Pap Ionela si Diana Fatul
PIPP AN 2
DEZVOLTAREA SOCIO-EMOTIONALA A COPIILOR PRESCOLARI
Regularităţile care există în succesiunea dezvoltării fiinţei umane permit distingerea unor
etapedistincte
de vârstă (Papalia, Olds, 1992). Astfel, se consideră că fiecare dintre noi urmăm un traseucompus din:• l
Perioada prenatală (din momentul concepţiei până la naştere)Se formează structura
fundamentală a corpului şi organele sale. Ritmul decreştere fizică este cel mai accelerat din întreaga
existenţă umană.Vulnerabilitatea la factorii de mediu este foarte mare.•2,
Perioada de nou născut şi sugar (0-1 an): Deşi este dependent de adulţi, nou născutul este
înzestrat cu o serie decompetenţe. Toate simţurile sunt capabile să funcţioneze de la naş[Link]ă o
creştere_rapidă şi o dezvoltare accelerată a abilităţilor [Link] de învăţare şi [Link]
este funcţională din primele săptămânide viaţă. La sfârşitul primului an se dezvoltă ataşamentul faţă de
părinţi şi decelelalte persoane semnificative.•
Copilăria timpurie (1-3 ani) : în cel de-al doilea an de viaţă prinde contur conştiinţa propriei
[Link] comprehensiv şi limbajul expresiv^se dezvoltă în ritm alert. Sporeşteşi interesul faţă
de ceilalţi copii.• •,
Vârsta preşcolară (3-6 ani): Familia^este încă "centrul Universului" pentru copil, dar tovarăşii de
joacă devin la rândul lor din ce înce mai importanţi. Sporeşte forţa fizică a copilului, se îmbunătăţesc
abilităţile sale motorii fine şigrosiere. Independenţa şi autocontrolul se amplifică la rândul lor. JOCUL,
creativitatea şi imaginaţiasunt din ce în ce mai elaborate. Datorită imaturităţii cognitive, par să existe o
sumedenie de idei"ilogice" despre lume.
Educaţia socio-emoţională cuprinde totalitatea activităţilor de învăţare (conceptul de învăţare
este înţeles, evident, în sens larg) care conduc la dobândirea experienţei individuale de comportare
socială şi emoţională, la formarea competenţelor emoţionale şi sociale ale indiviului. Ne referim aici la
dobândirea abilităţilor emoţionale (de a înţelege, a exprima şi a-şi regla emoţiile) şi a celor sociale,
precum cele de iniţierea şi menţinerea unei relaţii şi integrarea într-un grup (social, profesional,
comunitar etc.).
Dezvoltare socială: dezvoltarea abilităţilor de interacţiune cu adulţii, dezvoltarea abilităţilor de
interacţiune cu copiii de vârstă apropiată, acceptarea şi respectarea diversităţii, dezvoltarea
comportamentelor prosociale.
Dezvoltare emoţională: dezvoltarea conceptului de sine, dezvoltarea controlului emoţional,
dezvoltarea expresivităţii emoţionale.
În ceea ce priveşte dezvoltarea socio-emoţională putem spune că aceasta vizează debutul vieţii
sociale a copilului, capacitatea lui de a stabili şi menţine interacţiuni cu adulţii şi copiii. În plus,
interacţiunile sociale mediază modul în care copiii se privesc pe ei înşişi şi lumea din jurul lor.
Pentru a asigura dezvoltarea socio-emoţională a copiilor, este necesar ca toate demersurile
instructiv-educative să se focalizeze pe:
formarea şi dezvoltarea la copii a abilităţilor de interacţiune cu adulţii, cu copiii de vârste
apropiate;
acceptarea şi respectarea diversităţii;
formarea comportamentelor prosociale;
recunoaşterea, exprimarea şi autocontrolul emoţiilor, a expresivităţii emoţionale;
dezvoltarea conceptului de sine.
1.3. Principiile şi obiectivele educaţiei socio-emoţionale
Analiza studiilor din literatura de specialitate privind educaţia socială, morală, civică, afectivă,
cetăţenească, pentru democraţie, educaţia pentru dezvoltare durabilă, ne-a permis formalizarea
următoarelor principii şi obiective specifice educaţiei socio-emoţionale.
Principiile educaţiei socio-emoţionale:
1. Principiul valorificării şi valorizării resurselor pozitive ale educabilului în vederea înlăturării aspectelor
negative;
2. Principiul individualizării educaţiei socio-emoţionale în funcţie de structura personalităţii fiecărui copil
şi de particularităţile de vârstă, context educaţional şi domeniu socioprofesional;
3. Principiul interdisciplinarităţii şi al învăţării integrate;
4. Principiul corelării între nevoile de educaţie la nivelul grupului şi cel al ofertei
educaţionale a profesorului;
5. Principiul asigurării calitaţii în educaţie.
Obiectivele educaţiei socio-emoţionale:
1. Recunoaşterea, acceptarea şi autoreglarea emoţională ca fundament al formării unei abilităţi sociale;
2. Creşterea capacităţii de adaptare la cerinţele grădiniţei şi ale societăţii;
3. Dezvoltarea unor abilităţi intra- şi interpersonale care să faciliteze reuşita în viaţă;
4. Dobândirea capacităţii de aplicare a unor strategii adecvate în situaţii critice şi/sau
stresante;
5. Creşterea sănătăţii mentale şi reducerea riscului apariţiei devianţelor comportamentale.
Contribuţiile relaţiilor cu alţi copii la dezvoltarea socio-emoţională. Dobândirea identităţii de gen.
Începând cu vârsta de 2-3 ani, interacţiunile devin tot mai sofisticate: copiii devin capabili să se joace
împreună şi nu doar unul lângă celălalt. Astfel, perioadele de interacţiune sunt mai lungi şi mai frecvente
şi apare şi jocul cooperativ şi reciproc. În plus, copiii devin mai selectivi în alegerea partenerilor de joacă,
criteriile de selecţie fiind acum mai ales de ordin fizic (Shaffer, 2007).
Aspectul selectiv se poate observa şi în segregarea tot mai marcantă a grupurilor de copii în
funcţie de gen: începând cu vârsta de aproximativ 3 ani, băieţii preferă să se joace cu băieţii şi fetele cu
fetele, o tendinţă care va continua de-a lungul întregii copilării (Maccoby, 1998). Selectivitatea se
manifestă, de asemenea, în preferinţa copiilor pentru anumiţi indivizi: prietenia devine un lucru
semnificativ şi important, iar copiii se vor asocia mai ales cu cei pe care îi plac, pe care îi apreciază şi a
căror companie este căutată activ.
Dezvoltarea socială și emoțională de la 1 la 3 ani
Începe să învețe/însușească reguli.
Accesele de furie sunt un lucru firesc.
Adoră să se joace singur sau alături de alți copii ( nu împreună cu alți copii).
Manifestă un comportament defensiv.
Devine tot mai independent și testează limitele.
Se crede centrul universului.
Devine din ce în ce mai conștient de sine și își exprimă emoțiile, cum ar fi: gelozia,
afecțiunea, mândria, rușinea.
Este capabil să identifice sexul.
Își schimbă rapid dispoziția.
Emoțiile sunt, de obicei, foarte intense, dar de scurtă durată.
Activitățile de rutină sunt foarte importante.
Îi poate liniști pe alți copii.
Începe să inițieze activități.
Începe să se opună activ disciplinei.
Principalele competențe sociale
Competențe sociale Exemple de comportament
Inițierea si menițnerea unei relații(interpersonale) Să inițieze şi să mențina o interacțiune cu un alt
copil
Să asculte activ
Să imparta obiecte şi sa imparțeasca experiențe
Să ofere şi sa primeasca complimente
Să rezolve in mod evident conflictele aparute
Integrarea in gurp Să respecte regulile aferente unei situații sociale
Să coopereze cu ceilalți in rezolvarea unei sarcini
Să ofere şi sa ceara ajutorul atunci cand are nevoie
Competențe emoționale dezvoltate in perioada prescolară
Competența emotionala specifica Exemple de comportamente
Recunoasterea emoțiilor -identifica propriile emoții in diverse situații
-identifica emoțiile altor persoane in diverse
situații
-indentifica emoțiile asociate unui context specific
-identifica emoțiile pe baza componenței
nonverbale: expresia faciala şi postura
Exprimarea emoțiilor -transmit verbal şi nonverbal mesajele afective
-numesc situații in care apar diferențe intre starea
emoționala
-exprima empatie fața de alte persoane
-exprima emoții complexe precum: ruşine,
vinovație, mandrie
-țin cont de particularitațile fiecarei persoane in
cadrul interacționarilor sociale
Intelegerea emoțiilor -identifica cauta emoțiilor
-numesc consecințele emoțiilor intr-o anumita
situație
Reglarea/autoreglarea emoțiilor -folosesc strategii de reglare/autoreglare
emoționala
BIBLIOGRAFIE:
Baban, Adriana. (coord). (2001). Consiliere educationala-ghid pentru orele de Dirigentie. Cluj-
Napoca: Editura Psinet/Ardealul.
Claparade, Edouard-Psihologia copilului si pedagogia experimentala, EDP, Buc. 1975.
Montessori, Maria, (1972), Descoperirea copilului, EDP, Bucuresti.
Vrăsmas E(2008), Interventia socio-educationala ca sprijin pentru parinti Ed.
Aramis, Buc.