INTRODUCERE

Асtuаlitаteа temei сerсetаte. Contrabanda ca fenomen social-juridic are un caracter

complex, determinat de diferitele modalităţi normative şi respectiv faptice prin care se poate
manifesta. Prin aceasta se explică gradul relativ înalt de latentivitate a acestui compartiment al
criminalităţii. Practica ne demonstrează că un şir de cazuri de contrabandă nu sunt descoperite,
iar chiar si dacă sunt descoperite dosarele penale intentate pe marginea acestor cazuri n-au
perspectivă. Totodată, experienţa de contracarare a acestui fenomen ne mai arată că
reprezentanţii organelor de urmărire penală, în competenţa cărora se află investigarea acestor
cazuri, întâmpină dificultăţi la calificarea corectă a contrabandei, care trebuie efectuată în strictă
conformitate cu voinţa exprimată de legiuitor în normele juridico-penale.
Una dintre cauzele care generează dificultăţile apărute în procesul încadrării juridice a
contrabandei o constituie cunoaşterea imperfectă a normelor de drept penal şi a celora din alte
ramuri de drept, cum ar fi cele de drept vamal, care reglementează ordinea, regulile şi condiţiile
de realizare a politicii vamale. Acest lucru a fost determinat şi de noile reglementări instituite în
legislaţia penală, cum ar fi prevederea răspunderii penale pentru eschivarea de la achitarea
plăţilor vamale şi modificările instituite în domeniul incriminării infracţiunilor legate de traficul
de droguri, care pentru a fi aplicate corect, necesită şi o interpretare corespunzătoare a voinţei
legiuitorului.
Una dintre direcţiile de activitate, care ar contribui esenţial la lichidarea acestor
imperfecţiuni, este cercetarea monografică, orientată spre abordarea teoretico - practică a
aspectelor legate de aprecierea juridică a acestui fenomen infracţional şi nu în ultimul rând a
aspectelor de ordin metodologic, care orientează activitatea organelor de drept în domeniul
prevenirii acestui flagel social. În acest sens putem desprinde ideia că cercetarea teoretico -
practică joacă un rol deosebit de important în activitatea de transpunere în viaţă a legislaţiei
penale, precum şi în cea de aplicare a diferitelor măsuri economice, politice, sociale, economice
de contracarare a fenomenului infracţional.
Scopul şi obiectivele tezei. Scopul acestei cercetări rezidă în examinarea
multidimensională a aspectelor cu caracter juridico - penal și criminologic, care caracterizează
contrabanda ca infracţiune şi a celora cu caracter tactico - metodologice de prevenire şi
combatere a acestui fenomen. Prin urmare lucrarea are un caracter pluridisciplinar, în care unele
aspectele de drept penal sunt combinate cu aspectele de prevenire şi combatere a contrabandei.
Necesitatea studierii contrabandei dintr-o perspectivă pluridisciplinară derivă din ideea asigurării
unei aplicativităţi coerente a normelor de drept material prin intermediul celora de drept formal.
În vedeea atingerii scopului principal, ne-am propus următoarele obiective:
 evidenţierea evoluţiei, esenţei, noţiunii şi a trăsăturilor contrabandei în legislaţia
penală a Republicii Moldova şi străină;
 analizarea elementelor şi semnelor constitutive ale infracţiunii de contrabandă;
 realizarea unui studiu de drept comparat vizând infracţiunea de contrabandă, orientat
spre determinarea experienţei pe care o au alte ţări în domeniul prevenirii
contrabandei prin mijloace juridico-penale;
 abordarea unor măsuri concrete, în vederea lichidării tendinţelor de săvârşire a
contrabandei.
Metodologia cercetării. Саdrul metodologiс аl studiului îl сonstituie teoriа de сunoаştere
şi сeа diаleсtiсă. În eluсidаreа obieсtului propus spre investigаre аu fost utilizаte şi аlte metode
de сunoаştere ştiinţifiсă: metodа logiсă, саre reprezintă аpliсаreа proсedeelor аnаlizei şi sintezei,
аrgumentаreа pe саle deduсtivă, metodа sistemiсă а сunoаşterii ştiinţifiсe, desсriereа,
сompаrаţiа, observаreа.
Pentru аtingereа sсopurilor şi obieсtivelor tezei, utilizând unele metodologii de
investigаţie, аu fost аnаlizаte dispoziţiile penаle şi vаmаle аle diverselor legislаţii vizând
problemа în саuză. Bаzа normаtiv – juridiсă а сerсetării este formаtă din Сonstituţiа Republicii
Moldova, legislаţiа penаlă și vamală а Republica Moldova şi а stаtelor limitrofe şi veсine,
preсum şi din асtele subordonаte legii аle ministerelor, serviсiilor etс.. Bаzа teoretiсă а сerсetării
este fundаmentаtă pe munса сerсetătorilor din domeniul penаl și vamal, rezultаtele сerсetărilor şi
opiniile speсiаliştilor în domeniu, аtât din Republica Moldova сât şi din аlte stаte.
Un аjutor de nepreţuit în сerсetаreа efeсtuаtă mi-а fost асordаtă de următoаrele publiсаţii:

2
 Maimescu S., Barbăneagră A., Larie Iu. (Republica Moldova), Бойкo A., Игнатюк A.,
Варин В. (Federația Rusă), Pilă G., Sandu F., Voicu C. (România) ș.a.
Struсturа luсrării. Tezа de liсenţă сonstă din introducere, trei саpitole divizate în șapte
paragrafe, încheiere și bibliogrаfie.
În primul саpitol ,,Considerațiuni preliminare privind infracțiunea de contrabandă” , аm
determinat сât mаi аmănunţit definiţiа noţiunii de сontrаbаndă, reieşind din fаptul сă în doсtrinа
de speсiаlitаte nu există o părere univoсă privind сonţinutul reаl аl асesteea. Dаtă fiind
сomplexitаteа infrасţiunii de сontrаbаndă şi dаtorită multitudinii de modаlităţi prin саre poаte fi
săvârşită, am descris esenţа infracțiunii de contrabandă cercetând-o și sub aspect istoric, în
vederea evidenţierii raţiunii pe care legiuitorul le-a avut în diferite perioade de timp.
În саpitolul doi ,,Componența infracțiunii de contrabandă”, am analizat particularităţile
normei incriminatoare a infracţiunii de contrabandă și am studiat minuţios сomponenţа de
infrасţiune а сontrаbаndei, eluсidând сele mаi importаnte semne şi elemente аle асesteeа. Lа
асest саpitol аu fost dezvăluite сele mаi des întâlnite modаlităţi de сomitere а сontrаbаndei,
preсum şi саtegoriile de relаţii soсiаle аsuprа сărorа se аtenteаză şi obieсtele lumii mаteriаle сe
pot сonstitui obieсt mаteriаl аl сontrаbаndei. În асelаşi саpitol аm determinat сu mаximă preсizie
stаtutul juridiс аl subieсtelor сontrаbаndei, determinând stаtutul juridiс аl subieсtului generаl şi
аl сelui speсiаl.
În саpitolul trei ,, Factorii determinanți ai contrabandei și metodele de prevenire a
acesteia”, аm analizat esenţа асtelor de proсedură vаmаlă întoсmite са rezultаt аl depistării
infrасţiunii de сontrаbаndă, сlаsifiсаreа асestorа, preсum şi importаnţа lor în саdrul асtivităţii
vаmаle. Am investigat factori infracţiunii de contrabandă și metodele de prevenire a acesteea.
Încheierea refleсtă rezultаtele obţinute prin аnаlizа detаliаtă а problemei сerсetаte în
prezentа luсrаre, preсum şi sugestiile аutorului privind îmbunătăţireа саdrului legislаtiv întru
reprimаreа flаgelului numit „сontrаbаndă”.

3
 1. CONSIDERAȚIUNI PRELIMINARE PRIVIND INFRACȚIUNEA DE
CONTRABANDĂ

1.1. Noţiunea, esenţa, trăsăturile şi locul incriminării infracţiunii de contrabandă

Înainte de a trece la examinarea propriu-zisă a problemelor ce face obiectul de studiu al

lucrării date, considerăm a fi oportună elucidarea unor aspecte cu caracter general legate de
infracţiunea de contrabandă care ţin de accepţiunea şi esenţa acesteia ca fenomen social juridic.
Cuvântul “contrabanda” este de originea italiană, provenind de la asociaţia de cuvinte:
,,contra bando,“ ce însemnă ,,contra ordinului, legii de stat,” adică este o acţiune ce este interzisă
de lege în mod legislativ [43]. Totodată contrabanda mai semnifică şi bunurile sau valorile
trecute prin fraudă peste frontiera unui stat prin metoda tăinuirii de controlul vamal [37].
După cum putem sesiza aceasta este o accepţiune prea vastă a noţiunii de contrabandă ca
faptă ilegală, care în legislaţiile penale are o semnificaţie mult mai restrânsă. Termenul de
,,contrabandă” în codurile penale ale diferitelor state se referă doar la trecerea ilegală a
mărfurilor şi a altor obiecte peste frontiera vamală a unui stat [32]. Prin urmare, actualmente,
prin contrabandă se înţelege nu oricare acţiune (inacţiune) ilegală, acest loc fiind ocupat de
termenii ,,infracţiune”, ,,contravenţie”, etc.
Potrivit art. 248 Codul Penal al Republicii Moldova infracţiunea de contrabandă ca faptă
prejudiciabilă incriminată în legea penală constituie, trecerea peste frontiera vamală a
Republicii Moldova a bunurilor valoarea cărora depăşeşte 100 de salarii medii lunare pe
economie prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare la momentul săvârşirii
4
faptei, eludându-se controlul vamal ori tăinuindu-le de el, prin ascundere în locuri special
pregătite sau adaptate în acest scop, ori cu folosirea frauduloasă a documentelor sau a
mijloacelor de identificare vamală, ori prin nedeclarare sau declarare neautentică în
documentele vamale sau în alte documente de trecere a frontierei [2].
Pentru o abordare mai amănunţită a conceptului fenomenului de contrabandă nu ne vom
rezuma doar la definiţia legală oferită de Codul penal, ci ne vom referi şi la opiniile existente în
literatura de specialitate.
În opinia savantului rus, [Link], contrabanda constituie orice trecere ilegală peste
frontiera vamală de bunuri şi obiecte [33]. După cum putem observa această opinie este una
cuprinzătoare, care nu se rezumă doar la accepţiunea juridico-penală a contrabandei, ci o
încorporează ca fenomen juridic, adică atât ca faptă infracţională, cât şi ca delict contravenţional.
Autorul român, F. Sandu, apreciază contrabanda drept trecerea peste frontiera de stat a
bunurilor prin scoaterea acestora de sub putearea de dispoziţie a autorităţilor vamale, în
circumstanţele precis şi limitativ determinate de lege [29].
Doctrinarul sovietic, I. Sucikov pleda pentru includerea în definiţia în cauză şi a
contrabandei calificate, adică trecerea peste frontiera vamală a armamentului, substanţelor
narcotice, etc. [43].
De asemenea se deosebesc şi definiri restrictive a fenomenului de contrabandă, adică
acelea care o echivalează cu noţiunea fraudă, afirmând că contrabanda este acţiunea de inducere
în eroare a autorităţilor vamale asupra unor bunuri ce sunt trecute peste frontieră [29].
Într-o altă opinie se consideră că contrabanda constituie o infracţiune de fraudă, deoarece
implică prin săvârşirea sa în sfera raporturilor sociale din domeniul vamal şi prin natura sa este
intrinsecă, o activitate de amăgire (de inducere în eroare) a autorităţilor vamale asupra unor
bunuri [27].
Într-o altă opinie se consideră că contrabanda constituie orice încălcare a dispoziţiilor
legale, prevăzute în actele juridice care reglementează regulile de trecere a mărfurilor şi a altor
valori peste frontiera unui stat, însoţită de ascunderea lor de controlul vamal [37].
Prin prisma noţiunilor prezentate mai sus, conchidem că contrabanda ca fenomen social-
juridic poate fi definită ca fiind fapta social periculoasă, prevăzută şi sancţionată de actele
legislative, care constă prin trecerea frauduloasă a bunurilor, mărfurilor, valorilor şi a altor
obiecte peste frontiera vamală a Republicii Moldova realizată prin încălcarea dispoziţiilor care
reglementează ordinea şi modul de trecere a acestora. Noţiunea propusă este una generică care
cuprinde atât contrabanda sancţionată administrativ, cât şi contrabanda sancţionată în mod penal
ca infracţiune.

5
 Sub aspect juridico-penal și criminologic contrabanda constituie fapta prejudiciabilă,
incriminată şi sancţionată de legea penală, ce atentează la regimul şi securitatea vamală, săvârşită
cu vinovăţie, care presupune trecerea peste frontiera vamală a obiectelor contrabandei prin una
din metodele stipulate în conţinutul legii .
În contextul prezentării unor noţiuni a contrabandei putem evidenţia şi unele trăsături ale
acestui fenomen infracţional, care sunt în măsură să-i evidenţieze esenţa, şi anume:
 contrabanda face parte din categoria infracţiunilor privitoare la regimul vamal,
deoarece afectează relaţiile sociale din domeniul politicii vamale. Totodată,
contrabanda provoacă daune indirect şi intereselor economice a statului, deoarece
pentru mărfurile şi valorile respective nu se achită taxele şi impozitele vamale
necesare. Sub aspect economic prin săvârşirea contrabandei se creează pericolul
transformării pieţii naţionale într-o piaţă a subproduselor, a mărfurilor de
contrabandă contrafăcute, în detrimentul produselor proprii. Totodată prin
contrabandă, cumulată cu evaziunea fiscală în ultima vreme se întreţine şi se dezvoltă
economia subterană [28]. Mai trebuie de menţionat că prin comiterea acestei fapte se
creează pericolul securităţii obşteşti sau sănătăţii publice (în cazurile contrabandei de
armament, droguri ş.a.) [36];
 în esenţă contrabanda constituie o fraudă, ce vizează trecerea obiectelor de
contrabandă prin încălcarea flagrantă a normelor stipulate în acte normative, ce
reglementează modul şi condiţiile în care bunurile mărfurile şi alte obiecte pot fi
trecute peste frontiera vamală;
 ca infracţiune contrabanda se caracterizează printr-un mecanism infracţional specific
de săvîrşire, prin care este realizată trecerea obiectelor contrabandei peste frontieră.
Prin urmare, sub acest aspect contrabanda urmează a fi delimitată de alte infracţiuni
ce atentează la regimul vamal, din care face parte şi infracţiunea descrisă la art. 249
Codul Penal al Republicii Moldova (eschivarea de la achitarea drepturilor de import).
Caracteristic contrabandei sunt metodele prin care poate fi comisă aceasta şi care
termină, pe de o parte pericolul social al faptei, iar pe de altă parte existenţa ei ca
faptă infracţională;
 infracţiunea de contrabandă are un caracter complex, fiindcă aplicarea legislaţiei din
domeniu este indisolubil condiţionată de cunoaşterea altor norme din alte ramuri de
drept. Acest lucru poate fi dedus din însăşi textul de lege, destinat incriminării
infracţiunii, în care la descrierea acesteia sunt utilizaţi aşa termeni cum ar fi:
„frontiera vamală”, ,,documente vamale”, ,,mijloace de identificare vamală”, etc.;

6
 Un alt aspect care urmează a fi abordat în cadrul acestui compartiment al lucrării ţine de
locul incriminării infracţiunii de contrabandă în legislaţia penală a Republicii Moldova. Faptele
prejudiciabile care constituie infracţiuni sunt incriminate în partea specială a Codului Penal, iar
la baza structurării acestui compartiment al legii penale, stă obiectul generic al infracţiunilor.
Referindu-ne la infracţiunea de contrabandă putem sesiza că această faptă infracţională este
incriminată la capitolul zece, din partea specială a codului penal, care instituie răspunderea
pentru infracţiunile economice.
Incriminând aceste infracţiuni legiuitorul a pretins să protejeze relaţiile sociale care sunt
condiţionate de protejarea sistemului economic al Republicii Moldova art. 126 al Constituţiei,
caracterizând economia Republicii Moldova ca o economie de piaţă orientată în vederea
economiei naţionale [1]. În acelaşi context reglementar, este statuat că statul trebuie să asigure,
printre altele: libertatea comerţului şi activităţii de întreprinzător, protecţia concurenţei loiale,
crearea unui cadru favorabil valorificării tuturor factorilor de producţie, protejarea intereselor
naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară. Aşadar, conceptul de economie
naţională a Republicii Moldova este o categorie economică fundamentală, care desemnează
ansamblul de resurse naturale şi umane, de activităţi productive, de schimb şi servicii, constituite
ca ramuri sau domenii de activitate economică, pe teritoriul naţional al Republicii Moldova, ca
rezultat al dezvoltării forţelor de producţie şi al diviziunii sociale a muncii, cadrul frontierilor
ţării noastre.
Prin urmаrе, сontrabаndа еstе una din cele mai grave fapte susceptibile a fi săvârşite în
sfera raporturilor juridice vamale, fiindcă prin comiterea ei se ameninţă sau se lezează efectiv
valorile sociale de maximă importanţă pentru ordinea de drept şi pentru interesele legitime ale
cetăţenilor. De aceea, condamnarea contrabandei este un imperativ absolut, căci ordinea şi
disciplina raporturilor juridice vamale nu ar putea fi asigurate fără incriminarea dată.

1.2. Istoricul incriminării contrabandei în legislaţia penală a Republicii Moldova

În contextul studierii unor categorii juridice, cum este infracţiunea de contrabandă, este
oportună şi tratarea aspectelor de ordin istoric, care reflectă evoluţia incriminării fenomenului în
cauză. Această latură a studiului monografic ne va permite să evidenţiem raţiunile pe care
legiuitorul le-a avut în diferite perioade de timp, raportate la realităţile sociale şi economice de
viaţă în cadrul incriminării acestei fapte infracţionale.
Reglementările de astăzi privind infracţiunea de contrabandă îşi au rădăcinile în perioada
dreptului roman în Dacia [29]. Taxelele vamale (portoria) ce se încasau pentru produse şi
călători atât la trecerea frontierelor circumscripţiei vamale a Iliriei (porturium Iliyrici) din care
7
făcea parte şi Dacia, cât şi ca taxe speciale pentru intrarea în oraşe, pentru trecerea peste poduri,
pentru folosirea principalelor căi de comunicaţie etc. Taxa vamală pentru mărfuri era de 3 % şi
se percepea la staţiunile de vamă fixate de autorităţi (de exemplu, Dierna, Orşova, Ponus
Augusti, etc) [28].
În Evul Mediu asemenea taxe se încasau la frontiere pentru orice marfă la trecerea
transporturilor prin centralele urbane, cu ocazia vânzării lor şi în sfârşit, la ieşirea din ţară.
Regimul taxelor vamale era fixat prin convenţii, tratate sau privilegii comerciale, precum şi cu
anumite centre comerciale străine sau asociaţii de negustori.
Punctele vamale şi cuantumul taxelor depindeau de relaţiile comerciale cu alte state, de
centrele urbane interne şi externe şi de drumurile comerciale ce străbăteau ţara. În afară de vama
principală, mai erau şi vămi mari, vămi mici, vămi de strajă, vămi de uscat şi vămi de apă, unii
boieri şi dregători primeau dreptul de a fixa punctele vamale, iar alţii erau chiar proprietarii de
vămi [29].
Nerespectarea regimurilor vamale nu constituia infracţiuni, dar conducea la confiscarea
bunurilor.
Contrabanda ca infracţiune distinctă a apărut în sec XIV-XVI, odată cu instituirea
organelor vamale la frontiere, care erau investite cu atribuţii de control a mărfurilor şi de
încasare a taxelor ce erau instituite pentru trecerea acestora [37].
Odată cu dezvoltarea rapidă a relaţiilor comerciale internaţionale şi răspândirea tendinţelor
de creştere a contrabandei, în sec. XIX începutul sec XX majoritatea statelor din Europa de Est,
au stipulat în legile interne codificate răspunderea penală sau administrativă pentru comiterea
faptelor de contrabandă.
În legislaţiile penale ale unor ţări se făcea distincţie dintre noţiunea de contrabandă şi cea
de „defraudare”, prin care se înţelegea eschivarea de la plata taxelor sau plăţilor vamale. Spre
deosebire de fraudare, contrabanda presupunea tentativa de scoatere sau de introducere a
mărfurilor prin eludare sau încălcarea altor restricţii [44].
Conform legislaţiei engleze contrabanda era considerată încălcarea legilor ţării despre
venituri pe calea scoaterii sau introducere a mărfurilor interzise prin lege, ori neplata plăţilor
vamale pentru mărfurile a căror devamare era obligatorie. În scopul reprimării acestui fenomen
infracţional au fost adoptate un şir de acte normative, care ulterior au fost introduse în Legea
despre plăţile vamale din 1825. În afară de sancţionarea contrabandei, legea pedepsea aspru şi
orice operaţii legate de bunurile provenite pe cale de contrabandă.
În Germania, conform Regulamentului vamal din 1869 prin noţiunea de contrabandă se
înţelegea acţiunea îndreptată spre scoaterea sau introducerea bunurilor prin încălcarea
interdicţiilor ce erau instituite. Acţiunea îndreptată spre eschivarea de la achitarea plăţilor vamale
8
era incriminată ca defraudare. Această distincţie ne mărturiseşte asupra faptului că legislaţia
germană din acea perioadă era evoluată în materia incriminării infracţiunilor ce atentau la
regimul vamal. În ambele cazuri pedepsirea faptelor erau însoţite de confiscarea mărfurilor ce
formau obiectul contrabandei [37].
În aceiaşi perioadă a fost unificată şi legislaţia vamală a ţărilor scandinave. În aceste
legislaţii se observă tendinţa de sancţionare a faptelor de contrabandă cu pedeapsa amenzii, fiind
exclusă aplicarea pedepselor privative de libertate.
În Rusia faptele legate de contrabanda cu mărfuri au fost incriminate pentru prima dată în
Pravila de Sobor a lui Alexei Mihailovici din 1694 [după 23]. Conform indicaţiei Statutului
pentru înfiinţarea regiunii Basarabia din 1818, acest act normativ a fost aplicat şi în Basarabia, în
rezultatul anexării din 1812.
În Pravila de Sobor, la compartimentul infracţiunilor contra ordinii de administrare era
incriminată fapta de producere, contrabandă şi vânzare a băuturilor alcoolice şi a altor mărfuri,
care se aflau sub monopolul statului. Infracţiunea era sancţionată cu pedepse corporale. Tot în
această culegere de legi se pedepsea aspru şi fapta de introducere în ţară a tutunului, vânzarea
căruia în acea perioadă era interzisă. În anul 1963 conform Ukazului lui Alexei Mihailovici a
fost instituită o taxă unică de plată pe teritoriul Rusiei Moscovite, care se stabilea în funcţie de
valoarea mărfurilor declarată de către comercianţi [după 42].
În Uniunea Sovietică, Codul Penal din 1922 incrimina varianta tip a contrabandei şi
varianta cu forme agravante. Conform art. 97 alin. (1) contrabanda simplă consta în încălcarea
legislaţiei despre scoaterea sau introducerea peste frontieră a mărfurilor şi a valutei. Aceste
acţiuni erau pedepsite cu muncă corecţională şi confiscarea obiectelor contrabandei sau amendă.
Contrabanda calificată presupunea săvârşirea aceloraşi acţiuni sub formă de îndeletnicire, de
persoane cu funcţie de răspundere, cu folosirea armei sau dacă obiectul contrabandei îl formau
anumite categorii de bunuri indicate la art. 10 al Decretului din 10.10.1921.
Mai târziu, prin decretul din 24.04.1923. reglementările privitoare la contrabandă au fost
modificate, textul de lege definind contrabanda ca fiind trecerea sau încercarea de trecere a
oricăror bunuri peste frontiera de stat prin tăinuirea lor de controlul vamal. După cum vedem,
legiuitorul a restrâns cazurile de contrabandă doar la situaţiile în care regulile de trecere a
bunurilor erau încălcate prin tăinuirea lor de controlul vamal. De asemenea, putem constata că
infracţiunea, sub aspectul structurii laturii obiective, avea o componenţă formal-redusă şi se
consuma din momentul în care făptuitorul încerca să săvârşească o asemenea faptă.
Reglementările privitoare la contrabandă au fost modificate esenţial prin Legea despre
infracţiunile contra statului din 1927.

9
 Această lege a reorientat pe substanţial reglementările legislaţiilor penale ale Republicilor
Unionale sub următoarele aspecte:
 infracţiunea de contrabandă a fost incriminată în capitolul ,,Infracţiuni contra
statului”. Această soluţie legislativă a fost preluată mai târziu de toate legislaţiile
penale ale Republicilor Uniunii Sovietice. La acest compartiment a fost incriminată
contrabanda şi în Codul Penal al RSSM din 1961;
 prin lege citată pentru prima dată s-a făcut diferenţierea dintre contrabanda
administrativă şi cea penală. Astfel, contrabanda în proporţii mici a fost prevăzută ca
contravenţie administrativă iar cea ce depăşea aceste proporţii ca faptă penală.
Această poziţie a fost dominantă pe parcursul evoluţiei legislaţiilor penale din spaţiul
exsovietic. De fapt şi legislaţia actuală a Republicii Moldova pedepseşte penal doar
contrabanda în proporţii mari atunci când aceasta se referă la bunuri, mărfuri şi alte
valori;
 în textul de lege au fost fixate exhaustiv metodele de săvârşire a contrabandei. În
acest sens contrabanda pe toată perioada existenţei Uniunii Sovietice în legislaţiile
penale cunoştea două metode de realizare a elementului material: tăinuirea şi
eludarea obiectelor contrabandei de controlul vamal. Astfel, celelalte fapte legate de
încălcarea regimului vamal de trecere a bunurilor nu cădeau sub incidenţa legii
penale.
În concluzia acestui paragraf putem desprinde că evoluţia incriminării contrabandei s-a
aflat în strânsă legătură cu condiţiile sociale şi economice de dezvoltare a societăţii umane.
Iniţial reglementările dedicate pedepsirii penale a acestei infracţiuni nu făceau o delimitare strictă
dintre contrabandă şi alte infracţiuni legate de încălcarea regimului vamal. Această linie de
demarcaţie a fost trasă mai târziu, odată cu fixarea metodelor specifice infracţiunii în cauză, care
o delimitează de alte încălcări de trecere a bunurilor peste frontiera vamală.

10
 2. COMPONENȚA INFRACȚIUNII DE CONTRABANDĂ

2.1. Cadrul de incriminare a infracţiunii de contrabandă

Cadrul de incriminare a infracţiunii de contrabandă este instituit la art. 248 Codul Penal al
Republicii Moldova. Înainte de a trece la examinarea elementelor şi semnelor constitutive ale
infracţiunii, din considerente pragmatice, considerăm că este necesar de a prezenta
particularităţile normei incriminatoare a infracţiunii de contrabandă, derivă din însăşi tehnica
legislativă pe care legiuitorul nostru a utilizat-o la constituirea acesteia.
Legislaţia penală în vigoare prevede o singură normă destinată incriminării infracţiunii de
contrabandă fără a stipula şi altele cu care aceasta ar intra în concurenţă. Prin urmare în Codul
Penal nu există alte norme care ar prevede răspunderea penală pentru cazuri particulare de
contrabandă, excluzându-se, astfel, o eventuală concurenţă dintre o normă generală şi una
specială. După natura sa contrabanda împarte, de regulă, forma unei infracţiuni unice simple,
însă în cazul unor modalităţi normative stipulate în dispoziţia articolului poate îmbrăca şi forma
unei infracţiuni complexe, absolvind alte fapte incriminate în Codul Penal.
În literatura de specialitate s-a lansat opinia potrivit căreia infracţiunea de contrabandă
conţine patru componenţe concrete de infracţiuni. Promotorii acestei idei invocă drept argument
faptul că contrabanda poate fi realizată prin mai multe modalităţi alternative, care după natura lor
diferă substanţial şi respectiv oferă temei de a le considera ca componenţe aparte. De exemplu,
trecerea obiectului contrabandei prin eludarea controlului vamal diferă esenţial de trecerea cu
folosirea frauduloasă a documentelor [35].
11
 În viziunea noastră un asemenea mod de tratare a contrabandei nu poate fi justificat,
deoarece această faptă se realizează sub aspect obiectiv prin mai multe modalităţi alternative, iar
săvârşirea măcar a uneia oferă temei juridic de a încadra activitatea infracţională în baza art. 248
Codul Penal al Republicii Moldova. În acest sens aderăm la acei autori care susţin că norma
instituită la art. 248 conţine doar o singură componenţă de infracţiune, care poate îmbrăca mai
multe forme de săvârşire [32].
După structura sa articolul 248 Codul Penal al Republicii Moldova este format din cinci
alineate şi trei litere. În acest sens susţinem opinia autorilor potrivit căreia contrabanda se poate
prezenta printr-o variantă-tip, trei speciale şi una cu circumstanţe agravante [19].
Potrivit alin. (1) al art. 248 din Codul Penal al Republicii Moldova , varianta-tip constă în
trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a mărfurilor, obiectelor şi altor valori în
proporţii mari, eludându-se controlul vamal ori tăinuindu-le de el, prin ascundere în locuri
special pregătite sau adaptate în acest scop, ori cu folosirea frauduloasă a documentelor sau a
mijloacelor de identificare vamală, ori prin nedeclararea sau declararea neautentică în
documentele vamale sau în alte documente de trecere a frontierei.
Prima variantă specială a contrabandei, prevăzută la alin. (2) al art. 248 din Codul Penal al
Republicii Moldova, constă în trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a
substanţelor narcotice, psihotrope, cu efecte puternice, toxice, otrăvitoare, radioactive şi
explozive, precum şi a deşeurilor nocive, eludându-se controlul vamal ori tăinuindu-le de el, prin
ascundere în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop, ori cu folosirea frauduloasă a
documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală, ori prin nedeclarare sau declarare
neautentică în documentele vamale sau în alte documente de trecere a frontierei.
Conform alin. (3) al art. 248 din Codul Penal al Republicii Moldova, cea de-a doua
variantă specială a contrabandei se exprimă în trecerea peste frontiera vamală a Republicii
Moldova a armamentului, a dispozitivelor explozive, a muniţiilor, eludându-se controlul vamal
ori tăinuindu-le de el, prin ascundere în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop, ori cu
folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală, ori prin
nedeclarare sau declarare neautentică în documentele vamale sau în alte documente de trecere a
frontierei.
Cea de-a treia variantă specială a contrabandei, prevăzută la alin. (4) al art. 248 din Codul
Penal al Republicii Moldova, consistă în trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a
valorilor culturale, eludându-se controlul vamal ori tăinuindu-le de el, prin ascundere în locuri
special pregătite sau adaptate în acest scop, precum şi nereturnarea pe teritoriul vamal, al
Republicii Moldova a valorilor culturale scoase din ţară, în cazul în care întoarcerea lor este
obligatorie.
12
 Varianta agravantă a contrabandei este prevăzută la alin. (5) al art. 248 din Codul Penal al
Republicii Moldova şi presupune săvârşirea acestei infracţiuni în următoarele circumstanţe:
 de două sau mai multe persoane;
 de o persoană cu funcţie de răspundere, cu folosirea situaţiei de serviciu;
 în valoarea sumei drepturilor de import care depășește 200 de salarii medii lunare pe
economie prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare la momentul
săvârșirii faptei.
În concluzie putem menționa că norma instituită la art. 248 Codul Penal al Republicii
Moldova conţine doar o singură componenţă de infracţiune, care poate îmbrăca mai multe forme
de săvârşire, aceasta fiind formată din cinci alineate şi trei litere.

2.2. Obiectul și latura obiectivă a infracţiunii de contrabandă

În teoria dreptului penal este unanim recunoscut faptul că obiectul infracţiunii îl formează
relaţiile sociale, ocrotite de legea penală contra atentatelor infracţionale. Pentru soluţionarea
problemelor, legate de calificarea infracţiunilor după obiectele lor, trebuie, mai întâi, de
determinat structura obiectului infracţiunii, în special, de stabilit care anume particularităţi ale
obiectului infracţiunii intră în numărul semnelor componenţei de infracţiune şi au importanţă
pentru calificare.
Cunoaşterea obiectului contrabandei ajută la caracterizarea temeinică şi corectă a faptei,
stabilirea riguroasă a normei de incriminare aplicabilă într-o situaţie sau alta, la determinarea în
concret a pericolului social şi la individualizare.
În literatura de specialitate se vehiculează asupra ideii că clasificarea obiectelor
contrabandei ar trebui să arate în felul următor:
 obiectul general;
 obiectul de specie (generic);
 obiectul nemijlocit ( fizic sau material) [24].
Obiectul juridic general al infracţiunii de contrabandă îl constituie acele relaţii sociale,
proclamate şi apărate de legea penală în vigoare şi care asigură ordinea de drept în Republica
Moldova. În conformitate cu art. 2 alin. 1 scopul principal al Codului Penal constă în apărarea
celor mai importante relaţii sociale de atentatele criminale. În lege sunt enumerate blocurile de
bază ale sistemului de relaţii sociale care constituie obiectul juridico-penal al apărării.

13
 Obiectul juridic generic, comparativ cu cel general, are un caracter mai restrâns. Acesta
este constituit dintr-un fascicul de relaţii sociale formate în jurul şi datorită unor valori
fundamentale ale societăţii, cum sunt, persoana umană, statul, proprietatea, sistemul economic
etc. Caracterul comun se evidenţiază numai faţă de un grup de infracţiuni.
Referindu-ne la obiectul generic al infracţiunii de contrabandă putem constata că acesta
este constituit din relaţiile sociale economice, bazate pe următoarele principii de desfăşurare a
activităţii economice:
 exercitarea activităţii economice în temeiuri legale;
 libertatea activităţii economice;
 concurenţa loială a subiecţilor activităţii economice;
 buna-credinţă a subiecţilor activităţii economice;
 interzicerea formelor vădit infracţionale ale conduitei subiectelor activităţii
economice [19].
Obiectul nemijlocit al infracţiunii constituie acea valoare socială concretă asupra căreia a
atentat infractorul. În privinţa obiectului nemijlocit al contrabandei în literatura de specialitate s-
au profilat mai multe opinii.
Potrivit opiniei exprimate de majoritatea criminaliştilor, obiectul generic al infracţiunilor în
sfera activităţii economice a statului îl constituie potenţialul economic al statului în general, şi nu
capacităţile economice ale câtorva întreprinderi separate de pe teritoriul statului [40].
La etapa actuală obiectul specific al contrabandei trebuie de considerat relaţiile sociale,
conţinutul cărora îl constituie libertatea activităţii comerciale externe a subiecţilor ei, şi de
asemenea politica comercială externă şi securitatea economică a statului.
După părerea profesorului S. Maimescu, prin „securitate economică a statului urmează a fi
înţelese acele relaţii economice care asigură dezvoltarea economiei statului la un nivel ce ar
permite populaţiei un nivel de trai decent, dezvoltarea sub variate apecte a diferitelor forme de
proprietate, invulnerabilitatea intereselor economice ale statului, astfel ca ele să nu fie afectate de
careva atentate atât din interiorul ţării, cât şi din afara ei [25]. Ea mai poate fi definită “ca
potrivire a rezultatelor dezvoltării relaţiilor economice externe ale ţării cu interesele sale – cu cât
este mai mare gradul de corespundere al acestora, cu atât este mai mare securitatea economică.
Sau, într-o altă abordare, securitatea economică este situaţia economiei, care garantează un nivel
înalt de existenţă socială şi politică, şi de dezvoltare progresivă în stat, intactibilitatea şi
independenţa intereselor sale economice în raport cu potenţialele ameninţări şi influenţe interne
sau din exterior, fiind garant al suveranităţii economice a statului.
Astfel, analizând părerile mai multor doctrinari, se poate forma concluzia unică şi unanim
recunoscută că „obiectul specific (special) al infracţiunii de contrabandă este constituit din
14
relaţiile sociale privitoare la securitatea vamală a Republicii Moldova. În cazul variantelor
speciale ale contrabandei prevăzute de alin. (2), (3) şi (4) ale art. 248 Codul Penal al Republicii
Moldova” [2], „această infracţiune lezează în plan secundar relaţiile privitor la circulaţia legală a
substanţelor narcotice, psihotrope, cu efecte puternice, toxice, otrăvitoare, radioactive sau
explozive ori a deşeurilor nocive, a armamentului, a dispozitivelor explozive, a muniţiilor sau a
valorilor culturale” [19] .
În baza analizei şi luând în consideraţie specificul componenţei de infracţiune al
contrabandei uemează a se considera că obiectul secundar este reprezentat de relaţiile sociale din
sfera realizării activităţii vamale. În conformitate cu art . 2 Codul Vamal al Republicii Moldova
„activitatea vamală se constituie din promovarea politicii vamale, asigurarea respectării
reglementărilor vamale la trecerea mărfurilor, mijloacelor de transport şi persoanelor peste
frontiera vamală a Republicii Moldova, perceperea drepturilor de import şi drepturilor de export,
vămuirea, controlul şi supravegherea vamală, din alte activităţi de promovare a politicii vamale”
[5].
În cadrul infracţiunii de contrabandă este posibilă evidenţierea şi a obiectului facultativ.
Astfel, dacă contrabanda este legată de deteriorarea sau distrugerea proprietăţii, ea atentează
simultan şi asupra relaţiilor de proprietate. Este evident faptul că în cazul dat este vorba despre
deteriorarea nesemnificativă a proprietăţii de stat sau publice, care prin sine însăşi nu atrag
răspundere penală. În caz contrar, va apărea concursul a două infracţiuni independente –
contrabanda (art. 248 Codul Penal al Republicii Moldova) şi distrugerea sau deteriorarea
intenţonată a bunurilor (art. 197 Codul Penal al Republicii Moldova) [32].
Contrabanda săvârşită de o persoană cu funcţie de răspundere cu folosirea situaţiei de
serviciu încalcă, evident, în calitate de obiect facultativ al infracţiunii date şi activitatea normală
a posturilor şi birourilor vamale, trupelor de grăniceri şi organelor vamale.
Contrabanda realizată prin folosirea frauduloasă a documentelor vamale şi a altor
documente, încalcă grav ordinea legal stabilită de fabricare, întocmire şi folosire a documentelor
oficiale.
Un interes deosebit în planul determinării obiectului facultativ îl reprezintă contrabanda
calificată ca infracţiune după calităţile obiectului material. Astfel, trecerea ilegală peste frontieră
a armelor, a substanţelor explozive şi a dispozitivelor explozive evident încalcă starea de
securitate publică.
Obiectul nemijlocit este reprezentat de valoarea socială concretă ocrotită de legea vamală şi
penală, asupra căreia sunt îndreptate acţiunile ilegale ale făptuitorului. După părerea profesorului
Sava Maimescu „contrabanda, ca componenţă de infracţiune, atentează nemijlocit asupra:
 intereselor Republicii Moldova în domeniul relaţiilor economice externe;
15
  autorităţii statului pe „arena mondială” prin realizarea mărfurilor necompetitive,
fabricate sau produse pe teritoriul Republicii Moldova;
 intereselor statului privind perceperea şi acumularea de surse băneşti la bugetul
statului;
 obţinerii de noi pieţe de desfacere pentru realizarea producţiei autohtone;
 sistemului financiar – monetar al statului;
 inviolabilităţii frontierei de stat;
 regimului juridic normal de lucru al instituţiilor publice locale;
 securităţii statului şi menţinerii ordinii publice etc.” [45].
Deşi infracţiunea de contrabandă se consideră a fi una formală, un rol predominant în
cadrul acesteia îl joacă şi obiectul material. Fără un substrat material al relaţiilor sociale ce fac
obiectul infracţiunii săvârşirea contrabandei nu ar fi posibilă nici teoretic şi nici practic. Ca
obiect material al infracţiunii de contrabandă sunt recunoscute obiectele sau mărfurile de larg
consum exprimate ca obiecte materiale asupra cărora sau în legătură cu care se comite această
infracţiune. Reieşind din sensul art. 248 Codul Penal al Republicii Moldova şi art. 224 Codul
Vamal al Republicii Moldova, profesorul Sava Maimescu ,,face următoarea clasificare a
obiectelor materiale ale contrabandei:
 acele obiecte a căror trecere nelegitimă peste frontiera vamală atrage după sine
răspunderea penală numai când există şi alte semne calificative (ex. proporţiile).
Acestea pot fi metale preţioase, confecţii din ele, obiecte de preţ, valori valutare şi
valută, timbre poştale etc.;
 acele obiecte de contrabandă pe care legiuitorul le-a enumărat exhaustiv în norma de
drept;
 acele obiecte ce reprezintă valori culturale ale statului” [23].
Printre problemele principale discutate în literatura de specialitate, primordială rămâne a fi
problema coraportului dintre obiectul material şi obiectul infracţiunii de contrabandă. Trebuie
recunoscut faptul că în doctrină poziţia predominantă o ocupă părerea conform căreia obiectele
lumii materiale intră nemijlocit în componenţa structurală a relaţiei sociale corespunzătoare în
calitate de component al acesteia. Astfel, obiectul material este considerat elementul necesar al
relaţiei sociale care face obiectul atentării. În aceeaşi ordine de idei, în doctrină este expus şi
faptul că obiectul lumii materiale serveşte drept pretext, condiţie, premisă necesară pentru însăşi
naşterea şi existenţa relaţiei sociale corespunzătoare în calitate de obiect al infracţiunii de
contrabandă [32].
Activitatea economică externă este de neimaginat fără mărfuri, obiecte şi valori materiale.
Aceste relaţii sociale asociază obiectele date, le includ în sfera activităţii comerciale şi activităţii
16
economice externe ale oamenilor. Anume în calitate de astfel de obiecte, integrate în orbita
relaţiilor social - economice date, mărfurile şi alte valori trecute ilegal peste frontiera vamală a
ţării, dobîndesc însemnătate vamală şi penală ca o parte componentă a semnelor obiective ale
componenţei de contrabandă. Obiectul material al contrabandei trebuie cercetat în funcţie de
varianta concretă a acestei infracţiuni.
Astfel, la varianta-tip, obiectul material îl reprezintă mărfurile, obiectele sau alte valori (cu
excepţia celor menţionate la alin.(2)-(4) ale art.248 Codul Penal al Republicii Moldova), dacă
valoarea acestora se exprimă în proporţii mari.
În baza prevederilor art. 1 pct. 1) Codul Vamal al Republicii Moldova, prin „mărfuri”
trebuie de înţeles orice bun mobil: obiecte şi alte valori, inclusiv şi valori valutare (valută străină
şi monedă naţională), gaze naturale, energie termică, altfel de energie, precum şi mijloace de
transport, cu excepţia celor prevăzute de pct.4). Dată fiind natura incorporală a energiei electrice
şi a energiei termice, este oportun să afirmăm în raport cu ele calitatea de obiect material.
Potrivit pct .6) al Hotărîrii Plenului Curţii Supreme de Justiţie (CSJ) „Despre practica judiciară în
cauzele privind contrabanda şi contravenţiile administrative vamale nr.19 din 10 iulie 1997, prin
noţiunea de „obiecte” trebuie de înţeles mărfurile persoanelor fizice şi juridice trecute peste
frontiera vamală pentru vânzare - cumpărare, schimb, arendă sau alte tranzacţii economice,
precum şi orice obiect, inclusiv mijloace de transport, valută naţională şi străină, titluri şi obiecte
de valoare, lucruri de uz personal care prezintă valori culturale trecute peste frontiera vamală”
[13].
Ceea ce deosebeşte prima modalitate de realizare a contrabandei arătate la alin.(1) al
art.248 Codul Penal al Republicii Moldova şi în art.224 Codul Vamal al Republicii Moldova de
celelalte modalităţi ale ei sunt două caracteristici individuale: obiectele de contrabandă date, dar
şi proporţia lor. Conform Codului Penal proporţia mare ale mărfurilor şi obiectelor trecute peste
frontiera vamală va fi prezentă dacă valoarea acestora depăşeşte 20 de salarii medii lunare pe
economie prognozate, stabilite prin hotărîrea de Guvern în vigoare la momentul săvîrșirii faptei
[2].
Sunt necesare câteva remarci în privinţa mijloacelor de transport ca categorie a mărfurilor
în calitate de obiect material al contrabandei, dată fiind contradicţia părerilor atribuirii
mijloacelor de transport la categoria bunurilor mobile sau imobile. Literatura de specialitate
apreciază faptul că orice mijloc de transport aerian sau acvatic, fiind obiect al activităţii
economice externe şi în această calitate „marfă”, pot fi trecute peste frontiera vamală. „Dacă
transportarea (deplasarea) peste frontieră poartă un caracter ilegal şi cade sub incidenţa art. 248
Codul Penal, atunci mijloacele date de transport ar trebui privite ca obiecte materiale ale
contrabandei” [32].
17
 O altă circumstanţă ce se referă la mijloacele de transport constă în următoarea: în
activitatea economică externă mijloacele de transport sunt întrebuinţate în două ipostaze ce se
deosebesc substanţial una de alta prin conţinut şi caracter:
 de marfă, care se trece peste frontiera vamală a Republicii Moldova;
 de mijloac de transport propriu - zis, care transportă însăşi marfa.
În cel de-al doilea caz, sub noţiunea de „mijloc de transport”, conform alin. (1) pct.4)
Codul Vamal, trebuie de înţeles orice mijloc de transport folosit pentru transportul internaţional
da pasageri şi mărfuri, inclusiv containerele şi instalaţiile de transport. În această de-a doua
calitate mijloacele de transport, îndeplinindu-şi destinaţia funcţională, nu pot fi considerate ca
„marfă” şi, deci nu pot fi analizate în calitate de obiect material al contrabandei. În această
instituţie ele servesc ca mijloc de realizare a infracţiunii date şi de aceea se supun confiscării.
La prima variantă specială, prevăzută de art.248 alin.(2) Codul Penal, persistă alte două
caracteristici: obiectele contrabandei şi cantitatea lor (valoarea).
Obiectul material este format în mod alternativ din: a) substanţe narcotice; b) substanţe
psihotrope; c) substanţe cu efect puternic; d) substanţe toxice; e) substanţe otrăvitoare; f)
substanţe radioactive; g) substanţe explozive; h) deşeuri nocive [2].
„Substanţele narcortice” sunt substanţele de origine naturală sau sintetică, ori preparatele
conţinând astfel de substanţe, care provoacă dereglări psihice şi dependenţă fizică la consumul
lor abuziv (criteriul medical) şi care sunt nominalizate în mod exhaustiv în Lista nr.1 a Tabelului
nr.3, aprobat prin Hotărârea Comitetului Permanent de Control Asupra Drogurilor, procesul
verbal nr.7 din 01.12.1998 (criteriul juridic). Ele se împart în 3 grupe: de origine vegetală,
sintetice şi semisintetice.
,,Substanţele psihotrope” sunt substanţele de origine naturală sau sintetică sau preparatele
conţinând astfel de substanţe, care provoacă dereglări psihice şi dependenţă fizică la consumul
lor abuziv (criteriul medical) şi care sunt enumerate în mod exhaustiv în Lista nr.1 a Tabelului
nr.3, aprobat de Comitetului Permanent de Control Asupra Drogurilor, procesul verbal nr.7 din
01.12.1998 (criteriul juridic).
Pe plan internaţional, reglementarea circuitului legal al substanţelor narcotice este
asigurată de Convenţia ONU contra traficului ilicit de stupefiante şi substanţe narcotice din
20.12.1980 [14]. Aceasta mai reglementează şi tranzitul a astfel de substanţe pe teritoriul
Republicii Moldova.
În ce priveşte noţiunea „substanţele cu efecte puternice ”, prin acestea se au în vedere
mijloacele medicamentoase şi alte mijloace, a căror utilizare, fără prescripţia medicului sau cu
încălcarea normelor de dozare, poate cauza daune grave organismului uman (criteriul medical),

18
şi care sunt prevăzute exhaustiv în Lista nr. 2 al Tabelului nr.5, aprobat prin Hotărîrea CPCD
(criteriul juridic).
Prin „substanţe toxice” se au în vedere substanţele ale căror utilizare de către o persoană,
chiar şi în condiţiile unei neînsemnate depăşiri a dozei, poate provoca moartea acesteia (criteriul
medical) şi care sunt nominalizate exhaustiv în Lista nr.1 a Tabelului nr.5 al Comitetului
Permanent de Control Asupra Drogurilor (criteriul juridic).
Prin „substanţe otrăvitoare” se îţelege varietatea armelor de distrugere în masă, care
reprezintă combinaţii chimice de maximă toxicitate, prevăzute pentru vulnerarea forţei vii în
timpul acţiunilor militare.
„Substanţele radioactive” cuprind substanţele care conţin radionuclizi în concentraţii
superioare limitelor admise.
Prin „substanţe explozive” se înţeleg combinaţiile chimice sau amestecurile de substanţe,
capabile să declanşeze o reacţie chimică rapidă, care este însoţită de degajarea unei mari cantităţi
de energie termică şi de formarea de gaze.
Prin „deşeuri nocive” se au în vedere „substanţele, materialele, obiectele, resturile de
materii prime, provenite din activităţi economice, menajere şi de consum care şi-au pierdut
integral sau parţial valoarea iniţială de întrebuinţare, dintre care unele sunt utilizabile după
prelucrare şi care, venind în contact cu organismele vii, le pot cauza prejudicii” .
Ceea ce este important în cadrul acestei variante este faptul că la calificare nu contează
valoarea, exprimată în bani, a acestora şi, bineânţeles, indiferent de metoda de trecere.
În acest sens poate fi adus următorul exemplu ce a avut loc în practica judiciară: agentul
economic din Republica Moldova ,,S.С.”, la livrarea lotului de pastă de tomate, ambalată în 44
de butoaie de masă plastică, cu capacitatea a câte 200-220 litri fiecare, şi în 900 de vase din
tinichea a câte 9 kg fiecare, greutatea totala a mărfii fiind de 18865 kg, a îndrăznit să încarce în
4 butoaie mari din masă plastică 100 kg de cocaină, acoperindu-le cu "pastă de tomate" - marfă
legală, şi a expediat lotul de marfă la locul de destinaţie - într-un port din Olanda. La momentul
intrării pe teritoriul Olandei, lotul de marfă a fost reţinut şi verificat cu mijloace tehnice
speciale, în rezultatul controlului lotul de substanţe narcotice (cocaină) a fost depistat şi
sechestrat [23].
Pentru stabilirea calităţii de substanţă narcotică sau psihotropă este necesară efectuarea
expertizei judiciare care în baza compoziţiei şi a efetului va determina existenţa sau inexistenţa
obiectului material. De asemenea, constatarea acestei calităţi va fi realizată în baza Hotărârii
Guvernului cu privire la aprobarea listei substanţelor narcotice, psihotrope şi a precursorilor din
27.01.2006 în care se prevede lista exaustivă a acestora.

19
 Cea de-a doua variantă specială a contrabandei arătată la alin.(3) al art.248 Codul Penal,
se deosebeşte de prima variantă specială numai prin obiectele contrabandei. Obiectul material
este constituit alternativ din: a) armament; b) dispozitive explozive; c) muniţii.
Noţiunea „armament” desemnează denumirea generică pentru toate tipurile de arme.
Prin „dispozitive explozive” se înţeleg mijloacele tehnice destinate efectuării exloziei sau
dirijării ei în scopuri militare, industriale, hidrologice etc.
Noţiunea „muniţie” ansamblu format din tubul cartuşului, încărcătura de azvârlire, capsa
de aprindere şi, după caz, din proiectil.
Armele de foc (cu excepţia armelor de foc cu ţeavă lisă şi a cartuşelor destinate pentru ele),
armamentul, îndeosebi cel militar, de provenienţă străină, sunt supuse unui regim special de
trecere şi transportare peste frontieră. Mai mult ca atât, orice armă de vânătoare cu ţeavă lisă
poate fi trecută peste frontieră numai dacă persoana care o deplasează sau o trece peste frontieră
dispune de permisiunea specială eliberată de Direcţia de Autorizare a Ministerul Afacerilor
Interne (MAI) al Republicii Moldova, iar în ce priveşte armamentul militar – numai în baza
permisiunii speciale eliberate de MAI. Dacă însă asemenea permisiuni speciale lipsesc, trecerea
sau transportarea armelor peste frontiera de stat şi cea vamală a Republicii Moldova este
considerată ilegală, iar acţiunile întreprinse pentru a transporta sau a trece asemenea obiecte cu
încălcarea prevederilor stabilite se califică ca contrabandă a armelor. „Potrivit surselor teoretice,
contrabanda de arme ca gen de infracţiune are caracter internaţional, deoarece pe lângă faptul că
la comiterea ei se atentează la securitatea publică a statului, se atentează şi la securitatea
internaţională” [25].
Conform prevederilor pct.7 al Hotărîrii Plenului CSJ nr.19 din 10.07.1997 „trecerea
armelor de vânătoare cu ţeava lisă şi cartuşe la ele peste frontiera de stat (vamală) eludând
controlul vamal sau tăinuindu-le de el” , „precum şi nedeclararea lor atrage după sine
răspunderea administrativă sau penală în dependenţă de preţul acestor arme şi cartuşe” deci,
„ armele de vânătoare cu ţeava lisă sunt exluse din lista obiectelor materiale ale acestei categorii
de contrabandă, dar le trece la obiectele materiale ale contrabandei (alin.(1) art.248 Cod Penal)” .
La calificare nu contează valoarea, exprimată în bani, a acestora [13].
O mare răspândire în ultimii ani a căpătat-o contrabanda obiectelor din metale preţioase.
A patra modalitate de realizare a contrabandei, şi a treia variantă specială a acestei
infracţiuni se deosebeşte de celelalte prin obiectele contrabandei, cantitatea lor, precum şi prin
numărul mai restrâns de metode de săvârşire. Astfel, obiectul material îl reprezintă, în mod
alternativ: a) valorile culturale trecute peste frontiera vamală a Republicii Moldova, indiferent de
valoarea, exprimată în bani, ale acestora ; b) valorile culturale nereturnate pe teritoriul vamal al

20
Republicii Moldova, anterior scoase din ţară, în cazul în care întoarcerea lor este obligatorie,
indiferent de valoarea, exprimată în bani, ale acestora.
Conform pct. 5 al Hotărârii Plenului CSJ nr.19 din 10.07.1997, prin noţiunea de „valori
culturale se înţeleg valorile cu caracter religios sau laic pe care fiecare stat le consideră ca
prezentând interes pentru arheologie, perioada preistorică, istorie, literartură, artă şi ştiinţă şi care
sunt raportate la categoriile de mai jos:”
 colecţii rare şi mostre ale florei şi faunei, mineralogiei, anatomiei şi obiecte rare care
prezintă interes pentru paleontologie;
 valori ce se referă la istorie, inclusiv la istoria ştiinţei şi tehnicii, istoria războaielor şi
societăţilor, cât şi cele referitoare la viaţa personalităţilor naţionale de vază, oamenilor
de cultură, savanţilor şi artiştilor şi la evenimentele naţionale remarcabile;
 comorile arheologice (inclusiv obişnuite şi secrete) şi descoperirile arheologice;
 părţile componente demontate ale monumentelor de artă şi istorie şi locurilor
arheologice;
 obiectele cu o vechime de peste 100 de ani, cum ar fi inscripţiile, monedele şi
ştampilele imprimate;
 materialele etnologice;
 valorile de artă:
- pânze, tablouri şi desene complet lucrate de mână pe orice bază şi din orice
materiale (cu excepţia desenelor şi produselor industriale ornamentate de mână);
- opere originale de artă sculpturală din orice materiale;
- opere originale de gravură, stampă şi litografie;
- colecţii originale de artă şi ansambluri de orice materiale;
 incunabule şi manuscrise rare, cărţi, documente străvechi, şi publicaţii, care reprezintă
un interes deosebit (istoric, artistic, ştiinţific, literar etc.), separat sau în colecţii;
 timbrele poştale, timbre de impozitare şi analogice, separat sau în colecţii;
 arhive, inclusiv arhive de fonograme, de cinema şi de fotografii;
 mobilă cu vechime de peste 100 de ani şi instrumente muzicale străvechi [13].
Conform art.133 Codul Penal, prin noţiunea de „valori culturale cu caracter religios sau
laic se înţeleg valorile indicate în Convenţia ONU din 14.11.1970 privind măsurile îndreptate
spre interzicerea şi prevenirea introducerii, scoaterii şi transmiterii ilicite a dreptului de
proprietate asupra valorilor culturale” [14]. Pentru contrabanda arătată în alin.(4) art.248 Codul
Penal, ca şi pentru cele arătate în alin.(2) şi (3), nu interesează cantitatea şi valoarea obiectelor de
contrabandă, înafară de cazurile în care valoarea acestora atinge o proporţie destul de mare, ceea
ce constituie o circumstanţă agravantă a contrabandei, arătată în lit.d) alin. (5) art. 248 Codul
21
Penal [2]. Conform art. 9 al Legii cu privire la modul de introducere şi scoatere a bunurilor de pe
teritotiul Republicii Moldova de către persoane fizice, persoanele fizice au dreptul de a introduce
pe teritoriul Republicii Moldova valori culturale cu condiţia prezentării organului vamal a
autorizaţiei eliberate de autoritatea competentă a statului de expediere, respectării măsurilor de
politică economică, achitării drepturilor de import şi declarării în modul stabilit.
Se deosebeşte această formă de contrabandă de celelalte trei şi prin numărul de metode de
realizare [17]. Ea prevalează în comparaţie cu primele două metode ale acestora, plus o
modalitate specifică numai formei date de contrabandă – nereturnarea pe teritoriul vamal al
Republicii Moldova a valorilor culturale scoase din ţară, în cazul în care întoarcerea lor este
obligatorie. Conform art. 10 al Acordului cu privire la introducere şi scoaterea valorilor culturale
încheiat între Republica Moldova, Federaţia Rusă, Republica Belarus, Tadjikistan şi Kirghizstan,
„în cazul în care este necesară prelungirea termenului de scoatere temporară a valorilor culturale,
persoana care realizează scoaterea temporară a valorilor culturale de pe teritoriul ţărilor
contractante, este obligată ca cel puţin cu două săptămâni înainte de expirarea termenului să se
adreseze în formă scrisă către instituţiile împuternicite ale ţării din care se efectuează scoaterea
temporară cu cerinţa de a i se prelungi acest termen sau de schimbare a regimului vamal, pentru
luarea deciziei corespunzătoare de către organele abilitate ale statului de scoatere” [15].
Problemei de determinare a regimului juridic al valorilor culturale trecute peste frontiera de stat
îi sunt destinate un şir de acorduri şi convenţii internaţionale.
Latura obiectivă a contrabandei are structură diferită, în funcţie de varianta concretă a
acestei infracţiuni.
Astfel, în cazul variantelor da la alin. (1) - (3) ale art. 248 Codul Penal, latura obiectivă
include:
 fapta prejudiciabilă care constă în acţiune şi care se exprimă în trecerea entităţilor ce
formează obiectul material al contrabandei peste frontiera vamală a Republicii
Moldova;
 locul săvârşirii infracţiunii - frontiera vamală a Republicii Moldova;
 metodele infracţiunii: a) eludarea controlului vamal; b) tăinurea de controlul vamal,
prin ascunderea în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop; c) folosirea
frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală; d)
nedeclararea; e) declararea neautentică în documentele vamale sau în alte documente
de trecere a frontierei.
În cazul variantei de la alin.(4) al art.248 Codul Penal, latura obiectivă presupune existenţa
a două versiuni alternative:
Prima versiune:
22
  fapta prejudiciabilă, exprimată în acţiune, care constă în trecerea valorilor culturale
peste frontiera vamală a Republicii Moldova;
 locul săvârşirii infracţiunii – frontiera vamală a Republicii Moldova;
 metodele infracţiunii: a) eludarea controlului vamal; b) tăinuirea de controlul vamal,
prin ascunderea în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop;
Versiunea a doua:
 fapta prejudiciabilă, exprimată în acţiune, care constă în nereturnarea pe teritoriul
vamal al Republicii Moldova a valorilor culturale scoase din ţară, în cazul în care
întoarcerea lor este obligatorie;
 locul săvârşirii infracţiunii - înfara teritoriului vamal al Republicii Moldova.
În conformitate cu art.1 al Legii privind frontiera de stat a Republicii Moldova, „frontiera
de stat a Republicii Moldova este linia care desparte pe uscat şi pe apă teritoriul Republicii
Moldova de teritoriile statelor limitrofe şi vecine, iar pe plan vertical delimitează spaţiul aerian
şi subsolul Republicii Moldova de spaţiul aerian şi subsolul statelor limitrofe. La frontiera
vamală, în locul unde se efectuează operaţiunile vamale, sunt create zone de control vamal, prin
care urmează să se efectueze în mod obligatoriu trecerea frontierei vamale. Ieşirea din această
zonă echivalează cu trecerea vămii” [7].
În ce priveşte noţiunea „frontiera vamală”, în conformitate cu alin.(3) al art. 4 Codul
Vamal aceasta este definită ca fiind frontiara de stat a Republicii Moldova, perimetrul zonelor
libere şi a depozitelor vamale libere [5].
În art.1 alin (1) şi (2) al Legii cu privire la zonele economice libere din 27.07.2001 se
menţionează că „zonele economice libere sunt părţi ale teritoriul vamal al Republicii Moldova,
separate din punct de vedere economic [...]” . Hotarele zonelor libere sunt asimilate frontierelor
vamale ale Republicii Moldova. Din cele menţionate rezultă că frontiera de stat şi cea vamală a
statului, în acest caz, nu coincid, ceea ce are o mare importanţă pentru tălmăcirea corectă a
noţiunii de „trecere”, în dependenţă de faptul despre ce marfă este vorba – de origine indigenă
sau străină. Reieşind din acest fapt, noţiunea de „loc al săvârşirii contrabandei” constiuie un
semn obiectiv obligatoriu al infracţiunii date. Un astfel de loc îl constituie partea (punctul)
frontierei vamale. Legea privind frontiera de stat a Republicii Moldova nr.108 defineşte în art.9
punctul de trecere a frontieri de stat drept teritoriul din limitele gării feroviare, autogării (staţiei),
portului (chiului) fluvial, aeroportului, deschise traficului intrenaţional, precum şi alte locuri
expres amenajate, în care se efectuează controlul vamal şi se autorizează trecerea frontierei de
stat de către persoane, mijloace de transport, mărfuri şi alte bunuri [8]. Autorizarea constă în
recunoaşterea trecerii frontierei de către persoane, mijloace de transport, deplasare peste frontiera
de stat a mărfurilor şi bunurilor.
23
 Prin „trecere a frontierei vamale” (art.5 Codul Vamal) se înţelege introducerea şi
scoaterea de pe teritoriul vamal al Republicii Moldova de mărfuri şi mijloace de transport,
inclusiv prin expedieri poştale internaţionale, prin conducte şi prin linii de transport electric.
Acţiunile menţionate prevăd:
 în cazul introducerii de mărfuri şi mijloace de transport pe teritoriul vamal al
Republicii Moldova sau în cazul introducerii lor pe cealaltă parte a teritoriului vamal
de pe teritoriul zonelor economice libere, are loc trecerea de facto a frontierei
vamale;
 în cazul scoaterii de mărfuri şi mijloace de transport pe teritoriul vamal al Republicii
Moldova sau în cazul introducerii lor pe teritoriul zonelor economice libere de pe
cealaltă parte a teritoriului vamal al Republicii Moldova, depunerea declaraţiei
vamale sau efectuarea altor operaţiuni vamale denotă intenţia de a introduce sau de a
scoate mărfuri şi mijloace de transport.
În literatura de specialitate s-a afirmat că „ „trecerea” este învingerea regimurilor speciale
stabilite de Republica Moldova în zone de control vamal şi nu o traversare fizică simplă peste
linia frontierei de stat” [20].
Mărfurile străine, importate în Republica Moldova şi deplasate peste frontiera ei de stat, nu
traversează frontiera vamală la intrarea lor în zonele libere. Ele traversează frontiera dată doar în
cazul deplasării din zona liberă pe cealaltă parte a teritoriului vamal al Republicii Moldova
pentru introducerea pe piaţa internă. În cazul în care mărfurile importate sunt deplasate în
interiorul Republicii Moldova dintr-o zonă liberă în alta, atunci trecerea frontierei de stat nu se
realizează, ceea ce exclude însăşi posibilitatea de a ridica întrebarea despre existenţa sau
inexistenţa infracţiunii de contrabandă.
În cazul mărfurilor autohtone, la trecerea frontierei zonei libere acestea, concomitent,
traversează şi frontiera vamală a ţării. Acestea se introduc şi se scot de pe teritoriul zonelor libere
conform regimului vamal de export. În acest caz, existenţa contrabandei nu este negată. Astfel,
ambele categorii de mărfuri traversează frontiera vamală o singură dată.
Dat fiind acest fapt, se poate afirma că contrabanda poate fi săvîrşită nu doar în locurile în
care frontiera de stat se identifică cu cea vamală, dar şi în interiorul statului, fapt ce trebuie luat
în consideraţie de fiecare dată când se vorbeşte despre trecerea ilegală peste forntieră a
mărfurilor şi altor obiecte.
O atare tălmăcire a noţiunii de „trecere peste frontiera vamală” permite o corectă
identificare a momentului de consumare a infracţiunii, care este diferit în funcţie de faptul dacă
introducerea ilegală peste frontiera vamală s-a concretizat în introducerea sau, dimpotrivă, în
scoaterea lor de pe teritoriul vamal al statului. Astfel, în cazul introducerii bunurilor pe teritoriul
24
vamal al Republicii Moldova sau în cazul introducerii lor pe cealaltă parte a teritoriului vamal
al Republicii Moldova de pe teritoriul zonelor economice libere, contrabanda se consideră
consumată din momentul trecerii de facto a frontierei vamale a statului. În cazul scoaterii de
bunuri de pe teritoriul vamal al Republicii Moldova sau în cazul introducerii lor pe teritoriul
zonelor economice libere de pe cealaltă parte a teritoriului vamal al ţării, contrabanda se
consideră consumată din momentul depunerii declaraţiei vamale marfare în detaliu sau al
efectuării altor operaţiuni vamale care denotă intenţia de a introduce sau de a scoate bunuri.
De asemenea, se impune şi definirea „metodelor de săvârşire ale contrabandei. Astfel, prin
„eludarea controlului vamal” se are în vedere intrarea sau introducerea în ţară prin alte locuri
decât cele destinate pentru aceasta sau înafara organelor de control vamal, indiferent de faptul
dacă se recurge sau nu la diferite metode pentru mascarea mărfurilor, obiectelor şi a altor valori”
[13].
Prin „tăinuirea de controlul vamal” se înţelege neprezentarea pentru controlul vamal a
bunurilor ce se trec peste frontiera de stat (vamală) a Republicii Moldova pe o cale ce împiedică
examinarea şi constatarea lor, nedeclararea intenţionată sau declararea neautentică în
documentele vamale sau în alte documente, sau declararea datelor false despre astfel de bunuri în
documentele menţionate, precum şi trecerea efectuată cu folosirea ascunzişurilor, adică locuri
ascunse ale corpului, hainelor, obiectelor personale etc. (inclusiv şi cele fabricate special),
trecerea obiectelor cu mijloace reutilate sau acomodate drept ascunziş, sau prin atribuirea unor
bunuri forma altor bunuri, cât şi trecerea prin prezentarea la oraganul vamal drept temei pentru
trecerea bunurilor declarate a documentelor false, obţinute pe cale ilegală, sau a documentelor
care servesc temei pentru trecerea altor bunuri [24].
Controlul vamal este efectuat conform dispoziţiilor art.185 Codul Vamal şi ale alin.(7)
art.10 al Legii privind frontiera de stat a Republicii Moldova nr.108 din 17.05.1994.
Nedeclararea mărfurilor este neprezentarea în modul stabilit a informaţiilor precise despre
aceste mărfuri, obiecte şi alte valori. Conform art.173 Codul Vamal, bunurile trecute peste
frontiera vamală sunt declarate organului vamal. Conform pct. 2 al Hotărîrii Plenului CSJ
„Privind modificarea Hotărîrii Plenului CSJ nr.19 din 10.07.1997”, „nu se consideră contrabandă
introducerea pe teritoriul vamal al Republicii Moldova, fără declaraţie, a mijloacelor băneşti, a
mărfurilor, a obiectelor şi a altor valori în limita stabilită de legislaţia în vigoare” [13].
Nedeclararea bunurilor trebuie delimitată de contrabanda comisă prin tăinuirea obiectelor
contrabandei în locuri special adaptate. În cazul în care făptuitorul nu declară bunuri pe care le
tăinuieşte însă nu în locuri special adaptate fapta va fi calificată ca contrabandă comisă prin
nedeclarare.

25
 În acest sens poate fi invocat următorul exemplu din practica judiciară: C. V., lucrând în
calitate de însoţitor de vagon, aflându-se pe teritoriul gării feroviare st. Moscova, la rugămintea
unei persoane necunoscute a îmbarcat un lot de compact discuri în număr total de 450 cu scopul
de a fi transportate până la Chişinău ajungând la postul intern Bulboaca făptuitorul nu le-a
declarat. Acesta a fost condamnat în baza art 248 Codului Penal – contrabandă comisă prin
nedeclarare [23].
Prin „documente” trebuie de înţeles documentele vamale sau alte documente de trecere a
frontierei, care însoţesc bunurile trecute peste frontiera vamală a Republicii Moldova.
Documentul vamal este documentul, eliberarea căruia este prevăzută de legislaţia vamală
în vigoare (declaraţiile vamale, chitanţele şi certificatele etc.) autentificat în modul stabilit de
persoane cu funcţii de răspundere din instituţiile vamale.
La „alte documente” sunt raportate documentele necesare pentru controlul vamal, care
permit trecerea peste frontiera vamală a mărfurilor şi obiectelor şi sunt eliberate şi autentificate
de instituţiile competente şi de persoane cu funcţii de răspundere respective.
Prin „folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală” se
are în vedere utilizarea, în calitate de mijloace de săvârşire a contrabandei, a:
 documentelor false (totalmente fabricate, false sau originale în care sunt introduse
informaţii denaturate, de exemplu, pe calea nimicirii unei părţi din text, introducerii
în el a informaţiilor suplimentare etc.);
 documentelor reale (obţinute pe cale legală, însă care din anumite cauze şi-au pierdut
valabilitatea);
 documentelor obţinute pe cale ilegală (obţinute de persoana interesată, prezentînd
persoanei împuternicite pentru aceasta în calitate de temei pentru eliberarea lor a
datelor vădit false sau a documentelor contrafăcute, sau obţinute în urma abuzului
unei persoane cu funcţie de răspundere, care s-a folosit de situaţia de serviciu, sau
din neglijenţa acestei persoane la eliberarea documentului);
 documentelor care conţin date neautentice (în realitate sunt autentice, însă în care
sunt introduse informaţii ce nu corespund realităţii).
 mijloacelor de identificare vamală false, adică a surselor de informaţie despre
bunurile trecute peste frontiera vamală a Republicii Moldova, despre însuşirile lor
calitative şi cantitative (cu excepţia documentelor): sigilii, ştampila; marcajul textual,
cifric sau de alt gen, semnele de identificare; probe şi mostre ale bunurilor;
descrierea bunurilor; schiţe, imagini, fotografii, ilustraţii etc. ale bunurilor.
Majoritatea cazurilor de contrabandă care au loc în activitatea economică externă se comit
în bază de documente de însoţire a mărfurilor întocmite cu caracter fictive, adică a documentelor
26
care conţin date denaturate, care nu corespund realităţii, atribuindu-le acestor documente un
caracter imaginar. În cazul efectuării unor asemenea transporturi, ca regulă se întocmesc în mod
fictiv contractele de vânzare – cumpărare a loturilor de mărfuri, care ulterior stau la baza
întocmirii scrisorilor de trăsură de caracter internaţional, a facturilor vamale, a declaraţiilor
vamale marfare în detaliu, care luate în ansmblu conţin date fictive.
Analizând fapta prejuciabilă în contextul variantei de contrabandă de la alin.(4) al art. 248
Codul Penal, se consemnează că prin „nereturnarea pe teritoriul vamal al Republicii Moldova a
valorilor culturale scoase din ţară, în cazul în care întoarcerea lor este obligatorie”, se are în
vedere neântreprinderea de către făptuitor a măsurilor de întoarcere a valorilor culturale scoase
din ţară, dacă el putea şi trebuia să le întoarcă. Aceste valori culturale au fost scoase de pe
teritoriul vamal al Republicii Moldova în mod ilegal.
Prin „teritoriul vamal al Republicii Moldova” se înţelege teritoriul unic ce include
teritoriul terestru, apele interioare, apele teritoriale şi spaţiul aerian deasupra acestora. Conform
Legii cu privire la zonele economice libere nr.440-XV din 27.07.2001, zonele economice libere
sunt părţi ale teritoriului vamal al Republicii Moldova [8]. Totodată, în cazul nereturnării pe
teritoriul vamal al Republicii Moldova a valorilor culturale scoase din ţară, în cazul în care
întoarcerea lor este obligatorie, contrabanda se consideră consumată din momentul expirării
termenului de întoarcere a valorilor culturale, stabilit în documentele însoţitoare. Conform pct.14
al Hotărîrii Plenului CSJ nr.19 din 10.07.1997, la comiterea contrabandei sunt posibile etape de
pregătire şi tentativă. Etape de pregătire pot fi calificate, în special, acţiunea de procurare a
mărfurilor, obiectelor şi a altor valori pentru trecerea ilegală peste frontiera de stat (vamală) a
Republicii Moldova, amenajarea unor ascunzişuri speciale, alegerea complicilor etc. [13].

2.3 Subiectul și latura subiectivă a infracţiunii de contrabandă

Subiectul infracţiunii, ca element al componenţei de infracţiuni este persoana care a

săvârşit infracţiunea sau a participat la comiterea acesteia şi îndeplineşte condiţiile prevăzute de
lege pentru a putea fi trasă la răspunderea penală.
Reieşind din prevederile art. 21 Codului Penal al Republicii Moldova, subiectul infracţiunii
de contrabandă este persoana fizică care, la momentul comiterii infracţiunii, a atins vârsta de 16
ani [2].
În literatura de specialitate se face „distincţie înre subiectul general (persoană fizică şi
persoană juridică) şi subiectul special (persoana cu funcţie de răspundere) al infracţiunii de
contrabandă” [38] . Total diferită este perceperea calităţii de subiect al infracţiunii de
contrabandă din perspectivă vamală, deoarece ca subiect primar al infracţiunii de contrabandă

27
este recunoscută persoana ce trece nemijlocit bunurile, mărfurile şi alte valori peste frontiera
vamală eludînd controlul vamal sau tăinuindu-le de el, excluzând în acest mod persoana juridică
din categoria de subiect.
Astfel, legislaţia vamală recunoaşte următoarele categorii de subiecte ale infracţiunii de
contrabandă:
 subiectul general (persoana fizică rezidentă sau nerzidentă ce trece/ deplaseză/
transportă bunuri peste frontiera de stat (vamală) a Republicii Moldova);
 subiectul special (cu statut special) (reprezentat de persoanele cu funcţie de
răspundere şi persoanele ce se bucură de imunităţi şi inviolabilităţi).
Aât prevederile normative cât şi practica activităţii vamale ne denotă faptul că în calitate
de subiect general al componenţei de contrabandă apare persoana care a comis nemijlocit fapta
social – periculoasă şi care este, din punct de vedere juridic, pasibilă de a fi trasă la răspundere
penală în virtutea caracterului responsabil al acţiunilor săvârşite de către aceasta. Astfel, pentru a
obţine statutul de subiect general persoana fizică va întruni următoarele cerinţe legale:
 atingerea censului de vârstă (analiza prevederilor Codului Penal denotă faptul că
răspunderea penală pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă survine la atingerea
vârestei de 16 ani);
 atribuirea unui caracter responsabil al acţiunilor ilicite comise (făptuitorul
conştientizează caracterul ilicit şi periculos al acţiunilor sale şi este în deplină
facultate mintală pentru a le dirija).
Semnele nominalizate sunt necesare a fi întrunite cumulativ, ele raportându-se nu doar la
cetăţenii Republicii Moldova, dar şi la cetăţenii străini şi apatrizii ce tranzitează teritoriul
naţional al statului. Aceste elemente însă nu sunt suficiente pentru tragerea la răspundere penală
a reprezentanţilor misiunilor diplomatice acreditate în Republica Moldova, aceasta datorându-se
statului special atribuit lor în baza acordurilor internaţionale.
Conform dispoziţiilor art. 2 al Legii cu privire la modul de introducere şi scoatere a
bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către persoane fizice nr.1569 din 20.12.2002,
„ persoana fizică este rezidentul sau nerezidentul care nu este subiect al activităţii de
înreprinzător” [10]. Persoana fizică rezidentă este cetăţeanul Republicii Moldova, cetăţeanul
străin sau apatridul care dispune de loc permanent de trai pe teritoriul Republicii Moldova, ceea
ce se confirmă prin actele respective. În conformitate cu art.3 al Regulamentului cu privire la
modul de introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către
personele fizice, persoanele fizice vor confirma organelor vamale statutul lor de rezident prin
prezentarea unuia din următoarele acte:
 paşaportul cetăţeanului Republicii Moldova;
28
  paşaportul diplomatic al cetăţeanului Republicii Moldova;
 paşaportul de serviciu al cetăţeanului Republicii Moldova;
 paşaportul pentru persoanele fără cetăţenie (apatrizi) care domiciliază permanent în
Moldova;
 buletinul de identitate al cetăţeanului Republicii Moldova;
 buletinul de identitate pentru apatrizii care domiciliază permanent în Moldova;
 permisul de şedere pentru cetăţenii străini care domiciliază permanent în Republicii
Moldova.
Art.187 Codul Vamal dispune că persoanele care trec mărfuri şi mijloace de transport peste
frontiera vamală sau care desfăşoară activităţi aflate sub supraveghere vamală sunt obligate să
prezinte organului vamal documentele şi informaţiile necesare efectuării controlului vamal. În
cazul în care persoanele fizice nu se conformează cerinţelor legale şi săvârşesc acţiunile ilicite
prin modalităţile prevăzute de art. 224 al Codul Vamal şi art. 248 al Codul Penal , acestea vor fi
trase la răspundere pentru comiterea infracţiunii de contrabandă [23].
Pe lngă subiectul general, infracţiunea de contrabandă prevede existenţa şi a subiectului
special, întruchipat de persoanele cu funcţie de răspundere şi de persoanele ce se bucură, în
virtutea funcţiilor ce le deţin, de imunităţi şi inviolabilităţi.
Semnele ce caracterizează subiectul special al infracţiunii de contrabandă sunt:
 deţinerea unei funcţii de răspundere;
 deţinerea unei înalte funcţii de răspundere;
 deţinerea unui statut special.
Părerile doctrinale sunt contradictorii în ceea ce priveşte definirea persoanei cu funcţie de
răspundere ce abuzează de putere sau de funcţia sa de serviciu pentru a comite fapta de
contrabandă, în această categorie fiind incluse atât persoanele ce au atribuţii nemijlocite legate de
efectuarea controlului vamal la frontieră (funcţionarul vamal) cât şi persoanele ce nu sunt
reprezentanţi ai puterii de stat, dar abuzează de funcţia sa pentru a trece ilicit peste frontieră
mărfuri, obiecte, valori şi bunuri materiale (ex. şeful de tren, şeful de echipaj). La această
categorie se mai atribuie şi persoanele a căror funcţie ocupată le permite a trece peste frontieră
bunuri materiale fără a fi supuşi controlului vamal.
Prin „persoană cu funcţie de răspundere”, conform art. 123 al Codului Penal, se înţelege
persoana căreia, într-o întreprindere, instituţie, organizaţie de stat sau a administraţiei publice
locale ori într-o subdiviziune a lor, i se acordă, permanent sau provizoriu, prin stipularea legii,
prin numire, alegere sau în virtutea unor însărcinări, anumite drepturi şi obligaţii în vederea
exercitării funcţiilor autorităţii publice sau a acţiunilor administrative de dispoziţie ori

29
organizatorico – economice. În concordanţă cu pct.11) al Hotărîrii Plenului CSJ nr.19 din
10.07.1997, persoane cu funcţie de răspundere sunt:
 persoanele care exercită funcţii de control la frontiera republicii;
 persoanele care au dreptul de a se afla în zona de supraveghere vamală;
 persoanele care exercită funcţiile de reprezentant al puterii de stat la trecerea
frontierei;
 persoanele responsabile de transportarea peste frontiera vamală a mărfurilor,
obiectelor şi a altor valori care sunt pasibile pentu controlul vamal;
 persoanele care se bucură de facilităţi vamale în baza legislaţiei vamale [13].
Reglementările dreptului contravenţional şi penal definesc noţiunea de „persoană cu
funcţie de răspundere” ca fiind mai largă şi care cuprinde un şir de funcţii din afara serviciului
public, adică funcţii deţinute, de seamenea, la întreprinderile şi instituţiile de stat”. În acest
context, Codul Penal intervine cu o completare de clasificare, determinând noţiunea de
„persoană cu înaltă funcţie de răspundere”. Aceasta este persoana cu funcţii de răspundere al
cărei mod de alegere sau numire este reglementat de Constituţie şi de alte legi organice, precum
şi persoanele cărora persoana cu funcţii de răspundere indicată le-a delegat împuternicirile sale
[2]. Funcţionarii publici cu înaltă funcţie de răspundere sunt:
 Preşedintele Republicii Moldova;
 Preşedintele Parlamentului Republicii Moldova şi deputaţii;
 Prim – ministrul şi membrii Guvernului Republicii Moldova;
 Membrii Consiliului Superior al Magistraturii;
În această ordine de idei, este necesar de remarcat faptul că, conform art.193 alin.(2) Codul
Vamal, nu se supune controlului vamal bagajul personal al Preşedintelui Republicii Moldova şi
al membrilor lui de familie care îl însoţesc [5]. În acelaşi context, conform art.19 alin(5) al Legii
cu privire la statutul judecătorului nr.544 din 20.07.1995, „judecătorul nu poate fi reţinut, arestat
sau tras la răspundere penală fără acordul Consiliului Superior al Magistraturii şi al Preşedintelui
Republicii Moldova sau, după caz, al Parlamentului. Judecătorul reţinut, în cazul în care este
bănuit că a săvârşit o infracţiune, urmează să fie eliberat imediat după identificare. Judecătorul
poate fi arestat numai cu sancţiunea Procurorului General” [11].
În privinţa persoanelor care deţin cetăţenie străină şi care se bucură de imunitate
diplomatică, sunt necesare unele menţiuni, şi anume:
 bagajul personal al agenţilor diplomatici, al funcţionarilor consulari străini în
Republica Moldova, precum şi al membrilor lor de familie care locuiesc împreună cu
ei şi care nu sunt cetăţeni ai Republicii Moldova, „bagajul personal al curierilor
diplomatici şi consulari străini” , valiza diplomatică şi consulară sunt exonerate de
30
 controlul vamal şi nu pot fi reţinute, de aceea nu este greu de imaginat situaţia
săvârşirii infracţiunii de contrbandă de către aceste categori de persoane fizice;
 chiar dacă o astfel de persoană fizică este declarată vinovată de săvârşirea acestei
infracţiuni ea nu va fi supusă răspunderii penale (art. 11 alin.(4) Codul Penal).
Conflictul va fi soluţionat pe cale diplomatică, persoana fiind declarată „non grata” şi
supusă expulzării din Republica Moldova. „Acest statut şi garanţii sunt acordate atât
de legislaţia naţională cât şi de actele normative internaţionale” [20].
În privinţa răspunderii persoanelor ce se bucură de inviolabilitate se remarcă următoarele:
această calitate nu exclude efectuarea controlului vamal, inclusiv a acţiunilor vamale de reţinere
şi a controlului corporal.
Latura subiectivă a oricărei infracţiuni poate fi determinată ca atitudinea psihică a
persoanei faţă de fapta comisă. Nici legea vamală şi nici cea penală nu conţin nici o prevedere
expresă în privinţa formei de vinovăţie în cadrul contrabandei. Latura obiectivă şi latura
subiectivă se află în raport de reciprocitate şi interdependenţă. Întrucât vinovăţia este reflecţia
subiectivă a elementelor obiective ale componenţei de infracţiune atunci, reieşind din însăşi
caracterul acţiunilor caracterizate în trecerea ilegală a obiectelor peste frontiera vamală prin
eludarea sau tăinuirea de controlul vamal, în teorie şi în practică se recunoaşte unanim că latura
subiectivă a contrabandei se caracterizează prin vinovăţie intenţionată sub forma intenţiei
directe. În acest caz vinovatul conştientizează caracterul social - periculos al acţiunii sau
inacţiunii sale, prevede consecinţele ei social - periculoase şi le doreşte. În doctrina juridică
aproape că nu se întâlnesc contradicţii în privinţa acestui element, excepţie făcând doar doctrina
italiană care a instituit o prezumţie de vinovăţie.
Elementele care caracterizează latura subiectivă sunt vinovăţia, scopul, motivul
infracţiunii. Stabilirea îndemnelor lăuntrice în virtutea cărora persoana a săvârşit trecerea
nelegitimă a mărfurilor şi a altor valori peste frontiera vamală a Republicii Moldova,
determinarea motivului şi scopului săvârşirii acestei fapte permite de a delimita infracţiunea de
contrabandă de alte infracţiuni adiacente. Analiza semnelor obiective ale contrabandei permite a
face concluzia că contrabanda poate fi săvârşită numai intenţionat.
Activitatea psihică a omului reprezintă coraportul dintre „factorul intelectiv (persoana este
conştientă de caracterul social - periculos al contrabandei şi prevede cosecinţele ei social -
periculoase) şi factorul volitiv (exprimat prin dorinţa survenirii unor anumite consecinţe social -
periculoase ale contrabandei)” [18]. Previziunea pericolului social la comiterea contrabandei se
exprimă prin faptul că subiectul conştientizează caracterul social - periculos al acţiunilor sale şi
prevede consecinţele lor dăunătoare pentru societate, recurgând la diferite metode şi mijloace de
mascare a activităţii sale infracţionale şi ignorând astfel conştient cerinţele legii. Aceasta se
31
raportează atât la cetăţenii Republicii Moldova cât şi la cetăţenii străini şi apatrizi. Stabilirea
coraportului dintre aceste criterii dă posibilitatea de a califica modalitatea intenţiei: directă sau
indirectă.
Dacă persoana nu prevede caracterul penal al faptelor sale şi trece mărfuri, obiecte şi alte
valori peste frontiera de stat (vamală), calificate ca lucruri de uz personal, însă în proporţii mari,
fapta sa nu urmează a fi calificată ca contrabandă. De asemenea în practică se pot întîlni cazuri
cînd persoanele sunt folosite în acţiunea de contrabandă fără ştirea lor. Astfel, ele nu întrunesc
latura subiectivă dată fiind lipsa intenţiei directe şi, respectiv, nu urmează a fi atrase la
răspundere penală.
Astfel, acţiunea exprimată în trecerea nelegitimă a mărfurilor şi obiectelor peste frontieră
nu poate fi comisă cu intenţie indirectă sau din imprudenţă, întrucât persoana care comite în mod
conştient contrabanda nu poate să nu dorească survenirea consecinţelor ei, deşi în doctrină s-a
încercat demonstrarea existenţei intenţiei indirecte în cadrul infracţiunilor formale.
Vinovăţia este semnul de bază al laturii subiective a infracţiunii, dar nu o caracterizează
exhaustiv, nu mai puţin importante fiind motivul şi scopul. Art.248 al Codului Penal nu conţine
nici un indiciu asupra motivului şi scopului contrabandei, ele nefiind considerate nici semne
obligatorii nici semne calificative ale componenţei de infracţiune contrabanda. Deşi acestea nu
sunt considerate obligatorii, determinarea lor este necesară pentru calificarea corectă a faptei,
individualizarea răspunderii şi aplicarea corectă a sancţiunii. Însă este de remarcat că motivul
predominant al contrabandei îl constituie interesul material.
Savantul român Florin Sandu mai deosebeşte, în cadrul „contrabandei săvârşite cu
folosirea frauduloasă a documentelor vamale, câteva niveluri de intenţie:
 intenţia primară, manifestată faţă de săvârşirea acţiunilor de trecere ilegală a
bunurilor;
 intenţia secundară, exprimată faţă de folosirea documentelor neautentice sau false;
 intenţia califacată terţiară, care se manifestă în cazul când făptuitorul unic al
infracţiunii este şi autor al unui fals, precum şi autorul uzului în fals. În acest caz
primele două intenţii se reunesc în cea de a treia - terţiară” [29].
În lumina celor prezentate putem concluziona că fapta de contrabanda nu poate fi comisa
cu intenţie indirectă sau din imprudenţă. De asemenea în practică se pot întâlni cazuri când unele
persoane sânt folosite în acţiunile lor de contrabandă fără ştirea lor. Astfel, ele nu întrunesc latura
subiectivă a componenţei de infracţiune. Din dispoziţiile legale reies că asemenea persoane nu
urmează a fi trase la răspunderea penală.

32
 BIBLIOGRAFIE

Acte normative:
1. Constituţia Republicii Moldova din 29.07.1994. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.
1 din 12.08.1994.
[Link]
33
2. Codul Penal al Republicii Moldova. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.72-74/195
din 14.04.2009.
[Link]
3. Codul de Procedură Penală a Republicii Moldova din 14.03.2003. În: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr. 248-251/699 din 05.11.2013.
[Link]
4. Cod Civil al Republicii Moldova din 06. 06. 2002. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova
nr.66-75 din 01.03.2019.
[Link]
5. Cod Vamal al Republicii Moldova din 20. 07. 2000. În: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr. [Link] art Nr: 98 din 01-01-2007.
[Link]
6. Legea Republicii Moldova nr. 382 din  06.05.1999 cu privire la circulaţia substanţelor narcotice,
psihotrope şi a precursorilor. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 73-77 din
15.07.1999.
[Link]
7. Legea Republicii Moldova privind frontiera de stat a Republicii Moldova nr. 215 din din 
04.11.2011. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 76-80 din 20.04.2012.
[Link]
8. Legea Republicii Moldova nr.440 cu privire la zonele economice libere din  27.07.2001. În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.108 din 06.09.2001.
[Link]
9. Legea Republicii Moldova  nr. 1031 cu privire la reglementarea de stat a activităţii comerciale
externe din 08.06.2000. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 119-120 din 21.09.2000.
[Link]
10. Legea Republicii Moldova nr.1569 cu privire la modul de introducere şi scoatere a bunurilor de
pe teritoriul Republicii Moldova de către persoane fizice din 20.12.2002. În: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr.185-189 din 31.12.2002.
[Link]
11. Legea Republicii Moldova nr.544 cu privire la statutul judecătorului 20.07.1995. În: Monitorul
Oficial al Republicii Moldova  nr. 15-17 din 22.01.2013.
[Link]
12. Legea Republicii Moldova nr. 269 cu privire la ieşirea şi intrarea în Republica Moldova din
09.11.1994. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.6 din 26.01.1995.
[Link]
34
13. Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr.19 din 10.07.1997. Despre practica judiciară în
cauzele privind contrabanda şi contravenţiile administrative vamale. În: Culegere de Hotărîri
Explicative ale Plenului Curţii Supreme de Justiţie, Chişinău, 2002.
[Link]
14. Сonvenţiа ONU сontrа trаfiсului illiсit de stupefiаnte şi substаnţe psihotrope, аdoptаtă lа Vienа
lа 20.12.1980, lа саre Republiса Moldovа а аderаt în bаzа Hotărîrii Pаrlаmentului Republiсii
Moldovа nr.252-XIII din 03.11.1994, în vigoаre pentru Republiса Moldovа din 16.05.1995. În:
Trаtаte Internаţionаle, [Link], 1999.
[Link]
15. Асordul сu privire lа introduсereа şi sсoаtereа vаlorilor сulturаle, înсheiаt între Republiса
Moldovа, Federаţiа Rusă, Republiса Belаrus, Tаdjikistаn şi Kirghizstаn lа 28.09.2001, intrаt în
vigoаre pentru Republiса Moldovа de lа 11.12.2002. În: Tratate Internaționale, 2003.
[Link]

Monografii, articole de specialitate :

16. Barbăneagră A. Codul Penal al Republicii Moldova. Chişinău, 2003.
17. Borodac A. Manual de drept penal. Partea specială. Chişinău, 2004.
18. Botnaru S., Şavga A., Grosu V., Grama M. Drept Penal. Partea Generală. Chişinău, 2005.
19. Brînză S., Ulianovschi X., Stati V., Ţurcanu I., Grosu V. Drept penal. Chişinău, 2005.
20. Ciubuc G. Combaterea contrabandei - o sarcină de o importanţă deosebită. Chișinău, 1999.
21. Creangă I. Curs de drept administrativ. Chişinău, 2004.
22. Larie Iu. Criminologie. Chşinău, 2004.
23. Maimescu S. Contrabanda şi modalităţile ei în reglementarea legislaţiei penale a Republicii
Moldova. Chişinău, 2000.
24. Maimescu S. Traficul de fiinţe umane şi contrabanda: aspecte comune şi delimitări. Chișinău,
2004.
25. Maimescu S. Obiectul material al contrabandei ca obiect de atentare asupra securităţii publice a
statului. Chișinău, 2005.
26. Noana R. Contrabanda – sursa de alimentare a economiei subterane. Chișinău, 2007.
27. Pilă G. Infracţiunea de contrabandă. Bucureşti, 2000.
28. Pitulescu I. Al treilea război mondial. Crima organizată. București,1997.
29. Sandu F. Contrabanda - componentă a crimei organizate. București, 1997.
30. Voicu C. Drept penal al afacerilor. Bucureşti, 2002.
31. Бекяшев К., Моисеев Е. Таможенное право. Москва, 2003.

35
32. Бойко А., Родина А. Контрабанда - история, историческое содержание и ответственность.
Санкт - Петербург, 2002.
33. Варин В. Экономические преступления в новом УК. Москва, 1997.
34. Габричидзе В. Российское томоженное право. Москва, 2001.
35. Драганов В., Рассолов М. Таможенное право. Москва, 2001.
36. Дьяков С. Ответственность за государственные преступления. Москва, 1988.
37. Игнатюк А. Контрабанда и иные правонарушения во внешнеэкономической деятельности.
Минск, 2001.
38. Кехлеров С. Тяжкие и особо тяжкие преступления. Москва, 2001.
39. Кругликов Л. Уголовное право России, Часть особенная, Москва, 2004.
40. Ларичев В., Гильмутдинова Н. Таможенные преступления. Москва, 2001.
41. Рассолов М., Эриашвили Н. Таможенное право. Москва, 2005.
42. Скворцов К. Расследование контрабанды. Москва, 1999.
43. Сучков Ю. Контрабанда и ответственность. Калининград, 1978.
44. Угаров Б. Международная борьба с контрабандой. Москва, 1981.
45. Халипо С. Таможенное право. Москва, 2004.
46. Чемкарёва Г. Основы таможенного дела. Ростов-на-Дону, 2001.

36