0% au considerat acest document util (0 voturi)
135 vizualizări8 pagini

Probleme Extrem

Documentul prezintă metodele de determinare a punctelor de extrem (minim, maxim, şa) ale funcțiilor cu mai multe variabile. Sunt analizate 14 funcții diferite, indicându-se pentru fiecare punctele critice și natura acestora (minim, maxim, şa). De asemenea, sunt prezentate elementele teoretice necesare rezolvării, precum sistemul ecuațiilor pentru determinarea punctelor critice, matricea Hess, criteriul lui Sylvester.

Încărcat de

Robert Cornea
Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
0% au considerat acest document util (0 voturi)
135 vizualizări8 pagini

Probleme Extrem

Documentul prezintă metodele de determinare a punctelor de extrem (minim, maxim, şa) ale funcțiilor cu mai multe variabile. Sunt analizate 14 funcții diferite, indicându-se pentru fiecare punctele critice și natura acestora (minim, maxim, şa). De asemenea, sunt prezentate elementele teoretice necesare rezolvării, precum sistemul ecuațiilor pentru determinarea punctelor critice, matricea Hess, criteriul lui Sylvester.

Încărcat de

Robert Cornea
Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

Extremele funcţiilor de mai

multe variabile

1. Să se determine punctele de extrem ale funcţiilor:


i) f (x, y) = x3 + y 3 − 3x − 12y + 20,
ii) f (x, y) = 6x2 y + 2y 3 − 45x − 51y + 7,
iii) f (x, y) = x2 + y 2 − 8 ln x − 14 ln y + 5, x > 0, y > 0;
iv) f (x, y) = x3 + 3xy 2 − 15x − 12y,
1 1
v) f (x, y) = x2 + xy + y 2 + + , x, y ̸= 0;
x y
vi) f (x, y) = x + xy + y − 3x − 6y,
2 2

vii) f (x, y) = xy(x2 + y 2 − 4),


1 (x y )
viii) f (x, y) = xy + (47 − x − y) + ,
2 3 4
50 20
ix) f (x, y) = xy + + , x > 0, y > 0;
x y
x) f (x, y) = −x2 − xy − y 2 + x + y,
xi) f (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 + 2x + 4y − 6z,
xii) f (x, y, z) = x3 + y 2 + z 2 + 12xy + 2z,
xiii) f (x, y, z) = 16x + 12y + 20z − x2 − 2y 2 − 3z 2 − 2xz − 25,
y2 z2 2
xiv) f (x, y, z) = x + + + , x, y, z > 0;
4x y z
xv) f (x, y, z) = x y + yz + 32x − z 2 ,
2

xvi) f (x, y, z) = 16x + 12y + 20z − x2 − 2y 2 − 3z 2 − 2xz − 25.

1
2 Lector Dr. Adina Juratoni

Indicaţii şi răspunsuri. i) Din sistemul



 ∂f {
 =0 3x2 − 3 = 0
∂x ⇔ ,
 ∂f 3y 2 − 12 = 0
 =0
∂y

se obţin soluţiile x1,2 = ±1, y1,2 = ±2, deci avem patru puncte staţionare
M1 (1, 2), M2 (1, −2), M3 (−1, 2), M4 (−1, −2). Matricea Hesse asocită funcţiei
f este  2 
∂ f ∂ 2f
 ∂x2 ∂x∂y 
Hf (x, y) = 
 ∂2f
.
∂ 2f 
∂y∂x ∂y 2
Calculând valorile matricei hessiene ı̂n fiecare din punctele Mi , i = 1, 4 din
criteriul lui Sylvester obţinem că M1 este punct de minim, M4 este punct de
maxim, iar M2 şi M3 sunt puncte şa.
ii) Punctele staţionare sunt soluţiile sistemului:
 
 ∂f { 
 =0 12xy − 45 = 0  xy = 15
∂x ⇔ ⇔ 4
 ∂f 2 2
−  17 .
 =0 6x + 6y 51 = 0  x +y =
2 2
∂y 2
15 17
Notând p = xy, s = x + y obţinem p = şi s2 − 2p = . Prin urmare,
4 2
15
s = ±4, p = .
4
15 15
Cazul I. Dacă s = 4, p = avem ecuaţia t2 − 4t + = 0 cu soluţia
4 4
3 5 3 5 5 3
t1 = , t2 = , Rezultă x1 = , y1 = sau x2 = , y2 = .
2 2 2 2 2 2
15 15
Cazul II. Dacă s = −4, p = 2
avem ecuaţia t + 4t + = 0 cu soluţia
4 4
3 5 3 5 5 3
t1 = − , t2 = − , Rezultă x3 = − , y3 = − sau x2 = − , y2 = − .
2 2 ( )2 ( )2 ( 2) (2 )
3 5 5 3 3 5 5 3
Punctele critice sunt P1 , , P2 , , P3 − , − , P4 − , − .
2 2 2 2 2 2 2 2
Extremele funcţiilor de mai multe variabile 3

Matricea Hesse asociată acestei funcţii este


 2 
∂ f ∂ 2f ( )
 ∂x2 ∂x∂y  12y 12x
Hf (x, y) =  ∂ 2f
= .
∂ 2f  12x 12y
∂y∂x ∂y 2
Din criteriul lui Sylvester se obţine că P1 este punct de minim, P3 este punct
de maxim, P2 şi P3 sunt puncte şa.
iii) Punctele staţionare sunt soluţiile sistemului:

 ∂f {
 =0 2x2 + 3xy = 8
∂x ⇔ .
 ∂f 2y 2 + 3xy = 14
 =0
∂y
Înmulţind prima ecuaţie cu 14, a doua cu -8 şi adunând relaţiile obţinute avem
( )2
x x
28x − 16y + 18xy = 0 ⇔ 14
2 2
+ 9 − 8 = 0.
y y
x
Dacă notăm cu t se obţine ecuaţia 14t2 + 9t − 8 = 0 care admite soluţiile
y
8 1
t1 = − , t2 = . Deoarece din ipoteză x, y > 0 soluţia t1 fiind negativă, nu
7 2
1 x 1
convine. Pentru t2 = rezultă = , adică y = 2x. Înlocuind ı̂n prima
2 y 2
ecuaţie din sistem avem 2x + 6x = 8, adică x = ±1, dar singura soluţie care
2 2

convine este x = 1. Astfel singurul punct critic al funcţiei f este M (1, 2).
Matricea Hesse asociată acestei funcţii este
 2   
∂ f ∂2f 8
 ∂x2 ∂x∂y  2 + 2 3 
Hf (x, y) =  ∂ f
= x
14  ,
2
∂ f 
2
3 2+ 2
∂y∂x ∂y 2 y
care ı̂n punctul staţionar are forma
 
10 3
Hf (1, 2) =  11  .
3
2
4 Lector Dr. Adina Juratoni

Din criteriul lui Sylvester avem ∆1 = 10 > 0, ∆2 = 46 > 0 deci P (1, 2) este
punct de minim.
iv) M1 (2, 1) este punct de minim, fmin = −28, M2 (−2, −1) este punct de
maxim, fmax( = 28. )
1 1
v) M √ 3
,√3
este punct de minim local al funcţiei f .
3 3
vi) Punctul M (0, 3) este punct de minim local al funcţiei f.
vii) Punctele staţionare sunt P1 (0, 0), P2 (2, 0), P3 (−2, 0), P4 (0, −2), P5 (0, 2),
P6 (−1, −1), P7 (−1, 1), P8 (1, −1), P9 (1, 1). Studiind natura acestor puncte se
obţine P6 şi P9 sunt puncte de minim, P7 şi P8 sunt puncte de maxim.
viii) Avem un singur punct staţionar, M (21, 20) care este punct de maxim
local al lui f , iar fmax = 282.
ix) M( (5, 2) ) este punct de minim local, iar fmin = 30.
1 1 1
x) M , , este punct de maxim, iar fmax = .
3 3 3
xi) Punctul M (−1, −2, 3) este punct staţionar. Diferenţiala de ordinul doi
asociată funcţiei f ı̂n punctul M (−1, −2, 3) este

d2 f (−1, −2, 3) = 2(dx2 + dy 2 + dz 2 ),

care reprezintă o formă pătratică pozitiv definită. Prin urmare punctul M (−1, −2, 3)
este punct de minim local al funcţiei f , iar fmin = −14.
Observaţie. Acelaşi lucru se obţine şi folosind criteriul lui Sylvester.
xii) Punctele staţionare sunt M1 (0, 0, −1), M2 (24, −144, −1). Diferenţiala
de ordinul doi a funcţiei f are forma

d2 f = 6xdx2 + 2dy 2 + 2dz 2 + 24dxdy.

În punctul M1 avem

d2 f (0, 0, −1) = 2dy 2 + 2dz 2 + 24dxdy = 2(dy + 6dx)2 − 72dx2 + 2dz 2

care e o formă pătratică nedefinită. Prin urmare punctul M1 nu este punct de


extrem. În punctul M2 avem

d2 f (24, −144, −1) = (12dx + dy)2 + dx2 + 2dz 2


Extremele funcţiilor de mai multe variabile 5

care e o formă pătratică pozitiv definită, deci M2 (24, −144, −1) este punct de
minim local, iar fmin = −6913.
xiii) Punctul M (7, 3, 1) este punct de maxim local al funcţiei f , iar fm ax =
59.
xiv) Punctele staţionare ale funcţiei date se determină din sistemul
 
 ∂f 
 y2

 = 0 
 1 − =0

 ∂f ∂x 
 y 4xz 2
2

=0 ⇔ − =0 .

 ∂y 
 2x y 2

 
 2z 2
 ∂f = 0 
 − 2 =0
∂z y z
1
Rezolvând acest sistem se obţine punctul staţionar M ( , 1, 1). Hessiana ı̂ntr-
2
un punct curent este
 
y3 y
 2x3 − 2 0 
 2x 2 
 y 1 2z 2z 
Hf =  − 2 + 3 − 2 ,
 2x 2x y y 
 2z 2 4 
0 − 2 +
y y z3
iar ı̂n punctul critic M are forma
 
4 −2 0
 
Hf (M ) =  −2 3 −2  .
0 −2 6
Deoarece ∆1 = 4 > 0, ∆2 = 8 > 0, ∆3 = 32 > 0 deducem că punctul M este
punct de minim local al funcţiei f .
xv) Punctele critice se obţin rezolvând sistemul

 ∂f 

 =0

 ∂f
∂x 
 2xy + 32 = 0
=0 ⇔ x2 + z = 0 ,

 ∂y 


 y − 2z = 0
 ∂f = 0
∂z
6 Lector Dr. Adina Juratoni

care admite soluţia x = 2, y = −8, z = −4, deci M0 (2, −8, −4) este punct
staţionar. Hessiana funcţiei f ı̂n punctul M0 este:
   
2y 2x 0 −16 4 0
   
Hf (M0 ) = 2x 0 1  (M0 ) =  4 0 1  .
0 1 −2 0 1 −2

Conform criteriului lui Sylvester, deoarece ∆1 = −16 < 0, ∆2 = −16 < 0,


rezultă că M0 nu este punct de extrem.
xvi) Pentru aceasta determinăm punctele staţionare rezolvând sistemul

 ∂f 

 = 0 = 16 − 2x − 2z = 0

 ∂x∂f 
 16 − 2x − 2z = 0
= 0 = 12 − 4y = 0 ⇔ 12 − 4y = 0 .

 ∂y 


 20 − 6z − 2x = 0.
 ∂f = 0 = 20 − 6z − 2x = 0.
∂z
Sistemul fiind compatibil determinat singurul punct staţionar este M (7, 3, 1) .
Cu criteriul lui Sylvester testăm dacă M (7, 3, 1) este punct de extrem.
Calculăm hessiana ı̂n M (7, 3, 1)
 
−2 0 −2
 
Hf (7, 3, 1) =  0 −4 0 
−2 0 −6

Minorii principali sunt ∆1 = −2 < 0, ∆2 = 8 > 0, ∆3 = −32 < 0, de unde


rezultă că M (7, 3, 1) este punct de maxim.
2. Să se determine punctele de extrem local ale funcţiilor:
i) f (x, y) = x3 + y 3 − 9xy + 18,
ii) f (x, y) = x4 + y 4 − 4xy + 2,
iii) f (x, y) = x3 + 3xy 2 − 3x2 − 3y 2 + 2,
iv) f (x, y, z) = −x2 − 2y 2 − z 2 − 2xy + 3yz − xz + 4x − 5y + 10z,
x y z 1
v) f (x, y, z) = + + + , x, y, z ̸= 0.
y 4 x z
vi) f (x, y, z) = x4 + y 3 + z 2 + 4xz − 3y + 2.
Extremele funcţiilor de mai multe variabile 7

Răspuns. i) M1 (0, 0) nu este punct de extrem, M2 (3, 3) este punct de


minim local.
ii) M1 (0, 0) nu este punct de extrem, M2 (−1, −1) este punct de minim
local.
iii) M1 (0, 0) este punct de maxim local, M2 (2, 0) este punct de minim local,
M3 (1, −1), M4 (1, 1) nu sunt puncte de extrem.
69 37 20
iv) M ( , − , ) este punct şa.
26 √ 26√13 √ √
v) M1 (2, 2 2, 2) este punct de minim local, M2 (2, −2 2, − 2) este
punct de maxim local al funcţiei f.
3. Folosind metoda multiplicatorilor lui Lagrange, să se determine ex-
tremele următoarelor funcţii cu legăturile indicate:
i) f (x, y) = xy, cu x + y − 1 = 0,
ii) f (x, y) = x + 2y, cu x2 + y 2 = 5,
iii) f (x, y) = 6 − 4x − 3y, cu x2 + y 2 = 1,
iv) f (x, y) = x2 y, cu 2x + y = 1,
x y
v) f (x, y) = + , cu x2 + y 2 = 1,
2 3
vi) f (x, y, z) = x − 2y + 2z, pentru x2 + y 2 + z 2 = 9,
vii) f (x, y, z) = xy 2 z 3 , pentru x + 2y + 3z = 6, x, y, z > 0,
viii) f (x, y, z) = xy + xz + yz, pentru xyz = 1,
ix) f (x, y, z) = xy + 2yz + 2xz, cu xyz = 32,
x) f (x, y, z) = xyz, cu x + y + z = 5, xy + yz + zx = 8,
1 1 1
xi) f (x, y, z) = x + y + z, cu + + = 1, x ̸= 0, y ̸= 0, z ̸= 0,
x y z
xii) f (x, y, z)(= x +) y + z, cu x − y + z = 2, x2 + y 2 + z 2 = 4,
1 1
Răspuns. i) , punct de maxim condiţionat;
2 2
( −2) punct
ii) (−1, ) de minim condiţionat, (1, 2) punct ( de)maxim condiţionat;
4 3 4 3
iii) − , − punct de maxim condiţionat, , punct de minim
5 5 5 5
condiţionat;
( )
1 1
iv) , punct de maxim condiţionat;
3 3
8 Lector Dr. Adina Juratoni

vi) (−1, 2, −2) punct de minim condiţionat, (1, −2, 2) punct de maxim
condiţionat;
( ) ( ) ( )
7 4 4 4 7 4 4 4 7
x) , , , , , , , , puncte de maxim local condiţionat,
3 3 3 3 3 3 3 3 3
(1, 2, 2), (2, 1, 2), (2, 2, 1) puncte de minim local condiţionat.
xi) (3,( 3, 3) punct
) de minim condiţionat;
4 2 4
xii) , , , punct de maxim local condiţionat, (0, −2, 0) punct de
3 3 3
minim local condiţionat.

S-ar putea să vă placă și