Examen la disciplina
SISTEME CU MICROPROCESOARE
Programul de Studii Automatică și Informatică Aplicată
Nume Carstov
Prenume Ionut
Anul de studiu IV
Răspunsul la subiecte poate fi scris de mână (se scanează sau se face poză la
foile de răspuns) sau tehnoredactat.
Răspunsurile vor fi transmise în termen de 20 minute pe email la adresa
[Link]@[Link]
Subiecte ( se vor trata pe scurt și se vor prezenta scheme simplificate acolo
unde este cazul )
1. Care sunt modalitățile de tratare de către microprocesor a evenimentelor
externe și explicați pe scurt modul de funcționare al acestora.
2. Care sunt funcțiile celor 4 porturi de 8 biți are microcontrolerului 8052
1. O problemă importantă în orice sistem de calcul este sincronizarea
activităţii microprocesorului cu evenimentele externe. Toate aceste evenimente
au un punct comun: sunt asincrone în raport cu execuţia programului de către
procesor. Programul trebuie informat printr-un mijloc oarecare că un astfel de
eveniment s-a produs şi că trebuie tratat corespunzător (printr-o secvenţă
specifică numită rutină de tratare).
Există trei tipuri de mecanisme utilizate pentru tratarea evenimentelor externe:
-aşteptarea (bucla) programată;
-întreruperi;
-accesul direct la memorie.
Aşteptarea programată
În forma sa cea mai simplă, constă într-o secvenţă de program care citeşte în
permanenţă o informaţie de stare şi testează un indicator, pentru a afla dacă
evenimentele au avut loc.
Procesorul nu execută nici o altă activitate până ce evenimentul nu s-a produs
rezultând timpi inutilizabili pentru sistem.
Întreruperi
Sunt facilităţi hardware oferite de microprocesoare, prin care un dispozitiv
periferic ˝atrage atenţia˝ asupra producerii unor evenimente externe ce reclamă o
intervenţie promptă.
Înainte ca o întrerupere să poată avea loc, este necesar să se îndeplinească
condiţiile:
-perifericul în cauză trebuie să fie capabil să genereze o întrerupere;
-sistemul trebuie să posede toate mecanismele hardware de transmitere a
semnalului de întrerupere de la periferic la CPU;
-programul ce se execută de microprocesor trebuie să conţină secvenţe de cod
special destinate lucrului cu întreruperi (rutine de tratare a întreruperilor);
-perifericul trebuie să genereze semnalul de întrerupere.
Apariţia unei întreruperi în activitatea curentă a microproesorului determină
următoarea secvenţă de evenimente:
-instrucţiunea în curs de execuţie se încheie normal;
-starea internă a procesorului (registrul de stare şi contorul de program) este
salvată pentru a permite mai târziu reluarea activităţii din locul unde a fost
întreruptă;
-microprocesorul încarcă noi informaţii de stare şi execută un salt de la o rutină
de tratare specifică, ce realizează toate acţiunile urgente implicate de apariţia
evenimentului;
-la sfârşitul rutinei de tratare (marcat cu o instrucţiune de revenire din
întrerupere IRET) se restaurează starea procesorului salvată anterior;
-restaurarea este încheiată cu reîncărcarea contorului de program cu valoarea
salvată şi prin aceasta, reluarea programului întrerupt.
Accesul direct la memorie
Permite ca două procesoare să partajeze aceeaşi magistrală în scopul realizării
accesului la aceleaşi resurse. Unul dintre ele este chiar unitatea centrală a
sistemului, iar celălalt este dedicat numai interceptării şi arbitrării cererilor
provenite de la periferice, precum şi coordonării transferurilor solicitate, fără a
mai apela la unitatea centrală.
Acest procesor dedicat – controler pentru acces direct la memorie (DMA)
funcţionează în două moduri:
-modul slave, funţionând ca un circuit de interfaţă obişnuit, ce poate fi
programat prin instrucţiuni I/O, programarea are ca scop precizarea locaţiei de
memorie de unde începe transferul şi sensul transferului;
-modul master – controlerul preia controlul magistralei (după ce a primit
acceptul CPU) şi dirijează traficul de informaţie, generând toate semnalele de
control necesare.
Ciclurile DMA se pot întrepătrunde cu cele CPU, mai ales dacă rata de
transfer a perifericului nu este prea mare, caz în care execuţia programului
principal este încetinită foarte puţin.
Multe controlere DMA sunt capabile să gestioneze mai multe periferice.
Astfel, cererile DMA, notate DRQ, emise de periferice, ajung la controler, care
le arbitrează şi care solicită apoi eliberarea temporară a magistralei de către
procesor prin activarea semnalului BREQ. Procesorul termină ciclul de
memorie sau I/O în curs, după care se deconectează de la magistrală şi
semnalizează acest lucru activând linia BACK.
Controlerul DMA preia acum controlul magistralei şi semnalizează acest
lucru perifericului, prin smnal de acceptare DACK. La terminarea unui transfer
DMA, perifericul dezactivează linia DRQ, controlerul elibereză magistrala,
semnalizând acest lucru şi procesorului prin linia BRQ, acesta preia din nou
controlul magistralei şi totul reintră în normal.
Avantajul imediat al tehnicii de transfer prin acces direct la memorie este
că acesta permite eliberarea procesorului de sarcina gestionării directe a
intrărilor şi ieşirilor de date din sistem: este suficient să programăm controlerul
DMA pentru citirea unui bloc de date de la un periferic (de exemplu. CAN),
după care procesorul este liber să realizeze o altă activitate ce nu are nevoie de
datele solicitate. Unitatea de transfer a datelor prin DMA este blocul, de aceea la
sfârşitul transferului este considerat a fi epuizarea blocului de date.
2.
Microcontrolerul 8052 conţine patru porturi paralele bidirecţionale de câte 8 biţi.
Fiecare port are un registru intern de 8 biţi P0……P3 şi un amplificator de
magistrală bidirecţional.
Prin structura microcontrolerului, porturile paralele pot realiza funcţii alternative
care determină utilizări specifice ale porturilor.
Astfel amplificatoarele de magistrală ale porturilor P0 şi P2 se utilizează pentru
accesul memoriilor externe. Portul P1 este un port clasic de intrare/ieşire. Liniile
portului P3 pot avea utilizări alternative.
Portul P0
Are funcţia alternativă de transfer al octetului mai puţin semnificativ al adresei,
precum şi
al octetului cod instrucţiune sau dată în orice ciclu de acces la memoriile
externe.
Portul P1
Un operand sursă pentru o instrucţiune de adresare directă a unui port poate fi
dat de
conţinutul registrului portului sau de nivelele logice ale liniilor (pinilor) portului.
Portul P2
Portul P2 are funcţia alternativă de transfer al octetului mai semnificativ al
adresei în cicluri de extragere
coduri instructiuni din memoria de program externă, în cicluri de citire din
memoria de program externă, cu
instrucţiuni MOVC şi în cicluri de acces la memoria de date externă cu
instrucţiuni MOVX în care adresarea se
realizează cu registru DPTR.
Portul P3
Portul P3 poate realiza aceleaşi funcţiuni ca şi portul P1 şi în plus poate fi
utilizat pentru
funcţii alternative de intrare sau de la ieşire. Pentru realizarea funcţiei alternative
de intrare
corespunzătoare unui pin P3.X circuitul conţine amplificatorul repetor A3 a
cărui ieşire este
conectată în structura microcontrolerului în concordanţă cu funcţia alternativă
realizată.