Sistem de monitorizare la distanta al pacientilor

Telemonitorizarea pacientilor

Este un sistem implementat pentru un spital cu mai multe discipline de

activitate (specializari) care isi propune sa-si ajute pacientii prin acest
sistem online si sa evite supraincarcarea capacitatii de operare si
spitalizare, din spital, pentru cazuri de sanatate care necesita o
monitorizare a sanatatii, nefiind neaparat necesara internararea lor in
spital. Pacientul poate sa foloseasca sistemul doar daca a avut deja o
consultatie fata in fata cu doctorul. Daca conditia de sanatate a
pacientului nu este una ingrijoratoare si nu necesita ingrijirea si
supravegherea continua a medicului, acesta poate continua comunicarea
starii sanatatii lui prin intermediul sistemului. Alte avantaje pe care le
ofera un astfel de sistem, fata de modul clasic de efectuare al
consultatiilor, sunt acelea ca : 
* Medicul poate astfel sa monitorizeze starea de sanatate a mai
multor pacienti, intr-un timp foarte scurt. 
*Exista si avantajul retinerii consultatiilor in baza de date, lucru care ii
poate crea o siguranta atat pacientului cat si medicului. 
* Medicul ii poate adresa intrebari in mod constant pacientului
pentru a observa modul de eveolutie a problemei lui. 
* Posibilitatea utilizarii unor intrebari predefinite, sub forma unor
chestionare pe care le trimit pacientilor. 
* Pacientul nu este nevoit sa mearga constant la cabinetul
medicului pentru a i se face evaluarea starii de sanatate.
*Se economiseste timp atata din partea pacientului, dar si al
medicului.
*De asemenea, pacientul poate fi scutit de unele cheltuieli
materiale necesare prezentarii lui la cabinetul medicului care se ocupa de
monitorizarea sanatatii, mai ales daca pacientul se afla si la o distanta
considerabila fata de cea unde medicul efectueaza consultatiile. 
* Un alt beneficiu care merita mentionat este ca se pot aduce
imbunatatiri semnificative in modul de desfasurare al activitatilor din
unitatea medicala si de asemenea, se pot reduce costurile de intretinere al
pacientilor, unii dintre ei pot fi consultati si de la distanta pentru a realiza
un grafic al evolutie bolilor de care acestia sufera,fara a necesita
spitalizarea lor.
Dezvoltarea unui sistem de genul acesta care sa poata imbunatatii
modul de desfasurare a activitatii intr-un spital poate fi destul de
costisitore, nu doar datorita necesarului de componente necesare
medicilor, calculatoare si infrastructura retelei, ci si implementarea
sistemului. Este nevoie de o retea de Internet care sa functioneze in
permanenta, anagajatii unitatii medicale pot necesita perioade de
pregatire pentru a putea folosi sistemul pus la dispozitie.
Un astfel de sistem este foarte util si dincolo de costurile pe care le
implica, ar putea fi folosit cu succes de catre toata lumea care are acces la
Internet si are un cont de email.
Datorita faptului ca utilizarea Internetului a devenit o constanta in
viata noastra, tot mai multi oameni aleg sa realizeze diverse operatiuni(de
platire a facturilor, rezervari online,etc) utilizand acest mediu de
comunicare in schimbul alegerii metodelor vechi, clasice, care pot
implica pierderea timpului asteptand la diverse ghisee pentru a-si achita
facturi, asteptand la un spital pentru a-si face o consultatie, etc.
Se obseva foarte clar ca reticenta oamenilor in ceea ce priveste
noile tehnologii,a utilizarii Internetului a disparut si mai mult decat atat
exista o tendinta evidenta de crestere a folosirii servicilor oferite prin
intermediul Internetului.
Aceste fapte ar putea garanta intr-un fel si utilizarea de catre
asiguratii medicali(pacienti) a unui astfel de sistem de consultatii online,
cu atat mai mult cu cat ar slava din timpul nostru.
Acest sistem ar putea oferi un mod ideal de comunicare intre
pacient si specialist, un mediu standardizat si in acelasi timp foarte
flexibil, un sistem sigur care sa-i confere pacientului incredre si
medicului posibilitatea de a-si monitoriza pacientii cu usurinta, fara a le
rapi prea mult timp.

Exemple de sisteme de telemonitorizare

La nivel internaţional, telemonitorizarea reprezintă o metodă

viabilă, a cărui eficacitate a fost probată de numeroase studii din care
unele încă mai sunt în desfăşurare. În prezent există numeroase sisteme
de telemonitorizare, cu diferite complexităţi. Astfel de sisteme sunt
implementate cu precădere în ţările avansate economic şi tehnologic
deoarece acestea dispun de potenţialul economic şi tehnologic necesar şi,
poate mai important, au nevoie de asemenea sisteme având un procent din
populaţie din ce în ce mai mare în situaţia de a necesita astfel de îngrijiri.
În continuare se prezintă câteva asemenea sisteme, cu titlu de exemplu.
Sistemul EPI-MEDICS (Enhanced Personal, Intelligent and Mobile
System for Early Detection and Interpretation of Cardiological
Syndromes), realizat în colaborare de cercetatori din Franţa, Italia şi
Suedia între anii 2001 – 2004, a avut ca scop dezvoltarea unui dispozitiv
pentru telemonitorizare a semnalului ECG numit PEM (Personal ECG
Monitor) pentru detecţia diferitelor afecţiuni cardiologice (de tipul
aritmiilor cardiace) .
 Dispozitivul PEM achiziţionează 3 canale ECG timp de 10
secunde, reconstruieşte cele 12 derivaţii standard ale ECG folosind un
algoritm bazat pe reţele neuronale artificiale şi memorează valorile
numerice ale semnalului ECG împreuna cu datele personale ale
pacientului pe un card personal (de tip SmartCard) în dispozitivul PEM .
Semnalul ECG este apoi prelucrat şi funcţie de rezultate se
activează (sau nu) alarmele. Dacă alarma are nivel ridicat de importanţă
ea este transmisă automat către cel mai apropiat centru de urgenţă, în caz
contrar aceasta fiind transmisă către un server web. Este anunţat medicul
curant printr-un SMS şi un email, trimise automat de server.
Datele şi alarmele de la pacient sunt transmise spre serverele de
telemonitorizare/centrele de urgenţă prin intermediul Bluetooth (către
telefonul mobil) şi de acolo mai departe prin GSM/GPRS.
Cel mai cunoscut sistem de telemonitorizare, CodeBlue este un
sistem bazat pe reţele de senzori wireless, cu capabilitate de comunicare
radio. Senzorii permit transmisia de date pe distanţe care pot ajunge la
100m şi pot transmite aceste informaţii diferitelor dispozitive: PDA-uri,
laptop-uri, terminalelor ambulanţelor etc. Aceşti senzori pot fi programaţi
să proceseze semnele vitale, de exemplu să alarmeze atunci când
parametrii vitali nu sunt în limitele de normalitate.
În cadrul proiectului au fost realizate o serie de dispozitive pentru
prelevarea parametrilor pacientului cum ar fi: saturaţia oxigenului din
sânge, semnalului ECG pe două canale, EMG etc. Aceste dispozitive sunt
realizate cu microprocesoare din familiile Atmel (Atmega128L) sau
Texas Instruments (seria MSP430) şi circuite de radiofrecvenţă de tipul
Chipcon (CC2420), au o memorie internă de dimensiuni reduse (4 –
10Kb) şi sunt capabile să transmită datele cu maximum 80Kbit/s.
În cadrul proiectului AMON (Advanced Care and Alert Portable
Telemedical MONitor) realizat în Israel între anii 2001 – 2002 s-a pus la
punct o brăţară (wrist-mounted monitoring device) cu biosenzori pentru
monitorizarea parametrilor vitali de tipul ritmului cardiac, semnalului
ECG pe două canale, presiunii arteriale, saturaţiei oxigenului din sânge,
temperaturii corpului, cu posibilitatea transmiterii datelor prin
GSM/GPRS către centrul de telemedicină .
Proiectul MobiHealth, dezvoltat în Germania, în cadrul programului
FP5 între anii 2002 – 2003, a avut ca scop dezvoltarea unui sistem de
telemonitorizare bazat pe reţele de senzori (BAN – Body Area Network)
ataşaţi pacientului care achiziţionează şi transmit date continuu către un
PDA. Senzorii ce formează reţeaua achiziţionează un canal ECG sau
saturaţia oxigenului din sânge, transmit datele PDA-ului folosind
protocolul wireless şi de la acesta mai departe către centrul de
telemonitorizare prin GPRS/UMTS .
La nivel naţional telemonitorizarea reprezintă o tehnologie de interes
medical pentru toate centrele din România capabile să ofere suportul
tehnic necesar.
Un proiect naţional, CardioNET (Sistem Integrat pentru
Supraveghere Continuă în Reţea Inteligentă e-Health a Pacienţilor cu
Afecţiuni Cardiologice) este centrat pe telemonitorizarea pacienţilor cu
afecţiuni cardiace (cardiopatie ischemică, tulburări de ritm), dorind să
realizeze o optimizare a schimbului de informaţii între pacient, medic de
familie, policlinică, spital, casa de asigurări de sănătate şi o cunoaştere
exactă a antecedentelor medicale, a tratamentelor şi a evoluţiei acestor
patologii.
Arhitectura sistemului CardioNET este una de tip distribuit, compusă
din mai multe servere de baze de date, terminale de acces şi echipamente
medicale mobile interconectate prin Internet. Între serverele de baze de
date exista un protocol de comunicaţie pentru schimbul de informaţii
administrative (nume, vârsta, CNMP, adresa, etc.) şi medicale (tratamente
anterioare) referitoare la pacienţi. Datele despre un pacient sunt replicate
pe mai multe servere, mărind astfel fiabilitatea sistemului .
Structura multinivel a sistemului CardioNET este implementată pe
patru nivele: infrastructura de comunicaţie (Internet şi Intranet), serverele
de baze de date, procedurile de prelucrare, interogare şi acces securizat la
date, interfeţele de achiziţie de date, generare de documente medicale şi
de acces interactiv la informaţii medicale.
Interfeţele de achiziţie a datelor de la pacient sunt de două tipuri:
interfeţe pentru operator uman şi interfeţe pentru dispozitive de analiză.
În primul caz, operatorul (pacient, asistentă sau medic), introduce date
medicale despre pacient folosind formulare (pagini web) predefinite. În
cel de al doilea caz, datele sun preluate direct de la dispozitive prin
intermediul conexiunilor seriale (RS232/USB) sau wireless
(802.11/Bluetooth). Transmiterea datelor poate fi activată fie la o
solicitare expresă a operatorului fie în mod automat atunci când
echipamentul detectează o anumită situaţie critică.
Proiectul TELEASIS (Sistem complex, pe suport NGN pentru
teleasistenţă la domiciliu a persoanelor în vârstă) vizează atât aspectul
medical al telemonitorizării cât şi cel social, având drept scop obţinerea
unor servicii personalizate pentru îngrijirea vârstnicului, reducerea
cheltuielilor spitaliceşti şi o creştere a preponderenţei îngrijirii la
domiciliu .
Componenta hardware a sistemului constă din realizarea unui modul
individualizat de teleasistenţă, ca interfaţă pentru dispozitive medicale
sau senzori de mediu utilizaţi pentru telemonitorizare, interfaţă cu
suportul de comunicaţii, Internet, reţele fixe sau mobile, interfaţă pentru
livrarea informaţiei către beneficiar pe suport PC sau PDA sau TV.
Sistemul MEDCARE este un sistem de monitorizare a activităţii cardiace,
ce permite achiziţia şi transmiterea prin Internet a semnalelor ECG (12
derivaţii) şi analiza acestora în timp real. Semnale bioelectrice de la inimă
sunt achiziţionate, comprimate, împachetate şi transmise către un server
situat la centrul de telemonitorizare .
Serverul asigură memorarea informaţiilor despre pacient în baza de
date MySQL, precum şi stocarea semnalelor electrocardiografice; de
asemenea, retransmite semnalele recepţionate on-line de la unităţile de
achiziţie sau pe cele anterior memorate.
Aplicaţia client ce rulează pe calculatorul medicului specialist
(bazată pe Java Swing), afişează într-o formulă grafică semnalele ECG
primite de la server. De asemenea, aplicaţia conţine instrumente de
măsurare a amplitudinilor şi duratelor ce permit medicului să efectueze
analiza morfologică a semnalelor ECG.
Sistemul a fost realizat de firma Romsoft SRL din Iaşi şi realizat în
2002, prin finanţare în PC5 al U.E. 4
Sistemul TELMES reprezintă o platformă multimedia pentru
teleservicii medicale complexe. S-a urmărit dezvoltarea unui sistem
securizat, destinat implementării teleserviciilor de consultaţie medicală şi
telemonitorizare .
Proiectul a fost finalizat cu un model pilot pentru o reţea de centre
regionale, la care sunt conectate telecentre locale, având ca suport o
platformă multimedia, care permite implementarea de teleservicii
medicale complexe, în scopul creşterii posibilităţilor de acordare a
asistenţei medicale pentru o categorie largă de pacienţi, mai ales a celor
din zone rurale sau izolate.
În concluzie, din analiza sistemelor de telemonitorizare prezentate, se
pot trage următoarele concluzii:
• majoritatea sistemelor monitorizează parametrii vitali de tipul: ritm
cardiac, saturaţie de oxigen din sânge şi presiune arterială, puţine îşi
propun monitorizarea ritmului respirator sau a temperaturii corpului;
• unele din sistemele de telemonitorizare folosesc pentru prelevarea
parametrilor fiziologici o reţea de senzori şi traductori, altele folosesc
doar un singur dispozitiv;
• unele din sistemele de telemonitorizare prezentate folosesc doar
pentru alarmare, altele au intergraţi algoritmi evoluaţi de procesare a
semnalelor în vederea clasificării acestora;
• majoritatea sistemelor prezentate folosesc pentru transmisia
parametrilor monitorizaţi de la dispozitivele de prelevare la centrul de
telemonitorizare Internet-ul (prin Ethernet, WiFi sau GSM/GPRS);
• nici unul din sistemele prezentate nu îşi propune elaborarea unui
diagnostic pentru pacientul monitorizat.