, structurând piesa pe baza picioarelor
metrice, ajută la o mai bună execuție a frazelor muzicale (mai ales în
cadrul cântărilor pe larg).
Pentru anumiți termeni, a fost precizat în paranteze și corespondentul
în limba greacă pentru ca cititorul să se familiarizeze cu termenii
originali ce au fost folosiți de-a lungul secolelor în toate propediile și
manuscrisele grecești din istoria muzicii bizantine.
Fără a ne teme, putem afirma că aceste eforturi conjugate, aceste
puneri în acord între profesori de renume din spațiul românesc și
elen marchează o continuare firească și în același timp așteptată
în cristalizarea termenilor din muzica psaltică romănească, lucrare
6
Vezi şi nota de subsol 45, pg. 61.
 19

începută de Macarie Ieromonahul prin Teoreticonul său și mai apoi

de Anton Pann prin elaboratul său Baz teoretic.
În finalul acestei succinte prezentări, aş dori să mulţumesc în
primul rând Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei
și Bucovinei pentru sprijinul moral și financiar acordat la tipărirea
acestei traduceri. În al doilea rând, îmi exprim recunoștința sinceră
pentru contribuția la elaborarea terminologiei și a notelor de subsol,
prof. univ. dr. Maria Alexandru, prof. Lykourgos Angelopoulos și prof.
dr. Georgios Konstantinou din Grecia, precum și [Link]. Florin
Bucescu, conf. univ. dr. Nicolae Gheorghiță, lect. univ. drd. Zamfira
Dănilă, , muzicologului Costin Moisil și monahului Filoteu. Nu în
ultimul rând, aduc mulțumiri prof. univ. dr. Viorel Munteanu, rector al
Universității de Arte “George Enescu” din Iași și prof. univ. dr. Laura
Vasiliu, decana Facultății de Compoziție, Muzicologie, Pedagogie
Muzicală și Teatru, precum și diac. Mihai Ciolpan și membrilor
Asociației Culturale “Byzantion” pentru tot sprijinul acordat.

Iași, Iulie 2010 Adrian Sîrbu

 Prefaţa Autorului

Cartea de faţă este concepută având ca fundament materia

studiată în primul an de studiu al muzicii bizantine, în conformitate
cu programele analitice ale conservatoarelor şi şcolilor de muzică
bisericească. Mai mult decât atât, ea încearcă să prezinte într-un mod
sinoptic o imagine cât mai cuprinzătoare și cât mai generală a teoriei
şi practicii muzicii bisericeşti pentru cei ce vor să se îndeletnicească
cu muzica aceasta.
Scopul acestei cărţi este de a oferi un punct de vedere argumentat
al muzicii bisericeşti cu privire la terminologia folosită în domeniu,
la glasuri precum şi la legăturile dintre ele, cu privire la executarea
corectă a notelor dar şi a frazelor muzicale dimpreună cu un număr
mare de exemple ce provin nu doar din glasurile principale ale octoihiei
muzicii bisericeşti, ci şi din glasurile derivate. Ca un sprijin în plus
acordat celui ce învaţă, au fost adăugate, în finalul cărţii, exerciţii ce
conţin toate semnele muzicii bizantine, prin metode care să ajute la
asimilarea uşoară şi rapidă a acestora.
Fiind alcătuită pe baza gramaticilor de muzică bisericească bizantină
ce au fost scrise până în prezent, cartea de faţă are drept punct de
reper tradiţia, atât scrisă cât şi orală, tradiţie ce constituie nu numai
o moştenire de o importanţă covârşitoare în activitatea celor ce se
îndeletnicesc cu aceasta, dar şi un critic şi drept judecător al celor ce
o denaturează.
Prin intermediul acestei tradiţii şi a conţinutului ei se conturează
strădania de a arăta incontestabila bogăţie pe care muzica bizantină o
tăinuieşte în semiografia, glasurile şi intervalele muzicale ale ei, bogăţie
pe care cititorul este chemat să o descopere şi să o redea, mergând
dincolo de înfăţişarea ei exterioară şi aprofundând, deopotrivă, partea
teoretică şi practică a acestui gen de muzică. Aici este necesar să se
precizeze faptul că teoria şi exerciţiile aplicative ce se fac în sălile de curs
22

trebuiesc puse în slujba cântării la strană şi să constituie, deasemenea,

o latură neseparată de sfintele slujbe şi de cultul Bisericii.
Metoda de faţă foloseşte semne muzicale ca: oxia, ţakisma, strepton,
tromikon, varia dublă sau piesma, lighisma şi isaki, considerate cândva
de prisos şi înlocuite de cei trei dascăli şi reformatori ai sistemei muzicale,
adică de către Hrisant, Hurmuz Hartofilax şi Grigorie Protopsaltul,
deoarece acţiunea acestora se păstrase în tradiţia orală a acelor vremuri.
Reconsiderarea acestor semne muzicale o datorăm dascălului Simon
Karas căruia trebuie să i se evidenţieze şi aici contribuţia determinantă
în sistematizarea şi dezvoltarea temelor, problematicilor muzicii elene,
după cum el însuşi le-a scris în cele două volume ale Teoreticonului său
şi în cele şase volume ale Metodei sale practice.
În ceea ce priveşte alcătuirea internă, cartea de faţă are o împărţire
în 11 capitole distincte.
Primul capitol cuprinde ceea ce este necesar de ştiut în general
despre scrierea muzicală, despre timpul şi ritmul cântărilor, despre
scările muzicale şi intervalele lor.
Capitolul al doilea tratează despre expresia muzicală, un aspect
esenţial ce priveşte interpretarea muzicală însă adesea desconsiderat,
dacă nu chiar pe deplin neglijat. Aici se face referire la interpretarea
deosebită ce se impune în cazul câtorva semne muzicale. S-a urmărit
o cât mai simplă analiză a semnelor astfel încât să se arate clar lucrarea
fiecărui semn, cu precizarea, totuşi, că cele mai multe neume necesită
o execuţie vocală de excepţie, motiv pentru care este necesar sprijinul
tradiţiei orale.
În capitolul al treilea se face referire la principiul de formare a treptei
I, a bazei glasurilor muzicii bisericeşti şi la înrudirile şi legăturile care
apar între glasuri conform desfăşurării scării şi a intervalelor fiecărui
glas.
Capitolele următoare se ocupă de fiecare glas al muzicii bizantine
în parte, sub toate formele ce se întâlnesc în tradiţia orală şi scrisă.
 23

Ordinea în care sunt prezentate glasurile se constituie într-o încercare

de a combina două criterii diferite şi chiar contradictorii: a) iniţierea
în mod gradat făcută elevului asupra sonorităţii (άκουσμα) şi trăsăturii
definitorii a fiecărui glas în parte, potrivit dificultăţii pe care o prezintă
un glas sau altul şi b) perceperea în ansamblu a unei sonorităţi unitare şi
bine închegate a fiecărui glas în toate formele sale, pe cât este posibil (de
pildă, scara Aghia din Di a Glasului al IV-lea în genul papadic urmează
în ordinea glasurilor după scara Leghetos şi după scara Aghia din Pa
în genul stihiraric, tocmai pentru a nu se distruge unitatea muzicală a
cântărilor care aparţin Glasului al IV-lea, numai că elevul începător
care învaţă glasurile în această ordine propusă, nu este încă pe deplin
pregătit să asimileze, să înţeleagă sonoritatea aparte a acestui glas). Ca
o continuare a ideei de mai sus, s-au agăugat şi ramurile muzicale ale
unui glas fie în cadrul prezentării de început a glasului (de exemplu,
Glasul I şi Glasul I Tetrafonic) fie separat în capitolele VII, VIII, X, XI
(Glasul al IV-lea Stihiraric Diatonic dur, Glasul al II-lea Diatonic de
Lângă Mijloc, Glasul I din Ke Difonic Cromatic moale) astfel încât să
se facă o prezentare cât mai completă a octoihiei bisericeşti.
În debut sunt prezentate glasurile genului diatonic moale, şi mai
întâi Plagalul Glasului al IV-lea din Ni, temelia de la care se porneşte
în construirea octoihiei muzicii bisericeşti. Urmează Glasul I Inferior
„Eso” şi Plagalul acestuia din Pa precum şi derivatele lor. Se continuă
cu Glasul al IV-lea (irmologic din Vu, stihiraric din Pa şi papadic din
Di), după care urmează Glasul al III-lea şi Plagalul Glasului al III-lea
sau Varis din Ga, cu care se face trecerea la genul diatonic dur. Se revine,
apoi, la diatonicul moale cu Plagalul Glasului al IV-lea Trifonic din Ga
în genul irmologic, Glasul al II-lea diatonic sau Varis din Zo (cu toate
derivatele şi variantele pe care le are), şi se încheie genul diatonic prin
nuanţa dură cu Plagalul Glasului I din Pa Diatonic dur, Glasul al IV-lea
din Di Diatonic Dur şi Glasul al IV-lea din Pa Diatonic Dur şi Varis
din Zo ifes inferior Diatonic Dur.
24

Urmează genul cromatic, în cadrul căruia, cromaticului moale îi

aparţin Glasul al II-lea şi toate glasurile derivate ale acestuia precum
şi Glasul al IV-lea de Mijloc sau Leghetos Cromatic Moale. În cadrulu
cromaticului dur găsim Plagalul Glasului al II-lea şi toate derivatele
acestuia. Se revine apoi la genul cromatic moale cu Glasul I Cromatic
moale din Ke şi întregindu-se capitolul despre genul cromatic cu Glasul
al IV-lea Cromatic dur sau Nenano.
Cartea se încheie cu patru anexe: anexa I, cu care trebuie să se
înceapă predarea propriu-zisă, cuprinde exerciţii introductive având
melodie ascendentă sau descendentă, cu sau fără combinaţii de
semne. Anexa a II-a conţine exemple de paralaghie pentru semnele
consonantice şi pentru semnele de alteraţie. În cea de-a III-a anexă se
prezintă câteva probleme de teorie care, chiar dacă reclamă o mai bună
pregătire a elevului, se presupune că ar trebui să contribuie la formarea
unui anumit nivel de cunoştinţe generale, după cum s-a mai spus în
debutul prologului. În Anexa a IV-a se face o scurtă referire la Roata
muzicii psaltice (Τροχός).
Pentru primul stadiu al învăţării cântărilor bisericeşti, măsura de
bază a fost considerată măsura de patru timpi. Cât priveşte împărţirea
exemplelor muzicale din această carte în picioare ritmice, anumite
cântări, precum troparele de dimensiuni mai mici, sunt împărţite în
picioare de doi timpi din raţiuni pur pedagogice; măsurile de patru
timpi au fost încadrate la început şi la sfârşit cu o bară simplă de măsură;
măsurile simple de şase timpi au fost subîmpărţite într-o măsură de
patru timpi şi una de doi timpi, însă măsurile de şase timpi pe structură
ternară au fost încadrate cu bare duble de măsură. După cum se cere la
acest nivel de cunoaştere, picioarele ritmice sunt analizate și tactate ca
măsuri simple de doi, de trei şi de patru timpi din motive de familiarizare
şi de exersare practică. Atunci când elevul îşi însuşeşte măsurile simple
poate mai apoi să abordeze şi problema măsurilor compuse și a tactării
comprimate. Atunci, măsura de 4 timpi va fi tactat prin 2 mişcări, ritmul
 25

de 6 timpi prin 3 mişcări ş.a.m.d (vezi mai multe la Anexa III, pg. 317).
În încheiere, precizăm că în acord cu maniera de prezentare în
genul unei introduceri, a unei iniţieri în muzica bizantină, numerele ce
reprezintă fiecare interval al unei scări s-a convenit să fie numere întregi,
tot din motive pedagogice, atâta timp cât urmărim împărţirea scării
muzicale a lui Aristoxen în 72 de secţiuni (împărţire convenţională)7.
Aceasta are ca rezultat: tonul mic de 8 secţiuni iar semitonul diatonic
şi cel cromatic de 6 secţiuni.
Aş dori să mulţumesc pentru sprijinul dat la editarea acestei cărţi
Înaltpreasfinţitului Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, [Link].
Dr. Florin Bucescu, [Link]. Maria Alexandrou, [Link]. Nicolae
Gheorghiţă, [Link]. Zamfira Dănilă, Muzicolog Costin Moisil
pentru colaborarea la traducerea acestei lucrări precum şi părintelui
stareţ şi părinţilor Sfintei Mănăstiri Vatoped şi ai Sfintei Mănăstiri
Grigoriu, domnului Lykourgos Angelopoulos, dirijorul Corului Bizantin
Grec, pentru sfaturile şi îndrumările sale în ceea ce priveşte partea
practică şi teoretică şi domnului Ioannis Arvanitis pentru sfaturile
folositoare ale domniei sale.

Atena, Iulie 2010

Georgios N. Konstantinou

7
Scara muzicală este alcătuită, după cum se ştie, din cinci tonuri mari (de
câte 12 secţiuni) şi două intervale intermediare numite „leima” (λείμματα), adică
semitonuri diatonice (de 5 ½ secţiuni); şi aceasta deoarece tonul mare, aşa cum
considerau pitagoreicii, este alcătuit din două semitonuri diatonice „leima” plus coma
pitagoreică, alcătuire care este înfăţişată ca un întreg (12 = 5½+1 +5½). Astfel, scara
muzicală este alcătuită din (5 x 12) + (5½ x 2) = 71 secţiuni. Transferul, în practică,
pe instrumentele cu coarde a bazelor diferitelor moduri, prin depăşirea registrului
unei singure octave atrăgea cu sine destule neajunsuri. Fenomenul acesta a fost studiat
de Aristoxen (sec. IV î. Hr.), care s-a gândit să rotunjească numerele ce desemnau
intervalele muzicale, împărţind octava în 12 semitonuri care să fie egale între ele din
punct de vedere acustic, încât să nu fie nici mari (6½), nici mici (5½), ci să cuprindă
şase secţiuni fiecare, iar scara să conţină 72 secţiuni.
 Capitolul I.
Notaţia Muzicală - Despre Timpul Muzical Şi
Ritm. Despre Intervale

1. Despre Muzică
Cei din vechime caracterizau muzica drept „cunoaşterea melodiei
şi a tot ceea ce se întâmplă în cadrul ei”8. Melodia se împarte în:
(a) vocală (φωνητική), (atunci când se execută cu ajutorul vocii) şi
(b) instrumentală (οργανική), (atunci când se execută cu ajutorul
instrumentelor muzicale)9.
Atunci când se îmbină cu textul poetic, melodia formează cân-
tecul (sau cântarea), ce se poate împărţi la rându-i în:
(a) cântecul religios (psalmi, imnuri şi tropare) şi
(b) cântecul lumesc sau laic (popular)10.
Prin sintagma de muzică bizantină (sau mai bine spus, muzică elenă)
numim acea artă muzicală conformă tradiţiei, acel sistem complet,
special de cercetare şi redare a melosului (melodiei), concretizat în
glasuri, genuri şi nuanţe muzicale (dure sau moi11 [Link].). Se numeşte
muzică bizantină deoarece începe să se dezvolte din timpul Imperiului
Bizantin când creştinismul devine religie predominantă.
Muzica bizantină are propriul său sistem de notaţie (semiografie-
parasemantică) care cunoaşte etape de evoluţie treptate până la scrierea
8
„Ştiinţa melodiei şi a celor ce ating de melodie” (Anton Pann, Bazul Teoretic şi
Practic al Muzicii Bisericeşti sau Gramatica Melodică, Bucureşti, 1846, pg. 1) ([Link].)
9
A fost necesară completarea de către autor cu menţiunile din paranteze pentru
a preciza sensul exact din context al acestor doi termeni polisemantici, φωνητικός
şi οργανικός. ([Link].)
10
În limba greacă, verbul „a cânta” poate fi tradus prin doi termeni diferiţi:
τραγουδώ (a cânta doar cântece laice) sau ψάλλω (a cânta doar cântări religioase).
([Link].)
11
Pentru nuanţele muzicale, vezi Cap. III.5 Genurile muzicale modale, pg. 83
precum și Anexa III.2, Însușirile tetracordurilor, pg. 318.
28 Notaţia Muzicală

„analitică” de astăzi.

2. Componentele Melodiei
Elementele de bază ale melodiei sunt:
- diferitele sunete (emisii sonore) folosite în muzică,
- timpii ce stabilesc durata sunetelor şi
- expresia muzicală, calitatea executării sunetelor muzicale şi a
fragmentelor melodice.

3. Sunetele Muzicale
Printr-o anumită tensiune exercitată asupra corzilor vocale sau
asupra instrumentelor muzicale, se produc numeroase sunete ce variază,
în funcţie de înălţimea şi culoarea (sonoritatea) lor. Sunetele pe care
muzica le foloseşte, ca artă, pentru alcătuirea melodică sunt în număr
de şapte:
Pa, Vu, Ga, Di, Ke, Zo, Ni
şi se deosebesc între ele prin înălţimea sonoră: sunetul Pa este cel
mai grav, Vu mai acut decât Pa ş.a.m.d.
Numirea lor cu litere din alfabetul grecesc
πΑ Βου Γα Δι κΕ Ζω νΗ
determină ca Pa (πΑ) să fie prima notă deasupra lui Ni care se
constitue drept bază, Vu (Βου) al doilea, Ga (Γα) al treilea ş.a.m.d.:
Ni / Pa, Vu, Ga, Di, Ke, Zo, Ni,

4. Scara Muzicală
Scară muzicală se numeşte şirul succesiv de opt trepte dimpreună
cu intervalele dintre ele, în număr de şapte şi care porneşte de la un
sunet iniţial – bază (η βάση) sau treapta I12, înaintează, de regulă, în
12
Trebuie precizat că în muzica bizantină este vorba de trepte melodice, spre
Notaţia Muzicală 29

ordinea firească a sunetelor până la repetarea sunetului iniţial în sens

ascendent (formând aşa-numita heptafonie) sau în sens descendent
(antifonie). Fiecare glas al muzicii bizantine are scara lui proprie cu
intervale diferite între treptele scării. Când foloseşte toate sunetele şi
intervalele scării lui, spunem că glasul se desfăşoară după sistemul
diapason sau heptafonic, in cadrul unei octave (διαπασών σύστημα). 13

5. Notaţia Muzicală
Muzica bizantină are propriile ei simboluri (semne muzicale) cu
ajutorul cărora este redată melodia. Aceste simboluri se deosebesc de
literele textului poetic şi se împart în trei categorii: mărturii, semne
(caractere) şi ftorale (semne de alteraţie14).

6. Mărturiile Sunetelor
Mărturiile sunetelor se constituie din litera iniţială a denumirii
fiecărui sunet şi din semnul de mărturie (reprezentarea stenografică
a glasului care se fundamentează pe sunetul respectiv). În acord cu
genurile muzicale, mărturiile se împart în: diatonice, cromatice şi
enarmonice.

Mărturiile scării diatonice cu tonica Ni cu care vom începe, sunt

următoarele:

deosebire de muzica apuseană tonală care operează cu trepte armonice (n. td.).
13
În muzica bizantină, sunt considerate scări şi tetracordul şi pentacordul din
baza glasului. Atât pentacordul cât și tetracordul reprezintă, de altfel, şi piatra de
temelie în construcţia glasurilor.
14
Din gr. φθορά = stricăciune, deteriorare, alterare (cf. Margarita Kondoghiorghi,
Dicţionar Neogrec-Român, ediţia a II-a adăugită şi revizuită, Editura Demiurg,
Bucureşti, 2000 şi Babioniotis G., Λεξικό της Νέας Ελληνικής Γλώσσας, Ediţia a II-a
adăugită, Centru de lexicologie, Atena, 2005) ([Link].).
30 Notaţia Muzicală

cC  vV  bB  nN  m<C  ,< V .B/  cN/

Mărturiile nu pot fi cântate, nu se psalmodiază şi nu se folosesc
pentru a se nota o linie melodică. Ele se întrebuinţează a) ca semn iniţial
ce marchează punctul de plecare, sunetul de la care începe melodia şi b)
ca şi semne îndrumătoare atât pe parcursul melodiei cât şi la sfârşitul
ei, arătând dacă mersul melodic s-a executat corect; în această ultimă
situaţie, mărturiile se referă la semnul muzical precedent lor. Sunetele
scării muzicale se repetă în aceeaşi succesiune a lor, atât în urcare cât
şi în coborâre.

7. Mersul Vocii

În executarea unei melodii, mersul vocii umane poate fi ascendent

(urcare), descendent (coborâre) sau drept15 (de păstrare a înălţimii
sonore).
Prin mers ascedent se înţelege mişcarea glasului din registrul grav
înspre cel acut (de exemplu: Ni-Pa-Vu-Ga-Di), iar prin mers descendent
se înţelege mişcarea glasului de la sunetele acute spre cele grave (de
exemplu: Di-Ga-Vu-Pa-Ni). Şederea şi rămânerea glasului pe orice
sunet (de exemplu Ni-Ni-Ni) se numeşte mers drept, prin repetiţie.
În general, vocea umană se întinde pe parcursul a patru registre
ale vocii (τόπος φωνής), aşa cum precizează grecii antici:
(a) registrul grav, specific bărbaţilor cu voci grave, cuprinde sunetele
de la Ke până înspre Zo de sub octava mare, care se numesc şi
sunete grave. Iată mărturiile în sens descendent:

,  m  n  bB  v  c  . ...
15
„Potrivire” sau „întocmire” (Macarie Ieromonahul, Theoriticon sau privire
cuprinzătoare a meşteşugului musichiei bisericeşti, după aşăzământul sitimii ceii noao,
Viena, 1823, pg. 3) ([Link].).
Notaţia Muzicală 31

(b) registrul mediu, ce corespunde în mod normal vocilor bărbăteşti

obişnuite şi vocilor feminine grave; cuprinde sunetele de la Zo
inferior (din octava mare [Link].) la Ke superior16 (din octava mică
[Link].), sunete care se numesc şi sunete medii.

.>  cC  vV  bB  nN  m<C  ,<V

(c) registrul acut, ce corespunde vocilor masculine tenorale şi, în
mod firesc, vocilor feminine şi de copii, cuprinde sunetele de
la Zo superior până la Ke din octava 1, care se numesc sunete
acute.

.B/  cN/  vV/  bB/  nN/  m<C/  ,<V/

Vocile feminine acute şi vocile de copii depăşesc adeseori
registrul acut ajungând în (d) registrul supraacut, cu sunete ale căror
mărturii sunt notate cu dublu accent pentru a se deosebi de mărturiile
sunetelor din registrul acut.

.B//  cN//  vV//  bB//  nN//  m<C//  ,<V//

8. Semnele Din Muzica Bizantină
Semnele muzicale sunt caractere (simboluri) ce indică mersul
vocii, duratele sunetelor şi interpretarea melodiei. Semnele din
muzica bizantină nu indică înălţimea unui sunet oarecare, ci ele se află
permanent în raport cu semnul precedent sau cu mărturiile ehurilor.
Ele se împart în:
(a) semne vocalice (φωνές);
(b) semne temporale (ἀργίες, ταχύτητες, συντομίες);
(c) semne de expresie (cu conotație de hironomie sau de gestică)
(χειρονομίες).
16
Aici se găsesc astăzi toate bazele glasurilor din octoihia bisericească.
32 Notaţia Muzicală

8.a. Semnele Vocalice (Sau Intervalice) (Φωνές);

Semne De Cantitate17
În ceea ce priveşte mersul vocii, cu ajutorul semnelor vocalice se
poate urca, coborî, sau se poate rămâne pe aceeaşi înălţime sonoră. În
total, sunt unsprezece semne vocalice (11) şi se împart în:
(a) un caracter de repetare;18
(b) şase caractere urcătoare;
(c) patru caractere coborâtoare.

(a) Semnul de menţinere este ISONUL 0 care nu presupune

urcarea sau coborârea vocii, ci menținerea sunetului pe care îl
arată caracterul sau mărturia precedentă. De exemplu:

cC 0
Ni 0
Ni 0
Ni m<C 0
Di 0
Di 0
Di

(a) Semnele urcătoare sunt şase (6):

Oligonul 1 urcă un interval de secundă (φωνή)19

17
„Glasnice” - Anton Pann, Bazul Teoretic şi Practic al Muzicii Bisericeşti sau
Gramatica Melodică, Bucureşti, 1846, pg. 5 ([Link].).
18
„Semn potrivit” (Anton Pann, Bazul..., pg. 17) ([Link].).
19
În limba greacă, φωνή este un termen care are un spectru larg de sensuri, şi
înseamnă în primul rând „glas”, „voce”, iar ca termen tehnic înseamnă un interval de
secundă. În notaţia prehrisantică, secunda reprezenta totodată şi singura unitate de
măsură pentru intervale (de exemplu, ceea ce în teoria muzicii apusene se defineşte
ca interval de cvintă, în contextul tratatelor teoretice bizantine si postbizantine se
descrie ca interval de patru secunde comasate). Această noţiune va fi redată pe
parcursul cărţii mai ales prin termenul de „treaptă” (melodică şi nu armonică).
Trebuie făcută deasemenea precizarea că în notaţia apuseană avem termenul de
treaptă mai mult cu sensul de treaptă armonică, iar noţiunea de sunet stă în strânsă
legătură frecvenţele corespunzătoare fiecăruia dintre sunete (de exemplu, La = 440
Hz). În notaţia bizantină, nu putem vorbi de o autonomizare a sunetelor în funcţie
de frecvenţe fixe sau în funcţie de notarea lor pe portativul ce permite citirea fiecărei
Notaţia Muzicală 33

1
Oxia urcă un interval de secundă

Petastiul q urcă un interval de secundă

Chendimele  ` urcă un interval de secundă

Chendima  ~ urcă 2 intervale de secundă (comasate)

R
Ipsiliul urcă 4 intervale de secundă (comasate)

(a) Semnele coborâtoare sunt patru:

Apostroful ! coboară 1 interval de secundă

Iporoiul   ) coboară 2 intervale de secundă consecutive (ca

și cum ar fi doi apostrofi)

Elafronul @ coboară 2 intervale de secundă comasate

Hamiliul $ coboară 4 intervale de secundă comasate

Dintre aceste semne vocalice, oligonul, oxia, petastiul, chendimele,

apostroful, elafronul şi hamiliul se numesc trupuri (σώματα), în timp ce
chendima şi ipsili se numesc duhuri (πνεύματα)20, deoarece, după cum
spiritele literelor (din greaca veche [Link].) nu se scriu singure ci deasupra
literelor, aşa şi acestea nu se scriu singure, ci se alătură trupurilor şi în
special deasupra oligonului:

cu oligon 1~  2  4
note independent de celelalte, ci este vorba de o interrelaţionare a sunetelor, prin
intervale, terminologia arătând o altă mentalitate în această direcţie. Nici o notă nu
poate fi desprinsă din context, şi nu are nici o relevanţă dacă nu este tratată în relaţie
cu celelalte note prin intermediul intervalelor ([Link].)
20
Vezi deasemenea şi Grigore Panţiru, Notaţia şi ehurile bizantine, Editura
Muzicală a Uniunii Compozitorilor, Bucureşti, 1971, pg. 73, unde autorul preferă să
preia termenii din greceşte fără să îi traducă ([Link].)
34 Notaţia Muzicală

1~   2   4
cu oxia

r
cu petasti

Prin combinaţiile corespunzătoare ale semnelor se indică coborârea

sau urcarea a 3, 4, ş.a.m.d. trepte.

8.b. Combinaţii De Semne. Semne Care Subordonează Şi

Care Se Subordonează

Chendimele urcă şi ele un sunet, însă lin`

(a) Chendimele
şi neaccentuat („δεδεμένως
καί ομαλώς”), prin prelungirea vocalei dintr-o silabă precedentă. De
multe ori, în cadrul aceleiaşi silabe, chendimele se combină cu oligonul
şi oxia, fără să se modifice metrul şi nici durata caracterelor cu care se
combină. Există două moduri de combinare a chendimelor:
1. când chendimele se găsesc deasupra oligonului (sau oxiei), prima
dată se citeşte oligonul (sau oxia) şi apoi se citesc chendimele.

O 1`
=

2. când chendimele se găsesc sub oligon (sau oxia), atunci

acestea din urmă se citesc după chendime, şi apoi urmează
oligonul (sau oxia).

o `1
=

(b) Apostroful !
Când apostroful se găseşte în combinaţie cu alt semn şi se află sub
acesta, nu se modifică cu nimic durata semnelor şi metrul melodiei.
 Notaţia Muzicală 35

De exemplu:

PP 0 ! 0!
=
t

Atunci când isonul şi semnele coborâtoare se află deasupra semnelor

urcătoare (oligon, oxia şi petasti), le anulează, adică iau de la aceste
semne cantitatea lor sonoră păstrându-se doar calitatea lor (vezi mai
departe, Cap. II Elemente de expresie muzicală.)

9 p
repetare I
0 mers prin 0 mers prin 1 treaptă
repetare descendentă Q
1 treaptă
descendentă -
2 trepte (1+1)
descendente 0 2 trepte
descendente W
2 trepte
descendente

În cadrul combinaţiilor de semne, citirea se realizează în felul

următor:
(a) pentru semnele urcătoare, citirea se realizează de jos în sus. De
exemplu:

cCOOm<C cC1`1`m<C
=

cC0oom<C cC0`1`1m<C
=

(b) pentru semnele coborâtoare, citirea se realizează de sus în jos.

De exemplu:

m<CPPPvV m<C0! 0! 0! vV
=

Chendimele şi iporoiul nu acceptă silabă nouă şi nici nu se scriu la

început de melodie, deoarece preiau continuarea silabei corespondente
caracterului precedent.
Chendimele şi apostroful se pot combina cu oligonul sau cu oxia
deoarece se continuă melodia în cadrul aceleiaşi silabe.
36 Notaţia Muzicală

8.c. Mersul Treptat Sau Prin Salt Al Sunetelor

În Sens Ascendent Sau Descendent
Mersul treptat reprezintă emiterea succesivă a sunetelor (unei
scări, melodii etc. [Link].) în sens ascendent sau descendent, fără omiterea
vreunuia dintre ele. De exemplu:
Ni-Pa-Vu-Ga-Di sau Di-Ga-Vu-Pa-Ni
Mersul prin salt reprezintă emiterea unor sunete în urcare sau în
coborâre însă nu în ordinea lor firească, ci se omit unul sau mai multe
sunete intermediare. De exemplu:
Ni-Vu-Di sau Zo-Di-Vu-Ni
Semnele care se folosesc:
(a) pentru mersul treptat ascendent: oligonul, petastiul, oxia şi
chendimele;
(a) pentru mersul treptat descendent: apostroful şi iporoiul;
(a) pentru mersul sărit ascendent: chendima şi ipsiliul;
(b) pentru mersul sărit descendent: elafronul şi hamiliul.

9. Despre Timpul Muzical Şi Despre Ritm

Melodia reprezintă succesiunea sunetelor care se cântă cu ordine
temporală și ritm.
Timpul muzical (ο χρόνος) constituie intervalul de timp care se
consumă pentru a se interpreta fiecare caracter vocal. Unitatea de
măsură a lui este așa-numitul „timp prim” ce reprezintă durata fiecărui
semn vocal (cu excepţia iporoiului); aşadar, fiecare semn vocal are, prin
excelenţă, valoarea de un timp, adică o mişcare a mâinii fie în jos k
(„θέση”21), fie în sus A, fie în lateral → , ← şi 0 („άρση”22). Mişcarea în

21
Din verbul grecesc θέτω = a pune, a aşeza (cf. Margarita Kondoghiorghi,
Dicţionar Neogrec-Român, şi Babiniotis G., Λεξικό της Νέας Ελληνικής Γλώσσας)
([Link].).
22
άρση = ridicare, îndepărtare, muz. partea slabă a ritmului (cf. Margarita
Kondoghiorghi, Dicţionar Neogrec-Român) ([Link].).
Notaţia Muzicală 37

jos a mâinii (thesis), ca şi mişcare dirijorală, este urmată întotdeauna de

o mişcare a mâinii în sus sau în lateral (arsis). Prin urmare, o mişcare
în jos şi una în sus formează un picior metric (sau o măsură de doi
timpi – „δίσημος” [Link].), ce reprezintă cea mai mică şi mai simplă
grupare de timpi.
Împărţirea, segmentarea melodiei după o anumită ordine în grupuri
de mai mulţi timpi se numeşte ritm (ρυθμός),23 iar părţile componente
ale ritmului se numesc picioare ritmice (ρυθμικοί πóδες), deoarece în
dans sunt indicate, sunt arătate din mişcările picioarelor.
Atunci când se bate pulsaţia unui ritm, fie cu mâinile fie cu ajutorul
bătăilor din picior, aceasta constituie deja un semn vizibil al măsurării
timpului. De aceea, fiecare timp muzical din psaltică se numeşte şi semn,
caracter (σημείο), iar schemele sau picioarele ritmice îşi iau denumirea
în conformitate cu numărul timpilor pe care îl conţin (de 2 timpi -
„δίσημος”, de 3 timpi - „τρίσημος”, de 4 timpi - „τετράσημος”, de 5 timpi
- „πεντάσημος”, de 6 timpi - „εξάσημος”, de 7 timpi - „επτάσημος”,
de 8 timpi - „οκτάσημος” ş.a.m.d.).24

9.a. Semnele ritmice de accentuare sau barele de măsură

Pentru a distinge semnele care constituie timpul accentuat de
cele ce reprezintă timpul neaccentuat, scriem în faţa semnului vocal
corespunzător „thesis-ului” semnul distinct pentru accentele ritmice,
semn care se numeşte bară de măsură (διαστολή) 25.
23
Această definiţie a ritmului corespunde definţiei notiunii de metru din teoria
muzicii apusene unde oragnizarea duratelor este metrul (vezi Dragoş Alexandrescu,
Tratat de Teoria muzicii, 1994, Bucureşti, pg. 128). Despre metru şi ritm, vezi şi
Constantin Râpă, Teoria Superioară a Muzicii, Victor Giuleanu Tratat de Teoria
Muzicii, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1986 ([Link].).
24
Mai multe despre picioarele metrice vezi Anexa III.3, Ritmul și picioarele
metrice în muzica bizantină, pg. 319.
25
Se va folosi în această carte termenul de „bară de măsură” pentru grecescul
„διαστολή” cu precizarea însă că bara de măsură din notaţia apuseană este mult mai
restrictivă, delimitând totodată și schema de tactare folosită de dirijor. În notaţia
38 Notaţia Muzicală

De exemplu:

ct C00t10t10t10nt N
Picioarele ritmice se împart în simple şi compuse . Toate exerciţiile
dar şi cântările prezentate în cadrul acestei metode sunt măsurate după
structurile metrice de bază: măsura de 2 timpi, cea de 3 timpi, cea de 4
timpi, în cadrul cărora fiecărei mişcări (dirijorale [Link].) îi corespunde
un singur timp.
În cadrul piciorului metric de 2 timpi (δίσημος), primul timp este
accentuat (θέση)26 şi se tactează în jos k, iar al doilea este neaccentuat
(άρση) şi se tactează în sus A.
În cadrul piciorului metric de 3 timpi (τρίσημος), primul timp este
accentuat (θέση) şi se tactează în jos k, al doilea timp este neaccentuat
(άρση) şi se tactează spre dreapta → şi al treilea timp, neaccentuat (άρση),
se tactează spre stânga sus@.
În cadrul piciorului metric de 4 timpi (τετράσημος), primul
timp este accentuat (θέση) şi se tactează în jos k, al doilea timp
este neaccentuat (άρση) şi se tactează spre stânga 3, al treilea timp,
neaccentuat (άρση), se tactează spre dreapta S, iar al patrulea timp,
neaccentuat (άρση) spre stânga sus@.

psaltică, „διαστολή” este mai mult un punct de reper, o propunere în organizarea

pulsului unei compoziţii. De aceea şi împărţirea unei piese în picioare ritmice este
supusă interpretării ca şi isonul. Barele de măsură din psaltică nu se notează până
jos, ci sub forma unor liniuţe care lasă destulă libertate dirijorului în ceea ce priveşte
hironomia. Picioarele metrice pornesc de la metrica textului, vorbindu-se de un
ritm al cuvântului în cântările grabnice, iar în celelalte cântări potrivite şi pe larg
predominând ritmul de 4 timpi, cu excepţiile de rigoare. ([Link].)
26
Termenii de „θέση” şi „άρση” definesc dοuă tipuri de mişcare a mâinii: mişcarea
în jos a mâinii (θέση) se identifică cu timpul accentuat din cadrul unei structuri
metrice simple (de doi, de trei sau de patru timpi, atunci când această ultimă măsură
se tactează, din raţiuni pedagogice, prin 4 mişcări dirijorale); vezi mai multe la Anexa
III.3, Ritmul și picioarele metrice în muzica bizantină.
Notaţia Muzicală 39

9.b. Semnele temporale

După cum am precizat înainte, caracterele muzicale se împart în:
(a) semne vocalice (φωνές) (vezi mai sus, capitolul I.8.a. Semnele
vocalice. Semnele de cantitate )
(b) semnele temporale (de mărire sau scurtare a duratei unei note
muzicale)
(c) semnele de expresie sau calitative cu conotație hironomică
(despre gestică, vezi mai jos capitolul Elemente de Expresie
Muzicală).
Semnele temporale şi cele de expresie sunt numite şi semne
consonantice (άφωνα σημάδια), deoarece nu determină o acţiune sonoră
(φωνή), ci ele arată valoarea temporală sau ornamentarea ornamentarea
vocii.

9.b.1. Semnele ce măresc durata – de zăbovire

Semnele vocalice (cu excepţia iporoiului) au valoare temporală de
un timp. Pentru a rămâne mai mult pe un sunet (pentru a „întârzia”
durata), sunt utilizate în notaţia muzicală semne care se numesc

- clasma a sau ţakisma

temporale sau de zăbovire (αργίες), care măresc valoarea temporală:
c - măreşte durata unei note cu un timp
;
27

K
- apli - măreşte durata unei note cu un timp

k
- dipli - măreşte durata unei note cu doi timpi
- tripli - măreşte durata unei note cu trei timpi.
Aceste semne se scriu dedesubtul sau deasupra semnelor vocalice şi
nu determină producerea vreunui sunet, ci doar prelungirea temporală
a semnelor vocalice. De exemplu:
- semn + clasmă = 2 timpi
- semn + apli = 2 timpi
- semn + dipli = 3 timpi, ş.a.m.d.
27
Vezi [Link].3, Elemente de expresie muzicală, pg. 65.
40 Notaţia Muzicală

9.b.2. Semnele care împart durata

Am spus că fiecare semn vocal (cu excepţia iporoiului) are durata
de un timp. Se poate, însă, ca în desfăşurarea melodiei să se execute
în cadrul unui singur timp mai multe semne 28. De aceea, există
semne temporale care împart timpul în subdiviziuni, şi acestea sunt

s
următoarele:

d
(a) gorgonul

f
(b) digorgonul
(c) trigorgonul
Aceste caractere se scriu mereu pe cel de-al doilea semn dintre cele
pe care vrem să le reunim (într-un singur timp [Link].). Primul dintre
aceste caractere se cântă mereu cu mai multă „energie” („προφέρεται
πάντα πιο ζωηρά”).
(a) Gorgonul
Gorgonul uneşte într-un singur timp, o singură mişcare două semne
vocalice şi împarte timpul în două subunităţi egale:

0
1/2 0s
1/2   sau
  01/2 0x 0
=  (valori temporale)
1/2   1

ct C 0
Ni 1
Pa t 1
Vu 1
Ga t 1
Di m<C

ct C0
Ni 0s
Ni 1
Pa 0t
Pa s1
Vu 0s
Vu 1
Ga 0t
Ga s1
Di 0s
Di m<C

Acest exercițiu îl redăm accentuând primul caracter.

Gorgonul nu stă niciodată deasupra petastiului. Atunci când
gorgonul stă deasupra oligonului (sau oxiei) cu chendime, atunci
28
În notația prehrisantică ca de altfel și în teoria muzicii antice grecești timpul
prim era considerat indivizibil (vezi Simon Karas, Θεωρητικόν, tomul I, pg. 55).
Notaţia Muzicală 41

gorgonul se consideră ca fiind notat pe lângă chendime. Prin urmare:

(a) În cazul în care gorgonul este deasupra chendimelor, oligonul
(sau oxia) şi chendimele vor fi cântate într-o singură bătaie. De
exemplu:

cC0×øbB cC01` bBx

=

(a) În cazul în care gorgonul se află deasupra oligonului (sau oxiei),

chendimele se vor cânta într-un singur timp cu caracterul
anterior. De exemplu:

cC0osbB cC0`X1bB
=

Iporoi cu gorgon
Când gorgonul stă deasupra iporoiului, se referă la primul său sunet
(cu alte cuvinte la primul său apostrof ) şi care se află unit într-un timp
cu caracterul precedent.

m<C0)Ð bB m<C0!S ! bB
=

sau

m<C0)Ð )Ð cC m<C0!S ! ! S! cC
=

Elafronul continuu

Apostroful ! urmat de elafron @ determină elafronul continuu

(apostroful ca semn temporal)

(συνεχές ελαφρόν) _ care se reduce la doi apostrofi dintre care

primul are gorgon ( ! ! ).
S
Astfel (şi în cazul iporoiului), primul sunet se va cânta într-un
singur timp şi pe o singură silabă cu caracterul precedent, iar al doilea
sunet în timpul următor în cadrul unei silabe diferite.
42 Notaţia Muzicală

Diferenţa dintre (a) elafronul continuu, (b) cei doi apostrofi, dintre
care primul are gorgon, şi (c) iporoiul cu gorgon este că:
(a) elafronul continuu se desfăşoară pe parcursul a două silabe
(primul semn prelungeşte silaba de la semnul anterior), (b) la apostrofii
cu gorgon fiecare apostrof are silabă distinctă, (c) la iporoiul cu
gorgon, în care practic se unesc doi apostrofi, se prelungeşte silaba de
la caracterul precedent:

m<C0 _
Du (u) hu bB      m<C0 !S!
Du hu le bB    m<C0
Du u)Ð bB

(b) Digorgonul29
Digorgonul uneşte într-un timp (adică o singură mişcare)30 trei
semne vocalice şi împarte un timp în trei subunităţi egale, accentuânduse
primul din cele trei semne:

cC0
1/3 0d
1/3 0
1/3 cC
(Ni-Ni-Ni)

Când digorgonul se află deasupra oligonului (sau a oxiei) în

combinaţie cu chendimele, se consideră ca fiind în legătură cu
chendimele. Aşadar:
(a) În cazul în care chendimele se află sub oligon (sau oxia), ambele
semne se vor executa într-un singur timp (într-o mişcare)
dimpreună cu caracterul precedent. De exemplu:

cC0odbB cC0`D1bB
=

29
Teoreticienii care au urmat linia lui Hrisant au descris în tratatele lor lucrarea
semnului digorgon aşa cum apare în Introducerea lui Hrisant tipărită la Paris în 1821
şi nu cum apare în Marele Theoretikon de la Trieste, 1832.
30
O singură mişcare dirijorală se înţelege doar în cazul măsurilor simple de 2,
3 sau 4 timpi. ([Link].)
Notaţia Muzicală 43

La fel se întâmplă atunci când digorgonul este notat pe semnul

iporoi. De exemplu:

m<C0Gg bB m<C0!D!bB
=

sau

m<C!Gg vV m<C!!D!vV
=

(a) În cazul în care chendimele sunt scrise deasupra oligonului

(sau a oxiei), atunci ambele semne se vor executa într-un timp
(mişcare) împreună cu caracterul următor:

cC×ä!vV cC1`D!vV
=

(c) Trigorgonul
Trigorgonul uneşte într-un timp (într-o mişcare) patru semne
vocalice şi împarte un timp în patru subunităţi egale:

cC0
1/4 0f
1/4 0
1/4 0
1/4 cC
Şi aici accentuăm întotdeauna primul semn:

0
Ni 0f
Ni 0
Ni 0
Ni 1
Pa 0f
Pa 0
Pa 0
Pa

Într-o singură mişcare sunt cântate semnul pe care stă trigor-

gonul, precedentul şi cele două semne de după trigorgon.
Există şi o împărţire a timpului în cinci subunităţi egale
determinată de semnul tetragorgon, în şase subunităţi egale cu pen-
tagorgon ş.a.m.d.
44 Notaţia Muzicală

(d) Gorgonul şi digorgonul cu punct

(παρεστιγμένα γοργά καί δίγοργα)
Dincolo de împărţirea egală a timpului cu gorgon, digorgon şi
trigorgon ş.a.m.d., există şi o împărţire inegală, care se realizează

( H h d K c ), fie două (x h). Semnul vocalic care se află lângă

cu aceleaşi caractere ce au, însă, pe lângă ele fie un punct

semnul temporal capătă, astfel, o durată dublă faţă de celelalte semne din
grup, şi triplă în cazul semnului temporal cu două puncte. De exemplu:

00h 1/3 1/3 ;0

2/3 1/3 00d 1/3 0
= =
1

00d 1/4 00f

2/4 1/4 0 1/4 1/4 ;0
1/4 0 0
= =
1/4 1

s
3/4 1/4 00f
00 1/4 1/4 ;0
1/4 ;0
1/4 0
= =
1

9.b.3. Semnele care împart şi măresc durata

Semnele care împart şi măresc valoarea temporală sunt următoarele:
(a) Argonul g
(b) Triimiargonul sau imiolionul31 G

J
(c) Diargonul
Aceste trei semne stau întotdeauna în legătură cu combinaţia

31
La Hrisant, (vezi Marele Teoretikon al Muzicii, paragraf 126, precum şi
Introducere în teoria şi în practica muzicii bisericeşti, paragraf 13) forma iniţială de

A J
prezentare a semnelor derivate din argon reprezenta diargonul astfel şi triargonul
astfel .
Notaţia Muzicală 45

oligonului sau a oxiei cu chendimele aşezate dedesubt:

og    oG    oJ
(a) Argonul
Argonul uneşte într-un timp chendimele cu caracterul precedent
la fel ca gorgonul, iar oligonului (sau oxiei) îi adaugă un timp, precum
clasma. Aşadar:
g   =  s  +  a
argonul gorgon clasmă

cC0ogbB cC0`X1abB
=

(b) Trimiargonul sau imiolionul

Trimiargonul uneşte într-un timp chendimele cu caracterul
precedent la fel ca gorgonul, iar oligonului (sau oxiei) îi adaugă doi
timpi, precum dipli. Aşadar:

G   =  s  +  ;;
trimiargonul gorgon dipli

cC0oGbB cC0`X1kbB
=

(c) Diargonul
Diargonul uneşte într-un timp chendimele cu caracterul precedent
la fel ca gorgonul iar, oligonului (sau oxiei) îi adaugă trei timpi, precum
tripli. Aşadar:
  =  s  +  k
diargonul
J gorgon tripli

cC0oJbB cC0`X1;bB
=
46 Notaţia Muzicală

Legato de durată ; şi coroana l

Legato de durată (υφέν) şi coroana sunt semne din vechea notaţie
şi care sunt folosite şi astăzi.
Legato de durată leagă două semne vocalice aflate pe aceeaşi
înălţime sonoră şi determină executarea acestora ca un singur sunet
care va avea durata amândurora.

În loc de cC 0
Ni 0
Ni spunem cC 0
Ni 0;
i

În loc de cC 0
Ni 0
Ni 0
Ni spunem cC 0
Ni 0;
i 0;
i
Coroana indică prelungirea semnului pe care este notată, atât cât
vrea interpretul (după a lui dorinţă).

10. Pauzele
Pauzele reprezintă întreruperi ale melodiei pentru anumite intervale
de timp. Ele sunt indicate prin semne speciale care sunt numite „tăceri”
(„σιωπές”) sau pauze, şi care sunt reprezentate de semnele varia ( \)
; ;;
în combinaţie cu apli ( ) sau dipli ( ) sau tripli ( ;;; ) Astfel:

|
- pauză de 1 timp

|j
- pauză de 2 timp

Oriunde s-ar găsi aceste pauze în cadrul |jj

- pauză de 3 timp
unei structuri metrice,
timpii respectivi nu se cântă (dar se tactează [Link].), fără însă să se
deranjeze sau să se altereze durata acestora.
Pauzele înlocuiesc orice subunitate temporală şi se împart în:

pauze de 1/2 timp

Notaţia Muzicală 47

cC0| s cC|0x
sau

pauze de 1/3 timp

cC00d| cC0| 0
D cC|0d0
sau sau

pauze de 1/4 timp

cC00f0| cC00f|0
sau sau

cC0 |0
F 0 cC|0f00
sau

11. Picioarele Ritmice Complete, Incomplete Şi Lipsite De

Conţinut
Picioarele ritmice se constituie din:
(a) din semne vocalice şi temporale, şi se numesc picioare ritmice
complete (ρυθμικοί πόδες πλήρεις). De exemplu:

t01t  t0aOt  t0o1t

(b) din semne vocalice şi pauze, care se numesc picioare ritmice
incomplete (ρυθμικοί πόδες ελλιπείς). De exemplu:

t0| t t|j0t t0|0t

(c) doar din pauze, care se numesc picioare ritmice lipsite de conţinut
(ρυθμικοί πόδες κενοί). De exemplu:

t|jt t|jjt t|jjjt

48 Notaţia Muzicală

Începutul anacruzic al frazelor

(pe timp neaccentuat)
Atunci când melodia32 debutează cu un picior ritmic incomplet,
pauzele dinaintea primei note nu se iau în considerare33 şi fraza muzicală
începe anacruzic (de pe timp moale sau neaccentuat).
Pentru a afla structura primului picior ritmic (dinaintea primei
bare de măsură), analizăm structura picioarelor ritmice care îi urmează.
De exemplu:

cC0t1ot1m<C ct C|j0t1ot1m<C
=

12. Semnele De Respiraţie

,
Virgula (κόμμα) se scrie după semnul după care vrem să respirăm
(în partea de sus sau de jos a notaţiei), şi durează 1/4 de timp.
Crucea (σταυρός) + indică o respiraţie mai mare, de aproximativ
1/2 de timp. Putem respira şi atunci când se ajunge la mărturie.

ct C0`1a t º 0!!Act C1`1a+t 0!!:vt V

13. Tactul
Unitatea temporală de referinţă în cadrul desfăşurării unei melodii
o reprezintă durata de un timp, atât cât durează orice semn vocal afară
de iporoi şi care este corespondentul unei mişcări dirijorale. Însă această
durată nu este absolută, ci relativă, şi depinde de viteza (tempoul [Link].)
cu care se interpretează o compoziţie muzicală.
Tactul (χρονική αγωγή) se numeşte valoarea absolută a unităţii de
32
Acest lucru se întâmplă în cazul exerciţiilor sau atunci când un imn, un tropar
este extras din contextul liturgic în care se încadrează. În mod normal, orice imn
este precedat ori de apihimă, ori de stih, ori de un alt imn cu care se află în legătură.
33
Nu se tactează ([Link].)
Notaţia Muzicală 49

timp care determină cât de repede sau cât de rar se execută fiecare timp
al piciorului ritmic. În muzica bizantină sunt, în principal, următoarele

Tactul rar (βραδεία), s reprezentat prin semnul T (stenografia

tempouri:

cuvântului „timp”34), având deasupra argon, şi care corespunde

Tactul mijlociu X(μέση) și tactul moderat x (μέτρια) care se

compoziţiilor în genul papadic rar (αργά μέλη τής Παπαδικής).

folosesc pentru idiomelele stihirarice, catavasii şi cântările potrivite

Tactul rapid (ταχεία), x)(tempo cu gorgon), care se foloseşte pentru

în genul papadic moderat (αργοσύντομα μέλη της Παπαδικής).

Mai există şi un tact foarte rapid (tempo cu digorgon), X care se

genul irmologic şi papadic grabnic (σύντομα μέλη της Παπαδικής)35.

foloseşte la recitarea stihurilor (dinaintea stihirilor sau a prochimenului)

precum şi la declamarea altor piese muzicale bisericeşti foarte rapide
(Psalmul 50, Antifoanele de la Sfânta Liturghie Binecuvintează, suflete
al meu, pe Domnul etc.)
Se pot, deasemenea, întâlni cazuri când intervin schimbări de tempo
pe parcursul unei melodii, prin rărirea sau grăbirea tempoului iniţial.

14. Scara Muzicală. Intervalele. Felurile Tonurilor

Numim scară36 (κλίμακα), şirul de opt (8) sunete succesive şi de
şapte (7) intervale care se formează între trepte alăturate.
Distanţa între un sunet şi oricare alt sunet înspre acut sau înspre
grav se numeşte interval. Intervalul îşi ia denumirea de la sunetele

34
Din grecescul χρόνος (Cf. Dicționarul explicativ al limbii române, Academia
Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic,
1998)([Link].).
m
35
Tactul mijlociu, a cărui simbol grecesc este χ corespunde tempoului Andante
mτ
(76 - 108), pe când tactul moderat, a cărui simbol grecesc este χ , corespunde tactului
Moderato (108 - 120), (cf. Simon Karas, Θεωρητικόν, vol. I, pg. 131).
36
Vezi nota de subsol 7 de la pg. 25.
50 Notaţia Muzicală

care îl alcătuiesc. De exemplu:

cC -vV ,  bB -m<C ,  ,<V -bB

Intervalul dintre două trepte alăturate din scara muzicală se numeşte
ton (Ni-Pa, Pa-Vu, Ke-Zo etc.).

14.a. Tonurile scării naturale (ale diatonicului moale)

din Ni
Cele şapte tonuri (intervale) pe care le formează cele opt sunete
ale scării naturale se împart în: tonuri mari, mijlocii şi mici.
Scara naturală este împărţită în 72 de secţiuni sau unităţi egale care
revin fiecărui ton mare (μείζων) 12 secţiuni, 10 secţiuni fiecărui ton
mijlociu (ελάσσων) şi 8 secţiuni fiecărui ton mic (ελάχιστος).
În fiecare structură de scară naturală (diatonicul moale) există:

cC -vV , nN -m<C , m<C -,<V

37

3 tonuri mari

2 tonuri mijlociivV -bB ,

,<V -.B/
2 tonuri mici bB -nN , .B/ -cN/ ,
însumând în total (3 X 12) + (2 X 10) + (2 X 8) - 72 de secţiuni
(sau unităţi). Fiecare scară a diatonicului moale se constituie din
două tetracorduri identice şi dintr-un ton mare care, dacă separă cele
două tetracorduri, se numeşte ton despărţitor (διαζευκτικός τόνος)
caracteristic glasurilor plagale, dacă însă se găseşte la începutul sau la
sfârţitul scării, se numeşte ton adăugat (προσλαμβανόμενος τόνος)
caracteristic glasurilor autentice.
Fiecare tetracord se constituie din 30 de secţiuni sau unităţi.
37
Singura excepţie o constituie tonul Di-Ke din Leghetos, Glasul al IV-lea. Vezi
capitolul al IV-lea, Glasurile genului diatonic moale (A), Glasul al IV-lea, pg. 145.
Notaţia Muzicală 51

14.b. Denumirea numerică a intervalelor muzicale

Dacă privim fiecare sunet al unei scări muzicale ca pe o treaptă pe
care fie se urcă fie se coboară, atunci avem:
- intervalul dintre 2 sunete succesive (trepte alăturate) se numeşte
interval de secundă sau ton (τόνος).

cC -vV ,  m<C -,<V ,  bB -vV

- intervalul dintre 2 sunete aflate la o distanţă de 2 trepte unul
de altul, se numeşte interval de terţă sau difonie (διφωνία).

cC -bB ,  bB -m<C ,  nN -vV

- intervalul dintre 2 sunete aflate la o distanţă de 3 trepte unul
de altul, se numeşte interval de cvartă sau trifonie (τριφωνία).

cC -nN ,  vV -m<C ,  ,<V -bB

- intervalul dintre 2 sunete aflate la o distanţă de 4 trepte unul de
altul, se numeşte interval de cvintă sau tetrafonie (τετραφωνία).

cC - m<C ,  vV -,<V ,  m<C -cC

- intervalul de 2 sunete aflate la o distanţă de 5 trepte unul de altul,
se numeşte interval de sextă sau pentafonie (πενταφωνία).

cC - ,<V ,  bB -cN/ ,  ,<V -cC

- intervalul dintre 2 sunete aflate la o distanţă de 6 trepte unul de
altul, se numeşte interval de septimă sau hexafonie (εξαφωνία).

cC - .B/ ,  vV -cN/ ,  cN/ -vV

52 Notaţia Muzicală

- intervalul dintre 2 sunete aflate la o distanţă de 7 trepte unul

de altul, se numeşte interval de octavă sau heptafonie sau diapazon
(επταφωνία sau διαπασών).

cC - cN/ ,  vV -vV/ ,  cN/ -cC

Intervalele muzicale pot fi ascendente (care urcă) sau descendente
(care coboară).

14.c. Modificarea intervalelor muzicale prin alteraţii

Pe parcursul unei melodii, intervalele muzicale suferă alterări şi
modificări care pot fi:
(a) Alteraţii generale sau permanente, şi sunt indicate de semne
speciale, ftoralele (φθορές). Aceste ftorale determină cu exactitate
structura intervalelor în desfăşurarea unei melodii.
(b) Alteraţii parţiale sau pasagere, şi sunt îndicate prin semnele diez
şi ifes, semne ce determină deplasarea anumitor sunete (trepte mobile)
spre altele, stabile (trepte principale) (din structura unei scări muzicale
[Link].). Diezul se notează în dreptul semnului ce se află desubtul celui
principal (υποκείμενος), şi ifesul se notează în dreptul semnului de
deasupra celui principal (υπερκείμενος).

Diez     Ifes

=
2 secţiuni -

]
4 secţiuni
[
;
6 secţiuni '

+     
=
8 secţiuni
Notaţia Muzicală 53

Sunetul care are semnul diez va fi cântat mai sus decât înălţimea
sa normală, cu atâtea secţiuni câte indică una din cele patru feluri de
diez; deasemenea, sunetul se va executa mai jos cu câte secţiuni indică
tipul de ifes notat în partitură.
Semnele diez şi ifes alterează doar sunetul pe care sunt puse, şi doar
în momentul respectiv.

14.d. Mersul prin salt ascendent şi descendent al

sunetelor

14.d.1. Intervalul De Terţă Sau Difonia

Saltul a două trepte nesuccesive (mersul melodic sărit) se realizează:

(a) în faţa (la dreapta) oligonului 1~ , drept pentru care

1. Cu chendima situată:

sunetul se cântă simplu.

1~ 38.
(b) în faţa (la dreapta) oxiei , drept pentru care sunetul
se aduce prin acuitate (ascuţime)

2
(c) sub oxia , sunetul se aduce prin acuitate39.

w a glasului.
Prin combinaţia oligonului cu petasti , drept pentru care sunetul
se cântă ca un “zbor”, ”aruncare” (πέταγμα)

elafronului @.
2. Saltul descendent a două trepte se realizează cu ajutorul

14.d.2. Intervalul De Cvartă Sau Trifonia

Urcarea sau coborârea prin salt a trei trepte se realizează cu semne
vocalice a căror combinaţie determină saltul de cvartă sau trifonia
(chendimele şi iporoiul nu se pot combina cu nici un semn vocal):

38
Cf. Dicționarul explicativ al limbii române, Despre executarea semnului oxia,
vezi Cap. II.2 Semnele hironomice cu funcţie vocală.
39
Vezi nota de mai sus.
54 Notaţia Muzicală

3
1. urcarea prin oligon cu chendimă : executarea propriuzisă
a sunetului.

3
2. urcarea prin oxia cu chendimă : sunetul se aduce prin
acuitate.

e
3. urcarea prin petasti cu chendimă : sunetul se cântă cu o
“aruncare” a glasului.
Saltul descendent a trei trepte se realizează cu ajutorul elafronului

#
combinat cu apostrof .

[Link] De Cvintă Sau Tetrafonia

Saltul ascendent a patru trepte se reprezintă cu semnul ipsili care,
în calitate de duh, nu se scrie singur, ci deasupra şi în dreapta semnelor
de sprijin care îşi pierd astfel valoarea vocală:

1. oligonul 4 : executarea propriu-zisă a sunetului.

4 : sunetul se interpretează cu o “aruncare” a

2. oxia : sunetul se aduce prin acuitate.

r
3. petastiul

glasului.
Saltul descendent a patru trepte se reprezintă cu ajutorul semnului

$
hamili .

14.d.4. Intervalul De Sextă Sau Pentafonia

Saltul ascendent a cinci trepte se reprezintă şi el cu ipsili, care se
scrie deasupra şi în stânga semnelor de sprijin ce sunt luate în calcul
la numărul de trepte:

5: sunetul se aduce prin acuitate.

1. oligonul : executarea propriu-zisă a sunetului.

5
2. oxia
Notaţia Muzicală 55

t
3. Petasti : sunetul se cântă cu o „aruncare” a glasului.

Saltul descendent a cinci trepte se reprezintă cu ajutorul semnului

%
hamili combinat cu apostrof .

14.d.5. Intervalul De Septimă Sau Hexafonia

Saltul ascendent a şase trepte se reprezintă prin chendima
combinată cu ipsiliul situat în dreapta semnului de sprijin:

6 : sunetul se aduce prin acuitate.

1. oligon : executarea propriu-zisă a sunetului.

6: sunetul se cântă cu o „aruncare” a glasului.

2. oxia

y
3. petastiul

Saltul descendent a şase trepte se reprezintă cu ajutorul semnului

^
hamili combinat cu elafron .

14.d.6. Intervalul de octavă sau Heptafonia sau

„Dublarea sunetului la octavă” (Διπλασμός)
Saltul ascendent a şapte trepte se reprezintă prin combinaţia de
semne ce determină saltul de trifonie şi ipsili, care se aşază deasupra
acesteia.

7
1. Combinaţia de trifonie ascendentă cu oligon şi ipsili :

executarea propriu-zisă a sunetului.

7
2. Combinaţia de trifonie ascendentă cu oxia şi ipsili :

sunetul se cântă cu melismă.

u
3. Combinaţia de trifonie ascendentă cu petasti şi ipsili :
56 Notaţia Muzicală

sunetul se cântă cu un „zbor” al glasului.

Coborârea sărită a opt sunete se reprezintă prin combinaţia

&
coborâtoare a trifoniei şi hamili .

Saltul ascendent a şapte trepte se numeşte heptafonie sau „dublarea

sunetului”, iar cel descendent a şapte trepte, antifonie.
Notaţia Muzicală 57

15. Tabelul Semnelor Suitoare Şi Coborâtoare

Urcătoare Coborâtoare

1 1q ` !
, , , 01 treaptă

1~ 1~ w @
, , 02 trepte

3 3 e #
, , 03 trepte

4 4 r $
, , 04 trepte

5 5 t %
, , 05 trepte

6 6 y ^
, , 06 trepte

7 7 u &
, , 07 trepte

8 8 i *
, , 08 trepte

9 9 ( (
, , 09 trepte

0 Q p )
, , 10 trepte

1 W q !
, , 11 trepte

2 E w @
, , 12 trepte
 Capitolul II
Elemente De Expresie Muzicală

1. Generalităţi
După cum am menţionat deja, semnele muzicale se împart în
vocalice, temporale şi calitative sau de expresie, de gestică (χειρονομία).
Semnele hironomice (de gestică) sau de expresie au aspect
consonantic, nu au valoare vocală40, însă există şi unele semne vocalice
care, datorită formei lor, dau infomaţii cu privire la ornamentele şi
schemele melodice (mişcări ale glasului înspre acut sau spre grav). Aceste
semne şi-au luat numirea de la „hironomii”41 corurilor bisericeşti, care
indicau printr-o anumită gestică a mâinilor mişcarea corespunzătoare
a glasului pentru fiecare semn de expresie.
Multe dintre semne hironomice au fost scrise de cei trei dascăli
ai noii sistime (Hrisant de Madit, Hurmuz Hartofilax şi Grigorie
Protopsaltul) în mod analitic42 în notaţia muzicală pe care o citim
astăzi, deoarece lucrările semnelor începuseră să se uite în acea perioadă
(începutul sec. al XIX-lea). Totuşi rămâneau şi în noua notaţie anumite
semne hironomice fără exighisire, care denotau un mic ornament
melodic, o melismă ce putea să fie uşor învăţată pe de rost, şi astfel
aceste semne se transmiteau prin tradiţia orală.
Semnele hironomice care s-au păstrat, sunt următoarele:

q
a) un semn cu aspect vocal: - petasti

b) şi cinci semne consonantice, fără valoare temporală:

- psifistonul
1'
40
„Neglasnice” - Anton Pann, op. cit., pg. 100, „ipostasurile care n-au vremi,
ci numai lucrare” - Macarie Ieromonahul, Theoriticon, Viena, 1823, la Cap. 6 ([Link].)
41
Dirijorii ([Link].)
42
Prin exighisire, prin scrierea detaliată a lucrării lor ([Link].)
60 Elemente de expresie muzicală

\
- varia

- omalon
1{
- antichenoma
1"
- eteron sau element de legătură (σύνδεσμος) 1\
Aici trebuie să precizăm readucerea în uz din vechea notaţie în
cea nouă a celor şapte semne hironomice pe care a efectuat-o Simon
Κaras şi care se cuvine să fie considerată un lucru temeinic făcut, dacă
cineva doreşte să se ocupe în profunzime de redarea notaţiei muzicale,
interpretând-o „în duh” (κατά πνεύμα) şi nu „ad litteram”43 (κατά
γράμμα). În cazul acestor semne, aşa cum o arată atât denumirea cât şi
schema, execuţia lor presupune ornamentări ale vocii care nu trebuie să
fie redate în scris, în partituri. Utilizarea lor astăzi nu mai are legătură
cu lucrarea pe care ele o aveau în vechea semiografie. Din cauză că
lucrarea acestor semne nu s-a consemnat, ci ea s-a păstrat pe cale orală,
executarea semnelor se sprijină pe tradiţia fiecărui dascăl în parte.
Aceste semne sunt următoarele:

a) două semne hironomice cu aspect vocal:

+
- isaki

1
- oxia

b) un semn hironomic cu valoare temporală:

a
- ţakisma

43
„S-a salvat în practica cântării psaltice lucrarea acestor (semne)”, consemnează
Simon Karas în Θεωρητικόν, tomul I, pg. 180.
Elemente de expresie muzicală 61

c) cinci semne cu aspect consonantic44:

- varia dublă sau piesma |
- tromikon b
- strepton (sau ekstrepton) ,

+
2. Semnele Hironomice Cu Valoare Vocală45
2.a. Isaki
Isaki, care se găseşte în manuscrisele muzicale din perioada
metabizantină46, se scrie de obicei în faţa semnului care are clasmă
sau apli:
1. La ison sau la semnele urcătoare se notează în partea inferioară
şi la stânga, şi se execută în felul următor:

cC+1a1s"!1@acC    cCPS0;1s"!1@acC
=

2. La semnele coborâtoare cu clasmă se notează în partea din

stânga sus a semnului, şi se execută în felul următor:

m<C3 !!A0!Am<C  m<C3!\0!S:!Am<C

=
 
3. În anumite locuri înlocuieşte petastiul sau varia (din raţiuni
ortografice) păstrând în schimb acţiunea lor:

m<C00!0!bB  m<C00US @bB

=
 
44
V
Simon Karas utilizează şi semnul de expresie paraklitiki care se foloseşte
de obicei în unele formule cadenţiale din glasul Leghetos.
45
Exemplele muzicale care sunt folosite în acest manual reprezintă doar una
din numeroasele executări ale semnelor de expresie din cadrul tradiţiei orale. Aici
sunt notate, cu o anumită aproximaţie, atât ornamentele variate executate de voce
cât şi modul de scriere întâlnit, în general, în cărţile tipărite.
46
Simon Karas, op. cit., pag. 181, nota de subsol 1.
62 Elemente de expresie muzicală

1
2.b. Oxia
Oxia este unul din semnele pe care le-au eliminat cei trei dascăli
ai noii sistime, fie scriindu-i în mod analitic lucrarea, fie înlocuind-o,
însă fără prea mult succes, cu oligonul.
Astăzi oxia, prin tradiţia atât scrisă cât şi orală a Bisericii, vine să
confirme definiţiile pe care i le-au dat teoreticienii veacurilor anterioare
cu variatele interpretări ale acestui semn, interpretări venite din partea
acelora ce ascultă şi psalmodiază tradiţia muzicală orală, însufleţind
semnele fără viaţă ale textelor muzicale.
1. Oxia solicită „zborul” sau „aruncarea” vocii din acut înspre
grav, executând pe durata unui singur timp sunetul precedent
dimpreună cu sunetul care este reprezintat de oxia:

m<C011!!m<C    m<C012_!m<C
=

2. Când deasupra oxiei se află chendimele, atunci :

a) fie acţiunea ei este preluată de chendime:

m<C1O!!!Am<C    m<C112_!!Am<C
=

b) fie lucrarea ei se realizează între oxia şi chendime:

m<C1O!!!Am<C    m<C11=s!!!!Am<C
=

3. Când deasupra oxiei se află clasmă, atunci:

m<C1a'!Am<C    m<C2!!Am<C    m<C×ø!!Am<C

= =

4. Când după oxia urmează ison, atunci:

vV110`0am<C    vV1×ø!`0am<C
=

5. Oxia nu-şi pierde lucrarea chiar şi când este aşezată sub alte
Elemente de expresie muzicală 63

semne şi având rol de sprijin:

,<VP\S 0!S0a,< V   ,<V0od!!S0a,<V

=

2.c. Petasti q
Petasti se scrie de obicei când este urmat de un apostrof, şi se
execută prin „zborul” sau „aruncarea” vocii din grav în acut, moment
în care petastiul se execută într-un singur timp împreună cu sunetul
următor (înspre acut):
1. Lucrarea simplă a petastiului:

cCq!0cC    cC×ø@0cC
=

Când petastiul are clasmă sau ţakisma, îi urmează de obicei un

apostrof. Atunci poate să arate toată acţiunea lui aşa cum, cu exacti-
tate, o redau vechile teorii:

m<Cqz!!!AbB  m<C×ø!!!!AbB
2. =
 

m<Cqz!!!AbB  m<C11_!!AbB
3. = 

m<Cqz!!!AbB  m<C1=s!_!!AbB
4. = 

m<Cqz!!!AbB  m<C1od!_!!AbB
5. = 

m<CQz_avV   m<CUS ! _a vV
6.a. =
64 Elemente de expresie muzicală

m<C\ !0
{ s 0 _avV
=

m<C\!!FO!_avV
=

m<C+Qz_avV  H
m<CY0 _a vV
6.b. =

m<C@od!_avV
=

m<Cp!!SbB m<C\00[s!!SbB
7. =
 

m<CPD)!XbB
=

cC1`qz!' SbB cC1`×ø!!SbB

8.  =

Petastiul nu-şi pierde lucrarea lui când este notat sub celelalte
caractere ca semn de sprijin.
Elemente de expresie muzicală 65

3. Semnele Hironomice Cu Valoare Temporală

1. Ţakisma adaugă, ca şi clasma, un timp,a însă „frânge”48 glasul spre

Ţakisma47

jos şi se întoarce la sunetul pe care a fost aşezat:

m<C01aO!.B/    m<C0\1!S1O!.B/
=

2. Când însoţeşte iporoi cu gorgon acţionează în felul următor:

m<C1a)Ð nN    m<C\10[s0)Ð nN    m<C\1!FO!)Ð nN

= =

4. Semnele Hironomice Consonantice49 Fără Funcţie

Temporală50

4.a. Psifistonul '

1. Psifistonul este un tip, o varietate a oxiei şi se întâlneşte atunci
când avem un mers descendent cu durate egale. De aceea solicită
ca sunetele să fie intonate separat şi accentuat (verbul ψηφίζω este
sinonim cu verbul διαχωρίζω51); în sistima nouă, mai ales în cazul
tipăriturilor, prin înlăturarea oxiei, a tromikonului şi a streptonului
cele mai multe fraze muzicale s-au aglomerat cu melismele vocale ale

a
47
Klasma şi tsakisma ca şi semne reprezintă acelaşi lucru. În unele locuri,
c
întrebuinţarea tsakismei ( ) în locul schemei clasmei ( ) vrea să arate ondularea
vocii către grav (Hrisant, Μέγα Θεωρητικόν, § 120 Editura Koultura, Atena, 2003)
48
Din gr. τσακίζω = a sparge, a frânge (cf. Margarita Kondoghiorghi, Dicţionar
Neogrec-Român, şi Babiniotis G., Λεξικό της Νέας Ελληνικής Γλώσσας) (n. td.).
49
„Semne neglasnice” - Anton Pann, op. cit., pg. 100, (άφωνες υποστάσεις).
50
„Ipostasurile care n-au vremi ci numai lucrare” (Macarie Ieromonahul,
Teoretikon, Viena, 1823) ([Link].).
51
διαχωρίζω = „a despărţi”, „a separa” (cf. Margarita Kondoghiorghi, Dicţionar
Neogrec-Român, şi Babiniotis G., Λεξικό της Νέας Ελληνικής Γλώσσας) ([Link].).
66 Elemente de expresie muzicală

acestor semne:

m<C 1 1 ! ! m<C
2. Când se află sub oligon sau oxia cu sau fără chendime, se
analizează astfel:

nNO!Am<C nN110[s!Am<C
  = 

\
4.b. Varia
Varia este notată înainte de ison şi apostrof, sau înainte de doi
apostrofi şi uneşte cele două caractere, iar sunetele le uneşte sub o
singură silabă; acţionează asemenea petastiului:

m<C\P\PbB m<PS
C @PS @bB
  = 

Diferenţa între varia şi petasti: semnele pe care le uneşte varia

sunt în cadrul aceleaşi silabe, în timp ce apostroful care urmează după
petasti primeşte altă silabă.
Când agogica o permite, varia poate dezvolta lucrarea ei:

m<C\ ! !\ ! ! cC m<C UD ) UD ) cC
  = 

Varia serveşte de multe ori ca semn unificator ţinând într-o

singură silabă mai mulţi timpi şi caractere cu lucrările lor hironomice
diverse.

4.c. Omalonul
{
Omalonul, care s-a format din semnele oxia şi varia, acţionează
conform formei sale grafice adică printr-un mers ascendent şi descendent
al liniei melodice, astfel:
1.1. Între primul şi al doilea caracter (când melodia are mers as-
Elemente de expresie muzicală 67

s s
cendent), sau pe a patra parte a unui timp52:

cC\00[\10[vV cC P ! O! vV
  = 

1.2. Fie cu gorgon, pe a patra parte din prima jumătate a unui

timp:

cC\00[s\10[svV cCPC!OC!vV
  = 

2. La valoare temporală mai mare, când caracterul are doi timpi

şi însoţeşte un mers descendent cu valori egale:

vV4{ Z!Am<C vVus !!Am<C vV4=s!_am<C

  =    = 

3. Pe cadenţe şi între două isoane, acţionează în felul următor:

bB1~\00[s0am<C bB1~PFU[!Am<C
  = 

4. Când este vorba de cadenţa finală, indică în mod analitic fi-

nalul melodiei, încetinindu-i tempoul:

d
vV!AÎ{g!KvV vV!A`X×ø!!KvV vV!A`X×ø!U!KvV
  =    = 

4.d. Antichenoma
"
Antichenoma se aşează sub semnul oxia care este urmat de un
semn coborâtor, acesta din urmă având o altă silabă:
1. Atunci când urmează un caracter fără gorgon, lucrarea sa este
asemănătoare omalonului:

vV03#avV vV030[s#avV
  = 

2. Când se pune sub un semn, însă cu apli, după care urmează

52
A se înţelege aici ultima parte dintr-un timp împărţit în patru subunităţi egale,
şi nu „pătrimea” ca şi termen din muzica liniară ([Link].).
68 Elemente de expresie muzicală

apostroful cu gorgon, atunci lucrarea semnului este în felul

următor:

vV 1; !S vV vV×ø ! !S vV
  = 

3. Când se notează cu apli şi stă sub un caracter cu isaki,

acţionează în felul următor:

+ !}:! 0a   =  YH\0 _a   = @od!! 0a

m<C S bB m<C bB m<C S bB
Atunci când este scris cu apli sub un petasti, îşi păstrează acţiunea.
Petastiul indică schimbarea silabei (îndeosebi în cazul cântărilor
grabnice şi potrivite):

vVq}:!SvV vV×ø!!SvV
  = 

4.e. Eteronul sau elementul de legătură (συνδεσμός)

1. Eteronul se scrie sub două semne, iar lucrarea lui este astfel:

vV 3PS ] ! !S: 1a m<C vV \3 !S×ø\\ ! !S: 1a m<C

  = 

De asemenea, uneşte într-un singur grup de semne şi într-o singură

silabă mai multe caractere cu funcţie vocală. Când primul dintre aceste
caractere are dipli sau tripli şi urmează un semn coborâtor cu sau fără
gorgon, atunci eteronul acţionează ca antichenoma începând de la al
treilea timp:

m<C0;!S ]0nN m<C0aP]S!!S0nN

  = 
Elemente de expresie muzicală 69

sau ca petasti

m<C 0k!S ]og ,V< m<C 0a p\ ! og ,<V m<C 0a P]D ) og,<V

 =  =

2. De multe ori acţionează ca şi omalonul:

m<C!0\!0\!0\vV    m<US
C ! US ! US !vV
=

4.f. Varia dublă sau piesma |

1. Varia dublă este semn al notaţiei ecfonetice. Spre deosebire de
varia simplă, piesma uneşte într-o singură silabă caractere cu
jumătate de valoare temporală (caractere cu gorgon):

m<C\!A|)Ð vV m<C!A|_vV m<CQz_vV m<C\!!FO!_vV

 =  =  =

2. Când se aşează sub primul din trei apostrofi consecutivi, dintre

care primii doi aparţin aceleaşi silabe, atunci lucrarea semnului
este în felul următor:

ez !|a am
vVDoa ! !ne vV  ez US
  vV Doa !_ne vV
=
a am

  Doaz \!a0
vV e a{ s0
am _
ne vV
=

ez \!
  vV Doa a !
a FO !_ne vV
=
a am
Varia dublă se mai numeşte şi piesma, deoarece, conform definiţiilor
din vechime, ea „apasă” (din gr. πιέζω = a apăsa) şi „sfărâmă” sunetele.
70 Elemente de expresie muzicală

4.g. Lighisma
?
Lighisma „curbează” mersul vocii din grav înspre acut, potrivit
53

formei grafice, şi se aşează sub orice semn, lucrarea ei fiind:

nN1a?1x0a,< V nN×ø!1x0a,<V
=
 

m<C!o
? ,<V m<C!Ao
? s,< V m<US
C !os,<V
=  =
 

m<C1a?O!!!Am<C  m<C×ø!O!!!Am<C
=
 

În sistima nouă, lighisma este înlocuită de omalon în anumite

situaţii, fără să fie redată însă, cu exactitate, lucrarea ei.

4.h. Tromikonul şi Streptonul

Cei trei dacăli, în noua notaţie au desfiinţat semnele tromikon şi
strepton (sau ekstrepton) şi au păstrat doar psifistonul care se utilizează
în aceleaşi situaţii ca celelalte două caractere, fapt ce se confirmă de la cei
ce ştiau pe de rost aceste fraze muzicale şi linii melodice ale matimelor.
Sporadic, aceste pasaje erau scrise şi în mod analitic în cărţile de cântări,
iar tradiţia orală actuală le utilizează din plin. Putem, aşadar, să aşezăm
împreună cu psifistonul în aceleaşi situaţii fie tromikonul fie streptonul,
când vrem să exprimăm ornamentele melodice care corespund lucrării
unui semn sau altul (însă fără să executăm lucrarea psifistonului).

(a) Tromikonul b
1. Tromikonul54 şi-a luat denumirea de la acţiunea pe care o exercită
asupra oxiei, fie că aceasta din urmă apare singură, fie împreună
53
λύγισμα = îndoire, încovoiere, aplecare (cf. Margarita Kondoghiorghi, Dicţionar
Neogrec-Român, şi Babiniotis G., Λεξικό της Νέας Ελληνικής Γλώσσας)([Link].).
54
Din gr. τρομικό = tremur, tril, vibraţie (cf. Margarita Kondoghiorghi, Dicţionar
Neogrec-Român şi Babiniotis G., Λεξικό της Νέας Ελληνικής Γλώσσας)([Link].).
Elemente de expresie muzicală 71

cu chendimele:

cC1Ob!!!cC cC1\1!Do!!!cC
=

cC1\1!Do0[s!!!cC
=

2. Când este scris sub o difonie sau trifonie ascendentă realizată

şi cu oxia (a fost înlocuit în multe situaţii cu antichenoma),
acţionează astfel:

vV02b!!vV vV0=!!vV
=

vV020s[ !!vV
=

vV0os0[s!!vV
=

3. Când se află împreună cu tsakisma şi urmează iporoi cu gorgon,

atunci lucrarea este următoarea:

,<V1ab)Ð !1km<C ,<\

V 10[s0)Ð !1km<C
=

,<V\OfU!)Ð !1km<C
=

(b) Streptonul ,
Streptonul se utilizează în aceleaşi situaţii ca şi tromikonul, şi
potrivit formei lui grafice, orientează mersul vocii din grav înspre acut:

m<C1O,!!!Am<C m<C11os_!!Am<C
  = 

Tromikonul şi streptonul se scriu, conform regulilor, în mod

72 Elemente de expresie muzicală

alternativ, atunci când se întâlnesc două structuri melodice identice.

Rezumând, putem să spunem că atunci când vedem într-o carte
o formulặ melodică:

,<VO!!!Am<C
putem să o psalmodiem în felul următor:
• cu oxia şi psifiston

,<VO!!!Am<C ,<V1=s!!!!Am<C
=

,<V12_!!Am<C
=

• cu tromikon

,<VOb!!!Am<C ,<V\1!Do!!!Am<C
=

,<V\1!Do0s[ !!!Am<C
=

• cu strepton

,<VO,!!!Am<C ,<V1os_!!Am<C
=

Aici trebuie precizat faptul că, după cum în cadrul frazelor

analitice s-a obişnuit a se rescrie semnele vocalice din motive îndeosebi
ortografice, tot astfel aici, în cadrul inventarierii ornamentelor vocale
ale semnelor hironomice în exemplele prezentate mai sus, păstrăm
modalitatea aceasta de scriere care face, însă, identificarea semnului
hironomic ce s-a analizat. În acest caz, rămâne la atitudinea dascălului
sau a interpretului de a alege executarea unui anumit ornament din
multitudinea de ornamente ce se găsesc în tradiţia orală.
 Capitolul III
Generalităţi Despre Glasuri
Cântările Bisericii noastre au fost compuse, în general, pe opt
glasuri-moduri diferite. Dascălii din vechime au stabilit numele fiecărui
glas şi relaţia lui cu următoarele glasuri potrivit poziţiei lui şi structurii
lui intervalice (structuri bazate pe tetracord sau pentacord).
Fiecare glas are o sonoritate (άκουσμα) diferită, cu elemente
distinctive care îl fac unic. Există glasuri care folosesc aceeaşi scară
(aceeaşi structură a tetracordurilor sau a pentacordurilor), dar se
deosebesc unul de celălalt. Elementele componente ale fiecărui glas sunt:
1. Baza sau centrul modal sau treapta I.55
2. Intervalele.
3. Treptele principale.
4. Cadenţele.
5. Atracţiile lui muzicale.
Există alte două elemente, însă, care deosebeşte un glas de toate
celelalte încă de la început:
1. Mărturia glasului.
2. Apihima56 lui.

1. Elementele Componente Şi Caracteristicile Glasurilor

Baza (sau centrul modal, sau treapta I melodică) reprezintă sunetul
pe care se fundamentează scara glasului.
Intervalul este reprezentat de distanţa dintre două trepte. În cadrul
fiecărui glas, intervalele-ton sunt stabile astfel încât, pornind de pe
treapta I, construim structura tetracordică sau pentacordică specifică
ehului.
Treptele principale reprezintă sunetele cele mai importante în
55
Treapta I melodică. ([Link].)
56
Vezi mai multe depre apihime la nota de subsol de la pagina 75.
74 Generalităţi despre glasuri

cadrul structurii melodice. De obicei, acestea sunt treapta I, difonia ei

(treapta a III-a), tetrafonia ei (treapta a V-a), şi heptafonia ei (octava
treptei I).
Cadenţele melodice sunt staţionările care sunt făcute pe treptele
principale ale fiecărui glas şi au legătură cu punctuaţia textului poetic:
(a) Când este virgulă, cadenţele care se fac în dreptul ei se numesc
imperfecte şi sunt realizate de obicei pe difonia, pe tetrafonia
sau heptafonia glasului.
(b) Când este punct şi virgulă sau punct, cadenţele care sunt făcute în
dreptul acestora se numesc perfecte şi sunt realizate pe tetrafonia
sau treapta I a glasului.
(c) Când textul se încheie, cadenţele se numesc finale şi sunt făcute
pe treapta I şi de obicei printr-o formulă cadenţială specifică.
Atracţiile melodice: treptele principale ale fiecărui glas, deoarece
domină structura melodică atrag, „trag” de multe ori spre ele sunetele
care stau lângă ele (înspre acut sau grav) cu atracţii mici sau mari, în
funcţie de mersul melodiei. Astfel, prin aceste deplasări ale altor trepte
spre treptele principale, care se realizează cu ajutorul semnelor diez
şi ifes, se formează trăsăturile fiecărui glas şi o caracteristică aparte a
melodiilor lui57.
57
Reprezentativ este tot ceea ce menţionează Simon Karas despre atracţiile
melodice: „Cu privire la atracţiile melodice, Comisia de la Constntinopol de la 1881
– 1883 a fost prima care a analizat această problematică. De atunci au trecut 100 de
ani; iar cei care se îndeletnicesc cu muzica bisericească, în afară de puţine excepţii, nu
au reuşit să înţeleagă care rolul fundamental al atracţiilor în cadrul creării, conturării
unei melodii. Unii susţin că despre toate acestea nu s-a specificat nimic în scris de
către primii Dascăli ai noii metode în primele cărţi editate. Aceşti Dascăli însă,
fără excepţie, […] nu au notat nimic, pentru că apelau, făceau referire tot timpul
la interpreţii care păstrau prin practică în acea vreme (1815) tradiţia muzicii vechi.
Faptul că tradiţia atracţiilor era vie şi după primii dascăli ai noii metode o dovedesc
referirile făcute de dascălii de la 1881 – 1883 care vorbesc despre atracţii ca fiind un
fenomen existent în practica psalmodierii din vremea lor. În ciuda acestora, dacă
încă se mai tipăresc astăzi cărţi de muzică fără să se noteze atracţiile muzicale se
datorează faptului că mesajele pe care ni le adresează cei din vechime atât cu privire
la atracţii cât şi cu privire la alte teme întârzie să aibă ecou în vremurile noastre,
Generalităţi despre glasuri 75

Mărturiile glasurilor: înaintea fiecărei compoziţii psaltice este

necesar să se noteze elementele care ne dau informaţii despre felul
cum vom cânta, şi care constituie mărturia glasului. Acestea sunt:
(a) Cuvântul „glas”;
(b) Denumirea glasului prin stenografie;
(c) Treapta I a glasului şi,
(d) Ftoraua glasului, care să ne arate care va fi structura intervalică.
Exemplu: mărturia Plagalului Glasului al IV-lea

hHrCD
se constituie din următoarele elemente :

Hr
(a) Cuvântul glas;

C
(b) Stenografia glasului: = Plagalul Glasului al IV-lea;
(c) Baza glasului = Ni;
(d) Ftoraua glasului: . d
Apihima58 glasului: apihima sau enihima fiecărui glas este o

aceasta şi din cauza interpunerii în conservatoare a dascălilor cu sistem occidental.”

(Simon Karas, Θεωρητικὀν, Tomul I, pag. 225)
58
Se mai întâlnesc şi denumirile de glăsuire (vezi Filothei sin Agai Jipei, în
colectia Izvoare ale muzicii românesti, vol 7B, Psaltichie rumânească, II, Anastasimatar,
Bucuresti 1984 pag 66, Macarie Ieromonahul, [Link]., pg. ), deglăsuire (vezi Anton
Pann, Prescurtare..., pg. 21, Anton Pann, Bazul teoretic..., pg. 92), proglăsuire sau
întruducere (Anton Pann, Bazul teoretic, pg. 92) apechemă (vezi de ex. Vasile Vasile,
Istoria muzicii bizantine şi evoluţia ei în spiritualitatea românească, vol. al II-lea, Editura
Interprint, Bucureşti, 1997, pg. 177), apehema, formulă intonaţională, formulae,
noane (vezi Gheorghe Ciobanu, Studii de etnomuzicologie şi de bizantinologie, Editura
Muzicală a Uniunii Compozitorilor, Bucureşti, 1974, pg. 422) sau formulă de intonare
(Grigore Panţiru, [Link]., pg. 131), formulă mnemotehnică (vezi Vasile Vasile, [Link].,
pg. 177). Vezi mai multe despre apihime în Egon Wellesz, A History of Byzantine Music
and Hymnography, Ediţia a II-a revizuită şi adăugită, Clarendon Press, Oxford, pg.
303 - 309, Simon Karas, Theoretikon, Tomul A, pg. 229 - 231, precum şi Marios D.
Mavroeidis, Οι μουσικοί τρόποι στην Ανατολική Μεσόγειο, Editura Fagotto, Atena,
1999, pg. 97 - 100.(n. td.)
76 Generalităţi despre glasuri

formulă muzicală concisă ce redă, pe cât de mult posibil, carasteristicile

principale ale glasului: treapta I, intervalele, treptele principale, atracţiile
melodice şi cadenţele, conturându-se, astfel, sonoritatea aparte a lui, o
„idee” despre glas. De obicei, apihima se intonează de cel ce dirijează
corul, pentru a putea şi ceilalţi membri să audă şi apoi să cânte „ideea”
(sonoritatea [Link].) glasului. Forma muzicală a fiecărei apihime trebuie să
fie corespunzătoare cu compoziţia muzicală care îi urmează. Apihimile
sunt scurte (pentru cântările irmologice şi papadice grabnice), potrivite
(pentru cântările irmologice lente, stihirarice şi papadice potrivite) şi
largi (pentru cântările stihirarice şi papadice lente)59.

2. Cum Găsim Treapta I Sau Baza Fiecărui Glas

Glasurile muzicii bisericeşti sunt împărţite în: autentice (Glasul I,
Glasul al II-lea, Glasul al III-lea, Glasul al IV-lea) şi plagale (Plagalul
Glasului I, Plagalul Glasului al II-lea, Plagalul Glasului al III-lea sau
Varis, Plagalul Glasului al IV-lea).
Treapta I a glasului autentic se află la o distanţă de patru trepte sau
un intervalul de pentacord (42 secţiuni) faţă de treapta I a plagalului său.
Prin mersul melodiei înspre acut, se construiesc întotdeauna glasurile
autentice, în timp ce prin mersul melodiei spre grav, se obţin întotdeauna
glasurile plagale.
Dacă am lua ca referinţă scara naturală a registrului mediu (din Zo
inferior până la Ke [Link].) şi am avea o înşiruire de pentacorduri după
structura ton mare, ton mijlociu, ton mic şi iarăşi ton mare (12, 10,
8, 12 secţiuni [Link].), având punctul de plecare sunetul Di din octava

59
În muzica bisericească, apihimile sunt interpretate având denumirea muzicală
(înainte de Reforma hrisantică) a fiecărui glas, în mers ascendent sau descendent
continuu: „Ananes” - Glasul I, „Neanes” - Glasul al II-lea, „Nana” - Glasul al III-lea,
„Aghia” - Glasul al IV-lea, „Aanes” - Plagalul Glasului al III-lea sau Varis, „Neheanes”
şi „Leghetos” - Plagalul Glasului al II-lea, „Aneanes” - Plagalul Glasului I, „Neaghie”
- Plagalul Glasului al IV-lea.
Generalităţi despre glasuri 77

mică, făurim teoretic treapta I a fiecărui glas (astfel încât să se încadreze

treapta I a fiecărui glas – sau a majorităţii – pe sunetele scării naturale
a registrului mediu). Mersul ascendent se face potrivit cu structura
intervalică a pentacordiei Di-Pa’.
TREAPTA I TEORETICĂ A GLASURILOR AUTENTICE
urcarea unei trepte de la Di = Ke: Glasul I
urcarea a două trepte de la Di = Zo΄: Glasul al II-lea
urcarea a trei trepte de la Di = Ni΄: Glasul al III-lea
urcarea a patru trepte de la Di = Pa΄: Glasul al IV-lea

TREAPTA I TEORETICĂ A GLASURILOR PLAGALE

coborârea a 4 trepte de la Ke (Glasul I)    = Pa: Plagalul Glasului I
coborârea a 4 trepte de la Zo΄ (Glasul al II-lea) = Vu: Plagalul Glasului al II-lea
coborârea a 4 trepte de la Ni΄ (Glasul al III-lea) = Ga: Plagalul Glasului al III-lea
coborârea a 4 trepte de la Pa΄ (Glasul al IV-lea) = Di: Plagalul Glasului al IV-lea

În practică, este însă imposibil să cânte cineva Glasul al IV-lea de

la Pa superior sau Glasul al III-lea de la Ni superior din momentul în
care se acordă o înălţime sonoră (Di) bazei pentacordului în construcţia
glasurilor. Astfel:
(a) fie s-au format glasuri autentice pe treapta I a plagalelor şi s-au
numit inferior („eso”) (adică baza glasului a coborât patru trepte mai
jos) şi atunci din aceste glasuri „eso” s-au format plagalele lor (patru
trepte mai jos).
(b) fie s-au transferat în antifonia lor (o octavă mai jos) glasurile
care aveau treapta I în afara registrului mediu. În consecinţă:
- de la Pa superior, Glasul al IV-lea s-a transferat pe nota Di din
registrul mediu, plagalul lui formându-se, astfel, patru trepte
mai jos (pe Ni).
- de la Ni superior, Glasul al III-lea s-a transferat pe nota Ga
din registrul mediu, plagalul lui formându-se patru trepte
78 Generalităţi despre glasuri

mai jos (pe Zo ifes).

- de la Zo superior, Glasul al II-lea diatonic s-a transferat fie pe
Vu din registrul mediu, fie în antifonia lui, Zo inferior.
Vechii dascăli şi compozitori au subliniat faptul că melodiile
Glasului I au baza pe Ke. Cei noi, deoarece au extins registrul melodiilor
în acut, au transferat baza lui pe Pa (treapta I a Plagalului Glasului I)
devenind Glasul I Inferior (Έσω Πρώτος). Există şi compoziţii ale
Glasului I având treapta I sunetul Ke.
Astfel, în practică, glasurile autentice (prin transfer [Link].) se
formează pornind de la Di al registrului mediu în sens descendent pe
parcursul pentacordiei ce îşi are, prin urmare, baza sunetul Ni.
Rezumând, putem să conchidem următoarele:
În muzica bisericească avem doar două sunete de referinţă de
la care se porneşte în fomarea primei trepte a glasurilor: Ni şi Di, cu
desfăşurarea pentacordului: ton mare, ton mijlociu, ton mic şi iarăşi
ton mare. Urcând, formăm întotdeauna glasuri autentice, în timp ce
coborând, formăm întotdeauna pe cele plagale.
Cu pornire de pe Ni: o treaptă mai sus, pe Pa, avem treapta I a
Glasului I Inferior. Două trepte mai sus, pe Vu, avem treapta I a Glasului
al II-lea Inferior. Trei trepte mai sus, pe Ga, avem treapta I a Glasului al
III-lea Inferior. Patru trepte mai sus, pe Di, avem treapta I a Glasului al
IV-lea. Patru trepte mai jos de Di avem treapta I a Plagalului Glasului
al IV-lea.
Cu pornire de pe Di: o treaptă mai sus, pe Ke, avem treapta I a
Glasului I. Două trepte mai sus, pe Zo superior, avem treapta I a Glasului
al II-lea Diatonic. Trei trepte mai sus, pe Ni, avem treapta I a Glasului al
III-lea. Patru trepte mai sus, pe Pa, avem treapta I a Glasului al IV-lea.
Patru trepte mai jos de Pa, adică pe Di avem treapta I a Plagalului
Glasului al IV-lea. Patru trepte mai jos de Ni, pe Ga, avem treapta I a
Plagalului Glasului al III-lea. Patru trepte mai jos de Zo, pe Vu, avem
treapta I a Plagalului Glasului al II-lea (diatonic). Patru trepte mai jos
Generalităţi despre glasuri 79

de Ke, pe Pa, avem treapta I a Plagalului Glasului I.

Deoarece Glasul al IV-lea îşi avea baza (Pa superior) în afara
registrului mediu, şi-a transferat baza pe Di şi s-a numit Glasul al IV-lea
Aghia al Papadicului din Di, creându-se paralel Plagalul Glasului al
IV-lea pe sunetul Ni din registrul mediu. Acelaşi Glas al IV-lea s-a
transferat şi pe antifonia lui, pe sunetul Pa din registrul de mijloc şi se
numeşte Glasul al IV-lea Stihiraric din Pa.
Deoarece şi Glasul al II-lea Diatonic îşi avea baza (Zo superior) în
afara registrului mediu, s-a transferat pe Vu, devenind Glasul al II-lea
Inferior, însă şi pe antifonia lui, pe Zo din registrul mediu; astfel, treapta
I fiind în registru mai grav chiar şi decât cea a Plagalului Glasului al
IV-lea adică Ni (sunetul de bază în formarea glasurilor), atunci acest
eh se numeşte Glasul Varis60 Papadic din Zo.

3. Genurile Compoziţionale Ale Cântărilor Bisericeşti61

În conformitate cu agogica şi cu linia melodică pe care o urmează
orice compoziţie muzicală au apărut şi genurile compoziţionale ale
cântărilor bisericeşti care se împart în:
(a) irmologic;
(b) stihiraric;
(c) papadic.

3.a. Cântările irmologice

Se numesc irmologice cântările rapide (grabnice), nu atât datorită

60
Din gr. βαρύς = greu (cf. Margarita Kondoghiorghi, Dicţionar Neogrec-Român,
şi Babiniotis G., Λεξικό της Νέας Ελληνικής Γλώσσας). (n. td.)
61
S-a ales ca traducere cuvântul gen şi nu tact deoarece sensul cuvântului tact
(din lat. tactus) face referire nu atât la categoriile, felurile de compoziţii muzicale
(irmologice, stihirarice, papadice) ci la ideea de tempo, de bătaie, măsură, cadenţă
şi astfel o cântare papadică grabnică, de exemplu, poate fi atribuită în mod greşit
genului irmologic, din cauza agogicii. ([Link].)
80 Generalităţi despre glasuri

agogicii cântării, ci mai ales datorită structurii, constituţiei melodice62.

Fiecărei silabe a textului îi corespunde, după aranjare, un sunet ce se
identifică cu un timp din melodie, în timp ce silabele accentuate şi
cadenţele au, în mod frecvent, doi sau mai mulţi timpi. Faptul că fiecare
silabă a textului corespunde unui singur timp sau sunet face ca piesele
acestea să fie cântate într-un tempo rapid.
Cântările irmologice se împart în:
(a) rapide, grabnice (σύντομα μέλη);
(b) lente (αργά μέλη), caracterizate prin redarea melodiei grab-
nice în tact dublu de rar, după cum cântau vechii dascăli care
executau aceeaşi compoziţie muzicală fie lent, fie rapid.
Dintre cântările irmologice fac parte: troparele63, condacele,
sedelnele, irmoasele canoanelor, luminândele, podobiile. Compoziţiile
acestea se găsesc astăzi cartea numită Irmologhion.

3.b. Cântările stihirarice

Stihirarice sunt numite compoziţiile muzicale – idiomelele Vecerniei
şi ale Utreniei - care sunt precedate de stihuri din psalmi şi care se
62
Se obişnuieşte să se înţeleagă prin „cântări irmologice” toate acele cântări
rapide, grabnice, lucru ce nu este tocmai corect deoarece există cântări în tactul
grabnic aparţinând genului compoziţional stihiraric sau papadic.
63
Se cuvine a se prezenta sensul ambelor termeni din limba greacă (τροπάριο
şi απολυτίκιο), termeni ce au trecut în limba română printr-un singur cuvânt, tropar:
τροπάριο = „imn bisericesc care şi-a luat denumirea de la cuvântul tropos (mod), glas,
şi care se poate intona. După sfârşitul persecuţiilor, imnologia bisericească se dezvoltă
(…) troparele iau denumiri diferite în funcţie de conţinutul lor şi locul lor în cadrul
cultului: anastasime, theotokarii, martiricale, necrosime, apolitikia, laude, exapostilarii,
eotinale, catavasii, apostihuri, ş.a. În afară de troparele Canoanelor, toate troparele
au fost compuse pe o schemă ritmică-prozodică”; απολυτίκιο reprezintă „un tropar
a cărui conţinut se referă în mod schematic la istoricul sărbătorii şi care se cântă la
Vecernie, la Utrenie, la Sfânta Liturghie. Se numeşte astfel deoarece se cântă înainte
de apolisul Vecerniei, după cuvintele rostite de bătrânul Simeon, atunci când l-a luat
în braţe pe Iisus, cuvinte pe care le repetă preotul: Acum, slobozeşte (απολύεις...) pe
robul Tău, Stăpâne…” - D. Dritsas, Dicţionar de termeni protocristianici, bizantini şi
termeni noi ortocşi, Ed. Ennoia, Atena, 2005, pag. 60, 331 ([Link].)
Generalităţi despre glasuri 81

deosebesc de compoziţiile din Irmologhion întrucât au propria lor

(ίδιον) melodie (μέλος). Fiecărei silabe a textului poetic îi corespunde,
de obicei, doi timpi ai melodiei, iar silabelor accentuate sau cadenţelor
le corespund patru sau mai mulţi timpi. Aceste cântări constituie, prin
excelenţă, un gen de sine stătător al cântărilor bisericeşti.
Idiomelele stihirarice sunt împărţite în:
(a) Idiomele precedate de un stih din psalmi64.
(b) Idiomele precedate de doxologia mică „Slavă Tatălui” (slavele)
şi care sunt cântate în tempo mai lent decât idiomelele care
sunt precedate de stih.
Cântările stihirarice se împart şi ele în grabnice şi lente. Stihiraricului
grabnic îi aparţin toate compoziţiile la care ne-am referit mai sus, în
timp ce stihiraricului lent îi aparţin toate tipurile de transcrieri în sistima
nouă a idiomelelor din perioada metabizantină şi mai ales idiomelele
precedate de „Slavă Tatălui...”, cântate pe larg, din slujbele solemne ale
hramurilor diferitelor sărbători, după cum sunt în Doxastarul prescurtat
al lui Iacov Protopsaltul (exighisit de Hurmuz Hartofilax şi Grigorie
Protopsaltul) şi în manuscrisele lui Hurmuz Hartofilax de la Biblioteca
Naţională a Greciei (ms. 707, 708 şi 709).

3.c. Cântările papadice

Papadice sunt numite compoziţiile muzicale care s-au întocmit
într-un mod liber de către compozitori în orice glas au dorit (având ca
text poetic versete din psalmii traducerii greceşti a Psaltirii sau vreun
imn creştin compus ulterior şi care nu avea propria sa melodie), având
temelie întotdeauna tradiţia muzicii bisericeşti cu frazele muzicale
specifice precum şi cu toate caracteristicile glasului, iar nu după bunul
plac.
Foarte puţine sunt textele poetice creştine pe care să se fi compus

64
O excepţie o reprezintă idiomelele de la Litie, care se cântă fără stih.
82 Generalităţi despre glasuri

dintru început în genul papadic (precum vechea „Lumină lină” şi

heruvicul din Joia Mare, „Cinei Tale celei de taină”, heruvicul din
Sâmbăta Mare, „Să tacă tot trupul”, cel de la Liturghia Darurilor, „Acum
puterile” şi „Noi, care pe heruvimi, cu taină închipuim”).
Compoziţiile genului papadic se împart în: grabnice sau rapide,
potrivite şi lente sau pe larg.
Cântările papadice grabnice (ca eclogariile sfinţilor şi polieleele
grabnice) se cântă în tempo rapid; cele în papadicul potrivit (precum
polieleele potrivite) se cântă în tempo moderat; cele în papadicul lent
(ca heruvicele şi chinonicele) se execută în tempo lent, dar unele dintre
acestea se cântă în tempo mai lent (ca Răspunsurile mari şi „De tine
se bucură...” din Liturghia Sfântului Vasile cel Mare).

4. Formarea Glasurilor Derivate

Potrivit desfăşurării liniei melodice, cele opt glasuri cadenţează
final pe treptele principale îndepărtate de treapta I. De obicei, glasurile
autentice au cadenţe finale la două, trei şi patru trepte mai jos de treapta
I, în timp ce glasurile plagale, la două, trei, patru, cinci şi şapte trepte
mai sus de treapta I. Aceste ramificaţii ale glasului autentic de bază (de
la care s-a pornit) păstrează şi îşi însuşesc toate caracteristice glasului
de bază.
Glasurile autentice, când au cadenţă finală două trepte mai jos de
treapta I, devin „mediane” (μεσάζει, ήχος μεσάζων), iar la trei trepte mai
jos, devin „paramediane” (παραμεσάζει, ήχος παραμεσάζων) şi când
sfârşesc la patru trepte mai jos de bază (la un pentacord descendent),
devin „plagale” (πλαγιάζει, ήχος πλαγιάζων).
Glasurile plagale, când au cadenţă finală la două trepte mai sus
de treapta I, devin „difonice” (δίφωνος); când au cadenţă finală la trei
trepte mai sus, devin „trifonice” (τρίφωνος), când au cadenţă finală la
Generalităţi despre glasuri 83

patru trepte mai sus, devin tetrafonice (τετράφωνος)65, la cinci trepte

mai sus, devin „pentafonice” (πεντάφωνος) şi când au cadenţă finală
la şapte sunete mai sus, se numesc „heptafonice” (επτάφωνος).
De foarte multe ori, compoziţiile muzicale folosesc de la început
până la final, ca bază a structurii melodice difonia, trifonia, tetrafonia,
pentafonia, heptafonia şi treapta de mijloc (μεσότητα) (la o difonie
descendentă [Link].). În acest caz numim această ramificaţie a ehului
şi cu denumirea variantei lui (de exemplu: Plagalul Glasului al II-lea
Tetrafonic). Astfel, din glasurile autentice se formează glasurile mediane,
paramediane, şi glasurile plagale, iar din cele plagale derivă cele difonice,
trifonice, tetrafonice, pentafonice şi heptafonice.

5. Genurile Muzicale Modale

Pentru a putea compara glasurile între ele, trebuie mai întâi să ştim
felurile tonurilor pe care foloseşte un glas, în interiorul tetracordului
din bază, tetracord ce este temelia fiecărei scări muzicale. Fiecare glas
este alcătuit din două tetracorduri identice şi un ton mare, astfel încât
distanţa dintre treapta I şi heptafonia ei (de exemplu Pa-Pa΄) este de 72
unităţi. Fiecare tetracord este format din 30 unităţi şi tonul mare din
12; prin urmare, suma secţiunilor scării unui glas este 30+30+12=72.
Scara glasurilor autentice se compune din: tetracord + tetracord +
ton mare (sau ton mare + tetracord + tetracord), iar atunci spunem că
glasul este alcătuit din tetracorduri alăturate şi din tonul mare numit
65
Un glas devine median (μέσος), paramedian (παράμεσος), plagal (πλάγιος)
sau difonic (δύφονος), trifonic (τρίφονος), tetrafonic (τετράφονος) atunci cand
își mută baza în mod definitiv la 2, 3 sau 4 trepte mai jos respectiv mai sus. Pe de
altă parte, μεσάζων, παραμεσάζων sau πλαγιάζων sau difonοn (διφονών), trifonon
(τριφονών), tetrafonon (τετραφονών) sau se vοr numi acele glasuri care cadențează
în mod repetat la 2, 3 sau 4 trepte mai sus respectiv mai jos, dar nu și-au mutat baza
pe una din aceste trepte. Cu timpul, unele din aceste denumiri și-au pierdut din
semnificația lor inițială și astfel, un glas care cadențează două trepte mai jos, s-a
numit μέσος în loc de μεσάζων.
84 Generalităţi despre glasuri

ton adăugat (προσλαμβανόμενος τόνος). De exemplu:

Glasul I din Ke

,<V  vV/  m<C/  ,<V/

2 tetracorduri alăturate + ton „adăugat”

Scara glasurilor plagale se compune din: tetracord + ton mare

+ tetracord, şi spunem că glasul este alcătuit din două tetracorduri
despărţite şi tonul mare numit ton despărţitor (διαζευκτικός τόνος).
De exemplu:
Plagalul Glasului al IV-lea din Ni

cC  nN  m<C  cN/

tetracord + ton despărţitor + tetracord

Există glasuri care au în scările lor intervale muzicale identice sau

înrudite. Aceste glasuri alcătuiesc împreună o familie muzicală care
se numeşte gen modal .
Fiecare gen modal, potrivit cu intervalele care îl formează, poate
fi împărţit în două categorii - nuanţe (vezi mai jos la Genul Diatonic
[Link].), pe care le numim: a) nuanţă moale şi b) nuanţă dură.
Sunt trei genuri modale:
1. Genul diatonic, care se alcătuieşte din tonuri mari, mijlocii,
mici şi semitonuri (de 6 secţiuni [Link].);
2. Genul cromatic, care se alcătuieşte din tonuri mici, tonuri
mari, tonuri mărite (14 secţiuni [Link].66) până la terţe mici
enarmonice (16 secţiuni [Link].), semitonuri (diatonice şi cro-
matice) şi triimitonuri (18 secţiuni [Link].);
3. Genul enarmonic, a cărui caracteristică principală este inter-
valul enarmonic (4 secţiuni [Link].), difonia mărită (26 secţiuni
[Link].) şi difonia micşorată (16 secţiuni [Link].).

66
Toate cifrele sunt o aproximaţie, o rotunjire ([Link].).
Generalităţi despre glasuri 85

Genul diatonic
Genul diatonic se împarte în :
(a) moale şi
(b) dur.
Caracteristica glasurilor care aparţin nuanţei Diatonicului moale
este aceea că scările lor se alcătuiesc din cele trei tonuri naturale (ton
mare, ton mijlociu, şi ton mic), şi trecerea de la un ton la altul se
face cu delicateţe şi în mod firesc, de unde şi denumirea de nuanţa
Diatonicului Moale. Acestei categorii îi aparţin majoritatea glasurilor
octoihiei bisericeşti: Plagalul Glasului I, Plagalul Glasului al II-lea,
Plagalul Glasului al III-lea, Plagalul Glasului al IV-lea, Leghetos (Plagalul
Glasului al II-lea Diatonic) şi Varis din Zo (Plagalul Glasului al II-lea
Diatonic Antifonic, cu baza în antifonie).
Nuanţa dură a genului diatonic se alcătuieşte din tonuri mari şi
semitonuri. Se obţine din nuanţa moale a diatonicului şi din scara
naturală cu modificarea treptei a III-a şi a VII-a. Din cauză că mersul
vocii nu este unul natural şi moale (din ton mare în ton mijlociu şi
în ton mic), ci în mod abrupt şi dur (de la ton mare la semiton), se
numeşte nuanţa Diatonicului Dur. Acestei nuanţe aparţin Glasul al
III-lea, Plagalul Glasului al III-lea (Varis), Plagalul Glasului I Diatonic
Dur şi Glasul al IV-lea Diatonic Dur.
Glasurile genului diatonic folosesc următoarele ftorale:

cCD  vV F  bGB  nNH  m<CJ  ,<V K  .BL/  cN&/

Genul cromatic
Scările cromatice provin din cele diatonice. Când anumite sunete
ale scărilor diatonice se modifică permanent şi stabil, sunt obţinute
intervale ca: tonul mărit (14 secţiuni) terţe enarmonice mijlocii (16
86 Generalităţi despre glasuri

secţiuni), triimiton67 (18 secţiuni), semitonul diatonic (5 1/2 secţiuni) şi

semiton cromatic (6 1/2 secţiuni)68. Astfel se formează noi tetracorduri
care constituie două nuanţe ale genului cromatic:
(a) nuanţa cromatică moale, cu caracteristicile: ton mic, ton mărit
până la terţă enarmonică mijlocie şi semiton cromatic, căreia îi
aparţin Glasul al II-lea si ehurile care derivă din el, şi
(b) nuanţa cromatică dură, cu caracteristicile: semiton diatonic,
triimiton şi semiton cromatic, căreia aparţin Plagalul Glasului
al II-lea şi cele care derivă din el.
Caracteristicile comune ale glasurilor genului cromatic sunt:
semitonul cromatic din vârful fiecărui tetracord şi difoniile cromatice,
fie (a) de la baza tetracordului spre difonie, fie (b) de la mijlocul
pentacordului până în extrema acută a pentacordului.
Ftoralele care se folosesc în genul cromatic sunt două pentru fiecare
nuanţă: pentru nuanţa moale: w© , şi pentru nuanţa aspră: Q6
, .
Referitor la scara muzicală, deosebirea dintre glasurile care aparţin
nuanţei moi faţă de cele ce aparţin nuanţei dure rezultă din primul
interval, din baza celor două tetracorduri din scară: la cromaticul moale
tonul este mic (8 secţiuni), pe când la cromaticul dur avem semiton
(cromatic).
Cât priveşte mersul melodic, când Glasul al II-lea (cromaticul
moale) se cântă de la baza lui ca glas autentic (cântările stihirarice şi cele
papadice lente), atunci melodia cadenţează, în general, pe difonia lui
(Zo), pe nota de mijloc (Vu) şi pe treapta I, având formulele cadenţiale
specifice. Când Plagalul Glasului al II-lea (cromaticul dur) se cântă de
la baza scării lui, atunci acesta cadenţează, în special, pe trifonie, pe
tetrafonie şi pe treapta I, având formulele cadenţiale corespunzătoare.

67
Termen din limba greacă: τριημίτονο = trei semitonuri = 18 secţiuni. Vezi și
Anton Pann, [Link]., pg. 86 ([Link].).
68
Vezi nota de subsol de la Cuvântul inainte, pg.25. Vezi și Simon Karas,
Θεωρητικόν, tomul II, pg. 2.
Generalităţi despre glasuri 87

Însă, în cazul în care Glasul al II-lea devine Glasul al II-lea Inferior,

sonoritatea seamănă cu cea a Plagalului Glasului al II-lea, schimbânduse
atât treptele principale cât şi atracţiile melodice şi cadenţele. Cu toate
acestea, intervalele rămân ale cromaticului moale. La fel se întâmplă
în cazul Plagalul Glasului al II-lea Cromatic Dur: atunci când devine
Tetrafonic, are sonoritatea asemănătoare cu cea a glasului autentic,
schimbându-se atât treptele principale cât şi atracţiile melodice şi
cadenţele. Intervalele lui rămân, însă, cele ale cromaticului dur.
Aşadar, atunci când observăm în cărţile de muzică ftoralele
cromaticului dur Q 6 , în cadrul cântărilor cromaticului moale,
aceasta nu înseamnă că s-a schimbat nuanţa (de la intervalele moi la
cele dure) ci, fie melodia tinde să se desfăşoare cu precădere înspre
acut pe structură pentacordică, fie baza scării este joasă ca înălţime, fie
melodia se desfăşoară pe întinderea celor două tetracorduri separate de
ton (despărţite). Aceasta e valabil şi pentru Plagalul Glasului al II-lea.
 Capitolul IV
Glasurile Genului Diatonic Moale (A)

1. Plagalul Glasului Al IV-Lea

d
Plagalul Glasului al IV-lea se construieşte de pe sunetul Ni ce
reprezintă cea dintâi bază în formarea celor opt glasuri bisericeşti
(„octoihia muzicii bisericeşti”),

 = Glasul (πλ) Plagal 

Mărturia glasului înseamnă:


( ) al IV-lea;
= baza lui este nota Ni din registrul mediu;
 = ftoraua glasului, care arată şi desfăşurarea intervalelor
scării:

12 10 8 12 12 10 8
       
Scara glasului este alcătuită din două tetracorduri despărţite care se
constituie, la rândul lor din ton mare (μείζων), ton mijlociu (ελάσσων)
şi ton mic (ελάχιστος).
În Plagalul Glasului al IV-lea sunt intonate cântările irmologice,
stihirarice şi papadice. Apihima ehului este Neaghie
pentru cântările grabnice (σύντομα μέλη):

6
Ne 
a 2 e  
ghi 
pentru cântările potrivite (αργοσύντομα μέλη):


Ne 
a a 
a a
ghi i  e  
i 2i 
90 Glasurile genului diatonic moale (A)

Treptele principale sunt Ni, Vu, Di şi Ni superior. Are cadenţe

imperfecte pe treptele Vu, Ga, Di, Ni superior, perfecte pe Ni şi Di, şi
finale pe Ni.
Atracţiile melodice se notează pe Zo (  
) spre Ni, pe Pa ( )
spre Vu, pe Ga ( J ) spre Di. Zo superior primeşte semnul ifes atunci
când melodia ajunge până la acesta şi apoi coboară; rămâne, însă,
natural când melodia urcă mai sus de Zo; în coborâre are iarăşi ifes.
Stihul dinaintea unei cântări va începe de la sunetul Ni ajungând
până la Di şi apoi cadenţează pe sunetul Ni printr-o formulă cadenţială
corespunzătoare genului compoziţional al cântării care urmează a fi
interpretată.

Fraze caracteristice glasului

d

Dum]1t
c2 C1C ne 1
ze !
e! !tO tru act C
nos @
1.
u lui

mân ]1
ct C1C tu 1 !tU tră act C
noas @
2.
i rea

ct C4C
cu 0
a 0
de !:
vătq
rat @
te 1
măr t!
tu ! !Act C
3.
ri sim

c2 CrC
Năs!:
cătq
toa #]
re `X
e 1 zeuct C
t! !ne !A
4.
de Dum

cC4C
a tp
u !
u _]
zi `X
i 1 t! ! nect C
am !A
5.
mă Doa

cC0C
şi t1~
pe 1
pă q !tq ce bt B
pa !a !aS0a
6.
mâ ânt
Glasurile genului diatonic moale (A) 91

c2 C4C
Năs 0t
că I
toa !
a!re !}
de `X
e t1 '!!}
ne:!
e St0k
zeu cC
7.
Du um

c4 C4C
cu '!
to !1
tulq
În _]
du yO
ra !
a !2a !Ate ct C
8.

c2 C1C
mân ~0t
tu 1
ieş 0 !pe
!2noi
!A ct C
9.
te ne

ct C t c te0
Sfin ! făr !t
de1
moar!
te !
mi!tlu1~
ieş 0 !!2 noi ct C
pe !A
10.
te ne

un V S !u !A de C `
cC 4C
ca t P
t bi 0 !0
iu !A torAt 0] e q
e !
' e S t0a
oa )Ð
a 1s
a "
11.

!ta 0k
meni cC

c2 C1C
În a?t0]
vi `
i q
i !' i S\t0a
e )Ð
e 1s
e "!2e 0a
re cC
12.

sla ]`
ct C1C a q
vă !
' ă S\t0a
Ţi i)Ð 1s
i "!ft e aM)Ð
i 1b t e = GCcC
e !}eo
13.

ct C4C
su '!
fle !
te0t
le 0
noa os tre Ma')Ð
a !as)Ð ft0b e !}
eot e = GCcC
14.

cCL 0C
Lă 0t
u 4Z
daţi 0
pe t0
El a 0
în 0
tru 0t
pu 0a
te 0
15.
ri

0
le 0a
Lui m<C0
lă 1ft
u 1
da ! ! !:pet 1a
a ţi-L El m<C 0x
du
 92 Glasurile genului diatonic moale (A)

0 !t 1
pă mul ! !sla !
ţi mea 2!A ct C
vei Lui

cCL 0C
Lă 1
u t 1a
da 0
ţi-L 0
pe 0
El 0
în 0
tru 0t
pu 0a
16.
te

0
ri 0
le 0a
Lui bB 0
lă 1t
u 1
da ! ! !}
a ţi-L pe t1
El a bBF

0x
du 0
pă 0
mul tq
ţi : " !
i S\ 0 a S} 1
mea ! a tP
sla S !
a_ve

1s
e "!t Lui act C
ei 20

Exemple muzicale
Din Stihologia Vecerniei

 d

Pu   
 ne 
 ne    
Doam  pa     gu  
ză     rii    
 le
me 


şi 
u    u 
şă 
 de 
în 
gră 
di 
re 
  îm   
pre 
ju 
rul
bu 
 ze

 
lor  le 
me 4


  Să  1 
nu 
 a 
baţi   y
i ni
ma
 
mea     
 spre 
 cu 
vi  
in 
 te
 Glasurile genului diatonic moale (A) 93

  
de   
vi 
  cle 
şug 
ca   
să 
tă 
gă 
du 
esc 
răs
pun


su 
ri 
le 
ce    
le din pă  te  ct C
ca 


Că  
în 
că 
şi 
ru  ciu  nea
gă 4  mea
~
es  y
te


în 
tru 
bu 
ne 
vre 
e ri  lor   
le   în  ţi  
ghi  i


tu 
s-au 
lân  pia  
gă  tră  de  
ju  că 
to 
o 
ri i 4
lo 

or r 


A  y
~ u 
 se 
zi   vor   iu  
gra  ri 
le 
me  
le   îndul
că s-au

cit   
 ca 
gro     
si mea pă 
mân ;
tu  
lui 
s-au 
ru 
upt 


pe ; mânt   
pă  ri  pi  
si  i tu 
s-au  se  
oa  le


lo  
or 
lân
gă ad  
ia  


Căci   tre  
că  ti   ne
ne Doam  Doam
 ne 
o 
chii 
mei
94 Glasurile genului diatonic moale (A)

 ti  
spre   
ne am nă 
dăj
  du  
it 
să 
nu 
iei 
su 
u fle

t
tul eu  
me  


Văr   a  
sa  voi 
î  in  
na  tea  ru
lu ui  
gă


ciu 
nea  
mea 
ne 
ca 
a zu
  meu   
ul  î 
na 
in 
tea
Lui

 
voi ne   
spu 

 
Când 
lip     
sea din tru
mi 
ne 
du  Tu  
meu   
hul   ai

 nos
cu  
cut 
că  
ră 
ări 
le  le   
me 

De la Stihoavna Învierii, de Macarie Ieromonahul

d


Fe  
cioa 
ră 
ne 
nun 
ti 
i 
tă 
ca 
re  
pe Dum


ne  
ze  
eu 
ne 
gră  
it 
L-ai 
ză 
mis    trup
lit cu   
Glasurile genului diatonic moale (A) 95


Mai   4
ca Dum ne 
ze 
u 
lui 
ce 
e 
lui  
Prea 
î î

  
nalt ru 
gă 
ciu  le  
ni  ro  
o lor 
o bi  tăi 
pri


i meş le 4 
 te  ce   ce  
ea ~ eşti 
cu  
to 
tul2
fă 
ră 
pri

  nă    
ha  ca 
re   
tu tu  ru
ror dă  
e  eşti
  cu
ră  
ţi re

gre
de   le    
şa  pri 
i  a 
mind  cum 
ru 
gă  ciu
 u


ni 
le 
 tre    
noas  roa 
gă 2ă 
te 
să   tu
ne mân  
i  im



no oi  2
toţi  

Din cântările Antifoanelor, de Macarie Ieromonahul

d


Din  
ti 
ne 6
re 
ţi  me  
le  le 
vrăj  2
ma şul mă
is

   teş  
pi    te    
şi 
cu 
des  tă  
fă  ri mă pri  
 a `  i 
in r
96 Glasurile genului diatonic moale (A)

1
de  
iar 
eu 
nă
dăj 
du
in 
du  2 
mă spre Ti   
ne Doam


ne 
îl 
bi 
ru  pe
ie esc e 
e 
el  

 
Cei  
ce 
u răsc 
Si 
  
o nul să  fa 
se 

 
că mai na 
in 
te 
a 
se smu
 ul 
ge 
ca 
 ba  
iar 

că 2 
 va 
tă    tos
ia Hris  gru
 
ma   2 cu
ji lor  
tă 
e  e 
re

6
de  
mu unci

 
I  ma  
 ni  mea 
cu 
fri 
ca 
Ta 
să 
se 
a 
co  
pe


re 
cu   
gân du ul 
sme ` rin
 1du
se  
ca 
nu 
u   
î năl ţân 
du


se 
să 
ca  de  
dă  la 
 ne 
Ti  to  
cu  tul 
În


du  te   
ra 


De  
hai 
na 
sa ce 
la  2 
ce îm po 
do 
beş
Glasurile genului diatonic moale (A) 97

te cri  
 nii 
ţa a 
ri 
nii
po 
run 
 te 2
ceş  că 
nu 
se


ca 
a 
a de 
e 
a 2
se 
gri6
ji 
i  

Ceea ce eşti mai cinstită, de Nectarie Frimu

d

 
Mă  
reş 
te 
su 
fle 
te 
al 
meu  
pre Dom

nul   
 şi 
s-a 
bu 
cu  
rat 
du  meu   f
hul  de


Dum 
ne 
ze 
Mân 
tu 
u 
i 
to    
rul meu

 
Ce 
ea 
ce 2  
eşti mai cin 
sti 
tă 
de 2
cât
He 
ru 
vi


mii  
  mai 
şi  slă 
vi  fă 
tă  ră 
de2
a  
se mă na 
are

 
de  
cât Se ra  mii    
fi  ca 
re  2 
fă ră stri 
că 
ciu 
u

 2 
ne pe Dum  zeu 
ne  Cu
vântul2
ai 
năs 4
cut  
pe~ 
ti
98 Glasurile genului diatonic moale (A)


ne  
cea 
cu 2
a de    
vă rat Năs  toa   
că  a 
re  2 ne
de Dum

t
ze  
eu  6 
te mă   
ri im

Din Doxologia de Manuil Protopsaltul

d

Sla vă
  Ţi
e  
Ce lui ce 
ne-ai a 
ră
tat 
lu 
 na  
mi 


Sla 
vă 
în 
tru 2 
cei 
de  
sus   
lui Dum     
ne zeu şi 
pe


pă 
mânt ce   
pa a a  în 
tru   
oa meni bu 
ună
vo
i

re   


2
Lă 
u 
dă 
ă 
mu bi 
Te  ine2
te 
cu
vân 
tăm 


în 
chi1 
nă 
mu 
ne 
ţi 
e 
slă  
vi mu Te  ţu  
mul2 mim

  e  2  pen
Ţi   tru
sla   cea
va Ta   re   
ma 
Glasurile genului diatonic moale (A) 99

  
Doam ne 
Îm
pă
ra 
ate
ce  
resc  
Dum 
ne 
ze  
u

le 
Pări  
in 
te 
A 
to 
ot 
ţi 
i 
to  le 2  
ru  Doam


ne 
Fi  
i 
u le
U nule
Năs  
cut  
I 
i 
su   
se Hris


toa  
a 
se 
şi 
Du  
u 
hu
le te   
Sfin 

   ne
Doam Dum
ne 
ze  le 2  
u  Mie  şe  
lu  e 
lul

Dum
lui 2 
ne 
zeu 
Fi 
ul 
Ta 
tă 
lui 
Cel 2
ce 
ri 
dici 
pă


ca 
tul 
 mii 2 
lu  mi  ieş 
lu  te 
ne2
penoi
Cel 
ce 
ri


dici 
pă 
ca a 
te 
le  mii   
lu 

Bi  
 ne 
cu 
vân 2 
tat 
eşti  2ne
Doa am Dum
ne 
ze 
ul


pă 
ri 
in 
ţi  no  
lor  oş 
tri 
şi2 
lă 
u 
dat    
şi pro slă


vit  
es 
te 
nu 
u 
me
le  
Tău   A min
în veci 2   
100 Glasurile genului diatonic moale (A)

 
Sfi b 
in 
te 
Du 
um
ne 
ze u 
u 
u  
le 
e  


Sfi  
in 
te  
 Ta a  a a   Sfi  i 
e   
re  in 
te fă 

ră  
ă  ă 
 e 
de   e   
moa 
a a 
a  
ar 
te  
mi


lu 
ie 
e e 
e  
eş  
te 
ne 
e e   
e pe  e d b
e  'a
no o

 t 
o 
oi

Din Cântarea a IX-a a Catavasiilor Înălţării Sfintei Cruci, după

Anton Pann

 d

Rai  
2 de    eşti
tai nă  2Năs
că  
toa 
re   
de Dum ne 2
zeu 
   


ca  
re 
ai 2
o 
drăs 
lit  
ne 
lucra
 
at 
pe 
Hris 
tos  
în


tru  
ca  
re 2
le 
lem
nul 
 cii    
Cru  ce  
el 
de 
vi 
ia 
ţă 
pur


tă  
tor  
pe 
pă 
ă   
mâ ânt s-a
să
dit 
pen 1~
tru 
a
Glasurile genului diatonic moale (A) 101

cea  
 sta   
a   î 
a cum năl  
ţat  
fi    
i ind în 
chi


nân  
du 2
ne 
lui 
pe 
ti 
ne  mă d'
te  ri iba  t im 
i 

Uşile Pocăinţei, de Nectarie Frimul

 d

Sla 
 vă
ă 
 Ta 
a tă 
ă 
lui 
şi 
Fi 
u 
lui 2  
şi Sfâ ân   
tu

u 2
u 
u 
u 
lu u 
u ui Duh  
2

  u şi le 
U  po 
că 
i i i 
in 
ţei  
des 
chi 


i de 
e 
e t
mi i i 
e e 
Dă 
tă
to 
o 
o  u 
ru


le 
de  
vii   
a 
a  
a  1
a 
ţă  
că 
mâ 2
ne că ă


ă 
du  
hu
ul    
me eu la 
Bi 
se  
e 
e   i  
ri  ca 


Ta 
 a a 
cea   sfâ 
â 
â  2
ân
tă  
pur  
tând 
lă2 
caş
102 Glasurile genului diatonic moale (A)


al 
tru pu

lu  
u  
ui cu u  
u 
to 
tu ul 
spu u 
u 

2
ur
cat 
ci 
 ca 
un 
În 
du 
 ra a 
at 
 cu 
u răă 

}
 ţe 
 
e  eş U
 te-l S!
pe 
e e
2 El   mi 
cu  i


la 
a 
a  
mi  
i 
i lo 
os 
ti 
vi 

rii  i i 


Ta  
a a 
a a 
le 
Glasurile genului diatonic moale (A) 103

2. Glasul I (Inferior) ( Έσω Πρώτος)

f
O treaptă mai sus de sunetul Di care reprezintă a doua bază
(prima fiind Ni) de la care se pleacă în formarea glasurilor bisericeşti,
găsim sunetul Ke pe care se întemeiază Glasul I. Astăzi, acest glas este
considerat ca aparţinând genului papadic. Totuşi, de vreme ce sunetul
Ke este acut (ca şi treaptă de pornire a glasului [Link].), baza acestui eh
s-a transferat pe sunetul Pa, care este şi baza Plagalului Glasului I. Asfel,
vorbim acum despre Glasul I Inferior („Έσω Πρώτος”), care foloseşte
scara Plagalului său, având cele două tetracorduri despărţite, după cum
arată şi ftoraua de pe mărturia lui.


Mărturia ehului înseamnă :


= Glasul I; oxia arată că se găseşte la o treaptă
deasupra bazei de formare a ehurilor (Di). Astăzi,
însă, s-a menţinut obiceiul de a se nota doar urcarea

 treapta
intervalului de tetrafonie (prin semnul ) pentru a
se arăta că este glas autentic, având, teoretic,


I pe sunetul Ke.
= baza glasului, sunetul Pa din registrul mediu.
 = ftoraua glasului, care arată desfăşurarea intervalelor
scării lui.

10 8 12 12 10 8 12

       /

Apihima glasului este Ananes:

 Ax
na 
nes  
104 Glasurile genului diatonic moale (A)

În Glasul I sunt intonate cântările genului irmologic, stihiraric şi

papadic.
În cântarea irmologică treptele principale sunt: Pa, Di şi Ke (rareori).
Cadenţele imperfecte se formează pe Di şi pe Ke, iar cele finale pe Pa.
Cântările stihirarice şi papadice au ca trepte principale: Pa, Ga,
Di, Ke şi Pa superior. Cadenţe imperfecte sunt pe sunetele Ga, Di şi
Ke, iar finale pe Pa.
Atracţiile melodice se notează pe Vu (  
) şi pe Di ( ) atunci când
predomină sunetul Ga, pe Ga (  ) când predomină sunetul Di şi pe
Ni superior când predomină Pa superior, adică atunci când modulează
în Glasul al IV-lea. Zo superior este natural când melodia urcă mai sus
de acesta; în celelalte cazuri are întotdeauna ifes.
Când cântarea irmologică este precedată de un stih, atunci acesta
din urmă începe de la sunetul Pa, se opreşte pe Di pe care şi încheie
cu formulă cadenţială scurtă sau mai lungă, în timp ce pentru cântarea
stihirarică, stihul începe de la sunetul Pa şi se încheie pe acelaşi sunet
(însă, prin formula cadenţială specifică stihiraricului).

Fraze caracteristice glasului

f

v2 V1V
dă 1t
ru q
ind !
lu0
mii !t
vi 2
a !a !}a:!aSt0k
ţă vV
1.

vy V3V
şi 0
cu 0
ru !1
gă1
ciu !
ni!y
leO] le mt <C
Ta 0a
2.

vV0V
pe 1
ti 1t
ne O
cea b!
cu!ta !
de1] rat mt <C
vă 1a
3.

v2 VwV !twind !
lu 0
mii _t
vi O ţă avt V
ia @
4.
dă ru
Glasurile genului diatonic moale (A) 105

v2 V 0V
Dum0t
ne +1a
ze ×
u ø!
u!u StO] e mt <C
le 0a
5.

vV0V
Pă t3
zeş 0
te !
mă1
de t2O
s ur!tsa1
cu ! ca ! !1 pus t
6.
re mi-au

mi ;`
t0 e mt <C
i 0a

vV3V
şi t1 !! no!t
uă1~
ma 0 !!ti !AlăvV
7.
dă ne re mi

vV!cşit1V
pe 1
pă q
mâ!4
ânt1~ ce mr <C
pa 0a
8.

vV3V
a tq
u !
up !tI
Doa ! nevt V
am!A
9.
zi mă

e z!
vV1V
cân t1
ta O
s re t+Dum
a !A Qz_ ne a t1
ze `
e q ' e tS
10.

t\0a
u u)Ð 1s
u "!t
u 0k
le vV

v1 V3V
roa !
gă!y
te +wz
pu !|
ru!2
u !A pe o
reat1 !S\t0a
tru u)Ð 1s
u "!t
11.
e en u

t0k
noi vV

V Du øV!t
v2 × um1ne 1
e 1s
e "!
e US
e \t!A
ze_u 1s
u "!f
u t
12.
106 Glasurile genului diatonic moale (A)

t\0 ecÎ
le !: t e {aV!Ke vV

v1 V1V
ca ~0 !y2
te !
e !}
e :!
er S\t0 icÎ
ni !: t i a{V!K
ic vV
13.
un Pu

V ca V0
vt 0 un 0
Iu 0t
bi 1
to ` de z !
orq ' e St\0a
oa a)Ð 1s
a "!
a t
14.

t\0 ec Î
me !: t e {aV!K
ni vV

vVL0V
Lă 0t
u 3z
daţi 0
pe 0
El 0
în 0
tru 0t
pu 0a
te 0
15.
ri

0
le 0a
Lui m<C0
lă 1ft
u 1
da !
a!ţi-L!:pe
t1a
El 0x
du

0 !t1
pă mul !!sla1]
ţi mea vei t1a
Lui m<C

pu 9
vVL !c
Lă0t
u 1V
da a0
ţi-L 0
pe 0
El 0
în 0
tru 0t
a
16.
te

0
ri 0
le t0
Lui avV0
lă 1t
u 1 !!pe0a
da ţi-L El vVF0x
du

0
pă 0t
mul 3
ţi ;!i S\0
mea !
a S1t
a PS
sla !
a _
ve 1s
e "

!
ei 0a
Lui vV
Glasurile genului diatonic moale (A) 107

Exemple muzicale
Din stihologia Vecerniei

f

Pu   
2 ne    
Doa am ne   
pa ză   
gu rii me 
le  
şi 


u 
şă 
de 2 
în 
gră   îm
di re  pre
 2  
ju rul  bu u 
ze 
lor t

 le 
me 


Să  
nu 
a i   i 
baţi     
ni ma mea  
spre 
cu 
vi 


in te 
de 2 
vi 
cle  
şug  
casă 
tăt
gă 
du 2
iesc 
răs 


pun 
suri
le 
ce  pă
le din te  
ca 

Căci  
1 că  Ti  
tre y    Doam
i ne  ne 
Doam
ne  
o 
chii 
mei

 ti  
spre  ne 
am
nă2 
dăj
du 
it  
să 
nu  su u  
iei  fle 
tul

  
 meu

Pă   
 zeş  
te mă cu  
de   ur 
sa  
ca  
re mi-au mi 
pus
108 Glasurile genului diatonic moale (A)


e  
şi  
de 
smin  
te 
li 
le  \0
ce 0[
e lor
ce  
fac 
fă


ră 
de  ge  
le 

Dumnezeu este Domnul, de Victor Ojog

f

Dum  
 ne 
zeu  
es   
te Dom nul
şi 
s-a1 a 
ră 1 no ;
tat 

uă m2 <C 
o  bi 
ne 
es 
te 
cu 
vân 
tat 
Cel 
ce \
vi 
ne


în 
tru 
nu
ume
le 
Dom lui  
nu 2

Măr  
 tu 
ri 
si 
ţi 
vă 
Dom
nu 
lui 
că 

es


te 
bun   în k 
că  vea  
ac 
es 
te !
mi  Lui  
la 1
Glasurile genului diatonic moale (A) 109

Troparul Învierii, de Macarie Ieromonahul

f

Pia  
 tra 
fi 
ind 
pe
cet 
lu 
i 
tă 
de
iu 
dei 


şi 
os  
ta şii stră 
ju    cu
ind Prea rat  
Tru  Tău  ̀ 
pul în

1
vi   
a t-ai a 
tre  
ia
zi 
Mân
tu  to  
i  le 2  
ru  dă


ru 
ind  
lu 
mii
vi ` 1 ţă   ~
ia  pen 
tru 
a 
cea 
as 
ta

1
Pu 
te 
ri 
le 
ce  
ru   2
ri lor stri 
gau 
Ţi 
i 
i  
e 


Dă 
tă  I
to 
oru 
le 2 
de 
vi  ţă    
ia  Sla 
vă 
în


vi  
e 
rii
Ta 
a 2  
le Hris se   
toa  sla a 
vă
îm  
pă


ră 
ţi 
ei  le    
Ta  sla 
a 
a 2
vă 
pur  
tă 
rii
Ta

a 2 
le  gri  
de  jă   
U u
nu
le 2 
Iu 
bi 
to  
ru
le 
de

  
oa meni
110 Glasurile genului diatonic moale (A)

Din cântările Antifoanelor

f

 
Când
mă 
ne 
că 
jesc 
a uzi 
du  
re 
e 
ri 
le 

me  
 le   
e  Doam
ne
că
tre
Ti  
i 
ne  strig  
e  2

Pu  
 ni ci 
us  lor ne 
în ce 
ta 
tă  ri 
do  ire


Dum   
ne ze ia  
as 
că fa  
se  ce   
a  ce 
e  ce 
lor 


sunt  fa 
a  ară 
de
lu mea
 ceade tă  
şar 

Sla  
2 vă 
Ta 
tă 
lui 
şi 
Fi 
ului 
şi I
Sfâ  
ân 
tu


lui 
Duh 


Şi  cum  
a 2 şi 4
pu 
rur
rea 
şi 
în 
ve  
cii 
ve
ci 
lor

 min  
A 

Sfâ  ân
I  tu
lui 2  ci  
Duh  in 
ste sla  
şi  vă 
îm
preu 
nă
Glasurile genului diatonic moale (A) 111


să-i a   cem   
du u pre 
cum  
Ta 
tă 
lui 
şi 
Fi
u 
lui


Pen  
tru 
a  
ceas 
ta
să
cân   o 
tăm  stă 
pâ 
ni  
e  
a Tre

  
i mei

Cu   
 
mâ na Ta 
cea  
drea 
ap 
tă 
lu    mă
ân du 

2
Tu 
Cu  
vân 
tu 
le fe  
reş te 
mă 
pă 
zeş 
te


mă m2 <C 
ca 
să  
nu 
mă
ar 1
dă   pă 
fo cul ca 
a 
tu u 

lui  
2
Ceea ce eşti mai cinstită, de Nectarie Frimu

f


Mă  
reş 
te  
su 
fle 
te 
al 
meu 
pre  

Dom

nul   
 şi 
s-a 
bu 
cu 
rat 
du 
hul 
meu 
de 
Dum

  
ne zeu Mâ
tu 
i pto  meu  
rul _a
112 Glasurile genului diatonic moale (A)

Ce  
 ea 
ce   
eşti mai sti  
cin  i 
tă 
de
cât 
He 
ru

vi  
 mii m4 <C 
i  şi 
mai ~
slă 
vi  fă 
tă  ră
dea 
se 
mă


na  
a 
re 
de
cât 
Se 
ra  mii    
fi  ca 
re 
fă  stri  
ră  că

 
ciu 
u 
ne  2 
pe Dum ne   I
zeu Cu vân 
tul 2
ai  cut mr <C
năs `

1
pe 
ti  cea  
ne  cu 
a 2
de rat   
vă  Năs  toa 
că 

a re  2 
de Dum ne  
ze 
eu 
te
mă t 
ri 
im

Din Cântarea a IX-a a Canonului Naşterii Domnului, de Ioan

Protopsaltul

f

 
As  
tăzi 
Stă  
pâ 
ânu
ul  
ca  
un prunc se  
na 
aş

te 2  din
  mi  
tra  
a sul Fe   rei   
cioa 

 
As  
tăzi  cioa  
Fe   ara 
a  
naş 
te pre
Stă  
pâ 
â
Glasurile genului diatonic moale (A) 113

nul 2  
 în 
nă
u   în ` 
un tru te
peş  ră


Mai  
les 
ne y 
e 
es 
te e 2 
pen 
tru  
no 
ooi 
a


iu  
bi 
tă 
ce 
e 1 
rea  
fi   ne
i ind pri 
mej di o 
os


lu u 
cru
Fe   ră  2  
cioa  În 
să    a 2
lu cru ne 
vo 


io 
os 
es 
te 
 îm 
a s ple  
ti 
i di 
in 
dra  
gos
te

   
cân tări 
cu 
o  
sâr 
di e 
al  
că tu  te   
i  ci


o 
o 
Mai 
că
dă 
ne  
no  ouăa  
cea 
as
tă 
pu 

te 
 e    
re pe câ 
ât 
bi 
ine  ieşti  
vo

Toată suflarea, de Macarie Ieromonahul

f


1 Toa tă`
su 
fla  rea

să y 
la 
a 
u 
u de e
pre e 


Do 
o 
om
nul 
Lă 
u 2
daţi 
pe 
Dom 
 nuul 2
di in 
114 Glasurile genului diatonic moale (A)

 +
ce 
e 
ruri   
lă 
u 
daţi 
pre  
E 
e e 
el    î 
î  în


tru   
ce 
e 
ei  
de e 
e  sus   
e 2  Ţi 
e 
se 
cu 
vi

i 1i   

ne cân ta a  
re 
Du  
um  ze 
ne   e 
e


u 
u 
u 
u 
le 


Lă 
u   e 2El
daţi pre toţi b
î 
 î î 
ge rii   Lui 
i 


lă 
u 
aţi 
da  pre  
El 
toa  
te  te 
Pu   e e
 ri

i 
le 
e  Lui   
e 2  Ţi   
e se cu 
vi  
i 
i   
ne cân


ta a  
re  
Du 
um ze 
ne    e e     
u u u  t
u

le  
2
 3. Glasul I Tetrafonic69 De La KE
(Superior) ( Έξω Πρώτος)

k
În vechime, toate cântările Glasului I erau intonate pornind de
la sunetul Ke, baza naturală a ehului. Acest glas de la Ke este numit
astăzi şi Glasul I Tetrafonic, considerat glas al genului compoziţional
papadic. De multe ori, melodia cadenţează pe Ga sau pe Di sau pe Pa,
cu atracţiile melodice corespunzătoare.

10 8 12 10 8 12 12
       
Apihima glasului este Ananes, care începe de la Pa şi se încheie
pe Ke:

2  
A na   nes  
a 

Din Polieleul lui Macarie Ieromonahul

k

Ro 
 o 
o  
o 
o
  
bii   Do
o  nu u 
o om  

 lu   

u 
u  u 
ui 
A 
a 
a 
li  i  lu  
i  u

69
Sau „Ehul I Tetrafon” - Anton Pann, [Link]., pg. 96.
116 Glasurile genului diatonic moale (A)


u 
u  
u  
i   Lă  
a   ... 
a  u 
da 
a a 
a

 
a aţi slu ugi
pre
 e 
e Do
  
o  
om  
nu 
u 
u 
ur


u 
uu 
u  
uu 
u  
u u u  
u  u 
u  u 
u 
ul 
A

a  
li i  i 
luu 
uu 
u  i  i 2 
a a
Glasurile genului diatonic moale (A) 117

4. Plagalul Glasului I


La patru trepte mai jos decât baza Glasului I de la Ke se găseşte
plagalul lui, a cărui scară se constitue din două tetracorduri despărţite.

10 8 12 12 10 8 12

       

Mărturia glasului înseamnă:

 = Glasul (πλ) Plagal


( ) I;
= baza glasului este sunetul Pa;
 = ftoraua glasului, care indică desfăşurarea intervalelor
scării.
Apihima lui este Aneanes:

 
A ne    
 a nes
În acest glas au fost compuse cântări papadice precum polielee,
pasapnoarii, doxologii, prochimene şi aliluiare de la Apostol, heruvice,
chinonice, kratime, matimi, irmoase calofonice etc; de aceea s-a numit
Plagalul Glasului I al Papadicului.
Are ca trepte principale: Pa, Ga, Ke şi Pa superior, cadenţe imperfecte
pe Ga, Ke şi Pa superior, iar perfecte şi finale pe Pa. De multe ori Pa
superior atrage, ca şi Glasul al IV-lea Aghia, pe Ni superior. Zo superior
este natural atunci când melodia trece de acesta şi urcă; în celelalte
cazuri are mereu ifes.
Când cântarea este precedată de stih, acesta începe de pe nota Pa,
118 Glasurile genului diatonic moale (A)

se fixează apoi pe Ke şi cadenţează pe Pa.

Fraze caracteristice glasului

es V#
vt V3z te at1
mi o
i 1t
la 0
Lu !
ui !
A 1\t !
lu!u
1.
li

\0
i !t
i 0a
a vV

v2 V0V
Lă 0t
u ×
da ø!
aţi !
pe`teO
Do !o om
! nul
2!Avt V
2.

vV0V
şi t+1a
Do × ø]!:21a
nul t 
3.
o om

vV1V
Dum1t
ne O
ze 0a
u 2!
lu `t
ui PS
no \0
o !
o S0a
stru ,t <V
4.

Doa v !|
vt V e a !t
am!A
ne0Îm 0t
pă 3
ra `
a 0
te 0t
al 0
vea ; !
aS
5.

cu u t×
\0! ri ø!
i 1a
lor ,t <V

vV4V
şi tPb !!2
voi0
în 0t
so p
ţi !
i _
cu 0t
a 3
6.
nu mă le

1
şi 0a
lor ,t <V

î V!
,t <VI în !
dre !
ep t×
tă ø!
ă Ot
ă 0ri !
i !|
le !t
e !A
Ta3b
a `t
7.
a
Glasurile genului diatonic moale (A) 119

t0
le a,<V

2 0V
ple 1t
că 1
ciu 0
nea !
Ta !
ceat 1
mul ! ! ! mă :t1a
rind m<C
8.
tă prea

,<V0V
a t0
u os
u @zi 0t
mă 1
Doa ab)Ð !:
amt1a
ne m<C
9.

,<V0V mi 0tlu 0 ie o eş s@te at1

ne eab)Ð !:
pet1a
no Î
o {gt
10.

0
t!
o oA)Ð o)Ðf!A
t o {gV!K
2 o cÎ oi vV

vVL!
Lă0t daţi V 0
u 1a pe 0
El 0
în 0 pu 9
tru 0t te a0
11.
ri

0
le 0a
Lui vV3
lă 1t
u 1 !!pet0
da ţi-L El am<CK0s
du 0
pă

0t
mul 1
ţi ! !`tUS
i mea sla !
a_ve 1s
e "!
ei 20
Lui avt V

Din Starea a II-a a Polieleului


Măr 
tu 
ri  
si 
i 
ţi   
vă Dom nu
lui 
că 2
e


ste 
bu  
un li  
A  lu  că  
a   
i 2  în   t
vea a
120 Glasurile genului diatonic moale (A)

2
ac   ste  
 e  mi 
i 
la 
Lu 
ui !
A 
li 
lu 
u i

i 
a 


Măr 
tu 
ri  
si 
i 
ţi 
vă 2 
Dum
ne 
ze  
eu
lui

2
dum 
ne  1~0[
ze e 
ii  
lor  li  
A  lu  a  
i 2 

că  
 în 
vea ac   
a 2  ste  
e  mi i 
la 
Lu 
ui


A 
li lu
u i 
i 
a 


Măr 
tu 
ri 
si 
i 
ţi 
vă 
 Dom nu 
lui 

1~0[
do om 
ni 
i  
lor  li  
A  lu  că  
a   
i 2  în


vea ac   
a 2 e ste   
mi i 
la 
Lu 
ui
A
li 
lu


u i i 
a 

 
Ce  
elui
ce  
fa 
a 
ce 
mi    
nu uni ma
ari 
Uu t
nu
Glasurile genului diatonic moale (A) 121

 
ia 
A 
li 
lu  că  
a   
i 2  în 
vea  ac  
a 2

t ste   
e  mi 
i 
la 
Lu 
ui 
Ali  
lu 
u 
i i

t
a 

Din Polieleul de Petru Lampadarie

 
Ro  
bi 
i 
ro 
o 
bi  i  
Dom nu  lui  
u 2 

 
A  a  
a  li 
i 
i  
lu 
ui 
i  a  
i 2 

Lă 
 u u2  
u 
da
a 
a 
aţi  
nu  
me 
le 
e e  
Do 
om 


nu 
u u   
lu 
u   ui 2  
u  lă 
u  
da 
a 
a

t
aţi 
slu q
ugi 
pe 
e 
Do  
o o 
o  om
 
nu 
u  
u r
u

1
u  u   
u  u 
u u 2 ul  
u  a  
 A a  li i 


i t
lu 
ui 
i 2i a
a t 
122 Glasurile genului diatonic moale (A)

 
Ce  
e    
e ei ce 
e 
   
e  sta aţi  
în  
ca a t
a


sa 
a a 
 a  
Do  
om nu u 2 lui
  
în   ]
cur ţi  
i 2
le 

t
ca 
a  sei 2
Dum
ne 
ze 
e e 
ee  
u 
u 
lu 
u 

2
u 
ui  no
 o 
o  
os 
tru 
u  u 1
\

u u  u  
u 

t
u 
u 
u 2
u 
u  
 
A  a  
a  li 
i 
i  
lu


u i 
i ti 
a 

 
Lă 
u 
 aţi 
da  pe  
Do 
o 
o 
o  \  2
o om nul  

t
că 
ă 
e e 
 ste 
e 
e  
bu 
u 
un   Do
  
o  om
t

nu   
2 u u 
u 
u  
u u 
u u 
2 u  
u 
 u 
u 

ul   
  
A  a  
a  li 
i 
i  
lu 
u i 
i 
i t

t
a 

În matimile Papadichiei, glasul acesta are adeseori sunetele Di

Glasurile genului diatonic moale (A) 123


şi Zo cu ifes ( ). Se formează, astfel, de la sunetul Ga înspre acut o
sonoritate a cromaticului moale. De multe ori melodia se opreşte pe

Zo superior ( ). Atracţii melodice se întâlnesc pe Vu ( 
) spre Ga
 
şi pe Ke ( ) spre Zo superior ( ).

Din Heruvicul de Theodor Fokaeos


Î 4 chi  
în  i 
i  
i 
i  
i i 
i  
i i  i

 i 
i  i 
i  
i 
i t  i i i i  i i 
i i  
i


i 
i 
i 
i 
i 
i i i  
i 
i ` 
i  i 
i i 1

i  

4.a. Plagalul Glasului I TrifonÓn

(Πλάγιος του Πρώτου Τριφωνών)
Deoarece cântările stihirarice ale Plagalului Glasului I cadenţează pe
Di, atunci şi ehul a preluat denumirea Plagalului Glasului I Trifonon.
Staţionarea melodiei pe Di cere ca sunetul Ga să aibă diez (  ).
Atunci când urmează un ecfonis, o intervenţie a preotului, cadenţa
finală a cântării va fi pe nota Pa. Adesea, în cadrul acestui glas, Zo
superior are ifes permanent, fapt care este indicat de ftoraua . 
124 Glasurile genului diatonic moale (A)

Hristos a înviat


Hri 
sto 
os
a 
î 
în
vi
i 
a 
at di 
in 
morţi


cu 
 moa 
 ar
tea
 pe 
 e moa
 a  ar
 a } te 
 că ă 
ăl 
 câ â 

  
â ând şi  
ce e  
lo
or
din 
mor 
 
mâ ân 2 turi
 
vi 
a  a

 2
ţă dă ru   du
i in  
le 

Din Binecuvântările Învierii de Petru Lampadarie

A  
 li 
i  
lu 
i 
i  
a   A )
2 a  
a   li i 
lu


i 2
a 
Ali 
i 
lu 
ii 2
aa 
Sla 
a 
 Ţi 
vă  i i

 
e Dum ze 
ne  ee 
u t
le 
Glasurile genului diatonic moale (A) 125

Din cântările Laudelor, de Macarie Ieromonahul

tim  
 
Lă 
u  
daţi 
pre 
El 
în 
 ne 
pa  şi


în 
ho 
ră  
lă 
u 
daţi 
pre 
El  
în 
stru 
ne

k
şi î îîno o
or 
ga aa  ne  
a  a2

Doa 
    
a am ne 
îm 
pă  
ra 
te 
al  
vea 
aa  
cu u


ri 
i 
i `
lor  
şi 
Fă 
că 
to 
o 
ru
 le e a


al  
tu 
u 
u 
u 
u   
tu u 
u  ror 4  
u 2  Ce 
la r
ce

~
pen 1
tru 
noi 
Răs 
tig 
ni i 
i 
re
şi 
În 
gro t
pa 


a !!
re e   
a 
a ai   
prii 
i  i  
mit  
ca t
pe

 
noi 
pe
e 
to 
oţi
din 2 
ia 
ad  
să 
ă ne  
slo o

o 
o   
boo 
o  zeşti t  
o 2  Tu u
eşti 2
Dum
ne  
ze
126 Glasurile genului diatonic moale (A)


e ! !
u ul no 
o 
o 
o 
os 
tru  
a 1 
fa ră
de

t
Ti ne pe 
a 
a  nu
al tul 
u  t
ştim 

Din Prohodul Mântuitorului70, de Macarie Ieromonahul

şi tonisite de pr. Dorothei Iordachiu

Fe  
 ri  
ciţi  
cei fă ră 
pri 
ha 
nă 
în 
ca


le  ca  re  blă în  
le  gea  
Dom  lui  
nu 
K
u um

  ţă   fo 
2 
În mor 4 
mânt  Vi 1 
ia  pus ai ostHris 1 
toa 
a

70
Există variante ale Prohodului Mântuitorului care cadenţează cu cadenţă
finală în Di şi nu în Ke. În acest caz, este vorba despre Plagalul Glasului I Trifonon

Iată o astfel de variantă: 

şi nu Tetrafonon.

4
Vi t
a 
a 
ță ă 
ă 
ă  mo   
 î în  o 
or 
mâ 
â â 
ânt

 
pu 
u 
u 
su 
u  Te-a
 a a   
a ai Hris  3
toa 
a
a 
a 
se 

și y 
 o 
oș 
ti 
le 
în   
ge 
re  s-a 
    
e ești a 
au y 
spă


ăi 
mâ 
â 
ân
tat 
Sme 
re [
e e 
e 
ni 
i 
i  Ta [a 
a  a }
slă
vindm<C
Glasurile genului diatonic moale (A) 127

 şi  s-au
se  
  spăi 
mân 2 
tat 
oş  
ti i 
ri le t 
în


ge  
reşti 
ple 
că  
ciu 
nea 
Ta 
cea  
 ul 
mu   tă  
prea


slă ă   
vi  ind  
i 1 

Fe 
 ri  
ciţi  
cei 
ce 
cear 
că 
măr 
tu 

ri i


le 
Lui K x
cu 
toa tă   
i ni ma
vor  
că 
u  
ta

 El  
pe 

Dar  4 
  
cum mori 
Vi 1 

ţă  
a   şi cum  1 
şe eziîn 1 
groa 
a

şi  
pă   
 îm
pă 
ră  
ţi 
a 
mo or     
ţii o pierzi de 

t
tot  
şi 
pe  
mor 
ţii 
cei 
din  
 ad 
ia   îi  
în 
vi i t

`
e  zi  
e 1 
 128 Glasurile genului diatonic moale (A)

Starea a doua

  vi ne
Cu   sedar
   să
  dem  
că  la 
Ti 
ne2 
Zi 
di  
to

  Ce  
rul  
o  la 
ce 
pe  
Cru 
ce  ni  
 
mâ âi le

 întins
Ţi-ai    
şi-ai 
zdro  
bit 
de 
tot 
pu  
te 

rea a 
ce 
lu


ui `
ră  ău  
ă 1 


Mâi
ni 
le 
Ta 
le 
m-au
fă 
cut 
şi 
m-au 

zi


dit în 
ţe 
lep 
ţeş 
te 
mă K 
şi  
mă 
voi 
în


vă 0
ţa 
po
ru 
un
ci
le  
Ta  le  
a 

Cu  
 vi 
ne     
se dar să   vim  a Ta-n
slă   gro
2 
pa 
re  
Doa

 ne  
am   că  
cu  
Pa ti 
mi 
le  
Ta a 
le t
ne-ai 

şi  
  din
scos  iad
   din 
stri  ciu  
că 2  ne  
 ne am
toţi   iz
Glasurile genului diatonic moale (A) 129


bă 
ă `
vi  it  
i 1 

Alte variante

 mor mânt
 În     
Vi ia 
ţă 0'
 pus 
ai  
fost Hris 
 toa  se  
a a

 s-au  
şi  
2 spăi  
mân 
tat 
oş  
ti 
i 
i 
ri 
i '
le  
în 
ge

  
reşti ple 
că 
ă ciu 
nea 1'

 Ta a[  cea
: 
mul 
tă 
ă  
prea 
slă

vind  


 
Dar 
cum   
mori Vi ia 
ţă 0' 
şi cum   
şe ezi în  mânt  
mor 

 îm  
şi  
 pă  
ră 
ţi 
a  
mo 
oor  
ţi 
i Tu   
o zdro

   
beşti şi 
pe e
mor ce ei[ din
ţii  1'

: 
iad î 
îi  
în 
vi

ezi  

130 Glasurile genului diatonic moale (A)

Starea a doua

   q[       [    2 
Cu vi ne se dar  să că dem la Ti ne Zi


di  
to  o [ 
o   Ce 
rul  la 
ce 
pe  
Cru 
ce  
mâ

â âi 
ni 
i  
 
le Ţi-ai   
în tins  şi-ai 
zdro  
bit   to otV[ 
de 1'

pu: 
 te 
rea 
a  
ce  rău  
lu 

4.b. Plagalul Glasului I TetrafonÓn

(Πλάγιος του Πρώτου Τετραφωνών)
Anumite cântări grabnice şi potrivite ale Plagalului Glasului I se
termină pe sunetul Ke, fapt pentru care această ramură a ehului este
numită Plagalul Glasului I Tetrafonon.
Adesea, la glasul acesta Zo superior are în permanenţă ifes (chiar şi
când melodia trece de acesta în urcare), fapt care este indicat de ftoraua
 , care face pe Zo dar şi pe Vu superior cu ifes. Apihima este cea a
Plagalului Glasului I cu urcarea tipică spre tetrafonia ehului.


A 
ne 
a 
ne 
e 
e  es  
e 
Glasurile genului diatonic moale (A) 131

Din Stihologia Vecerniei

2  ne Doam
Pu  
ne 
pa 
ză 
gu
rii 
me 
e 
le 
şi 
u şă


2
de 
în
gră 
di   2
re îm pre 
ju rul bu 
uze 
lor 
me  r
e


le 


Să 4 
nu  1 
a baţi i   
ni ma mea 
spre 
cu
vi intey
de

t
vi 
cle 
şug  
ca 
să 
tă 
gă 
du 
iesc 
răs
pun 
su 
ri 
le

t
ce 
le 
din
pă 
ca  te  
a 

A  
 u 
zi 
se 
vor 
gra 
iu 
ri 
le 
me 
le 
că 
s-au

în dul  
2  cit  
ca 
gră   pă
si mea mân 
tu 
lui 
s-au

t 
rupt pe 
pă 
mânt  
ri 4
si 
pi   
tu s-au oa 
ase le 

t
lo 
or 
lân 
gă 
iad 
132 Glasurile genului diatonic moale (A)

 ~ 
Căci că tre 
ti 
ne 
Doam  ne
ne Doam o 
chii 
mei


spre 
ti ne
am 
nă 
dăj
du 
it 
să 
nu 
iei 
su u 2
fle 
tul

   
me eu


Pă  
zeş 
te 
mă 
de  
cu 
ur 
sa  mi-au
ca  re  pus


mi 
e 
şi 2 
de 
smin 
te 
li 
le 
ce 
lor 
ce 
fac  
fă


ră 
de 
le 
e 
ge 

 dea  
Că  vor   ja2sa
în mrea pă 
că 
to 
o  șii t 
o  

2
de 
o   
sebi sunt eu  pâ
 nă 
ce
voi
tre  ce  
e 

Din Binecuvântările Învierii, de Petru Lampadarie,

traduse de Nectarie Frimu

Bi  
 ne 
eşti 
cu   â  
u vâ ân    am ne
tat Doa e
Glasurile genului diatonic moale (A) 133


1 e a  
în 
va  
a ţă 
ă 0
ne !
e noi  I
pe 2  î  în 
dre

 
ep tă  
ă 
ă 
ri 
i 
le e 
Ta
a a 
le 

Din slujba Sf. Spiridon, de I. Popescu-Pasărea

 cu ră 
Bu  
 te 
în 
drep 
tă 
to  
rul 
ar 2
hi 
e


re  lor  
i  rea
zi 
mul 
bi 
se  
ri 
cii 
cel 
ne 
clin


ti 
it 
la   pra
u da 2 
vo 
slav  
ni 
ci 2
lor 
iz  
vo 
orul


mi 
nu   cu  
lor  
ni  ur 
ge 
rea 
a  
dra gos tei 
cea


ne de 
şer 
ta 
ată  …

4.c. Plagalul Glasului I Pentafonic

(Πλάγιος του Πρώτου Πεντάφωνος)
Anumite cântări ale genului papadic ale Plagalului Glasului I încep

de la Zo superior care are mereu ifes prin ftoraua şi pe care cadenţează
sau se finalizează melodia. Ramura aceasta se numeşte Plagalul Glasului
134 Glasurile genului diatonic moale (A)

I Pentafonic. Această scară este mixtă, cu intervalele diatonicului

moale de la Pa până la Ke, după care urmează intervalele diatonicului
dur (despre care vom vorbi în alt capitol), cu sunetele Zo superior şi

Vu superior în permanenţă cu ifes ( ). Are cadenţe imperfecte pe Di
şi pe Zo superior, perfecte şi finale pe Pa sau pe Zo superior.

Din Doxologia de Gheorghios Violakis

Sla  
 vă 
Ţi 
e 
Ce  
lui 
ce  2a
ne-ai ră  lu 
tat   mi 


i i  na   
i 2 Sla 
vă 2
în 
tru 
cei 
  
de sus 
lui Dum

 4
ne     
ze eu şi 
pe 
pă 
mâ â 
ânt 
paa  ce  
a 


în 
tru      
oa meni bu 
u 
nă 
ă  i 
vo   i 


i 
i 
re 

Că  
 ă 
ă 
Tu 
u 2   
e eşti U 
u 
u 
nu  
u 
u


ul 
Sfânt  
Tu 
u   
e eşti U  nu 
u  u 
u   
ul Domn
Glasurile genului diatonic moale (A) 135


I 
i 
sus 
Hri 
i  4  ~  
sto  os în 
tru  
Sla 
a 
a

a  
va  ne
Lui Dum   
ze eu Ta 
a  
tă  
ă 
ăl  
A a  a 

 in 
mi 
136 Glasurile genului diatonic moale (A)

5. Plagalul Glasului I Irmologic De La Ke

Sau Plagalul Glasului I Tetrafonic


Cele mai multe cântări irmologice ale Plagalului Glasului I se
psalmodiază având ca bază sunetul Ke, pe care se pune ftoraua , 
modificând în acelaşi timp mărturiile sunetelor în funcţie de ftora.
Ramura aceasta se numeşte Plagalul Glasului I Irmologic de la Ke sau
Plagalul Glasului I Tetrafonic71 (Πλάγιος του Πρώτου Τετράφωνος).

10 8 12 12 10 8 12

        

În ciuda faptului că este un glas plagal (mersul glasurilor plagale
tinzând înspre acut [Link].), melodiile acestui glas nu se întind pe întreg
registrul scării. Adesea întâlnim cadenţe pe difonia glasului, pe Ni

superior, având diez ( ) pe Zo superior şi ifes ( ) pe Pa superior. 
Atunci când melodia însă se opreşte pe Pa superior, acesta este natural.
În fine, Ga superior are ifes când melodia ajunge până la el.
Apihima glasului este Aneanes:

,
A 
ne 
a 
nes, 

În acest glas sunt compuse şi cântări care aparţin genului

compoziţional papadic.

71
Vezi şi Anton Pann, Prescurtare din Bazul Muzicii Bisericeşti şi din Anastasimatar
care se cântă grabnic şi zăbavnic, Bucureşti, 1847, pg. 71, unde utilizează termenul
de “tetrafon”. (n. td.)
Glasurile genului diatonic moale (A) 137

Are ca trepte principale: Ke, Ni superior şi Pa superior. Are cadenţe

imperfecte pe sunetele Ni şi Pa superior şi finale pe Ke.

Fraze Caracteristice Glasului

,1 V1<
de ~ 0
Dum 0y !! 1 tu 0t
i 1 !A ,t V
! meu
1.
ne zeu Mân to rul

,2 V0<
Iu 0t !3 ru 0
le _t
de 1a !A ,t V
oa { meni
2.
bi to

pen {!
,t Ve, tru0
ru 1t
gă 1
ciu !
u!ni !t
le 1
sfin !ţi!
lor1t
Tăi 0]
3.
Doa

` ne ct N
am0a

,V0<
pe tI?
ti '!i!
ne`t
e O<
te \0
mă !ă t0a
rim,V
4.

,2 V0<
pen 0t
tru I?
su '!
fle !
te 1t
le 1
noa `
aqa !
a!asSt0a
tre ,V
5.

Sfin { !
,t Ve, te 0 !t 1
moar 0 ! !t
lu 1~
ieş 0 ! pe
!t
6.
făr de te mi te ne

t0
noi a ,V

,2 V0<
mi 0t ieş ?!
lu I te !
ne1t
pe 3<
no Ab)Ðo !m
oÎ t o {g<!Koi,t V
7.
138 Glasurile genului diatonic moale (A)

,2 V0<
pen 0t
tru I
su !
fle !
te 1t
le 1
noa `
aqa !
a !
as S\t0
8.
tre

!:e mÎ
t e a{<!Ke ,t V

,VL !
Lă 0t daţi < 0
u 1a pe 0
El 0
în 0t
tim 0a
pa 0
ne 0
9.
şi

0t
în 0a
ho 0a
ră ,V 0
lă 1
u t2
da  ţi-L
!! pe 1a
El cNK/

în Mst 0
# stru 1<
ne 1×ø
şi-n or \t ga
! !a S0\
a !a S0a
ne ,t V

Exemple Muzicale
Dumnezeu este Domnul, de Macarie Ieromonahul

  
Măr tu 
ri  
si 
ţi 
vă  
Dom 
nu 
lui 
că 
e


ste  
bun K
că 
în  
vea 
ac 
e 
ste 
mi i 
la 
a  
Lui 

  ne  
Dum ze 
eu 
es 
te   
Do om nul  
şi 
i 
i

i  
s-a
a 
ră 1"
tat  
no   uă2 
o   bi 
net 
es 
te 
cu
vân  
tat
Glasurile genului diatonic moale (A) 139


Cel ce 
vi 
ne
în
tru 
nu 
ume
le  
Dom lui  
nu 2 

Din cântările Antifoanelor, de Theodor Stupcanu

Când  
  mă
ne 
că  
jesc  Da 
ca 
 strig 
vid  ţi  e 2 
Mân tu


i  
to rul   
meu  iz 
bă 
veş 
te  
su  
fle
tul2 
meu
de  
li


im
ba
vi 
clea  nă 
a 


Vi  
ia 
ţa y  ni
pu ust ci  
lor  
fe
ri 
ci 
tă  
e 
e


es 
te  
a 

ce lor ce  
se 
în 
tra 
ri  
pea 
a

ză   
  ne
cu Dum ze 
ie 
es 
cu ul   
dor 

 
Cu Du 
hul  
Sfânt 
se  toa te 
ţin 2  ce 
ele zu  
vă   u

te  
 îm
pre 
u  
u nă cu 
ce 
le 
ne 
vă `
zu 
u r
u
140 Glasurile genului diatonic moale (A)

te 
1 că ` 1
în suşi stă 
pâ
ni 
tor 
fi    cu
i ind de 
a  vă 


rat 
es 
te 
u 
u nul 
din   
Sfâ 
ân 
ta
Tre `
i 
i 1
me

e  

La  munţi
 y 
su fle te 
să ne 
ri  căm   
di 2 mergi

a 
co2
lo 
de 
un 
de  a 
vi ne ju 
to 
o 1 ul  
ru 

Mâ  na
  Ta  drea  
cea  ap 
tă 2  
şi de
 ne 
mi  Hris 


toa 
se 
a 
tin 
gân  
du1
se  
de`
toa 
tă 1
în 
şe 
lă 

y0
ciu 
u nea  2
să mă pă `
zea 
as 1 ă  
că 

Sfâ  
 ân
tu 
lui 2
Duh 
te 
o 
lo 
ghi2
sind 
să-i 
zi 
i

 cem   
i  
Tu eşti Dum 
ne 
zeu 
Vi 
a  
a ţa do

ri  rea


lu 2
mi  mi  
na  tea  
in  tu 
bu
nă
ta  tea  
a  tu  
îm
pă
Glasurile genului diatonic moale (A) 141


ră  î 
ţe eşti veci  
în2

Ceea ce eşti mai cinstită, de Nectarie Frimu

 
l Mă reş 
te 
su 
fle 
te 
al 
meu 
pre 
Dom

nul  
  şi 
s-a 
bu 
cu 
rat 
du  meu   k
hul  de


Dum 
ne zeu
 Mân
 tu 
i   meu
to rul   

Ce  
 
ea ce eşti 2
mai 
cin 
sti   cât
tă de  2
he  vi 
ru `

i 1
mii    
şi mai slă 
vi 
tă 
fă 
ră 
de
a 2
se  na  
mă  a


re 
de 
câ 
ât 
se 
ra 
fi   mii 
i   Ca re
fă 
ră 2
stri

 ciu  
că  u 
ne  2
pe Dum zeu  
ne  Cu 2ai
vân tul năs 4
cut 

 ti 
pe ~ cea 
ne  acu
a 2
de 
vă 
 rat /
Năs  toa  
că  a
142 Glasurile genului diatonic moale (A)


re 
de 2 
Dum ne 3
ze  
eu 
te  rim  
mă2

Din Doxologia de Nectarie Schimonahul

  vă 2
Sla    
în tru
  
cei de Dum
sus lui 2 
ne 
zeu  
şi 
pe2
pă


mânt 
pa 
a  ce  2 
a   în 
tru 4
oa  1
a meni bu 
nă
voi

re  


Lă  
` u 1
dă 
mu 
Te y
bi  
ne  2 
te cu vân 
tăm  
în

 nă  
chi 4 mu
ne 
ţi i 
e 
slă  
vi mu te 
mul 2
ţu 
mim

ţi 
 i e 2
 pen 
tru 
sla vaTa
cea 
ma re  
a 


În 
toa 
te 
zi  
le 
le 
bi  
ne  2
te vom cu  ta  
vân 

 lă
şi vom u 2
da 
a  
nu me 2în4 2
le Tău
 ac  
vea a  şi
Glasurile genului diatonic moale (A) 143


în 
vea 
cul y lui
vea cu  

 eşti
Bi ne cu2
vân  ne 
tat Doam Dum ze  
ne  e 
e  \ ul


pă  
ri 
in   
ţi lor no oş 
trii  
şi 2
lă 
u 
dat  şi


pro slă 
vi 
it 
es 
te 
nu 
ume
le2
Tău 
în 
veci   
A min

  Du
Sfin te 
um 2
 ze 
ne  e u 
u 
le  e  /
e 

Sfi 
 i 
i  i in 
te 
e e 
ta a  
a 
a 
re 

Sfin   lu
 te   2
fă ăr de 
e
e 
 a
moa   ar 2
te 
mi 
i  i 

e e 
e  ne  
şte  e 
e 
pe e 
e   no !:omÎ
e  t o {a<

!Koi
Din Binecuvântările Învierii, de Petru Lampadarie

Bi  
2 ne 
e 
eşti 
cu 2 ta  
vân  at Doa +
am
ne 
în
144 Glasurile genului diatonic moale (A)


va  
ţă mă   
ă 2  tă ă  
în drep ă 
ă 
ri  
i 
le

Ta 
a 
a 2
le 

A 
2 li 
lu  i a2
A  lu  u 
li  i i 2
a 


A  lu  
li  u i i  2
a   
Sla 
vă  Ţi  
ă  e 
e 
Du  
um

 ze 
ne  e 
e  le e 2 eÎ
u u  u e t e {g!K
Glasurile genului diatonic moale (A) 145

6. Glasul Al IV-Lea

6.a. Compoziţii ale Irmologhionului

Cele mai multe cântări irmologice ale Glasului al IV-lea se
psalmodiază ca glas cu baza pe sunetul Vu şi cu cele două tetracorduri
despărţite având, astfel, forma şi sonoritatea unui glas plagal. Acest glas
este Glasul Leghetos sau Plagalul Glasului al II-lea Diatonic. Într-
adevăr, dacă de la sunetul Di, care reprezintă a doua bază de plecare în
formarea glasurilor, urcăm două trepte, găsim pe sunetul Zo superior
baza Glasului al II-lea care formează (patru trepte mai jos [Link].) plagalul
acestuia, pe sunetul Vu, glas care nu se află, însă, inclus în cele opt
glasuri bisericeşti.

Glasul Leghetos
(Plagalul Glasului Al II-Lea Diatonic)

h ΛέγετοςBg

8 12 10 12 8 12 10

bB nN m<C ,<V _ .B/ cN/ vV/ bB/

Apihima glasului este Leghetos:

bt B 2 ' ! !A
Le ghe tosbt B
care arată cu adevărat legătura acestui glas cu Glasul al IV-lea de la
Di de unde, coborându-se două trepte, se formează glasul median al
celui autentic, Glasul Leghetos. Această legătură devine clară şi din
altă mărturie a ehului:

hR G
_
146 Glasurile genului diatonic moale (A)

h = Glasul al IV-lea;
Mărturia ehului înseamnă:

R
= glas autentic, patru trepte mai sus de baza de pornire
în formarea octoihiei;

_
B
= două trepte mai jos de sunetul Di;
= baza lui este Vu din registrul mediu;
g = ftoraua Glasului.

Are ca trepte pricipale Vu, Di şi Zo superior. Are cadenţe imperfecte

pe Di, pe Zo şi pe Pa superior, şi perfecte şi finale pe Vu. Atracţii
melodice se întâlnesc pe Pa ( =] ) spre Vu, pe Ga (]; ) spre Di şi pe Ke
];
( ) spre Zo superior. Zo primeşte ifes când melodia ajunge până la
el şi coboară; totuşi, el este natural când melodia trece de Zo în urcare;
în coborâre are iarăşi ifes.
Cântările în Glasul Leghetos rareori ating heptafonia scării (Vu
superior). Când melodia ajunge până la Vu superior şi apoi coboară,
atunci sunetul acesta are ifes; când melodia, însă, urcă şi staţionează
pe Vu superior, atunci acesta este natural.
Când o cântare este precedată de stih, atunci acesta din urmă
pοrneşte de pe sunetul Vu, urcă până la Di şi se încheie cu formula
cadenţială corespunzătoare, pe Vu.

Fraze Caracteristice glasului

hR G
_
br B Doam
2B0 ne 1y
stri 1 !!că0t
tre 1
Ti !
i !
ne !ta 2
u !
1.
ga t-am zi

!Abt B
mă
Glasurile genului diatonic moale (A) 147

bB0B
a 1]
în 1t
vi 1
a !at !
a !t
a 2
tre ! zi bt B
ia !A
2.

bB2B
de 0
Dum0t ! Mân
!+1tu 1t
i I
to ! !A bt B
3.
ne zeu rul meu

bB1B
cu x~0
tân 0t
gu p
i _
re +1
au 1t
stri I
gat ! !A bt B
4.
zi când

bB 0B
cu 0t
noş e ! !t zeu bt B
! !}ne 1a
5.
tin ţei de Dum

DumB0`t
bt B0a ne e O\
ze !
u !\t
u 0 e bt B
le !K
6.

bB0B
ai 1]
răb tq
dat !}
cu :!
u Stw
tru !
u! pul bt B
u S0a
7.

bB0B
Pen 0
tru 0t
a 0cea o]
as s0a 2!:`t
e P
S\0
i !
i S
8.
ta pe ti

ne mt <C
0a

bB0B
pe t3
ti ! !!2e 1]
te 1t
mă I
a i o
ri ib )Ð !} t i g!K
imbB
9.
i ne

b2 B0B
Dom 0t
nul 0
e o]
e s1x !At+Q
cu _]
ti `i 2O
i bt
10.
e ste

ne !Kebt B
t\!
148 Glasurile genului diatonic moale (A)

bt B× B e!
te ø! măo]
ă stIb
a io
ri 'i)Ð !} t i gim
!KbB
11.

bBL !}
Lă t0
u 1B
daţi a0
pe 0
El 0
în 0t
tim 0a
pa 0
ne 0
12.
şi

0t
în 0a
ho 0
ră 0
lă 0
u 0a
da 0
ţi-L 0
pe 0a
El bBK2t
în

tp
stru _
ne +1
şi-n 1y
or I
ga ! ne bt B
a !A

Exemple Muzicale
Din stihologia Vecerniei

hR G
_
Pu B~ 0
21 ne tO ne a t 0
Doam{ @ pa @
ză 1]
gu 1
rii t ×ø
me !
e !
le 0t
şi

u @
tO şă 0
de 2 0
în 1
gră t1
di ' !
re !
îm!:
pre4y×
ju ø !
u_rul 12
bu ' !
ze

!
lor`2
me ' !
e 1!
le A bB

Să B 4e
0 nu !
a 0
baţi r I'
i !i !
ni 1]
ma y1
mea a m<C 0
spre 1]
cu tO
vin '

!te !de2!vi!:
cle41
şug a 0
ca ~0
să 0y
tă 0gă 1
du q
iesc @
răs t×
pu øun
!! su
Glasurile genului diatonic moale (A) 149

0
ri 20
le a t1
ce ' ! ! !păt2
le din ca ' ! te bt B
a !A

A B 1]
20 u t1
zi a 0
se 1
vor t2
gra ' !
iu !
ri !
le t×
me ø !
le !
că 0t
s-au

20
în 0
dul 4q
cit !
ca 0\
gro r!
si !i 1]
mea 1 yq @;
pă mân tu 1
lui 0t
s-au

ru )Ð } 1
t!upt pe 1] t1a m<C 1]
pă mânt ri 1
si tq
pi  ! ! tQ
tu s-au oa _
se 0
le t

t2
lo ' !
or !
lân!}
găt×
ia ø ad
!A bB

Căci B 20
0 că 1]
tre t 1a
ti 0a
ne t1
Doam' ! ! !nete
ne Doam o @;
chii 1
mei

1
spre t2
ti ' ne
!am!!
nă 20
dăj 0
du tq
it !
să 0
nu @
iei t2
su ' !
u ! !t}
fle tul

me ø !A
t× eu bB

Din cântările Antifoanelor, de Theodor Stupcanu

hR G
_
Din B 20
0 ti 0
ne t2
re ' !
e!ţi 1 me ; `
le t0 e 0a
le 2q
mul !
te tO
pa
[

@a t!
timi se 1'
lup !
tă !
cutO ne a bB 0x
mi @ ci \ t5î !
î S 1] !0
în suţi mă 2!
spri
150 Glasurile genului diatonic moale (A)

!
ji tO te a mt <C 3
neş @ !mân
şi mă ! !tutO
ieş @
te _
Mân2+1
tu 1
i ` I'
to

!1meu
rul !A bB

!b} ~1
bB Prin Sfân 1]
tul y1
Duh 1
tot !
su _ tul ] 1
fle 21 vi tO
a

ză amt C< 0
@ şi 0
prin !:
cu 1
ră 1
t ţi '!
e!se !
înO ţă ab2 B 1~
t nal @ mi ]
lu 1t

tO
nea ' !
ză !
ă t!
se 0
în 0
tru 0\
u t!
ni !
i 1]
mea 1
Tre tO
[ meia mt <C
i @

2!: 1
cu sfin t2
ţe ' _
ni !
e !
de `O nă a
tai 1@ bB

Stri B yt
0 ga  !
t-a !
am2!
Ţi0 t! !
e Doam ne1]
cu 1
căl tO
[ ră m<C 0t
du @ din

t0
tru 0 !: 1
a dân cul t2 '[ !tu!lui
su fle 4 !A bB 0
!meu şi 1q
mi !e 1]
să-miyq
fi  !
e

! 21
spre a ]1
u tO re a m<C !X
zi @ dum21
ne 1 ie '[ !
ze t1 eş !
ti !
le yU'
Ta !
le

!} 11a bB
u rechi

Spre B y0
0 o ]0
Dom os nul 1
nă 21 '[ ! tU'
dej dea tot ! !şi-a
ci ne t! !}a 1
go
Glasurile genului diatonic moale (A) 151

1]
ni t1
sit a m<C 0
mai 1]
î 2q !} t1
na alt es ~ 0 !cât
te de ce [ei
toţiA mt <C 2'
! 2! !

!
ce 0
îl 2! ! tO
în tris ză a bt B
tea @

Ceea ce eşti mai cinstită, de Nectarie Frimu

h ΛέγετοςG

Mă B t1
@ reş a~ 0
te t0
su 0
fle 0
te 0
al 0
meu 0
pre t0
Doma
L
nul bt B 0
0a !} 1
şi s-a bu 1]
cu t1
rat a 0
du 0
hul 0a
k de 0
meu t0 Dum

0
ne t0
zeu _
Mân 1
tu 1
i tI ' !meu
to rul !A bt B

Ce B ~ 0
t1 ea 0
ce 0 2!: 1
eşti mai cin tO
[ tă a t!
sti @ de: 1
cât 0
he @t
ru

`O mii a bB @C
vi 1@ mai V 1
şi ~1 slă y1
vi ' ! fă B 0
tă vt V 3
i !A ră !
de!2
a 1]
se

1t
mă ×
na ø !
a !
re !
e t!
de 1~
cât 0
se _
ra tO mii a bt B 1~
fi @ ca 0
re

0
fă !:
ră 21
stri 1 ciu [ !
că t 1 u!ne02
pe @ 1
Dum ne t1 '!!
zeu Cu !}tul
vân 21 ai
152 Glasurile genului diatonic moale (A)

1]
năs 41
cut a m<C !:
pe~1
ti 1]
ne yO
cea ' !
cu!a 2!
de1]
vă t1
rat a .B/ Năs
!} 1t
că

tq
toa !
a_re @ 21] 1t
de Dum ne × ø!!
ze eu te !t
mă\ 0
ri !:
imbB

6.b. Compoziţii Ale Stihirarului

Cântările stihirarice al Glasului al IV-lea (idiomelele stihirarice
şi slavele) se cântă în Glasul al IV-lea Stihiraric de la Pa, care este o
combinaţie dintre Glasul I Inferior şi Leghetos. Am văzut că la patru
trepte deasupra sunetului Di, baza de plecare în formarea ehurilor, se
obţine pe Pa superior Glasul al IV-lea. Însă, din cauză că baza acestui
glas depăşea registrul mediu, s-a transferat în antifonia ei, adică şapte
trepte mai jos, pe sunetul Pa.

Glasul Al IV-Lea Stihiraric (de la Pa)

hRVa
Glasul acesta începe de la nota Pa, care este şi treapta I sau baza
lui, şi se încheie, de obicei, pe nota Vu a Glasului Leghetos (în vechime,
melodia se încheia pe Pa).

h = Glasul al IV-lea;
Mărturia glasului reprezintă:

R
= glas autentic, patru trepte mai sus de baza formării

V
ehurilor;
= are baza pe sunetul Pa din registrul mediu;
a = ftoraua glasului.
Glasurile genului diatonic moale (A) 153

vV bB nN m<C ,<V .B/ cN/ vV/

10 8 12 12 10 8 12
8 12 10 12 8 12 10

bB nN m<C ,<V _ .B/ cN/ vV/ bB/

Apihima glasului este Aghia:

vt V0a
A 0x
ghi 0a
a vt V

Când o melodie în acest glas cadenţează pe Pa, foloseşte scara

Glasului I Inferior (Έσω Πρώτος), preluând şi toate caracteristicile
lui (trepte principale, atracţii melodice etc.) în timp ce atunci când
cadenţează pe Vu preia caracteristicile Glasului Leghetos. Are cadenţe
imperfecte şi perfecte pe Di, Vu şi Pa şi finale pe Vu.
Glasul al IV-lea de la Pa, chiar dacă este în strânsă legătură cu
Glasul I Inferior, cu Glasul Leghetos şi cu Glasul al IV-lea Papadic (îl
vom prezenta imediat după acesta), totuşi se deosebeşte după formele
melodice şi cadenţe.
Când melodia este precedată de un stih, atunci acesta din urmă
începe din baza Pa, urcă la nota Vu, şi apoi la Di, încheindu-se cu
formula cadenţială corespunzătoare, pe Pa.

Fraze Caracteristice Glasului

hRVa

vV!c t1V1q!4 w#a r

pe Ti ne cea a lea să vV
1.
154 Glasurile genului diatonic moale (A)

vt V1B
pu 0
ru 0
rea @y cioa V!}
Fe 3z a :!
a St0a
ră vV
2.

vV1B
a t2
u !u!
zi 1] Doav!|
mă tq a!amt !A
nevV
3.

v2 V0V
în 0t
tru +q pu C3
tot @ u VtPS !_ ni 1s
i "!ti
4.
te er

t0
ce avV

toţi Vtq
vV3 î !!
înSPb
ge US
t ri !i )Ð 1s
i "!ti 0a
Lui vV
5.

vV1B
să `}
ă tqv
la \!
u !\2
u !de!cet3V
pre z!×ø
e e \t!A
Do)Ð 1s
o "!t
6.
om

t0
nul avV

Scoa V0
vVL0a te 0
din 0
tem 0
ni 0
ţă t0
su a0
fle 0t
tul 0a
7.
meu

vV!
ca 0
să 0
se 0
măr 1
tu 1k
ri t1
sea ! căvt V3z
as!A nu

Ub
u \me
t!A_lu 1s
u "!2
ui 0a
Tău vV
Glasurile genului diatonic moale (A) 155

Exemple Muzicale
Slavă..., Şi acum... de Macarie Ieromonahul

hRVf

Sla Ba !}
t1 a `a 20
vă ` Ta V !a !aS O\
ă tq a t!
tă A )Ð 1s
ă "!ă 20
lui 1t
şi

tO
Fi ' !
u !u 2!lui0şi t1
Sfâ ' !
â !c
â 3V
ân tP
tu S !
u_lu 1s
u " !t
ui

t0
Duh a vV

0V
Şi 1t
a × ø!!şi`i q
cu um t pu!u!uSO\
u !
tru A)Ð 1s
u "!u0
t rea avV

0
şi 1
în tO
ve ' !
e!e 2!
ciiA t+ 1a
ve @C
ci 3V
i tP
lo S !
or _A 1s
a "

!
a t0
min a vV
Toată suflarea, de Anton Pann

hRVf

Toa B 0[
\ t1 a !}
tă `
ă 20
su ` fla ] `
u t0 a 0a
rea m<C 0t
să x PS
la !a

\!
u !\
u de pe Vz !
2! !ce t3 e 1~
e 0[
e s\ t!
DoA )Ð 1s
o "!
omt0
nula vV 1B
lă
156 Glasurile genului diatonic moale (A)

1t
u ×da ø !
aţi!:
pe`te× {ø ! Q
Do om nu !
u!ulS\ 20 i S} 1t
di ! in ×
ce ø !
e!eS

O]
ru t0
uri a m<C 0
lă 0t
u ×da ø{ !
aţi!
pre!: E Ma os
e t1 e ]1
el tP
î S

!î !
înS\ 0
tru !} u ø\ tU
u S× ce S !{
ei _
de 1s
e "! sus a mt <C p
e 20 Ţi !:
e

1
se 1 vi Ba'b i)Ð !\
cu t1 i t!
ne !}
e\1 â S} 1t
câ ! ân ×
ta ø !
a ! re ]ø
a S×

e mt <C 0
0 Du ; !
u Sq
u ! !S 20
u um ne `}
e t1
ze a 1x
e 0e US
e t!
u }: !
uS

\0
u !t
u 0k
le bB
Stihiră la Laude, de Anton Pann

hRVf

B la 1
Ce ø @]
t× ce `}
e tq
cru  !
ce _]
ai 21
su 1]
fe t×
ri ø !\
it !
şi !i S

1
i t1
moa a 1s
a "!
a!a!
ar S\ 20
te !}
e t1
şi a? os
i 1V
ai t!î }: !
înS Pb
vi t

tU
a S !
at _
di 1s
i "!
in 20
morţia vV 0x
a t3
to PS ! !u S: t
ot ]\ pu

1M e ]×
te a? os er ø t!
ni }: !
i S\0
ce !} e ø\ tU
e S× Doa S !{
a a)Ð 1s
a " !
am t
Glasurile genului diatonic moale (A) 157

20 măX t1
ne a m<C !} ri a'b )Ði im
!} t1
Î `}
în 1
vi `
i tqe _
rea !
a \t0
Ta

!Ka bt B
6.c . Compoziţii Ale Papadichiei
Cântările papadice ale Glasului al IV-lea se cântă în glasul care are
baza pe sunetul Di şi reprezintă glasul autentic de la care se formează
şi Plagalul Glasului al IV-lea din Ni.

Glasul Al IV-Lea Al Papadicului

hRMj

h
Mărturia glasului reprezintă:

= Glasul al IV-lea;

R
= glas autentic, patru trepte mai sus de sunetul Ni (baza

M
de formare a glasurilor);
= baza este Di din registru mediu;
j = ftoraua ehului, care arată desfăşurarea intervalelor
scării lui.

12 10 8 12 10 8 12

m<C ,<V .B/ cN/ vV/ bB/ nN/ m<C/

Apihima glasului este Aghia:
pentru cântările grabnice (σύντομα)
158 Glasurile genului diatonic moale (A)

mt <C0a
A 0x
ghi 0a
a mt <C
pentru cântările potrivite (αργοσύντομα)

mt <C0a
A 0ghi x0
a a1
a w2\!!
a a S: Î
t a {g!a Amt <C
Are ca trepte principale: Di, Zo şi Pa superior. Are cadenţe
imperfecte pe Zο şi pe Pa superior (formând glasul Aghia Tetrafonic),
perfecte pe Di şi pe Pa superior, şi finale pe Di.
Adesea, cântările acestui eh stau în legătură şi cu glasurile
Leghetos, Plagalul Glasului I şi Plagalul Glasului al IV-lea, preluând
şi particularităţile lor.
Atracţii melodice se întâlnesc pe Ga ( ]; ]
) spre Di, pe Ke ( ) spre
Zo superior, şi pe Ni superior ( ]; ) spre Pa superior. Zo superior
este natural atunci când melodia trece de acesta în urcare. În toate
celelalte cazuri, Zo este întotdeauna cu ifes.
În acest glas se întâlnesc compoziţii precum: selecţii (la sărbătorile
mari [Link].) din versurile psalmilor (eclogarii), polielee, pasapnoarii,
doxologii, prochimene şi aliluiarii de la Apostol, heruvice, chinonice,
irmoase calofonice, matimi şi kratime.

Fraze specifice glasului

hRMj

m2 <C0M
ne 0t
spur ×
ca ø!
a!tă02
ne 1]
în 1t
ti q
na !|a !ta!A
tăm<C
1.

m<C0M
Mân 21]
tu 1t
i q !|!t
u !A
le m<C
2.
to ru
Glasurile genului diatonic moale (A) 159

În M×
mt <C0a tru ø]!}
u tO !|!t !Am<C
3.
cei de e sus

m<C0M
Pe t1]
Do Î
om a't!A
nu!vuAtI
u !u! t ul ]Gm<C
u !uo
4.

m<C0M
în e
t nea: "!
amS\0 i S}1t
şi ! i Pî S!
î )Ðî 1
î s"!
înt0a
neamm<C
5.

m< C+Q?
a z_]
a !t
a3 a ; z`X m a \0
a PH a !a St0a
a m<C
6.

m<C@M
A 1]
li y×ø
lu !
u_i o s< i 0a
i 1w 1 ia =s M a !a 0\
a !y
7.
a

!a 0\
a !
2 a 0\
a \0
t a !a og ] a \!
:S a 1w :aS a0ka m<C
t a!1w

Exemple Muzicale
Din Polieleul de Daniil Protosaltul

hRMj

t× M ei !
Ce ø ! ce 0
vă tU
? e_
te S ! meţi 0]
de t1 o M1
Do o] om 2!
nulA

te
bi US
 ne !e _
tcu 1
u u)Ð vîn
!\ 21
ta !
a S 1]
aţi t1
pe o]
e 1t
e

\tDo
!A)Ð 1s
o " om
! t0
nu a 3
u S" !
u!u tQ t u ]a os
u u)Ð o u ]1
ul t0
A "; !aS
160 Glasurile genului diatonic moale (A)

\0
li !}
i S1
i tP
lu S !
u_i 1s
i " !i t0
ia k m<C

Din Polieleul de Iacov Protopsaltul

hRMj

a
Şi Ma `]
t0 i X1
po 1
me t1
ni ' !\ ! !\
i rea a t0
Ta !:
a 0în tI
nea ' a)Ð

!
am t1 î ] !:
şi a~×ø în t1
nea "; !:
a S\ 1
a !:
a S×
a ø 2!
a !
a S: t1
a a? o]
a s

@t
a qa @; a mt <C 2
a 1a A 1
li q
lu !
u!u S t\ 0a
i )Ð
i 1s
i " !t
i

t0
ia a m<C
Prochimenul Apostolului Teofaniei

hRMj

Bi M !}
t@ ne 1 vân ] O
cu 1t tat !
es !:
te t1 ce ø] !t
cel a× e } O
vi !{
i |!
i t!
neA m<C

0
în 0t
tru 3
nu !
u !}
me: !eS 20
le at 1] ` 1'
Do om nu ta lu
!0A !v
u A 0tI
u 'u
!!u!
u

ui MJm<C
to]
Glasurile genului diatonic moale (A) 161

Măr M 0 vă 9
L0 tu 1]
ri t1
si a 0ţi 0t
a nu 0
Dom 0 lui 0t
că

t0
es 0 bun .tB/k !}
te 0a că×
s !{ _
în vea ac te
e : " es
!S 0
te !
} e ]
e S 1t

tP
mi S !{
i_ la 1s 20amt <C
a a"!Lui

Din Doxologia de Petru Lampadarie

hRMj

0M me V' !\
Pri t1 e !e !+e t1
şte a nN !
ru 1] ciu M !
gă tq nea)Ð } t1a a ]ø
noa ×

!: tră a mt <C 1~
as 21 Ce os ce)Ð } t1
el ! şezi k .B/ 0 t!}od
de-a dre a !
ap_ Ta] a?
ta a t1

os
a 1a y0
tă ' !\
ă !{
ă !\
ă 10 ui my <C 0
lu !: şi 0
ne 1]
mi 1t
lu

t\ 1 e S} 1
ie ! e PS
e !
e !
e tP
S şte S !e _
pre 1s
e "!
e t0
noi km<C

Bi M 0\
20 ne t1
e 0[
eşti !
cu 1]
văn tw
tat  Doa e ] 1t
!{| !amt!neA os în

t+q ţă )Ð } tO
va ! ne ' pe
! !\
e 40 înn 0
oi m~ <C !
no !: tă M"; !ăS \ 0
drep y4 i S}
ri !
162 Glasurile genului diatonic moale (A)

1
le tP
Ta S !
a )Ða 1s
a "!
a t0
le k m<C
 Capitolul V
Glasurile Genului Diatonic Dur (A)

1. Glasul Al III-Lea Inferior

hp
Trei trepte mai sus de sunetul Di din registru mediu72 (baza de
pornire în formarea glasurilor), pe Ni superior, îşi află baza Glasul al
III-lea al muzicii bisericeşti. Însă, din cauza faptului că acest glas era
mult prea acut şi depăşea (ca bază [Link].) registrul mediu, s-a transferat
pe baza plagalului lui, pe sunetul Ga, întrebuinţând scara acestuia şi
numindu-se Glasul al III-lea Inferior (Έσω Τρίτος).

p = Glasul al III-lea;
Mărturia glasului reprezintă:

1o
= oligonul arată că ehul are legătură Plagalul Glasului I,
iar cele trei caractere indică împreună faptul că baza
ehului se află la trei trepte deasupra bazei de formare

N
a glasurilor;
= baza glasului este sunetul Ga;
h = ftoraua arată că glasul aparţine diatonicului moale
şi, atunci când pe Zo se pune ftoraua 0, structura
intervalelor se constituie din ton mare, ton mare şi
semiton.

72
Vezi şi subcapitolul III.2 Cum găsim treapta I sau baza fiecărui glas pg. 76.
164  Glasurile genului diatonic dur (A)

Mărturia desenează denumirea muzicală a ehului, Nana:

hp
)
12 12 6 12 12 12 6
+
nN m<C ,<V .N/ cN/ vV/ bB/ nN/
Apihima glasului este Nana:

nt N #
Na 3
a 0a
na nt N
Glasul al III-lea Inferior se împarte în: Simplu sau Papadic şi
Glasul al III-lea Median (Μέσος Τρίτος).
Glasul al III-lea Simplu sau Glasul al III-lea Papadic Inferior
(Παπαδικός Έσω Τρίτος) are ca trepte pincipale: Ga, Ke şi Ni superior.
Are cadenţe imperfecte pe Ke si pe Ni superior, perfecte şi finale pe
Ga.
În acest glas se intonează polielee, laude pe larg, doxologii,
heruvice şi chinonice.

după mărturie: Glasp

Glasul al III-lea Median se notează prin difonie descendentă

_ @
(sau )
În acest glas se intonează cântările irmologice şi stihirarice.
Atunci când cântarea este precedată de un stih, acesta din urmă
începe de la Ga, urcă până la Ke şi, în final, cadenţează în registrul
mediu, pe Pa, de unde debutează şi cântările de după stih.
Atracţii melodice se întâlnesc pe Di ( ];
) spre Ke, pe Zo superior
];
( ) spre Ni superior (atunci când melodia ajunge în tetrafonie), şi
pe Vu ( =]
) spre Ga. Când face cadenţe pe Pa şi pe Ni, atunci preia
atracţiile melodice ale Plagalului Glasului I şi ale Plagalului Glasului al
IV-lea, în mod corespunzător. În anumite cântări, melodia staţionează
Glasurile genului diatonic dur (A) 165

şi pe sunetul Di (tetrafonia Plagalului Glasului al IV-lea).

În fine, anumite cântări cadenţează pe sunetul Ni. Atunci
ehul acesta se numeşte Glasul al III-lea Paramedian (Τρίτος
Παραμεσάζων) (de exemplu: Condacul Naşterii Domnului Fecioara
astăzi).

Fraze Caracteristice Glasului

hp

n2 N1N
pen 1t
tru 1
sla !
va!
Ta!t O re ant N
ma @
1.
cea

,t <V0N
şi _
în 1
vea 0t
cul 1
vea !\
a !cu!}
ut1a
lui nN
2.

Sfin N!
,t <V2 te !
făr0t q!te0mi !t
lu1
ieş !
te !
ne!}
pet1a
noi nN
3.
de moar

nN1C
De 52
n-ar !
zi !r
di q
Dom!ynul
I ca !
sa !+
bu1N
nă t1
tă 1
4.
ţi

lor ,2 <V0V
0a în !t
za 1 ! !os !te t!AnivV
dar ne-am

,1 <V0V
de 0
Dum 0y
ne I !!tu!i `Xi tq !|! t !A vV
5.
zeu Mân to ru ul meu

nN1C
a \t0
u !
u S1
u #]
zi `X
i 1 t! ! ne ct C
am !A
6.
mă Doa

nt N0V
pe `
e Pb t!}:!o S\0
o !\t
om 0nu !:
ul vV
7.
e Do
166  Glasurile genului diatonic dur (A)

e e t e+ GN nN
a !} o
su Vfle
,t <VI !! te _2
lor 5' C !
noa !t tre 'b)Ð
8.
as

t ne A !c a
,<V 0N
mi 0t
lu PS
ieş ! !0
te A !0 peet
e !
no 'b o)Ð
9.

!}
o ot oi+ GN nN

nNL0N
Lă 1]
u t1a
daţi 0
pe 0
El 0
în 0
tru 0t
pu 0a
te 0
10.
ri

du V
0t
le 0a
Lui ,<V0
Lă 1p
t da !
u k 1 !!}pet1a
a ţi-L El ,<V0x

0 !t1
pă mul ! !sla!
ţi mea veit!A
luivV

Exemple muzicale
Din Stihologia Vecerniei, de Victor Ojog

hp

Puc ) !
e net0
Doa os ne a tI
am # N'!gu
pa ză !}1 me ] `
rii t1 e 0a şi x0
le ,<V 1t

tO
u !
şă 02 !gră
de în ! tO re a 0
di @2 îm 0
pre tp
ju  !
rul !2
bu 1
ze 0t
lor

t1
me '!
e!e !}
e 41
le anC
Glasurile genului diatonic dur (A) 167

0C
Să 1 e)
nu !
a 1y
baţi ×
i ø! !ma
i ni ! t! A 0:
mea spre0
cu t1 'N )Ð !}
vi in te 1t
de

vi ] 1
t1 şug ,t <V 1
cle 0a ! !dez02
ca să-mi vi 1
no 1t
vă 1'
ţesc !
pă!
ca_t
a

21
te 0
le t1
me '!
e! e }1a
e !2 le nC

1C oa '0 !
Cu x t2 me!2
niiA0
cei 0 fac 'N _
ce t1 fă !+
ră1 le ] 0a
de tO ge ,<V

1x
şi tO
nu 'mă
!02voi !
în _]
so t1 a!0
ţi cu a t1 e şi !ti }41
le '!\! lor anC

0N ta C) 0
Cer 13 mă !
va y0
Do os
om #
nul 0 mi 'N !
cu tI !} 1t
lă şi mă

va ] 1
t1 mus 0a
tra ,<V 1x
iar tO
un !
tul0 t! !al0
de lemn pă `X
ă 1că t!
to º @
şi

1a
lor ,2 <V !
să 0
nu t1
un ' ! !2} 1a
!pul
gă ca meu nt C

Din Stihirile Învierii, de Victor Ojog

hp

ScoaN 0
L t2 te 0
din t0
tem 0
ni 0
ţă t0
su 0
fle 0
tul
168  Glasurile genului diatonic dur (A)

0a
meu k0
ca 10
să t1
la ' !
a!u_ nu v me
de yq ! !1 !A vV
le Tău

1 Cru 'N cea

Cu yI ! !}Ta1 toa ] 0
Hris tO 02 0
se Mân tu 0 to 0 @
i t1 ru

1a
le ,<V 0x
pu tI 'V ! mor
te rea ! !ţiit1
s-a ~ 0[
a !dez!2 gatvy V 3C
le !A şi 0
în

0
şe 11
lă q
ciu @
nea 0
di y1
a '_
vo _]
lu `X
u 1'
lui `! ! 1!bitA cC
s-a zdro

4
iar yI 'N ! !}o 1
nea mul nesc ] 0
me yO prin 01
cre q
din !
ţă0
fi yO
ind 'b! _t
mân tu ]

t1
it a ,<V 1x
cân q
ta !
re tq
Ţi !i !i S 0a
e ,4 <V p !w
tot dea
1 na  _y
u Q a

`O
du \1! e ny N
ce !A

Din cântările Antifoanelor, de Macarie Ieromonahul

hp

1N
Ro t I'
bi !
i !}
ia 1 o ]1
Si t1 nu 0a Tu V '0!
lui tP o !2
ai !
sco`X
os1t
din

tU
Va S !a !
vi ! t!A vV 4N
i lon şi 1
pe tq
mi  ne
!)din
! tO @a 20
pa timi la 1
vi

t1
ia '!)
a! ţă 0
mă tP
scoa S ! !0
a te Cu t1
vâ '!
ân!
tu !} le ant N
u 21
Glasurile genului diatonic dur (A) 169

CeiN !
tw ceI
sea ! nă} 1
mă2! a ]1
în t1 u 0
stru 10
cu tq
la  crimi
! !tDum

2!
ne 0
ze t1
ieşti a ,<V 0
se 1
ce tq !0
ra vor ! t0
spi ce în 0
tru 0
bu

1t
cu ×
s i !i )Ði 21
ri ! a 1
vi t1
e '!
ţii US
ce !
e 2!
lei 0
dea t1
pu ' !
u

\ru
!!}u t1
rea anN

1
Sla 0 Ta 'N!
vă tI tă !}
lui1 Fi ]1
şi t1 u 0
lui 0t
şi P'
Sfân ! lui}
tu !t

Duh a,t <V

21

Şi N 10
t0 a qcum!
şi t1
pu ' ru
!rea şi V 0
!A t0 în 0 ! t1
ve cii ve ' !
ci !
lor

!\
A t0 !:vV
mi in

0
Prin 21 tul N tO
Sfân 1 Duh 0
toa !
tă tI
bu ' !
na!}
dă1 i ] 0a
ru tO re ,t <V

că 51
t0 cu 1
Ta !
tăl t!
şi `X
i 0i _
cu u`Xq2 ul ,t <VIV
Fi !A îm 'pre
!!u 1t
nă

20
stră 0t
lu US şte a v2 V 4N
ce !e_ în 1p
tru tO
ca ' !
re !
le tq
toa !a !aS 0
te
170  Glasurile genului diatonic dur (A)

0
vi t1
ia '!
ză!
şi !
se `O că kny N
miş 1@

Ceea ce eşti mai cinstită, de Nectarie Frimu

hp

Mă ] t1
L 1N reş a 0
te 0
su 0
fle 0
te 0
al 0
meu 0
pre t0
Doma

0a
nul ,<V !}
şi 0
s-a 0
bu 0
cu t1
rat a 0
du 0
hul y0
meu af 0V
de 0
Dum

0
ne y I' ! !tu!i `Xi tq
zeu Mân to  !|
ru !2 !A vt V
ul meu

Ce C 0
t3 ea 0 !2 1
ce eşti mai 1 sti '0 !
cin t1 i ! de N t!
tă 1 câ !
ât !}
he1ru t

vi ] 10
`O şi} 1
mii a ,<V !y mai 1
slă q
vi !
tăt1
fă ' !
ră!
de!}a 21
se 1
mă t1
na '

!a!vre!e t!
de =
cât !
se0
ra t! miivt V 5n
fi| !i !A ca ' !
re !
fă ! 2!} 1
ră stri ciu ]
că tO

0
ne !:
pe t1
Dum 1
ne q ! t1
zeu Cu vân ' tul
!! !: 61
ai năs cut a ,<V !:
pe ~ 1
ti 1y
ne

tO
cea !
cu!a2!
de!:
văt1
rat a0
Năs 1t
că 1
toa !
a!re 0t 2! 0
de Dum ne t1
ze ' !
eu
Glasurile genului diatonic dur (A) 171

! !} t1
te mă rim k nN

Din Doxologia de Neagu Ionescu

hp

0N ri ) 0
Mă x t3 re 0
în !
trut0
cei !
dep
sus !t
lui1]
Dum1 zeu ,t <V
ne 0a

t0 !: 1
şi pe pă 1
mânt t1
pa ' !a !A
ce20
în 0
tru 4 I'
oa ! ! 11
a meni bu 0
nă

0\
vo t!
i !} re nt N
i 1a

Lă C 15
21 u t1
dă ' ! !0
ă mu bi 'N !
Te tI !} 1
i ne cu ] 1
te t1 vân

tăm ,t <V0
0a ne !:
în 1
chi 1
năm t1
Ţi ' !
i !A
ie 20
te 1
mă t2
rim ' !
mul!ţu!t
mim

tO
Ţi @
e 0
pen 20 !t!ri 1
tru mă rea 0
Ta 0\ t!!}a 1a
cea ma re nt N

t3C) 0
Doam ne 0
Dum !
ne t1
ze ' !
e !
u0le 20 lu tN I'
Mie 1 şe ! !}
e lul

1 t1] 1
lui Dum zeu ,2 <V w
ne 0a Fi !
ul t1
Ta ' !
tă !A
luit2
ce ' !
la !
ce ! t! 1V
ri dici pă

0
ca 0
tul tI
lu ' ! miiv2 V 4
u !A mi N 1
lu t1
ieş ' ! !pe!: 21
te ne noi a t1
ce ~
172  Glasurile genului diatonic dur (A)

0
la 0
ce !
ri 2I
dici '!
păt!
ca1
a 0
te 0
le t\!
lu !} mii nt N
u 1a

Pri C 1
21 i t1
me ' !
eş !A
te 20
ru 0 ciu 'N !
gă tI u !}
ni 1N noa ]
le `O

10
stre a ,<V !:
ce ~1
la 1p
ce y1
şezi 0 ! !
de-a dreap ta t2
Ta ' ! !A tp
tă lui şi _
ne

1
mi 0
lu t1
ie '!
eş !
te !} noi ant N
pre21

t3 C'!!
Bi ne eşti!2
cu!}vân
1t Doam]0a
tat ON Dum514
ne 20 ne q
ze !
ul 1
Pă 11
rin '

!ţi _
lor yO
noş @
} lă 1t
şi X21
trii a,<V ! u 1dat 0 !_]
şi prea mă t1
rit a ,<V

0
es 1
te t1
nu ' !
u !
u ! 2! 1
u me le t1
Tău ' !
în veci min a nt N
! !}A 21

Din Cântarea a IX-a a Canonului Întâmpinării Domnului

hp

~ 1N
Nu ~ 1p
pri 4×
ce ø ep
! _1
Cu ×
ra ø !
a_tă y0
ni a 1x
i 0i ci)Ð y

4 1a
î `X
în 2
1 ri !i _
ge yS nici 41
oa 1
a _a \!
me!}
e S r1
nii a nN
Glasurile genului diatonic dur (A) 173

1~
Mai 14
că ×
şi ø !
i _1
Fe ×
cioa ø !
a _y
ră 0a
ce 1x
e 0e e)Ð 41
î a

`X
în2
1 ne !e _
ti yS s-a 41 ă -_
să 1 âr S}r1
vâ ! şit anN

1N
În ~ 14
mâini×
ţi ø !
i _1
ne ×
Si ø !
i _
me y0
o a 1w
o 0 )Ð y
o on

41
bă a `X
ă 2
1 nu !
trâ yS ul _
îm 41 ă -_
bră 1' ţi !}
i S r1
şat a nN 1~
pe

14
al ×
Le ø !
e _1
gii ×
Fă ø !
ă _
că y0
to a 1x
o 0o or)Ð 41
şi a `X
i

2 1 pâ !
stă yS â_nul y1 u -_
tu 1 u Sr}~1
tu ! roraynN

t 1N
Năs a~ 1 toa a) PS
că a o1 a ] !a _a
re o\1C
de !
eS0
e 1x
e

PS
Du ! !SPS
u um ne \!
e !eSo0\
ze 0
e 0[
e s0e PS
e eu a nt N
@N

nă ] 1a
o+ 1a ă 1a
dej o\dea a ø\ !
! !a S}× tu !
tu !A
roro1
creş a 1
ti !\
i !ni !}
i o1
lo

\0
o 0[
o s 0k
or nN 0t
a \3
co 0[
o !pe 1
ră o\1
a !a S 1]
a

PS
a !
a _
pă 0\
ră o1
pă !
ă S 0]
ă 1x
ă PS
ă !ă !
ă S PS
ze
174  Glasurile genului diatonic dur (A)

şte C\ 0
\ !e !eS o0 e 0[
e s0
e P] e a no N 1a
e S @N pre ] 1a
cei 1a
ce t

o\!
nă !
ă S× ø\ ! !
ă dăj !A o1a
du iesc spre 1'
ti !i !i !}i t1
ne k nN
Glasurile genului diatonic dur (A) 175

2. Plagalul Glasului Al III-Lea De La Ga

(Varis)

hE
Trei trepte deasupra lui Di din registru mediu, pe Ni superior, se
află baza teoretică a Glasului al III-lea. Patru trepte mai jos, pe Ga, se
găseşte baza Plagalului Glasului al III-lea, pe care se intonează doar
cântările irmologice şi stihirarice.
Cântările papadice ale acestui glas nu se psalmodiază în scara
diatonicului dur de la Ga (cu structură tetracordică ton mare, ton
mare şi semiton), ci în Diatonicul moale de la Zo inferior (cu structura
tetracordică ton mic, ton mare şi ton mijlociu sau ton mare).
Glasul acesta din urmă nu este altul decât Glasul al II-lea Diatonic
de la Zo superior (două trepte deasupra lui Di, a doua bază de formare
a ehurilor), care s-a mutat în antifonia lui, pe Zo inferior, deoarece se
afla în afara registrului mediu. S-a numit Varis (din gr. βαρύς = greu
[Link].), deoarece baza lui este dedesubtul lui Ni, prima bază de formare
a ehurilor. Elementul distinctiv esenţial este că se adresează creaţiilor
muzicale papadice. Odată cu trecerea timpului denumirea aceasta de
Varis s-a impus şi pentru Plagalul Glasului al III-lea de la Ga.
Cântările irmologice şi stihirarice ale Glasului Varis (din Ga)
preiau scara care este formată din două tetracorduri despărţite şi
având structura tetracordică ton mare, ton mare, semiton.

Mărturia ehului reprezintă:

h
N
= Glas Varis;
= treapta I a glasului este sunetul Ga;

o
= urcarea difonică la mărturia ehului vizează alte
ramuri ale Glasului Varis;
h = ftoraua glasului.
176  Glasurile genului diatonic dur (A)

)
12 12 6 12 12 12 6
=
nN m<C ,<V .N/ cN/ vV/ bB/ nN/
Apihima ehului este Aanes:

nt \
N 0 a S}1a
A ;! nes nt N
Are ca trepte principale: Ga, Di şi Ni superior. Are cadenţe
imperfecte şi perfecte pe Ga şi pe Di, dar şi pe Pa (ca Plagal al Glasului I)
şi pe Ni (ca Plagal al Glasului al IV-lea), iar cadenţe finale pe Ga.
Atracţii melodice se întâlnesc pe Vu ( =]
) spre Ga şi pe Ke spre Zo,
când melodia urcă o trifonie. În cazul în care cadenţează pe Pa şi pe
Ni, atunci preia caracteristicile Plagalului Glasului I şi ale Plagalului
Glasului al IV-lea, în mod corespunzător.
Atunci când cântarea este precedată de un stih, melodia acestuia
din urmă începe din Ga, urcă şi staţionează pe Di şi cadenţează cu
formulă cadenţială corespunzătoare pe sunetul Ga.

Fraze Caracteristice Glasului

hE

n2 N p/ !t1sla !
va!
Ta!t 1] a s=N0a
ma o re ntN
1.
pen tru cea

nt N3N
Sfin 0 !!t deq
moar!te0
mi !t
lu 1
ieş !
te !
ne !}
pet1a
noi nN
2.
te făr
Glasurile genului diatonic dur (A) 177

n2 N1N
în 1t
Si 1
on !o!a02
des 0
co !
pet\1
ri 0[
it !
3.
u

1t
ce 1
ni ! lornt N
ci !A

nt Nwc
Sla !
vă 0
în 02
tru 0
cei !t
de 1 !Dum
!1t
ne 1a
zeu m<C
4.
sus lui

n1 N0C
pe 0
ti !y
neOcea 0
cu !t !1] rat mt<C
vă 1a
5.
a de

nN0N
şi t1
stă 1
pî q
ni !t mor C!
a 1 ţii !
ai!t
sur1a
pat m<C0
6.
cu

0t
pu 1N
ter 0 !!t
ni că tă 2
ri !\
i !a !}
a t1a
Ta nN

nN1N
să t0a
la 1x
a 0a _t
u 1
de `
e 1a
t !0A !A
pe  Do omt
7.

nu !:
t\0 ul nN

n2 N0N
În 0t
vi 3z 'C!0At!}
lu :!
ui S\0
Hri !
i S1t
is 1a
tos m<C
8.
e rea

e e t e + GN nN
n2 N1V A !} o
În 0t
vi I
e !e!
ri !2
i 5
Ta !t
a! le 'b)Ð
9.

n2 N 0N
Dum1t ze V !
ne 1 e !A
ul t nos
!0A tru
!0At 3z a N0
sla 1w a !t
a !A
10.
vă
178  Glasurile genului diatonic dur (A)

!c
Ţi os
i t 0a
e eb )Ð !}
e ot e + GN nN

nNL#C
Lă 0t daţi N0
u 3z pe 0
El 0
în 0
tru 0t te C!
pu 0
11.
ri

1
le 1a
Lui m<C0
Lă 1k
u t 1
da !
a!ţi-L!tpe1a
El m<C0x
du

0 !nt2
pă mul !
' !
ţi mea !}t1a
sla vei Lui nN

Exemple Muzicale
Din Stihologia Vecerniei, de Ioan Zmeu

hE

Pu C !t
t0 O0
ne Doam ne `
e t1
pa 0
ză !
gu!
rii t O le a !X
me @ şi 4 3
u

0
şă 0~
de !
în !
grăyq
di !
re 0
îm 0
pre 4!
ju| !
u !1
rul1
bu !
ze !y
lor1] e =N t
me os

10
le anN

Să N e)
04 nu !a 1r
baţi qc
i ! !y mea
ni ma !A 0spre0
cu t 1
vi !
in !
te_]
de t

21
vi 1
cle t 1a
şug m<C !X
ca0să 0
tă t 1
gă 1
du 1
iesc @
răs t1
pun ' !
su !ri
Glasurile genului diatonic dur (A) 179

!
le t1
ce '!
le !
din!păt1] a =N0a
ca os te nt N

0N în C 0
Că 4 3) că !~
şi 0
ru !y
gă 1 @1a
ciu nea mea tq
es !
te 0
în 0t
tru

21
bu 1
ne tq
vre  !
ri !
le t!
lorA m<C 0
în 14
ghi 1 !s-au
ţi tu !~ 0lân 0y
gă p
pia

!tră!2ju!de!tcă3N
to 0 lor nt N
rii 0a

A N 04
20 zi )C se
u 3 !vor
!r q
gra !
iu0
ri 0y
le 1
me !
e!le _]
că t

21
au 1t
pu 1a
tut m<C 0
ca 1t
gro O ! !păt1
si mea mân' !
tu!
lui0\t !upt
s-au ru )}Ð

1
pe 1
pă t1
mânta m<C 0ri 1
si 4 1 !s-au
pi tu ! 11oa 'N !se!y
le×lo ø !
or !
lân

gă} 1a
!2 iad nt N

Din cântărilor Antifoanelor, de Macarie Ieromonahul

hE

0C
Ro t !
bi os
i 0a 0t
Si 1
o @
nu 1
lui 0t
din 0
tru 0
în

0
şe 0
lă tP
ciu S !
u!ne1t
o 0ai _]
în 1N
tors an2 N 0
şi 0 mi z)C
pe t3
180  Glasurile genului diatonic dur (A)

0 !2 0
ne Mân tu !
i tq
to  !
ru!2
le!mă1t
vi O
a !
ză 1t
sco 1'
ţân !
du!A
măt0
din

0
ro !
bi_t
a 4N
pa '!\
a !ti !}
i t1
mii a nN

0N
Cel 0
ce t1 C' !nă-n
sea mă ! 0t a 0
u os
us 0a
tru tP
re S US
e ]!A
le t

t!
pă0
ti I
mi ! po}×
iri t! ø!_`
os turi cu 1] a sN10
la o= crimianN0C
a y!
ceos
es

!
ta _]
va t1
se 1
ce 1
ra 1t 10 !
mă nunchi de !
bu !t
cu×
h
ri \ 0
i !i S

0a
e m<C 1t
al x 10
hra 0
nei !
de !2
vi q
a !
ţă tI
ce ' !
e ! !t 4N
lei de-a pu ' !
u

\ ru
! !} rea a nt N
u 21

0CSfân
Prin t!1
tul 1
Duh 0
iz 4q ! 0r
vo rul dum 0
ne 1 ie '0 !
ze y1 eş !A
ti t

t! _]
lor vis 1
ti 14
e 1a
rii m<C 0
prin 1q
ca !
re 1y es 0 !
le q ! 20
te în ţe

0t
lep 1 !!
ciu nea în !
ţe t!
le ×ø
e !ge _
rea 21 i sN= 0a
fri ] o1 ca nN 0
A t

ce C') !
y3 e !
lu 0t
ia 1a
la @
u 1t
da ×
sla ø ! !At I
a va !!
cin stea te =
!} t1
şi pu
Glasurile genului diatonic dur (A) 181

1N
e oe t\rea
!!:a nN

Ceea ce eşti mai cinstită, de Nectarie Frimu

hE

#C
Mă t 3N
reş z 0
te 00
su fle 0
te 0
al 0
meu !t
pre1C
Doma~ 0a
nul m<C
L
!şi 0 s-a 0
bu 0 ra ) !
cu t3 at p ! 0a
du hul meu m<CK 0
de 0
Dum 0
ne

zeu n _
tq Mân 1
tu 0t
i 1 ! meu
to rul !A nt N

Ce N 0
t0 ea 0
ce 02
eşti 0C ! t1
mai cin sti `
i 0
tă 0
de t \0
câ

!ât 1
he 0t
ru 1N miia nN 0x
vi a @ şi t 1C
mai 1
slă qvi !t
tăt1
fă ' !
ră !
de !t
a

2!
se 1t
mă O
na !re0
de t #]
câ `
ât 0
se @
ra t1 i =N 0a
fi ] os ca )
mii nt N 3C

0
re 0
fă !2
ră 0 !t×
stri că ciu s ! ! 02
u ne !1
pe Dum ne t1 ' !vân
zeu Cu ! _]tul

21
ai 14
năs 1a
cut m<C !~
pe1ti 1y
ne O
cea !
cu !
a 2!
de !
vă t1
rat a 0
Năs

0t toa s !
că × a !
re!
de 2 ! !tne4
Dum N!!
ze eu te !}
mă2 1a
rim nt N
182  Glasurile genului diatonic dur (A)

De la Laudele Învierii, de Theodor Stupcanu

hE

#C
Ca 0 fa N 0
să t3 că 0
în 0t
tru 0
dân 0
şii 0
ju 0
de 0
L
ca

0
tă t0 să nt N 0
scri a 0a sla 0
va 0
a 0
ceas 0
ta 0
es 0
te !c
tu

1t
tu 1a
ror m<CK0
cu 0t
vi 1N
o '!
o! !}t1
şi lor Lui anN

1C
În 0t
vi 0a !_
a t-au Hris tr
tos @ morţi m2 C 0
din 1a dez 0
le t1
gând'

!!le!
găt1
tu ' !
u!ri!t
le1] or =0N
mo os ţii a nt N e c)!!
Bi ne vestO
teş @
te 0
pă t

tq
mân @
tu 1a
le t #
bu 0
cu 1
ri 1
e t1
ma ×ø
a @re a mt C 0
lă 1
u

q !tO
da aţi ce '!
e!e 2!
ruri0t
mă I
ri ! !!}
i rea DumN=O
luit× ne t\! eu nt N
ze !K

#C
Lă 0t
u 3N
daţi 0
pre 0
El 0
întru 0 te C ri! 1
pu t0
L
le

1a
lui m<C !
lă0t
u 3 !!pe0a
da ţi-L El m<KC 0x
du 0
pă 0t
mul \00[
ţi i

!n1
mea mă t1
ri '!
i !
ri !}
i t1a
Lui nN
Glasurile genului diatonic dur (A) 183

0N
În 0t e C) !
v 3' !Hris
ii lui ! t1
tos a 0
în 0t
chi 1
nân !
du !
ne_t
nu

t1
în 1
ce 1a
tăm m<C 1x
că tO
în 'suşi
! ne-a
!2 mân
! 0ttu q
it @
pe 1t
noi a

t0
de 0
fă !
ră !
de t1
le ' !
e!gi !t
le 1] as = 0N
noa os tre a nt N 3' C!!es0t
Sfâ ânt te

t! _]
Dom nul 1
I 12
i 1a
sus t1
ce os
el #
ce 0t
au 20
a 0
ră tI
ta '

!
at !
în !} e =Ot
vi \tON !!Ka nt N
e rea

Din Doxologia de Nectarie Schimonahul

hE

0C
Sla !t
vă 0
Ţi os
i 0t Ce 0 lui
e a 2 ! ce!ne-ai
! t!a !}
ră 1
tat 1
lu

tO
mi !
na ` Sla 0 0
a t1 vă !
în 1t
tru 1
cei 0 !!
de sus `! !ne11
lui Dum zeu a m<C

!şi 1
y pe 1
pă q
mâ @t
ânt ×
pa ø! !A!
a ce 2 în !t
tru1
oa ! !1t
a meni bu 0
nă _
vo

1]
i `i+ X× Ntø reAnN
i !
184  Glasurile genului diatonic dur (A)

0C
Lă 0t
u !dă os
ă 0mu 1t
Te O !te!cu2!vân
bi ne ! tăm
t1a m<C !
în

0
chi te  ! !net1
nă mu ţi ' !
i !
e !
slăt1
vi 'mu
! !te02
mul 1
ţu 1
mim tO
ţi ' !A
e t

2! !t
pen tru1
sla !
va !
Ta !
cea`1 a =N 10
ma ] os re k ny N

t3C) 0
Doam ne 0
Îm !
pă tO
ra ' !
te !
ce tU
re S esc
! Dum
! _`
ne 1
ze 1r
u

11
le a m<C 1 ri '0 !
Pă y1 in !
te 0 to 'N ot
A t1 )Ð 1
ţi 0i t1
to ' ! le nt N
ru !A

21C 1t
Doam ne 1
Fi !
i !
u 0t
le !
U_nu 1
le 1t
Năs 1a
cut m<C !n
I 0y
i

43
su  se
!Hris
!r 1
toa !a!
se !y
şi 1
Du !
u!hu!le`1 in =N 10
Sfi ] os Te k ny N

t0N 0
Doam ne 1
Dum14 ze '0 !
ne 1 u !~
le 0
Mie 0y
C
lu US
şe !
e _
lul

02
lui 1
Dum1t
ne 1a
zeu m<C0
Fi 1t
ul O
Ta !
tă !2
ă !A
luit2
Ce '!
el !
ce 0t
ri

t0
dici !1 tul Nt0
pă ca 1 lu ! !An2 N0
u mii mi 0t ieş C!
lu 3 te !
ne!
pe21
no `t
oi

tO
Cel  !
ce !
ri 2! º@
dici pă t1
ca ' !
a!te !le`1 u =N 10
lu ] os mii k ny N

Glasurile genului diatonic dur (A) 185

2 0C
Pri 0
i t!
meos
eş 0a
te t0
ru 1
gă q0
ciu @t
nea ×
s a stră
noa !\ !!tă

21
cel 1
ce tq @1
şezi de-a dreap1 Ta z !
ta tq tă !2 !Amt <C0
ă lui şi 0
ne !n
mi1lu t

t1
ie '!
eş !
te !}
pret1
noi knN
 Capitolul VI
Glasurile Genului Diatonic Moale (B)

1. Plagalul Glasului Al IV-Lea Trifonic (Irmologic)

h
Majoritatea cântărilor irmologice ale Plagalului Glasului al IV-lea
se psalmodiază într-un glas care are baza pe sunetul Ga (baza Glasului
al III-lea inferior), însă structura intervalică a scării lui este identică
d
cu cea de la Ni. Astfel, el are ftoraua iar mărturiile sunetelor se
schimbă în mod corespunzător, în funcţie de această ftora. Acest
eh s-a numit Plagalul Glasului al IV-lea Trifonic deoarece baza lui
se găseşte la trei trepte deasupra lui Ni, după cum arată şi mărturia
ehului.

12 10 8 12 12 10 8

nN m<C ,<V .N/ cN/ vV/ bB/ nN

Apihima este cea a Glasului al III-lea, Nana:

nt C#
Na 30a
a na nt C
care dovedeşte subordonarea şi derivaţia lui din Plagalul Glasului
al IV-lea de la Ni, dar şi Neaghie:

n2 C#
Ne 3t
e q
a ! e nt C
ghi!}i 21a
Are ca trepte principale: Ga, Di, Ke şi pe Ni superior. Are cadenţe
imperfecte pe Di, pe Ke şi pe Ni superior (uneori şi pe Pa şi pe Ni), şi
188 Glasurile genului diatonic moale (B)

perfecte şi finale pe Ga.

Principala caracteristică a ehului este următoarea: coborârea
melodiei până la Pa şi întoarcerea imediată la Ga (Ga, Vu, Pa, Vu, Ga)
= ] =
impune diez pe sunetele Vu ( ), Pa ( ), Vu ( ), elemente ce conferă
glasului un caracter meditativ, de rugăciune pioasă.
Stihul dinaintea unei melodii începe din Ga şi ajunge până la Ke,
cadenţând pe sunetul Ga, în conformitate cu genul compoziţional al
melodiei care urmează.

Fraze Caracteristice glasului

#C01
ǹC Dum zeu N0
ne 3 es 1y 2nul
!!şi0t
s-a Q
a _]
1.
te Dom ră

1=
tat tO\
no !
o !}ot1a
uă nC

nt C Doam
wC!ne0a
sla 2#]
vă `t
ă ON
ţi \!
i !}i t1a
e nC
2.

nC0N
Cu tw
vi !c
ne0a
se t!
cu _a 1
de 1t
vă q
rat !
să !t
te !}
3.
fe

1= cim Nnt C
ri 1a

nt C#N
cu e
toa !}
te 1t
oş q
ti !
ri !t
le !}
în 1= reşti nt C
ge 1a
4.

nt C0N
te 0
măr 1~
tu 12
ri q
sesc @t
pe 1~
ti 0
ne !
năs_t
5.
că
Glasurile genului diatonic moale (B) 189

tO
toa b!
re !` p!1
de Dum zeu ny C
ne0k

nt Cqc
Vred!
ni0
că 1
eşti t!
cu_a 1
de 1t
vă 1a
rat mV
6.

n1 C0N
şi 0
fe 0y
ri 3C
ci 0
tă !
es!t
te×slu ø! gamt V
u !A
7.

nC#N
o t3z
Mai 0
ca 0t
Cu p
vân !
tu11t cioa ]`
Fe 0 a 0a
ră ,t B
8.
lui

nt C Doam
wC!ne0a
sla 2#]
vă `+
ă tO
Ţi !
i `ft
i 0ae eb)Ð !}
eo t e =GNnC
9.

nC#N
Sla 0
vă t3
Ta 0
tă !}
lui1t
şi 1
Fi 0
u 0
lui !t
şi 2
10.
Sfâ

!tu
ân !lui
!}t1a
Duh nC

nCL#N
De t3z
noap0
te 0
mâ 0
ne 0t
că 0a
du 0
hul 0
meu 0
11.
că

0t
tre 0a
Ti 0
ne 0
Dum 0t
ne 0a
ze 0
u 0a
le nC#
pen0
tu

1
că 1t
lu 1a
mi 0
nă 0
sunt 0k
po q!ci0t
run le q
Ta !
le!
e

t pe!0A}×ø
pă =!}
ă t1a
mânt nC
190 Glasurile genului diatonic moale (B)

Exemple Muzicale
Dumnezeu este Domnul, de Theodor Stupcanu

0N
Dum 0
ne tq
ze !
eu 1
es 1 Dom '0 nul
te t1 !! şi 0
s-au tQ
a  _]
ră

1=
tat tO
no ' ! o } 1a
o !2 uă nt C 2C
bi ' ne
! es! _]
te 21
cu 1
vân t1
tat a mV

0
Cel 1
ce t1
vi ' !
ne !
în0t
tru Q
nu _] le =Dom
me 1t ON \!
nu!}
u 21
lui a nt C

Troparul Învierii, de Theodor Stupcanu

Din N 0
t0 tru 1C
î 1năl t1
ţi ' !
i !
me0
te-ai 20
po 0
go tQ
rât  _]
Mi

1= ti 'N !
los tO i !}
i t1
ve a nC 0
în 1
gro tq
pa @
re 1C
ai 1t
lu qz
at !
de

! tO
trei le a mV !
zi @ caX t0
să 0
ne 1
mân 1t
tu 1
ieşti !
pe !A de ] `+
noi2# pa N'
e tO

timi a nt C w
!a !}a 21 Ce !
la !
ce 21
eşti 1
vi tO
a !
ţa 0
şi t0
în 0
vi !e !t
rea

tO tră a m2 V Doam
noas @ q !net0
sla a #]
vă `+ Ţi N', !i !}
ă tO e a nt C
i 21
Glasurile genului diatonic moale (B) 191

Ceea ce ești mai cinstită, de Anton Pann

!} reş Na0
Măt1 te 0
su 0
fle 0
te 0
al 0a
meu 0t
pre 0a
Dom0a
nul nC
L
0
şi 0s-a 0
bu 0t
cu 0
rat 0
du 0
hul 0
meu nCK 2
de 0
Dum 0t
ne

tp
zeu _
Mân 1
tu 0t
i 1 ! meu
to rul !A nt C

t pN
Ce !}
ea1ce p
eşti 2! 1t
mai cin 1
sti 0
tă !
de ! he} 1=
cât2! ru yO 1 !A nC
vi mii

1V
şi ~0
mai 0y
slă p
vi # fă N !
tă a te ră 0
de !}
a 21
se 1t
mă t1
na ' !
re !
de

!2!
cât se } 1=
ra tO !Ant q
fi mii N ca !
re p
fă !}
ră 21
stri 1
că ` 0]
ciu `
u 10
ne a ,B

0~
pe 0
Dum 0y
ne 2 !vân
zeu Cu !! tul 2!
ai 14
năs 1a
cut @~
pe 1~
ti 1y
ne

cea c !
yq cu !a 2!
de!
vă t1
rat a mV !n
Năs04
că 3
toa !
re !
de~1
Dum 1y
ne 1
ze !
eu

!
te !t
mă\ 0
ri !:
imnC
192 Glasurile genului diatonic moale (B)

Din Cântarea a IX-a a Paraclisului Maicii Domnului,

de Oprea Demetrescu

t #N
Pe e
cea !
de 1
cât tq
ce  !
ru !t !} 1=
ul mai sus nt C 1V
pre 1a şi 0
mai 0
C
stră

0
lu t!
ci !
i !A de ] 1N
tă 21 cât t q
ra ! t!} 1
!soa
ze le lui nt C p
re 1a ca !
re 1
a

1
stri 21
cat 0
bles 40
te e' ! !1nos
mul etru!A ,1 B @
să 0
o 0
mă y1
ri oi

12
im @
tot 0
dea t1
u '!
u!na!
cu`1
la 0 1!Kny C
u de

De N mul
t# e! te 1
le tq
me  !
le !t
ne!}
le1= iri nt C 0
giu 1a îmi 0
C
bo 1V
leş

0
te t!
tru!
u !A şi ] 1N
pul21 slă t q
beş !
te ! fle} 1=
su t! meu nt C p
tul 1a ci !
tu 1
cea

1
cu 21
da 0
ruri 4 I'
dă !
ă !1
ru e tă ,1 B @
i !A cu 0
în 0y
du 1
ră o
ă

12
ă @ri 0
le t1
ta '!
a !
le !
a `1
ju 0
tă 1! K ny C
mă.

Pă Ne
t# !1
gâ nii ră tq
mâ nă
! muţi
!t !}fă1= glas nt C1C
ră 1a ca 0
re 0
nu C

0 t! !i nă
se-n chi la ] 1N
!A 21 cin t q
sti !
tă ! t!} 1
i coa ta nt C p
na 1a de !
E 1
van
Glasurile genului diatonic moale (B) 193

1
ghe 21
lis 0
tul 4 I'
zu u!gră
!1 e tă ,1 B @
vi !A ca 0
re 0
se y1
chea o
a

12
a @mă 0
Po t1
va '!
a ! ! `1
ţa creş ti 0 1!Kny C
ni lor

Cu N e
t# toa !
te 1
oş tq
ti  !
ri !t
le !}
în 1= reşti nt C 1V
ge 1a cu 0
Bo 0
te
C

0
ză t!
to !
o rul cu ] 1N
!A 21 A t q
pos !
to ! t!} 1=
lii lui tos nt C p
Hris 1a şi !}
cu 1
Sfin

1
ţii 21
toţi 0
Fe 4 I'
cioa !
a !1
ră e că,1 B@
Mai!A ne 0
în 0y
ce y1
ta oa

12 @0
at mân tu t1
i '!i!
re ! leş C!
so 2 3 te tfIz
ne ' e)Ð !}
eo t e =GNnN

Din Catavasiile la Sâmbăta lui Lazăr, de Anton Pann

0N
Că 4 I'
a ai!năs
!}~ 1=
cut 1 4q nul
pe Dom !A nr C 0 !} 1
te mă rim 1y
pe

ti ] `
`0 i 10
ne a ,B @
şi ~1
mân 1
tu 4q
i !
re 01
prin 1
ti !
ne !
Fe y1
cioa ' !
a

!
ră !}
lu 4 1a
ând nC 0
cu ~1
în ~ 1y
ge O !so
res cul !2bor
! !slătO
vin ' !
du !`
te 1
te
 194 Glasurile genului diatonic moale (B)

!rim
mă 1!Kny C

Din Catavasiile la Sâmbăta lui Lazăr, de Macarie Ieromonahul

nC 0N
Cu a t0
a a 1s
a "!
a !\t
a 0 e S:}×
de ! vă ø= !}
ă t1
rat a 0
Năs 1t
că

t+ 1a re a t1
toa @ de a Ob
e \Du
y!!\
um !
ne!}
e 11
zeu a nC 0y
pe 2
ti !
ne !A
te0t

\t 0 ăr S:} 1a
mă ! tu y + 1a
ri 0
si PS
i ]1 0a
im 0
prin y!
ti od
i !i _ne at

t×
fi ø !
i 1a
i =s
i t!i ind
! !}mâ``ânP H 0
tu \ u !
u S 10
iţi a ,B 0y
Fe

t\0
cioa !
a S1
a P H 0
a \ a !
a St 0a
ră !A
cu y 1
ra !
a !
a !+
a 11
tă a nC

0
cu y4
ce 'Z !A
te 0\ 2!
le!} t1
ce o
e 12
e !lor0t ră \ Ot
fă p de 1
tru ; !
uS

P H 0
u \ u !t
u S 0a
puri ,B !
mă`
ă t1
rin a' du
!0A 2!
te 0t
pe 1
ti !
i ! i }
i !t

ne a nt C
21
Glasurile genului diatonic moale (B) 195

2. Glasul Varis De La ZO
(Glasul Al II-Lea Al Diatonicului Moale)

h
Două trepte mai sus de Di (a doua bază de formare a celor opt
glasuri bisericeşti), pe Zo superior se află baza Glasului al II-lea al
diatonicului moale. Deoarece însă ne aflăm în afara registru median,
baza glasului s-a mutat în antifonia acestuia, pe Zo inferior. S-a impus
să fie numit Varis (din gr. βαρύς = greu) (n. td.) deoarece baza acestuia
se găseşte sub Ni, prima bază de formare a ehurilor. Glasul Varis de la
Zo este, în mod special, glasul compoziţiilor papadice, de aceea nu s-au
compus în acesta cântări irmologice şi stihirarice. Stihuri (în acest glas
[Link].) se găsesc doar înainte de prochimene sau aliluiare.
Glasul Varis de la Zo se împarte în (a) Varis Diatonic Simplu
(Glasul I Median sau Plagalul Glasului IMedian), (b) Varis Tetrafonic
(Βαρύς Τετράφωνος) şi (c) Varis Heptafonic (Βαρύς Επτάφωνος).
O particularitate comună a acestor glasuri îl reprezintă cadenţarea
pe sunetul Zo, cu excepţia a puţine cazuri.

2.a. Glasul Varis Diatonic Simplu

Ehul acesta, fiind autentic, urmează schema tetracordurilor
alăturate, după structura ton mic, ton mare, ton mijlociu, având tonul
„adăugat” (προσλαμβανόμενος τόνος) la capătul superior al scării.

Mărturia glasului reprezintă:

u
= ehul Varis;

o
= ca şi Glasul al II-lea, îşi are baza la două trepte

Q
deasupra bazei de formare glasurilor
= ftoraua arată structura intervalică a glasului
autentic diatonic moale.
196 Glasurile genului diatonic moale (B)

8 12 10 8 12 10 12

.> cC vV bB nN m<C ,<V_ .B/

Apihima este Neanes:

.t >O
Ne ~\!
a !\
a 0 !K.t >
ne es

Are ca trepte principale: Zo, Pa, Ga iar cadenţe imperfecte şi

perfecte, pe Pa şi pe Ga, şi finale pe Zo. Atracţii melodice se întâlnesc
]
pe Ke inferior ( ) spre Zo.
Glasul acesta se regăseşte şi ca Glasul I Median (aşa numitul
Protóvaris73) sau ca Plagal al Glasului I. Atunci preia treptele
principale, cadenţele şi atracţiile melodice ale acestor ehuri până când
revine în acelaşi glas Varis.

Fraze Caracteristice glasului

.>1>
şi t1
pe 1
pă q !tqpa !
a! ce v2 V0
a S0a în 1t
1.
mâ ânt tru

41
oa ! !1q
a meni bu !
nă!y
voq re .t>
i !i !i S0a

73
„Prin a cărui mărturie, |z_ se arată mersul lui având
bază melodică dublă prin alternanţă: pe Pa (Glasul I inferior) şi pe Zo (Glasul Varis
Simplu)” (Simon Karas, Μέθοδος της Ελληνικής Μουσικής, Θεωρητικόν, vol. I, pg.
333, Atena, 1982)
Glasurile genului diatonic moale (B) 197

Sfin V!
mt <C2 !!t deq !te_
mi 12 ieş >!
lu 1 te !
ne !\t
pe 0
2.
te făr moar no

oi.t >
!K

.y >0>
Lă ` u V×ø
ă 1 u \1da
!!:aţivtVe
nu !
me!t Do .\!
leQ !t
3.
o om

t+1a
nu 1w
u 0u !\t
u 0 lu !:
ui .>

.>1>
A 1t
li 1a
lu PS ]!u!uS\0a
i i)Ð 1s
i "!t
4.
u i

t0a
a .>

.>0?
A 1y
li 1V
lu `
u 1a
i \r0
a 0[
a !f
y a )Ða
a 1a
5.

a t a {g!K
!Î a vV

Din Polieleul Robii Domnului, de Petru Lampadarie

\t 1> a 'b )Ð } ! t 1a] 1

Ro 0[
o !
bi `
i t + Dom
1a @nu os
u t!
lu u ui A ? li

`i t 1a
lu q
u !' uS\ t 0a
i i)Ð 1s
i "!
i 20
a a .t > PS
lă ! ă S} 1
ă ! u
198 Glasurile genului diatonic moale (B)

2u v×
o s da!:a 1
u \t ! a `X
aţi t + 1a
nu US
me !
e _
t le "; !e S 1
e ` Do >a'b
e t1

o)Ð !
o!omS t+ 1a
nu =s
u !u !\
u t0
lu !
uiS: .> 0
lă 0
u t4
da ' !
a Ub
aţi t

tU
slu S ugi
! _ape `X
e 21
Do oa
t o o'b )Ð om
! tQ 2 u ] 1t
nu u )Ð o u @]
u ou

1\
u t!u !ulS: .> 1
A 1
li t1
lu a PS
u ] !u !uSt\ 0a
i )Ði 1s
i "

a a.t >
!i 20

Lă > `
t1 ăP
H u !tuS PS
u \0 da !\ !!
aţi pre e S1
e tO
Do ' ! !t
o om

2\0 ulS: .t > 4

nu ! că !
ă !
ă !
ă 21
es 1
te t1
bu a'b )Ð
u 1u 0[
un stU
Do S

!
o o)Ð 1s " ! t0
o om nu a os
u @u t+ 1a
u os
u @
u t1
u k!
u !uD 1
u t

t!
u 1x u uG}g t1
u 0k ul a .> 1
A 1t
li 1a
lu PS
u ] !
u !
uS t

t\0a
i i)Ð 1s
i "!t
i 0k
a .>

Şi >s y0
0 Do a og 2! )Ð } t1
om nul no oV
o × tru a `X
os ø t@ u 1pes 1t
te
Glasurile genului diatonic moale (B) 199

tq
to !
o ţi!S\ 0
du u!S 1
u tP
u S ! _a
um ne `X
e t O
ze e!| !
e t!
i A os
i

!i tqi \ !
i !
i tq
i \ !
i !t i'b a !\t
i )Ð
i 3> i 0 i !i S: .> 1
A 1t
li

+t 1a
lu PS
u ]!u !uSt\0a
i )Ði 1s
i "!i t0
a k.>

După Evanghelia Utreniei, de Hurmuz Hartofilax

v p ! ! tPS !×ø= !2} 1a !Xtw[ ! 0 !t}

Sla { !
tt a vă ă ă S Ta a tă ă lui şi Fi u lui şi

â t.
Sfâ ø{ !
t× ân t` US
tu !u _lu 1s
u "!
ui t0 u V1
Du a os uh + t1
pen a

#a ru Vø!×ø
tru Ct× u gă = !} u _
ciu ø{ !
ă t× ni !
i 21
le 1=
A t O{
po ' !
stoUt
o S 2@
li

0t Tă > t`
lor 1 ăi S @
Mi 1t ti V og
los + 1a
t i×
i i)Ð `X i ø @=
ve `te 0a
e nN

0
cu 0t
ră 3)
ţe PS
e ]\ !e !teşS: + 1a
te 1t
mul a 1
ţi !
i U
i t\mea
! !aS:

@t şe ;j !
gre 1 e S\ 1
e ! e tø\ YS
e S× li !i y.
lor y US
noa !
a a)Ð 1s
a "

!
as t0
tre k.>
 200 Glasurile genului diatonic moale (B)

Din Doxologia după Manulache Cristea

Sla V !
ty vă0
în 0
tru 21
cei @
de t1 '!Dum
sus lui !1] zeu a mt <C I
ne 21 şi !
pe

! mânt
pă ! tO ce a v2 V 3
pa @ tru 4 US
în 0 oa !_ bu '> !
meni 11 nă!
voyq
i

re .t >
!i !i S0a

Lă v 04
25 u 1
dă !
mu!
Ter P'
bi !
ne_
te y1
cu 1] tăm mt <C
vân 1a

t!
ne0 !năm
în chi !tO e avt V3
ţi @ te 0 qpe
slă vim !t×ti ø{ ! !mul
i ne ! 2!ţu1t
mim

Ţi ; `
t0 e m2 <C #
i 0a pen 1 sla '>va
tru t1 !Ta!_
cea tq
ma ! a S}1a
a! re .t >

Din Obebniţa după Dimitrie Suceveanu

Sla > 0
24 vă tq
Ta !
tă 0
lui !
şi t1
Fi ' !
u !
lui1t
şi 1
Sfâ !
ân!
tu!t
lui

2 !A.t >
Duh
Glasurile genului diatonic moale (B) 201

. u!
La '[!
15 dă y1
su 'fle
!! te _
al 21
meu 1V tO @
pe Dom nul 0
voi t1
lă

1]
u 1da 0 tq @
pe Dom nul 0
în !4
vi 2
ia !
a! r !A vV @>
ţa mea voi 0y
căn

45 '[ ! !
ta Dum ze '[ !
ne12 lui ~ !
u ! meA `X
euy1
pâ ' !
nă!
ce!\1 fi iGg } 1a
voi 0 i .y >

45 v vă !+
Nu '[ ! nă ~1
dăj 1[
du 11
iţi ' spre ieri [ spre
!{ !boyq !0 fi !+ oa ø{
ii t×

!a _ ni =1a
me 1t lor nN!
în1t
tru \1
ca !a S1a #
re 3
nu t!
es ! !
te mân

!\t
tu 1>
i !
i S1 re a .t >
i @

2.b. Glasul Varis Tetrafonic

Glasul Varis Tetrafonic, având ftoraua ehului Leghetos pe Zo,
are nota Ga cu diez (]) în permanenţă şi urmează schema glasului
plagal, cu tetracorduri despărţite.

h (= > = N ] )
n n
8 12 10 12 8 12 10

.> cC vV bB n> m<C ,<V .B/

Apihima este Neanes:

.t >O
Ne ~\!
a !\
a 0ne !K
es .t >
202 Glasurile genului diatonic moale (B)

Are ca trepte principale pe Zo, Pa, Ga (cu diez) şi pe Zo se sus,

cadenţe imperfecte pe Pa, Ga (cu diez) şi pe Zo superior, iar perfecte
şi finale pe Zo.
]
Atracţii melodice se întâlnesc pe Ni ( ) spre Pa, pe Vu ( ]; )
=]
spre Ga (cu diez) şi pe Ga ( ) spre Di atunci când melodia urcă în
pentafonie. Când melodia ajunge până la Ga şi apoi revine, atunci Ga
este natural.

Fraze Caracteristice Glasului

.t > Doam
4>0 ne 0
mi 0
lu t\1
ie !
e S1 te nt > Doam
eş !A q!ne
1.

0
mi !t
lu 1
ie !
eş !
te `t
e 1
Doam!
ne! !tlu1
mi ie ! te.t >
eş!A

Că > !
.t > 4 ă !
î `t
în q
vea !
a O2 !A nt > 1
es 0 ! !t
2.
a ac te mi la

tQ
Lui _A 1t
li O
lu !
i !t
i !Aa .>

.t >0>
Du `
um1
ne `t
e 1
ze !
e!u )Ð
u 1x
u ~tf0a
le )Ðe
3.

t e g{!Ke.>
!}e o
Glasurile genului diatonic moale (B) 203

Exemple Muzicale
Din starea a II-a a Polieleului

Măr > !:
rr tu 1y
ri \ 1
si 0[
i !ţi !}
vă t 1~
Dom 0
nu !
lui !2
căt ! te ]
es 1t

t 1a
bun n> @
A 1
li t 1'
lu !
u !|
i !i 2!a A .t > %'
că !
ă! t! `}a Ot
în vea a

ac A nt > 1
2! es 0 !!
te mi t!A @
la Lui A 1
li tO
lu ' !
i ! a K .r >
i 4!

1Măr
r !:> tu 1y
ri \1
si 0[
i !ţi 0 2!: 1t
vă Dum ne O
ze !
u!luitI
dum' !
ne

!
ze 1]
i t1
lor a @
A 1
li t1
lu ' !
u !i !i 2!a A .t > %'
că !
ă !t
în!vea`}aOa t

ac Ant >1
2! es 0 !!t
te mi la !A
Lui@
A 1
li tO
lu '!
i! a K.r >
i 4!

1r > ri t\1
Măr !:
tu 1 si 0[
i !ţi 0t
vă I !!
Do om lui ]1~
nu1t dom 0
ni

!
lo !
or2!
A1 t lu '!u!i!2i !Aa .t >%'
li 1 că ! !tvea
ă în !`}a O 2!Ant > 1
a ac es

0 !!
te mi t!A @
la Lui A 1
li tO
lu ' !
i ! a A .t >
i 2!
204 Glasurile genului diatonic moale (B)

Din Psalmul 50, de Hurmuz Hartofilax

0>
Mi 0
lu 44
ieş 0
te 0~ !: 14
mă Dum ne q
ze !
u0le ~0 !:
du pă

y1
ma ' !
re !
mi1] Ta nt > 0
la 2 1a şi 0 !} 1y
du pă mul q !0
ţi mea !} 1q
în du ră

@ lor ] O
ri 1y Ta !A cu : 1
le 2! ră tq
ţeş  !
te !
fă 2!
ră 1
de t!
le ! !A .t >
gea mea

Că > 0
t4 fă 0 !: tO
ră de ' !mea
le gea ! 2!o 1] t1a n> !:şi 1
cu nosc pă t

tq ! _t
ca tul meu a 0
î 1
na q
in @t
tea 2
mea !
a !
es !
te t1
pu ' ! rea.t >
ru !A

Ţi > 0
24 e tq
U  nu
!! `! 1]
ia am gre 11
şit a @
şi ye
rău  !î !t
na 1 !
in tea

!
Ta !
a `1
am 1]
fă 11
cut a n> @
ca y0
să !
te 1
în 1]
drepy 1
tezi 0 !:
în tru

11
cu 1
vin ! !y 1
te le Ta ! le vt V 0
a !A şi !
să 1
bi 1
ru t1 ' ! când
ie eşti ! !tvei

t1
ju 1'
de !
ca! TuA.t >
a 2!
Glasurile genului diatonic moale (B) 205

2.c. Glasul Varis Heptafonic

h
Glasul Varis Heptafonic este şi el o ramură a lui Varis. În acest
glas care în care sunt compuse cântările papadice, melodia începe de
pe Zo superior şi se încheie întotdeauna pe baza Glasului Varis, pe
Zo inferior (chiar dacă Daniil Protopsaltul a scris o doxologie care se
cadenţează tot timpul în heptafonie). Adesea, sonoritatea melodiilor
este cea a Glasului al IV-lea Aghia de la Di.
Apihima este Neanes:

.t >O
Ne ~\!
a !\
a 0ne !K
es .t >
sau

Ne a×
.t B/ @ a ø]!
a }t×
ne ø!
es K.t B/
Are trepte principale pe Zo superior, pe Di, pe Ga şi pe Zo. Are
cadenţe imperfecte şi perfecte pe Zo superior şi pe Di, şi finale pe
]
Zo. Atracţii melodice se întâlnesc pe Ke ( )spre Zo superior, pe Ga
=]
( ];
) spre Di, şi pe Vu ( ) spre Ga (cu diez). Când melodia ajunge
până la Ga superior, acesta din urmă este natural.

Din Doxologia după Dimitrie Suceveanu

Sla a> vă
t0 !} `ă tP H 0
Ţi \ e .t B/ 2
i !i S 0a Ce !
lui !A
ce t ne-ai
!A0 !a

!:
ră t1 lu ø] !}
tat a× u tq i s] 0a
mi  )Ði o2 na .t B/ q
Sla US
a ] !A în M 0
vă 20 tru t
206 Glasurile genului diatonic moale (B)

t!} od
ce e ! de a t1
ei _ su ] `×ø
us lu !
u !t
uiS PS !_
Du um ne 1s
e " !t
e

zeu a mt <C 0
20 şi PS
i ]\ !pe !e S: t1
pă a 1t
+ pa. a)Ð \ 3
mânt a q a !a St

t0
ce a .B/ 0
în 0t
tru 0
oa os menia\ t1
a @ bu 0[
u !nă `
ă 21
vo "; !
o St

twi \O\t
i P
re K.t B/

Lă > 0t
20 u qdă US ]!A20
ă mu Te a t2
bi ' !
i !
ne1\
te t0
cu !
u S: U]
vâ S

!}
ânt× ø!K.2 B/!}
tă ăm în1chi tq
nă !
mu0 Ţi }od
ne t! i !i_e M0t vi ] `
slă t1 i

q
i !
i' S\ t0
mu a )Ð
u 1s
u "!
u t0
Te a m<C 0
mul 0
ţu \ t0 i ø\
mi !i S} ×

\ !i im
!S: t1 i ø] !}
Ţi a× e > .B/ 0
i t 1a pen 0t
tru + 1a
sla 1s va at
a "@

t\1
Ta !
a S1
a 1
cea ;! ma \O\t
a Stw a P
re K.t B/

Sfi}mod
t! !_
i in te at1
fă ]`
ăr 1
de ;!
e tP
S moa S !a )Ða 1s
a "!t
ar t0
Te am<C

mi > 1t
4 lu 1a
ie \0
şte !
e S:\t0
ne !
e S:!}
pe:!
e Stq oi .t B/
no !K
Glasurile genului diatonic moale (B) 207

Cuvine-se cu adevărat, după Nectarie Schimonahul

Cu > 1
01 ! se!} yO
vi ne cu b\ !
a !\
a t! e S: 1×
de ! e vă ] ø !
ă ă!tS

ra Gag } 1a
t+ 3z at .t B/ 0
să 0
te !}
fe 1t
ri 1
ci !
i U]
im 2@
Năs 0t
că

tp
toa !
a !
a S×
a ø! t re \ !
a _ de !
eD 1
e 1
e 1e 0y
e [s US
Du

!_
um ne 1s
e "!e 10
zeu a .> u y!} od
cea pu u !u_ !:2 1
ru rea ri ]
fe 1t

t×
ci ø!
i )Ð
i `}
i X×
i 2ø!A
tă 0x
şi t0
prea os
a @ne a\t1
vi !i S1 no Gog t
i 1a

va _\ !
te a !t
a0 tă !K
ă 0t
şi x 1
ma !
a U] ca a 0
ai t@ Dum 0
ne tU
ze S

!
e _u 1t
lui 1a
no o
)Ð !tos\0
tru !:
u .>

Din Doxologia de Ghelasie Basarabeanul

t7 > ! 1] 21 1 t1' ! ! !2} 1a t !} !m

Sla ' !
vă în tru cei de sus lui Dum ne zeu .B/ şi pe

1]
pă 1t
mânt q
pa !
a!a S}×
a ø!
a_t ce a m<C 0>
în 0
tru 4 p
oa !
a _r
meni
208 Glasurile genului diatonic moale (B)

11
bu '!
nă_y
vo 1a {!A.t >
i re

Pri> 1
7 i t1
meş ' ! !gă!ciu
te ru 2! 1]
nea t1
noa os tră a .2 B/ @
as @ cel

0
ce 4q
şezi _]
de-a ~1
dreap1y
ta 1
Ta !
tă !A
luitp
şi !
ne_
mi 1t
lu ×
s
ieş !

_
te !
pret1 ')Ð: .>
no oi

7 > Tu !
Că t I eşti!u!}
nul21 `}t 1
sfâ ânt Tu @
eşti 1]
u 1 tq !I!i sus
nul Domn 2!

Hris ] 1a
1t !} 1
tos .B/ în tru tq
sla !
a!a S}×
a ø!
a_t va !
lui_
Dum!
ne21
ze

`}
eut×
Ta ø!
a_tăl ! t!A .>
A min

Din Doxologia de Nectarie Schimonahul

t7 > `t PH\ 0 ! 0ta I ! ! !: t1

Sla z !}
vă ă Ţi i iS e Ce lui ce ne-ai a

1]
ră q
ta !}
att O
no !
uă!
lu t!
miA×i ø !}
i t1
na \ 0
a 0[ a .t B/
a s 0a
Glasurile genului diatonic moale (B) 209

t1
Sla a{ !A
vă t0
în 0
tru q
cei !\t
de 1su !
u S 1×ø
us lu !
u !
uiS tO
Du PS
u

! !tS PS
u um ne !
e e)Ð 1s
e " !` şi M 0
zeu .1 B/ 0
e 0a !}y×
pe pă mâ ø ! !}A ?
â ânt

tO
pa ' !
a !\
a t0
ce !
e S: m <C 0
în 0t
tru US a yS
oa ! !_
me eni t bu a

\1
nă !
ă S1
ă 21
vo "; !oS twi \ !i !i \t 0 e .t >
re !K

t8 > te A Pb
Sin a { !t Dum ' !
ne!t
e !A u ] ø !2
ze× u } 1a
le .t B/ 1a
Sfin { !A
te 2 p\
e !
e!e St

t0 a ø] !}
Ta a× SfiM S ] U]
re a .t B/ U
a 21 te a t1
in S] @ Fă ] `
ăr 1
de ; !
e S tP
moa S

!a a)Ð 1s
a " !t
ar 0a
te m<C !.
mi\ 0
lu !t
+ ieş \t !
u S w te !\
e !
ne !2e\!
pe

!}e t× s oi .>
no !K
 Capitolul VII
Glasurile Genului Diatonic Dur (B)

1. Plagalul Glasului I Diatonic Dur

h
Cântările papadice ale Plagalului Glasului I de la Pa se psalmodiază
0
având în permanenţă ifes ( ) pe sunetele Vu şi Zo superior. Acest glas
se numeşte Plagalul Glasului I Diatonic Dur de la Pa, iar scara lui
foloseşte doar tonuri mari şi semitonuri (diatonice), după cum indică
şi mărturia lui:

0 0
6 12 12 12 6 12 12

vV bN nN m<C ,<V .N/ cN/ vV/

Apihima lui este Aneanes:

v<V 0t
A 3
ne !\
e !a a)Ð `X
a tq es vt V<
ne !K

Are ca trepte principale: Pa, Di, Zo superior şi Pa superior. În

cazul în care melodia cadenţează pe Di având sunetele Vu şi Zo cu
[
ifes ( ) se obţine Glasul al IV-lea Diatonic Dur al Papadicului de la
Di, iar când melodia cadenţează pe Ke, se obţine Glasul I Tetrafonic
Diatonic Dur, care se întâlneşte şi ca Glas Difonic al Glasului al III-lea
şi al Plagalului Glasului al III-lea din Ga.
212 Glasurile genului diatonic dur (B)

Din Doxologia de Neagu Ionescu

tt v 1 1t 1 ! ! !t ! ! 1 1 tOb !A t
Sla ) !
vă Ţi e ce lui ce ne-ai a ră tat lu mi na.N/

tq
Sla !
vă 0 !2 1
în tru cei 1t
de 1 !Dum
sus lui ! !\2
ne 0 !S: mt <C !
ze eu şi !)
pe

1 1t p
pă mânt pa ! ce a v2 <V !/
a _ în 14
tru q !×
oa meni bu ø 1Q
nă  _y
vo

4e re aV vr <V
i _

~ 0V u i'
Lă 0y !) !t
dă mu TeUbi !
ne !t
te 1
cu 1 tăm .t N/ 0
vân 1a ne

!
în 1
chi 1t
năm 1
ţi !e ! !2 vim
te slă ! !tpeq
ti !i! ne nt N p
i S 1a !)
îți mul

1×ø
țu mimt Q
ţi !
i _e a vt <V q ! 1~
pen tru sla 04
va Q
Ta _r
cea

1e
ma _ a y <V
re v

5v'0 !
t Doam ! 1t
ne Dum ne ×
ze ø @ le .2 N/ 0
u 1a Mie 1
lu t1
şe ' !
e!lul
Glasurile genului diatonic dur (B) 213

! Dum
lui 2 ! !}
net1
zeu am<C w!
Fi u `X
ult 1
Ta !_ a`Xtq
tă lu ui ce !
la1
ce 1t
ri

41
dici a v<V/ !~
pă!ca _ ul S} y 1
tu ! lu os
u 1x !A .2 N/ 0
u mii mi !t
lu1
ieş !
te

!
ne!
pe! noi nt N p
e S2 1a la0 1
ce _ ce 1t
ri 1a
dici #×ø
pă ca 4 Q
te _r
le

1e mii a vy <V
lu _

Din Doxologia de Anton Pann

Doam
V
t 50 !ne!Îm!tpă×
ra ø !
a!a S} 1a
te 2×
ce ø !
e !
e S\4 3Gg
re e + 1a
esc .r N/

~1
Dum 1y
ne O
ze b\ !
u!ut\0
le !
e S:\ !
Pă!+
ă `×
ri ø !
i !
in S1×
s e cN/
te 0a

0x
A yO
tot US
ţi ! 2 i a\t 1
i _ to ! o ø\ !
o S× ru )Ðu+ t 1a q !tne
le .N/ Doam

t1
Fi @
u 1
le `t
eO
b nu a 1x
U @ u t 0
le !\
e !
nă!ăst\ 0
cu !
ut m<C

!I 1t
i Osu @
se 1t
Hris 0
toa !
a !
a !)
a \t 0
se !:
e v<V 0t
şi 0
Du `
u
214 Glasurile genului diatonic dur (B)

0
hu ; !uSt×u ø!
u_le ``
e P
H i !
Sfi \ 0 te vy <V
inS1 0k

2. Glasul Al IV-Lea Aghia Diatonic Dur

În anumite cântări papadice, îndeosebi în Plagalul Glasului I,
când se fac cadenţe perfecte sau finale pe Di (Plagalul Glasului I
Trifonon), melodia are în coborâre pe Vu superior şi Zo superior cu
[
ifes ( ). Atunci se formează pe Di, ca şi scară trifonică a Plagalului
Glasului I, Glasul al IV-lea Diatonic dur, care are ca trepte principale
Di, Zo superior şi Pa superior, pe care melodia şi cadenţează. Atracţii
;
se întâlnesc pe Ga ( ) spre Di. De obicei, acesta se întâlneşte ca o
nuanţare temporară în cântările Glasului al IV-lea Aghia de la Di dar
şi în cântările irmologice şi stihirarice ale Plagalului Glasului I, şi mai
puţin ca glas de sine stătător.

Din Doxologia de Petru Lampadarie

hRMj

0M me V'!
Pri t1 e \!!+
e et1
şte an N !
ru1] ciu Mnea
gă tq !)Ð} t+1a a ø]!
noa × as :2

1a
tră mt <C1
Ce ~os ce)Ð} 1
el ! t şezi .
k B/0t
de-a ! } a!
o
drea d ap_ ta Ta ] aos
ta 1 ?a

1y
a 0tă !\!{
ă ă! ă 1\0!:
lu ui my C< 0
şi 01]
ne mi 1 ie e S}
lu t\1!

1PS
e e !
e !eSt P
şte !
S e _1s
pre e !
" e t0
noi m
k <C
Glasurile genului diatonic dur (B) 215

Există creaţii muzicale mai noi pe Glasul al IV-lea Diatonic Dur

nu de la Di, ci trei trepte mai jos, de la Pa. Astfel s-a format Glasul al
IV-lea Diatonic dur de la Pa.

0 0
12 6 12 12 6 12 12

vV bB nN m<C ,<V .N/ cN/ v<C/

Apihima ehului este Aghia:

A b) )Ð
vt C2a !:2 1a
a ghi a vt C

Are ca trepte principale: Pa, Ga, Ke şi Pa superior. Are cadenţe

imperfecte pe Ga, pe Ke şi pe Pa superior, şi perfecte şi finale pe Pa.
;
Atracţii melodice se întâlnesc pe Ni ( ) spre Pa, şi pe Ga ( ) spre ;
Di, când melodia tinde spre trifonie.

Din Răspunsurile Mari de K. Psahos

hHqVj

0V
Pe 1 q
Ta !
tăl1y
pe 1a ul nt N 0
Fi 0a și 0
pe q
Sfâ !
â ân tu s )
`Xt×

\0
u !
ul S 0
Duh ,<V 0t
Tre 3' !!
i mea cea!
de2!o04
Fi \3i !
i Doi

! ~ ță a,y <V!și_
in _ ne 1
des 0t
păr 1 i )!i _
ți =s i )Ði !
: tă v<V
i Xt1k
216 Glasurile genului diatonic dur (B)

Mi V_Ot
tr la pă PS
ă )\0
ă !
ă S0a
cii ,t <VW
jert !
fa `t
a1 la 

dei avt <C

!u _

0V
Pre t 4Z ne Te ) y !
Ti !×ø lă!
ăQu US dăm a v<C 0y
u ]1 @ pre w ! 1t
Ti ne Te

t1 ! Ot
bi ne cu P
H â !
vâ \ 0 tăm ,t <V 3
ânS 0a Ți 0 ! !2
e-ți mul țu Q
mi !t
im

4 \3
Doa !
a D`
a 1
a 0
a s[! 1 ne a ,V 0y
am_ și 3
ne 1 gă 0 ăm
ru 1 !t

tQ
Ți !:
i =s e v2 <CDum
i !A % 0tne 1 e )!
ze =s e _0
u _t
lui q
no !
o!os S:

1 2 k|vt <C
tru

3. Plagalul Glasului Al III-Lea Sau

Varis Din ZO Ifes Inferior

h
Începând cu secolul al XVIII-lea îşi face apariţia ca glas de sine
stătător pentru cântările papadice Plagalul Glasului al III-lea sau
Varis din Zo ifes inferior, având ca glas autentic corespondent Glasul
III-lea (Inferior) de la Ga din registrul mediu. Pe sunetele Zo şi Vu are
întotdeauna ifes. Se crează două tetracorduri despărţite, Zo-Vu şi Ga-
Zo, iar tonul despărţitor este Vu-Ga.
Glasurile genului diatonic dur (B) 217

Mărturia ehului reprezintă:

u
= glasul Varis;
> = baza glasului este sunetul Zo;
) = ftoraua glasului;

o
= urcarea difonică din mărturia ehului are în
vedere alte ramuri ale glasului Varis.

0 0
12 12 6 12 12 12 6

.N c<C v<V bN nN m<C ,<V .N/

Apihima ehului este Aanes:

.t N\0" a S}1
A ;! nes a.t N
Are ca trepte principale: Zo inferior, Pa, Ga, Di şi Zo superior.
Face cadenţe imperfecte pe Pa, pe Ga, pe Di şi Zo superior, şi perfecte
şi finale pe Zo inferior. Alteraţii melodice se întâlnesc pe Ke ( ) spre =
Zo şi pe Ni ( ];
) spre Pa. În formulele cadenţiale, când melodia
]
ajunge la Di şi revine la Zo, are sunetele Di ( ) şi Ke cu diez ( ). =

Din Doxologia după Emanuil Zmeu

h
7
t 2>
Sla ' !
vă !)
în !t
tru1
cei !
de !
sus!t
lui1
Dum1=
ne 1a
zeu .t N/ q
şi !
pe 0
pă
218 Glasurile genului diatonic dur (B)

!t 0
mânt pa os
a #ce a2 !
în 1t
tru 0
oa !a !a !a meni
`! 3 bu 0[
u d!
uUnă S
1

!ă _4
vo q re .r N
i !A

~7 > u 1
Lă 1y dă ! ! !t
ă mu Te1
bi ! ! !2
i ne te 1
cu 1t
vân 1a
tăm .N/

0
în 1t
chi 1
nă ! ! !t
ă mu ne 1
ţi !i !
e !t
slă 4
vi @
mu 1a
te .t N/

t0
mul 0
ţu 0
mi !t
im 0
ţi os
i #e a2 pen
!1 tru t0
sla ' !
va ! !t
Ta cea

tU
ma SUS re a .t N
a ]@ .N/

Bi '> ne
t2 ! ești
!) cu
! vân
2! !tat t1
Doa os ne a .2 N 0
am 0 Dum 1t
ne

t 1
ze !
e ! !t 1
ul pă ri !
in !
ţi !t
lor1
no os
oş 0a
trii .N/ @
şi x 21
lă 1t
u

t1
dat 0
şi !
pro!t
slă!A
vitm<C !
es 1t
te 0
nu u)Ð _
me 3t
le 0
Tău !
în

! !t
veci !A .N
A min
Glasurile genului diatonic dur (B) 219

h
Din Doxologia de Hurmuz Hartofilax

2u >) !+t×
Sla vă Ţi ø !
i i)Ð `X
i×i ø\t 0
e !
e S:×
Ce ø @t
lui 1 0 !a
ce ne-ai

!
ră `X
ă t q
tat \ !
lu !\t
u mi! !i 1
i `t
i qna a)Ð 3
a S" !
a` Sla 'b) !
a tO vă !tă

t! !1
în tru cei 1t
de q
su us lui _\Du
! Ob t ! um
!\ !
ne !+
e t×
ze ø eu
!A .N/ @t
şi

20
pe 1t
pă 1a
mâ 1a
ânt t 1
pa !
a!a !\t
a 0 ce !
e S: m<C 0
în 0t !
tru oa

) bu !\ h
\0
a 0[
a s 0Gg
meni : t 1 u !
nă !2
ă Ot
vo W
i )Ð i }`
i+ X×
i ø

2\ 0 e S: .Nt
re !

>
t 7)
Ti o i 02 !
i 1 i }`
i !ti !i )Ð in+ X 1a
de `X
e 2×
mi ø @t
la 1
Ta !
a

! yb h
U2
ce US
lo !
or _
t ce !e !)
Te0t
cu US
no osc Ti i)Ð } `i+ X×
pe t Q i øt

2 ne
!A .N
 Capitolul VIII
Glasurile Genului Cromatic Moale (A)

1. Glasul Al II-Lea Cromatic Moale De La DI

h
În Glasul al II-lea diatonic moale de la Zo superior, cu Pa având
în permanenţă diez, se formează un tetracord cu ton mic, terţă
enarmonică şi semiton (cromatic)74. Mărturiile sunetelor şi ftoralele
glasului sunt două: pentru treptele impare din fiecare tetracord,

w
2
©
semnul este iar ftoraua este iar pentru treptele pare
mărturia şi ftoraua lor este .
Din raţiuni practice, deoarece mersul melodiei tindea înspre acut,
compozitorii bisericeşti începând din secolul al XIX-lea, au transferat
baza Glasului al II-lea pe sunetul Di din registrul mediu, alterând în
mod corespunzător şi treptele necesare. Astfel, în cărţile de muzică de

hw
astăzi, mărturia ehului reprezintă:

= Glasul al II-lea

o
= baza teoretică a glasului se află la două trepte
deasupra lui Di care este baza de formare a

M
ehurilor.

= baza glasului este sunetul Di

@ = ftoraua indică că glasul aparţine nuanţei
cromaticului moale şi, astfel, structura
tetracordică este ton mic, terţă enarmonică şi
semiton.

74
Vezi nota de subsol de la pg. 23.
222 Glasurile genului cromatic moale(A)

75
8 16 6 8 16 6 12

m<? ,© .<?/ c©/ v<?/ b©/ n<?/ m©/

Glasul acesta se numeşte stihiraric, deoarece pe el se psalmodiază
cântările stihirarice în tact potrivit aparţinând Glasului al II-lea din
Octoih. Totuşi, în acest glas se cântă şi tropare, sedelne, antifoanele
de la Liturghie, imnul trisaghion, prochimene, aliluiare, doxologii,
heruvice şi chinonice.
Are ca trepte principale îndeosebi pe Di şi pe Zo superior, iar pe
Ni superior când urcă în trifonie; atunci când modulează în plagalul
său, trepte principale devin Vu şi Ni pe care şi cadenţează melodia.
Trepte imperfecte are pe Zo superior, pe Ni superior, pe Vu şi pe Ni
inferior, iar perfecte şi finale pe Di.
Atracţii melodice se întânesc pe Ga ( ];
) spre Di, pe Zo superior
=
( ) spre Ni superior când melodia urcă în trifonie, şi pe Pa ( ) (se ;
alterează treapta diatonică) când melodia gravitează în jurul lui Vu
sau staţionează pe acesta.

Apihima ehului este Neanes:

pentru cântările grabnice;

mt <?@
Ne 1]
a 1 a t <?
nes m
pentru cântările potrivite;

Ne a×
mt <?@ a ø]!
a :tw
ne !K
es mt <?

75
De obicei, melodiile Glasul al II-lea se desfăşoară pe structură pentacordică,
intervalul Ni – Pa superior astfel fiind ton mare, şi aceasta se arată de multe ori în
!
notaţie prin ftoraua exo thematismos ( ) pusă pe baza scării.
Glasurile genului cromatic moale(A) 223

Când cântarea este precedată de un stih, acesta din urmă începe

de la sunetul Di, urcă până la Zo superior, coboară până la Vu şi
cadenţează corespunzător genului compoziţional al melodiei, pe Di.

Fraze Caracteristice Glasului

m2 <?0M
pen 0t
tru I
sla !
va!
Ta0t
cea 0 a ]0a
ma os re mt <?
1.

m2 <?!în:m1t
tru q
nu !
me0t
le @
Do `:
omOt
nu !A
luim<?
2.

mt <? em
Sfin !
te 0
făr !t
de×moarø!
te_
mi 0t
lu !
ieş_]
te 1
ne 1]
pe t
3.

t1a
noi m<?

mi M1t
mt <?0 lu 1
ie 1
e )Ð
eş !\t
te 1ne ! e ø\!
e S× e _t
4.
pe

tw oi mt <?
no !K

Ţi m _;
mt <?q e 1
se 1`
cu 0
vi `1
i 0a
ne @y
cân PS !\
a !
5.
ta re

!te o]
Dum 1
ne ×ø
e t Q
ze _u 1s
u "!t
u 0k
le m<?
224 Glasurile genului cromatic moale(A)

mt <? Doam
qm!ne0
sla 0
vă t@
Ţi o]
i 1
i 2! t e {g!Ke m<?
e !:eS:Î
6.

su m\!
mt <?p fle !t
e O]
te 1×ø
lo or \noa
t!A)Ða 1s
a "!kt
as \0
7.
tre

t e a{!Kem<?
!:e :Î

Din Stihologia Vecerniei, de Macarie Ieromonahul

21M
Pu ~ 0t
ne P !At1
Doam ne !gu
pa ză !!
rii t\1
me 0[
e !le1t
şi q
u

!
şă !2
de 0
în 1t
gră 1
di !
re !
îm!}
pre4 O
ju !
rulr U
bu !
ze !\`
lor 3
me 0[
e r

~!
le Am<?

Să M1 3
0x nu ! !y 1a
a baţi i @
ni 1t
ma 1a ! 1t
mea spre cu q
vin!
te!2
de!vi!:
clet

t1
şug am<?0x
ca 0
să 0t
tă 0
gă 1
du q
iesc !t
răs1
pun !
su !
ri 0t
le 1
ce

!din
le !!pă `0 a ] 10
ca os te a m<?

0M
Cer y 0
ta os
a 0mă 0t
va P'
Drep !
tul !t
cu 1
mi !
lă ! !: 21
şi mă va
Glasurile genului cromatic moale(A) 225

1t
mus 1a
tra .</? 0x
iar P2
un !
tul 0t q!
de lemn al 0
pă !t
că 1 !lui
to su !

0t
să 1
nu ! !!t
u un gă3
ca 0 !A mt <?
pul meu

2 0M
A 1t
u 1a
zi 0
se 0t
vor q
gra !
iu 0
ri 0t
le P'
me !
le!2
că!au

1t
pu O
tut !
ca 0t
gro q ! !t
si mea pă 1
mân !
tu !
lui 1t
s-au × ø!!
ru upt pe _;
pă t

y mânt
1a m<? 0
ri 11
si 1 ! s-au
pi tu !y 2oa !
a !
se 0t
le I
lo !
or !
lân1]
gă t

t1a
iad m<?

0M
Iz 1t
bă 1 !mă
veș te ! 1t
de 1 !mă
cei ce ! !:
go2 1a
nesc mt <? 0
că 0
s-au

0
în 0t
tă O
rit @
mai 0t
vâr 1
to !
os !
de !
câtt\3
mi 0[ nemt <?
i !A

Dumnezeu este Domnul, de Theodor Stupcanu

20M
Dum0t !:`1G*
ne ze e e eu t!
e o]
es 0t q!
te Dom 0
nul şi 02
s-a !:
a 1t
ră
226 Glasurile genului cromatic moale(A)

t2
ta  ! ! !2
at no !A bt <? 3
o uă ! es
bi ne ! _]
te 2 1
cu 1]
vân t 1a
tat 0
cel 1t
ce

t1
vi !
ne!
în 0t
tru q
nu !
me0t
le @
Do `}
o Ot nu ua`X0a
om @; lui mt <?

Sedealna a II-a, de Macarie Ieromonahul

Pia M p\
t0a a !a !
a St 0
tra o] 0tmân
a Mor qtu!0
lui 0t
a 0se 0
pe

0
cet 12
lu 1a
i t q
n-a ! !2 !A
a pă rat4 q ! 0~
pia tra cre !:
di `y
i Pi \H 0
i !
in S

0a
ței mt <? I
când!
ai!
în1]
vi t O
at !
o 02
ai 0
dă 0t
ru q
it !
tu !2 !At
tu ror

te !neI
Doam !t Ți
Sla vă ! o]
i 1"
i t !K
e m<?

Toată suflarea, de Macarie Ieromonahul

Lă M 1t
20 u O !!tpeUS
da ţi-L E !\
el !
to !
o S 1]
oţi t O
î !î !t
în!A
ge×ri ø]

!:i t 1a
Lui m<? 0
lă 1t
u ×da ø !
aţi US
pre !2
e! E `t
el 1
toa !
a !A
te \2 Pu
!! uS
 Glasurile genului cromatic moale(A) 227

1]
u t O
te !
e !t
e !A
ri×le ø] !:
e 1×
Lu ø !A
ui my <? 0
Ţi !:
e 1se 1t
cu O
vi

!i !ti !
ne 12
cân 0
ta `
a 0a
re t YS !\ !
Du um ne !t
e 1]
ze o×ø
e e t

t\!A
u u)Ð 1s
u "!t
u 0k
le m<?

Din Doxologia de Nectarie Schimonahul

t 1M
Sla ~ 0
vă !
Ţi 1t
e 1Ce 0
lui !
ce 0t
ne-ai@
a 1
ră 1
tat 0t
lu

t@
mi os
i 0a
na .t /<? 0
Sla 0
vă !0 !2 1
în tru cei 1t
de ×
s! !
sus lui Dum!t
ne

zeum<?t !}
2 !A şi 0
pe 1 1t×
pă mânt pa ø !
a _ce a2 0
în 0
tru t\1
oa 0[
a

!I
meni bu 2!
nă !`
vo0 i ]10k
i os re my <?

t0M
Doa os
am 0a
ne 2!
Îm14
pă 1
ra !
te!r
ce1re os !! ne
esc Dum tI'
ze !
u!le

14
Pă q
rin @
te 1\r
A 1
to !
o S1
ot @
ţi 1y
i 0to _;
ru 1a
le mt <?
228 Glasurile genului cromatic moale(A)

2 0 1t
Doam ne O
Fi !
u !t
le 1
U !nu ! !:t 1a
le Năs cut 0
I 14
i qsu @
se

1~
Hris ×
s a_
toa ! 1se a!4
şi 1
Du !
hu!~
le0 in ]10
Sfi os te kmy <?

1 !: m
În 1 toa 1y
te w
zi !
le 0a
le t 1
bi 0 !vom
ne te !2 !cu!:vânt1
ta a m<?

!}
şi 0t
vom 1
lă 1
u 1a
da \t 1
nu 0[ ! !2
u me ! 0t
le Tău în t 3z
vea a' )Ð ac
!t

t0
şi 0 !!\`
în vea cul 3
vea 0[ 1!Kmy <?
cu lui

Sfânt este Domnul, de Macarie Ieromonahul

10M
Sfănt 0
es 0y 1nul
te Dom ! Dum
!: 14
ne 1
ze !
e !r
ul! os ] 0a
noos tru y

t@
î 1]
năl 1
țați @t
pe 2
Dom !
nul ! 02
Dum ne 0
ze !}
ul t 1 os ] 0a
no os tru y

y@
și 0
vă 1]
în 11
chi q
nați!
aș 1y
ter 1
nu @
tu 1
lui 1y
pi 1
cioa !a!
re

!10a
lor lui 0y
că 1
Sfâ !â !â!t
ânt0e os te abt <?
es @
Glasurile genului cromatic moale(A) 229

Sfinte Dumnezeule, de Nectarie Schimonahul

t wM
Sfi !
i !
inS p
te !
e !
e St 0 `} Ot
Du um ne PS
ze !e !e S 0a
u t PS
le

! e S: 1
e ! e `t
e qSfi !i!
inS p
te !
e !
e St 0
Ta `}
a Ot
a US e !eS: 1
re ! e

`te q
Sfi !
i !
in S pte !
e!e St 0
fă `}
ăr\ 1
de ; !
e St 2
moa!aY
H a !
a \0 arSt

t0
te ab<?1~
mi 1t
lu O
ieş !
te !t
e !×ø
ne e !
e _;
pe tw
no !K
oi mt <?

Glasul Al II-Lea Cromatic Median

Multe cântări ale glasului al II-lea cadenţează pe sunetul Vu. Ehul
acesta se numeşte Glasul al II-lea Cromatic Median (Μέσος του
Δευτέρου Χρωματικός). Structural, se află în legătură cu glasul autentic
de la Di şi de aceea nu are o scară alcătuită din tetracorduri, ci de pe
treapta Vu se dezvoltă ascendent o terţă micşorată (18 secţiuni [Link].)
(Vu-Di), apoi de la Di un tetracord al cromaticului moale (Di-Ni), şi
de la Ni superior o terţă mare cromatică (Ni-Vu).

6 12 8 16 6 8 16

b<? n© m<? ,© .<?/ c©/ v<?/ b©/

Preia treptele principale şi atracţiile glasului autentic de la Di. Are
cadenţe imperfecte pe Di şi pe Zo superior, iar perfecte şi finale pe Vu.
230 Glasurile genului cromatic moale(A)

În finalul melodiei, cadenţele se fac pe sunetul Di, cu foarte puţine

excepţii (de exemplu, Catavasiile Botezului Domnului).
Pe acest glas se interpretează stihirile grabnice, troparele Glasului
al II-lea, precum troparele de umilinţă, sedelne, condace, doxologii,
răspunsurile mari, în tact grabnic şi pe larg.
Când cântarea este precedată de un stih, acesta din urmă începe
de la sunetul Di, urcă pe Zo superior şi cadenţează, în funcţie de genul
compoziţional al cântării, pe sunetul Vu.
Apihima acestui glas porneşte de la Di şi se încheie pe Vu.

mt <?P
Ne ' b\!
a !t ne es!Kbt <?
a \0

Fraze Caracteristice Glasului

şi m1
m1 <?!: de 1y
pă 1 !meu
!02
mă !
cu!t
ră×ţe ø! te bt <?
eş!A
1.
ca tul

Dumm\!
mt <? p ne!eS1]
e tO
ze !
u !tu!Aleb<?
2.

my <?1
Toţi !
slu!:
ji 12
to ! !:y1Dom 0 lui abt <?
nu @
3.
o rii

mt <?0M
mân 1
tu q
ieş @t
te 0
ne _ no ] o
pe 1a t o {g!K
oi m<?
4.

Lăm0t
m<?L!: u 1a
daţi 0
pe 0
El 0
în 0
tru 0t
pu 0a
te 0
5.
ri
Glasurile genului cromatic moale(A) 231

0
le 0a
Lui m<?0
Lă 1t
u 1
da ! !!:pet1a
a ţi-L El m<?0xk
du 0pă

!tO
mul !|!ta !}
ţi mea sla: !}
a S×ø
ve \0
e !
ei St0a
Lui m<?

Exemple muzicale
Din cântările Pavecerniţei Mari, după Anton Pann

0M
Prea 4 0a ân ]~ 0
sfâ os tă 04
stă q
pâ !
nă0~ ! 11
de Dum ne 1
zeu 0
Năs

!y 1a
că toa { !A
re m4 <? 1~
roa 0
gă !~ ! !ytruq
te pen noi!
pă!t
că1a
to { !A
șii bt <?

t pM !} 1
Sfin te I 1t
o 1a 0 !: 1t
ne Pro o 1ro 0
cu !
le 0t
și

20
î !t
na 1
in @
te 1]
mer14
gă p
to !~
ru!A
le by <? 0
și !}
bo 1
te 1t
ză

`1
to 01
rul 1
Dom 0
nu !y
lui1 ! !I _]
nos tru i t1
sus 1]
Hris 1a
tos my <?

41
roa ~ 0
gă !~ ! !:truy 1a
te pen noi @
pă 1\t
că P
to 0a
șii bt <?

t 1M
Sfin ~ 0
ți 0
lor 0t
slă 1
vi 0
ți 0
lor !t
A 1a { !A m2 <? 0
pos toli pro

1t
o 1ro 0
ci 0
lor !t
și 1
Mu @
ce 1
ni @;
ci t×
lo ø !
or _și
232 Glasurile genului cromatic moale(A)

1`
toți 0;
sfi `1
in 0a
ții 04
ru 1~
ga 0
ți !~ ! !:
vă pen truy 1a
noi @
pă 1t
că

t\P
to 0a
șii bt <?

4 1M
Sfin ~ 0
te 0~
slă 1
vi 0y
te p
ma !
re 0
mu 04
ce 1
ni 0
ce !r
a

~1
lui @;
Hrisy 1a
tos @
pur 1]
tă t 1
to 0
ru 0
le 02
de !:
bi 14
ru 1
in !
ță

!:
și ~1
fă 14
că 1
to 0
ru 0~
le !
de1`
mi 1 !1U
nuni Ghe o S!
or!~
ghi0a
e my <?

41
roa ~0 !~pen
gă te !!:truy1a
noi @ că P
pă 1\t to 0a
șii bt <?

4 1M
Sfin ~ 0
te 0~
slă q
vi !y
te p
ma !:
re 1
mu 1`
ce 1
ni 0
ce 1@
a

1 1` 1
lui Hris !1US
tos Di mi ! tri e m<?4 1~
!~ 0a roa 0
gă !~
te ! !:tru
pen y t1
noia

@
pă 1\t
că P
to 0a
șii bt <?

Pentru rugăciunile, din cântările Sfintei Liturghii

t Pen
wMtru
!: 1
ru 1t
gă 1
ciu !
ni !A
le 2 0
Năs 1t
că O !de!Dum
toa rei 2 ! !:net
Glasurile genului cromatic moale(A) 233

t1
zeu 0
Mân 1
tu 1t
i Qto _;
ru 1a
le m2 <? 0
mân 1t
tu 1
ieș !
te !
ne

!t\0
pe no oi!Ab<?

t wM
Pen !:
tru1
ru 1t
gă 1
ciu !
ni !A
le 2 0
Năs 04
că 1' ! de
toa rei !:~ Dum
1

1y
ne 1k
zeu .</? @2
Mân 1
tu 1t
i q
to !|
ru !t
u !A
le m<? 0
mân 0t
tu q
ieș !
te

0
ne _f2 no ]to
pe 1a o {g!K
oim<?

Din Catavasiile Înăţării Sfintei Cruci, de Ioan Zmeu

0M
Um y 4
bla !
ta !
Is !:
ra 1 1a
el @y
prin e
va !
lul q
cel !t
în 0
vă 0
lu

!
it 1t
al @ ă ] 0a
mă os ri m4 <? 1
cel !
ce _~
sau 1
a 1`
ră q
tat !r
us

1 p
cat _y
în q
da !A
tă b<? 02
iar 1
ne @]
gruly 1 u ] 0a
lu os ciu 1 0
pe 0
vo

!y
ie w
vo _
zii !e 1] teni m<?1 1~
gip ` 1a ia 0
î 0
4 ca !at_r
ne PS cu
234 Glasurile genului cromatic moale(A)

rq !A m<? @`
to tul mor e
mân !1
tul q
cel !
aș 0
1 nu !
ter PS ut _
cu 4q
a !A
pă br <?

~1
cu ~ 0y te e)Ð: 1
pu q rea 1`
cea 0
ta `1
a 0a
re .</? $a 42
drep ' !
tei !r
stă!}
pâ

`â O\y
nu 0lu ! S:!Abt <?
u ui

De la Răspunsurile Mari, Liturghia Sf. Vasile cel Mare

A M O]
t 0a a t 0a
mi + 1a i a]Î
i t@ i {g2 !A
i tPS
i ! i ] 1s
i )Ði : t + 1a i "

!:i 1t
i @i a 1]
i oti a 1s
i " !i!i t !i !
i `}i X×i s\ 0i !i S40i

!i: :~1 i :fy1

i "! i a'b)Ð
i !}
i o
t i g{!A
in bt <?
Glasurile genului cromatic moale(A) 235

2. Glasul Al II-Lea Inferior Cromatic Moale

Multe cântări ale Glasului al II-lea (îndeosebi cele irmologice) nu
se cântă din baza naturală a ehului (Zo superior sau de la Di) deoarece,
aşa cum am spus, melodia tinde către acut iar treapta I s-a transferat
fie pe Vu, fie pe Pa, fie pe Ni.
Pe sunetul Vu, la patru trepte sub Zo superior, baza naturală a
ehului, s-a format Glasul al II-lea Cromatic moale Inferior. A fost
numit „Inferior” pentru a se deosebi de Plagalul Glasului al II-lea
Cromatic Dur. În acest glas se cântă troparele miezonopticii, antifoanele
Utreniei, troparele învierii, prosomii, canoane, catavasii şi doxologii.
Acest glas derivă din Glasul Leghetos, având modificate permanent
]
cu diez ( ) sunetele Di şi Pa superior.

8 16 6 12 8 16 6

b<? n© m<? ,© .<?/ c©/ v<?/ b©/

În cărţile de muzică, glasul acesta este notat cu ftoralele şi mărturiile
cromaticului dur, pentru a arăta faptul că este Glas Inferior iar mersul
melodiei tinde înspre acut precum plagalele (fără însă să-şi piardă
însuşirile intervalice de eh autentic), şi pentru a nu fi confundat cu
Glasul al II-lea de la Di sau Glasul al II-lea Median de la Vu. Cu toate
astea, el trebuie să fie psalmodiat pe intervalele Cromaticului Moale
şi să fie notat în felul următor:

8 16 6 12 8 16 6

b? nM m? ,M .?/ cM/ v?/ bM/

236 Glasurile genului cromatic moale(A)

Apihima glasului este de asemenea Neanes, cu ftoraua ce indică

faptul că este Glas Inferior.

bt ? O
Ne ~\!
a !t
a \0 es bt ?
ne !K
Are ca trepte principale: Vu şi Ke (însă şi Di şi Zo superior), pe
care se fac şi cadenţe corespunzătoare: imperfecte pe Zo (dar şi pe Di
şi Zo superior) şi finale pe Vu.
Atracţii melodice se semnalează pe Pa ( ]: ) spre Vu, iar pe Di
=
( ) spre Ke când melodia urcă în trifonie.
Când cântarea este precedată de un stih, acesta din urmă începe
de la sunetul Vu urcă până la trifonia acestuia, pe Ke, şi cadenţează în
funcţie de genul compoziţional al cântării, pe Vu.

Fraze specifice glasului

bt ?eb
Sla !
vă0
în 0
tru t20
cei !t
de 1 ! Dum
! !}net1a
zeu b?
1.
sus lui

bt ?0B
şi 0
pe 1
pă 1t
ânt O ce,t M
pa !A
2.

,2 M0B
mi _t
lu 1~
ieş 0 !!tpe !A
noi b?
3.
te ne
Glasurile genului cromatic moale(A) 237

Exemple Muzicale
Din cântările antifoanelor, de Victor Ojog

Spre B 1
10 cer 1y
ri 1a
dic q !t I
o chii i !
i !
ni 1
mi t 0
me e` 0a
le

0x
la t q
ti !
ne !
Mân2 !
tu 0t
i 1
to !
ru!A
le2 3
mân 1t
tu 1 ! mă
ieș te ! cu
!t

2! !lu `X
stră u t 1
ci !
rea!A
Ta bt ?

2 0B
Mân 0t
tu q
ieș !
te 1
ne 12
pe 1a
noi t q ! !gret\!și!im1
cei ce-ți ți

1t
e 1a
mult 0
în 02 ! _t
tot cea sul 4 ! !to !t
o Hris sul!A
meub? 0x
și 1
ne

1t
dă O !A,2 Mmai
chi puri !1t na q
in !
te 0 !2Ot
de sfâr șit !
să0 ! !t
ne po !A b?
că im

3B
Sla 0t
vă 2
Ta !
tă !
lui0t
și q
Fi !
u0lui !\t
și !Sfâ!
ân1
tu 1t
lui

21
Duh a,t M

t 0B
Și !+
a1 cum 1t
și 1
pu !
ru !A
reat !
și !
în 1
ve 1t
cii 1 !lor
ve ci ! !tA

2!A
min bt ?
238 Glasurile genului cromatic moale(A)

tq
Sfâ !
ân 1
tu 12
lui 1a
Duh t 0
a 0
îm 0
pă 0t
ră I
ți !
i !
se

1t
cu 0= ne ,2 M 0
vi ` 0a 0t I
a sfin ți !
și !a 12
miș 1
ca !t
făpU
tu

ra ab?0x
@ că tq !1
es te Dum1t
ne 1a
zeu0x
de !o1t
fi O ță a0x
in @ cu t

tI
Ta !!
tăl!2
și !:
cu1t
Cu O tul abt ?
vân @

Ceea ce eşti mai cinstită, de Anton Pann

reş B0
!t1a te 0
su 0
fle 0
te 0
al 0
meu 0t
pre 0a
Dom 0a
nul b?
L
Mă

0
şi 0s-a 0
bu 0
cu t3
rat 0
du 0
hul 0f
meu 0
de 0
Dum 0t
ne

t1 !_
zeu Mân tu 1t
i 1 !_
to rul meu abt ?

4 qB !1
Ce ea ce r1
eşti  mai
!! ciny\1
sti 0[
i !A
tă t 0
de 0
cât 1
He

1t
ru `O 1 !A ,M !~
vi mii mai < 1k
şi 1 slă y O
vi !{
i !2
i !A fă B !
tă Y t q ră 0
de !
a 21
se
Glasurile genului cromatic moale(A) 239

1t
mă 1
na !
a!re !2e !
de1
câ `X
ât t 1
se !
raQ
fi !
i!i S2 0a
mii by ? e
ca !
re

I
fă !
1 stri @
răU
4 ciu !A
că w neb1 ? !
: Dum1y
pe1 ne q
zeu @
Cu q
vân !2
tul1
ai

14
năs 1a
cut ,M !~
pe1 < ne y O
ti 1k cea !{
cu! de Y !t
a 2! vă1a
rat ,M ! b 1t
Năs că q
toa

!
re _2
de 1
Dum 1t
ne 1 !!
ze eu te !
măt\0
ri !:
imb?

Acelaşi eh, Glasul al II-lea Inferior Cromatic Moale, se

întâlneşte şi cu baza pe sunetul Pa, înlesnind astfel paralaghia, în
cazul în care ehul devine diatonic, modulând în Glasul al IV-lea de
la Di (în trifonie) sau în Glasul I de la Ke (în tetrafonie). În cărţile de
muzică, acest glas este notat cu ftoralele şi mărturiile cromaticului
dur, pentru a indica că este Glas Inferior. El trebuie, însă, scris cu
ftoralele şi mărturiile cromaticului moale, pentru a nu fi confundat cu
Plagalul Glasului al II-lea Cromatic dur de la Pa.

8 16 6 12 8 16 6

v<? b© n<? m© ,<? .©/ c<?/ v©/

Apihima acestui glas este Neanes, cu linia melodică care să arate
că este Glas Inferior.
240 Glasurile genului cromatic moale(A)

vt <?O
Ne ~\!
a !\t
a 0 !Kvt <?
ne es
Are ca trepte principale Pa şi Di (dar şi pe Ga şi Ke) când melodia
urcă în trifonie, pe care se fac şi cadenţele corespunzătoare: imperfecte
pe Di (dar şi pe Ga şi Ke) şi finale pe Pa.
Atracţii melodice se întâlnesc pe Ni ( ]: =
) spre Pa, iar pe Ga ( )
spre Di când melodia gravitează în jurul lui Di.
Când cântarea este precedată de un stih, acesta din urmă începe de
la Pa, urcă până în trifonia lui, pe sunetul Di şi cadenţează, în funcţie
de genul compoziţional al melodiei, pe Pa.

Fraze Caracteristice Glasului

v1 ? Doam
ev!ne!
strit 1 ! !că0t
tre I
Ti !i !
ne0t
a 3
1.
ga t-am u

0 !Avt ?
zi mă

v2 < ?0V
şi 0t
a 3
tre !
ia !
zi !t
ai 1
în 1 at mt ©
vi 1a
2.

IV !
mt © Doam ne !
sla !
vă t1
Ţi !
i !A t e g{ !Ke vt < ?
e :Î
3.

m© 0V
Cu 2 0
prin _t
de O
toa 0
tă !
t tu 0 !Ara0 vt < ?
făp !A
4.
Glasurile genului cromatic moale(A) 241

v<?L0V
Fe 0t
ri 0a
ciţi 0
cei 1
mi 1
los 1a
tivi m©K0
că 0t
5.
a

tI
ce !
ia !
se `X
e 1
vor t!
mi!
lu !A
i vt < ?

Din cântările Vecerniei, de Ierodiaconul Ioan

Doam
V
1 e !ne1y
stri 2 ! !că!ttre1
ga t-am ti !
i!ne!ta\4
u 0[
zi !
mă0t
a

tI
u !
u!zi `X
i 1 y !| !
mă Doa nev1 <? Doam
am!A e !ne1y
stri 2 ! !că0t
ga t-am tre

t I
ti ! ! !ta 5
i ne u zi !A mt © 0
!mă ia 1
a 1
min @t
te ×
s a!
gla ! su !t !
ul ru

1
gă 1 ! ` me
ciu nii !0A 1 !0
le A v<? 0y
când q
stri !
ig 1
că 1t
tre O
ti !
ne 0t
a

t1
u !
u!zi !t
mă2
Doa !
a !}
a :!
amSt0k
ne v<?

Din Cântarea a VIII-a a Canonului din Lunea Patimilor,

de Dimitrie Suceveanu

1 0V
În 0
fri `X
i 1y
co I
şa !
tu !
s-a1 t !spur
de ne ! !ca1] 2 1a vt <?
tul trup
242 Glasurile genului cromatic moale(A)

tr
cel !
în 0 !t 1
tr-o po doa !
a!bă `X
ă 1
cu ` !
su !1
fle!A
tulv<? 1y
al w
ti !
ne 0
ri

!t
lor1
ce !
lor !
cu 1
cre 4 !
/ in !1
di ! ţă e nă vy 0
bu !A şi 0
s-a 1
de 1t
păr 1a
tat

q !t I
fo cul ce !
el !
ne!2e 1
în 1t
ce 1a
tat m© !X
ce1se 1t
hră 1'
ni !i !
se

0t
cu I
mul !
tă !
u `X
us 1
că t !
tu ! ră v2 <? 1
u !A şi 14
vă q
pa !
ia 1r
cea q
pu

!
ru 0y
rea I
vi !
e!po !`
to 4
lin @1
du 1a
se m© 0y
cân ×
sa !
ta ! re 02
ve

0
cu _y
i 3
toa !
a re !1 !A
!cân v ? 1y
taţiv< pe O
Dom !
nu!2
ul q
toa !t
te 1
lu

! !ri 04
cru le lă ? !
I ă !r
u e !A v<? 3y
da ţi-L şi-L q
prea !
â _t
năl e
ţaţi !
în

0 !` !A
tru toţi cii vy <?
ve1 !K

Din cântările Canonului din Marţea Patimilor,

de Dimitrie Suceveanu

0V
Po t \3
ru 0[
u !u !2
un!cii0t ra ? !
ti I a !
ni `}i t 1a
ce v<? 1
cei
 Glasurile genului cromatic moale(A) 243

1t
trei × ø ! !cu!tvi!
ti neri oşi0?
ne !
su!t
pu4V ! se!A vt <? 0
nân 'du 01
în cup tor

1t
fi q
ind_a 12
run 1a
caţi mt © 0
au 0
măr 0
tu !t
ri 1 !Du
sit pe ! um
`X

1 t ! cân
ne zeu ! tând
!A vt <? q
Bi !
ne 1
cu 12
vân Ot
taţi Q
lu _
cru 1t
ri

le a mt © I
21 Dom !
nu !
lui !`
pe 2 !1 nul
Do om !K vy <?

Câţi v !
t e aţi !t
lu !
a `X
at 1
ta I !t !/
lan tul de ! ! 1]
la Dum zeu V v<?
ne t 1a

0
în 0t
mul e
ţi !
ţi !2i !A
vă y w !p
ha rul în !
1 pe ? @
că P a 4w
tâ !A
ta v<?

cu xV~1
0 ~

a 1y
ju 1 !!
to rul lui12
Hris 1a
tos mt ©I
Ce !
lui!
ce `X
e 1 t!!cân
l-a dat

!A v̀<? q
tând Bi !1
ne 1
cu 1
vân 1y
taţi p
lu _
cru 12 le mt © I'
ri 1a Dom !
nu

!
lui !`
pe 2 !1 nul
Do om !K vy <?

Din cântările Stihoavnei Învierii

3V
În 1t
vi 1 !Ta!Hris
e rea ! t O
toa b se
!Mân
!2 !tu!ti 5 ! !A
to ru le 2 q
toa
244 Glasurile genului cromatic moale(A)

!t
tă I
lu ! !`Xa 1
u mea t!mi
a lu !!Anatv4 <?q
şi !a0~ tu V!
!/!yfăp4
che mat ra !A
sa vt <?

t1
în ~ 1
tru q
tot !t
pu2
ter !ni!A
cet I
Doam!ne!sla!`vă2 e vy <?
Ţi !1i !K
Glasurile genului cromatic moale(A) 245

3. Glasul Al II-Lea Paramedian Cu Scară Diatonică

(Glasul „Defteróprotos”)

h
Anumite compoziţii ale Glasului al II-lea de la Di cadenţează pe
sunetul Pa al Glasului I Inferior (sau mai corect, al Plagalului Glasului
I). Ehul acesta se numeşte Glasul al II-lea Cromatic Paramedian cu
Scară Diatonică (Ήχος Δεύτερος Χρωματικός Παραμεσάζων Διατονικά
- Δευτερόπρωτος). Compozitorii mai noi au scris în această scară
răspunsuri mari şi axioane. Scara aceasta este mixtă şi este alcătuită din
tetracordul diatonic moale Pa-Di, tetracordul cromatic moale Di-Ni,
şi tonul „adăugat” Ni-Pa.
f @
10 8 12 8 16 6 12

vV bB nN m<C ,<© .<?/ c©/ v<?/

Ca apihimă a acestui eh poate fi folosit Neanes al Glasului al
II-lea.
Are ca trepte principale, cadenţe şi atracţii melodice: (a) cele ale
al II-lea de la Di, când melodia foloseşte tetracordul cromatic moale
(Di-Ni) şi (b) cele ale Glasului I de la Pa, când melodia foloseşte
tetracordul diatonic moale (Pa-Di).

Din Voscreasna a II-a, de Theodor Stupcanu

0M
Să xt 2
mea !
ar !
gă !:
în t O
Ga !|
a !2
a !A
li t 0 e ] 0a
le os ş-L bt
ia m2 <? O
246 Glasurile genului cromatic moale(A)

t!
vo od
o !or_ dea o
ve at 1 a !
a St 0a
pe e)Ð 1s
e " !t
e 0a
El 0
în 0t
vi

t3z
ia a)Ð !`
at 0
V i S:1 !i os
di j ! i iGg: ~ !A mo oGg orţi
in y e !A vt V

Din Răspunsurile Mari

!:tm O
Pe Ta btăl
! !tpe!A
Fi×i ø] !:
i t 1a
ul m<? 0
şi 1t
pe O
Sfân !
tu !t
ul !A
Duhm<?

!S: 1
Tre i 0t
mea q
cea _;
de 1
o 1t
Fi O
i !|
i !2
in!A
ţă mt <? 0×ø
şi ne

! păr
des ţi j !:
!t\0 V
i !i 1s
i "t !
i PS
i ]\ !i !i S: \t 2
tă 0
ă ă[d )K vV

 3wm<?

t3M
Mi !
la U cii am<?@
pă bt@ `} X1\t
je ert fa 0j V a !a 1x
la !: a t!
a PS
a ]

\!u !
u S:\t2
de 0
e d[i)Kvt V
3wm<?
!S:t 1M
Pe Ti a 0
ne 1t
te O
lă !|
u !t !A m<? @
u dăm pe `}
e t 1a
ti 0
ne `t
e
Glasurile genului cromatic moale(A) 247

tO ! te!tcu!vân
bi ne !: tăm
1a mt <? 3
Ţi 0 ! 12
e-ţi mul ţu ×
mi ø !
t Doa
imyS

!a_a 1"
a s!2
am0a
ne m<?0x
şi @
t ne 1]
ru 1`t
gă ămq
Ţi !i !i S0a
e mt <?

2@ 1]
Dum ne t 1 V e S\ 0
ze ;j ! u !
u S 1t
lui PS
no !o _o 1s
o " !t
os

20a
tru vt V

4. Glasul Leghetos Cromatic Moale Sau Glasul Al IV-Lea

Median Cromatic Moale

h
Anumite cântări ale Glasului al IV-lea (tropare, sedelne, condace
şi prochimene) întrebuinţează Glasul Leghetos, având în permanenţă
-
ifes pe sunetul Ke ( ). Ehul acesta se numeşte Leghetos sau Glasul
al IV-lea Cromatic Moale Median (Μέσος του Τετάρτου Μαλακός
Χρωματικός), iar scara lui nu este alcătuită din tetracorduri, ci de pe
treapta Vu se urcă ο terţă mijlocie a Diatonicului Moale (Vu-Di), de
la sunetul Di tetracord al Glasului al IV-lea Cromatic (Di-Ni), şi de la
Ni superior, o terţă mare a Diatonicului Moale (Ni-Vu).

8 12 8 14 8 12 10

b<? n© m<? ,© .<?/ c©/ v<?/ b©/

248 Glasurile genului cromatic moale(A)

-
Apihima glasului este Leghetos, cu Ke ifes ( ) .

bt <?O
Le b ~\ghe
!!\t
e 0 os bt <?
to !K

Apihima aceasta arată legătura reală a Glasului Leghetos Cromatic

Moale cu Glasul al IV-lea de la Di, de aceea se numeşte şi Glasul al
IV-lea Cromatic Moale Median.

Această legătură se vede şi din mărturia glasului:

R
= glas principal, la patru trepte deasupra treptei de
formare a ehurilor;

_
B
= două trepte sub sunetul Di;

= treapta I este sunetul Vu;

@ = ftoraua glasului.
Are ca trepte principale: Vu, Di şi Zo superior. Face cadenţe
imperfecte pe Di şi pe Zo superior, şi perfecte şi finale pe Vu. Pe
finalul melodiei, se face cadenţă pe Di.
Atracţii melodice se întâlnesc pe Pa spre Vu şi pe Ga spre Di. Vu
superior, atunci când melodia ajunge până la el şi revine, este cu ifes.
Când o cântare este precedată de stih, acesta din urmă începe de
la Di şi cadenţează cu formulă cadenţială specifică Glasului al IV-lea
Cromatic, pe sunetul Vu.

Dumnezeu este Domnul, de Nicolae Severeanu

0M
Dum 1]
ne t 1a
zeu !:
es 1t
te O nul a mt <? !0
Dom @ şi !
S-a1]
a 1t
ră q
tat
Glasurile genului cromatic moale(A) 249

!
no!2
o !A
uă bt <? t
bi !
neI
es !2
te !
cu 1t
vân 1a
tat .</? 0
cel 0
ce tP
vi S

ne a m2 <?0
!i _ în 0t
tru PS
nu ! !!tle!}Dom
u me `P H 0
nu \ u !
u2 S0a
lui bt <?

Măr ] 0
1M tu 0t
ri 1a
si 0
ţi 0t 0a 0nu 0
lui 0
că 0
L
vă Dom es

0t
te 0a
bun m<?K 0
că !t
în 3
veac ! !la!tLui
e mi !A b<?

Troparul Învierii, de Victor Ojog

t 1M
Pro ~ 0 !: 1t
po vă du 1 !În
i rea !: 1t
vi q
e !rii 1
cea 2 ! !t p
lu mi na

!A b<? !}
tă în 2 1
ţe 1]
le 4 1
gân 0
du 0~
o !:
de 1y
la O ger a 20
în @ !:t
u ce

t1
ni Î
i s!
ţe !`
le I
Dom !
nu1 !A
luib<? !:
şi y1
le 1; 1 1 !:
pă dând o 1y
sân q !
di rea

!:2 1
cea stră 1t
mo q
şea !
a!as S 0a
că m<? 1x
a t 1
pos !
to!
li 02 !: 1t
lor lă u

t1
dân 0
du ! !tzis
se au !A b<? 0
je 0t
fu 4Z
i @tu 1t
sa 0
moa `
ar 0a
tea
250 Glasurile genului cromatic moale(A)

0x
scu t !la!
tu1
s-a 1t
Hris q
tos ! !tne
Dum !Azeu
m<? @
dă 1]
ru 2 Ot
ind 1 !
lu mii

!!treUH
ma mi \0
i !
i S0a
lă bt <?

Troparul Intrării în Biserică a Maicii Domnului, de Dimitrie

Suceveanu

t 1M
As ~0
tăzi 0
î 0t
na 1 ! !:
in te în 1`
sem q !1 1
na rea ! !y
bu nei vo

t1~
in 0
ţe ! !` Dum
a lui !1]ne 11a
zeu m<?0y !0!po1]
şi pro vă 1t
du 1
i !rea

!: 12
mân tu q
i !t
rii 1
oa 0[ ! !t
a me ni !A
lorb<? 0
în 0t
bi e
se !
ri 0
ca !:
luit

21
Dum 1t
ne O
zeu !
lu 02
mi 0 !t 2
nat Fe cioa !
ra !
se !a `1
ra 0[
1 tăm<?
a !A

@~
şi 1]
pe 14
Hris 2
tos !
tu _;
tu r 1a !: 1y
ror mai na 1
in 0
te ! !t
îl ves

`!
te os
e 1@
a
şte b<? 0y
a ece _;
şti 1
a 1t
şi q
noi @
cu 1
ma 1y
re

yq
glas ! !\1
să-i stri0
gă !:
ăm m4 <?w !0~
Bu cu ră 0
te !y
pliq !0
ni rea !t1~
rân du ie
Glasurile genului cromatic moale(A) 251

0
lii 0
zi !4
di 1
to !
o !1
ru !K
luiby <?

Alt sfârşit

0 !t1~
rân du ie 0
lii 0 !t1
zi di !!A
to ru lu : Î
t u g{ !K
ui mt <?
 Capitolul IX
Glasurile Genului Cromatic Dur (A)

1. Plagalul Glasului Al II-Lea Cromatic Dur

h
De la nuanţa Diatonicului Dur a Plagalului Glasului I (cu Vu şi
[
Zo cu ifes ) derivă nuanţa cromatică dură a Plagalului Glasului al
;
II-lea, prin alterarea treptelor Ga şi Ni superior cu diez ( ), astfel
încât tetracordurile să se compună din semiton (diatonic), triimiton
şi semiton (cromatic).
Mărturia glasului reprezintă:

hHw = Glasul (πλ) Plagal w

V
( ) al II-lea;
= treapta I (baza) este sunetul Pa.
1 = ftoraua glasului, care arată desfăşurarea intervalică
a scării lui.

6 18 6 12 6 18 6

v? bM n? mM ,? .M/ c?/ vM/

Apihima ehului este Neheanes:

pentru cântările potrivite:v2 ?0

Ne e`tO
he a'!a|!nes
2!Avt ?
Are ca trepte principale (îndeosebi în cântările papadice): Pa, Ga,
Ke şi Pa superior, dar şi Pa, Di, Zo superior şi Pa superior, când melodia
urcă în trifonie (de obicei, în cazul cântărilor stihirarice) şi prin urmare
Plagalul Glasului al II-lea modulează în Glasul al IV-lea (Aghia) de la
254 Glasurile genului cromatic dur(A)

Di, preluând caracteristicile lui.

J
6 18 6 12 10 8 12

v? bM n? mM ,<V .B/ cN/ vV/

Are cadenţe imperfecte pe Ga, pe Ke şi pe Pa superior, perfecte şi
finale pe Pa, în timp ce atunci când melodia se desfăşoară în cadrul
trifoniei face cadenţe imperfecte pe Di şi pe Zo superior, şi finale pe
Pa. În cazul cântărilor genului stihiraric, atunci când melodia tinde să
se încheie, se cadenţează pe trifonia acestuia, pe sunetul Di.
Atracţii melodice se întâlnesc pe Ni ( ];) spre Pa, când melodia
gravitează în jurul lui Pa (când melodia cadenţează pe Ni, acesta este
=
natural), pe Ga ( ) spre Di, pe Di ( ]; ) spre Ke, când melodia se
=
desfăşoară în cadrul tetrafoniei, şi pe Ni superior ( ) spre Pa superior.
Când melodia modulează în glasul al IV-lea Aghia, preia şi alteraţiile
melodice ale acestuia.
Când cântarea este precedată de un stih, acesta din urmă începe
de la baza glasului, pe Pa, staţionează pe Di, şi face formulă cadenţială
corespunzătoare genului compoziţional al cântării, pe Pa.
În Plagalul Glasului al II-lea de la Pa se psalmodiază cântări în
genul stihiraric şi papadic.

Fraze Caracteristice Glasului

vt ?1V ~os 0a 2!0tI!!!t11

1.
Sla a vă în tru cei de sus lui Dum ne
Glasurile genului cromatic dur(A) 255

zeu mt M
1a

căci V!\
mt M1 !!toi 1~
es 0 ! !net !Azeuv?
2.
cu no te Dum

mM0V
şi O
t nu mă
!!2voi0
în !t
so×ţi !
øi_
cu 0`
a 1
le !1 lorvy ?
şi !K
3.

Ce V !
mt M 2 lui ! ! t !a 1
ră 1'
tat !
t !A0 !A
navt ?
4.
ce ne-ai lu mi

v?0V
Lă 1t
u O
daţi !|
pe!t
e !Aelv?
5.

Ce V!
mt M2 la! ai 2 Pt
ce0 US
vi !
a_a !
a S1t
at ×
di ø!
6.
în in

1amt M
morţi

mM0V
mi 0t
lu 0a
ie eşb)Ð
 !tte0 e S}0\
ne ! e oe s×
e \
tø pe
!A)e1
Ð e s"
7.

!e t0
noi kv?

căci V cu
mtM 1 ! no
! oi! y1
es ~ 0 ! !1ne2
ze !e !
e !
eS y
8.
te Dum

t\3
e 0[ eu mt M
e s0k
256 Glasurile genului cromatic dur(A)

mtMI aV ne0
să ă')Ð !t î S}0\
î ! î os
î ×
în ø\chi
t!A)Ði 1s
i "!t
9.
i

nă ăGg ×ø
t3z ă !ă `X
ă t× ăm mt M
ă ø@k

v?L0V
Lă 0
u 3z
daţi t0
pe 0a
Dom 0a
nul 0
în 0
tru t0
sfin a0
10.
ții

0a
Lui mM0
lă 1k
u 1t da ! !!+pe1a
a ţi'L El mM0
în x0 tă t
tru 0

t1
ri !
i!a1
pu tU
te S !
e_ri 1s
i "!i t0
Lui av?

Exemple Muzicale
Din Stihologia Vecerniei, de Macarie Ieromonahul

Pu 0\t
3V ne 1
Doa 0[
am !A
net I
pa !
ză !
gu 1t
rii O
me !
le 0t
şi

tO
u @
şă 02
de 0
în 1t
gră 1
di !
re !
îm !
pre4×
ju ø !
u _1 bu s
rul ×

!
ze _`
lor \1 e 1!A
me 0[ lev?

3V
Pă y q
zeş !
te 0
mă 0t
de × ø ! !A
cu ur sa t I ! mi-au
ca re ! 1t pusO
mi !e
Glasurile genului cromatic dur(A) 257

02
şi 0
de 14
smin1
te !
li !r
le×ce ø !
e!lor!y
ce !×ø ! _`
fac fă ră de Or
le

1@
ge kvy ?

Ia V~ 1t
21 a Omin !
te 02
spre !
ru 1t
gă 1 ! US
ciu nea mea ! t că
a _

10
m-am sme @`
rit ×
foa ø!1
ar !K
te vy ?

4r V din q
Scoa!te01 tem!ni0y
ţă I
su !
u!fle1t
tul 1a
meu mM #
ca 0t
să

t0
se 0
măr0tu 12
ri 1
seas@t
că ×
nu ø!u_me 1t
lui q
Tă !K
ăuv?

Pe Vt 3
0x mi 0
ne 0
mă 02 ! 1t
aş teap tă ×
h e !epS 0a
dre \ 0 ţii ,t ?

t1 !US
pâ nă ce-mi !_
t 1
vei răs 0
plă @`
ti O1
mi @k
e vy ?

Din Doxologia de Nectarie Schimonahul

0V
Sla 0t
vă 1~
Ţi os
i 0a
e t 1
Ce !
lui ! ! t !a1
ce ne-ai ră 1
tat !
lu t

t\0
mi !
i S: na
!A vt ? 1~
Sla os
a 0a
vă 2 !
în 0t
tru I
cei !
de !
sus !t
lui1
Dum
258 Glasurile genului cromatic dur(A)

1
ne 1a
zeu mt M #6
şi 0
pe @
pă 1t
mânt1q
pa os ce a v2 ? 4
a @ în 0t
tru

t1
oa  ! ! !2bu!nă0`
a meni vo 1a
i 1 @k
re vr ?

~0
Lă 0y
u 1~
dă os
ă 0mu 0t
Te US
bi !
i _ne !
te 21
cu

1t
vân 1a
tăm mM #6
în 0t
chi I
nă !
ă!mu1t
ne 1q
ţi os
i @
e 0y
slă

y1
vi 11
mu 1a !~ 1
te mMmul ţu 1\y
mim 1
ţi ! i ø\ @
i S× e a ,2 ? !
pen0t
tru

tI
sla  ! !cea
va Ta ! `X
a `q
ma !
a !
a S1 0k
re vy ?

t 1V
Doa~ os
am 0a
ne 2 !S
Îm1]
pă t O
ra !{ !t !Y
te ce ! Dum
re esc ! !ne`1
ze 1r
u

11
le a mM 0y
Pă 1]k
ri Îin 's !{
te !t
A !^
to !
ot!
ţi !
i `X
i t1
to 0 le a vt ?
ru @

21~ 1t
Doam ne ×
Fi !i !
u !t
s
le 1
U !nu !
le 12
Năs 1a
cut m̀M !
I 11
i qsu

@
se 1`
Hris ×
h a !a 0a
toa \0 1S se !y
şi I
Du !
u!hu!
le`X
eq` Sfi !i !
in0k
1S te vy ?
 Glasurile genului cromatic dur(A) 259

De la Pavecerniţa Mare, de Anton Pann

0V noi ^ 0
Cu t 3z es 02 @ 1t
te Dum ne 1a
zeu 0în 12
ţe 1
le @t
geţi

tq  ! !tşi!
nea muri vă 1
ple 1a
caţi t 1
căci ! ! !t
cu no oi 1~
es 0 ! !t
te Dum ne !A
zeuv?

1V
A ~ 1t
u 1ziţi 0
pâ 0
nă 04
la 1
mar0gi 0~
ni !
le!y
păt1
mân

@
tu 1a
lui mt M 1
căci ! ! !t
cu no oi 1~
es 0 ! !t
te Dum ne !A
zeuv?

3V
Cei 1t
pu q
ter !
nici!tple
1 ca @
ţi 1a
vă t1 !!
căci cu no!y
oi 1~
es 0
te

! !1
Dum !A v?
ne zeu

0V
Pe y 3
Dom 0 ! 1t
nul Dum ne 1
ze 0
ul 1
nos 02
tru 0
pe !t
a1 ce

0 ! sfin
la vom !t qţi !
şi !t
El !
va !fi 1
no 1
uă t O
fri !A
căt 1
căci !
cu !
no !t
oi

t1
es ~ 0 ! !t
te Dum ne !A
zeuv?

0V
Şi 0t
se 3
chea 0
mă 1
nu @
me 21
le 1t
Lui q ! !t
în ger de 1
ma
260 Glasurile genului cromatic dur(A)

@
re 1a
sfat mt M 1 !!
căci cu no !t
oi 1~
es 0 ! !t
te Dum ne!A
zeu v?

3V
Cu t 0a
noi 0
es 02 @ 1t
te Dum ne 1a
zeu 0
în 12
ţe 1
le @t
geţi

tq  ! !tşi !
vă 1
ple 1a
caţi mt M 1
căci !
cu !
no!t
oi 3
es 0 ! ne
! t
F
oa meni te Dum

`q
ze !
e !
e S1 1~
e 0[
e s 0a
eu my M

De la Laude, de Dimitrie Suceveanu

0V
Lă 1t
u O
da !
ţi'L!t
pe!A
El1
to `t
oţi× în yS
î ø! ge !te ×
ri ø !
i

1a
Lui m2 M 0M
lă 1k]
u t O' ! !2pe!A
da ţi'L el t PS
toa PS
a ]@
te 0t
Pu 1]
te

o
e !
e St PS
ri !i _
le 1s
e " !2
e 0a Ţi V !
Lui mt <C 1 !: 1t
e se vi h
cu ×

\0
i !
i S0
ne 0t ta M !
cân O a !t re Y 1s
a !A e "!
e !
e t \0 !S:!A
Du um net!:
ze

o×ø
e e \t!A
u )Ðu 1s
u "!t
u 0k
le v?
Glasurile genului cromatic dur(A) 261

2. Plagalul Glasului Al II-Lea Tetrafonic Cromatic Dur

h
Cântările irmologice ale Plagalului Glasului al II-lea se cântă din
tetrafonia lui, de pe sunetul Ke. Acest eh se numeşte Plagalul Glasului
al II-lea Tetrafonic Irmologic Cromatic dur sau Glasul al II-lea
Cromatic dur.
Deoarece cântările şi stihurile acestui glas cadenţează pe treapta
mediană (la o difonie descendentă [Link].), a fost considerat Plagalul
Glasului al II-lea Difonic de la Pa, cu baza pe sunetul Ga, în timp ce
urcarea difonică indică treapta Ke de la care începe melodia:

h
Totuşi, fie că-l numim Plagalul Glasului al II-lea Tetrafonic, fie
Glas Difonic de la Ga Cromatic Dur fie Glasul al II-lea Cromatic Dur,
este vorba de acelaşi glas.
Structura intervalică urmează sistemul pentacordic atât în sens
ascendent cât şi în sens descendent. Prin urmare, intervalele Di-Ke
şi Pa-Vu sunt tonuri mari. Se folosesc scara şi mărturiile Plagalului
Glasului al II-lea de la Pa. Se deosebeşte de acesta în ceea ce priveşte
baza, schema frazelor muzicale şi cadenţele.
Apihima ehului este Neheanes:

v2 ?0
Ne `t
e O
he !|
a a!tne
!Aos
e o
es2 ,a] t ?
cu mersul melodic care arată legătura plagalului (de bază) cu
tetrafonicul.
Are ca trepte principale: Ke, Ni superior (mai rar), pe Ga şi pe Pa,
trepte pe care se fac şi cadenţele corespunzătoare: imperfecte pe Ke,
pe Ga şi pe Pa, perfecte şi finale pe Ga, pe care se încheie şi stihurile
262 Glasurile genului cromatic dur(A)

care precedă o cântare. Pe final, melodia cadenţează, de regulă, pe Ke.

Atracţii melodice se întâlnesc pe Di (]; ]
) spre Ke şi pe Vu ( ) (se
alterează sunetul diatonic) spre Ga.
În cărţile de muzică, ftoraua Glasului al II-lea (Cromatic Moale)
2 cu care se notează mărturia Plagalul Glasului al II-lea Tetrafonic
nu vizează schimbarea intervalelor din dure în moi, ci doar aduce
aminte faptul că glasul are bază înaltă, şi mersul melodic tinde spre
mijlocul scării (difonie descendentă) sau spre plagalul lui.

Fraze Caracteristice Glasului

q,!ne1y
,1 <? Doam stri 1 !!că0t
tre PS !
i _0t
1.
ga t-am Ti ne a

t3
u 0 !A,t <?
zi mă

,<?0<
a tp
u u)Ð 1]
zi 1t
mă q
Doa!
a !\t
am 0 e nt <?
ne !K
2.

b<?0M
la 43' !că!:dem
~1a11'
Ţi ! !tzând
wne!!~ !A bt <?
3.
Ti ne e că ru găm

mt <?0M
ia !:
a1 min 1t
te 1
gla !
sul!
ru0
4 ciu !_r
gă PS
4.
nii

1q le by <?
me !A
Glasurile genului cromatic dur(A) 263

mt <?0M
ca @
să 1]
vi 1t
ez q
ţi \! e !:ebt <?
i !i t\0
5.

m<?L!:şim0
s-a 1
bu 1t
cu 2
ra !
at !
du_;
hult1k
meu 0
de 0
6.
Dum

!:
net1
zeu 0
mân !
tu`X
u 1" t!rul
i to !!Ameub<?

mt <?@M
du 0
pă 1]
ma 14
re q
mi !~ Ta:Î
la !A y a {g!Kam<?
7.

Lă m0t pu 9
m<?L !: u 1a
daţi 0
pe 0
El 0
în 0
tru 0t
a ri
te 0
8.

0
le 0a
Lui m<?0
Lă 1kt
u 1
da ! !!:pet1a
a ţi'L El m<?0x
du

0 !}t2
pă mul ţi 0
mea ! !t !A
sla vei Luib<?

Exemple Muzicale
De la Laude, de Macarie Ieromonahul

$v
Lă 0t daţi <w 0
u 4Z pe 0
El 0
în 0
glas 0t q! bi 0
L
de trâm ţă

0
lă 1t
u 1
daţi !
pe !k
El 0
în 1t
psal 1
ti !i !
re !2
şi'n !
a 0t
lă
264 Glasurile genului cromatic dur(A)

t0 u ]0a
u os tă ,<?

A <t 2a
0x tre  !0
ia A t !0
zi A !A
ait !
în 1]
vi \ 1
ia !
a S 1t
a 1a  !At !}
at Hris toa: !
aS

P H a !
a \0 a S2 0a
se `X
e t 1a
di 1s
i "!
i !`
in + w pă a 1]
groa1 # pre 1 O
cu

@y
um 0]
e ` es ' b\t !A
eP te )Ð
e 1s
e "!
e t 0a
scris n<? 1]
şi x 1
îm 1t
pre O
u

!!t
nă ă!
ai 0
scu P
la \0
a !
atStPS
H stră at\3
pe !e _ mo !
o S\1
o !
oS

\0
şu !
u S 1t
ul PS
no !
o o)Ð 1s
o " !t
os 0a !}X 1
tru n<? pen tru 0t
a

+t 1a
cea 1s
a "! !\t !ta !a S 1
a as a 1a
Te \t 1
şi !
i S 1]
i Oslă t

t\!A e Ð 1s
ve ) e " !2 te nt <?\ 1
eş 0a nea ! a ø\ !
a S× a !\t
a mu! !u S 1
u 1 ul t}
u `

t×
o ø!
o_me a 1s
e "2 !
e `}e X×
e ø\y 0
ne !K
esc,<? 0x
şi t\ 1
la !
a S1
a

#
u 0
dă t\1
Î !
î S1]
în 1
vi `t
i 1
e !\ !!a t\0
e rea Ta !K
a nt <?

Deoarece, în cărţile de muzică şi în cântările sistemei noi,

compozitorii mai noi scriu, aşa cum am spus mai sus, mărturia Glasului
al II-lea pentru a arăta îndeosebi că ehul este acut (având caracteristicile
Glasurile genului cromatic dur(A) 265

Glasului al II-lea Cromatic Dur), s-a păstrat obiceiul de a se intona

Plagalul Glasului al II-lea Tetrafonic de la sunetul Di, scară în care s-au
compus, de altfel, şi cele mai multe compoziţii irmologice ale glasului:

h
având şi varianta Glasului Median (sau Difonic) pe sunetul Vu:

h
şi Plagalul Glasului al II-lea Cromatic dur pe sunetul Ni:

h
Pentru Plagalul Glasului al II-lea Tetrafonic Irmologic Cromatic
dur de la Di sunt valabile exact aceleaşi caracteristici ca şi pentru cel
Tetrafonic de la Ke. Are ca trepte principale Di, Zo superior (mai rar),
Vu şi Ni, pe care se fac cadenţe: imperfecte pe Di, pe Vu şi pe Ni, perfecte
şi finale pe Vu pe care şi cadenţează stihul ce precedă o cântare. De
regulă, cântarea are cadenţă finală pe sunetul Di, în tetrafonie.
Atracţii melodice se întâlnesc pe Ga ( ]; ) spre Di, pe Pa ( )]
(se alterează sunetul diatonic) spre Vu.

Stihiră la Slujba Învierii, de Dimitrie Suceveanu

0M
2 În 0t
vi q !0
e rea !:1a
t toa 0
Ta Hris se 02
Mân !
tu`X
u 1 !
t !
i to ru!Alebt ?<

t3
în 0
ge 0
rii !t
o 2
la !
u !
dă !:
înt×
h e !e S 0a
ce \ 0 ruri m̀<? 0
şi
266 Glasurile genului cromatic dur(A)

11
pe 1
noi !
pe_;
păy q
mâ !
â !t
ânt!}
ne1
în 1
vred 0\`
ni 1
ce !
e S 1]
eş r

te ab<?0y
1@ cu 4!mă
i ni !0t
cu \!
ra !
a 1]
tă 1t
să \1
te 0[
e \!
slă!ăt

t\0
vi !K
imbt <?

Dumnezeu este Domnul

@m 1]
2 Dum ne t q !: 1t
zeu es q nul
te Dom !0 şi 02
s-a !:
a 1t
ră q
tat !
no!t
o

2!
uăA bt <? e
bi !
ne0
es 02
te @
cu 1]
vân t 1a
tat m<? 0
cel 1t
ce 1
vi !
ne!
în

0\t
tru !
nu!
u 1]
me 1t q\!
le Dom nu!\t
u 0 lu ui!Kbt <?

Din Sedelnele Învierii, de Macarie Ieromonahul

Mor Mt mân
1x Otul
! des
!t 1
chis ! ! 1t
fi ind şi 1
ia 0
dul 0
tân !t
gu p
in !
du

0
se 1t
Ma 1
ri !
a ! !:t 1a
a stri gat m<? 0x
că 0
tre a!:t 1a
pos 0
to 0t
lii
Glasurile genului cromatic dur(A) 267

tI
cei  ! !A b<? 0x
as cunşi ie t 0
şi o]
i 1t
iţi 0
lu 0
cră p
to !t
rii×
s
vi !i

!A
ei mt <? 0
pro 0
po 0
vă 1t
du q
iţi @
cu q
vân @4
tul ×
Î ø!
în _
vi 1q
e

!A
rii by <? 1]
în 1×ø
vi a @t
t-a O
Dom @
nul 0t
dând0
lu @
mii 1]
ma 1t
re

tq
mi \!i !\t
i 0lă !K
ă bt <?

Din Cântările Antifoanelor, de Macarie Ieromonahul

0M
La t 0
ce o
e 1y
er ! !0
o chii mei !1
ri 1
dic !
că !y
tre0]
Ti `i 0
ne

0t
Cu I
vân !
tu!A
le b<? 1]
mi x2 1
los 1`
ti 1
veş !1
te !
te ! !1 e
e spre !A my <?
mi ne

t0
ca @
să 1]
vi 1t
ez q
ţi \!
i!i t\0
e !K
e bt <?

2 1M
Mi ~ 1t
lu 1
ieş !
te !
ne1t
pe O
noi !
de _t
făi P
H a !
ma \ 0 aS

0a
ţii m2 <? 0
în 14
toc 1
min @
du 1r
ne O !de
va se !y 1
bun !
fo !A
lost\Ţi
! !i
268 Glasurile genului cromatic dur(A)

1]
e 1t
Cu q
vân\!
tu !
u t\0
le !K
e bt <?

Sla M~ 1t
21 vă 1 !lui
Ta tă !1t
şi 1
Fi !
u !
lui0t
şi I
Sfâ !
ân !
tu 1]
lui t

t1a
Duh m<?

0M
Şi 12
a 0cum !t
şi q
pu @]
ru 1a
rea 20
şi 0t
în 1
ve !
cii!
ve_]
ci t

1
t lor 1]
A 1a
min m<?

Prin M4 q
0x Sfân@;
tul 11
Duh q
es !
te0y
pri q
ci !
na 0
cea 0
a 2q !y
tot mân

4 I
tu !
u !1
i etoa !
re 1y
de O
su ! !t !
flă spre ci !
ne 1
va 0t
A qces

!
ta 0
du 04
pă 0
vre !
ed !1
ni q
ci !A
e b<? 0x
cu y 0
râ o]
â 1`
ând !
îl 1r
ri

11
di @
că 1y
din O
ce !
le !t
de !
pe!:
pă1a
mântmt <? 1
îl 0
în 0
tra !t
ri ×
pea
s

!a !
ză 0t
îl ×
cre ø!
eş !
te 0t
şi !
su!
us!}
îl 1a `O
şea 1@k
ză by <?
Glasurile genului cromatic dur(A) 269

Ceea ce eşti mai cinstită, de Nectarie Frimu

Mămt 1a
!: reş 0t
te 0
su 0
fle 0
te 0
al 0
meu 0t
pre 0a
Dom 0a
nul m<?
L
!:şi 0 s-a 1
bu 1t
cu 2
ra !
at !
du_;
hul t 1k
meu 0
de 0
Dum!:
net 1
zeu

0
Mân !
tu `X
u 1"
i t! ! meu
to rul !A bt <?

Ce M 0
t4 ea 0
ce 02 ! 1t
eşti mai cin 1
sti !
tă 0
de 02 ! !t
cât he ru×
vi
s

!i mii
! !:şi t 1
mai 1
slă q
vi !t
tă w
fă !
ră0
de !2
a0 !t×
se mă
s a !Aret #]
na ! de

1
cât 1]
se 1t
ra PS
fi @ !A by <? e
i mii ca !
re 0
fă 0
ră 1 I'
stri !
i !y
că

te
ciu !A !:t 1
ne m<?pe Dum 1
ne 1
zeu @t
Cu 2' 4 !A b<? 0~
!ai!nă!scut
vân tul pe 1~
ti

1y
ne O
cea !
cu!2
a! de1t
vă 1a
rat .<?/ @
Năs 1t
că 1
toa !
a!re 02 !:
de Dum

1t
ne q
zeu!
te!
măt\0 !:b<?
ri im
 Capitolul X
Glasurile Genului Cromatic Moale (B)

Glasul I Cromatic Moale Difonic De La KE

h
În vechime, toate cântările Glasului I erau intonate de la sunetul
Ke. Atunci când melodia staţiona sau cadenţa pe Ni superior, Pa
superior primea ifes iar Vu superior, diez. Podobia „Mormântul Tău,
Mântuitorule” cadenţa la două trepte deasupra bazei Glasului, pe Ni
superior, având în permanenţă pe Pa superior cu ifes ( ) şi pe Vu [
=
superior cu diez ( ). Aceste alteraţii erau indicate de ftoraua &
„thematos aplos” (θέματος απλός) de pe Ni superior, ftora ce determină
structura: Ke-Ni terţă mijlocie a Diatonicului, tetracordul Ni-Ga
cromatic moale (Glasul al II-lea) şi Ga-Ke terţă mare a Diatonicului Dur.

10 8 8 16 6 12 12

,<V .B/ c/ ]v©/ b<?/ nN/ m<C/ ,<V/

Astăzi, în cărţile de muzică, cu toate că această structură încă
mai apare ca fiind Glasul I, ea se cântă ca scară a Glasului al II-lea
primind, în mod nu foarte corespunzător, atât ftoraua pe sunetul 2
Ke, cât şi toate însuşirile Glasului al II-lea.
272
272 Glasurile genului cromatic moale(B)

|
2 h
6 12 8 16 6 12 12

n<? m© ,<? .©/ c<?/ v©/ b<C/ n<V/

Din Sedelnele Utreniei, de Macarie Ieromonahul

Mor M4 0a
0w mân 1r
tul 0 !0
Tău Mân tu !y
i 1
to !
ru !
le 14
os 1a
ta 1r
şii

~0
stră _;
4 in dul
ju w !A ,r <? @ orţi ] 0
mo os sau 04
fă 0a
cut 1r
de 0
stră !
lu

0
ci !y
rea1
în !
ge!
ru1]
lui 4 1a
ce 1~
sa 0
a _
1 ta !Aat,y <? 3
ră w ca

!a ! !4 0
re le a os
a !
1 ti !it _y
vesUS fe 5
me !
e !
i !
lor 1q
În  _;y
vi

w
t e !A
rea,<?04
pe 3
Ti !
i !
ne2
1 te !
e !y
slăQ
vi !i!
imS0
pier 0`
ză 5
to !r
rul

1US
stri !i _;
că y w !A,<?0y
ciu nii la 3
Ti !
i !i 3"
i 1!
ne!
e !y
căQde !
e!emS

0 s
Ce 0t
la 1]
ce 1
ai 0×
în vi tUSa !
at _;
din 1t
mor q
mâ !A
ânt,<?

0t
la q !I
U nul Dum!2
ne!ze1]
ul tO
no @;
o `t
os 0k
tru ,<?
 Capitolul XI
Glasurile Genului Cromatic Dur (B)

Glasul Al IV-Lea Cromatic Dur (Nenano)

h
Există o sedealnă a Glasului al IV-lea, „Spăimântatu-s-a Iosif ”,
care arată că dascălii din vechime considerau Nenano ca fiind
Glasul al IV-lea. Astăzi, în notaţia cea nouă, este prezentat fie ca glas
independent:

12 6 18 6 6 18 6

mM ,? .M/ c?/ vM/ b?/ nM/ m?/

fie ca Plagalul Glasului al II-lea Trifonic:

6 18 6 12 6 18 6

v? bM n? mM ,? .M/ c?/ vM/

Apihima lui este Nenano:

pentru cântările grabnice:

v4 ?0
Ne `
e 1~ no my M
na 1a

pentru cântările potrivite:

274 Glasurile genului cromatic dur(B)

vt ?0a 1`21`tq!K!St0]os
Ne e e na a no o o no
)Ð !+21amt M
o o o o

Are ca trepte principale: Di, Zo superior şi Pa superior (mai rar),

pe care se fac şi cadenţe corespunzătoare: imperfecte pe Zo superior
şi pe Pa superior, perfecte şi finale pe Di. Staţionarea pe sunetele Ga şi
Ke este considerată difonie şi tetrafonie a Plagalului Glasului al II-lea
de la Pa.
= =
Atracţii melodice se întâlnesc pe Ga ( ) spre Di, pe Ni superior ( )
spre Pa superior astfel încât semitonurile devin intervale enarmonice.
De obicei, cântările acestui glas alternează cu cele ale Glasului
Aghia Diatonic Moale, preluând şi caracteristicile lui.
Nenano este îndeosebi glas al genului papadic. Când o cântare
este precedată de un stih, acesta din urmă începe de la Di, urcă la
Zo natural prin intervale ale Diatonicului Moale, ajungând până la
Pa superior al Glasului Nenano şi apoi coboară la Di, prin formulă
cadenţială corespunzătoare.

Din Sedelnele Utreniei, de Theodor Stupcanu

!v 1t
Spăi mân1a
ta 0
tu 14
s-a 0
I !
i !~
o 1a
sif ,y <? q ! !pre2q
cea mai sus!t
de

t2
fi  !
i!re !+
văy 1a
zând mM !
şi 11
în 1a
min 14
te 0
a !
au!
lu ~1
at a4 1
ploa

!
a !1
ia q ! _y
cea de pe O
lâ !
â !2
â0 nă !
ă S: vt <? em
în !
tru1
ză 1]k
mis t O
li
Glasurile genului cromatic dur(B) 275

!{!2a !A
rea
t
Ta m <C^ pV
cea _
fă 1
ră 1t
să ×
mâ \0
â !
h
ânS0a deX40
ţă ,?! Dum

0
ne q1
zeu Q
Năs_y
că O
toa !
a !2
a !A
revt ? 4'
Ru !!
u u 3"
u 2 gul
!A t 1
cel !
ne

!
a os
ars _
t î !+
în 2 1a
foc mM 0x
to t p
ia _
gul 1
lui 1t
A 1k
ro Î
on 's

!{!ta !^
ce o !+ 1a
drăs lit mt ? 0M !1
şi măr tu 1]k
ri 2 1
sind 0t
lo O
god !
ni !t
cul1
tău

0
şi !
pă !}
zi tO
to !
o !2
o !A
t pre !
rulm <C^2 o!ţi_t
lor O !!ti 0
au stri ga !:
at v?

Fe tMp e t\ø
6 7 cioa _a
ra t] O
? !|
na !4 !A
a aş te 31
şi 0a
du 1y
pă p
^ te !eS×
naş _

2! e S:v ,4 ? 1
re ! ! !rră1Q
ia răşi mâ ne _y
fe O
cioaOt
a \!
ră !K
ă mt M

Altă variantă, de Anton Pann

I 
o 
sif 
s-a 
spăi 
mân 
tat  ~
în 
min 
tea

 
s-a   +
fi ind lu    
ptat cum Hris
tos 
s-a 
ză 
mis 
lit  
în
276 Glasurile genului cromatic dur(B)

~
tr-al 
tău 
pân 
te 
ce +
cu  
rat  
neis 
pi 
ti  şti
tă in 
du


te I
de   
e nun ti  i  re
i      dind
iar gân  
la 
ne-ar 
de 
ra


ru  
gu 
lui  
şi 
la
o 
drăs 
li 
rea 
to
ia 
gu
lui 
s-a
dez


le 
gat 
mi  
ra rea sa
cea 
 a  
ma  re  
şi 
că
tre 
pre  
e oţi

M  şte
a   
zis stri i    
gâ ând Fe cioa 
 a 
ra r
na  
aa 


şi 
du  } 
u pă naş 
te 
e 
re  
iar 
Fe ră 
cioa | ă y
ră 
mâ `
â

O
â ne y 
 Anexa I
Exerciţii De Paralaghie În Scară Naturală
(A Diatonicului Moale)
Paralaghie înseamnă să utilizăm denumirile silabice ale sunetelor
pentru semnele muzicale, astfel încât, văzând caracterele să intonăm
denumirea sunetelor. Deoarece, atunci când cineva a învăţat să
paralaghisească corect un exercițiu sau o cântare, este de ajuns, mai
apoi, să înlocuiască silabele sunetelor cu silabele cuvintelor și, astfel,
va cânta “pe cuvinte” (“κατά μέλος”) acordând mai multă importanță
executării semnelor de expresie, a frazelor muzicale potrivit tradiției.
Ca cineva să poată paralaghisi un text muzical trebuie să știe că
la începutul acestui text este necesar să existe un semn, o mărturie (a
sunetului sau a glasului) care să ne arate sunetul ce va reprezenta baza
și punctul de plecare pentru ceea ce urmează să cântăm. Acest aspect
este important pentru că semnele vocalice care descriu linia melodică
– semne fie de repetare (ison), fie urcătoare, fie coborâtoare (prin mers
treptat sau prin salt) – nu au o înălțime sonoră autonomă, stabilă, ci
ele stau în legătură, depind de mărturia din debutul textului muzical
și, prin extensie, și de înățimea sonoră a caraterului anterior.

Paralaghie cu mers treptat în genul diatonic

vV0
Pa !
ni !
zo1
ni 1
pa 1
vu !
pa!
ni1
pa 1
vu 1
ga !
vu!
pa1
vu

1
ga 1 !!
di ga vu 1
ga 1
di 1 !ga
ke di !vu
!1 ga 1
di 1
ke 1
zo

!
ke !
di !
ga 1
di 1
ke 1
zo 1
ni !
zo!
ke!
di1
ke 1
zo 1
ni 1
pa !
ni !
zo
278 Anexa I

!
ke!
di 1
ke 1
zo 1
ni !
zo!
ke!
di!
ga1
di 1
ke 1
zo !
ke!
di!
ga!
vu1
ga

1
di 1 !ga
ke di !vu
!! pa1
vu 1
ga 1 !vu
di ga !!
pa !
ni 1
pa 1
vu 1
ga

!!
vu pa !
ni !
zo1
ni 1
pa 0
pa vV

Cât privește paralaghia prin mers sărit a unui text muzical, pentru o
execuție corectă este necesară o atenție sporită și exercițiu suplimentar
deoarece trebuie să cunoaștem cu exactitate atât ordinea și denumirile
sunetelor cât și înălțimea lor sonoră în raport cu sunetul de plecare
sau cu cel anterior. Astfel, vom putea citi cu ușurință un text muzical,
însă cu mult exercițiu și ani de osteneală.
Paralaghisirea unei melodii având scrise dedesubt denumirile
sunetelor se face în primă fază pentru a fi mai uşoară, dar ea nu
reprezintă o învățare desăvârșită; de aceea, trebuie să se renunțe la
silabele sunetelor și să apară doar caracterele, astfel încât să ne obișnuim
să vizualizăm caracterele și să intonăm sunetele.
Așa cum am menționat și în capitolul I.9. Despre timpul muzical și
despre ritm (pagina 36), fiecare semn vocal (cu excepția iporoiului) are
valoarea absolută de un timp, adică o mișcare a mâinii (sau a piciorului)
fie în jos – thesis (k) fie în sus sau lateral – arsis (A, S, 3sau 0).
Denumim ritm împărțirea unei melodii în grupări de timpi, după o
anumită ordine. Unitățile numite picioare ritmice (s-au numit așa de la
mișcările picioarelor în dans), fiindcă sunt arătate cu ajutorul mișcărilor
mâinilor sau ale picioarelor, reprezintă semne vizuale de măsurare a
timpului, scheme ritmice care primesc denumirea de măsuri de doi
timpi (δίσημοι), de trei timpi (τρίσημοι), de patru timpi (τετράσημοι)
ș.a.m.d., în funcție de numărul de timpi. S-a obișnuit să se noteze
Anexa I 279

înaintea caracterelor muzicale semnul de accentuare ritmică ce se

numește bară de măsură (διαστολή) și care desparte, separă schemele
ritmice (sau picioarele ritmice) una de alta. Timpului tare (thesis) revine
caracterul de după bara de măsură, iar timpilor slabi (arsis) celelalte
caractere (vezi mai multe la pg. 36). Prin urmare, paralaghia prin mers
treptat în genul diatonic cu bare de măsură se prezintă astfel:

k Ak A
vt V0
Pa !t
ni !
zo1t
ni 1
pa 1t
vu !
pa!t
ni1pa 1t
vu 1 !tpa
ga vu !1t
vu

1
ga 1t !!t
di ga vu 1
ga 1t
di 1
ke !t
di !
ga !t
vu1ga 1t
di 1
ke 1t
zo

t ke!t
! di !
ga 1t
di 1
ke 1t
zo 1
ni !t
zo !
ke!t
di 1
ke 1t
zo 1
ni 1t
pa !
ni !t
zo

!
ke !t
di 1
ke 1t
zo 1
ni !t
zo!ke!t
di!ga1t
di 1
ke 1t
zo !
ke!t
di !
ga!t
vu1ga

1t
di 1 !tga
ke di !vu
!t!
pa1t
vu 1
ga 1t
di !
ga !t
vu!pa!t
ni1pa 1t
vu 1
ga

!tvu!pa!tni!zo1t
ni 1 pa vt V
pa 0

Înainte de a începe exerciţiile, trebuie să cunoaştem bine fiecare

caracter în parte precum şi acţiunea fiecăruia. Toate exerciţiile trebuie
mai întâi să fie citite de multe ori ritmic dimpreună cu denumirea
notelor fără intonarea lor, trecându-se apoi la cântarea exerciţiului.
(a) Exerciţii de urcare şi coborâre treptată a notelor din scara de
la Ni, de la Pa, de la Vu, de la Ga, etc.
280 Anexa I

(b) Exerciţii de urcare a două, trei, patru trepte de la Ni, Pa Vu,

cu întoarcerea la sunetul iniţial prin trepte sărite. De exemplu:
Ni-Pa-Vu-Pa-Ni; Ni-Pa-Vu-Ga-Vu-Pa-Ni, etc.
(c) Exerciţii de urcare treptată a două, trei sau patru trepte de la
Ni, Pa, Vu, cu întoarcerea la sunetul iniţial prin trepte sărite.
De exemplu: Ni-Pa-Vu-Ni ; Ni-Pa-Vu-Ga-Ni, etc.

Exerciţii Elementare De Paralaghie

Măsura De Doi Timpi

= Apostrof
0 1 !
= Ison = Oligon

ct C 0 1t 1 1t 1 m<C 1t 1 1 ct N/ 0 !t
1.

t ! !t ! !t ! ! ct C

vt V01t11t1,<V1t11 vt V/0 !t
2.

t ! ! ,t <V ! ! t ! ! vt V

ct C0 0t 1 0t 1 0t 1 0t 1 0 mt <C
3.

t1 0t 1 0t 1 0 ct N/0 0t ! 0t !
Anexa I 281

0t!0 mt <C ! 0t ! 0t ! 0t ! 0ct C

ct C 0 1t 0 1t 0 1t 0 1mt <C 0 1t
4.

t0 1t 0 1 ct N/ 0 !t 0 !t 0 !mt <C 0 !t

t0 !t 0 !t 0 ! ct C

`
= Două chentime

ct C0 `t 0 ! ct C 1 `t 0 !vt 1
V `t 0 !t
5.

bt B1 `t 0 0 mt <C0 `t 0 !t 0 !t 0 ! bt B

t0 `t 0 !t0 !t 0 !ct C

Măsura de trei timpi B

ct C0 0 0t 1 0 0t 1 0 0t 1
6.

0 0t 1 0 0mt <C1 0 0t 1 0
282 Anexa I

0t 1 0 0 ct N/ 0 0 0t ! 0 0t !

0 0t ! 0 0 mt <C! 0 0t ! 0 0t !

0 0t ! 0 0 ct C

ct C0 1 `t 0 ! !ct C1 ` 1t 0 !
7.

!vt 1
V ` 1t 0 ! ! bt B1 ` 1t 0 ! ! nt N

t! 1 `t 0 ! ! bt B! 1 `t 0 ! !vt !
V 1 `t

t0 ! !ct C

q
= Petasti

ct C0 0t q !t 1 0t q ! vt 1
V 0t q
8.

!t 1 0t q ! nt N 1 0t q !t 1 0t q !t

t1 0t 1 0 ct N/0 0t ! !t q !t 0 ! mt <C
Anexa I 283

tq !t 0 !t q ! t0 ! bt Bq !t 0 !t q !t 0

! ct C

vt 0
V 1t11t! ! bt B1 1tq !t 0 ! nt N
9.

tq !t 0!t 1 `t 0 0 mt <C! !t 1 0t ! !t

t0 0 vt V

) !!
Iporoi =

ct C0 `t1 `t1 `t1 1 ct N/ 0! t) t) t)ct C

10.

vt V0 `t q )t 0 vt V1 `t q )t 0 bt B1 ` tq
11.

!t 0 ! nt 1
N `t q )t 0 mt <C1 0t 0 !t q )t

0 nt q
N !t 0 !t q )t 0 vt V
284 Anexa I

,
O 1` o `1
= =

ct C0 0 tO tO mt <C0 0 to t1 0ct N/
12.

t0 ! t! ! mt <C ! ! t ) t 00 ct C

ct C0 Ot 0 ! ! ct C1 ot 0 ! ! vt VO
13.

1t 0 ) bt B1 ot 0 ) nt !
N Ot ! !

0 bt B! Ot 0 ! !vt !
V ot 0 ) ct C

Măsura de patru timpi 4

ct C0 0 0 0t 1 0 0 0t 1 0
14.

0 0 t1 0 0 0 t1 0 0 0 mt <C

t! 0 0 0t ! 0 0 0 bt B! 0 0 0t

t!000ct C
Anexa I 285

vt 0
V 0 ! 1 tq ! vV 1 1 t0 ! ! ! ct C
15.

t1 ! ! ! ,t < 1 ` 1 0 vt 1
V q ! 1t

tq!11 ,t 1
<V 0 ! !t 1 0 ! ! nt 1
N

! ) vt V1 0 ) ct C111 1t ! ! ! 0vt V

ct C0 ` 1 `t 0 ! ! !ct C1 ` 1 `t 0 !
16.

)vt 1
V ` 1 `t 0 ! ! ! bt B! 1 1 `t 0

! ! ! vt !
V ` 1`t 0 ) ! ct C

Coroană l şi Legato de durată ;

ct C0 0;t 1 0;;t 1 0;t 1 0;t 1 0; mt <C

17.

t! 0; t! 0 t! 0 t! 0; ct C

ct C0 o t1 ) vt 0
V o t1 ! !bt B0 ot
18.
286 Anexa I

t1 )nt 0
N Ot ! 0 ;0; l mt <C1 0; 0;l ,t <V

t1 q !t p ! 1t 1 0; 0;l ct N/

P 0!
=

ct C0 ` 0 1t P P ct C1 ` 0 1t P
19.

P vt O
V 0 1t 0 ! O vt !
V 1 0 1t

tPPct C

a :
0a 00;
Clasmă =

; : =
!: !0'
Apli

;; :
0k 00;0;
Dipli =

;;; :
0; 00;0;0;
Tripli =

ct C0at 1at 1at 1at 1amt <C0a t!A t!A t!A t!A ct C
20.

vt 0
V 0t 1a bt B! `t 1a nt !
N `t 1a mt <C! `t 1at
21.
Anexa I 287

t00t0a,t 0
<V !t!Ant !
N `tqzt!!t!At0avt V

vt 0
V 1 t! !t 1 ` t1a nt !
N `t 1 0t ! )t
22.

0 vt V 1 1 t0 )t !t !A .t > 1 `t 1 0t

t0)t !.t >q!t11t0avt V

vt V0 1 1at 0 ! !: vt V1 ` 1at 0 ! !: bt B
23.

t1 ` 1at 0k ,<V !t q ): nt N 1 0 0 !t q ): bt B

t1k!tq):vt V0!!1t1;vt V

Pauzele

| |j |jj
(a) = 1 timp, (b) = 2 timpi, (c) = 3 timpi

ct C0 |t 1 |t 1 |t 1 |t 1 | mt <C! |t ! |t !
24.

|t!|ct C

ct C| 0t | 1 t | 1 t | 1 nt N | 1t | !t | !t | !t
25.
288 Anexa I

t|!ct C

ct C0 q ! |t O ! | vt 1
V o 1t ! ) | bt B! `
26.

10t!o|mt <C0!!!t!!1|ct C

ct C|j 0 t 1 0 0 t 1 | bB 0 t 1 | 0 t
27.

t1 0 0 mt <C0 |jt 1 | 0t ! | 0t ! |j

nt N0!|t0!|t0!|ct C

P 0` p 0
= , =

ct C0 ` Pt P P mt <CP Pt 1 0
28.

0 0 ct N/P Pt P P nt p
N ! p !t p !

00ct C

U !`
=

ct CP p !t O P vt O
V p !t O 0 0t
29.
Anexa I 289

mt <CU p !t U P bt BU p !t U p !t 0a

0act C

9 0 Q ! t ) `
= , = , =

vt 9
V 0 q ! tO p ! tO ! 1mt <CP !
30.

0 tU ! !t 1 0 nN Q !t 1 ` q !t 0

tt ! ! 1 0 vt V

vt 9
V 0t p !t 1a vt P
V t!o
t !t ! !t 1
31.

0 vt 1
V t t ! ! ,t < 1 1t
0t Ut ! t

10t00vt V
Respiraţie +

ct C0a 1 0t q ! 1a +t 0a 1 0t q !
32.
290 Anexa I

1amt <CP 0 !t !A1 |mt <C1k !t !: +t 1k !t

t!:bt B0o1t!!!!t!K|ct C1o1t!: !:

+t !A!At1k|vt !
V o1t!A!At!!K+t 1a0act C

00s
:

S
Gorgonul = 1 timp
1/2 1/2

ct C00s10s1
t 0sbB10s1
t 0sm<C
33.

1 0st 1 0s 1 0s ct N/0 0s ! 0st

t! 0s ! 0smt <C ! 0s ! 0st! 0s ! 0s ct C

ct C0 0 0st 1 0 0st 1 0 0s bt B 1
34.

0 0st 1 0 mt <C1 0s !t ! 0s ! t! 0s

!t 0 !S 1 ct C

ct C0 0s 1 !St 1 0s 1 !S vt 1
V 0s
35.
Anexa I 291

1 !St 1 0s 1 !S nt 1
N 1x 1 1x ct N/ 0

0x ! !St ! !S 1 mt <C! 0x ! 0xt ! 0x ! 0xt

t0act C

ct C0 0 1xt 1 0 1xt 1 0 1xt 1 !

36.

1xt1act N/00!!
tS 0!! tS !t0act C
tS 0!!

!)Ð !!S!
=

vt 0
V a 1st ! !S: 1x vt 1
V a 1st ! !S: `X bt B 1a 1st
37.

t! !S: 1s nt N1a 1st ! !S: 1x mt <C 1a 1st ! )Ð nt N

t0 1s 0 1xt ! )Ð bt B 0 `X 0 1st ! )Ð vt V

t01x01st!)Ð t1avt V
292 Anexa I

0os 0 `X 1 0×ø 0 1 `X
= , =

ct C 0 ×ø t ! ×ø t ! ×ø mt < C ! os t ! os t ! os ct /N
38.

t )Ð mt <C1)Ð 1
t0)Ð 1 t )Ð bt B1)Ð 1
t )Ð t 0act C

vt 0
V oso t s 0 vt V/0 )Ð )t Ð )Ð !S t
t s ,<V 1 o
39.

t 0a vt V

ct C0os0)Ð ct C1os0)Ð vt 1
V os0
40.

)Ð bt B1 os 0 )Ð nt N1 os 0 )Ð mt <C0 )Ð !S

!0ct C

vt P
V S !os!S1nt U
N S !os!S1mt US
<C !
41.

os !S 1 ,t U
<V S PS ! )Ð nt P
N S PS ! )Ð bt B

PS PS !)Ð t000s0avt V
Anexa I 293

ct CPS !os!S1bt US
B !os!S1nt US
N !
42.

os !S 1 mt <CUS PS ! )Ð bt BPS PS ! )Ð vt V

tPS PS !)Ð t000s0act C

Acelaşi exerciţiu poate fi executat având ca punct de plecare sunetul Ga sau Ke.

vt V00t×ø!!St1ost!)Ð t0avt V
43.

, t0
<V os)Ð !t×ø!)Ð: nt N
44.

Acelaşi exerciţiu poate fi executat având ca punct de plecare sunetul Ga.

ct CPS ! t×ø ! t×ø ! bt B ×ø ! t×ø ! mt <C×ø !t

45.

t×ø!t×ø!ct N/q!!S tq!!S tq!!Smt <Cq!!S t

t q ! !S bt B q ! !S t q ! !S t q ! !St 1a ct C

vt 0
V !S11s! ts nN1t1!S
t vV1t1!SO!
46.

Os t !A ,t 1
<V !S q )t :Ð 0st 1 !S 1 )t :Ð nt N 1 !S

q )Ð: bt B1 !S Ost ! )Ð vt 1
V !S Os t ! )Ð ct C1 `X
294 Anexa I

q)t :Ð vt V

v tP
V S!!Stq)Ð `Xt1`Xq)Ð :vt V
47.

Acelaşi exerciţiu poate fi executat având ca punct de plecare sunetul Ga sau Ke

vt 0
V `XOs!)Ð !Xt1`Xq)Ð: vt V
48.

Acelaşi exerciţiu poate fi executat având ca punct de plecare sunetul Ga sau Ke

Difonia
urcarea a două trepte sărite
(de exemplu de la Ni la Vu, de la Ga la Ke etc.)

1~  sau  2    w

1~  2
oligon
sau  +
petasti
coborârea a două trepte sărite
(de exemplu de la Vu la Ni, de la Di la Vu etc.)

@
= Elafronul

cC0 1t 1a @at w bB ! `t q @at 2a nN !

49.

`t 1a @at 1a~ m<C ! toa @at w ,<V ! `t q @at

t1a~!`t1a@at1a~|jct N/0!!Atw@a,t <Vq

Anexa I 295

):t w @a mt <C1 ! !At 1a~ @a nt q

N ):t w @a bt B

t1 ! !At 1a~ @a vt q
V ):t 2a @a ct C1 ! !:t w

@at1acC

cC 0at w !At w !At 1a~ m<C !At w !At w !At 1a~

50.

0act N/0a @at q @a mt <Cq @at q @a bt B q

@at q @at 0acC

ct C01~t0!t!0ct C11t2!t!0bt B
51.

t1 1t 2 !t ! 0 mt <C1 1t 2 ! t! 1t

t0a ct N/0 ! t! !t 2 !t ! ! nt 1
N ~ 0 t! !t !

0bt B2!t!!vt 2
V !t!!t0act C

cC 0tw!tw!twm<C !t w!tw!t1~0ct N/
52.
296 Anexa I

tq@ t q @ t q@ mt <C q @ t q @ t q @t

t q @ t0 cC

ct C0a`Xtq@t1a~ bt B!Ao
t s@t1a~nt N!A`Xtq
53.

@t1a~ mt <C!Ao
t s@t1a~,t <V !Ao
t s@t1a~.t B !A

o
t s@t1
t t @mt C<1a@xq
a~ct /N 0a@xq t @bt B

tq@xtq@tq@xt1act C

vt 0
V a os !t 2 ! US @ vt 1
V a~ os !t 2 !
54.

US@nt w
N @ 1a~,t Q
V< @1a ~ mt C<Q @

1a ~ nt Q
N @w!t0a0avt V

vt O N s~ ! )Ðt !
V ~t ! )Ð 2st !A bt BO~t ! )Ð 2st !A nt O
55.

bt B Os ~ ! )Ðt ! vt V Os ~ ! )Ðt ! ct C Os ~ ! )Ðt ! .t > 1a

Anexa I 297

t s!t0avt V
o
Elafronul continuu _

ct C0os0)Ð ct C1os0)Ð vt V1os0

56.

)Ð bt B 1 os 0 )Ð nt N 2 )Ð q )Ð q
t )Ð q )Ð t

t 0a0act C

ct C 0 os 0_ ct C1 os 0_ vt V 1
57.

os 0 _ bt B 1 os 0 _ nt 2
N _

q_tq_q_t0a0act C

ct C0 os q )Ð vt V0 os 1 _ bt B0 os
58.

q)Ð t0osq_mt <C2___ct C

ct C0a os 1t 1 _ 0a bt B0a os 1 tq
59.

_0amt <C0aos1tq_0a.t B0aos

298 Anexa I

1t Q _ 0at 1a 0a ct N/1a )Ð !t q _a mt <C

t1a)Ð !tw_abt B1a)Ð !t000s0act C

Trifonia
urcarea a trei trepte sărite
(de exemplu de la Ni la Ga, de la Pa la Di etc.)

3 3 e
coborârea a trei trepte sărite
(de exemplu de la Ga la Ni, de la Di la Pa etc.)

# = elafron cu apostrof dedesubt

ct C0 1 ` tq # t3k nt @
N Ot q #t3kmt <C
60.

t@ Ot q #t 3k ,t @
<V 1t oa #t t3k .t B/@

Ot q #t 3z | ct N/0 ) t!A e t#k mt <C2!!t

t!: et #k nt N2 )t !A 3t #k bt B 2 )t !A 3t #k vt V

t2!)t :et#kct C2)t!Aett#a0t1kct C

Anexa I 299

cC0at3z@ate@abt B3@ ta @3z

z e ta 0c
a t N/
61.

t0a#atw#ant w ta ~#avt w
 1a
N # ta cC
 0a
V #

vt 0
V `tqt#at3znt !
N !t30t#avt 3
V !t!At
62.

t3z ,t <V3zt ! !t ! !t !A nt N3 !t ! !t !A bt B3 ! t! !t

!Avt 3
V !t!!t!Act Cet@atqt@at1avt V

vt 0
V aosqt#a0avt 3
V !!A2st!!!Avt Ve
63.

! 1 0t 3 ! ! ! mt <C2 ! ! )Ð t e ! 0a mt <C

t#w! @te)Ð 0avt V

ct C0`X1
t t @cC2q
_o t _1 w
t
64.

@1 t1kmt <Ce_` tq#m<C1t1_

!t !A bB @t w _ ` t q @ cC2t w _ !X
300 Anexa I

!!St1acC

vt 0
V ` 1_vt e
V !S 1_ 1 nt N 2 !S
65.

q_!bt Bw!S1_!vt !
V w!Atw_

0avt V

ct C0| 1|
s t1
s | 1|
s t1
s | m<s C1| t1
s
66.

| 1|
s ct s N/0| !|
s t!s | !|
s mt s <C!| !|
s t!s | s

!|ct s C

ctC| 0x | 1xt | 1x | 1x ntN | 1x | 1x t| 1x

67.

| 1x ctN/0s @st 1st @s mt<C 1 @ |st 1 @s btB

1@st1@stq@t1actC

ct C0 0d 0 1 0d 0t 1 0d 0 1
68.
Anexa I 301

0d 0t 1 0d 0 m<C 1t ! 0d 0 ! 0d

0t ! 0d 0 ! 0d 0t ! 0d 0 ! 0d0t

t1act C

ct C0 1 0d 0t 1 1 0d 0t 1 1
69.

,t !
<V 0d0!t!0d0!t!0d0!t1act C

vt 0
V od ! odt ! od ,<V ! odt ! od !
70.

od vt V/ 0Gg 1Gg t 1Gg m<C 1Gg t 1Gg 1Gg t

t0avt V
Trigorgonul F

ct 0
C 0f0010f00t10f00
71.

10f00t10f00m<C1!
t 0f0

0!0f00t!0f00bB!0f00t
302 Anexa I

t!0f00!t1acC

ct C0 1 0f 0 0t 1 1 0f 0 0t
72.

t1 1 ,t !
<V 0f 0 0 !t ! 0f 0 0 ! t

t! 0f 0 0!t 1|ct C

ct C0of110smt C< 0of110svt /V

73.

0G> ! ! 0s mt <C0G> ! ! 0f 0 0t !

0t 1a ct C

1g 0og 0`X1a
Argonul : =

ct C0 ogt ! ogt ! og mt <C! ogt US ! !t !A bB

74.

!o
t g!o
t g |mt <CPS ! )t : bB ! o
t g )t : vV ! o
t g !t

t!A0ct C
Anexa I 303

1G 0o G 0`X1k
Trimiargonul : =

cC 0 o
t !
G o
t !
G o
t m< t g )Ð ! bt B
G C! o
75.

! oGt!oGmt <C0_!!t!oGt!KcC

1J 0oJ 0`X1;
Diargonul : =

t bJ t Bw ! US ! o
ct Cw ! US ! o t mJ t <C2 !
76.

t bJ t B0!!Act C
!_bt B10_!o

vt V0 !S 0 og bt B0 !S 0 og nt N0 !S 0
77.

ogt 0 !S 0 og ,t !
<V oGt ! oG t! oG vt V/

t J ct N/! )Ð ogt ! )Ð og ,t <V ! )Ð ogt!)Ð

t0a ! )Ð o

ognt !
N )Ð 2s!Avt V
304 Anexa I

Tetrafonia

ct C0 o 1t q $At 4Z |j mt <C# 1 ` 1t
78.

t1a $tA 4Z |j ,t #
<V 1 ` 1t q $A t4Z |j .t N

t# 1 ` 1t 1a $At 4Z |j ct N/1 ! )t !A r $A
t

|j mt <C3 !! !t !A 4Zt $A |j nt 3
N ! )t !A 4Zt

t $A |j bt B3 ! )t !A 4Zt $A |j vt V 3 ! !!t !A

4Zt $A |j ct C3 ! !!t !A 4Zt $A .> 0 0t

t1a |jct C

cC 0at 4Z #at 4Z #at 4Z #ta 4Z 0a ct N/0a

79.

$At3z$Abt B3z$At3z$At0acC

ct C01~1a~$A
t 4Zmt C<#1 ~w t $A4Z,t V<
80.

#1~ 1a~t $A4Z.t B/#1~w t $A4Zct N/

Anexa I 305

t1!_!t4Z$Amt <C3!!S!!t4Z$Ant e
N

! _ !t 4Z $A bt Be ! _ ! t4Z $A vt Ve

!_!t4Z$Act C!01act C

cC0tr#tr#tr#t4Zct N/p$te$t
81.

te$te$t0cC

Pentafonia

ct C0at 1 `t 1 ` t q t % 0 t 5z t 0a ,t <V $tA

82.

tO t O t q t % 0 t 5z .t B/ |j t $A t O t O t q t %

0t 5z ct N/|j t$A tO tO tq t% 0 t5z vt V/

t |j t 0a t ! ! t ! ! t !A t 5z t %A nt N|j t r t ! ! t ! ! t !A t t t

t%A bt B|j t r t! ! t! ! t!A t5z t %A vt |

V j t r t ! ! t ! ! t !A t
306 Anexa I

ttt%Act Crt!!t!!t!Attt%A.t > 00t1act C

cC0a t5z $A t5z $A t5z ct N/|j q %A tr %tA tr

83.

%AvVtr%Atr%At1acC

cC 0 tt $ tt $ t5z ct N/p %t r %t r
84.

%t 0at 0cC

Hexafonia

ct C 0 1 t O t O t q t ^ 0 t 6z .t B/ |j t % ` t
85.

tO t O t q t ^ 0 t 6z ct N/ |j t % ` t o t O t q t

t 0t6zvt /V |jt%`totOtqt^06
^ t zbt B/

t A nt N|jt5!t!!t ! !t !At
t|jt0!t!!t!!t!Aty^

t A bt B|j t5 !t ! ! t!!t !tA y ^

y ^ t A vt V|jt5!
Anexa I 307

t A ct C|jt5!t!!t!!t!Aty^
t!!t!!t!Aty^ t A .t >

t|jt00t1act C

 at1; ct N/q^Att^tA
cC0aty%At6z%Aty@
86.

tt^Act Ct^At1acC

cC0aty%At6z0act N/0a^Att^At0acC
87.

Heptafonia

ct C 0a `X t 1 1 t 1 1 `X t 1a ct N/&A t 7tz
88.

t&A ct C 1aa `X t 1 1 t 1 1 `X t 1a vt V/&A t 7tz

t&A vt V 1aa `X t 1 1 t 1 1 `X t 1a bt B/&A t 7tz

t A bt Bt!!St!!S!!St!At7z&
& t A ct C

t A t7zvt V/^At7!t!At0!t1act N/
ct C0at7z^
89.
 Anexa II

Exerciţii de paralaghie pentru semnele consonantice

După ce s-a încheiat şi predarea exerciţiilor de la Difonie, este

la alegerea dascălului să predea exerciţiile de mai jos a căror note
muzicale sunt însoţite de cuvinte (fără însă a se cere de la elev
executarea vreunei lucrări a semnelor).

ct C Doam
00 ne 0
mi 1t
lu 1
ie ! te ct C
eş!A

ct C Doam
01 ne 1
mi 1t
lu 1
ie !
eş !A
te bB

bt B Doam
1~0 ne 0
mi 0t
lu 1
ie 0 te mt <C
eş !A

mt <C Doam
10 ne !
mi!t
lu1ie ! !Abt B
eş te

bt B Doam
1~0 ne !
mi!t
lu 1
ie ! te vt V
eş !A

vt V Doam
1~0 !!t
ne mi lu 1
ie ! te ct C
eş !A

După ce s-a încheiat predarea exerciţiilor Anexei II şi după ce

dascălul a făcut referire la câte s-au scris despre semnele consonantice
(vezi pg. 60) şi despre semnele de alteraţie (vezi pg. 52), se vor preda
exerciţiile de mai jos, acordându-se atenţie în special lucrării semnelor
consonantice şi atracţiilor.
310 Anexa II

1
Oxia (vezi lucrările semnului la pg. 62)

ct C 0 1t 1 0t ! ! ct C 1 1t Ot ! !
1.

\t 0 ! vt V 1 1t 1 0t 1 0t ! !t ! !t

t!Act C

vt V ! `t PH \ 0 !St 0a vVt 1 1t 1 0t !
2.

!t!AvVt3!t!At1!t!AtP\H 0 _
t `tPH

\0!St0avV
Psifiston  (vezi lucrările semnului la pg.65 )

ct C 0 1 `t 0 ! ! ct C 1 Ot 0 ! ! vt V 1
1.

1`t0!!bt B!1`t0!!vt V!1`t1

!!}t1!!t1!!}t1kct C

ct C01q!}tO!!t!AcC4Zt P'!!t!!}
2.
Anexa II 311

1abt BO!!t!A0avt VO!!t!A0act C

Varia \ (vezi lucrările semnului la pg.66 )

ct C 0 `\ 0 ! ct C O\ 0 ! vt V O\ 0
1.

! bt B 1 1 0 0 mt <C 0 `\ 0 !t\ 0 !

\ 0 ! bt B 0 `\ 0 !\t 0 !\ 0 !t

t\ 0!}1act C

ct C q\t ! !}t 1a ct C 1] `t q\t ! !}t 1 `}t q

2.

\t !!\t!!t×US
ø t@act C
Omalon [ (vezi lucrările semnului la pg. 66)

ct C 0 p !} 1t 1a{ !A ct C 1~ 1] 1 0t
1.

t 1 0[ !A mt <C e ! _at !0
{ !At !0
{ !A\t 0 !}

1act C
312 Anexa II

ct C 0\ 0 0[st 0a )Ð } o=\ t0 0[s 0a ct C

2.

t4\00[s0amt <C×]ø !} os×tø @ \ 0 0[s

0a ct N/ p ! _ ! !S t1~ \ 0 0[s0amt <C

t0!!At!}os_PS ]t@\00s[0act C
Antichenoma  (vezi lucrările semnului la pg. 67)

ct C 0 1 !A ct C 1 1 !A vt V 1 ` 1 1t ! !
1.

!A bt B ! 1 1 1t !A 0a ntN !A 1s" Ut @a !A ct C

t4!!!t!A0act C

ct Cq:"!S1`t1a0ant NQ: "!S}1`}t1a0amt <C

2.

tq:"!S1]`t1a0act N/p!_amt <Cq!_abt B

w!_=t!!!A\t0!1act C
Anexa II 313

Eteronul sau Elementul de legătură ]

(vezi lucrările semnului la pg.68 )

ct C 1 PS ] @ `}t O ! !t !A 0a ct C 1] `
1.

q US ] t! ! ! `}t 1 O 1t ! 0\ ! 0\t

t! 0\!0\\t!!}1act C

ct C 0k !]t 1a 0a ct C 1; !St O @a ct C 3k !]t

2.

t\ 0!\0!t1a{!A\t0!}1act C

+
Isaki (vezi lucrările semnului la pg. 61)

ct C 0 0 PS PS t U] @a ct C 1 0 + 1a
4.

1s"t U @a vt V 3 0\ ! ! bt B 1 0 !0 ! vt V

t3'!!!t!A0act C

C s 0_
ct u t ; ` t0a mt <C\ ! ! t1 ` t+ q _
t ;
5.
314 Anexa II

`t0amt YH
<C t a vt V
t avt V1`t1at+Q _
0_

t1 0] !
t 0\ !
t 0\ !
t 0\t 1a0a
t ct C

ct C 0 1 1 1t 1a !A0 t !0A !0A vt V 0] o !S t

6.

t\ 0a)Ð 1s"!t0k|ct C
Ţsakisma c (vezi lucrările semnului la pg. 65)

ct C 0 1]t 1at @a ct C 1 `t qt @a vt V 1 `}t

1.

t1a mt <C 1at Ot ! !t !A mt <C 0 !t !At !At !A ct C

vt V 0 1t 1a't !At !A vt V 0 1t 1at !At !A bt B 1a `Xt

2.

t1at 0a ,t <V 0 !t !At US !t !At 0a vt V

Lighisma ? (vezi lucrările semnului la pg. 70)

ct CPS ! o]s 0t 2 ! !A bt B !A os
? 0t 0 !
1.

!A vt V 1 1] 1a mt <C 1] a? Ot ! ! !A mt <C 1] a?ogt

Anexa II 315

t a? !At !A !? A vt V 3 ! !At !A !A? ct C

t0a cN/ p ! _

ct C0a?o]s0`Xtq!!S0abt B@a1] a?t1a?os

2.

0t 0 ! !At !A !A?t PS PS] ! !\t 0 !} 1acCt

Tromikonul b Streptonul sau Ekstreptonul
şi ,
(vezi lucrările semnului la pg.70 )

ct C 0 1t Obt ! !t !A ct C 1 1t O,t ! !t !A vt V
1.

t1 1t Obt ! !t !A bt B ! 1t O,t ! !t !A vt V 3 !t

U'bt!!t!ActC

vt V 0 1t O,t ! !t !A vt V 1 1t O,t ! !t !A bt B !
2.

0t3b`t0a,t Y'
<V ,t!!t!!t1avV
Revenim, în final, la exerciţiile din debutul Anexei III, urmărinduse
de data aceasta executarea frazei muzicale dimpreună cu semnele
consonantice şi atracţiile care au fost adăugate.
316 Anexa II

ct C Doam
0C0 ne 0
mi 1t
lu 1
ie ! te ct C
eş !A
1.

0C1]
ct C Doam ne 1
mi 1t
lu 1
ie !
eş !A
te bt B
2.

1C~0
bt B Doam ne 0
mi 0t
lu 1
ie 0 te mt C<
eş !A
3.

mt <C Doam
1C0 !!tlu1
ie ! te bt B
eş !A
4.
ne mi

1V~0
bt B Doam !!tlu1
ie ! te vt V
eş !A
5.
ne mi

3C !
vt V Doam ne !
mi !t
lu 1
ie ! te ct C
eş !A
6.

4C' !
ct C Doam ne !
mi !t
lu 1
ie ! te ct C
eş !A
7.
 Anexa III
Partea Teoretică

1. Sistemele Muzicale Sau Consonanţele (ΣΥΜΦΩΝΙΕΣ)

Sistem se numeşte totalitatea sunetelor şi a intervalelor ale căror
sunete de la extremităţi, atunci când sunt emise simultan, formează o
consonanţă (συμφωνίες).
În afară împărţirea tonului (ton mare, mijlociu şi mic) ([Link].),
intervalele muzicale se împart în: disonante (διάφωνα), imperfecte
(παράφωνα) şi consonante (σύμφωνα).
Disonante se numesc intervalele de secundă (Ni-Pa, Pa-Vu, etc.)
şi de septimă (Ni-Zo, Pa-Ni’ etc.), deoarece emiterea simultană a
sunetelor dă ascultătorului sentimentul disonanţei.
Imperfecte se numesc intervalele de terţă (Ni-Vu, Pa-Ga, etc.)
şi de sextă (Vu-Ni’, Ga-Pa’ etc.), deoarece se situează între intervalele
disonante şi cele consonante. Emiterea simultană a celor două sunete
crează consonanţă, însă sistemul de construcţie, de alcătuire a scărilor
muzicale sau a structurilor κατά σύστημα (pe structură tetracordică,
pentacordică, octacordică [Link].) nu se fundamentează pe acest gen de
intervale deoarece sunt considerate imperfecte.
Consonante se numesc intervalele de cvartă (Ni-Ga, Pa-Di,
etc.), de cvintă (Ni-Di, Pa-Ke, etc.) şi de octavă, deoarece emiterea
simultană a celor două sunete se aude în mod plăcut de către ascultător
şi, având aceste intervale ca element de bază, se fixează modul de
formare al scărilor muzicale precum şi modul desfăşurării melodiei
κατά σύστημα. Consonanţele (cvarta, cvinta şi octava) sunt intervale
perfecte atunci când sunt alcătuite din 30, 42 şi 72 secţiuni.
Intervalul de cvartă se numeşte trifonie sau tetracord, deoarece
se constitue din trei intervale alăturate şi din patru sunete-corzi. Când
este format din 30 de secţiuni, intervalul este perfect, iar atunci când
318 Anexa III

este mărit sau micşorat se consideră ca facând parte din intervalele

disonante.
Intervalul de cvintă se numeşte tetrafonie sau pentacord
deoarece se constitue din patru intervale şi din cinci sunete-corzi.
Când este format din 42 de secţiuni, intervalul este perfect, iar atunci
când este mărit sau micşorat aparţine intervalelor disonante.
Intervalul de octavă se numeşte heptafonie sau octacord,
deoarece este format din şapte intervale şi opt sunete-corzi. Când
este alcătuit din 72 de secţiuni, intervalul este perfect. Se numeşte
şi octavă (διαπασών), deoarece conţine toate sunetele şi intervalele
scării muzicale. Este intervalul perfect prin excelenţă dintre toate
sistemele consonante, deoarece conţine celelalte două consonanţe
mai mici, tetracordul şi pentacordul.

2. Însuşirile Tetracordurilor
Tetracordul este temelia tuturor scărilor muzicale şi sistemelor
consonante. Aceasta deoarece pentacordul reprezintă un tetracord
la care i s-a adăugat un ton mare, în timp ce octava (diapasonul)
se formează din două tetracorduri şi un ton mare situat fie între
tetracorduri (glasurile plagale), fie în extremitatea acestora (glasurile
autentice).
Din cele patru trepte ale fiecărui tetracord al unei scări muzicale,
prima şi a patra sunt fixe. Treptele din interiorul tetracordului sunt
mobile şi în funcţie de înălţimea lor, determină intervalele în funcţie
de care melodiile se împart pe genuri (diatonic, cromatic, enarmonic
[Link].) şi nuanţe (moi, dure [Link].). Indiferent însă de ordinea tonurilor
în tetracord, dacă acesta din urmă este alcătuit din:
• tonuri mari, mijlocii şi mici, scările vor aparţine nuanţei
diatonicului moale;
• tonuri mari şi semitonuri (diatonice), scările vor aparţine
nuanţei diatonicului dur;
Anexa III 319

• din semitonuri (diatonice şi cromatice) şi trimitonuri (18

secţiuni [Link].), scările vor aparţine nuanţei cromaticului dur;
• din tonuri mici, din terţe enarmonice (16 secţiuni [Link].)
şi semitonuri (cromatice), scările vor aparţine nuanţei
cromaticului moale;
• din terţe mărite (26 secţiuni [Link].) şi terţe micşorate (terţe 16
secţiuni [Link].), din intervale enarmonice (εναρμόνια δίεση) (4
secţiuni [Link].), scările vor aparţine genului enarmonic.

3. Ritmul Şi Picioarele Metrice În Muzica Bisericească

În muzica bisericească, măsura de bază este cea de patru timpi
(τετράσημος), care cuprinde două picioare ritmice de doi timpi
(δίσημος), şi se măsoară prin două mişcări ale mâinii având doar
primul timp accentuat din cadrul primului picior metric şi singurul
timp tare din întreaga măsură. Alte picioare ritmice întâlnite sunt: de
cinci timpi (πεντάσημος), de şase (εξάσημος), de şapte (επτάσημος) şi
mai rar de opt (οκτάσημος) şi de nouă (εννεάσημος). Aceste picioare
ritmice mixte, care rezultă din combinaţiile picioarelor ritmice de doi
timpi, de trei şi de patru timpi sunt încadrate de bare duble de măsură
m şi în interiorul lor cu bară de legătură b .
În cântările irmologice şi papadice grabnice unde, de obicei,
fiecare silabă corespunde unui timp muzical, ritmul este determinat
de silabele accentuate ale textului. Pe thesis-ul fiecărui picior ritmic se
găsesc silabele accentuate ale textului. Sunt căutate mai întâi verbele,
adverbele şi participiile, apoi urmează adjectivele, substantivele,
prepoziţiile, conjuncţiile şi articolele.
În cântările irmologice şi stihirarice pe larg precum şi în cele
papadice potrivite unde fiecărei silabe îi corespund doi, trei sau mai
mulţi timpi muzicali, ritmul se stabileşte nu doar cu ajutorul silabelor
accentuate, ci ţinând cont şi de accentele melodice, pornindu-se
îndeosebi de la semnele de expresie.
320 Anexa III

În cântările stihirarice şi papadice pe larg (matimatarii), unde

fiecărei silabe îi corespund fraze muzicale întregi, ritmul se stabileşte
luând în considerare accentele melodice precum şi semnele cantitative,
măsura de bază fiind cea de patru timpi (τετράσημος).

Marcarea Prin Bare De Măsură şi măsurarea ritmurilor

t1111t
măsura de patru timpi 2 mişcări dirijorale

măsura de cinci timpi:

y15 1r111y
a) 2 mişcări dirijorale

y15 11r11y
b) 2 mişcări dirijorale

măsura de şase timpi:

t16 11111t
a) 3 mişcări dirijorale

y16 1 1r 1 11y
b) 2 mişcări dirijorale

măsura de şapte timpi:

y17 1r11r111y
a) 3 mişcări dirijorale

y17 1r111r11y
b) 3 mişcări dirijorale

y17 11r1111y
r

c) 3 mişcări dirijorale
măsura de opt timpi:

y1 8 11r111r11y
a) 3 mişcări dirijorale

y1 8 11r11r111y
b) 3 mişcări dirijorale

y18 1r111r111y
c) 3 mişcări dirijorale

măsura de nouă timpi:          3 mişcări dirijorale

y 111r111r111y
9
Anexa III 321

4. Despre Zygos 8, Kliton 9 Şi Spathi `

Cei trei dascăli ai noii sisteme, pentru a simplifica sistemul notaţiei
muzicale, au întocmit hironomii şi semne vocale (conţinutul cărora fie
îl scriau în mod analitic fie îl înlocuiau cu caractere asemănătoare),
introducând noi semne şi întocmind noi variante ale semnelor deja
existente.
Astfel au apărut şi aceste trei semne - ftorale:
a) o ftora care provine din cea a Glasului al II-lea adăugând o
bară în dreapta ` .
b) o ftora care provine din cea a Glasului Nenano, cu bară în
8
partea inferior .
c) o ftora care provine din ftoraua diatonicului dur, cu bară
9
deasupra .
Aceste trei semne s-au numit începând cu Comisia Muzicală
din Constantinopol (1881–1883) nuanţe, iar ftoraua ` s-a numit
9 8
spathi, ftoraua s-a numit kliton şi ftoraua s-a numit zygos.
Spathi ` ftora ce aparţine genului cromatic, se scrie de obicei pe
sunetul Ke şi face Di diez şi pe Zo superior ifes.
8
Zygos, ftora ce aparţine genului cromatic, se scrie de obicei pe
sunetul Di şi face Ga diez, Vu natural şi Pa diez.
Kliton 9 este ftora ce aparţine genului diatonic dur şi se scria
iniţial pe Ni superior; se scrie pe Di şi în coborâre se execută un
semiton şi două tonuri mari. Staţionarea melodiei pe Ga realizează
intervalul de semiton Di-Ga. Staţionarea melodiei pe Vu determină
intervalele Di-Ga, Ga-Vu semitonuri. Când melodia coboară până la
Vu fără să se oprească pe acesta şi se întoarce spre Di atunci Di-Ga
este interval enarmonic (εναρμόνια δίεση) şi Ga-Vu este semiton. În
cazul staţionărilor şi gravitaţiilor melodiei în jurul lui Di, intervalele
Di-Ga şi Ga-Vu sunt enarmonice. Aceste atracţii identice sunt făcute
pe sunetele care se găsesc sub Ni superior, când pe acesta se pune
ftoraua kliton.
322 Anexa III

5. Isonul În Muzica Bizantină

Încă din primele secole creştine, exista o linie melodică ajutătoare
care acompania cântarea principală, aşa zisa „subglăsuire” (υπήχησις)
sau melodie mai slabă (ασθενές άκουσμα) a cântărilor. La această
acompaniere luau parte toţi credincioşii pentru că nu era necesar să
cunoască cineva textul imnelor liturgice. Această linie ajutătoare era
simplă, de altfel ca şi toate primele imnuri creştine, şi ea se realiza
acolo unde cadenţau melodiile. Odată însă cu dezvoltarea imnologiei
precum şi cu perfecţionarea melodiilor, tradiţia muzicală bizantină a
păstrat, ca un element de ajutor în psalmodiere, isonul.
Isonul, în ciuda faptului că el coexistă cu melodia, este o „subglăsuire”
a bazei glasului de început sau a diferitelor glasuri care se succed pe
parcursul melodiei. Isonul nu reprezintă o schimbare a sunetelor cu
scopul creării unei sonorităţi plăcute, a unei armonii ce nu are nici o
legătură cu modul de structurare al muzicii bizantine şi nici cu ideea
de cult. El este un suport, o temelie a unei muzici care crează fraze
melodice aparţinând unor glasuri înrudite (şi nu numai), fraze perfect
legate între ele având alternanţe structurale bazate de obicei pe sisteme
consonante precum tetracordul, pentacordul sau octacordul.
Punerea corectă în practică a isonului în cadrul unei melodii reuşeşte
atunci când se bazează pe anumite reguli ce reies din cunoaşterea
temeinică a teoriei, dar şi a caracterului şi a tradiţiei muzicale a fiecărui
glas. De o importanţă determinantă este, în acelaşi timp, şi punerea în
legătură a tehnicii isonului cu executarea lucrării semnelor muzicale:
executând analitic semnele, melodia nu va crea niciodată interval
disonant cu sunetul isonului76. Astfel, nu se va simţi niciodată nevoia
76
Din punct de vedere vizual, isonul poate uneori să intre în disonanţă cu
unele caractere ale frazei muzicale. În practică, însă, nu se întâmplă acest fenomen
deoarece, atunci când interpretăm o frază muzicală, în primul rând legăm prin voce
semnele între ele, în al doilea rând executăm fraza respectând caracteristicile glasului
(ca de exemplu atracţiile), iar în al treilea rând intepretăm semnele de expresie. În
următoarele două exemple, aparenta disonanţă dintre sunetele Pa şi Di (ca baze
Anexa III 323

refugierii în armonia verticală, care fragmentează fraza muzicală,

sărăceşte sonoritatea caracteristică a fiecărui glas şi vine în dezacord
cu duhul şi cu elementele distinctive fundamentale ale muzicii bizantine.

ale glasurilor) şi sunetele Vu şi Ke (în al doilea exemplu, un rol important îl au şi

atracţiile) se rezolvă prin executarea lucrării semnelor:

vt V 3V' ! !}: !S 0a
t vV vt V 3V' ! UH ! !S 0a
t vV
=

vt V 3V !YS\ 0 !S 0a
t vV

m<C 1Ma O
t ! ! !A
t m<C m<C×Mø] !} O
t ! ! !A mt <C
=

m<CPM S0]: O
t ! ! !A mt <C

m<C\ 1M !S 1] O
t ! ! !A mt <C
 Anexa IV

Despre Roata din muzica bisericească

Chiar dacă intervalul de octavă (diapason) are consonanța
„desăvârșită și cea mai plăcută urechilor”77, în muzica bisericească a
fost considerată mai adecvată consonanța pentacordului (Δια Πέντε),
consonanță care, chiar dacă nu are perfecțiunea intervalului de octavă
și nu este la fel de plăcută, este luminoasă și impunătoare, “mai puțin
delectabilă, dar deosebit de sobră si înduioșătoare”78.
Sistemul muzical ce este alcătuit din patru sunete, a fost numit pe
de o parte de către antici Pentacord, iar de către compozitorii bisericești,
Roată. Imnografii descriau Roata astfel: urcau, intonând denumirile
ανανες, νεανες, νανα, αγια și coborau intonând denumirile αανες,
νεχεανες, ανεανες, νεαγιε. Sistemul Roții se găsește consemnat în foarte
multe manuscrise în sistima veche (Anastasimatarii, Papadichii) și era
predat începătorilor deoarece a) prin această metodă învățau cum se
execută urcarea și coborârea sunetelor cu denumirile lor polisilabice, b)
în concordanță cu acest sistem s-au alcătuit cele mai multe compoziții
ale muzicii bisericești și c) pe baza acestui sistem s-au definit cele opt
glasuri ale Bisericii și relațiile care s-au dezvoltat între glasurile autentice
și cele plagale.
Roata reprezintă, așadar, o metodă prin care putem intona în sens
ascendent și descendent intervalele unui pentacord în genul diatonic cu
cele opt sunete polisilabice menționate mai sus. Acest sistem reprezintă,
deasemenea, o metodă de construcție a celor opt glasuri ale muzicii
bisericești cu structură intervalică bazată pe ton mare, ton mijlociu,
ton mic și apoi ton mare, structură pe baza căreia se formează în sens
ascendent întotdeauna glasurile autentice, iar în sens descendent
întotdeauna cele plagale.
70
Hrisant, Θεωρητικόν Μέγα, Ms. 18 din biblioteca Dimitsanas, paragraf 58.
78
Idem.
326 Anexa IV

Roata se poate construi pornind de la un cerc oarecare în interiorul

căruia se intersectează patru linii diametrice. La o extremă a unei linii
scriem Glasul I apoi, la linia următoare, scriem Glasul al II-lea, la linia
a treia scriem Glasul al III-lea și la linia a patra scriem Glasul al IV-lea.
Pentru a identifica glasurile plagale, ne orientăm spre extremele opuse
celor inițiale și scriem la cealaltă extremă a liniei întâi Plagalul Glasului
al IV-lea, la linia a doua scriem Plagalul Glasului I, la linia a treia scriem
Plagalul Glasului al II-lea și la linia a patra scriem Plagalul Glasului al
III-lea sau Varis.

Θεωρητικόν Μέγα a lui Hrisant, Θεωρητικόν Μέγα a lui Hrisant,

manuscris, Biblioteca "Dimitsanas" ediția tipărită (Trieste, 1832)
(Ms. 18, 1816)
Anexa IV 327

Dacă luăm ca punct de plecare (baza construcției glasurilor) semnul

B unde se intersectează liniile diametrale, atunci se crează bazele celor
opt glasuri, astfel:
a) de la semnul B urcăm un ton (mare) intonând Ananes și astfel
găsim baza Glasului I.
b) de la semnul B urcăm două tonuri (mare și mijlociu) intonând
Neanes și astfel găsim baza Glasului al II-lea.
c) de la semnul B urcăm trei tonuri (mare, mijlociu și mic)
intonând Nana și astfel găsim baza Glasului al III-lea.
d) de la semnul B urcăm patru tonuri (mare, mijlociu, mic și
din nou mare) intonând Aghia și astfel găsim baza Glasului al
IV-lea.
Dacă vrem să urcăm în continuare, se reia același procedeu. Datorită
faptului că ehurile autentice își formează baza prin urcare pornind de
fiecare dată de la baza construcției glasurilor, s-a impus la un moment
dat să se scrie mărturia acestor ehuri autentice împreună cu semnele
ce arată urcarea corespunzătoare (de un interval, două, trei sau patru).
Dacă dorim să coborâm de la baza Glasului al IV-lea, atunci trecem
în partea diametral opusă (după cum arată și schema Roții). Astfel:
a) coborând un ton (mare) cu apihima Aanes găsim baza
Plagalului Glasului al III-lea sau Varis.
b) coborând un ton mic mai jos de baza Plagalului Glasului al
III-lea sau Varis prin intonarea apihimei Neheanes, găsim
baza Plagalului Glasului al II-lea.
c) coborând un ton mijlociu mai jos de baza Plagalului Glasului al
II-lea prin intonarea apihimei Aneanes, găsim baza Plagalului
Glasului I.
d) coborând un ton mare mai jos de baza Plagalului Glasului
I prin intonarea apihimei Neaghie, găsim baza Plagalului
Glasului al IV-lea.
Dacă dorim să coborâm în continuare, se reia același procedeu. Un
ton mai jos de baza Plagalului Glasului al IV-lea găsim baza Plagalului
Glasului al III-lea sau Varis ș.a.m.d.
328 Anexa IV

Astăzi, prin reprezentarea verticală a scării diapason (a octavei)

și prin suprapunerea denumirilor actuale ale treptelor peste bazele
glasurilor nu se mai observă cu claritate aceste relații dintre glasurile
autentice și cele plagale în construcția și succesiunea lor. Din cauza
stabilirii unor înălțimi sonore standard, pentacordul diatonic (ce are
structura ton mare, ton mijlociu, ton mic și apoi ton mare) poate să
se construiască având ca bază fie Ni, fie Di. Astfel, s-au creat bazele
glasurilor, iar acele glasuri ce își aveau baza în afara registrului de mijloc
au fost transpuse cu precădere în baza structurii peracordice, fapt ce a
avut ca rezultat păstrarea nealterată a tetracordului de bază al ehului
autentic sau plagal (vezi mai multe la pg. 76-79).
 Bibliografie
Alexandrescu Dragoș, Tratat de Teoria muzicii, Bucureşti, 1994.
Angelopoulos Lykourgos A., Ἠ σημασία τῆς ἔρευνας καί διδασκαλίας
τοῦ Σίμωνος Καρᾶ, ὡς πρός τήν ἐπισήμανση καί καταγραφή τῆς
ἐνέργειας τῶν σημείων τῆς χειρονομίας (προφορικῆς ἑρμηνείας
τῆς γραπτῆς παράδοσης), conferință în cadrul Simpozionului
de Muzicologie de la Delphoi, Septembrie, 1986.
Bamboudakis Emmanouil, Συμβολή εἰς τήν σπουδήν τῆς
παρασημαντικῆς τῆς βυζαντινῆς μουσικῆς, volumul 1, Samos,
1938.
Ciobanu Gheorghe, Studii de etnomuzicologie şi de bizantinologie,
Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor, Bucureşti, 1974.
Euthimiadis Avraam, Μαθήματα ἐκκλησιαστικῆς βυζαντινῆς
μουσικῆς, ediția a II-a, Tesalonic, 1972.
Efesiu Petru, Ἀναστασιματάριον Πέτρου Πελοποννησίου,
București,1820.
Filothei sin Agăi Jipei, în colecția Izvoare ale muzicii romanesti,
vol 7B, Psaltichie rumănească, II, Anastasimatar, București,
1984.
Filoxenis Kiriakos, Θεωρητικόν Στοιχειῶδες τῆς Μουσικῆς,
Constantinopol, 1859.
Fokaeus Theodoros, Κρηπίς τoῦ θεωρητικοῦ καί πρακτικοῦ τῆς
ἐκκλησιαστικῆς μουσικῆς, ediția a II-a, Constantinopol, 1842,
ediția a III-a, Constantinopol, 1868.
Gabriel Ieromonahul, Περί τοῦ τί ἐστί ψαλτική καί περί τῆς
ἐτυμολογίας τῶν σημαδίων αὐτῆς, în Tardo Lorenzo, L’Antika
Melurgia Bizantina, pg. 184-205.
Gerasimou Theodoros, Εἰσαγωγή εἰς τό θεωρητικόν καί πρακτικόν
τῆς ἐκκλησιαστικῆς μουσικῆς κατά τήν νέαν μέθοδον, Iași, 1820.
Georgiadis Theodosios, Νέα μέθοδος τῆς καθ' ἡμᾶς βυζαντινῆς
330

μουσικῆς, Αtena, 1963.

Georgiadis Hristodoulos, Δοκίμιον ἐκκλησιαστικῶν μελῶν,
Athinisi, 1956.
Giuleanu Victor, Tratat de Teoria Muzicii, Ed. Muzicală, Bucureşti.
Grigorie Protopsaltul, Ταμεῖον Ἀνθολογίας, volumul II, ediția a II-a,
Constantinopol, 1834, ediția a III-a, Constantinopol, 1837.
Hatsiathanasiou Mihail, Οἱ βάσεις τῆς βυζαντινῆς μουσικῆς,
Constantinopol, 1948.
Hourmouzios Stilianos, Μέθοδος πρός εὔκολον διδασκαλίαν τῆς
βυζαντινῆς μουσικῆς, Levkosia, 1936.
Hrisant, Θεωρητικόν Μέγα Βυζαντινῆς Μουσικῆς,Trieste, 1832.
Hurmuz Hartofilax, Εἱρμολόγιον Πέτρου Πελοποννησίου μετά τοῦ
Συντόμου Πέτρου Πρωτοψάλτου τοῦ Βυζαντίου, Constantinopol,
1825.
Hurmuz Hartofilax, Ταμεῖον Ἀνθολογίας, vol. I+II, Constantinopol,
1834.
Ioan Damaschinul, Ἀναστασιματάριον, Constantinopol, 1868.
Ioan Protopsaltul, Κρηπίς, ἤτοι νέα στοιχειώδης διδασκαλία τοῦ
θεωρητικοῦ καί πρακτικοῦ τῆς ἐκκλησιαστικῆς μουσικῆς,
Constantinopol, 1875.
Κανόνιον περί τῆς μεταβολῆς τῶν κλιμάκων, București 1819.
Karas Simon, I., Ἡ βυζαντινή μουσική σημειογραφία, Atena, 1933.
Karas Simon, Γένη καί διαστήματα εἰς τήν βυζαντινήν μουσικήν,
Atena 1970.
Karas Simon, Μέθοδος τῆς Ἑλληνικῆς Μουσικῆς, Θεωρητικόν, vol.
I+II, Atena, 1982.
Karas Simon, Μέθοδος τῆς Ἑλληνικῆς Μουσικῆς, Πρακτικόν Μέρος,
vol. I+II, Atena, 1981, anul III, vol. I+II, Atena, 1984, anul IV,
vol. I+II, 1985.
Kiltsanidis Panagiotis, Μεθοδική διδασκαλία ἑλληνικῆς μουσικῆς,
Constantinopol, 1881.
 331

Konstas Apostolos, Θεωρητικόν, Biblioteca Națională a Atenei,

Ms.1867 din 1820.
Lesbios Georgios, Εἰσαγωγή εἰς τό θεωρητικόν καί πρακτικόν τῆς
μουσικῆς τέχνης τοῦ Λεσβίου συστήματος, Atena, 1840.
Lungu Nicolae, Grigore Costea, Ion Croitoru, Gramatica Muzicii
Psaltice Bisericești, București, 1951.
Macarie Ieromonahul, Theoriticon sau privire cuprinzătoare a
meşteşugului musichiei bisericeşti, după aşăzămantul sistimii
ceii noao,Viena, 1823.
Markos Konstantinos I., Ἡ Ἀκολουθία τοῦ Ἀκαθίστου Ὕμνου, Atena,
1994.
Mavroeidis Marios D. , Οι μουσικοί τρόποι στην Ανατολική
Μεσόγειο, Editura Fagotto, Atena, 1999.
Misailidis Misail, Νέον Θεωρητικόν συντομώτατον, ἤτοι περί τῆς
καθ`ἡμᾶς ἐκκλησιαστικῆς καί ἀρχαίας ἑλληνικῆς μουσικῆς,
Atena 1902.
Oikonomos Haralambos, Βυζαντινῆς μουσικῆς χορδή, Pafos 1940.
Pahomie monahul [Rousanou], Ἑρμηνεία εἰς τήν Μουσικήν, revista
Φόρμιγξ, an II, nr. 8, 30.4.1903, pg. 2-3, nr. 9¬-10, 15-30.5.1903,
pg. 6-7.
Panagiotopoulos Dimitrios, Θεωρία καί πρᾶξις τῆς βυζαντινῆς
ἐκκλησιαστικῆς μουσικῆς, Atena 1948.
Panas Konstantinos, Θεωρία, μέθοδος καί ὀρθογραφία τῆς
βυζαντινῆς μουσικῆς, Patrai 1970.
Πανδέκτη, Ioan Lampadarie și Ștefan Prim Domestic, vol.
I+II+III+IV, Constantinopol, 1850-1851.
Pann Anton, Bazul Teoretic şi Practic al Muzicii Bisericeşti sau
Gramatica Melodică, Bucureşti, 1846.
Pann Anton , Prescurtare din Bazul Muzicii Bisericeşti şi din
Anastasimatar care se cântă grabnic şi zăbavnic, Bucureşti,
1847.
332

Panţiru Grigore, Notaţia şi ehurile bizantine, Editura Muzicală a

Uniunii Compozitorilor, Bucureşti 1971.
Paparounis Baseilios, Ἡ θεία καί ἱερά Λειτουργία, Atena, 1934.
Petru Vizantie, Εἱρμολόγιον σύντομον, Constantinopol, 1825.
Petru Lampadarie Peloponisiul, Ἀναστασιματάριον Νέον Ἀργόν καί
Σύντομον, Constantinopol, 1890.
Petru Lampadarie Peloponisiul, Εἱρμολόγιον τῶν καταβασιῶν,
Constantinopol, 1825.
Petru Lampadarie Peloponisiul, Σύντομον Δοξαστάριον, București,
1820.
Ploieșteanu Nifon, Arhiereul, Muzica bisericească pe psaltichie și pe
note liniare, București, 1902.
Psachos Konstantinos, Ἡ παρασημαντική τῆς βυζαντινῆς μουσικῆς,
Atena, 1917.
Psachos Konstantinos, Τό ὀκτάηχον σύστημα τῆς βυζαντινῆς
μουσικῆς, Athinisi, 1941.
Râpă Constantin, Teoria Superioară a Muzicii, Ed. MediaMusica,
vol. I+II, Cluj, 2001-2002.
Rigas Georgios, Μελωδήματα Σκιάθου, Atena, 1958.
Stathis Grigorios Th., Ἡ ἐξήγησις τῆς παλαιᾶς βυζαντινῆς
σημειογραφίας, Atena, 1978.
Stefanidis Basileios, Σχεδίασμα περί μουσικῆς ἰδιαίτερον
ἐκκλησιαστικῆς, Παράρτημα Ἐκκλησιαστικῆς Ἀληθείας, vol. V,
Constantinopol, 1902, pg. 207-279.
Ștefan Lampadarul, Μουσική Κυψέλη, vol. I+II+III,
Constantinopol,1883.
Vasile Vasile, Istoria muzicii bizantine şi evoluţia ei in
spiritualitatea românească, vol. II, Editura Interprint,
Bucureşti, 1997.
Wellesz Egon, A History of Byzantine Music and Hymnography,
Ediţia a II-a revizuită şi adăugită, Clarendon Press, Oxford,
 333

1961.

Dicţionare

Babioniotis G., Λεξικό της Νέας Ελληνικής Γλώσσας, Ediţia aII-a

adăugită, Centru de lexicologie, Atena, 2005.
Dicționarul explicativ al limbii romane, AcademiaRomână,
Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers
Enciclopedic, 1998
Dritsas D. , Dicţionar de termeni protocristianici, bizantini şi
termeni noi ortocşi, Ed. Ennoia, Atena, 2005.
Kondoghiorghi Margarita, Dicţionar Neogrec-Român, ediţia a II-a
adăugită şi revizuită, Editura Demiurg, Bucureşti, 2000.