Tratat de tactică poliţienească 1

ACADEMIA DE POLIŢIE
„ALEXANDRU IOAN CUZA”

TRATAT DE TACTICĂ POLIŢIENEASCĂ

Bucureşti
2012
 Tratat de tactică poliţienească 2

COORDONATOR
[Link]. IACOB ADRIAN

AUTORI:

[Link]. DRĂGHICI ION

[Link]. FRUNZULICĂ TELU
[Link]. MOLDOVAN VIORICA
[Link]. CONSTANTIN CIPRIAN
[Link]. GĂUCAN VLAD
drd. SECĂREANU MARIAN

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 3

CUPRINS

Tema 1
TACTICA POLIŢIENEASCĂ — RAMURĂ DE BAZĂ A
ÎNVĂŢĂMÂNTULUI DE SPECIALITATE

Tema 2
POLIŢIA ROMÂNĂ INSTITUŢIE FUNDAMENTALĂ A
STATULUI DE DREPT, ORGANIZARE ŞI ATRIBUŢII

Tema 3
DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE GENERALE DE SERVICIU
ALE POLIŢISTULUI

TEMA 4
TACTICA INTERVENŢIEI POLIŢIEI PENTRU PREVENIREA
SĂVÂRŞIRII FAPTELOR ANTISOCIALE ŞI MENŢINEREA
ORDINII PUBLICE

Tema 5
CUNOAŞTEREA TERITORIULUI DIN PUNCT DE VEDERE
POLIŢIENESC — CERINŢĂ DE BAZĂ A MUNCII DE POLIŢIE

Tema 6
CUNOAŞTEREA POPULAŢIEI DIN PUNCT DE VEDERE
POLIŢIENESC — CERINŢĂ DE BAZĂ A MUNCII DE POLIŢIE

Tema 7
PREVENIREA INFRACŢIUNILOR ŞI A ALTOR FAPTE
ANTISOCIALE — LATURĂ FUNDAMENTALĂ A
ACTIVITĂŢII POLIŢIENEŞTI

Tema 8
EXECUTAREA MĂSURILOR DE ORDINE ÎN SITUAŢII
SPECIALE
3

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 4

Tema 9
FOLOSIREA CÂINILOR DE SERVICIU ÎN ACTIVITATEA
ORGANELOR DE POLIŢIE

Tema 10
COMPETENŢELE UNITĂŢILOR DE POLIŢIE PRIVIND
ASIGURAREA RESPECTĂRII REGIMULUI MATERIALELOR
ŞI SUBSTANŢELOR SUPUSE AUTORIZĂRII

Tema 11
PROTECŢIA INFORMAŢIILOR CLASIFICATE

Tema 12
ORGANIZAREA ŞI EXECUTAREA ACTIVITĂŢII
DE MENŢINERE A SIGURANŢEI PUBLICE ÎN MEDIUL
URBAN

Tema 13
A. ÎNREGISTRAREA CETĂŢENILOR ROMÂNI ÎN EVIDENŢA
PUBLICĂ COMUNITARĂ ŞI ELIBERAREA ACTELOR DE
IDENTITATE

B. PROCEDURA SCHIMBĂRII DOMICILIULUI ŞI A

REŞEDINŢEI

C. ATRIBUŢIILE SERVICIILOR PUBLICE COMUNITARE

DE EVIDENŢĂ A PERSOANELOR PE LINIE DE STARE
CIVILĂ

Tema 14
SARCINILE UNITĂŢILOR DE POLIŢIE PRIVIND
ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA PAZEI OBIECTIVELOR,
BUNURILOR, VALORILOR ŞI PROTECŢIA PERSOANELOR

Tema 15
TRANSFERAREA ŞI ESCORTAREA ARESTAŢILOR
PREVENTIV, RETINUŢILOR SAU CONDAMNAŢILOR LA
PEDEAPSA ÎNCHISORII
4

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 5

TEMA 16
ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA LOCURILOR DE
REŢINERE ŞI AREST PREVENTIV ÎN CADRUL UNITĂŢILOR
DE POLIŢIE

Tema 17
ORGANIZAREA SERVICIULUI DE PERMANENŢĂ ÎN
CADRUL UNITĂŢILOR ŞI SUBUNITĂŢILOR DE POLIŢIE

Tema 18
ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA POLIŢIEI DE
PROXIMITATE

Tema 19
NOŢIUNI GENERALE PRIVIND ACTIVITATEA POLIŢIEI
RURALE

TEMA 20
COOPERAREA POLIŢIENEASCĂ INTERNAŢIONALĂ

Tema 21
ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA ADMINISTRAŢIEI
NAŢIONALE A PENITENCIARELOR DIN ROMÂNIA ŞI A
UNITĂŢILOR DIN SUBORDINEA ACESTEIA. PRIMIREA
PERSOANELOR PRIVATE DE LIBERTATE ÎN LOCURILE DE
DETENŢIE DIN SUBORDINEA ADMINISTRAŢIEI
NAŢIONALE A PENITENCIARELOR

BIBLIOGRAFIE

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 6

Tema 1
TACTICA POLIŢIENEASCĂ — RAMURĂ DE BAZĂ A
ÎNVĂŢĂMÂNTULUI DE SPECIALITATE

Probleme:
1. Scurt istoric privind evoluţia instituţiei poliţieneşti la români
2. Necesitatea studierii tacticii poliţieneşti
3. Definiţia, izvoarele şi obiectul tacticii poliţieneşti
4. Principiile fundamentale ale tacticii poliţieneşti
5. Corelaţiile tacticii poliţieneşti cu alte discipline

Creşterea rolului administraţiei de stat în societatea modernă determină

necesitatea cunoaşterii aprofundate a acesteia pentru a face posibilă organizarea
raţională şi funcţionarea sa eficientă.
La prima vedere s-ar putea crede că fiind vorba de o activitate pur
executivă, persoanele care-şi desfăşoară activitatea în afara administraţiei de stat ar
trebui doar să asculte şi să execute ordinele şi dispoziţiile primite de la organele
puterii de stat. În realitate, însă, fenomenul administrativ are esenţa şi
particularităţile sale privind prin prisma activităţii desfăşurate în condiţii specifice
de organele de poliţie.
Prin abordarea şi cercetarea ştiinţifică a instituţiei poliţiei se poate acţiona
cu eficienţă în activitatea sa, aceasta realizându-se prin observarea fenomenului
administraţiei poliţieneşti prin prisma normelor de drept care reglementează
organizarea şi funcţionarea organelor de poliţie, precum şi prin aspectele tehnice şi
tactice ale acestui fenomen. Această preocupare privind cunoaşterea specificului
activităţii poliţieneşti ne poate ajuta la delimitarea ştiinţifică a noţiunii de tactică
poliţienească.
6

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 7

Ştiinţa tacticii poliţieneşti are un rol important în formarea şi

perfecţionarea specialiştilor chemaţi să contribuie la apărarea vieţii, a demnităţii
omului, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, a avutului public şi privat, a
celorlalte drepturi şi interese legitime ale cetăţenilor şi ale comunităţii. Spre a
deveni un instrument util scopurilor pentru care a fost concepută, această disciplină
realizează analiza complexă a instituţiilor de bază ale poliţiei prin prisma
opiniilor colective rezultate din experienţa practică a muncii de poliţie.
Deşi tactica poliţienească prezintă un oarecare caracter de dificultate prin
abordarea integrală şi unitară a cunoştinţelor generale de bază necesare fiecărui
poliţist, indiferent de formaţiunea în care îşi desfăşoară activitatea, frumuseţea ei
constă în necesitatea corelării permanente a metodelor şi regulilor tactice adecvate
fiecărei situaţii concrete cu legile privind organizarea şi atribuţiile poliţiei, cu
normele de drept civil, drept penal, drept procesual penal, precum şi cu metodele şi
procedeele de tactică criminalistică.

1. SCURT ISTORIC PRIVIND EVOLUŢIA INSTITUŢIEI

POLIŢIENEŞTI LA ROMÂNI

Definirea noţiunii de poliţie a generat şi continuă să genereze discuţii

între specialiştii în domeniu.
În concepţia lui B. Barbu, poliţia derivă din cuvântul grecesc polis care
are semnificaţia de oraş. După Eugen Bianu ea derivă din cuvântul politea care
înseamnă activitatea de ordine în stat.
Potrivit autorilor lucrării Vocabularul juridic editat în Franţa în anul
1987, cuvântul poliţie provine din latinescul politia care reprezintă organizarea
politico-administrativă precum şi din cuvântul grecesc potea care înseamnă cetate.

1.1. INSTITUŢIA POLIŢIENEASCĂ PÂNĂ LA UNIREA

PRINCIPATELOR ROMÂNE
7

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 8

Ordinea publică, siguranţa persoanelor şi apărarea avutului erau

încredinţate comandanţilor de oşti, care, în această calitatea aveau şi atribuţii în
domeniul pazei, ordinii şi liniştii interne. Astfel, în Muntenia şeful poliţiei era
marele spătar, iar în Moldova era hatmanul. În subordinea acestora se aflau, după
cum urmează: ispravnicii, pârcălabii, privighetorii ocoalelor, căpitanii de oraş şi de
margini, polcovnicii de poteră, seimenii, zapcii şi străjerii.
Activitatea poliţienească în Bucureşti şi Iaşi era încredinţată câte unui
aga, denumire care a fost înfiinţată în anul 1620 de Radu Mihnea. Avea în
subordine străji în mahalale şi boiere, o închisoare specială şi un tribunal. Aga a
devenit mai târziu prefectul de poliţie al Capitalei1.
În judeţe, sarcina poliţienească era încredinţată spre realizare
ispravnicilor care erau administratorii judeţului şi în acelaşi timp judecătorii
locuitorilor fiind ajutaţi în activitatea lor de către zapcii, polcovnicii căpitani care
asigurau pază de hoţi în plăşi.
Modificări în activitatea poliţienească intervin sub domnitorul Vodă
Nicolae Caragea, care, la 1 septembrie 1782 a dat un pitac domnesc prin care se
interzice ieşirea din ţară a celor nemulţumiţi şi totodată a înfiinţat păşuşulul, adică
paşaportul.
În 1784 sub Vodă Mihai Şuţul au fost date instrucţiuni pentru prevenirea
infracţiunilor şi avertisment de sancţionare a neglijenţei organelor de executare. În
aceeaşi perioadă el dă primul pitac domnesc care prevedea cenzurarea tiparului.
Prima lege care prevedea organizarea poliţiei româneşti în principatele Române a
fost Regulamentul organic pus în aplicare în Muntenia în iunie 1831, iar Moldova
în ianuarie 1832. Aceasta legiferează straja pământească, instituţie care în
Moldova exista încă din 1774.
Conducerea poliţiei din Bucureşti şi Iaşi era încredinţată lui VEL AGA.
Bucureştiul erau împărţiţi în cinci vopsele, iar Iaşiul în cvartaluri a căror conducere
era încredinţată unui comisar.
Prin dispoziţiile regulamentului organic a fost înfiinţat Tribunalul de
8
1
Bianu, E., Ordinea obştească. Îndreptar profesional în ştiinţa poliţieneasc, Bucureşti, 1938, pag. 50;

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 9

Poliţie din Bucureşti şi Iaşi. Acest tribunal se pronunţa asupra calomniilor,

certurilor de prin cârciumi, găinăriilor şi altor vini mărunte, aplicând drept
pedeapsă poprirea la arestul poliţiei şi bătaia.
La 9 iunie 1850 sub domnia lui Ghica Vodă în Moldova prin opisul nr.
38 s-a publicat condica poliţienească care cuprinde 158 articole. Se făcea aici
diferenţierea dintre înalta poliţie şi obişnuita poliţie. Înalta poliţie se ocupa de
siguranţa statului, a domniei şi a guvernului, fiind reprezentată chiar de puterea
cârmuitoare. Obişnuita poliţie avea în atribuţiuni ordinea şi siguranţa comunală
în Iaşi şi în ţinuturi. Totodată se înfiinţează un corp de jandarmi pus la
dispoziţia poliţiei generale.
În aceeaşi perioadă, în Muntenia sub Vodă Gheorghe Bibescu în 1847 şi
Barbu Ştirbei în 1852 sunt reorganizate serviciile poliţieneşti, organele poliţiei
fiind completate cu noi elemente.

1.2. INSTITUŢIA POLIŢIENEASCĂ ÎNTRE UNIREA

PRINCIPATELOR ŞI INSTAURAREA DICTATURII

În anul 1864, prin Legea comunală a lui Alexandru Ioan Cuza pe lângă
primării a fost înfiinţată poliţia comunală, al cărei şef era primarul şi care avea
atribuţii în domeniul aplicării legii de poliţie comunală. În oraşele care numărau
mai mult de 3000 de locuitori conducerea poliţiei era încredinţată prefectului de
poliţie.
Agenţii poliţiei comunale erau salariaţi din bugetul comunei, măsură ce a
făcut ca poliţia comunală să fie independentă de poliţia administrativă.
Independenţa poliţiei comunale de poliţia administrativă crea unele neajunsuri, în
sensul că poliţia administrativă refuza uneori să-şi dea concursul cerut de comune,
motivând că acestea au agenţii lor speciali.
Acest conflict a fost curmat prin Legea din 12 iunie 1878 a lui Ion C.
Brătianu care acordă tuturor agenţilor comunali calitatea de ofiţer de poliţie
9
judiciară cu dreptul de a constata contravenţii. Această lege obligă poliţia

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 10

administrativă să execute măsurile de poliţie comunală cerute de primari.

Principiile legii Brătianu au fost confirmate prin legea lui Lascăr Catargiu
emisă la 23 iulie 1884 care făcea anumite precizări, astfel:
poliţia comunală se execută de către agenţii poliţiei administrative;
lasă la aprecierea oraşelor nevoia de a avea o poliţie specială;
se recunoaşte că agenţii poliţiei comunale au calitatea de a constata
contravenţii ca ofiţeri ai poliţiei judiciare.
Legea din 19 decembrie 1902 a lui Vasile Lascăr care prevedea
modificarea poliţiei comunale stabileşte totodată şi principiile care vor defini
activitatea poliţienească viitoare, astfel:
unitatea de conducere şi execuţie;
selecţionarea personalului;
stabilitatea şi moralitatea.
Modificări importante în activitatea poliţienească au fost realizate prin
diferite legi: în iunie 1905 prin legea lui Grigore Cantacuzino au fost înlăturate
principiile admisibilităţii şi stabilităţii permiţându-se intrarea în poliţie a poliţiştilor
experimentaţi şi merituoşi care au servit un an în poliţie şi au trecut examenul de
capacitate.
Legea lui Ion I.C. Brătianu din 15 martie 1907 suprimă examenul de
capacitate şi aptitudine, astfel că putem spune că a desfiinţat părţile inovatorii ale
legii lui Vasile Lascăr.
Cele mai importante modificări în organizarea şi desfăşurarea activităţii
poliţieneşti au fost adoptate prin elaborarea, la 21 iulie 1929, a Legii pentru
organizarea poliţiei generale a statului.
Această lege a fost promulgată sub ministeriatul lui Alexandru Vaida
Voievod într-o perioadă de afirmare a normelor Constituţiei din 1923, Legea din
21 iulie 1929 are drept caracteristice următoarele principii fundamentale:
unificarea, specializarea şi colaborarea;
stabilitatea;
10
intelectualizarea şi încadrarea;

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 11

ablaţiunea;
responsabilitatea personală a poliţistului.
La baza activităţii poliţiei, această lege a aşezat mai multe reguli: unitatea
de conducere, simplificarea, coeziunea, specializarea serviciilor şi organelor de
execuţie, coordonarea, disciplina ierarhică, descentralizarea.
Direcţia Generală a Poliţiei era condusă de un director şi de un
subdirector general fiind organizată pe trei direcţii, un inspector al gardienilor
publici şi un birou al jandarmeriei.
Direcţia Poliţiei Administrative avea ca sarcini controlarea bunei
executări a legilor şi regulamentelor referitoare la Poliţia administrativă în general.
Direcţia Poliţiei Judiciare răspundea de îndrumarea şi controlul activităţii
ofiţerilor şi agenţilor de poliţie judiciară privind constatarea infracţiunilor şi
trimiterea infractorilor în faţa instanţei.
Direcţia Poliţiei de Siguranţă conducea şi controla activitatea tuturor
ofiţerilor şi agenţilor acestei poliţii, aduna şi centraliza informaţiile primite din ţară
privind ordinea publică şi îndeplinea prin ofiţerii de poliţie, agenţii şi organele
speciale însărcinările serviciului de ordine publică şi siguranţa statului.
Serviciile exterioare ale Poliţiei generale a statului erau:
Prefectura Municipiului Bucureşti;
Inspectoratele Regionale de Poliţie;
Chesturile de Poliţie in municipii;
Poliţiile din oraşele reşedinţă de judeţ.
Serviciile de poliţie rurală erau:inspectoratele, legiunile, secţiile şi
posturile de jandarmi, care erau organizate şi funcţionau în cadrul şi după
dispoziţiile Legii Jandarmeriei Rurale din 1929 şi Regulamentul legii şi Statutul
Jandarmeriei Rurale din 1931.

11

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 12

1.3. INSTITUŢIA POLIŢIENEASCĂ ÎN PERIOADA

DICTATURII

Dictatura regală
Primul regim autoritar în România a fost instaurat în 1938 prin
proclamarea dictaturii regale.
Caracteristica esenţială a noului regim instaurat este aceea că a restrâns
drepturile şi libertăţile democratice, a renunţat la unele principii clasice ale
democratismului burghez.
Referitor la evoluţia activităţii instituţiei poliţieneşti putem arăta că în
această perioadă au fost emise mai multe legi şi decrete cu putere de lege care
vizau activitatea acestei instituţii. Astfel, la 18 iunie 1938 a fost adoptată Legea
pentru trecerea poliţiei urbane din judeţe sub conducerea legiunii de jandarmi, lege
ce a fost abrogată la 1 martie 1939 socotindu-se ca fiind ineficientă o astfel de
subordonare.
Legea pentru organizarea jandarmeriei din 3 iunie 1939 prevedea că
jandarmeria rurală este un corp militar instituit pentru a veghea pe teritoriul rural la
siguranţa de stat, la liniştea şi siguranţa publică, precum şi la executarea legilor şi
regulamentelor. La 3 octombrie 1939 printr-un decret-lege se înfiinţează Ministerul
Ordinei Publice şi Ministerul Propagandei Naţionale. Prin decretul-lege 2370/13
iulie 1940 se contopeşte Direcţia Generală a Poliţiei cu Corpul de Jandarmi şi
Prefectura Municipiului Bucureşti sub denumirea de Direcţia Generală a Poliţiei şi
Siguranţei Statului.

Dictatura militară
La 7 septembrie 1940 regele Carol al II-lea a abdicat în favoarea fiului
său Mihai care prin decretul-lege din 9 septembrie 1940 îl învesteşte pe
preşedintele Consiliului de Miniştri, generalul Ion Antonescu cu puteri depline la
conducerea statului.
12
Caracteristica principală a acestei perioade a fost reorganizarea

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 13

masivă a aparatului represiv – poliţie, jandarmerie, siguranţă.

Prin decretul-lege 3118/13 septembrie 1940 privitor la funcţionarea
serviciilor de poliţie generală a statului se abrogă decretul-lege 2370/13 iulie 1940
privitor la contopirea Direcţiei Generale a Poliţiei cu Corpul de Jandarmi şi
Prefectura. Au fost repuse în vigoare Legea de organizare a Poliţiei Generale a
Statului din iulie 1929 precum şi Legea pentru organizarea Jandarmeriei Rurale
din 23 martie 1929, respectiv Legea pentru Statutul Jandarmilor şi Personalului
Civil al Jandarmeriei din 29 iulie 1929.
Prin decretul-lege nr. 3801/13 noiembrie 1940 sunt reprimate întrunirile
sau manifestările care urmăresc o acţiune cu caracter de uneltire împotriva ordinii
sociale existente în stat. În cuprinsul art. 1 se stipula că acei care determină sau iau
parte la întruniri sau manifestări cu caracter politic, potrivit decretului-lege
3151/11 septembrie 1940 vor fi internaţi într-un lagăr de muncă sau li se va fixa
domiciliu obligatoriu. Ducerea la îndeplinire a acestor sancţiuni cădea în sarcina
Ministerului de Interne. În această perioadă au mai fost adoptate o serie de acte
normative de interes poliţienesc, cum ar fi: Decretul-lege nr. 3912 privind
reprimarea unor infracţiuni contra ordinii publice şi intereselor statului; Decretul-
lege din 6 februarie 1941 referitor la existenţa şi interesele statului.

Dictatura comunistă
În perioada de după 23 august 1944 în activitatea instituţiei poliţieneşti
române au survenit dese modificări care au fost generate de schimbările politice ce
au avut loc în societatea românească.
Ca o primă caracteristică a acestei perioade a fost aceea că a fost abrogată
legislaţia din perioada dictaturii militare fiind repuse în vigoare (cu anumite
rezerve) dispoziţiile Constituţiei din 1866, adnotată cu modificările ulterioare,
inclusiv cele ale Constituţiei din 1923.
După alegerile ce au avut loc în luna noiembrie 1946 în România s-a
instalat cu depline puteri regimul comunist. În reorganizarea
13
Ministerului de Interne se delimitează activitatea administrativă de cea

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 14

privitoare la ordinea şi siguranţa statului repartizându-se la subsecretariatele de stat

şi pregătind în modul acesta trecerea atribuţiilor administrative pe seama altor
departamente.
La 1 septembrie 1946 a fost elaborat Statutul Funcţionarilor Publici care
avea drept scop purificarea administraţiei publice de acei funcţionari care
incomodau noul regim. Este votată o nouă Constituţie în aprilie 1948 care consacră
abolirea monarhiei. În această perioadă are loc un amplu proces de restructurare a
organelor statului, în aşa fel încât funcţionarea acestora să corespundă orientărilor
formulate din răsărit.
La 30 august 1948 în locul Siguranţei Generale a Statului se înfiinţează
Direcţia Generală a Securităţii Poporului.
Prin Decretul 1023 din 16 martie 1949 se organizează Ministerul
Afacerilor Interne, iar în luna iunie a aceluiaşi an se înfiinţează Miliţia Populară în
locul Poliţiei şi Jandarmeriei.
În 1968 au fost reglementate organizarea şi funcţionarea Ministerului
Afacerilor Interne care avea în subordine: miliţia, pompierii, trupele de pază,
penitenciarele şi arhivele statului. În acelaşi timp a fost abrogat decretul privind
înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Securităţii Statului ca organism
independent faţă de Ministerul de Interne.
Prin Legea nr. 21/18 noiembrie 1969 privind Organizarea şi Funcţionarea
Miliţiei se accentuează subordonarea organelor de ordine conducerii politice
existente în vremea respectivă, în speţă partidului unic.
Normele juridice care reglementează activitatea miliţiei prevedeau
principii democratice: organele de miliţie îşi desfăşoară întreaga lor activitate pe
baza şi în executarea legii, asigură menţinerea ordinii publice şi respectarea
regulilor de convieţuire socială, apără proprietatea personală, drepturile şi
libertăţile persoanei. Cu timpul prevederile legii au rămas mai mult formale, ele
începând a fi completate sau înlocuite prin preţioase indicaţii de partid, miliţienii
devenind – cu sau fără voia lor – executanţi ai ordinelor activiştilor de
14
partid.

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 15

În anul 1972 se înfiinţează Ministerul de Interne prin fuzionarea

Consiliului Securităţii Statului cu Ministerul Afacerilor Interne. Acesta avea
sarcina de a înfăptui politica comuniştilor în domeniul apărării securităţii statului,
asigurării ordinii publice, apărării proprietăţii socialiste şi personale, a drepturilor
şi intereselor legale ale persoanelor, prevenirii şi descoperirii infracţiunilor.
Ministerul de Interne avea în compunere organele de securitate, miliţia,
unităţile şi formaţiunile militare de pompieri, penitenciarele şi arhivele statului.
În anul 1978 prin Decretul nr. 121 al Consiliului de Stat care se referea la
organizarea şi funcţionarea Ministerului de Interne, s-a schimbat denumirea
organului central de securitate, în Departamentul Securităţii Statului.
Se poate spune, în concluzie, că principiul esenţial care a guvernat
activitatea de ordine publică până în decembrie 1989 a fost conducerea acestuia de
către partidul comunist.

2. NECESITATEA STUDIERII TACTICII POLIŢIENEŞTI

Pentru realizarea stării de ordine şi pace, a climatului de siguranţă civică,

a unui mod de viaţă pe deplin democratic, un rol covârşitor îl are funcţionarea
instituţiei poliţieneşti în plenitudinea activităţii ei atât de complexe şi diversificate.
Poliţia acţionează prin mijloace specifice pentru cunoaşterea, prevenirea
şi combaterea activităţilor ilicite ale persoanelor despre care există date sau indicii
că se pregătesc să săvârşească sau au săvârşit fapte antisociale.
Măsurile întreprinse de organele de poliţie pentru cunoaşterea
activităţilor ilicite ale unor persoane îmbracă forme multiple, toate însă vizează
prevenirea săvârşirii de fapte antisociale, determinarea elementelor incorecte să
renunţe la săvârşirea de ilegalităţi sau punerea lor în imposibilitatea de a-şi înfăptui
planurile infracţionale.
Pentru îndeplinirea acestui deziderat organele de poliţie folosesc metode
şi mijloace specifice de muncă care vor să ducă la prevenirea săvârşirii de fapte
antisociale. 15

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 16

Cunoaşterea acestor metode şi procedee se realizează prin studierea

ştiinţei tacticii poliţieneşti, ea constituind dreptul poliţienesc aplicat.
Legile care reglementează relaţiile sociale prevăzând şi anumite
sancţiuni pentru încălcarea normelor stabilite de ele, nu precizează în cele mai
numeroase cazuri şi modalităţile concrete de acţiune pentru aplicarea lor.
Rămâne astfel un câmp destul de larg în care trebuie să intervină regulile tactice
pentru a asigura finalitatea prevederilor legale.
Cel ce cunoaşte temeinic tactica poliţienească are în mod sigur deschise
porţile către calea care duce la adoptarea unor soluţii judicioase, eficiente şi legale
în toate împrejurările, fiind în acelaşi timp în măsură să-şi asigure protecţia
personală în timpul acţiunii sale.
Numai pe această cale se poate asigura pe de o parte democraţia autentică
în care să fie garantată libertatea reală a oamenilor, iar pe de altă parte se realizează
intervenţia operativă şi eficientă a poliţiei.

3. DEFINIŢIA, IZVOARELE ŞI OBIECTUL TEORIEI ŞI

TACTICII POLIŢIENEŞTI

3.1. DEFINIŢIA TEORIEI ŞI TACTICII POLIŢIENEŞTI

Tactica poliţienească reprezintă acea ramură a dreptului poliţienesc

care se ocupă cu relaţiile concrete ce se stabilesc între poliţişti şi cetăţeni în
aplicarea legilor, în limita competenţei cu care sunt învestite organele de
poliţie, elaborarea şi aplicarea metodelor, procedeelor şi regulilor tactice de
acţiune a poliţiei în diverse împrejurări.

Această activitate este organizată şi se desfăşoară în mod ştiinţific şi în

baza legii, constituind dreptul poliţienesc aplicat.
Elementul central al tacticii poliţieneşti ca disciplină ştiinţifică îl
16
constituie cercetarea particularităţilor ce caracterizează modalităţile juridice şi

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 17

tactice de exercitare a competenţei unităţilor de poliţie.

Tactica poliţienească se ocupă de reglementarea relaţiilor sociale ce
contribuie la restabilirea ordinii de drept prin folosirea unor principii, metode şi
reguli tactice corespunzătoare.
Intervenţia poliţiei se face în limita respectării drepturilor omului.

3.2. IZVOARELE TACTICII POLIŢIENEŞTI

Formele juridice prin care se exprimă voinţa societăţii constituie

izvoarele juridice (formale) ale dreptului.

La bază tacticii poliţieneşti stau următoarele izvoare:

Constituţia României
Este izvor formal al acestei discipline deoarece ea stabileşte regulile
juridice cu caracter general care-şi găsesc aplicabilitatea în înfăptuirea rolului pe
care-l au organele de poliţie. Spre exemplu, în Constituţie se stipulează că tuturor
cetăţenilor români li se garantează inviolabilitatea persoanei. În temeiul acestei
prevederi fundamentale nici o persoană nu poate fi reţinută de către poliţist dacă
împotriva ei nu există probe sau indicii temeinice că a săvârşit o faptă prevăzută şi
pedepsită de lege. Tot astfel, în Constituţie se consacră inviolabilitatea
domiciliului. În virtutea acestei prevederi, tactica poliţienească delimitează
cazurile, procedura şi regulile tactice ce trebuie să fie respectate de către poliţişti la
întrarea în locuinţa persoanelor fizice.

Acte normative (legi, hotărâri, dispoziţii)

Izvorul principal al tacticii poliţieneşti derivă de la puterea legiuitoare
sub forma legilor generale şi speciale (în sens larg).
Legea pentru Organizarea şi Funcţionarea Poliţiei este considerată
ca fiind izvorul principal. Acest izvor17constituie cadrul legal constitutiv pe a

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 18

cărui temelie se înalţă întreaga structură privind organizarea şi funcţionarea

instituţiei poliţieneşti. În acest act normativ atribuţiile sunt prevăzute enunţiativ şi
nu limitativ. Aceasta înseamnă că atribuţiile date poliţiei trebuie înţelese ca o
exemplificare a rolului poliţienesc şi nu ca o limitare strictă a acestuia.
Dispoziţiile legale cuprinse în diferite legi speciale constituie izvoare
(surse laterale).
Aceste norme legale trebuiesc înţelese stricto senso deoarece ele
delimitează precis cadrul intervenţiei poliţieneşti. Ele pot fi împărţite în:
surse laterale directe care se ocupă nemijlocit (expresis verbis) de
activitatea poliţienească;
surse laterale indirecte care fără a se ocupa direct de activitatea
poliţienească exercită totuşi o ingerinţă indirectă în domeniul acestora.
Toate aceste acte normative sunt considerate izvoare ale tacticii
poliţieneşti deoarece procedeele şi regulile tactice stabilite de această disciplină au
la bază normele legale.

Instrucţiunile aprobate prin ordin al ministrului Administraţiei şi

Internelor
Ele constituie izvoare ale tacticii poliţieneşti deoarece stabilesc îndrumări
amănunţite pentru anumite domenii de activitate ale poliţiei.

Dispoziţiile Inspectoratului General al Poliţiei Române (instrucţiuni

şi îndrumările de linie)
Constituie izvoare ale tacticii poliţieneşti deoarece stabilesc metode,
procedee şi îndrumări tactice pentru anumite formaţiuni, linii de muncă ori
compartimente.

Experienţa pozitivă generalizată a organelor de poliţie

Regulile şi îndrumările de ordin tactic reprezintă o generalizare a
18
practicii poliţieneşti, o selectare a experienţei acumulate în această

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 19

muncă instituţionalizată dar care se înscrie strict în limitele legii. Studiindu-se

critic modul de rezolvare a diverselor situaţii ce se ivesc în exercitarea drepturilor
şi îndatoririlor legale de serviciu şi reţinându-se învăţămintele corespunzătoare din
analiza succeselor dar şi a eşecurilor, se ajunge la soluţionarea şi recomandarea
celor mai potrivite moduri de acţiune bazate pe reguli tactice judicioase, eficiente
şi legale.
Practica exercitării drepturilor şi îndatoririlor de serviciu în realizarea
prevenirii şi combaterii infracţiunilor şi contravenţiilor constituie o permanentă şi
inepuizabilă sursă de îmbogăţire a cunoştinţelor tactice. Aceste cunoştinţe izvorâte
din practică exercită la rândul lor o influenţă pozitivă asupra practicii prin
generalizarea celor mai eficiente metode şi procedee de acţiune.
În concluzie, practica face posibilă îmbogăţirea cunoştinţelor şi regulilor
tactice, dar, în acelaşi timp, aceasta este influenţată pozitiv de aceste reguli tactice.
În raport de situaţia în care se află sau în care trebuie să acţioneze pentru
prevenirea şi constatarea faptelor antisociale, poliţistul, apelând la experienţa
acumulată îşi alege un mod sau altul de acţiune, recurge la o metodă sau alta ori
schimbă o metodă sau procedeu cu altele, reuşind astfel să obţină efectul scontat.
Desigur însă, regulile şi îndrumările tactice nu pot constitui reţete şi soluţii şablon
care să se poată aplica de la un caz la altul, fiind nevoie să intervină orientarea şi
discernământul poliţistului.
Regulile tactice nu pot înlocui capacitatea selectivă, intuiţia rapidă ori
flerul profesional al poliţistului, pentru că în practică întâlnim o multitudine de
situaţii ori chiar aspecte variate în cadrul unor cazuri asemănătoare.

3.3. OBIECTUL TACTICII POLIŢIENEŞTI

Tacticii poliţieneşti îi revin spre reglementare legală relaţiile sociale

ocazionate de activitatea organizată pentru menţinerea sau restabilirea ordinii de
drept.
Normele juridice (legea de19organizare, funcţionare şi atribuţiile

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 20

poliţiei) prescriu limitele în care organele de poliţie sunt chemate să îndeplinească

activităţile necesare asigurării ordinii de drept, stabilesc atribuţiile, drepturile,
îndatoririle şi competenţa cadrelor de poliţie. Intervenţia poliţienească se realizează
astfel încât să nu fie lezate drepturile şi interesele legale ale cetăţenilor.

În concluzie, obiectul acestei discipline îl constituie modurile de

acţiune ale organelor de poliţie pentru îndeplinirea atribuţiilor legale de
serviciu, respectiv metodele, procedeele, mijloacele şi regulile tactice folosite
în această acţiune.

4. PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE TACTICII

POLIŢIENEŞTI

În pregătirea şi desfăşurarea activităţilor de tactică poliţienească

trebuie să fie respectate principiile de bază ale oricărei discipline juridice.
Activitatea complexă şi variată pe care o desfăşoară organele de poliţie, precum
şi întregul arsenal de metode, procedee şi mijloace de cercetare se încadrează în
limitele unor principii viabile şi necesare.

4.1. NOŢIUNEA DE PRINCIPIU FUNDAMENTAL AL

TACTICII POLIŢIENEŞTI

Categoria juridică teoretică cu largi implicaţii practice, noţiunea de

principiu fundamental al tacticii poliţieneşti se conturează ca o regulă cu caracter
general a acestui drept poliţienesc aplicat.

Prin principiile de bază ale acestei discipline se înţeleg regulile cu

caracter general în temeiul cărora este reglementată întreaga activitate a
organelor de poliţie.
Ele constituie ideile diriguitoare fundamentale potrivit cărora este
organizată şi se desfăşoară întreaga activitate a poliţiei, oglindind trăsăturile
esenţiale ale acesteia.
20

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 21

4.2. ANALIZA PRINCIPIILOR FUNDAMENTALE ALE

TACTICII POLIŢIENEŞTI

Printre principiile care stau la bază organizării şi desfăşurării întregii

activităţi a organelor de poliţie se înscriu:

LEGALITATEA
Respectarea legilor statului şi a celorlalte acte normative întemeiate pe
legea fundamentală a ţării constituie o îndatorire generală a tuturor organelor
statului, organizaţiilor şi cetăţenilor.
Principiul legalităţii tacticii poliţieneşti este o transpunere în plan
particular a principiului general al legalităţii. Între cerinţele principiului legalităţii
acestei discipline se înscrie şi aceea ca activitatea poliţiei să se desfăşoare în
condiţiile şi formele cerute de lege în aşa fel încât să se facă uz de lege în toate
situaţiile când este necesar, dar în acelaşi timp să nu se facă abuz în aplicarea legii.
Înfăptuirea legalităţii în munca unităţilor de poliţie are o deosebită
însemnătate, deoarece:
măsurile întreprinse de către unităţile de poliţie pot afecta drepturile şi
libertăţile persoanelor atunci când nu sunt în concordanţă cu normele
legale;
unităţile de poliţie fiind destinate să contribuie la aplicarea întocmai a
legilor în strictă conformitate cu interesele comunităţii, ale statului,
măsurile luate de acestea pot avea mari implicaţii sociale, ele
angajând de fapt ţara, întreaga societate.
Principiul legalităţii se asigură prin:
Cunoaşterea temeinică a prevederilor legale, a ordinelor,
regulamentelor şi instrucţiunilor interne de muncă.
Obligaţia însuşirii literei şi spiritului legii este atât de elementară încât nu
mai trebuie făcute comentarii privind21această necesitate.

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 22

Controlul pe toate treptele ierarhice a modului în care se respectă

normele legale în activitatea cadrelor de poliţie.
Experienţa izvorâtă din practică ne arată că lipsa controlului asupra
subordonaţilor poate favoriza încălcarea legalităţii, prin săvârşirea de abuzuri ori
practici arbitrare şi prin comiterea de erori.
Autocontrolul permanent al poliţistului în activitatea sa profesională.
Este vorba în fond de un proces continuu de autoreglare şi educaţie, de o
confruntare responsabilă a prevederilor legale cu ceea ce a întreprins sau urmează
să întreprindă poliţistul.
Promovarea consecventă a cultului legii.
Educarea poliţiştilor în spiritul respectului desăvârşit faţă de lege
constituie una dintre coordonatele de bază ale pregătirii acestora realizată în
procesul de învăţământ desfăşurat în instituţiile de profil.
Profesia de poliţist este în fond şi o profesiune de credinţă, legea fiind
pentru acesta ca Biblia pentru un credincios.

PRINCIPIUL LEGĂTURII CADRELOR DE POLIŢIE CU

CETĂŢENII
Îndeplinirea atribuţiilor legale ce revin poliţiei este uşurată într-o
oarecare măsură prin realizarea acestei legături.
Viaţa a demonstrat că solicitarea şi primirea sprijinului cetăţenesc
contribuie la prevenirea, combaterea şi descoperirea faptelor antisociale.
Cunoaşterea populaţiei din sectorul de responsabilitate, permanenta
atitudine de solicitudine şi politeţe în relaţiile cu aceasta constituie cea mai bună
modalitate de atragere în rezolvarea sarcinilor profesionale ale cadrelor de poliţie.

PRINCIPIUL ASIGURĂRII SECRETULUI MUNCII

(CONSPIRATIVITĂŢII)
Acest principiu presupune asigurarea secretului activităţilor care
22

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 23

se întreprind ori urmează să fie întreprinse de către organele de poliţie.

Conspirativitatea este expresia unei înalte pregătiri etico-profesionale şi a
responsabilităţii pe care o presupune calitatea de poliţist.
Ştiut fiind că orice abatere de la conspirativitate, oricât de mică ar părea,
poate cauza mari dificultăţi şi complicaţii, înţelesul proverbului vorba este de
argint iar tăcerea de aur îşi găseşte deplina semnificaţie în acest caz.
Într-o indisolubilă legătură cu apărarea secretului muncii se află şi
respectarea cerinţelor compartimentării muncii. Aceasta nu înseamnă nici pe
departe lipsa de încredere sau de colegialitate, ci pur şi simplu afirmarea rigorilor
profesiei.

PRINCIPIUL COOPERĂRII ÎN MUNCĂ ÎNTRE UNITĂŢILE,

FORMAŢIUNILE ŞI CADRELE DE POLIŢIE
Fiecare unitate, formaţiune şi cadru de poliţie nu trebuie să omită nici un
moment ideea responsabilităţii pentru realizarea eficientă a atribuţiilor la scara
întregului aparat de poliţie.
Conceptual, cooperarea în muncă presupune:
coordonarea acţiunilor executate de către unităţile, formaţiunile şi
cadrele de poliţie în ce priveşte scopul, locul, timpul şi procedeele de
executare a misiunilor;
orientarea şi unirea eforturilor acestora pentru realizarea obiectivelor
stabilite.

 Cooperarea între unităţile de poliţie

Unităţile de poliţie au o anumită competenţă teritorială şi implicit o
responsabilitate în limitele unităţii administrativ-teritoriale în care funcţionează.
Dar fenomenul infracţional nu este limitat teritorial, ci adeseori îşi
extinde aria la nivelul întregii ţări sau chiar depăşeşte cadrul naţional.
Gama problemelor ce fac obiectul cooperării între organele de
23
poliţie este largă. Cu titlu de exemplu, relevăm câteva aspecte mai importante:

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 24

prinderea infractorilor daţi în urmărire locală sau generală (evadaţi,

dezertori ori cei care se sustrag de la executarea pedepsei);
controlul mişcării infractorilor voiajori;
descoperirea autorilor furturilor de autovehicule ori ai accidentelor de
circulaţie care au părăsit locul faptei;
executarea unor acţiuni şi controale comune;
desfăşurarea unor activităţi de cercetare penală;
rezolvarea unor cazuri de dispariţii de persoane sau existenţa unor
cadavre neidentificate;
pentru identificarea unor bunuri furate şi valorificarea în alte
localităţi.
 Cooperarea între formaţiunile de poliţie
Volumul, varietatea şi complexitatea problemelor date în competenţă
poliţiei au determinat crearea de formaţiuni (compartimente) specializate în
principalele domenii de activitate. Dar, oricât de mult şi-ar adânci specializarea,
formaţiunile de poliţie nu pot şi nu trebuie să acţioneze izolat, deoarece eficienţa ar
fi scăzută.
Principalele forme în care se materializează cooperarea între formaţiunile
de poliţie sunt:
acţiuni şi controale comune;
schimbul reciproc de date şi informaţii;
analiza şi şedinţe de lucru comune;
instructajul de specialitate;
schimbul de experienţă, propuneri şi sugestii.
 Cooperarea între cadrele de poliţie
Această cooperare se impune din aceleaşi considerente arătate mai sus.
Atunci când un cadru de poliţie întră în posesia unor date care-i interesează pe
colegii săi, îi informează operativ în legătură cu acestea.
24

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 25

PRINCIPIUL OPERATIVITĂŢII
În apărarea avutului public şi privat, a drepturilor şi intereselor
persoanelor, a întregii ordini de drept, organele de poliţie trebuie să acţioneze cu
operativitate, deoarece orice întârziere nejustificată duce la amplificarea
prejudiciilor materiale şi morale aduse întrunirilor legale ale cetăţenilor şi
comunităţii.

PRINCIPIUL AFLĂRII ADEVĂRULUI

Activităţile complexe şi variate desfăşurate de unităţilor de poliţie trebuie
să asigure aflarea adevărului cu privire la: faptele antisociale săvârşite,
împrejurările în care s-au comis, cauzele care le-au favorizat, condiţiile care le-au
generat, persoana făptuitorului.
Aflarea adevărului presupune, în mod obiectiv, existenţa concordanţei
între concluziile la care ajung unităţile de poliţie şi realitatea concretă privind fapta
antisocială şi autorul acesteia.
Comportarea corectă, principială a cadrelor de poliţie dă conţinut finalului
activităţii acestora legat de aflarea adevărului şi promovarea soluţiilor legale
corespunzătoare. Acest principiu constituie o condiţie sine qua non (fără de care nu se
poate) a asigurării principiului legalităţii în munca de poliţie.

PRINCIPIUL OFICIALITĂŢII
Caracterul oficial îmbracă toate activităţile legal desfăşurate de unităţile
de poliţie, deci nu numai împotriva subiecţilor faptelor antisociale. De exemplu,
activităţile la regimul circulaţiei şi evidenţa populaţiei au caracter oficial datorită
faptului că emană de la organe investite cu girul autorităţii de stat.
Principiul oficialităţii constituie regula activităţii unităţilor de poliţie,
excepţiile fiind limitate prin lege.

PRINCIPIUL ROLULUI ACTIV AL UNITĂŢILOR DE

25
POLIŢIE

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 26

Este considerat ca esenţial în aflarea adevărului şi implicit în asigurarea

legalităţii măsurilor întreprinse. El constă în obligaţia unităţii de poliţie de a
depune diligenţele necesare pentru lămurirea cauzelor aflate în lucru, sub toate
aspectele.

5. CORELAŢIILE TACTICII POLIŢIENEŞTI CU ALTE

DISCIPLINE

Ştiinţa tacticii poliţieneşti are un caracter interdisciplinar deoarece

această disciplină foloseşte în mod critic şi creator, date şi cunoştinţe pe care le
pot oferi alte discipline de care este indisolubil legată.
Considerăm că tactica poliţienească nu preia pur şi simplu rezultatele
dobândite de celelalte ştiinţe juridice şi sociologice, ci foloseşte judicios
cunoştinţele dobândite de acestea, raportându-le la obiectul care-i este propriu.
Printre disciplinele cu care se interferează tactica poliţienească ca
disciplină juridică de specialitate, amintim:

CORELAŢIA CU DREPTUL ADMINISTRATIV

Administraţia, ca formă fundamentală de activitate a statului, se
realizează printr-o categorie specială de instituţii denumite instituţii ale
administraţiei de stat, unităţile de poliţie făcând parte din această categorie.
În acest sens se poate spune că esenţa organizării şi funcţionării
instituţiilor administraţiei de stat este comună, însă, fiecare dintre ele are
particularităţi specifice. Astfel, tactica poliţienească are stabilite îndrumări,
orientări, metode şi procedee specifice pentru activitatea unităţilor de poliţie.

CORELAŢIA CU DREPTUL CONSTITUŢIONAL

La baza oricărei activităţi juridice stau normele de drept constituţional
care stabilesc principiile fundamentale ale tuturor disciplinelor juridice. Deci,
26

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 27

ele constituie şi instrumentele active de coordonare a activităţii unităţilor de poliţie.

Metodele, procedeele şi regulile tactice folosite de poliţişti pentru
îndeplinirea obligaţiilor de serviciu se înscriu în limitele şi sensurile legii
fundamentale a ţării „Constituţia‖.

CORELAŢIA CU DREPTUL PENAL

Reacţia unităţilor de poliţie faţă de cei care întră în conflict cu legea
penală nu este arbitrară, ci dimpotrivă, chibzuită şi amplu reglementată prin
dispoziţiile legii.
În cadrul exercitării drepturilor şi îndatoririlor generale de serviciu,
poliţiştii constată infracţiuni, situaţie în care este necesară aplicarea în practică a
dispoziţiilor legii penale.

CORELAŢIA CU DREPTUL PROCESUAL PENAL

Între săvârşirea unei infracţiuni şi aplicarea unei sancţiuni penale pentru
autor se situează procesul penal ca activitate organizată în vederea pronunţării unei
soluţii corespunzătoare datelor concrete ale fiecărei cauze penale în parte.
La desfăşurarea procesului penal participă organele judiciare şi părţile
interesate în rezolvarea cauzelor, organele de cercetare penală ale poliţiei
efectuează actele de cercetare penală date în competenţa lor.
Pentru administrarea probelor necesare, aceste organe trebuie să
efectueze acte procedurale, cum ar fi: percheziţii, reconstituiri, cercetare la faţa
locului etc.
Dacă ne referim doar la percheziţia domiciliară, Codul de procedură
penală prevede cazurile când poliţiştii pot întra în locuinţa persoanelor fizice. Dar,
în lege nu pot fi prevăzute şi îndrumările de ordin tactic pentru organele de poliţie,
această sarcină revenindu-i tacticii poliţieneşti.

CORELAŢIA CU DREPTUL CIVIL ŞI

27

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 28

DREPTUL
PROCESUAL CIVIL
Reglementările de drept civil şi de drept procesual civil interesează în
bună măsură tactica poliţienească, unităţile de poliţie trebuind să cunoască şi să
aplice normele juridice ale acestor ramuri de drept.

CORELAŢIA CU DREPTUL POLIŢIENESC

Atât în tactica poliţienească cât şi în dreptul poliţienesc, ca discipline
înrudite, găsim, faţă în faţă interesul general cu cel individual. Ambele servesc
interesul statului (interes general) care are la îndemână puterea publică împotriva
persoanei care a încălcat legea(interes individual).
În baza originii lor comune, aceste discipline se identifică atât cu
interesul statului emanând din puterea publică suverană a acestuia, cât şi drepturile
şi interesele legale ale cetăţenilor pe care trebuie să le apere. Dreptul poliţienesc
reglementează cadrul legal al intervenţiei poliţieneşti, iar tactica poliţienească
stabileşte modul concret şi amănunţit în care aceasta se face (metode, mijloace,
procedee, reguli tactice).
De exemplu, în cadrul dreptului poliţienesc este reglementată procedura
constatării contravenţiilor şi a aplicării sancţiunilor contravenţionale împotriva
făptuitorilor, dar aspectele practice vizând reguli tactice ce trebuie să fie respectate
pentru îndeplinirea acestei atribuţii legale sunt reliefate de tactica poliţienească.

CORELAŢIA CU CRIMINOLOGIA
Criminologia abordează problemele stării, dinamicii şi ale cauzalităţii
infracţiunilor.
Având în vedere natura, starea, dinamica şi cauzalitatea fenomenului
infracţional în condiţiile concrete din ţara noastră, atât criminologia, cât şi tactica
poliţienească acţionează în două direcţii principale: pe de o parte acţiunea
preventivă destinată restrângerii criminalităţii, iar pe de altă parte
28
reacţia socială împotriva faptelor deja săvârşite prin descoperirea şi tragerea

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 29

la răspundere penală a infractorilor.

Este firesc să fie aşa, deoarece problemele comportamentului antisocial
sunt prin natura lor pluridisciplinare şi comportă o abordare conceptuală şi
operaţională conjugată. Fenomenul infracţional se înfăţişează cercetării ştiinţifice
sub multiple şi variate unghiuri vizuale, sub diverse orizonturi disciplinare.
Deşi într-un anumit sens se înrudesc, fiecare din aceste discipline are un
obiect distinct şi acţionează prin metode, mijloace şi procedee specifice.
În timp ce ştiinţa criminologiei investighează fenomenul infracţional prin
prisma cauzelor care l-au generat şi a condiţiilor care l-au favorizat, ştiinţa tacticii
poliţieneşti abordează şi cercetează căile, metodele, mijloacele şi regulile tactice
concrete ale intervenţiei poliţieneşti împotriva autorilor faptelor antisociale.

29

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 30

Tema 2
POLIŢIA ROMÂNĂ INSTITUŢIE FUNDAMENTALĂ A
STATULUI DE DREPT, ORGANIZARE ŞI ATRIBUŢII

Probleme:
1. Structura organizatorică a poliţiei.
2. Atribuţiile poliţiei române.
3. Autoritatea teritorială de Ordine Publică.

1. STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A POLIŢIEI

1.1. LOCUL ŞI ROLUL POLIŢIEI ÎN ANSAMBLUL
ORGANELOR STATULUI

Conform Constituţiei României „România este un stat de drept,

democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor,
libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă
valori supreme şi sunt garantate‖.
În cadrul puterii executive, ca organ central al acesteia se numără şi
Ministerul Administraţiei şi Internelor, care asigură aplicarea legilor, a hotărârilor
şi ordonanţelor Guvernului României precum şi a hotărârilor Consiliului Suprem
de Apărare a Ţării.
Acest minister asigură în activitatea ce o desfăşoară aplicarea legilor,
decretelor, hotărârilor şi ordonanţelor guvernului, precum şi hotărârile Consiliului
Suprem de Apărare a Ţării.
Ministerul Administraţiei şi Internelor are o structură organizatorică
funcţională ca orice alt minister şi o structură de specialitate, având în compunere
agenţii, institute, centre, direcţii specifice potrivit scopului ce stă la baza
funcţionării sale. 30

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 31

În cadrul ministerului activitatea este compartimentată pe unităţi

centrale şi teritoriale la nivel de inspectorate, direcţii generale, comandamente de
armă, direcţii, servicii şi alte compartimente de muncă.
Conducerea Ministerului Administraţiei şi Internelor se exercită de către
ministru, pe lângă care funcţionează un organ consultativ colegiul ministerial.
În aplicarea prevederilor legale, ministrul emite ordine, regulamente şi
instrucţiuni.
Ministrul răspunde de activitatea ce o desfăşoară ministerul în faţa
Guvernului, iar ca membru al Guvernului în faţa Parlamentului României.
Organizarea MAI :
A. Aparat central:
1. Corpul de Control al Ministrului
2. Direcţia Generala Audit Intern
3. Direcţia Generală Financiară
4. Direcţia Generală Management Resurse Umane
5. Direcţia Generală pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei
6. Direcţia Generală Management Operaţional
7. Unitatea Centrală pentru Reforma Administraţiei Publice
8. Direcţia pentru Dezvoltarea Capacităţii Administrative
9. Direcţia pentru Politici Fiscale şi Bugetare Locale
[Link]ţia Generală pentru Relaţiile cu Instituţiile Prefectului
[Link]ţia Generală pentru Relaţia cu Comunităţile Locale
[Link]ţia Generală Afaceri Europene şi Relaţii Internaţionale
[Link]ţia Generală Juridică
[Link]ţia Medicală
[Link]ţia Generala Logistică
[Link]ţia Informare şi Relaţii Publice
[Link] General

31

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 32

B. Structuri / Unităţi subordonate :

1. Direcţia Generală Anticorupţie
2. Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă
3. Centrul Informatic Naţional al Ministerului Administraţiei şi
Internelor (e-administraţie)
4. Institutul de Studii pentru Ordine Publică
5. Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Administraţiei şi Internelor
6. Direcţia Generală de Paşapoarte
7. Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor
8. Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă
9. Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de
Date
[Link] Roman pentru Imigrări
[Link] Naţionale
[Link] de politie "Alexandru Ioan Cuza"
[Link]ţia Română
[Link] Română
[Link]ţia de Frontieră Română
[Link] General de Aviaţie al Ministerului Administraţiei şi
Internelor
[Link] Sportiv "Dinamo" Bucureşti
[Link] de Politici Publice
[Link] Responsabilului cu Protecţia Datelor Personale

C. Agenţii / Instituţii / Autorităţi

1. Agenţia Naţională Antidrog
2. Agenţia Naţională Împotriva Traficului de Persoane
3. Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară
4. Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici
32
5. Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 33

Probleme Speciale
6. Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare
de Utilităţi Publice
7. Instituţia Prefectului
8. Societatea Comerciala "COMICEX S.A."
Fiind parte integrantă a structurii organizatorice a Ministerului
Administraţiei şi Internelor, Poliţia Română are calitatea de organ al administraţiei
de stat, fiind instituţia specializată care îşi desfăşoară activitatea pe bază şi în
vederea executării legii.

1.2. STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A POLIŢIEI ROMÂNE

Potrivit Constituţiei, Poliţia face parte din sistemul naţional de apărare a

ţării desfăşurându-şi activitatea pe bază prevederilor Legii nr. 218/2002 privind
organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române şi Legii nr. 360 /2002 privind statutul
poliţistului.
Conform Legii nr. 218/2002 Poliţia Română este instituţia specializată a
statului, care exercită pe teritoriul ţării atribuţiile privind apărarea drepturilor şi
libertăţilor fundamentale ale persoanelor, a proprietăţii private şi publice,
prevenirea şi descoperirea infracţiunilor respectarea ordinii şi liniştii publice, în
condiţiile legii.
Structura organizatorică a Poliţie Române:
1. Inspectoratul General al Poliţiei Române
2. Unităţi teritoriale aflate în subordinea IGPR, DGPMB şi
inspectoratele judeţene de poliţie
3. Instituţii de învăţământ pentru formarea şi pregătirea continuă a
personalului
4. Alte unităţi necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor specifice poliţiei
înfiinţate potrivit legii
33
I.G.P.R. este condus de un inspector general numit la propunerea

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 34

ministrului Administraţiei şi Internelor prin decizie a Primului ministru, ajutat de

un număr de adjuncţi, numiţi la propunerea Inspectorului General de către
ministrului Administraţiei şi Internelor după consultarea Corpului Naţional al
Poliţiştilor.
În cadrul I.G.P.R. funcţionează Consiliul Superior constituit din
inspectorul general al I.G.P.R. adjuncţii acestuia, şefii direcţiilor generale şi ai
direcţiilor din I.G.P.R., cinci şefi ai unităţilor teritoriale (IPJ) desemnaţi prin rotaţie
în fiecare an, preşedintele Corpului Naţional al Poliţiştilor .
Consiliul Superior se întruneşte o dată pe trimestru sau ori de câte ori este
nevoie, analizează şi hotărăşte activităţile poliţiei, hotărâri ce se iau cu 2/3 din
voturile membrilor săi aducându-se la îndeplinire prin grija inspectorului general.
Totodată inspectorul general poate emite dispoziţii obligatorii pentru
personalul din subordine după consultarea Corpului Naţional al Poliţiştilor şi
Consiliul Superior.
A. Inspectoratul General al Poliţiei Romane are în structura să
organizatorică direcţii, servicii şi birouri ale căror atribuţii şi competenţă sunt
stabilite prin Regulamentul de organizare şi funcţionare al I.G.P.R., aprobat prin
ordin al ministrului Administraţiei şi Internelor. Cea mai mare parte din aceste
compartimente de muncă le vom găsi şi la celelalte unităţi de poliţie din teritoriu,
purtând denumiri în funcţie de nivelul ierarhic al unităţii respective de poliţie.
Structura organizatorică a I.G.P.R. :
I. UNITĂŢI CENTRALE

1. Direcţia Cabinet

2. Direcţia Financiară

3. Direcţia Management Resurse Umane

4. Direcţia Control Intern

5. Centrul Operaţional

6. Centrul de Cooperare34 Poliţienească

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 35

Internaţională

7. Unitatea Centrală de Analiză a Informaţiilor

8. Serviciul Afaceri Europene, Programe şi Relaţii Internaţionale

9. Oficiul Juridic

10. Direcţia de Ordine Publică

11. Direcţia Rutieră

12. Serviciul Transporturi

13. Direcţia de Investigaţii Criminale

14. Direcţia de Investigare a Fraudelor

15. Direcţia Arme, Explozivi şi Substanţe Periculoase

16. Direcţia de Combatere a Criminalităţii Organizate

17. Direcţia Operaţiuni Speciale

18. Structura de securitate

19. Direcţia Comunicaţii si Tehnologia Informaţiei

20. Direcţia de Logistică

21. Direcţia Cazier Judiciar, Statistică şi Evidenţă Operativă

22. Institutul de Criminalistică

23. Oficiul Naţional pentru Protecţia Martorilor

24. Revista Poliţia Româna

25. Institutul de Cercetare şi Prevenire a Criminalităţii

26. Serviciul Administrativ

27. Serviciul Independent pentru Intervenţii şi

Acţiuni Speciale 35

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 36

II. UNITĂŢI TERITORIALE

Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti;
41 inspectorate judeţene de poliţie.

III. UNITĂŢI DE ÎNVĂTĂMÂNT

Centrul de Formare şi Perfecţionare a Poliţiştilor "Nicolae
Golescu" Slatina
Şcoala de Agenţi de Politie „Vasile Lascăr" Câmpina
Şcoala de Agenţi de Poliţie ―Septimiu Mureşan‖ Cluj-Napoca
Centrul Chinologic "Dr. Aurel Greblea" Sibiu
În plan teritorial unităţile de poliţie cooperează cu prefecţii, autorităţile
administraţiei publice locale, autorităţile judecătoreşti, serviciile publice
descentralizate şi celelalte organe centrale şi cu reprezentanţii comunităţii.
Totodată Legea 218/2002 stabileşte că unităţile de poliţie în vederea
îndeplinirii eficiente a atribuţiilor de comun acord pot încheia protocoale cu
autorităţile administraţiei publice locale.
B. În plan teritorial funcţionează unităţi de poliţie.
Unitatea de poliţie este acea diviziune organizatorică a aparatului de
poliţie prin care se realizează atribuţiile legale pe un anumit teritoriu de
competenţă (judeţ, municipiu, oraş, comună).
1. Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti (D.G.P.M.B.)
condusă de un director general ajutat de adjuncţi. În cadrul D.G.P.M.B.
funcţionează servicii de specialitate pe care le găsim şi în cadrul inspectoratelor
judeţene de poliţie.
De asemenea D.G.P.M.B. are în subordine unităţi de poliţie ale
sectoarelor urbane corespunzător împărţirii administrativ teritoriale a municipiului
Bucureşti, respectiv 6 sectoare de poliţie urbană. În cadrul fiecăruia din cele 6
sectoare ale municipiului Bucureşti funcţionează secţii de poliţie al cărui număr se
stabileşte prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, în funcţie
36

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 37

de întinderea teritoriului, numărul populaţiei, numărul şi importanţa obiectivelor

economice, sociale şi politice, precum şi de sarcinile specifice de activitate.
Structura organizatorică internă a D.G.P.M.B. se prezintă astfel:
1. Serviciul cabinet
2. Serviciul de analiză a informaţiilor
3. Serviciul resurse umane
4. Serviciul control intern
5. Serviciul juridic
6. Serviciul financiar
7. Biroul psihologie
8. Biroul relaţii internaţionale
9. Brigada rutieră
[Link] omoruri
[Link] investigaţii criminale
[Link] de investigare a fraudelor
[Link] furturi de autovehicule
[Link] arme, explozivi şi substanţe periculoase
[Link] de ordine publică
[Link] de analiză şi prevenire a criminalităţii
[Link] operaţional
[Link] de poliţie metrou
[Link] special de intervenţie rapidă
[Link] de securitate
[Link] de poliţie canină
[Link] pirotehnic
[Link] de logistică
[Link] cazier judiciar, statistică şi evidenţă operativă
[Link] independent de reţinere şi arestare preventivă
[Link] de comunicaţii şi informatică
37
[Link] dispecerat şi control acces

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 38

[Link] criminalistic
Structura organizatorică a sectoarelor de poliţie din municipiul Bucureşti
Cele 6 sectoare de poliţie din cadrul D.G.P.M.B. au fiecare un şef de
sector, un adjunct şef sector şi inspectori de specialitate.
În subordinea fiecărui sector din cele 6 ce corespund împărţirii
administrativ-teritoriale a municipiului Bucureşti se găsesc secţii de poliţie.
Sectorul de poliţie are 4-5 secţii de poliţie, la comanda cărora există un
şef de secţie, un adjunct şi şefi formaţiuni de specialitate la nivel de birouri :
BIROUL INVESTIGAŢII CRIMINALE,
BIROUL ORDINE PUBLICĂ,
BIROUL CRIMINALISTIC,
SECRETARIAT, EVIDENŢE OPERATIVE ŞI DESERVIRE,
PERSONAL DE SERVICIU ŞI RELAŢII CU PUBLICUL.
2. La judeţe funcţionează Inspectorate de poliţie judeţene conduse de
un inspector şef ajutat de adjuncţii având următoarea structură organizatorică
internă:
Serviciul Cabinet
Biroul Control Intern
Serviciul Resurse Umane
Serviciul Financiar
Serviciul Comunicaţii şi Informatică
Serviciul Investigaţii Criminale
Serviciul Investigarea Fraudelor
Serviciul Criminalistic
Serviciul Arme, Explozivi şi Substanţe Periculoase
Centrul de Reţinere şi Arest Preventiv
Serviciul Intervenţie Rapidă
Serviciul Ordine Publica
Serviciul Rutier 38

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 39

Secţia Regionala de Politie Transporturi

Serviciul Logistic
Serviciul Cazier Judiciar, Statistica si Evidenta Operativa
În subordinea Inspectoratelor judeţene de poliţie se află poliţii
municipale, orăşeneşti, secţii de poliţie rurală, poliţii comunale şi posturi de poliţie
comunale.
3. În municipiile şi oraşele din judeţe funcţionează unităţi de poliţie
municipale şi orăşeneşti, iar în comune secţii de poliţie rurală, poliţii comunale şi
posturi de poliţie comunale. În municipii pot fi înfiinţate secţii de poliţie.
4. În sectorul transporturilor feroviare, navale şi aeriene se
organizează şi funcţionează 8 secţii regionale de poliţie transporturi cărora li se
subordonează 40 de servicii (birouri) judeţene de poliţie transporturi având o
competenţă specifică. Numărul acestora şi rază lor de competenţă teritorială se
stabilesc prin ordin al ministrului Administraţiei şi Internelor şi au în structura lor
servicii, birouri, compartimente şi posturi de poliţie TF, TN, TA în principalele
gări, triaje, porturi şi aeroporturi.
5. Prin ordin al ministrului Administraţiei şi Internelor la propunerea
I.G.P.R. în cadrul Inspectoratelor judeţene şi al D.G.P.M.B. se pot înfiinţa unităţi
de poliţie în obiective şi domenii de interes public.
6. Totodată au fost înfiinţate şi funcţionează centre zonale de
combatere a crimei organizate şi antidrog ce au competenţa pe rază mai multor
judeţe.
C. Formaţiunile de specialitate şi competenţa lor materială
Prin formaţiune sau compartiment de muncă se înţelege acea
subdiviziune organizatorică a unităţii de poliţie care are o competenţă
materială specifică unui anumit domeniu al activităţii de poliţie şi o
competenţă teritorială egală cu cea a unităţii de poliţie din care face parte.

a. Poliţia investigaţii criminale are atribuţii pe linia

39
prevenirii şi descoperirii următoarelor genuri de infracţiuni:

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 40

infracţiunile îndreptate împotriva vieţii persoanelor (omor,

pruncucidere şi loviri cauzatoare de moarte)
infracţiunile împotriva integrităţii corporale, libertăţii, demnităţii şi
sănătăţii persoanelor (vătămări corporale, loviri, răpiri, sechestrări de
persoane etc.).
infracţiuni contra proprietăţii persoanelor (furturi din buzunare şi
poşete, din locuinţe, tâlhării, distrugeri de bunuri, înşelăciuni, falsul şi
uzul de fals, falsificarea de monedă şi alte titluri de valoare,
infracţionalitatea juvenilă etc.).
infracţiuni de parazitism social (cerşetoria, vagabondajul, prostituţia
şi proxenetismul)
infracţiuni privitoare la viaţa sexuală (violuri, perversiuni sexuale,
relaţii sexuale între persoane de acelaşi sex, raporturi sexuale cu un
minor, pedofilia, incestul etc.).
Tot această formaţiune se ocupă cu identificarea cadavrelor necunoscute
şi descoperirea persoanelor dispărute, precum şi cu menţinerea dresajului şi
folosirea câinilor de urmărire.
b. Formaţiunea de investigare a fraudelor are atribuţii pe linia
prevenirii şi descoperirii următoarelor categorii de infracţiuni:
infracţiunile îndreptate împotriva avutului public (delapidare,
distrugere de bunuri, înşelăciuni);
infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul (abuzul în serviciu,
primirea de foloase necuvenite, traficul de influenţă, luarea de mită);
infracţiunile de evaziune fiscală, concurenţă neloială, infracţiuni la
legea contabilităţii;
infracţiuni contra patrimoniului cultural-naţional;
infracţiuni privind regimul metalelor şi pietrelor preţioase;
infracţiunile de contrabandă
c. Formaţiunea de ordine40publică are atribuţii pe linia:

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 41

menţinerii ordinii şi liniştii publice în municipii şi oraşe;

acordă sprijin de specialitate unităţilor economice în organizarea şi
funcţionarea pazei bunurilor;
organizează şi execută măsuri de ordine în situaţii speciale;
prevenirea şi descoperirea infracţiunilor şi contravenţiilor ce îi sunt
date în competenţă;
pune în executare mandatele de aducere, arestare şi executare a
pedepsei închisorii ce îi sunt date în competenţă.
d. Formaţiunea de combatere a crimei organizate are atribuţii pe linia
prevenirii şi descoperirii infracţiunilor privind crima organizată. Prin crimă
organizată se înţelege ansamblul activităţilor criminale desfăşurate de grupuri de
infractori structurate şi specializate în activităţi ilicite de tip mafiot care afectează
atât interesele unui stat sau concomitent ale mai multor ţări.
f. Formaţiunea de poliţie rutieră:
iniţiază măsuri pentru buna desfăşurare a circulaţiei pe drumurile
publice executând activităţi de supraveghere, îndrumare, control şi
dirijare a circulaţiei;
ţine evidenţa tuturor autovehiculelor şi conducătorilor auto (exceptând
cele ale [Link].N. şi Regia Autonomă de Transport Auto pentru
tramvaie şi troleibuze);
ia măsuri pentru sistematizarea circulaţiei rutiere;
prevenirea şi combaterea infracţiunilor de furt de auto-moto şi a celor
de ucidere şi vătămare corporală din culpă săvârşite ca urmare a
accidentelor de circulaţie;
constatarea şi cercetarea infracţiunilor la regimul circulaţiei pe
drumurile publice (conducerea fără permis, conducerea în stare de
ebrietate, sustragerea de la recoltarea probelor biologice, fuga de la
locul accidentului);
prevenirea şi constatarea41 contravenţiilor din acest

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 42

domeniu.
g. Formaţiunea criminalistică
efectuează cercetarea locului faptei în cazul comiterii de infracţiuni în
vederea descoperirii, fixării, ridicării, examinării şi interpretării
urmelor rămase la locul faptei;
efectuează constatări tehnico-ştiinţifice şi expertize criminalistice;
ţine în evidenţă cartotecile deca şi mono dactilare.
h. Formaţiunea transporturi desfăşoară activităţi de prevenire şi
descoperire a infracţiunilor şi contravenţiilor ce se produc în domeniul
transporturilor feroviare, navale şi aeriene.
însoţesc cu pază garniturile de tren ce transportă mărfuri din import şi
cele destinate exportului;
execută patrulări pe mijloacele de transport feroviar şi asigură ordinea
şi liniştea publică in zona de responsabilitate.
j. Formaţiunea arme, explozivi şi substanţe periculoase
Desfăşoară activităţi informativ operative pentru prevenirea şi
descoperirea infracţiunilor şi contravenţiilor la regimul armelor, muniţiilor,
substanţelor toxice şi radioactive.

2. ATRIBUŢIILE POLIŢIEI ROMÂNE

Poliţia Română are următoarele atribuţii principale:

1. apără viaţa, integritatea corporală şi libertatea persoanelor,
proprietatea privată şi publică, celelalte drepturi şi interese legitime ale cetăţenilor
şi ale comunităţii;
2. aplică măsuri de menţinere a ordinii şi liniştii publice, a siguranţei
cetăţeanului, de prevenire şi combatere a fenomenului infracţional şi de identificare
şi contracarare a acţiunilor elementelor care atentează la viaţa, libertatea, sănătatea
şi integritatea persoanelor, a proprietăţii private şi publice, precum şi a altor
interese legitime ale comunităţii; 42

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 43

3. sprijină unităţile de jandarmerie cu informaţii pentru asigurarea sau

restabilirea ordinii şi liniştii publice, cu ocazia mitingurilor, manifestaţiilor
cultural-sportive şi altele asemenea;
4. asigură, direct sau în cooperare cu alte instituţii abilitate potrivit
legii, executarea controalelor tehnice şi intervenţiilor pirotehnice pentru
prevenirea, descoperirea şi neutralizarea dispozitivelor explozive amplasate în
scopul tulburării ordinii publice, vătămării integrităţii corporale, sănătăţii
persoanelor sau provocării de daune proprietăţii publice ori private;
5. avizează şi controlează, în condiţiile legii, înfiinţarea societăţilor
private de detectivi, pază, supraveghere şi gardă de corp;
6. culege informaţii în vederea cunoaşterii, prevenirii şi combaterii
infracţiunilor, precum şi a altor fapte ilicite;
7. realizează activităţi de prevenire şi combatere a corupţiei, a
criminalităţii economico-financiare, a celei transfrontaliere, a infracţiunii în
domeniul informaticii şi a crimei organizate;
8. desfăşoară, potrivit competenţei, activităţi pentru constatarea
faptelor penale şi efectuează cercetări în legătură cu acestea;
9. asigură pază şi funcţionarea, în condiţiile legii, a locurilor de reţinere
şi de arest preventiv organizate în cadrul unităţilor de poliţie;
10. constată contravenţii şi aplică sancţiuni contravenţionale, potrivit
legii;
11. asigură protecţia martorului, informatorului şi a victimei, în
condiţiile legii;
12. asigură, conform legii, protecţia magistraţilor şi a familiilor lor, în
cazurile în care viaţa, integritatea corporală sau avutul acestora sunt supuse unor
ameninţări;
13. desfăşoară activităţi de depistare a persoanelor care se sustrag
urmăririi penale, executării pedepselor sau altor hotărâri judecătoreşti, precum şi a
persoanelor dispărute,
43
14. desfăşoară activităţi de prevenire şi combatere a migraţiei

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 44

ilegale,
15. foloseşte metode şi mijloace tehnico-ştiinţifice in cercetarea locului
săvârşirii infracţiunilor şi la examinarea probelor şi a mijloacelor materiale de
probă, efectuând, prin laboratoarele şi specialiştii proprii acreditaţi, expertize
criminalistice şi constatări tehnico-ştiinţifice, dispuse în condiţiile legii;
16. exercită controlul, potrivit legii, asupra deţinerii, portului şi folosirii
armelor şi muniţiilor, a materialelor explozive, asupra modului în care se
efectuează operaţiunile cu arme, muniţii şi materii explozive, precum şi asupra
funcţionării atelierelor de reparat arme şi asupra poligoanelor de tir;
17. exercită controlul asupra respectării regimului materialelor
radioactive şi nucleare, substanţelor toxice şi stupefiante, precum şi asupra altor
obiecte şi materii supuse autorizării, potrivit legii;
18. supraveghează şi controlează circulaţia pe drumurile publice, în
afara cazurilor exceptate prin lege, şi colaborează cu alte autorităţi publice,
instituţii, asociaţii şi organizaţii neguvernamentale, pentru îmbunătăţirea
organizării şi sistematizării circulaţiei, asigurarea stării tehnice a autovehiculelor,
perfecţionarea pregătirii conducătorilor auto şi luarea unor măsuri de educaţie
rutieră a participanţilor la trafic;
19. desfăşoară activităţi specifice de poliţie în domeniul transporturilor
feroviare, navale şi aeriene;
20. exercită controlul asupra legalităţii stabilirii domiciliului sau
reşedinţei cetăţenilor români şi străini aflaţi pe teritoriul ţării în condiţiile legii;
21. ţine evidenţa nominală a cetăţenilor români cu obligaţii militare în
mediul rural;
22. organizează, în condiţiile legii, cazierul judiciar pentru ţinerea
evidenţei persoanelor condamnate ori împotriva cărora s-au luat alte măsuri cu
caracter penal şi constituie bază de date necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor
operative specifice poliţiei;
23. efectuează studii şi cercetări privind dinamica
44
infracţionalităţii în România şi propune măsuri de prevenire a acesteia;

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 45

24. acordă sprijin, potrivit legii, autorităţilor administraţiei publice

centrale şi locale în vederea desfăşurării activităţii acestora;
25. participă, în condiţiile legii, împreună cu alte unităţi ale Ministerului
Administraţiei şi Internelor, în colaborare cu trupe ale Ministerului Apărării
Naţionale, unităţi de protecţie civilă şi alte organe prevăzute de lege, la activităţile
de salvare şi evacuare a persoanelor şi bunurilor periclitate de incendii, explozii,
avarii, accidente, epidemii, calamităţi naturale şi catastrofe, precum şi de limitare şi
înlăturare a urmărilor provocate de astfel de evenimente;
26. colaborează cu instituţiile de învăţământ şi cu organizaţiile
neguvernamentale pentru pregătirea antiinfracţională a populaţiei;
27. conlucrează cu structuri de profil din alte state şi de la nivelul unor
instituţii internaţionale pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii
transfrontaliere;
28. participă la constituirea forţelor internaţionale de poliţie, destinate
unor misiuni de instruire, asistenţă şi cooperare poliţienească sau pentru acţiuni
umanitare;
29. îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin lege.

3. AUTORITATEA TERITORIALĂ DE ORDINE PUBLICĂ

Odată cu adoptarea Legii 218/2002 a fost înfiinţată Autoritatea

Teritorială de Ordine Publică, organism care are rol consultativ şi a cărei activitate
se desfăşoară în exclusivitate în interesul comunităţii.
Acest organ consultativ este chemat pentru a întări legătura dintre
comunitate (cetăţeni) şi organele administraţiei publice. Autoritatea Teritorială de
Ordine Publică se organizează la nivelul municipiului Bucureşti şi al fiecărui judeţ
fiind compusă din:
şeful DGPMB sau şeful IPJ
un reprezentant al Corpului Naţional al poliţiştilor
subprefect 45

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 46

şase consilieri desemnaţi de Consiliul General al Municipiului

Bucureşti, respectiv de Consiliul judeţean
şefii Poliţiei locale din Municipiului Bucureşti sau al judeţului
trei reprezentanţi ai comunităţii desemnaţi de primarul general al
municipiului Bucureşti, respectiv de preşedintele Consiliului judeţean.
Autoritatea Teritorială de Ordine Publică este desemnată nominal şi
validată de Consiliul General al Municipiului Bucureşti, respectiv de Consiliul
judeţean pe o perioadă de 4 ani şi este condusă de un preşedinte ales cu votul
majoritar al consilierilor.
Atribuţiile Autoritatea Teritorială de Ordine Publică:
a) contribuie la elaborarea planului de activităţi şi la fixarea obiectivelor,
indicatorilor de performanţă minimali având ca scop protejarea
intereselor comunităţii şi asigurarea climatului de siguranţă publică;
b) sesizează şi propune măsuri de înlăturare a deficienţelor din
activitatea de poliţie;
c) face propuneri pentru soluţionarea de către organele de poliţie a
sesizărilor care îi sunt adresate referitoare la încălcarea drepturilor şi
libertăţilor fundamentale ale omului;
d) organizează consultări cu membrii comunităţii locale şi cu
organizaţiile neguvernamentale cu privire la priorităţile siguranţei
persoanei şi a ordinii publice;
e) prezintă trimestrial informări în şedinţele Consiliului General al
Municipiului Bucureşti sau Consiliului judeţean asupra nivelului de
asigurare a securităţii şi siguranţei civice a comunităţii;
f) elaborează anual un raport asupra eficienţei unităţilor de poliţie care
se dă publicităţii.
Autoritatea Teritorială de Ordine Publică se întruneşte în şedinţe ordinare
sau extraordinare trimestrial sau ori de câte ori este nevoie, şedinţe la care pot
participa cu statut de invitat prefecţii, primarul general al municipiului
46

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 47

Bucureşti, respectiv preşedintele Consiliului judeţean, conducătorii serviciilor

publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte autorităţi ale administraţiei
publice centrale de specialitate. Şedinţele pot fi şi publice, Autoritatea Teritorială
de Ordine Publică emite hotărâri cu caracter de recomandare dar nu are
competenţe în problemele operative ale poliţiei.
Tema 3
DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE GENERALE DE SERVICIU
ALE POLIŢISTULUI

Probleme:
1. Noţiuni generale despre tactica poliţienească
2. Principalele aspecte pe care le ridică exercitarea drepturilor şi
îndatoririlor generale de serviciu
3. Intervenţia poliţiştilor în afara orelor de program, a
atribuţiilor de serviciu conform competenţei teritoriale a organelor de
poliţie din care fac parte
4. Corpul Naţional al Poliţiştilor

1. NOŢIUNI GENERALE DESPRE TACTICA POLIŢIENEASCĂ

În activitatea practică, ofiţerii şi agenţii de poliţie se confruntă cu o

multitudine de situaţii, pe care aceştia trebuie să le rezolve în spiritul şi pe bază
legilor, apelând de fiecare dată la cunoştinţele şi experienţa acumulată, recurgând
la o metodă sau alta, folosind regulile tactice adecvate. Rezultatul obţinut este
singurul criteriu care arată dacă s-a acţionat bine sau nu, totodată reieşind
concluziile pentru activitatea de viitor.
Prin activitatea desfăşurată în teren, cadrele de poliţie vin în contact cu
persoane care au încălcat ori sunt pe cale de a încălca dispoziţiile legale, care
47
prezintă suspiciuni privind comiterea unor infracţiuni sau contravenţii.

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 48

În astfel de situaţii, ofiţerii şi agenţii de poliţie sunt obligaţi să intervină

corespunzător pentru prevenirea încălcării prevederilor legale, constatarea faptelor
comise ori restabilirea ordinii, activităţi care au căpătat denumirea de măsuri
poliţieneşti.

Prin măsuri poliţieneşti se înţeleg intervenţiile legale ale cadrelor de

poliţie pentru combaterea faptelor antisociale, menţinerea ordinii publice,
apărarea vieţii şi integrităţii corporale a persoanelor, a avutului public şi privat.

Practica muncii de poliţie a scos în evidenţă faptul că, pentru exercitarea

acestor drepturi şi obligaţii de serviciu, este necesară respectarea anumitor reguli
tactice specifice fiecărei măsuri care să le asigure eficienţa şi finalitatea
corespunzătoare.
În raport cu situaţia în faţa căreia se află sau în care trebuie să acţioneze,
pentru prevenirea şi constatarea unor fapte ilegale, lucrătorul de poliţie, apelând la
experienţa acumulată îşi alege un mod sau altul de acţiune, recurge la o metodă sau
alta ori schimbă un procedeu sau o metodă cu altele, astfel încât să obţină rezultatul
scontat.

1.1. REGULI TACTICE CU CARACTER GENERAL

Pentru ca măsurile întreprinse să-şi poată atinge scopul este necesar ca în

aplicarea lor să aibă în atenţie următoarele aspecte:
a. înainte de luarea oricărei măsuri, lucrătorul de poliţie îşi declină
calitatea, iar dacă este în ţinută civilă prezintă şi legitimaţia de serviciu, inclusiv
insigna;
b. se acţionează numai în condiţiile prevăzute de lege şi numai când
situaţia impune, iar măsurile sunt luate numai în scopul îndeplinirii atribuţiilor de
serviciu şi nu pentru intimidarea ori şicanarea persoanelor;
c. respectarea drepturilor constituţionale ale persoanelor şi a legii;
d. respectarea principiului48imparţialităţii şi al nediscriminării;

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 49

e. respectarea în intervenţie a principiului proporţionalităţii ;

f. evitarea exercitării unora din aceste drepturi şi îndatoriri în locuri
aglomerate, evitând astfel reacţia uneori nefavorabilă a publicului;
g. exercitarea acestor drepturi se face la momentul oportun, asigurându-
se caracterul convingător şi educativ, atât pentru cei în cauză, cât şi pentru
persoanele din jur, fără a se depăşi limitele legale;
h. se analizează raportul dintre forţele de care dispunem sau care ne pot
sprijini şi cele împotriva cărora trebuie să acţionăm şi, atunci când este nevoie, se
solicită ajutor;
i. stabilirea sarcinilor fiecărui ofiţer sau agent de poliţie atunci când
acţionează în echipă;
j. atragerea atenţiei persoanelor care se manifestă violent sau dau
dovadă de nervozitate să se supună măsurilor ce vor fi luate şi prezentarea
consecinţelor la care se expun in caz de opoziţie;
k. ocrotirea vieţii, sănătăţii şi a integrităţii corporale a persoanelor a
căror pază este asigurată de lucrătorul de poliţie;
l. păstrarea unei ţinute corespunzătoare, autocontrolul gesturilor şi al
mimicii, al felului de a discuta, precum şi ignorarea intenţionată a unor observaţii
ironice, atât timp cât acestea nu afectează ordinea publică;
m. ascultarea cu atenţie, răbdare şi calm a relatării persoanelor implicate
şi ale altora, tratarea cu mult tact a victimelor infracţiunilor, a bolnavilor psihic, a
minorilor, a femeilor etc.;
n. folosirea mijloacelor şi a procedeelor de imobilizare şi autoapărare se
va face de către lucrătorii de poliţie numai în condiţiile legii şi dacă situaţia o
impune;
o. declinarea competenţei în cazul unor conflicte de interese.

1.2. TRĂSĂTURILE CARACTERISTICE ALE MĂSURILOR

POLIŢIENEŞTI
49

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 50

Examinând regulile tactice folosite de ofiţerii şi agenţii de poliţie, în

exercitarea drepturilor şi obligaţiilor de serviciu conferite de lege, observăm că
acestea prezintă anumite particularităţi, şi anume:
Regulile şi îndrumările de ordin tactic asigură aplicarea legii în
cazurile concrete, îndeplinirea sarcinilor de prevenire şi combatere a
infracţiunilor şi altor fapte antisociale în sensul şi spiritul legilor.
Legile2 care reglementează relaţiile sociale privitoare la prevenirea şi
combaterea infracţiunilor nu indică, în cele mai numeroase cazuri, şi modalităţile
concrete pentru aplicarea lor. Rămâne astfel, un câmp destul de larg în care trebuie
să intervină regulile tactice pentru a asigura finalitatea prevederilor legale. Iată, de
exemplu: în lege este prevăzut, pentru cadrele de poliţie dreptul de a legitima şi
stabili identitatea persoanelor.
Dar cum anume se va proceda la legitimare, ce reguli trebuie respectate,
ce acte se folosesc la legitimare etc. nu sunt conţinute în textul legii. De altfel, nici
nu ar fi posibil ca legea să prevadă procedura de urmat, în raport cu multitudinea
de situaţii specifice în care operează legitimarea.
Lucrurile sunt şi mai complicate când este vorba de folosirea unor
metode speciale de muncă, de luarea unor măsuri de amploare sau de mare
dificultate.
Regulile şi îndrumările de ordin tactic cu privire la exercitarea
drepturilor şi obligaţiilor de serviciu îşi au izvorul în experienţa pozitivă
acumulată de unităţile de poliţie.
Aceasta înseamnă că ele reprezintă o generalizare a practicii, a
experienţei pozitive în prevenirea şi combaterea infracţiunilor şi a altor fapte
antisociale. Studiindu-se critic modul de rezolvare a numeroase şi diverse
situaţii ce se ivesc în exercitarea drepturilor şi îndatoririlor de serviciu,
reţinându-se concluziile ce se impun din succese sau eşecuri, se ajunge la
selecţionarea şi recomandarea celor mai potrivite moduri de acţiune şi reguli

50
2
Folosirea noţiunii de lege în sensul ei cât mai larg.

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 51

tactice aplicabile în soluţionarea unor situaţii date.

Practica exercitării drepturilor şi îndatoririlor de serviciu, în realizarea
prevenirii şi combaterii infracţiunilor şi contravenţiilor, constituie o permanentă şi
inepuizabilă sursă de îmbogăţire a cunoştinţelor tactice, acestea, la rândul lor,
exercită, prin generalizarea celor mai eficiente procedee de acţiune, o influenţă
pozitivă asupra practicii, putându-se vorbi în acest fel de o condiţionare reciprocă.
Regulile şi îndrumările tactice privind exercitarea drepturilor şi
obligaţiilor specifice de serviciu nu sunt reţete şi şabloane care se pot aplica
mecanic de la un caz la altul.
Schematismul, soluţiile şablon, stereotipiile sunt mai totdeauna
dăunătoare şi de aceea ele trebuie evitate cu preţul oricăror eforturi. Regulile şi
îndrumările tactice, deşi sunt caracteristice, nu trebuie să fie considerate ca o
totalitate de reţete.
Implicaţiile tactice nu pot înlocui iniţiativa creatoare a lucrătorului de
poliţie pentru că, în practică, se întâlnesc cele mai variate aspecte şi împrejurări
specifice numai pentru cazul concret respectiv. Este necesar ca măsurile tactice
indicate să fie dublate de capacitatea selectivă, unită cu cea a intuiţiei rapide, cu
flerul profesional al lucrătorului de poliţie.

2. PRINCIPALELE ASPECTE PE CARE LE RIDICĂ

EXERCITAREA DREPTURILOR ŞI OBLIGAŢIILOR
GENERALE DE SERVICIU

Interceptarea este o măsură poliţienească ce presupune solicitarea

adresată unei persoane de a înceta o activitate în curs de desfăşurare, în scopul
clarificării unei situaţii ivite.

Măsura interceptării se ia pentru următoarele categorii de

persoane : 51

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 52

cele care încalcă prevederile legale, fiind autorii unor contravenţii

sau infracţiuni;
cele despre care există date şi indicii că au săvârşit asemenea fapte;
cele care sunt suspecte prin comportamentul lor, ori este evidentă
intenţia de a comite o faptă antisocială;
cele care trebuie să dea explicaţii în legătură cu fapte, situaţii,
aspecte, persoane ori alte date care interesează poliţia;
cele care prin prezenta lor, la o anumită ora sau într-un anumit loc,
creează suspiciuni;
cerşetori, bolnavi psihic, minori lipsiţi de supraveghere.
Reguli tactice ce trebuie respectate la interceptarea persoanelor:
a. se solicită persoanei, de la o distanţă convenabilă, pe un ton ferm,
convingător, să se oprească folosind formula‖ Vă rog să vă opriţi!‖ , salută, se
prezintă, iar în caz de nevoie se legitimează, păstrând o distantă care să-i permită
să acţioneze în siguranţă;
b. acţionează ferm, dar cu tact, explicând motivul opririi, indicând în
continuare activitatea pe care aceasta urmează să o desfăşoare ( prezentarea actului
de identitate, a bagajelor pentru control etc.);
c. pe timpul discuţiilor, poliţistul va supraveghea persoana cu atenţie
fiind pregătit să acţioneze pentru autoapărare sau pentru prinderea acesteia;
d. dacă activitatea este desfăşurată în echipă, partenerul se va posta în
poziţie laterală, puţin în spatele persoanei interceptate, fiind gata de intervenţie
(poziţia acestuia va fi condiţionată şi de existenţa sau inexistenţa unor obstacole
naturale aflate în imediata apropiere a persoanei oprite: clădiri, ziduri sau garduri
înalte, situaţie în care acesta va sta în partea opusă unor astfel de obstacole);
e. se va evita, pe cât posibil, interceptarea persoanei pe partea
carosabilă a arterelor rutiere ( dacă aceasta nu poate fi evitată, persoana va fi
scoasă imediat în afara acesteia), în locuri întunecoase sau accidentate, iar în caz de
absolută necesitate persoana va fi condusă imediat într- un loc mai sigur ,
52

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 53

propice pentru desfăşurarea activităţilor următoare.

Potrivit art. 31 din Legea nr. 218/2002, privind organizarea şi
funcţionarea poliţiei, ofiţerilor şi agenţilor de poliţie le revin următoarele
drepturi şi obligaţii:

2.1. Să legitimeze şi să stabilească identitatea persoanelor care

încalcă dispoziţiile legale ori sunt indicii că acestea pregătesc sau au comis o
faptă ilegală (art. 31 lit. a din Legea nr. 218/2002).
Legitimarea şi stabilirea identităţii unei persoane este o măsură
poliţienească cu caracter preventiv ce constă în solicitarea şi verificarea actului
de identitate a unei persoane pentru a i se cunoaşte datele de stare civilă,
cetăţenia şi domiciliul ori reşedinţa.

Cadrele de poliţie legitimează persoanele numai în vederea îndeplinirii

atribuţiilor de serviciu şi în cazuri bine justificate.
Astfel, potrivit legii poliţiştii au dreptul să legitimeze şi să stabilească
identitatea următoarelor categorii de persoane:
persoanele care încalcă dispoziţiile legale;
persoanele despre care există indicii că pregătesc sau au comis o faptă
ilegală;
persoanele a căror identitate este necesară exercitării sarcinilor de
serviciu.
În prima situaţie sunt legitimate persoanele care au săvârşit o infracţiune
(furt, tâlhărie, omor, viol etc.) ori o contravenţie (traversarea unui drum public pe
culoarea roşie a semaforului, producerea de scandal în locuri şi localuri publice,
vânzarea unor produse fără afişarea preţului etc.). Asupra acestor persoane se iau
apoi măsurile prevăzute de lege.
În al doilea caz, noţiunea de suspect (sunt indicii că persoana pregăteşte
sau a comis o faptă ilegală) desemnează persoana care prin comportament,
vestimentaţie, bagaje, prezenţa53nejustificată în anumite locuri şi la ore

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 54

nepotrivite, creează temerea că ar fi săvârşit ori este pe cale să săvârşească o faptă

antisocială. De asemenea, pot fi considerate persoane suspecte, cele care evită
întâlnirea cu lucrătorul de poliţie, ori care dau dovadă de o amabilitatea exagerată
faţă de acesta.
Mai pot fi legitimate persoane în următoarele situaţii:
cu prilejul unor activităţi de urmărire penală (audierea unor martori, a
învinuiţilor ori inculpaţilor);
în timpul executării unor activităţi de teren (acţiuni, controale, razii);
în cazul persoanelor care ne pot da relaţii sau ne sesizează despre
încălcarea unor dispoziţii legale (reclamant, martor, expert, interpret).
În toate cazurile şi situaţiile prezentate mai sus, lucrătorul de poliţie, după
efectuarea legitimării, este obligat să ia măsurile legale care se impun, în funcţie de
cele constatate.
In vederea legitimării şi stabilirii identităţii persoanelor, poliţiştii pot
folosi unul din următoarele procedee:
a. verificarea actelor de identitate ale persoanelor;
b. verificarea altor documente oficiale prevăzute cu fotografie;
c. stabilirea datelor de identitate ale persoanei cu ajutorul altor cetăţeni
cunoscuţi şi demni de încredere, care anterior au fost legitimaţi;
d. efectuarea de verificări în evidenţele poliţiei.

Actele pe bază cărora se stabileşte identitatea persoanei:

a. pentru cetăţenii români:
cartea de identitate;
cartea de identitate provizorie;
buletinul de identitate;
b. pentru străinii veniţi temporar în ţara noastră pe o perioadă mai
mică de 90 zile, în decurs de şase luni, începând cu prima întrare
în ţară:
54

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 55

paşaportul;
actele prevăzute în convenţiile încheiate cu statele ai căror cetăţeni
sunt (talon de călătorie, permis de mic trafic, titlu de voiaj, carnet
de marinar, document de călătorie pentru protecţie umanitară,
paşaport pentru apatrizi etc.).
c. pentru străinii care şi-au stabilit reşedinţa în ţara noastră pe o
perioadă de peste 90 de zile dar nu mai mult de 1 an:
legitimaţie provizorie eliberată de autorităţile române, care va fi
vizată anual.
d. pentru cetăţenii străini care şi-au stabilit domiciliul în ţara
noastră:
cartea de identitate pentru străini eliberată de Oficiul Român pentru
Imigrări.
Actele care ajută la stabilirea identităţii persoanelor cetăţeni români:
paşaportul ( diplomatic, de serviciu, turistic ) ;
permis de trecere a frontierei în cadrul micului trafic de călători;
carnet de marinar;
permis de conducere auto;
permis sau legitimaţie de serviciu ( pentru angajaţii CFR şi un numai);
licenţă de zbor.

Tactica legitimării
Legitimarea se face atât ziua, cât şi noaptea, pe stradă, în câmp deschis,
în încăperi, în mijloace de transport în comun, localuri publice etc. Împrejurările
legate de timp şi loc nu constituie, în principiu, un impediment în această privinţă.
Practica muncii de poliţie a scos în evidenţă însă, necesitatea unor reguli
tactice şi a unei anumite metodologii cu ocazia executării legitimării şi anume:
a. persoana respectiva mai întâi este interceptată, folosindu-se formula:
„Bună ziua! Sunt subinspector Ştefan de55la Poliţia Capitalei, vă rog să prezentaţi
actul de identitate‖;

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 56

b. pe timpul efectuării legitimării persoanei, mijloacele din dotare

trebuie să fie pregătite pentru intervenţie, iar poliţistul trebuie să păstreze o distanţă
corespunzătoare faţă de persoana legitimată;
c. actul de identitate trebuie ţinut la o înălţime corespunzătoare , care să
permită atât supravegherea permanentă şi atentă a comportării persoanei, cât şi
verificarea , citirea conţinutului acestuia;
d. când legitimarea se efectuează de către doi poliţişti, şeful echipei
verifică actul de identitate, iar partenerul supraveghează persoana legitimată,
postându-se la 2-3 paşi de acesta, către înapoi şi lateral. După caz, poliţistul care
supraveghează persoana legitimată va avea pregătite mijloacele din dotare pentru
intervenţie;
e. actul de identitate trebuie verificat cu atenţie. Cu ocazia controlului
actelor de identitate poliţiştii verifică:
dacă actul de identitate prezentat pentru control este emis de
organul competent;
dacă actul prezentat corespunde ca formă şi conţinut;
dacă actul de identitate aparţine sau nu persoanei, în sensul că
fotografia din act corespunde cu fizionomia posesorului şi dacă
datele de stare civilă din act corespund cu cele declarate de
persoana în cauză. Întrebările cu privire la datele de identitate ale
persoanei trebuie puse în altă ordine decât cea în care sunt trecute
în act;
dacă actul de identitate are expirat termenul de valabilitate pentru
care a fost eliberat;
dacă prezintă urme de falsificare, are ştersături, modificări,
corecturi, adăugiri ori conţine menţiuni nepermise, scrise ori
ştampilate;
dacă actul de identitate este păstrat în condiţii corespunzătoare, nu
este deteriorat şi dacă persoana a luat măsuri
56

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 57

pentru prevenirea deteriorării ori a distrugerii actului de identitate;

dacă actul de identitate conţine interdicţia pentru titular de a se afla
în acea localitate sau de a părăsi o anumita localitate fără aprobare.
f. în cazul legitimării unui grup de persoane , acestea vor fi aşezate în
linie, unul dintre poliţişti va strânge actele de la fiecare, iar partenerul va
supraveghea comportarea celor legitimaţi. Actele de identitate vor fi restituite după
identificarea tuturor persoanelor;
g. în situaţia în care actul de identitate verificat este în regulă şi
persoanei legitimate nu i se poate reproşa nimic, poliţistul îi va înmâna actul, va
saluta şi îşi va continua serviciul;
h. pentru prevenirea unor evenimente neplăcute, vor fi evitate pe cât
posibil legitimările în locuri aglomerate, unde această măsură nu poate fi efectuată
în bune condiţii din cauza curiozităţii persoanelor din jur ori a intervenţiei nedorite
a unora dintre acestea, sau în locuri întunecoase. În cazuri deosebite, când situaţia
nu suferă amânare legitimarea se execută şi în aceste locuri;
i. legitimarea se execută numai în scopul îndeplinirii atribuţiilor de
serviciu.

Situaţii neprevăzute şi modul lor de rezolvare:

A. Persoana în cauză nu are asupra să actele care, în principiu,

servesc la dovedirea identităţii.

În lipsa actelor menţionate, stabilirea unor date despre persoana în

cauză se poate realiza cu ajutorul altor documente oficiale prevăzute cu
fotografie (legitimaţie de serviciu, livret militar, legitimaţie de student, permis
de conducere auto). Pentru confirmarea identităţii în astfel de situaţii se poate
recurge la sprijinul altor persoane (cunoscute de poliţist), la efectuarea unor
verificări în evidenţele poliţiei, ori la luarea unor măsuri operative care să
57
ducă la stabilirea certă a identităţii persoanei.

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 58

B. Persoana nu posedă nici un act şi trebuie să i se stabilească

identitatea.
În astfel de cazuri persoana este condusă la sediul poliţiei şi i se cere să
îşi decline identitatea. Datele pe care trebuie să le obţinem de la persoane sunt
următoarele:
numele şi prenumele;
prenumele părinţilor;
data şi locul naşterii;
domiciliul şi, atunci când este cazul, reşedinţa.
În afară de acestea este bine ca persoana să declare şi ce ocupaţie şi ce
loc de muncă are, care este profesia de bază, dacă este căsătorit sau nu, unde a mai
locuit etc..
Toate datele trebuie apoi verificate în evidenţele poliţiei (evidenţa
informatizată a persoanei, ori alte evidenţe).
Verificările identităţii nu trebuie să se oprească aici, deoarece unele
persoane cunosc foarte bine datele de stare civilă ale unor rude ori prieteni şi astfel
ne pot înşela. Se ia legătura cu organul de poliţie pe rază căruia domiciliază ori îşi
au reşedinţa şi de unde se obţin informaţii suplimentare.
Aceste informaţii coroborate cu cele obţinute din evidenţele poliţiei pot
duce la o stabilire corectă a identităţii unei persoane.
Tot pentru stabilirea identităţii persoanelor se pot consulta registre de
stare civilă de la locul naşterii precum şi evidenţa monodactilară a persoanelor care
au fost condamnate ori care au fost cercetate de organele de poliţie ca suspecţi în
diferite cauze.

C. Persoana refuză să se legitimeze ori să prezinte date privind

identitatea .

58

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 59

Poliţistul aduce la cunoştinţă că, dacă are actul de identitate asupra să şi

refuză să îl prezinte, fapta să constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda
contravenţionala conform Legii nr. 61/1991 republicată. Daca persoana refuză în
continuare să prezinte actul de identitate, i se va efectua controlul persoanei, iar în
situaţia în care actul este găsit, după stabilirea identităţii i se va aplica sancţiunea
contravenţională. În cazul în care în urma efectuării controlului persoanei, actul de
identitate nu se găseşte asupra persoanei, aceasta va fi condusă la sediul poliţiei,
pentru a i se stabili identitatea prin verificări în evidenţele poliţiei.

D. Persoana legitimată ne atacă sau încearcă să fugă.

Se iau măsuri de imobilizare şi de conducere a acesteia la sediul

organului de poliţie, după ce în prealabil i s-a făcut control corporal sumar.
La sediul organului de poliţie, după ce i se stabileşte identitatea, se
verifică motivul care a determinat-o la atitudinea respectivă, luându-se măsurile
legale.

2.2. Să conducă, la sediul poliţiei, pe cei care, prin acţiunilor lor

periclitează viaţa persoanelor, ordinea publică sau alte valori sociale, precum
şi persoanele suspecte de săvârşirea unor fapte ilegale, a căror identitate nu a
putut fi stabilită în condiţiile legii (art. 31 lit. b din Legea nr. 218/2002).

Conducerea persoanelor la sediul poliţiei este o măsură poliţienească

cu caracter coercitiv, ce consta în însoţirea acestora de la locul interceptării până
la sediul poliţiei, în vederea luării măsurilor legale.
Poliţiştii au dreptul să conducă la sediul poliţiei, în vederea luării
măsurilor legale, următoarele categorii de persoane:
persoanele care prin acţiunile lor periclitează viata persoanelor,
ordinea publică sau alte valori sociale;
59
persoanele suspecte de săvârşirea unor fapte

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 60

ilegale;
persoanele a căror identitate nu a putut fi stabilită în condiţiile legii.
In cazul nerespectării dispoziţiilor date de poliţist, acesta este îndreptăţit
să folosească forţa împotriva persoanelor care se opun acestei măsuri. Verificarea
situaţiei acestor categorii de persoane şi luarea măsurilor legale, după caz, se
realizează în cel mult 24 de ore. În situaţia conducerii la sediul poliţiei în scopul
identificării unei persoane suspecte sau pe cele care tulbură ordinea publică sau
periclitează viaţa persoanelor, poliţistul va întocmi un proces-verbal de depistare.
În literatura de specialitate, noţiunea de conducere are un dublu sens:
a) conducere pur şi simplu, ceea ce presupune însoţirea unei persoane
până la sediul poliţiei în vederea lămuririi sau rezolvării situaţiei care a impus
măsura respectivă.
Conducerea persoanei se execută după ce a fost legitimată şi s-a făcut
control corporal sumar şi controlul bagajelor (dacă are). În prealabil, i se atrage
atenţia asupra regulilor ce trebuie să le respecte pe timpul deplasării, cât şi asupra
consecinţelor nerespectării lor.
b) conducerea forţată (aducerea), care presupune imobilizarea acestora
şi însoţirea lor sub pază până la sediul poliţiei.
La sediul poliţiei pot fi conduse forţat următoarele categorii de
persoane:
cele care prin acţiunile lor periclitează ordinea publică, viaţa
persoanelor sau alte valori sociale;
persoanele care sunt suspecte şi a căror identitate nu a putut fi
stabilită;
persoanele care au săvârşit infracţiuni ori contravenţii şi urmează a fi
trase la răspundere conform legii,
bolnavii psihic periculoşi, scăpaţi de sub supraveghere;
minorii fugiţi din centrele de reeducare sau de plasament;
persoanele care prezintă pericol pentru sănătatea
60

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 61

publică şi se sustrag de la tratamentul obligatoriu.

În funcţie de împrejurări, condiţii şi dotare, conducerea persoanelor la
sediul poliţiei se poate efectua pe jos sau cu mijloace de transport auto., altele
decât cele destinate transportului în comun.
Conducerea pe jos se execută, în general, când distanta până la sediul
poliţiei este mai mică, situaţie în care se impune respectarea următoarelor reguli
tactice:
a. persoana care urmează să fie condusă la sediul poliţiei va fi
legitimată şi identificată, cu excepţia situaţiei în care cel în cauză refuză să se
legitimeze cu actul de identitate sau să dea relaţii privind identitatea sa;
b. înaintea începerii deplasării spre sediul poliţiei se va efectua
obligatoriu controlul persoanei care urmează să fie condusă şi, după caz, controlul
bagajelor;
c. persoanei i se va atrage atenţia asupra modului de comportare pe
timpul deplasării, punându-i-se în vedere că, în cazul unei atitudini recalcitrante, se
va folosi împotriva sa forţa;
d. când conducerea se realizează de către doi poliţişti , aceştia vor
încadra persoana condusă, pentru a preveni un eventual atac sau fuga acesteia;
e. dacă poliţistul acţionează singur, el va solicita sprijinul cetăţenilor şi
îi va pune în temă cu ceea ce au de făcut. În caz că acest lucru nu este posibil, va
acţiona singur, cu maximum de prudenţă, deplasându-se puţin în spatele persoanei,
stânga sau dreapta, putând chiar ţine persoana de mâneca hainei sau de curea;
f. când urmează a fi conduse mai multe persoane, acestea vor fi
grupate în raport de numărul, înălţimea şi gradul lor de periculozitate, interzicându-
li-se acestora să vorbească între ele pe timpul deplasării;
g. persoana va fi supravegheată permanent şi cu atenţie, atât pe timpul
deplasării cât şi pe timpul opririlor, pentru a observa atitudinea şi comportamentul
acesteia;
h. pe timpul conducerii vor fi evitate locurile întunecoase,
61
aglomerate, cu vegetaţie înaltă sau cele unde persoana este cunoscută;

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 62

i. în cazul în care echipa este dotată cu câine de serviciu, acesta va

merge întotdeauna cu conductorul său, în urma persoanei conduse.
Conducerea persoanelor cu mijloace auto este indicată în toate
situaţiile, atunci când distanta până la sediul poliţiei este mare, când urmează a fi
conduse mai multe persoane ori acestea sunt agresive, periculoase. Pentru
conducere pot fi folosite mijloacele de transport ale poliţiei, precum şi cele ale
unor persoane fizice sau juridice, dacă acestea acceptă ( de regulă autovehicule
care circulă în direcţia respectivă ).
Pe timpul conducerii persoanelor la sediul poliţiei cu mijloace auto, vor
fi respectate următoarele reguli tactice:
a. persoana care urmează să fie condusă la sediul poliţiei va fi
legitimată şi identificată, cu excepţia situaţiei în care cel în cauză refuză să se
legitimeze cu actul de identitate sau să dea relaţii privind identitatea sa;
b. înaintea începerii deplasării spre sediul poliţiei se va efectua
obligatoriu controlul persoanei care urmează să fie condusă şi, după caz, controlul
bagajelor;
c. înainte de îmbarcare, va fi verificat (controlat) interiorul
autovehiculului, pentru a nu exista bunuri, obiecte sau substanţe ce ar putea fi
folosite de către persoanele conduse pentru atac sau pentru sinucidere;
d. pe timpul deplasării se va tine legătura radio cu sediul poliţiei;
e. în cazul conducerii persoanelor cu un alt autovehicul decât cel din
dotare, poliţistul va preciza conducătorului auto itinerariul pe care se va deplasa,
viteza şi alte reguli pe care acesta trebuie să le respecte;
f. conducerea mai multor persoane la sediul poliţiei se va face numai
cu autovehicule din dotarea poliţiei, special amenajate, acestea fiind îmbarcate în
compartimentul destinat acestui scop;
g. cu autovehiculul tip autoturism vor fi conduse cel mult 2 persoane,
caz în care acestea vor fi îmbarcate numai pe bancheta din spate, avându-se în
vedere ca nici una din persoanele conduse să nu se aşeze în spatele
62
conducătorului auto, iar dacă este posibil, portierele din spate vor fi blocate;

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 63

h. odată ajunşi la sediul poliţiei, după debarcarea persoanei (

persoanelor ) din autovehicul se va controla interiorul acestuia, pentru a nu rămâne
lucruri abandonate de cel condus şi care pot constitui mijloace de probă.
Se va evita folosirea mijloacelor de transport în comun ori a celor în care
se găsesc bunuri materiale ce pot fi folosite pentru atac asupra poliţistului, pentru
fugă sau sinucidere, cu excepţia situaţiei în care fapta a fost săvârşită în mijlocul de
transport în comun, iar poliţistul, cu permisiunea călătorilor, abate autovehiculul de
la traseu.

2.3. Imobilizarea şi aducerea persoanelor la sediul poliţiei

Imobilizarea este o măsură poliţienească cu caracter coercitiv,

întreprinsă în scopul de a pune o persoană în imposibilitate de a fugi sau de a
se manifesta agresiv faţă de poliţist sau faţă de alte persoane, de a începe sau
de a continua o acţiune violentă.

Sunt situaţii când persoana care urmează a fi condusă la sediul poliţiei

refuză să se supună acestei măsuri ori se află într-unul din următoarele cazuri:
întreprinde acţiuni ce pun în pericol viaţa sau integritatea corporală,
sănătatea sau bunurile altor persoane;
tulbură prin acte violente ordinea şi liniştea publică;
degradează ori distrug bunuri aparţinând unor persoane fizice ori
juridice;
blochează, în afara condiţiilor legii, căile publice de circulaţie,
încearcă să pătrundă, pătrund fără drept, sau refuză părăsirea sediilor
autorităţilor publice, ale instituţiilor şi organizaţiilor de interes public,
ale partidelor politice;
tulbură desfăşurarea normală a activităţii instituţiilor de mai sus,
periclitează în orice mod integritatea sau securitatea
63

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 64

acestora precum şi a personalului lor;

întreprind acţiuni de ultraj împotriva poliţiştilor ori a altor persoane
învestite cu exerciţiul autorităţii publice;
se opun la executarea ordonanţelor de reţinere ori a mandatelor de
aducere, mandatului de arestare sau de executare a pedepselor private
de libertate.
Înainte de luarea măsurii imobilizării, persoana va fi somată să înceteze
acţiunea agresivă şi să se supună solicitării poliţistului, recurgându-se la
imobilizare numai dacă individul nu s-a conformat. În astfel de situaţii persoana
este imobilizată şi adusă la unitatea de poliţie.
Prin imobilizare se urmăreşte ca persoana în cauză să fie pusă în
imposibilitatea de a continua agresiunea sau acţiunea începută, obligând-o în
acelaşi timp, la respectarea ordinii, la supunere şi ascultare.
Persoana ce urmează a fi imobilizată, este mai întâi somată să înceteze
activitatea ilicită. Dacă nu se supune somaţiei, ofiţerul (agentul) de poliţie trece
îndată la imobilizarea ei, în care scop, în raport de împrejurările existente, poate
folosi: ajutorul persoanelor din jur, procedeele luptei de autoapărare şi mijloacele
din dotare.
Mijloacele şi procedeele folosite pentru imobilizare sunt alese în
funcţie de:
numărul persoanelor implicate şi care urmează a fi imobilizate;
starea de agresivitate şi forţa fizică a acestora;
modul de manifestare a agresivităţii;
obiectele pe care le au asupra lor şi care ar putea fi folosite pentru
atac asupra poliţistului sau a altor persoane;
Trebuie să se acţioneze astfel ca, pe cât posibil, persoanei respective
să nu i se cauzeze vătămări ale integrităţii corporale.
Când situaţia impune, persoanelor imobilizate li se asigură asistenţă
medicală necesară. Aducerea persoanelor în cauză la sediul poliţiei se face, de
64

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 65

regulă, cu mijloace de transport (exceptând pe cele de transport în comun).

2.4. Mijloace de imobilizare

Legea 218 / 2002 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei române, la

art.34, include în categoria mijloacelor din dotarea poliţiştilor obiecte şi
instrumente special confecţionate pentru imobilizare, autoapărare şi intervenţie
precum: scuturi de protecţie, căşti cu vizor, cătuşe, baston de cauciuc, tomfa, arme
albe şi de foc, arme cu glonţ de cauciuc, jeturi de apă, dispozitive iritant
lacrimogene şi paralizante, bastonul cu energie electro-statică, câini şi cai de
serviciu, precum şi alte mijloace care nu pun în pericol viaţa sau nu produc o
vătămare corporală gravă.
Folosirea mijloacelor de imobilizare împotriva participanţilor la acţiuni
agresive se face în mod gradual, după avertizarea prealabilă asupra utilizării unor
asemenea mijloace şi acordarea timpului necesar pentru încetarea acţiunilor şi
conformarea la solicitările legale ale poliţistului, excepţie făcând cazurile extreme.
În toate situaţiile, folosirea acestor mijloace nu trebuie să depăşească nevoile reale
pentru împiedicarea sau neutralizarea acţiunilor agresive.
În folosirea mijloacelor din dotare se impune respectarea unor principii al
căror izvor sunt legi şi tratate internaţionale, astfel:
prezumţia de nevinovăţie (persoana trebuie să fi încălcat în mod
flagrant prevederile legale)
limitarea şi proporţionalitatea folosirii forţei, în sensul că recurgerea
la forţă fizică se începe după o atentă analiză a situaţiei, a raportului de forţe, a
necesităţii şi duratei acţiunilor poliţistului;
imparţialitatea poliţiei şi protecţia egală pentru toate persoanele. Se
exclud discriminările de orice fel, pe criterii de rasă, cetăţenie, sex, religie,
65

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 66

apartenenţă politică, statut socio-economic. Singurele criterii luate în calcul de

către poliţist sunt gradul de implicare, vinovăţie şi ripostă al persoanei în cauză.
gradualitatea folosirii metodelor şi mijloacelor de acţiune, de la cele
mai simple, la cele mai elaborate care presupun un grad ridicat de violenţă, în
funcţie de situaţia concretă, de timpul avut la dispoziţie şi de starea de pericol în
care poliţistul sau victima se află.
nonsurprinderea. Sunt necesare somaţii, cu condiţia ca asupra
poliţistului sau victimei să nu se exercite violenţe, ori aceştia să fie într-un pericol
imediat.
legalitatea şi legitimitatea. Acţiunile poliţiştilor trebuie să fie în sensul
aplicării şi respectării legii.
principiul riscului minim (pentru evitarea vătămărilor corporale de
ambele părţi);
principiul apărării fiinţei umane (acordarea primului ajutor,
nerecurgerea la rele tratamente asupra persoanelor reţinute sau arestate);
principiul confidenţialităţii datelor (protejarea informaţiilor
clasificate, a datelor obţinute în timpul serviciului, despre persoane şi care aduc
atingere vieţii private, demnităţii şi onoarei acestora, în condiţiile legii);
 Câinele de însoţire, poate fi folosit pentru oprirea, prinderea sau
imobilizarea unei persoane, în cazul când aceasta nu se supune dispoziţiilor date de
poliţist aflat în patrulare sau în executarea altor misiuni. Câinele de însoţire se mai
foloseşte şi pentru apărarea poliţistului pe timpul cât acesta execută imobilizarea
sau conducere unei persoane.
 Bastonul de cauciuc ( tomfa )
Bastonul de cauciuc ( tomfa ) poate fi folosit în scopul:
ca mijloc de apărare pentru pararea loviturilor agresorului prin prindere de
ambele extremităţi cu ambele mâini ( ori de mâner, în cazul tomfei ) şi
ţinerea în direcţia din care vin loviturile;
ca mijloc de intimidare a elementelor turbulente sau
66
recalcitrante, aplicând primele lovituri persoanelor mai violente, urmărind

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 67

determinarea încetării acţiunii şi descurajarea celorlalte elemente agresive,

retragerea şi împrăştierea lor;
ca mijloc de atac, prin aplicarea de lovituri agresorului în scopul de a-l
obliga să elibereze victima, să lase din mână obiectul folosit la atac ori să
înceteze acţiunea. În cazul mai multor agresori, primele lovituri se vor
aplica celui mai periculos.
Practica folosirii bastonului de cauciuc ( tomfei ) de către poliţişti a
conturat o serie de reguli tactice, dintre care le vom arăta pe cele mai importante:
a. înainte de intrarea în serviciu, cei dotaţi cu bastoane de cauciuc
trebuie să se asigure că acestea se găsesc în stare corespunzătoare (ex.: să nu aibă
fisuri care ar putea duce la ruperea lor; cureluşa să fie bună, strâns legată şi de
lungime suficientă pentru a putea fi înfăşurată pe mână);
b. bastonul de cauciuc va fi folosit în limita necesităţii.
c. aplicarea de lovituri va înceta imediat ce agresorul a renunţat la
acţiunea să şi s-a conformat dispoziţiilor date de poliţist.
d. persoana este somată să înceteze acţiunea violentă şi să se supună
măsurilor ordonate, folosind formula ―ÎNCETAŢI, VOM FOLOSI FORŢA ―,
loviturile fiind aplicate numai dacă persoana nu s-a conformat şi continuă acţiunea
violentă;
e. loviturile trebuie să fie rapide, urmate de retragerea imediată şi vor fi
aplicate peste omoplaţi, antebraţe, şezut ( dacă persoana este cu spatele ),
membrele inferioare sau superioare, pentru a para loviturile sau pentru a determina
persoana să dea drumul unor obiecte folosite pentru atac;
f. pentru a avea efectul urmărit, loviturile trebuie aplicate prin
surprindere;
g. forţa loviturilor aplicate trebuie să fie în concordanţă cu gradul de
împotrivire a persoanei;
h. bastonul de cauciuc se foloseşte în limita necesităţii, aplicarea
loviturilor încetând imediat ce agresorul a renunţat la acţiunea violentă şi s-a
67
conformat dispoziţiilor poliţistului;

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 68

i. în timpul aplicării loviturilor cu bastonul se recomandă ca, pe cât

posibil, să nu se facă mişcări ample ori acesta să fie ridicat deasupra capului,
întrucât prin această mişcare se dă posibilitatea celui împotriva căruia se foloseşte
să sesizeze intervenţia şi să se apere prin pararea loviturii;
j. se va evita aplicarea loviturilor cu bastonul de cauciuc peste cap,
urechi, gât, ochi, asupra altor părţi vitale ori sensibile ale corpului, deoarece i s-ar
putea provoca persoanei vătămări corporale sau chiar moartea;
k. pe cât posibil, se evită folosirea bastonului de cauciuc împotriva
femeilor, minorilor şi bătrânilor, care datorită stării lor fizice nu prezintă pericol;
l. se interzice folosirea bastonului în sediul unităţii de poliţie, cu
excepţia cazului când au loc acţiuni violente sau în grup, care pun în pericol viaţa
poliţiştilor, a altor persoane, ori există pericolul distrugerii de bunuri aparţinând
acestei instituţii;
m. în situaţia în care, în urma loviturilor aplicate cu bastonul de cauciuc (
tomfa ), s-a produs vătămarea corporală a persoanei, poliţistul este obligat să-i
acorde primul ajutor, eventual să transporte persoana la o instituţie medicală,
pentru acordarea de îngrijiri şi să raporteze ierarhic, de urgenţă, evenimentul.
 Încătuşarea
Încătuşarea este o măsură poliţienească de prevedere şi siguranţă,
care constă în aplicarea cătuşelor pe încheietura mâinilor unei persoane, în
scopul limitării mobilităţii fizice a acesteia.

Încătuşarea se efectuează asupra următoarelor categorii de persoane:

dezertori, evadaţi şi recidivişti periculoşi;
urmăriţi, reţinuţi, condamnaţi şi arestaţi preventiv, pe timpul
transferării sau al escortării;
autorii unor infracţiuni contra vieţii persoanei ( tâlhărie, ultraj, viol în
grup ) ori ai altor infracţiuni grave;
care se manifestă agresiv, sunt violente ori se opun
măsurilor legale luate de68 poliţişti, iar rezistenţa lor

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 69

nu poate fi înfrântă în alt mod;

care, datorită stării psihice în care se află, prezintă pericol pentru viaţa
şi integritatea lor corporală, a poliţistului sau a altor persoane;
care urmează a fi conduse la sediul poliţiei în vederea luării măsurilor
legale şi sunt cunoscute ca fiind agresive;
care au comis două sau mai multe infracţiuni;
această măsură nu se aplică minorilor, femeilor şi bătrânilor, când
starea lor fizică nu o impune.

Reguli tactice ce trebuie respectate în cazul încătuşării persoanelor:

a. să se execute cu rapiditate şi atenţie maximă pentru a se preîntâmpina
un eventual atac prin surprindere din partea persoanei respective;
b. cătuşele se aplică pe încheieturile mâinilor întotdeauna aşezate la
spate;
c. după încătuşare, se va efectua în mod obligatoriu controlul
persoanelor;
d. dacă persoana încătuşată continuă să se manifeste violent, acesteia i se
pot imobiliza şi picioarele;
e. când persoana opune rezistenţă, încătuşarea se va face forţat;
f. aplicarea cătuşelor trebuie efectuată în aşa fel încât să nu ducă la
rănirea sau vătămarea integrităţii corporale a celui imobilizat;
g. în cazul încătuşării mai multor persoane ori când ofiţerul (agentul)
este singur, se solicitã sprijinul cetăţenilor de încredere;
h. cătuşele vor fi scoase în caz de îmbolnăvire gravă a persoanei, pentru
servirea hranei, deplasarea la toaletă, depunerea în locurile de deţinere, fără a se
neglija supravegherea atentă în acest timp;
i. se interzice expunerea persoanelor încătuşate în locuri publice sau
în sediile de poliţie, pentru fotografiere ori filmare de către reprezentanţi mass-
media.
69

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 70

2.5. Invitarea la sediul poliţiei a persoanelor a căror prezenţă este

necesară pentru îndeplinirea atribuţiilor poliţiei prin aducerea la cunoştinţă
în scris a scopului şi motivului invitaţiei (art. 31 lit.c din Legea 218/2002)
Poliţiştii au dreptul să invite la sediul poliţiei persoanele a căror prezenţă
este necesară pentru îndeplinirea atribuţiilor legale ale poliţiei, prin aducerea la
cunoştinţă în scris a scopului şi motivului invitaţiei.
Măsura invitării se face în scris, cu respectarea următoarelor reguli:
a. invitarea să se facă în timpul programului de lucru ori când situaţia
impune;
b. persoana invitată trebuie primită în ziua şi la ora stabilită;
c. la cererea persoanei invitate, se confirmă în scris timpul cât a stat la
organul de poliţie;
d. invitarea unui cetăţean străin se face numai cu aprobarea şefului de
unitate şi aprobarea expresă a unitătii teritoriale a D.G.I.P.I..
Aceste norme, cât şi altele care se subînţeleg, sunt impuse din
considerente de respect faţă de cetăţeni, de legalitate, precum şi necesităţile întăririi
prestigiului şi autorităţii organului de poliţie cu cetăţenii.
Cetăţenii invitaţi sau citaţi la sediul poliţiei au obligaţia să se prezinte
atunci când au fost chemaţi. Dacă din motive neîntemeiate o persoană refuză să
dea curs invitaţiei, împotriva ei se pot lua măsuri de sancţionare, astfel:
când este chemată în cauze penale, prin citaţii, i se poate aplica
amendă judiciară conform prevederilor art. 198 din Codul de
procedură penală;
când este chemată în orice alte cazuri, prin invitaţie, se face aplicarea
prevederilor Legii nr. 61/1991 republicată.
Posibilitatea de sancţionare în situaţiile de neprezentare a fost prevăzută
de lege tocmai în scopul de a se asigura îndeplinirea atribuţiilor ce revin poliţiei, în
cazurile în care aceasta este condiţionată de prezenţa anumitor persoane.
70

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 71

2.6. Să pună în executare mandatele de aducere, mandatele de

arestare şi pe cele de executare a pedepselor în condiţiile prevăzute de lege
(art. 31 lit. d din Legea 218/2002)
Reţinerea persoanelor care au săvârşit infracţiuni este o măsură
procedurală, privativă de libertate, care poate fi luată de către ofiţerii (agenţii) de
poliţie în cazurile şi în condiţiile prevăzute de Codul de procedură penală.
Cu ocazia reţinerii, organele de cercetare a poliţiei au obligaţia să aducă
la cunoştinţa celui arestat, în limba pe care o înţelege, motivul reţinerii sau
arestării.
Dacă cel în cauză a săvârşit o infracţiune, i se comunică, în prezenţa unui
avocat, învinuirea care i se aduce, apoi se aduce la cunoştinţă motivul pentru care a
fost reţinut ori arestat.
În conformitate cu Codul de procedură penală, unităţile de poliţie pun în
aplicare mandatele de aducere în faţa organelor de urmărire penală sau a
instanţelor de judecată.
De asemenea, organele de poliţie execută mandatele de arestare
preventivă şi, respectiv, mandatele de executare a pedepsei închisorii. Punerea în
aplicare a mandatelor se face de către ofiţerii desemnaţi de conducerea unităţii de
poliţie (unde se află domiciliul persoanei sau din altă localitate, dacă sunt indicii că
ea s-ar găsi acolo).
Reguli generale privind luarea măsurilor reţinerii ori arestării:
a. în prealabil, ofiţerii (agenţii) de poliţie iau măsuri pentru a cunoaşte
periculozitatea persoanei în cauză şi starea ei de spirit, caracteristicile locuinţei
acesteia sau ale locului unde reţinerea sau arestarea va fi executată, persoanele care
pot fi prezente în aceste locuri, precum şi orice alte date în vederea unui eventual
atac, opunere sau fugă;
b. în cazul unor infractori periculoşi sau a mai multor infractori care se
găsesc în localuri publice, locuinţe sau alte locuri propice pentru fugă sau atac,
aceste măsuri se execută cu efective sporite de ofiţeri (agenţi), în raport de
71
situaţia respectivă;

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 72

c. pe stradă, reţinerea sau arestarea se execută, de obicei, în locuri

neaglomerate, iar pentru conducerea (aducerea) la sediul poliţiei, pe cât posibil,
trebuie folosit un mijloc de transport;
d. dacă prin reţinerea sau arestarea unei persoane se pot crea perturbări
în buna desfăşurare a serviciului (impiegaţi de mişcare, acari, gestionari, medici
etc.), se informează în timp util şi oportun conducerea unităţii respective, pentru
ca să dispună măsurile necesare;
e. când reţinutul sau arestatul are sub ocrotire un minor, o persoană pusă
sub interdicţie, o persoană căreia i s-a instituit curatela, ori o persoană care,
datorită vârstei, bolii sau altei cauze, are nevoie de ajutor, este înştiinţată
autoritatea competentă, în vederea luării măsurilor de ocrotire.
De menţionat că executarea acestui drept şi în acelaşi timp îndatorire de
serviciu se face numai în condiţiile şi cazurile prevăzute de lege. Orice reţinere sau
arestare făcută în alte condiţii este ilegală, constituind un abuz şi în acelaşi timp o
încălcare a legii.

2.7. Să intre în incinta locuinţelor, a unităţilor economice, a

instituţiilor publice ori particulare, a organizaţiilor social-politice, indiferent
de deţinători sau de proprietari, precum şi la bordul oricăror mijloace de
transport româneşti cu respectarea dispoziţiilor legale în cazul săvârşirii unei
infracţiuni, al urmăririi unor infractori sau al unei acţiuni teroriste (art. 31
lit. e din Legea 218/2002)
Inviolabilitatea domiciliului exprimă juridic interdicţia de a pătrunde sau
de a rămâne în domiciliul sau reşedinţa unei persoane. În dreptul constituţional
noţiunea de domiciliu are o accepţiune largă, cuprinzând practic atât domiciliul în
sensul dreptului civil, cât şi reşedinţa unei persoane fizice. El cuprinde nu numai
camera în care doarme, camerele unde trăieşte persoana fizică, ci şi dependinţele,
curtea, grădina, garajul sau orice loc împrejmuit ţinând de ele.
Noţiunea de domiciliu nu are nici o legătură cu cea de proprietate
72
sau de proprietar, pentru că o locuinţă este domiciliul persoanei fizice chiar

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 73

dacă aceasta nu este proprietar, dar o ocupă în mod legal ( cameră de hotel, cameră
de cămin studenţesc, cameră închiriată).
Prin locuinţă se înţelege orice loc destinat efectiv uzului domestic al uneia
sau mai multor persoane. Nu este suficientă simpla destinaţie de locuinţă a unei
încăperi, ci este necesar să fie efectiv locuită. Nu sunt asimilate locuinţei
mijloacele de transport individuale ( cu excepţia remorcilor, rulotelor etc. care
servesc drept locuinţă ) sau în comun, deoarece aici nu se îndeplinesc acte
caracteristice vieţii domestice.
Astfel, cu respectarea dispoziţiilor legale, în baza art. 27 din Constituţia
României, poliţiştii pot întra în locuinţa unei persoane fizice sau în incinta
agenţilor economici, a instituţiilor publice sau particulare, a organizaţiilor social-
politice, la bordul oricăror mijloace de transport româneşti în următoarele situaţii:
a. pentru executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărâri
judecătoreşti;
În această situaţie poliţistul pătrunde în locuinţa unei persoane fizice sau
în incinta unităţilor, instituţiilor, organizaţiilor sau mijloacelor de transport pentru:
a pune în executare un mandat de arestare;
a pune în executare un mandat de executare a unei pedepse;
executarea unei percheziţii domiciliare;
ridicarea de obiecte şi înscrisuri;
executarea altor hotărâri judecătoreşti.
b. pentru înlăturarea unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică
sau bunurile unei persoane;
În această situaţie întrarea în locuinţa unei persoane sau în incinta
unităţilor, instituţiilor, organizaţiilor sau mijloacelor de transport se poate face:
la solicitarea persoanei care ocupă locuinţa în calitate de proprietar
sau chiriaş;
când solicitarea vine din partea altor persoane, a vecinilor ori la
solicitarea conducerii unităţilor, instituţiilor,
73

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 74

organizaţiilor sau al conducătorilor mijloacelor de transport

româneşti, în caz de pericol iminent;
când este sesizată o situaţie de urgenţă, pericol de explozii,
incendii şi nu răspunde nimeni din locuinţă.
c. pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii publice;
Conform Legii 218 / 2002 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei
române, art. 31 lit. e, poliţistul pătrunde în locuinţa unei persoane fizice sau în
incinta unităţilor, instituţiilor, organizaţiilor ori a mijloacelor de transport în
următoarele cazuri:
în cazul săvârşirii unei infracţiuni;
în cazul urmăririi unor infractori;
în cazul unei acţiuni teroriste.
Conform Legii 61 / 1991 modificată, pentru sancţionarea faptelor de
încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, poliţistul
pătrunde în locuinţa unei persoane fizice sau în incinta unităţilor, instituţiilor,
organizaţiilor ori a mijloacelor de transport, în următoarele cazuri:
pentru restabilirea ordinii publice;
pentru restabilirea situaţiei anterioare, în cazul alungării din
locuinţă.
Solicitarea trebuie să fie obligatoriu scrisă în cazul alungării din locuinţa
comună a soţului sau soţiei, a copiilor, precum şi a oricărei persoane aflate în
întreţinere, deoarece însăşi legea permite împăcarea părţilor, părţi care se pot
întoarce solidar, împotriva poliţistului, acuzându-l de violare de domiciliu.
d. pentru prevenirea răspândirii unei epidemii.
Reguli tactice ce trebuie respectate la întrarea în incinta locuinţelor
persoanelor fizice, a agenţilor economici, a instituţiilor publice ori particulare, a
organizaţiilor social-politice, la bordul oricăror mijloace de transport româneşti:
înainte de intrarea în locuinţă sau în incinta unităţilor, instituţiilor,
a organizaţiilor sau mijloacelor de
74

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 75

transport poliţistul trebuie să se documenteze pentru a cunoaşte:

 gradul de periculozitate al persoanei în cauză;
 care este starea ei de spirit;
 care sunt caracteristicile locuinţei;
 ce persoane pot fi prezente în locuinţă;
 orice alte date necesare pentru a preîntâmpina un
eventual atac, opunere sau fugă.
în cazul unor infractori periculoşi sau când sunt mai mulţi
infractori care se găsesc în locuinţă sau în incinta unităţilor,
instituţiilor, organizaţiilor sau mijloacelor de transport acţiunea se
va desfăşura cu forţe mărite
poliţistul va înmâna persoanei un exemplar al mandatului şi o
conduce la judecătorul care a emis mandatul. Dacă persoana ridică
obiecţii în contra executării mandatului, dar numai în ceea ce
priveşte identitatea, poliţistul o va conduce în faţa instanţei locului
unde a fost găsită.
când persoana are sub ocrotire un minor, o persoană pusă sub
interdicţie ori o persoană care datorită vârstei, bolii sau altei cauze
are nevoie de ajutor, poliţistul înştiinţează autoritatea competentă
în vederea luării măsurilor de ocrotire.

2.8. Efectuarea cu respectarea dispoziţiilor legale, de controale ale

persoanelor şi bagajelor, precum şi a vehiculelor aflate în circulaţie atunci
când există indicii temeinice cu privire la săvârşirea unei infracţiuni sau
posibile acţiuni teroriste (art. 31 lit. f din Legea 218/2002)

A. Controlul persoanelor

75

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 76

Controlul persoanelor este o măsură poliţienească cu caracter

preventiv ce constă în verificarea prin pipăire şi observare a corpului, a
îmbrăcămintei şi a încălţămintei unei persoane, fără a scăpa din vedere
controlul oricărui alt articol de îmbrăcăminte sau accesoriu ce aparţine
persoanei în cauză.

Controlul persoanelor are ca scop:

descoperirea de obiecte şi materiale care ar putea fi folosite la
comiterea infracţiunilor sau a contravenţiilor ori care provin din săvârşirea unor
astfel de fapte;
găsirea de arme şi alte obiecte ori substanţe care sunt deţinute ilegal şi
sunt supuse confiscării;
descoperirea de obiecte cu ajutorul cărora ar putea fi atacat poliţistul
sau alte persoane ( cuţit, pumnal, box sau alte obiecte confecţionate special pentru
tăiere, împungere sau lovire);
găsirea actelor de identitate sau a altor documente pe care persoanele
refuză să le prezinte la cererea îndreptăţită a poliţistului.
Categorii de persoane împotriva cărora se ia această măsură:
persoanele cu privire la care există indicii temeinice că au săvârşit
infracţiuni sau că ar pregăti posibile acţiuni teroriste;
persoanele care au încălcat dispoziţiile legale, se manifestă agresiv şi
urmează să fie conduse la sediul poliţiei;
persoanele care încalcă ordinea publică şi sunt cunoscute cu
antecedente penale pentru fapte grave ( omor, tâlhărie, viol );
persoanele care au săvârşit contravenţii, atunci când, potrivit legii, se
impune ridicarea bunurilor supuse confiscării;
persoanele care refuză să prezinte pentru control actele de identitate,
in vederea identificării lor;
persoanele care sunt suspecte.
Controlul persoanelor este de76două feluri: sumar şi amănunţit.

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 77

a) Controlul sumar este o măsură de prevedere care constă în

examinarea sumară a îmbrăcămintei şi corpului persoanei prin palpare şi se
execută, de regulă, în teren.
Ea este obligatorie în toate cazurile de reţinere, arestare, aducere.
La efectuarea controlului sumar trebuie să fie respectate o serie de reguli
tactice cum sunt:
a. persoana sau persoanele se interceptează şi se legitimează după
regulile specifice acestor măsuri poliţieneşti;
b. controlul se execută de către persoane de acelaşi sex cu persoana
controlată. Persoanele de sex feminin pot fi controlate de către poliţişti-bărbaţi,
cerându-le să prezinte conţinutul poşetei ( genţii ), să se descheie la sacou,
pardesiu, palton etc. să scoată din buzunare obiectele pe care le deţin asupra lor,
fără însă ca poliţistul să pună mâna pe persoana in cauză. Dacă este necesară
palparea îmbrăcămintei şi a corpului persoanei, se va apela la sprijinul unei femei,
care va fi instruită în mod corespunzător, iar poliţistul se va afla în apropiere,
pentru a observa modul în care se face verificarea şi pentru a putea interveni la
nevoie;
c. controlul se execută, de regulă, în locul unde persoana a fost depistată.
Dacă este necesar, persoana poate fi condusă într-un loc ferit de accesul publicului
( într-un spaţiu închis - ziua sau într-un loc bine iluminat - noaptea). Când
controlul nu se efectuează la locul depistării persoanei, pe timpul conducerii la
locul efectuării activităţii, persoana va fi supravegheată cu multa atenţie, pentru a
nu avea posibilitatea să atace, să fugă sau să abandoneze diferite obiecte. Se va
evita, pe cât posibil, efectuarea controlului în locuri publice, aglomerate, în
mijloace de transport în comun, în încăperi în care are acces publicul, unde
atitudinea cetăţenilor fată de măsura luată, în cele mai multe cazuri, nu este
favorabilă, ba uneori chiar ostilă;
d. cu ocazia controlului, poliţistul este obligat să-i comunice persoanei
respective motivul luării acestei măsuri, atenţionând-o asupra obligaţiei de a se
77
supune;

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 78

e. cel controlat va fi supravegheat în permanenţă , chiar dacă în aparenţă

este calm şi supus;
f. când controlul se execută de către doi poliţişti, şeful echipei
efectuează controlul propriu-zis, iar partenerul asigură protecţia primului, prin
supravegherea persoanei şi a împrejurimilor. Poliţistul care execută supravegherea
persoanei şi a împrejurimilor nu se va interpune între persoana controlată şi
poliţistul care ia măsura;
g. persoanei controlate i se va solicita să se aşeze într-o poziţie cât mai
incomodă ( în poziţia înclinat-sprijinit, rezemat cu mâinile de un perete, pom, stâlp,
gard ori autovehicul şi cu picioarele cât mai depărtate ), pentru a nu i se da
posibilitatea să atace sau să fugă şi să poată fi uşor dezechilibrată şi imobilizată. În
funcţie de condiţiile concrete existente la locul unde se efectuează controlul
persoanelor, acesta se poate face şi din poziţia în genunchi, cu mâinile în sus, pe
cap sau la ceafă, din poziţia culcat la sol, cu faţa în jos şi cu mâinile la ceafă sau la
spate;
h. poliţistul care execută controlul trebuie să-şi aleagă o poziţie care să-i
permită o cât mai bună observare, stabilitate şi mobilitate în folosirea mijloacelor
din dotare, dacă este cazul;
i. controlul persoanelor se efectuează, de regulă, din spatele persoanei,
cu mâna corespondentă părţii controlate, iar cu cealaltă mână persoana va fi ţinută
din spate, de gulerul cămăşii sau de cureaua de la pantaloni. In situaţia executării
unor măsuri de ordine, în cazul unor adunări publice sau manifestaţii sportive,
controlul se poate realiza, prin vizualizare şi eventual palpare şi din fata persoanei;
j. controlul persoanelor se execută metodic, în care sens trebuie
respectată o anumită ordine. Astfel, se controlează, pe rând:
capul (se scoate pălăria, căciula, şapca etc.), se caută în păr (daca
este cazul);
braţul drept, de la umăr la încheietura mâinii;
partea de la gât până la mijloc ( faţă şi spate );
78

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 79

partea dreaptă a corpului de la subţioară în jos;

zona bazinului ( faţă, spate );
piciorul drept, de la sold la călcâi;
manşeta şi încălţămintea ( dacă este cazul ).Apoi se palpează, în
aceeaşi ordine partea stângă a corpului şi a îmbrăcămintei. Dacă
este cazul, pentru a se uşura activitatea de control se cere persoanei
să dezbrace paltonul, haina sau să se descalţe.
k. când se controlează partea inferioară a corpului persoanei, poliţistul
va avea grijă să nu se aplece mult în faţă, pentru a nu fi lovit cu genunchiul de cel
controlat;
l. în cazul descoperirii unor arme deţinute ilegal, persoana va fi imediat
încătuşată şi se va continua controlul, în scopul descoperirii altor eventuale obiecte
confecţionate pentru lovire, tăiere sau împungere. Poliţistul verifică dacă arma
descoperită are muniţie în încărcător, este încărcată sau este armată, o asigură şi o
predă partenerului, pentru a fi păstrată în condiţii de deplină siguranţă. Toate aceste
activităţi se desfăşoară în prezenţa persoanei la care a fost găsită şi a martorilor,
când este cazul;
m. în cazul controlului unui grup de persoane de către doi poliţişti,
acestea vor fi aşezate în linie, într-o poziţie cât mai incomodă, cu distanţă de circa
2-3 paşi unele faţă de celelalte;
n. partenerul va supraveghea una din extremităţile grupului, iar şeful
echipei va începe controlul din cealaltă parte. Pe măsură ce este controlată o
persoana din grup, aceasta este trimisă în cealaltă extremitate, astfel procedându-se
până la terminarea operaţiunii;
o. obiectele descoperite asupra persoanei controlate, care ar putea fi
folosite pentru atac împotriva poliţistului, vor fi reţinute, iar posesorul va fi
chestionat asupra lor. După găsirea unor asemenea obiecte se va încheia un proces-
verbal, în prezenta unui martor asistent, dacă există, în caz contrar se va motiva
absenta acestuia.
79

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 80

b) Controlul amănunţit constă în cercetarea detaliată a corpului,

îmbrăcămintei şi încălţămintei persoanei.
În principiu, se efectuează de către doi ofiţeri (agenţi) de poliţie, la sediul
unităţii sau în alt loc închis. În cazuri excepţionale, se poate executa de către un
singur poliţist, dar acesta trebuie să apeleze în mod necesar la concursul unei
persoane de încredere.
Controlul amănunţit se face ca şi cel sumar numai de către persoane de
acelaşi sex , întocmindu-se în acest sens un proces-verbal, potrivit legii, în prezenţa a
cel puţin un martor asistent.
Controlul persoanelor, ca măsură poliţienească, nu implică necesitatea
autorizării de către un magistrat. Se execută în teren, de către poliţist, ori de câte ori
acesta apreciază că situaţia o impune, avându-se în vedere respectarea drepturilor şi a
libertăţilor cetăţeneşti. In acelaşi timp, orice ezitare sau superficialitate în executarea
acestei măsuri poate avea un efect negativ asupra raportului de forţe poliţist-suspect,
putând genera consecinţe grave, cum ar fi ultragierea poliţistului.

B. Controlul bagajelor
Controlul bagajelor este o măsură poliţienească cu caracter preventiv
ce constă în verificarea amănunţită a interiorului şi a conţinutului bagajelor unei
persoane.
Controlul bagajelor se execută asupra următoarelor categorii de
persoane:
persoane surprinse în flagrant la săvârşirea unor infracţiuni şi care au
asupra lor bunurile dobândite în urma săvârşirii faptei;
persoane care sunt suspecte, din cauza împrejurărilor şi a locurilor
unde au fost găsite, precum şi a volumului obiectelor transportate;
persoane care transporta bunuri a căror deţinere şi circulaţie sunt
interzise de lege ( ca de exemplu: substanţe toxice, stupefiante,
precum şi alte bunuri80 materiale al căror regim

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 81

este supus autorizării ).

Reguli de tactică poliţienească ce trebuie respectate la efectuarea
controlului bagajelor:
a. persoana va fi interceptată, legitimată şi i se va comunica măsura ce
urmează a fi luată, solicitându-i-se să îl însoţească pe poliţist într-un loc unde poate
fi efectuat controlul bagajelor;
b. controlul bagajelor se execută de cel puţin doi poliţişti în prezenţa a
cel puţin un martor asistent, care va fi identificat şi pus în tema cu activitatea ce
urmează a se efectua;
c. controlul bagajelor se execută, de regulă, în încăperi, spatii ferite de
imixtiunea altor persoane sau la sediul poliţiei, caz în care, pe timpul deplasării,
persoana respectivă va fi supravegheată cu multa atenţie, pentru a nu arunca
obiectele sau bunurile ce fac obiectul controlului;
d. partenerul va avea sarcina de a asigura protecţia, fiind poziţionat în
apropierea persoanei controlate, astfel încât să blocheze ieşirea din încăpere, iar
persoana în cauză să fie ţinută departe de obiectele cu care ar putea ataca, precum
şi de geamurile ce ar putea fi escaladate;
e. în prezenţa martorului asistent, înainte de începerea controlului
bagajului, i se va cere persoanei în cauză să declare în scris ce obiecte se afla în
interiorul acestuia, indicând unele elemente caracteristice ale acestora, cum ar fi:
marca, culoare, mărime, uzura etc.;
f. deschiderea bagajului se poate face de către unul din poliţişti sau de
către martorul asistent, fără a fi degradat sistemul de închidere;
g. după deschiderea bagajului va fi examinat fiecare obiect,
confruntându-se cele declarate de persoana cu bunurile găsite la control;
h. după examinarea obiectelor va fi studiat ambalajul, pentru ca poliţistul
să se convingă că nu conţine şi alte obiecte şi pentru a descoperi eventualele
ascunzători.
După controlul bagajelor, se va încheia un proces verbal în care vor
81
fi descrise activităţile desfăşurate, obiectele examinate şi eventualele

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 82

obiecţii ale participanţilor, la care va fi anexată declaraţia celui controlat şi

rapoartele poliţiştilor. Procesul verbal se întocmeşte în două exemplare şi va fi
semnat de poliţişti, martori şi persoana controlată, un exemplar fiind înmânat
acesteia.
Dacă asupra persoanei controlate se găsesc bunuri care provin din
săvârşirea unor infracţiuni sau a unor contravenţii ori a căror deţinere este interzisă,
se va face menţiune în procesul verbal despre ridicarea acestor obiecte în vederea
cercetării sau a confiscării, precum şi cu privire la locul de păstrare, în caz contrar
se va menţiona că toate obiectele au fost restituite deţinătorului.
Pentru efectuarea controlului bagajelor nu este necesară autorizarea
magistratului, poliţistul, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, putând recurge la
această măsură doar în cazurile şi în situaţiile strict prevăzute de lege şi de
dispoziţiile interne, cu respectarea legalităţii, a drepturilor persoanelor, precum şi a
regulilor de fond şi formă a documentelor ce se încheie.

C. Controlul vehiculelor
Controlul vehiculelor este activitatea ce are drept scop verificarea
minuţioasă a acestora (inclusiv a portbagajului), a documentelor
conducătorului auto şi, după caz, a călătorilor şi pasagerilor, a bagajelor pe
care le au asupra lor, precum şi legalităţii transporturilor de bunuri sau
[Link] activitatea ce are drept scop verificarea minuţioasă a acestora

( inclusiv a portbagajului ), a documentelor conducătorului auto şi, după caz, a

călătorilor şi pasagerilor, a bagajelor pe care le au asupra lor, precum şi legalităţii
transporturilor de bunuri sau persoane.
În conformitate cu prevederile art.31 lit. f din Legea 218 / 2002 privind
organizarea şi funcţionarea poliţiei române, poliţiştii sunt abilitaţi să efectueze, cu
respectarea dispoziţiilor legale, controlul vehiculelor aflate în circulaţie, atunci
când există indicii temeinice cu privire la săvârşirea unor infracţiuni sau posibile
acţiuni teroriste. 82
Reguli tactice privind oprirea autovehiculelor pentru control:

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 83

a. oprirea să aibă o motivaţie corectă şi justificată. Executarea

semnalului pentru oprire se va face numai atunci când se constată încălcarea unei
reguli de circulaţie sau în situaţia în care din datele şi informaţiile deţinute, există
indicii despre săvârşirea unei contravenţii sau a unei infracţiuni de către persoana
care conduce vehiculul sau de către unul dintre ocupanţii acestora, ori pentru
identificarea autorilor de infracţiuni şi a obiectelor date în urmărire. Se interzice
controlul de rutină asupra traficului rutier;
b. oprirea autovehiculelor pentru control se face, de regulă, în afara părţii
carosabile, iar acolo unde nu există condiţii, cât mai aproape de marginea din
dreapta drumului, pe acostament sau lângă bordură, ori în spatiile de parcare,
alveole etc., iar noaptea cu precădere în locurile luminate;
c. semnalele poliţistului vor fi executate din timp, fără a crea un pericol
pentru el sau conducătorul căruia i se adresează semnalul, ori pentru alţi
participanţi la trafic. Semnalul de oprire a unui autovehicul trebuie să se execute
regulamentar, ziua cu braţul, iar noaptea cu bastonul reflectorizant ori sursa
luminoasă;
d. în cazul nerespectării de către conducătorul auto a semnalului de
oprire ce i-a fost adresat, poliţistul va comunica prin staţie datele de identificare ale
autovehiculului şi va întocmi un raport în care va menţiona abaterea săvârşită, în
bază căruia se vor lua ulterior măsurile legale;
e. oprirea unui vehicul de către poliţistul aflat într-un autovehicul de
patrulare aflat în mers, se va efectua astfel:
-în cazul când vehiculul ce urmează a fi oprit circula în aceeaşi
direcţie, echipajul trebuie să pună în funcţiune semnalele luminoase de culoare
roşie şi albastră şi pe cele sonore, după care, de regulă, va circula în spatele
autovehiculului vizat până când conducătorul acestuia se conformează semnalelor
şi opreşte. Oprirea se poate face şi prin punerea în funcţiune a dispozitivului cu
mesaje variabile, care va fi setat pe poziţia ―STOP, POLIŢIA!‖, sau cu braţul.
Dacă conducătorul auto vizat nu dă curs semnalelor efectuate, echipajul de
83
poliţie va utiliza dispozitivul de amplificare a vocii, somându-l să

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 84

oprească şi executând după caz şi semnalul regulamentar cu braţul, pe timp de zi,

ori cu bastonul reflectorizant, pe timp de noapte;
-în cazul când autovehiculul ce urmează a fi oprit circulă din sens
opus, semnalul de oprire se va executa din vehiculul poliţiei, pe fereastra din
stânga, prin balansarea în plan vertical a braţului sau a bastonului reflectorizant;
-în cazul în care conducătorul vehiculului nu opreşte, patrula auto
va proceda la începerea urmăririi acestuia, concomitent cu anunţarea dispeceratului
despre situaţia creată, a datelor de identificare ale vehiculului şi a motivelor care au
determinat luarea măsurii, solicitând ajutorul efectivelor aflate in zonă.
f. de regulă trecerea la executarea urmăririi se justifică pentru:
reţinerea persoanelor sau autovehiculelor date în urmărire;
identificarea persoanelor care au produs accidente grave de
circulaţie, de pe urma cărora a rezultat moartea sau vătămarea
corporală gravă a unor persoane şi care au părăsit locul
accidentului;
identificarea persoanelor despre care există date certe că au comis
infracţiuni sau posibile acte teroriste.

Reguli tactice privind executarea controlului vehiculelor:

a. după oprirea autovehiculului, unul dintre poliţişti va desfăşura
procedura de constatare, în timp ce partenerul său îl va supraveghea pe
conducătorul autovehiculului oprit şi pe restul ocupanţilor, fiind pregătit să
intervină la nevoie în sprijinul colegului;
b. se deplasează până în dreptul uşii conducătorului autovehiculului,
păstrând o distanţă suficientă pentru a nu fi lovit cu portiera în cazul deschiderii
bruşte a acesteia, unde se va adresa cu formula: ―Bună seara, sunt subinspector
Ştefan de la Poliţia Capitalei‖, după care va solicita pe un ton politicos dar ferm, să
i se înmâneze documentele pentru control;
c. comunică conducătorului auto motivul opririi, abaterea comisă şi
84

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 85

sancţiunea prevăzută de lege, după care se va proceda la întocmirea documentelor

de constatare, solicitând conducătorului auto să rămână în autovehicul;
d. verifică, cu atenţie actele de identitate, actele autovehiculului şi, după
caz, documentele de însoţire a mărfurilor sau a materialelor transportate;
e. după caz, va solicita conducătorului auto să deschidă şi portbagajul
vehiculului, unde pot fi ascunse persoane care se sustrag urmăririi şi obiecte
provenite din săvârşirea de infracţiuni;
f. după efectuarea controlului, poliţistul este obligat să asigure reintrarea
autovehiculului în fluxul de circulaţie.

2.9. Efectuarea de controale şi razii atunci când există indicii

temeinice cu privire la săvârşirea de infracţiuni ori ascunderea unor
infractori sau bunuri provenite din infracţiuni sau posibile acţiuni teroriste
(art.31, lit. g din Legea nr. 218/2002)
Controalele poliţieneşti şi raziile sunt măsuri cu un pregnant
caracter preventiv, şi, în acelaşi timp, prin ele se realizează descoperirea unor
fapte antisociale, depistarea unor infractori urmăriţi sau posibile acţiuni
teroriste în fază de pregătire.

După cum este şi firesc, controalele ca formă de activitate — nu sunt

atribute exclusive ale organelor Ministerului Administraţiei şi Internelor. Astfel de
activităţi desfăşoară multe organe, instituţii şi unităţi de stat. Amintim, de exemplu,
acţiunile Ministerului Sănătăţii pe linie profilactică şi curativă, controalele
organelor financiar-fiscale, Inspecţiei Sanitare, comerciale etc.
Acţiunile şi controalele întreprinse de organele Ministerului
Administraţiei şi Internelor, dar îndeosebi de poliţie, cuprind o sferă mai largă de
probleme, vizând aproape — fără exagerare — toate sectoarele vieţii economice şi
sociale.
Controlul poliţienesc se execută, în primul rând, în obiectivele şi locurile
unde sunt concentrate valorile avuţiei85naţionale, unde se gestionează bani şi

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 86

alte bunuri materiale (ex. ramurile industriei, sectorul agricol, comerţ, transporturi,
construcţii etc.).
În al doilea rând, controlul poliţienesc se mai execută şi în locurile unde
de obicei se valorifică obiecte provenite din infracţiuni ori sunt frecventate de
elemente dubioase sau urmărite.
În al treilea rând, controlul poliţienesc se mai execută şi pentru a se
verifica cum sunt respectate dispoziţiile legale, referitoare la: evidenţa
informatizată a persoanei, circulaţia rutieră, regimul obiectelor şi materiilor supuse
autorizării, pază bunurilor avuţiei naţionale, inclusiv a valorilor monetare şi
muzeistice, legalitatea unor transporturi de bunuri şi altele, în raport cu situaţia
operativă.
Acţiunea poliţienească se organizează în unele sectoare ale economiei
naţionale sau în locuri pretabile săvârşirii de infracţiuni ori alte fapte ilicite, pentru
identificarea şi prinderea autorilor unor infracţiuni, asigurarea ordinii publice (ex.:
măsuri de ordine cu ocazia diverselor manifestaţii şi adunări publice), precum şi în
alte situaţii operative.
La executarea acţiunii poliţieneşti participă efective din una sau mai
multe formaţiuni sau organe de poliţie şi se desfăşoară în mai multe obiective sau
în locuri pretabile de pe raza uneia sau a mai multor localităţi, pe un grup de judeţe
ori pe întreg teritoriul ţării.
Controalele poliţieneşti se execută pe baza unor informaţii temeinice cu
privire la pregătirea ori săvârşirea de infracţiuni sau posibile acţiuni teroriste.
Razia este o acţiune poliţienească de o natură distinctă, care se execută pe
un anumit teritoriu atunci când există indicii temeinice cu privire la pregătirea ori
săvârşirea de infracţiuni, ascunderea de evadaţi, dezertori şi a altor infractori
urmăriţi precum şi a unor persoane suspecte ce ar pregăti acţiuni teroriste. După
modul de executare, razia poate fi cu blocare totală, parţială sau fără blocare.
Ofiţerii şi agenţii de poliţie care participă la razie, trebuie să dovedească
vigilenţă, mult tact şi prudenţă, să se abţină de la gesturi ori manifestări care
86
pot crea o atmosferă nefavorabilă în zona de acţiune.

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 87

2.10. Poliţiştii au dreptul să poarte asupra lor armamentul şi muniţia

necesară, indiferent dacă este în uniformă sau civil şi să folosească, pentru
îndeplinirea misiunilor, autovehiculele din dotare cu sau fără însemnele poliţiei
(art. 31, lit. h, din Legea nr. 218/2002)
La nivelul unităţilor teritoriale, există reglementări specifice privind
portul armamentului din dotare astfel încât să se prevină accidentele sau folosirea
lui abuzivă. Pe timpul executării misiunilor, lucrătorii de poliţie poartă, în mod
obligatoriu, centura pe care vor fixa tocul cu pistolul din dotare şi cele două
încărcătoare. În situaţiile în care se acţionează în ţinută civilă, pistolul se va purta
în toc pe cureaua de la pantaloni sau în hamul special confecţionat, asigurându-se
mascarea acestuia.
Se interzice portul armamentului şi muniţiei aferente, în buzunare, mape,
serviete sau în alte locuri care nu-i asigură deplina securitate şi poate favoriza
pierderea ori sustragerea lor.
Ofiţerii sau agenţii de poliţie care poartă armamentul şi muniţia
permanent asupra lor, pe timpul cât se află la domiciliu sunt obligaţi să le asigure
astfel încât să înlăture orice posibilitate de pierdere sau de folosire a acestora de
către membrii familiei sau de către alte persoane, păstrându-le în casete metalice (
muniţia separat de pistol), prevăzute cu sisteme sigure de închidere. Este interzis
cu desăvârşire a scoate pistolul din toc şi a-l mânui în prezenţa altor persoane, cu
excepţia cazurilor de folosire legală a acestuia.

2.11. Folosirea mijloacelor de transport şi comunicaţii indiferent de

proprietar sau deţinător, persoană fizică ori persoană juridică cu excepţia
celor aparţinând corpului diplomatic (art. 31. lit. I, din Legea nr. 218/2002)
Poliţiştii au dreptul să folosească orice mijloace de transport şi de
comunicaţii, indiferent de proprietar ori deţinător — persoană fizică sau juridică —
cu excepţia celor aparţinând corpului diplomatic, pentru luarea unor măsuri
87
legale ce nu suferă amânare şi care nu pot fi aduse la îndeplinire astfel.

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 88

Cheltuielile vor fi achitate ulterior, la cererea proprietarilor şi vor fi suportate din

fondurile organelor de poliţie sau de persoanele care au determinat intervenţia, nu
mai târziu de 15 zile.
Folosirea mijloacelor de transport
Poliţiştii pot folosi mijloacele de transport ale unităţilor de stat ori
particulare sau ale persoanelor fizice, dar numai pentru luarea unor măsuri legale
care nu suferă amânare.
Poliţiştii pot folosi asemenea mijloace de transport pentru:
salvarea vieţii, apărarea integrităţii corporale sau a sănătăţii
persoanelor, victime ale unor infracţiuni, calamităţi sau accidente;
conducerea la sediul poliţiei a persoanelor turbulente care au provocat
acte de dezordine şi care încearcă să dispară din acele locuri;
prinderea persoanelor care încearcă să dispară de la locul săvârşirii
unei infracţiuni;
prinderea persoanelor urmărite sau pentru deplasarea de urgenţă în
anumite locuri unde au informaţii că se află o persoană dată în
urmărire;
deplasarea în locurile unde s-au produs accidente de circulaţie;
deplasarea în locurile unde s-au produs calamităţi ori alte evenimente
deosebite, ce impun prezenţa organelor de poliţie.
În aceste condiţii, conducătorul autovehiculului solicitat este obligat să-l
transporte pe poliţist acolo unde acesta îi cere. În cazul refuzului conducătorului
autovehiculului de a-l transporta pe poliţist sau de a se supune dispoziţiilor
acestuia, în funcţie de situaţie, fapta constituie contravenţie, cel în cauză urmând a
fi sancţionat pentru aceasta.
Reguli tactice ce trebuie respectate la folosirea mijloacelor de
transport aparţinând persoanelor fizice sau juridice:
a. se prezintă conducătorului mijlocului de transport, îi prezintă
legitimaţia de serviciu şi îi explică că are de executat o misiune urgentă, ce nu
88

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 89

suferă amânare, indicându-i ruta;

b. în situaţia folosirii autovehiculului aparţinând unei persoane juridice,
se vor menţiona în foaia de parcurs sau în ordinul de serviciu: ora şi locul opririi,
traseul parcurs, numărul de kilometri parcurşi, ora terminării misiunii, numele şi
prenumele poliţistului ( în clar), unitatea de poliţie din care face parte, numărul
legitimaţiei de serviciu şi semnătura;
c. în situaţia folosirii autovehiculului aparţinând unei persoane fizice, la
solicitarea acesteia, i se va elibera o dovadă din care să rezulte: gradul, numele şi
prenumele poliţistului, unitatea de poliţie din care face parte, numărul de kilometri
parcurşi şi durata misiunii( în ore);
d. la înapoierea din misiune, se va întocmi un raport care cuprinde:
situaţia care a determinat intervenţia, acţiunea sa, mijlocul de transport folosit şi
proprietarul, ruta şi numărul de kilometri parcurşi, timpul cât a durat;
La cererea proprietarilor autovehiculelor folosite de către poliţişti,
cheltuielile ocazionate de asemenea situaţii vor fi achitate ulterior, fiind suportate,
după caz, din fondurile organelor de poliţie sau de către persoanele ce au
determinat intervenţia, nu mai târziu de 15 zile.
Poliţiştii nu pot folosi următoarele mijloace de transport:
autovehiculele care aparţin corpului diplomatic;
autovehiculele salvării ori pompierilor, chiar dacă acestea nu se află în
misiune;
autovehiculele angajate în accidente de circulaţie, în competiţii
sportive şi cele aflate în coloană ( inclusiv cele din coloanele oficiale)
autovehicule cu care se deplasează oficialităţi (preşedintele ţării, prim-
ministrul, parlamentarii, miniştrii, prefecţii).
Mijloacele de comunicaţie aparţinând persoanelor fizice ori unităţilor
economico-sociale pot fi folosite de către poliţişti numai pentru primirea ori
transmiterea de ordine sau de informaţii referitoare la evenimente deosebite,
urmărirea unor evadaţi ori infractori periculoşi, împiedicarea săvârşirii unor
89

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 90

infracţiuni etc. Înainte de a folosi mijlocul de comunicaţie, poliţistul este obligat să

prezinte legitimaţia de serviciu, dacă nu este cunoscut, să precizeze unitatea de
poliţie din care face parte, precum şi faptul că are de transmis o comunicare
urgentă, în interes de serviciu.
Folosirea în orice mod a mijloacelor de transport şi comunicaţie în alte
interese decât cele de serviciu, constituie un abuz, o ilegalitate, care angajează
răspunderea juridică a celui care săvârşeşte o asemenea faptă ( disciplinară,
materială sau penală ).

2.12. Poliţiştii au dreptul să folosească gratuit orice mijloc de

transport în comun în timpul serviciului pentru executarea unor misiuni
precum şi personalul din poliţie pentru transporturi feroviare şi navale.
Folosirea mijloacelor de transport se face pe bază legitimaţiei de serviciu
(art.31, lit. j din Legea nr. 218/2002).

2.13. Să solicite sprijinul cetăţenilor pentru urmărirea, prinderea,

imobilizarea şi conducerea la unităţile de poliţie a persoanelor care au comis
fapte penale (art.31, lit. k din Legea nr.218/2002)
Urmărirea este o măsură poliţienească cu caracter coercitiv ce se
realizează în scopul prinderii persoanelor care, în urma săvârşirii unei fapte
ilicite, încearcă să fugă şi nu se supun somaţiei poliţistului de a rămâne la locul
faptei.

În funcţie de condiţiile concrete din teren, precum şi de mijlocul de

deplasare al persoanei suspecte, urmărirea se poate realiza pe jos sau cu
autovehiculul.
Urmărirea pe jos .Poliţistul se va deplasa de regulă în fugă, somând
persoana suspectă cu formula ―STAI! POLIŢIA!‖, somaţie ce poate fi repetată în
timpul urmăririi. Somaţia are şi scopul avertizării eventualelor persoane din zona
acţiunii în scopul creării spaţiului necesar90pentru deplasare.

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 91

Reguli tactice ce trebuie respectate cu ocazia urmăririi pe jos a

persoanelor:
a. acţiunea se va executa de regulă de către doi poliţişti care vor evita să
se disperseze ( în cazul în care sunt mai mulţi suspecţi se va păstra un raport de
forţe favorabil);
b. poliţistul va fi atent la configuraţia şi detaliile terenului, elemente ce
pot influenţa acţiunea de urmărire, în sensul că aceasta poate fi favorizată sau
îngreunată;
c. urmărirea persoanei se va face păstrându-se faţă de aceasta o anumită
distanţă, pentru a observa eventualele obstacole ce pot exista în teren;
d. escaladarea obstacolelor se va realiza de regulă prin aceleaşi puncte
folosite de suspect, cu precauţie, pentru a preveni un eventual atac din partea
acestuia;
e. colţurile clădirilor vor fi ocolite la o distanţă de cel puţin un metru;
f. se va evita urmărirea persoanelor mergând pe lângă ziduri prevăzute
cu intrânduri sau pe partea carosabilă a străzii;
g. dacă persoana întră într-o zonă întunecată poliţistul se va opri câteva
momente ascultând cu atenţie eventualele zgomote şi apoi va relua urmărirea, cu
respectarea regulilor de securitate personală;
h. dacă la urmărirea persoanelor participă doi sau mai mulţi poliţişti, pot
fi folosite trasee diferite de deplasare, iar, dacă itinerariul este cunoscut, partenerul
poate folosi o scurtătură pentru a ajunge în faţa suspectului;
i. pe timpul urmăririi, poliţistul nu va alerga cu arma în mână;
j. nu se va folosi armamentul din dotare împotriva persoanei care fuge,
cu excepţia cazului în care aceasta a comis o infracţiune gravă şi a fost surprinsă în
flagrant.
Urmărirea cu autovehiculul. Atunci când persoana se află într-un
autovehicul şi se impune urmărirea acesteia, poliţiştii se pot folosi atât de
autovehiculele din dotarea poliţiei, cât şi de cele aparţinând persoanelor fizice
91
sau juridice, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 92

Reguli tactice ce trebuie respectate cu ocazia urmăririi persoanelor

cu autovehiculele:
a. deplasarea în vederea prinderii suspectului se va face cât mai aproape
de axul drumului, folosind mijloacele de avertizare sonoră şi luminoasă;
b. urmărirea unui autovehicul ce nu a oprit la semnalul efectuat
regulamentar de poliţist se execută numai după anunţarea dispeceratului unităţii
despre începerea acţiunii, comunicându-i-se date referitoare la semnalmentele
maşinii urmărite şi ale ocupanţilor acesteia, precum şi cu privire la orice alt
eveniment;
c. se va păstra o distanţă de siguranţă în spatele maşinii urmărite, pentru
a nu fi surprinşi de o manevră neaşteptată şi se vor folosi în continuare semnalele
acustice şi luminoase,
d. autovehiculul nu va fi urmărit pe o distanţă prea lungă, încercându-se
blocarea acestuia cu autovehiculul cu care se realizează urmărirea sau cu sprijinul
altor forţe ce se vor posta pe anumite puncte de pe traseu;
e. oprirea vehiculului urmărit se va face prin depăşirea acestuia şi
blocarea transversală a drumului, manevră care nu se va realiza imediat după
depăşire, ci la o scurtă distanţă;
f. după blocarea drumului, poliţiştii vor părăsi rapid vehiculul şi se vor
deplasa pe marginea carosabilului, pregătiţi să acţioneze pentru oprirea şi
imobilizarea suspectului, luând măsuri de protecţie personală;
g. nu se va folosi armamentul din dotare asupra autovehiculului urmărit
pe străzile localităţilor, în zonele aglomerate ori pe drumuri cu trafic intens, cu
excepţia cazului în care persoana urmărită este surprinsă în flagrant în momentul
săvârşirii unei infracţiuni grave.
Întărirea legăturii cu comunitatea este prioritate a poliţiei în perioada
actuală, se sprijină în primul rând pe concursul larg al cetăţenilor. Parteneriatul
poliţie-comunitate se impune a funcţiona pentru asigurarea scopului respectiv,
apărarea vieţii, integrităţii corporale şi libertăţii persoanelor, a proprietăţii
92
private şi publice, a celorlalte drepturi şi interese ale cetăţenilor şi comunităţii.

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 93

În vederea urmăririi prinderii, imobilizării şi conducerii la sediul poliţiei

a persoanelor care au comis fapte penale, poliţiştii au dreptul dar şi obligaţia de a
solicita sprijinul cetăţenilor. Dacă aceştia vor acorda sprijinul sau nu, depinde de
modul cum aceştia receptează eforturile pe care poliţiştii le fac pentru ca viaţa lor
să fie mai liniştită şi în siguranţă.

2.14. Poliţiştii pot folosi scuturi de protecţie, căşti cu vizor, bastoane din
cauciuc, bastoane cu energie electrostatică, dispozitive cu substanţe iritant-
lacrimogene şi paralizante, jeturi de apă, armă cu glonţ din cauciuc şi cătuşe,
câini de serviciu precum şi alte mijloace de imobilizare precum şi arme de foc
(art. 34, pct. 1 din Legea nr. 218/2002)
Pentru descurajarea, împiedicarea şi neutralizarea acţiunilor agresive ale
persoanelor care tulbură ordinea şi liniştea publică, acţiuni ce nu pot fi înlăturate
sau anihilate prin uzitarea altor mijloace poliţiştii pot folosi scuturi de protecţie,
căşti cu vizor, bastoane din cauciuc, bastoane cu energie electrostatică, dispozitive
cu substanţe iritant-lacrimogene şi paralizante, jeturi de apă, armă cu glonţ din
cauciuc şi cătuşe, câini de serviciu şi alte mijloace de imobilizare care nu pun în
pericol viaţa sau nu produc o vătămare corporală gravă. Folosirea acestor mijloace
se face gradual, după avertizarea prealabilă asupra folosirii unor asemenea
mijloace şi acordarea timpului necesar pentru încetarea acţiunilor şi conformarea la
solicitările legale ale poliţistului fără a nu depăşi nevoile reale pentru împiedicarea
sau neutralizarea acţiunilor agresive. Orice acţiune în public şi în cazuri extreme se
face prin anunţare: Poliţia!
Se interzice folosirea mijloacelor arătate împotriva femeilor cu semne
vizibile de sarcină, împotriva persoanelor cu semne vădite de invaliditate şi
copiilor, cu excepţia cazurilor în care aceştia înfăptuiesc un atac armat sau în grup,
care pune în pericol viaţa sau integritatea corporală a uneia sau mai multor
persoane.
Poliţia poate interveni în forţă în condiţiile legii împotriva celor care
93
pun în pericol viaţa, integritatea sau sănătatea persoanelor ori a organelor

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 94

de ordine precum şi împotriva celor care ameninţă cu distrugerea unor clădiri sau
bunuri de interes public sau privat.
Folosirea mijloacelor din dotare se face numai după avertizare şi somare
prin mijloace de amplificare sonoră a participanţilor la dezordine asupra necesităţii
respectării legii şi ordinii publice.
Dacă după avertizare se încalcă în continuare ordinea publică şi legile
poliţistul numit şef al dispozitivului sau şefii ierarhici somează pe participanţi
folosind somaţia: „Atenţie, vă rugăm să părăsiţi ….. vom folosi forţa”, urmată de
semnale sonore şi luminoase. Dacă nu se încetează acţiunile urmează ultima
somaţie: „Părăsiţi zona …. Se va folosi forţa!”.
Folosirea mijloacelor de împiedicare şi constrângere încetează de îndată
ce s-a restabilit ordinea publică urmând a se raporta despre folosirea acesteia pe
cale ierarhică.
Sunt situaţii când, pentru prevenirea sau reprimarea unor activităţi
deosebit de grave, îndreptate împotriva siguranţei naţionale împotriva persoanelor
sau a bunurilor păzite, pentru prevenirea săvârşirii unor acţiuni teroriste se impune
ca măsură extremă, folosirea armei.
Ofiţerii şi agenţii de poliţie dotaţi cu arme de foc, pot face uz de acestea
pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu şi a misiunilor în temeiul dispoziţiilor
Legii nr. 17/1996 şi ale Legii nr.295/2004.
Prin uz de armă se înţelege executarea tragerii cu arma de foc asupra
persoanelor şi bunurilor.
Potrivit acestor dispoziţii, se poate face uz de armă când se îndeplinesc
în mod cumulativ două condiţii:
dacă este absolut necesar;
dacă folosirea mijloacelor de împiedicare sau constrângere nu este
posibilă ori nu a dat rezultate.
Aceste condiţii relevă caracterul excepţional al măsurii uzului de
armă, care implică mult discernământ, întrucât atât folosirea abuzivă, cât şi
94
folosirea ei în cazurile legale sunt sancţionate de lege.

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 95

Cazurile specifice în care ofiţerii (agenţii) de poliţie pot face uz de

armă.
Cunoaşterea acestor situaţii în care se poate face uz de armă constituie o
primă garanţie a evitării oricăror abuzuri sau încălcări ale legalităţii.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 17/1996 ofiţerii şi agenţii de poliţie pot face
uz de armă, pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, în următoarele cazuri:
1. împotriva celor care atacă poliţiştii aflaţi în serviciul de gardă,
pază, escortă şi protecţie, menţinerea şi restabilirea ordinii de drept, precum
şi împotriva celor care, prin actul săvârşit, prin surprindere, pun în pericol
obiectivul păzit;
Prevederile acestui caz sunt aplicabile în situaţia în care se exercită un
atac împotriva următoarelor categorii de persoane:
poliţişti aflaţi în executarea serviciului de gardă, pază, escortă,
protecţie;
poliţişti, jandarmi şi alte categorii de persoane cu atribuţii de
menţinere a ordinii de drept şi restabilire a acesteia în cazul în care a
fost încălcată.
Se poate face uz de armă în acest caz dacă sunt îndeplinite cumulative
următoarele condiţii:
a. există un atac material, direct, imediat şi injust, săvârşit prin
surprindere împotriva categoriilor de persoane menţionate;
b. prin actul săvârşit prin surprindere să fie pusă în pericol viaţa,
integritatea corporală sau sănătatea celor care execută serviciul de gardă, pază,
escortă, protecţie, menţinere şi restabilire a ordinii de drept;
c. dacă atacul este îndreptat asupra unui obiectiv păzit, prin acţiunea
săvârşită prin surprindere să fie pusă în pericol securitatea acestuia;
d. uzul de armă se va executa numai dacă datorită împrejurărilor
concrete ale săvârşirii faptei, opunerea sau acţiunea ilicită a persoanei nu
95
poate fi înlăturată prin alte mijloace.

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 96

2. împotriva acelora care atacă persoanele învestite cu exerciţiul

autorităţii publice sau cărora, potrivit legii, li se asigură protecţie de către
poliţie;
Se poate face uz de armă în acest caz dacă sunt îndeplinite cumulativ
următoarele condiţii:
a. persoana împotriva căreia se exercită atacul, să facă parte din
categoria persoanelor învestite cu exerciţiul autorităţii publice sau să i se asigure
protecţie de către poliţie;
b. există un atac material, direct, imediat şi injust, prin care este pusă în
pericol viaţa sau integritatea corporală a celor care fac parte din categoria
persoanelor învestite cu exerciţiul autorităţii publice sau din categoria celor cărora
li se asigură protecţie de către poliţie;
c. uzul de armă se va executa numai dacă datorită împrejurărilor
concrete ale săvârşirii faptei, atacul persoanei nu poate fi înlăturat prin alte
mijloace.
3. împotriva persoanelor care încearcă să pătrundă ori să iasă în
mod ilegal în sau din sediile de poliţie ori prin perimetrele sau zonele păzite —
vizibil delimitate — stabilite prin consemn;
Se poate face uz de armă în acest caz dacă sunt îndeplinite cumulativ
următoarele condiţii:
a. există un perimetru strict şi vizibil delimitat, stabilit prin consemn;
b. să existe o încercare de pătrundere sau de ieşire ilegală în sau din
sediul poliţiei, perimetru ori zonă păzită;
c. prin consemn scris s-a dat în răspundere pază unităţii, subunităţii,
perimetrului sau zonei;
d. prin folosirea armamentului să nu fie pusă în pericol viaţa altor
persoane.
4. pentru imobilizarea infractorilor care, după săvârşirea unor
infracţiuni, încearcă să fugă;
96
Se poate face uz de armă în acest caz dacă sunt îndeplinite

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 97

cumulativ următoarele condiţii:

a. infractorul a fost surprins în flagrant în timpul săvârşirii unei
infracţiuni grave;
b. după efectuarea somaţiei acesta încearcă să fugă, nesupunându-se
cererii poliţistului de a rămâne la locul faptei;
c. datorită împrejurărilor comiterii faptei nu poate fi folosit în mod
eficient un alt mijloc pentru imobilizarea infractorului;
d. prin folosirea armamentului să nu fie pusă în pericol viaţa altor
persoane.
Gravitatea faptei va fi estimată în raport de prejudiciul produs, acţiunile
violente ale infractorului, frecvenţa acestor categorii de fapte, numărul de
participanţi, obiectele pe care le au asupra lor etc.
5. împotriva oricărui mijloc de transport folosit de persoanele
prevăzute la lit. b) şi c), precum şi împotriva conducătorilor acestora care
refuză să oprească la semnalele regulamentare ale organelor abilitate,
existând indicii temeinice că au săvârşit o infracţiune ori este iminentă
săvârşirea unei infracţiuni;
Se poate face uz de armă în acest caz dacă sunt îndeplinite cumulativ
următoarele condiţii:
a. există certitudinea că ocupanţii acestor mijloace de transport săvârşesc
sau au săvârşit o infracţiune gravă, transportă bunuri dobândite în urma comiterii
unor infracţiuni şi nu se opresc la semnalul regulamentar al poliţistului;
b. poliţistul să fie obligatoriu îmbrăcat în uniformă;
c. datorită împrejurărilor comiterii faptei nu poate fi folosit în mod
eficient un alt mijloc pentru imobilizarea mijlocului de transport;
d. prin folosirea armamentului să nu fie pusă în pericol viaţa altor
persoane.
Focul asupra autovehiculelor se va executa numai asupra pneurilor. Nu
se folosesc arme de foc împotriva autovehiculelor care nu opresc la
97
semnalul regulamentar al poliţistului îmbrăcat în uniformă, decât dacă prin

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 98

modul de conducere se pune în pericol în mod evident viaţa, integritatea corporală

a poliţistului sau a altei persoane.
6. pentru imobilizarea sau reţinerea persoanelor cu privire la care
sunt probe ori indicii temeinice că au săvârşit o infracţiune şi care ripostează
ori încearcă să riposteze cu arma ori cu alte obiecte sau substanţe care pot
pune în pericol viaţa ori integritatea corporală a persoanei;
Se poate face uz de armă în acest caz dacă sunt îndeplinite cumulativ
următoarele condiţii:
a. să se fi săvârşit o infracţiune iar persoana în cauză să opună rezistenţă
sau să riposteze cu arma sau cu alte obiecte care pot pune în pericol viaţa sau
integritatea corporală a poliţistului sau a altor persoane;
b. să existe un atac material, direct şi imediat asupra poliţistului aflat în
exercitarea măsurilor legale sau împotriva altor persoane;
c. rezistenţa sau riposta persoanei în cauză să nu poată fi înfrântă în alt
mod;
d. prin folosirea armamentului să nu fie pusă în pericol viaţa altor
persoane.
7. pentru a împiedica fuga de sub escortă sau evadarea celor aflaţi în
stare legală de deţinere;
Se poate face uz de armă în acest caz dacă sunt îndeplinite cumulativ
următoarele condiţii:
a. să fie începută o acţiune de evadare din locurile legale de deţinere sau
de sub escortă;
b. prinderea sau imobilizarea evadaţilor sau escortaţilor să nu poată fi
realizată prin alte mijloace;
c. prin folosirea armamentului să nu fie pusă în pericol viaţa altor
persoane.
8. împotriva grupurilor de persoane sau persoanelor izolate care
încearcă să pătrundă fără drept în sediile sau în perimetrele
98
autorităţilor şi instituţiilor publice;

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 99

Se poate face uz de armă în acest caz dacă sunt îndeplinite cumulativ

următoarele condiţii:
a. să existe o încercare de pătrundere fără drept în sediile sau în
perimetrele autorităţilor sau ale instituţiilor publice;
b. atacul sau pătrunderea, după modul în care a fost concepută şi se
execută să nu poată fi înlăturată prin alte mijloace sau metode;
c. prin folosirea armamentului să nu fie pusă în pericol viaţa altor
persoane.
9. împotriva celor care atacă sau împiedică militarii ( poliţiştii) să
execute misiuni de luptă;
Se poate face uz de armă în acest caz dacă sunt îndeplinite cumulativ
următoarele condiţii:
a. există un atac material, direct, imediat şi injust săvârşit asupra
poliţiştilor care să-i împiedice pe aceştia să-şi execute misiunile specifice;
b. atacul să nu poată fi înlăturat prin alte mijloace sau metode;
c. prin folosirea armamentului să nu fie pusă în pericol viaţa altor
persoane.
10. în executarea intervenţiei antiteroriste asupra obiectivelor
atacate sau capturate de terorişti, în scopul reţinerii sau anihilării acestora,
eliberării ostaticilor şi restabilirea ordinii publice.
Se poate face uz de armă în acest caz dacă sunt îndeplinite cumulativ
următoarele condiţii:
a. să existe un atac terorist asupra unui obiectiv, acesta să fie capturat
sau sunt luaţi ostatici;
b. atacul sau deţinerea ostaticilor, datorită modului în care a fost
conceput şi executat, să nu poată fi înfrânt prin alte mijloace;
c. în timpul folosirii armamentului să nu fie pusă în pericol viaţa sau
sănătatea ostaticilor sau a altor persoane.
În cazurile prevăzute la pct.3,4,7,8 şi 9 se va face uz de armă
99
numai după ce s-a făcut somaţia legală.

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 100

În cazurile prevăzute la pct. 8 şi 9 se va face uz de armă numai după ce s-

a repetat de trei ori, la intervale suficiente de timp pentru dispersarea
participanţilor, somaţia: ― Părăsiţi zona...., se vor folosi arme de foc!‖, după care se
va executa un foc în plan vertical. Se va deschide foc asupra atacatorilor numai la
ordinul celui care conduce acţiunea, pe cât posibil la picioare pentru a evita
cauzarea morţii acestora şi a realiza imobilizarea.
În cazurile prevăzute la pct.1,2,6 şi 9 când poliţistul se află în legitimă
apărare, poate face uz de armă şi fără somaţie, dacă nu există timpul necesar pentru
aceasta.
Se recomandă poliţiştilor să facă uz de armă, fără rezerve, în
cazurile prevăzute la pct.1,2,3 şi 10, iar în celelalte cazuri uzul de armă să se
facă cu titlu de excepţie, dacă sunt îndeplinite condiţiile legale.
Reguli de tactică poliţienească ce trebuie respectate de poliţişti în
cazul folosirii armamentului din dotare:
a. înainte de a trece la acţiune, se va face o rapidă analiză a situaţiei
existente la faţa locului. Prin aceasta se vor stabili date concrete privind faptele
săvârşite, autorii acestora, dacă sunt sau nu înarmaţi, gradul de agresivitate, precum
şi comportamentul pe care îl au în momentul surprinderii;
b. armamentul din dotare se foloseşte după efectuarea somaţiilor legale.
Somaţia se face prin cuvintele:‖ POLIŢIA- STAI!‖.În caz de nesupunere se
somează din nou prin cuvintele ― STAI CĂ TRAG!‖.Dacă cel în cauză nu se
supune nici de această dată, se somează prin tragerea unui foc de avertisment în
plan vertical. Dacă cei în cauză nu se supun nici acestei somaţii legale, se face uz
de armă în direcţia acestora, trăgând, pe cât posibil, la picioare, astfel încât să se
realizeze imobilizarea şi să se evite uciderea [Link] excepţie, se poate face
uz de armă şi fără somaţie, în cazul atacului exercitat prin surprindere asupra
poliţistului sau asupra altor persoane, precum şi pentru reţinerea infractorilor care
ripostează cu arme albe sau de foc, dacă lipseşte timpul necesar pentru somaţie;
c. împotriva persoanelor care ripostează cu arme, poliţistul va face
100
uz de armă din poziţia adăpostit şi va lua orice măsură pentru a se proteja;

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 101

d. se va evita, pe cât posibil, folosirea armamentului din dotare

împotriva minorilor, femeilor şi bătrânilor;
e. se interzice folosirea armamentului în următoarele cazuri:
împotriva copiilor, femeilor cu semne vizibile de sarcină,
persoanelor cu semne vădite de invaliditate, cu excepţia cazurilor
în care înfăptuiesc un atac armat sau în grup, care pune în pericol
viaţa sau integritatea corporală a uneia sau mai multor persoane;
în situaţiile în care s-ar primejdui viaţa altor persoane ori s-ar viola
teritoriul, spaţiul aerian sau apele naţionale ale unui stat vecin.
f. se va limita pe cât posibil folosirea armelor de foc în zonele
aglomerate unde pot fi periclitate viaţa sau integritatea corporală a altor persoane,
exceptându-se focul de avertisment în plan vertical;
g. în momentul imobilizării unei persoane şi al aplicării cătuşelor,
armamentul va fi introdus în toc sau în hamul de susţinere, după caz;
h. folosirea armamentului împotriva autovehiculelor se va executa numai
dacă există certitudinea că ocupanţii acestora săvârşesc sau au săvârşit o
infracţiune gravă, transportă bunuri dobândite în urma comiterii unor fapte ilicite şi
nu opresc la semnalul regulamentar al poliţistului în uniformă. Focul asupra
autovehiculelor se va executa numai asupra pneurilor;
i. fiecare situaţie în care s-a făcut uz de armă se raportează de urgenţă
ierarhic. De îndată ce va fi posibil, raportul va fi întocmit în scris.
j. în cazul folosirii armelor de foc pentru somaţie, ori dacă nu au rezultat
victime sau pagube materiale, în mod obligatoriu, evenimentul va fi raportat
ierarhic şi se vor efectua cercetări administrative în legătură cu condiţiile şi
legalitatea uzului de armă.
Dacă în urma uzului de armă au rezultat victime sau prejudicii materiale
se vor lua următoarele măsuri:
acordarea primului ajutor victimelor şi transportarea acestora la o
unitate sanitară;
101

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 102

raportarea imediată, prin orice mijloc, a cazului şi a urmărilor

acestuia;
asigurarea pazei locului faptei, marcarea şi conservarea urmelor;
protejarea poliţistului, pentru a preveni manifestările de dezordine şi a
asigura apărarea vieţii acestuia;
raportarea ierarhică a evenimentului şi informarea parchetului
competent teritorial, pentru efectuarea cercetării la faţa locului.
Dacă în urma uzului de armă s-a produs moartea sau vătămarea unei
persoane, fapta se comunică, de îndată procurorului competent, potrivit legii.
În situaţii speciale de pericol iminent pentru viaţa şi integritatea sa ori a
altor persoane, sau care afectează siguranţa naţională, ca urmare a acţiunilor
violente ale unor persoane ce folosesc sau intenţionează în mod vădit să folosească
arme albe sau de foc, poliţistul poate face uz de armă folosind orice altă armă care
nu-i aparţine dar se află în acel moment la îndemână, în aceleaşi condiţii în care fac
uz de arma de serviciu.

2.15. Să acorde sprijin persoanelor cu funcţii ce implică exerciţiul

autorităţii publice, dacă acestea întâmpină rezistenţă fizică în executarea
sarcinilor de serviciu
Acest drept subliniază de la sine autoritatea cu care a fost învestită
poliţia, faptul că, în calitate de organ de ordine şi siguranţă publică, trebuie să-şi
dea concursul pentru ca şi alţi funcţionari ai statului să-şi poată îndeplini atribuţiile
de serviciu dacă întâmpină rezistenţă fizică.
Ofiţerii (agenţii) de poliţie sunt obligaţi să acorde acest sprijin chiar dacă
nu sunt solicitaţi, atunci când află pe orice cale că asemenea persoane întâmpină
rezistenţă fizică în executarea sarcinilor de serviciu ori că se pregăteşte o
împotrivire faţă de îndeplinirea acestora.
Prin persoană cu funcţii ce implică exerciţiul autorităţii publice se
înţelege funcţionarul care face parte din organele puterii sau ale administraţiei
102

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 103

de stat, ori ale justiţiei şi care prin funcţia ce o ocupă are dreptul, potrivit legii, să
exprime voinţa acelui organ şi să ia măsurile ce se impun pentru asigurarea
respectării dispoziţiilor legale.
În acordarea acestui sprijin, ofiţerul (agentul) de poliţie trebuie să ţină
seama de următoarele reguli:
a. să verifice identitatea şi calitatea funcţionarului şi să aibă
încredinţarea că măsura faţă de care există opunere este legală;
b. în caz de dubii privind legalitatea măsurii, se raportează ierarhic
pentru a se hotărî asupra modului de rezolvare a situaţiei create;
c. la constatarea că este cazul să se acorde sprijin, se procedează la
început prin somarea persoanelor care se opun (sau a celor care prin intervenţia lor
creează piedici funcţionarului) să-şi înceteze acţiunile, atrăgându-le atenţia asupra
consecinţelor la care se expun, apoi se trece la îndepărtarea rezistenţei fizice;
d. se iau măsuri de menţinere a ordinii publice şi de asigurare a
securităţii funcţionarului;
e. poliţistul nu se substituie funcţionarului pentru executarea activităţilor
ce revin acestuia;
f. dacă prin acţiunea de împotrivire s-a comis o infracţiune sau o
contravenţie se iau măsurile legale corespunzătoare;
g. după acordarea sprijinului, în cazuri mai deosebite, se raportează
ierarhic despre modul sesizării, constatările făcute şi măsurile luate cu ocazia
acţiunii întreprinse.

3. INTERVENŢIA POLIŢIŞTILOR ÎN AFARA ORELOR DE

PROGRAM, A ATRIBUŢIILOR DE SERVICIU CONFORM
COMPETENŢEI TERITORIALE A ORGANELOR DE
POLIŢIE DIN CARE FAC PARTE

Legea 218 / 2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei

103
Române prevede la art. 28 faptul că în îndeplinirea activităţilor specifice de

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 104

serviciu poliţistul are competenţa teritorială corespunzătoare unităţii de poliţie din

care fac parte.
In caz de continuare a unei măsuri sau activităţi specifice poliţistul poate
acţiona şi pe rază teritorială a altor unităţi de poliţie, comunicând despre aceasta
unităţii competente.
In caz de detaşare sau misiune ordonată pe raza teritorială a altei unităţi
de poliţie, poliţistul are competenţa teritorială stabilită pentru acea unitate.
Poliţistul încadrat în Inspectoratul General al Poliţiei Române are competenţă
teritorială generală.
Poliţistul este obligat să intervină şi în afara orelor de program, a
atribuţiilor sale de serviciu şi a competentei teritoriale a unităţii din care face parte,
când ia cunoştinţă de existenta unei infracţiuni flagrante, precum şi pentru
conservarea probelor în cazul altor infracţiuni a căror cercetare va fi efectuată de
organele competente.

4. CORPUL NAŢIONAL AL POLIŢIŞTILOR

Înfiinţat pe criteriul teritorialităţii, ca persoană de drept public cu sediul

în Bucureşti, Corpul Naţional al Poliţiştilor reprezintă o formă de organizare pe
criteriu profesional, autonom, apolitic şi nonprofit a poliţiştilor, prin care sunt
apărate drepturile şi sunt promovate interesele acestora.
Temeiul legal, în baza căruia a luat fiinţă şi funcţionează acest organism
îl reprezintă Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului şi HG nr.1305/2002,
publicată în M. Of. Partea I, nr. 877/05.12.2002. Iniţial, prin cele două acte
normative amintite i s-au conferit Corpului puteri lărgite, spre pildă, gradele
profesionale ale poliţiştilor se acordau cu avizul consultativ al Corpului. Ulterior,
câteva dintre aceste puteri i-au fost retrase, astfel că O.U.G. nr.89/2003 limitează
atribuţiile Corpului.
Organizarea şi funcţionarea Corpului se realizează pe principiile
teritorialităţii, eligibilităţii, mutualităţii şi104ierarhiei structurilor de conducere

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 105

(congresul naţional, consiliul naţional, consiliul Direcţiei Generale de Poliţie a

Municipiului Bucureşti, consiliile inspectoratelor judeţene şi teritoriale de poliţie şi
consiliile instituţiilor de învăţământ ale Ministerului Administraţiei şi Internelor,
cenzorii).
Organele de conducere ale Corpului sunt alese o dată la patru ani şi
reprezintă, în mod proporţional, toate categoriile de poliţişti.

Atribuţiile Corpului Naţional al Poliţiştilor:

a. participă, împreună cu structurile specializate, la iniţierea unor acţiuni
menite să sporească eficienţa activităţii poliţieneşti;
b. întreprinde măsuri pentru asigurarea integrităţii morale şi profesionale
a poliţiştilor, precum şi a unei activităţi eficiente a acestora;
c. oferă consultanţă la elaborarea propunerilor de acte normative care se
referă la activitatea poliţiei sau la statutul poliţistului;
d. la cerere, reprezintă interesele poliţiştilor împotriva cărora au fost
dispuse sancţiuni disciplinare. Aceasta înseamnă că în faţa consiliilor de disciplină,
poliţistul are dreptul de a fi asistat de un alt poliţist, ales de catre acesta sau
desemnat de Corp.
e. participă la elaborarea Codului de etică şi deontologie al poliţistului,
ale cărui prevederi sunt obligatorii în exercitarea profesiei de poliţist;
f. reprezintă profesia de poliţist, împreună cu Inspectoratul General al
Poliţiei Române, în raporturile cu organisme guvernamentale, foruri profesionale şi
ştiinţifice, instituţii publice, precum şi cu alte persoane juridice şi fizice;
g. promovează pe plan extern relaţii cu organizaţii şi instituţii
profesionale similare;
h. intocmeşte şi actualizează permanent evidenţa membrilor săi.

105

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 106

TEMA 4
TACTICA INTERVENŢIEI POLIŢIEI PENTRU PREVENIREA
SĂVÂRŞIRII FAPTELOR ANTISOCIALE ŞI MENŢINEREA
ORDINII PUBLICE

PROBLEME:
1. Reguli generale cu privire la intervenţia pentru menţinerea
ordinii şi liniştii publice
2. Modul de intervenţie şi acţiune în unele cazuri de tulburare a
ordinii şi liniştii publice, aflate în competenţa de rezolvare a
Poliţiei Române

1. REGULI GENERALE CU PRIVIRE LA INTERVENŢIA

PENTRU RESTABILIREA ORDINII ŞI LINIŞTII PUBLICE

1.1. COMPORTAREA SUB RAPORT PSIHOLOGIC ŞI ETICO-

PROFESIONAL

PRINCIPII:
a. Acţionaţi cu profesionalism şi operativitate, în spiritul respectului
faţă de toate persoanele, acordând prioritate interesului public!
Conştientizaţi că vă aflaţi în slujba publicului, că reprezentaţi prin
activitatea desfăşurată, interesele legitime ale semenilor.
Aveţi foarte multe obligaţii faţă de oameni şi în nici un caz să nu
vă consideraţi deţinătorul unor prerogative care vă situează deasupra semenilor.
Sunteţi învestit cu exerciţiul autorităţii publice nu pentru a vă avantaja, ci pentru
a-l folosi în apărarea intereselor oamenilor.
b. Consecvenţa atitudinală,106 ceea ce înseamnă că, în

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 107

virtutea obligaţiilor ce vă revin, nu vă este permis să interveniţi, în

funcţie de dispoziţia sau indispoziţia datorată stării fizice sau psihice
sau după criterii de apreciere subiectivă cum ar fi: simpatia sau
antipatia, calitatea persoanelor ce urmează a fi sancţionate ori
interesul material sau moral.
Cu alte cuvinte, nu este normal să treceţi cu vederea unele fapte, iar pe
altele să le sancţionaţi deoarece, procedând astfel, se va crea impresia părtinirii şi
arbitrariului, dându-se posibilitatea de a se pune sub semnul îndoielii
corectitudinea şi cinstea dumneavoastră. Alternarea stărilor de indiferenţă,
pasivitate, cu cele de activitate febrilă, intransigentă, va duce la scăderea
prestigiului profesional de care trebuie să se bucure orice poliţist.
c. Regula corectitudinii sau a profesionalismului care constă în
aprecierea justă, reală, a faptelor pe care le constataţi, în conformitate
cu prevederile legii.
d. Regula solicitudinii, implică o permanentă stare de bunăvoinţă care
să se facă simţită prin felul în care ascultaţi şi răspundeţi, dar mai ales
prin modul competent în care vă implicaţi în soluţionarea
problemelor.
Prin cunoaşterea amănunţită a teritoriului în care vă desfăşuraţi
activitatea, puteţi constitui un real sprijin pentru public, nu numai în legătură
directă cu atribuţiunile stricte de serviciu.
Puteţi furniza relaţii despre diverse instituţii, locuri de interes general,
programe de lucru ori alte asemenea informaţii care, pe lângă sprijinul ce îl
constituiţi pentru participanţii la trafic, vor fi şi argumente de apreciere pozitivă la
adresa poliţiştilor şi a instituţiei din care faceţi parte.
e. Acţionaţi întotdeauna la vedere! Veţi crea în rândul oamenilor
sentimentul de omniprezenţă şi, implicit, pe cel de siguranţă publică.
f. Popularizaţi-vă activităţile, prin intermediul mass-media! Avem
nevoie de public, după cum şi acesta are nevoie de
107
noi.

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 108

g. Fiţi primii care respectă regulile de convieţuire, mai ales atunci

când purtaţi uniformă! Puterea exemplului personal este
covârşitoare, nelăsând loc interpretărilor sau comentariilor.
h. Folosirea autoevaluării (feedback).
De-a lungul timpului, s-a demonstrat faptul că trebuie şi puteţi învăţa din
succesele şi greşelile activităţilor desfăşurate. Pentru aceasta este necesar ca după
fiecare acţiune să revedeţi mental tot ceea ce s-a făcut bine sau rău şi să analizaţi
modul în care s-a procedat. Nu trebuie să evitaţi discuţiile deschise cu partenerii.
Aspecte comune ale activităţilor poliţiştilor în uniformă
Actele specifice menţionate converg în stabilirea unor aspecte comune
prezenţei în stradă a poliţistului, indiferent de activitatea desfăşurată. Aşadar:
a) purtaţi ţinuta regulamentară, curată, îngrijită, ajustată permanent,
având aplicată pe uniformă, în loc vizibil, insigna cu numărul
matricol personal de identificare;
b) purtaţi pe cap căciula, şapca ori şepcuţa, în funcţie de anotimp şi de
dispoziţia transmisă de către şefi. Excepţiile sunt atunci când vă
aflaţi într-un autovehicul sau într-o incintă.
c) adresaţi-vă politicos, tacticos, coerent, dar ferm!
d) stăpâniţi-vă emoţiile, încercaţi, pe cât posibil să vă păstraţi calmul!
e) nu vă prezentaţi la serviciu sub influenţa băuturilor alcoolice, ori
într-o vădită stare de oboseală;
f) nu vă deplasaţi în post ori nu executaţi serviciul cu alte autovehicule
decât cu autospeciala sau motocicleta poliţiei rutiere!
g) nu fumaţi, nu serviţi produse alimentare sau alcool, cu excepţia apei
ori a sucurilor, nu consumaţi gumă de mestecat. Toate acestea pot fi
realizate în intervalul repausului regulamentar şi în afara zonei
postului ori într-un saţiu retras.
h) nu părăsiţi postul ori itinerariul de patrulare fără aprobarea şefului
nemijlocit ori a celui ierarhic superior!
108
Este lesne de înţeles că, acest lucru se poate face fără aprobare în

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 109

patru situaţii:
- legitimă apărare;
- forţă majoră;
- stare de necesitate;
- atunci când aveţi probleme acute de sănătate (o criză de apendicită,
etc.).
i) luaţi repausul regulamentar după executarea unor misiuni
deosebite ori atunci când se dispune altfel!

1.2. REGULI CU PRIVIRE LA FOLOSIREA FORŢEI

Norme de principiu:
a. constrângerea fizică nu trebuie considerată un scop în sine, ci un
mijloc prin care dvs., care reprezentaţi autoritatea statului, acţionaţi în caz de
împotrivire a persoanelor care încalcă ordinea publică;
b. aplicarea forţei sau a constrângerii fizice trebuie să se facă numai în
cazul unei nevoi evidente, când nu există o altă modalitate;
c. înainte de aplicarea constrângerii fizice trebuie să transmiteţi o
somaţie şi să avertizaţi cu privire la aplicarea forţei, desigur, atunci când există
timpul necesar;
d. forţa trebuie să fie întotdeauna în concordanţă cu tăria şi forma
rezistenţei;
e. evitaţi folosirea forţei în cazul apropierii mulţimii sau în alte
împrejurări speciale, care pot determina riposte şi comentarii nefavorabile la adresa
instituţiei pe care o reprezentaţi.
Folosirea mijloacelor din dotare impune respectarea următoarelor
principii care decurg din legi şi convenţii internaţionale:
 prezumţia de nevinovăţie - în orice situaţie trebuie să aveţi în vedere
că pot fi utilizate forţa fizică şi mijloacele din dotare, numai în cazul în care,
109
prin atitudinea, reacţiile sau acţiunile unei persoane se încalcă flagrant

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 110

prevederile legale;
 limitarea şi proporţionalitatea folosirii forţei - recurgerea la forţa fizică
şi utilizarea mijloacelor din dotare are loc numai dacă acest lucru este necesar şi
dacă acţiunile ilegale ale persoanei (persoanelor) nu au putut fi înlăturate sau
anihilate prin utilizarea celorlalte mijloace nonviolente;
 imparţialitatea şi protecţia egală pentru toate persoanele. Se exclude,
astfel, discriminarea persoanelor pe bază de rasă, cetăţenie, sex, religie, apartenenţă
politică ori statut social, singurul criteriu de diferenţiere fiind gradul de implicare şi
vinovăţie al fiecăruia la comiterea faptei ilicite, precum şi gradul de ripostă al
persoanei;
 gradualitatea folosirii metodelor şi a mijloacelor de acţiune – vă obligă
la utilizarea progresivă a formelor, procedeelor şi mijloacelor de acţiune de la cele
mai simple până la cele care presupun exercitarea unui nivel ridicat.
 nonsurprinderea - presupune atenţionarea şi somarea prealabilă
privind iminenta folosire a forţei şi lăsarea timpului necesar pentru încetarea
acţiunilor de către cei implicaţi în săvârşirea actului ilicit;
 legalitatea şi legitimarea - presupune alegerea şi folosirea mijloacelor
şi metodelor adecvate, numai în condiţiile legii;
 principiul riscului minim atât pentru turbulenţi, cât şi pentru
efectivele proprii constă în alegerea mijloace de intervenţie adecvate, spre a se
evita vătămările integrităţii corporale;
 principiul apărării fiinţei umane, dacă asupra acesteia s-a acţionat în
forţă pentru aplicarea legii, care presupune:
acordarea primului ajutor in caz de vătămare a integrităţii
corporale sau a sănătăţii;
nerecurgerea la violenţă ori rele tratamente faţă de persoanele
reţinute ori arestate;
 principiul confidenţialităţii datelor obţinute, în afara cazului în care
îndeplinirea sarcinilor de serviciu sau nevoile justiţiei reclamă altceva, care
110
presupune:

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 111

protejarea datelor care pot avea legătura cu viata personala a

cetăţenilor şi pot fi dăunătoare intereselor ori reputaţiei acestora;
protejarea datelor şi informaţiilor clasificate.

1.3. REGULI TACTICE GENERALE PRIVIND ASIGURAREA

PROPRIEI SECURITĂŢI

Asigurarea securităţii personale a dvs. poate fi realizată prin următoarele

căi:
A. pregătirea de specialitate, juridică, fizică şi psihologică;
cunoaşterea prevederilor legale şi aplicarea acestora în raport cu
situaţia existentă;
stăpânirea celor mai eficiente procedee, măsuri, şi mijloace
tehnico-tactice şi folosirea adecvată a acestora;
dezvoltarea rezistenţei fizice şi perfecţionarea sistematică a
deprinderilor de autoapărare şi imobilizare;
antrenamentele cu armamentul din dotare;
cultivarea sistematică, prin întregul sistem al pregătirii, a unor
calităţi indispensabile îndeplinirii îndatoririlor de serviciu cum
sunt: fermitatea, vigilenţa, curajul, spiritul de orientare ş.a.;
B. preocuparea şi răspunderea sporită a factorilor de conducere cu
atribuţii în domeniul menţinerii ordinii şi liniştii publice.
studierea atentă a cazurilor de pe teritoriul de competenţă, în
vederea adoptării celor mai bune măsuri;
efectuarea, în mod regulat, a activităţilor de perfecţionare a
pregătirii profesionale, cu un caracter preponderent aplicativ;
generalizarea experienţei pozitive acumulată în intervenţiile
anterioare;
aprecierea obiectivă a111 rezultatelor şi a

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 112

modului de acţiune a poliţiştilor din subordine, în situaţiile de

intervenţie.
C. atitudinea adoptată cu prilejul executării diferitelor misiuni în
teren.
Nu staţi prea aproape de colegul dumneavoastră, mai ales în
cazul în care aveţi indicii că suspectul are o armă de foc asupra sa. Această regulă
trebuie respectată pentru a nu-i oferi suspectului o dublă ţintă uşoară. Distanţa de
câţiva metri dintre dvs. şi coleg, îl va deruta pe suspect, neştiind, în principiu, „ce‖
ţintă să lovească mai întâi. În plus, creşte posibilitatea dvs. de a riposta cu succes
în cazul atacului armat.
Întotdeauna, folosiţi regula formaţiei în „V‖ dinamic.
Suspectul/vehiculul va fi poziţionat la o distanţă de câţiva metri deasupra celor
două capete ale literei „V‖, evitându-se, astfel, împuşcarea între dvs. şi colegi.
În pofida practicii mai vechi din ţara noastră, recomandăm ca, în
cazul controlului corporal sumar, să încătuşaţi, mai întâi, suspectul şi după aceea să
procedaţi la operaţiunea propriu-zisă. Aceasta, datorită faptului că, încătuşat fiind,
suspectul nu va riposta sau o va face la un nivel minim, fără a vă periclita
siguranţa.
În orice misiune/operaţiune, numai un singur poliţist se va adresa
suspectului. În cazul în care un alt poliţist trebuie să se adreseze suspectului,
acesta va fi avertizat, în prealabil, să asculte de vocea următoare.

1.4. ALTE REGULI CU CARACTER GENERAL PRIVIND

INTERVENŢIA PENTRU MENŢINEREA ORDINII ŞI
LINIŞTII PUBLICE:

a. declinarea calităţii de ofiţer112(agent) de poliţie, atunci când

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 113

acţionaţi în ţinută civilă;

b. conceperea unui plan operativ de acţiune, pe bază analizei rapide a
situaţiei, privind măsurile ce trebuie luate pentru restabilirea ordinii şi liniştii
publice;
c. aprecierea necesităţii atragerii unor forţe de sprijin ori solicitarea
ajutorului celui mai poliţist sau a celei mai apropiate unităţi de poliţie;
d. respectarea riguroasă a regulilor tehnico-tactice cu privire la măsurile
poliţieneşti (legitimări, controale corporale, controlul bagajelor, somaţii etc.);
e. repartizarea sarcinilor sau operaţiunilor ce urmează a fi executate,
atunci când acţionează în patrulă/echipă.

2. MODUL DE INTERVENŢIE ŞI ACŢIUNE ÎN UNELE CAZURI

DE TULBURARE A ORDINII ŞI LINIŞTII PUBLICE, AFLATE
ÎN COMPETENŢA DE REZOLVARE A POLIŢIEI ROMÂNE

Principalele obiective ale acţiunilor pentru prevenirea actelor de tulburare

a ordinii şi liniştii publice sunt:
prevenirea şi combaterea actelor de tulburare a ordinii şi liniştii
publice, identificarea şi neutralizarea activităţii elementelor violente;
identificarea şi tragerea la răspundere conform prevederilor legale, a
persoanelor care au comis acte de tulburare a ordinii publice cu ocazia
mitingurilor şi manifestărilor autorizate ori neautorizate;
asigurarea unui control riguros asupra mişcării şi activităţii
elementelor care au comis infracţiuni grave de natură judiciară.
Pentru realizarea acestor obiective, se întreprind o serie de măsuri, între
care menţionam:
întărirea dispozitivelor de ordine şi siguranţă publică în zonele
frecventate de elementele infractoare ori turbulente;
instruirea întregului potenţial informativ;
113

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 114

combaterea activităţilor de comerţ neautorizat;

asigurarea unei prezenţe active şi permanente în locurile unde se
creează aglomerări;
organizarea sistematică de descinderi şi verificări, în scopul depistării
elementelor infractoare şi turbulente, a urmăriţilor etc.

2.1. MODUL DE ACŢIUNE ÎN CAZUL ÎNTRUNIRILOR ŞI

MANIFESTAŢIILOR SPONTANE

Reguli tactice :
a. documentare la faţa locului cu privire la numărul aproximativ, scopul
şi intenţiile participanţilor, solicitându-li-se acestora încetarea acţiunii sub
motivaţia nerespectării prevederilor legale;
b. transmiterea către dispecerat/şeful operaţiunii a situaţiei de fapt;
c. după caz, devierea circulaţiei rutiere;
d. luarea măsurilor pentru prevenirea eventualelor acte de tulburare a
ordinii publice ori limitarea distrugerii unor bunuri materiale sau a unor valori;
e. după sosirea la faţa locului a forţelor de sprijin, cooperarea cu acestea.

2.2. MODUL DE ACŢIUNE ÎN CAZUL CONFLICTELOR DE

NATURĂ SALARIALĂ, INTERETNICE ŞI
INTERCONFESIONALE( DE MICĂ AMPLOARE).

Reguli tactice:
a. supravegherea grupului, pentru edificarea asupra stării de fapt şi
obţinerea primelor informaţii privind caracterul manifestaţiei, numărul
aproximativ de participanţi, dacă aceştia au intenţii
114

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 115

agresive, identificarea iniţiatorilor acţiunii etc.;

b. transmiterea către dispecerat/şeful operaţiunii a situaţiei de fapt;
c. când vă aflaţi la faţa locului, evitaţi intervenţia directă, deoarece
uneori simpla prezenţă a dvs. duce la reţinerea participanţilor de a
comite fapte contrare legii;
d. pe timpul acţiunii, nu veţi face comentarii de natură a incita
participanţii şi nici aprecieri referitoare la solicitările acestora,
limitându-vă numai la aspecte privind asigurarea ordinii şi a liniştii
publice;
e. încercaţi să-l identificaţi pe liderul formal/informal, şi adresaţi-vă
acestuia, pentru a-l determina să renunţe la actele de dezordine,
explicându-i de ce fapte se face vinovat şi ce consecinţe au acestea;
f. în timpul discuţiilor purtate vor fi ascultate toate persoanele care
solicită acest lucru, pe rând, fără a le permite să vorbească în acelaşi
timp.

2.3. MODUL DE ACŢIUNE ÎN CAZUL SCANDALURILOR ŞI AL

ÎNCĂIERĂRILOR ÎN LOCURI ŞI LOCALURI PUBLICE

Reguli tactice :
a. culegerea datelor despre:
natura evenimentului;
numărul persoanelor angrenate;
numărul şi poziţia căilor de acces în local;
numele proprietarului;
structura clientelei;
dispunerea spaţiilor în interiorul şi exteriorul localului.
a. informarea dispeceratului/postului;
b. în cazul în care vă aflaţi în interiorul localului ori
115

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 116

este pusă în pericol evident viaţa sau integritatea corporală a unei

persoane, se va acţiona împreună cu personalul localului, după ce, în
prealabil s-a efectuat somaţia, folosindu-se tomfa şi/sau spray-ul cu
substanţe iritant-lacrimogene;
c. dacă sesizarea a fost recepţionată de către dispecer, acesta va
transmite date, astfel încât să se ia măsuri pentru dirijarea la
eveniment a unui număr suficient de poliţişti;
d. se va purta echipamentul individual de protecţie şi autoapărare şi va
urma deplasarea la faţa locului;
e. dacă forţele de ordine sunt insuficiente în raport cu numărul de
persoane angrenate în eveniment, se vor solicita ajutoare
suplimentare, până la sosirea acestora urmând a se supraveghea în
mod discret localul, pentru a observa persoanele agresive şi eventualii
lideri ai grupului. În nici un caz nu îşi vor semnala prezenţa toate
forţele sosite la intervenţie, pentru a nu irita turbulenţii;
f. după sosirea ajutoarelor, urmează împărţirea sarcinilor, stabilind căile
şi modul de acces pentru fiecare echipă constituită şi semnalele
folosite pentru avertizare;
g. intrarea în local se va face simultan din mai multe puncte, toţi
poliţiştii având pregătite pentru intervenţie bastoanele de cauciuc şi
spray-urile cu substanţe iritant-lacrimogene;
h. după intrarea în local, unul dintre poliţişti va efectua somaţia cu voce
tare, folosind formula: „ÎNCETAŢI! POLIŢIA !‖, iar în caz de
nesupunere se va soma din nou folosind formula: „ÎNCETAŢI! VOM
FOLOSI TOMFA ŞI SPRAY-URILE LACRIMOGENE!‖;
i. în situaţia în care persoanele angrenate în eveniment nu se supun, se
va interveni simultan, din mai multe puncte, folosind tomfa, căutând
să se ajungă la elementele cele mai violente, pentru a le imobiliza, iar
în cazul în care nu se ajunge la rezultatul scontat, se
116
va folosi spray-ul cu substanţe iritant-

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 117

lacrimogene. În principiu, este interzisă folosirea armamentului în

intervenţia la evenimentele din localurile publice, cu excepţia
situaţiilor în care se deschide focul asupra dvs. sau a altor persoane;
j. după imobilizarea elementelor turbulente, veţi efectua controlul
persoanelor, acţionându-se totodată pentru restabilirea ordinii,
identificarea autorilor scandalului şi stabilirea cauzelor care au dus la
producerea evenimentului;
k. eventualele victime vor fi transportate la o unitate medicală, pentru
acordarea ajutorului de specialitate, iar persoanele turbulente vor fi
conduse la sediul unităţii pentru cercetări şi aplicarea măsurilor legale;
l. în funcţie de rezultatul cercetărilor, vor fi luate măsuri atât faţă de
persoanele angrenate în scandal, cât şi faţă de patronul localului sau
personalul de deservire, dacă se impune aceasta;
m. în localităţile rurale în care se apreciază că efectivul este insuficient
pentru restabilirea ordinii publice se va solicita, de îndată ajutor de la
celelalte unităţi de poliţie;
n. până la sosirea ajutoarelor, se vor lua măsuri pentru stabilirea
identităţii persoanelor turbulente, realizând un dispozitiv exterior
pentru reţinerea acestora, angrenându-se şi grupele de ordine
constituite în cadrul localului.

2.4. MODUL DE ACŢIUNE ÎN CAZUL CONFLICTELOR INTER

ŞI INTRAFAMILIALE

Reguli tactice:
a. înainte de a acţiona, informaţi-vă asupra naturii conflictului, despre
persoanele angrenate, frecvenţa incidentelor, modul de manifestare
etc.;
b. respectaţi principiul inviolabilităţii
117
domiciliului şi nu întraţi în locuinţă decât în

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 118

condiţiile legii (mandat emis de către judecător);

c. intrarea în locuinţă se va face şi fără acordul locatarilor, dacă există
stare de pericol iminent: strigăte de ajutor, zgomote care indică
folosirea armelor de foc, indicii privind izbucnirea unui incendiu sau a
fost săvârşită o infracţiune flagrantă gravă etc.;
d. la locul conflictului, poliţiştii nu se vor plasa în apropierea uşii,
grupaţi, ci vor sta la o distanţă de 1-2 metri lateral, unul oferind
posibilitatea să fie văzut în vizor, iar celălalt alăturat zidului de lângă
uşă;
e. după deschiderea uşii, poliţiştii salută, se prezentă şi explică motivul
prezenţei in acel loc;
f. dacă se face invitaţia de a pătrunde în interior, întraţi pe rând, primul
pătrunzând cel aflat lângă zid, care va deschide uşa mai mult,
permiţând pătrunderea şi celui de-al doilea, continuând deplasarea
împreună cu persoana care a deschis uşa;
g. discuţiile vor fi purtate pe un ton corespunzător, fără ameninţări,
insulte etc.;
h. ascultaţi mai întâi părţile, fără a se interveni, pentru a face să scadă
tensiunea conflictului, precum şi pentru a crea un climat de încredere;
i. după ce s-a realizat descărcarea nervoasă şi s-a aplanat conflictul,
părţile vor fi invitate, în scris, la sediul poliţiei;
j. la ieşirea din serviciu, se întocmeşte o notă-raport separat de cea
obişnuită, privind intervenţia, modul de soluţionare şi măsurile luate;
k. în cazul în care există riscul iminent şi evident ca respectivul conflict
să se soldeze cu vătămări ale sănătăţii şi ale integrităţii corporale a
persoanelor sau cu tentative de sinucidere, se acţionează cu tact, rapid,
încercând să se creeze un dispozitiv care să împiedice întrarea
persoanelor străine şi să faciliteze accesul celor implicaţi în rezolvarea
cazului.
118

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 119

2.5. MODUL DE ACŢIUNE ÎN CAZUL TULBURĂRII ORDINII

ÎNTR-UN MIJLOC DE TRANSPORT ÎN COMUN.

Reguli tactice:
a. solicitaţi călătorilor să-şi păstreze calmul şi să nu îngreuneze luarea
măsurilor ce se impun;
b. pentru a nu prelungi timpul de staţionare, veţi cere sprijin
conducătorului mijlocului de transport respectiv sau altor persoane
aflate în acel mijloc de transport;
c. cereţi călătorilor să permită apropierea de persoana turbulentă sau
agresivă, creându-se spaţiu de manevră şi acţionând astfel încât, să i
se distragă atenţia, fie prin crearea impresiei că discutaţi cu alte
persoane, fie că anunţaţi un pericol iminent în partea opusă etc.;
d. în momentul în care persoana turbulentă îşi va îndrepta atenţia spre
acel loc, acţionaţi rapid pentru imobilizarea sa, prin aplicarea
procedeelor de autoapărare;
e. după imobilizare, persoana va fi încătuşată;
f. identificaţi persoanele agresate şi martorii oculari, notaţi-vă datele
acestora şi invitaţi-i la poliţie împreună cu persoana turbulentă;
g. coborâţi din vehicul în urma agresorilor, fiind atent şi pregătit pentru
intervenţie, spre a nu fi atacat prin surprindere;
h. luaţi măsuri de sancţionare contravenţională în acel loc ori, după caz,
la sediul poliţiei;
i. în situaţii deosebite, dacă este posibil, solicitaţi conducătorului auto să
se abată de la itinerar şi să conducă mijlocul de transport la sediul
poliţiei (cerându-se acordul publicului călător).

2.6. MODUL DE ACŢIUNE ÎN CAZUL SĂVÂRŞIRII UNEI

INFRACŢIUNI
119

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 120

Reguli tactice:
a. acordarea primului ajutor şi anunţarea dispeceratului;
b. prinderea şi imobilizarea sau urmărirea autorului faptei;
c. marcarea locului faptei şi conservarea urmelor, fără a aduce vreo
modificare acestora;
d. eliminarea potenţialelor pericole;
e. asigurarea pazei locului faptei până la sosirea echipei de cercetare
căreia i se vor prezenta constatările făcute, măsurile luate şi îi va fi
predat infractorul, respectiv mijloacele de probă stabilite;
f. în situaţia în care suspectul se află într-un imobil sau într-o încăpere,
organizaţi paza tuturor căilor de acces în acel loc, solicitând ajutoare
pentru a putea pătrunde în interior şi a imobiliza infractorul;
g. dacă în timpul urmăririi infractorului, acesta abandonează bunuri sau
obiecte provenite din infracţiune, se va asigura paza lor, sesizând
dispeceratul pentru a îndruma echipa de cercetare în vederea
identificării urmelor existente pe acestea.

2.7. MODUL DE ACŢIUNE ÎN CAZUL SĂVÂRŞIRII UNEI

INFRACŢIUNI ÎNTR-O INSTITUŢIE CU PROFIL
FINANCIAR SAU COMERCIAL.

Reguli tactice:
a. apropierea de obiectiv se va realiza concomitent din mai multe
direcţii, observând cu atenţie împrejurimile, autovehiculele staţionate
şi în special cele care au în interior persoane, reţinând numerele de
înmatriculare şi elementele generale de identificare (culoare, marcă,
tip etc.);
b. dacă este posibil, veţi contacta discret personalul instituţiei, în vederea
informării asupra evenimentului sesizat;
120
c. informaţiile obţinute vor fi raportate operativ,

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 121

aşteptând ordine dacă se dovedeşte că situaţia este reală;

d. înainte de a acţiona, va fi pus la punct în mod discret un dispozitiv de
observare, de protecţie şi de intervenţie ulterioară, alcătuit din cel
puţin patru poliţişti;
e. nu se va încerca niciodată blocarea agresorilor în interiorul clădirii sau
crearea unei situaţii de înfruntare directă sau de sfidare a atacatorilor;
f. vor fi îndepărtaţi trecătorii sau curioşii;
g. dacă vreuna din persoanele aflate în interior părăseşte obiectivul, acest
lucru va fi semnalat celorlalţi, indicându-se direcţia şi modul de
deplasare, precum şi semnalmentele generale, pentru ca aceştia să
organizeze capturarea şi imobilizarea acesteia;
h. pe parcursul evoluţiei situaţiei se vor transmite informaţii privind nu-
mărul participanţilor, semnalmentele acestora şi ale vehiculelor,
armamentul întrebuinţat, direcţia de deplasare a eventualilor fugari,
dacă există sau nu ostatici;
i. după sosirea forţelor suplimentare şi a celor care vor coordona
activitatea, poliţiştii se vor integra în dispozitivul nou constituit;
j. datele şi informaţiile obţinute până la sosirea forţelor suplimentare vor
fi raportate conducătorului acţiunii.

2.8. INTERVENŢIA FAŢĂ DE MINORI

Reguli tactice:
a. solicitaţi persoanei care l-a adus să vă furnizeze toate datele pe care le
deţine cu privire la locul şi ora unde l-a găsit precum şi orice alte
informaţii care pot servi la identificarea lui şi a părinţilor;
b. purtaţi un dialog calm cu copilul pentru a-l determina să vorbească
despre viaţa sa. În acest mod se poate afla la ce şcoală a învăţat, unde
locuieşte sau alte date necesare identificării
121
sale;

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 122

c. câştigaţi-i încrederea, avându-se în vedere că de modul în care este

tratat depinde în mare măsură atitudinea lui ulterioară faţă de organele
de ordine.
d. conduceţi-l acasă, dacă nu a comis o faptă cu caracter penal;
e. atrageţi atenţia părinţilor ca în viitor să-l monitorizeze mai atent,
pentru a nu fi sancţionaţi contravenţional.
f. aveţi în vedere situaţia juridică, a minorului care săvârşeşte fapte cu
caracter penal.
g. fiţi calm, tacticos, având în vedere faptul că minorii sunt uşor
influenţabili datorită vârstei fragede, nu au experienţa de viaţă
necesară, iar uneori comit anumite fapte datorită tendinţei de a copia
modele negative şi înclinaţiilor spre teribilism, care să-i scoată din
anonimat.
h. în timpul intervenţiei, nu-i trataţi ca pe nişte persoane adulte, deoarece
ei reprezintă prin lege o categorie specială care poate fi mai uşor
corectată şi redată societăţii, dar nici nu trebuie ignoraţi pentru a nu se
ajunge la o evoluţie a acestora în plan contravenţional sau chiar
infracţional.

2.9. INTERVENŢIA FAŢĂ DE PERSOANELE DE SEX

FEMININ

Reguli tactice:
a. nu le subestimaţi ca adversar! Pentru a se apăra majoritatea femeilor
nu ezită să folosească orice armă, obiect etc.;
b. solicitaţi sprijinul unei poliţiste pentru efectuarea controlului
persoanei în cauză;
c. conduceţi la sediu persoana, dacă este cazul, folosind mijloacele auto
din dotare;
122
d. dacă folosiţi alt mijloc de transport, notaţi-vă în

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 123

agendă datele de identificare ale conducătorului auto şi numărul de

înmatriculare al autovehiculului.

2.10. INTERVENŢIA FAŢĂ DE PERSOANELE CU AFECŢIUNI

PSIHICE ORI AFLATE ÎN STARE DE EBRIETATE SAU
CARE AU CONSUMAT STUPEFIANTE ORI PRODUSE CU
EFECTE SIMILARE ACESTORA

Reguli tactice:

a. procedaţi cu tact la interceptarea/oprirea acestora, legitimarea şi, după

caz sancţionarea, reţinerea sau atragerea atenţiei acestora asupra
comportării pe care trebuie să o manifeste;
b. aveţi în vedere că unele din aceste persoane se simt jignite dacă li se
fac observaţii în legătură cu comportarea şi starea în care se află,
reacţionând violent, iar uneori vă pot ataca prin surprindere;
c. îndrumaţi-le să se deplaseze către domiciliu, eventual însoţite de către
o altă persoană. Legitimaţi persoana însoţitoare în cazul în care nu o
cunoaşteţi;
d. imobilizaţi-le şi conduceţi-le la sediu în vederea identificării lor şi a
aplicării măsurilor legale, dacă sunt agresive şi nu se supun
solicitărilor dumneavoastră, existând suspiciuni că prin acţiunile lor
vor pune în pericol integritatea corporală a unor persoane sau vor
tulbura grav ordinea publică;
e. anunţaţi cea mai apropiată unitate sanitară pentru acordarea îngrijirilor
de specialitate, atunci când apreciaţi că persoanele în stare de
ebrietate/care au consumat substanţe stupefiante, găsite pe străzi, în
parcuri, pe carosabil ori în alte locuri publice, se află în pericol sau au
nevoie de îngrijiri medicale;
f. purtaţi un dialog pe un ton calm, atent, liniştitor care
123

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 124

să le determine să renunţe la opunerea de rezistenţă sau agresivitate,

pentru luarea măsurilor de constrângere sau sancţionare, având în
vedere faptul că, de regulă, aceste persoane sunt mai curajoase şi mai
surprinzătoare în acţiunile pe care le întreprind;
g. izolaţi-le şi obligaţi-le să înceteze acţiunile agresive, apelând în acest
sens la persoanele care le cunosc sau le însoţesc;
h. luaţi măsura sancţionării contravenţionale, pe cât posibil, după ce
persoanele respective îşi revin din starea de beţie;
i. acţionaţi cu precauţie în cazul tinerilor, deoarece aceştia pot provoca
altercaţii sau acte de dezordine de o mai mare amploare;
j. încercaţi dispersarea (izolarea) acestora, obligarea de a înceta acţiunile
pe care le desfăşoară sau imobilizarea acestora, cu sprijinul altor
cetăţeni de bună credinţă sau cunoscuţi ai acestora.
k. nu minimalizaţi forţa fizică sau intenţiile acestor persoane, care uneori
par a fi docile, inofensive sau chiar cooperante şi care ulterior se simt
jignite şi reacţionează violent şi prin surprindere asupra dvs. sau
asupra cetăţenilor.

2.11. MODUL DE ACŢIUNE ÎN CAZUL GRUPURILOR DE

CURIOŞI

Reguli tactice:
a. atenţionaţi persoanele în cauză despre necesitatea părăsirii locului
unde s-a produs evenimentul;
b. stabiliţi o limită în teren până la care persoanelor respective să li se
permită accesul. Aceasta se poate realiza prin folosirea unor mijloace
specifice (indicatoare, jaloane, bandă colorată etc.) care să delimiteze
zona interzisă accesului;
c. se vor evacua curioşii de pe partea carosabilă a
124
străzii, pentru a se preîntâmpina producerea

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 125

accidentelor rutiere şi pentru a se crea spaţiul de manevră necesar

forţelor chemate la intervenţie (ambulanţă, pompieri, poliţie);
d. folosiţi un ton autoritar, dar fără a se adresa cuvinte jignitoare, insulte
sau ameninţări, care de cele mai multe ori îndârjesc oameni în loc să-i
liniştească;
e. când printre curioşi se găsesc persoane recalcitrante, care se manifestă
agresiv faţă de măsurile ce se iau, acestea trebuie avertizate, iar dacă
nu se conformează, vor fi scoase din mulţime, izolate, după care
împotriva lor se vor lua măsurile legale.

2.12. MODUL DE ACŢIUNE ÎN CAZUL AMENINŢĂRII CU

SINUCIDEREA.

Reguli tactice:
Întrucât această activitate presupune intervenţia unui psiholog,
recomandăm următoarele lucruri:
a. informaţi, neîntârziat, dispeceratul despre această situaţie;
b. dacă este posibil, încercaţi imobilizarea persoanei;

2.13. MODUL DE ACŢIUNE ÎN CAZUL AMENINŢĂRII CU

AUTOINCENDIEREA.

Reguli tactice:
a. anunţaţi prin orice mijloace pompierii şi ambulanţa despre
evenimentul produs;
b. acţionaţi direct pentru imobilizarea persoanei, numai dacă nu s-au
făcut actele pregătitoare pentru autoincendiere (stropirea cu benzină
sau alte materiale incendiare, folosirea unor recipiente cu asemenea
conţinut etc.);
125
c. dacă nu s-au efectuat actele pregătitoare se va discuta

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 126

cu persoana respectivă privind cauzele care au generat această situaţie,

dorinţele protestatarului, modul în care pot fi rezolvate etc.;
d. în timpul discuţiilor, poliţistul va căuta să se apropie cât mai mult de
persoana în cauză în scopul imobilizării ei;
e. nu vor face promisiuni care nu pot fi onorate;
f. echipa de intervenţie care se va deplasa la faţa locului va fi constituită
din minim doi poliţişti care vor avea asupra lor un extinctor, o pătură
sau alte materiale specifice;
g. unul dintre poliţişti va discuta cu persoana în cauză, celălalt va
îndepărta curioşii şi va lua măsuri pentru procurarea unor mijloace
improvizate necesare stingerii focului în eventualitatea
autoincendierii;
h. în situaţia în care s-a declanşat autoincendierea, protestatarul va fi
înfăşurat rapid în pătură, se va interveni prin folosirea extinctorului şi
va fi transportat de urgenţă la o unitate sanitară.

2.14. MODUL DE ACŢIUNE ÎN CAZUL DESCOPERIRII UNOR

OBIECTE SUSCEPTIBILE DE A CONŢINE MATERIALE
EXPLOZIVE

Reguli tactice :
a. în momentul luării la cunoştinţă, indiferent în ce mod, despre
existenţa unor obiecte susceptibile de a conţine materiale explozive,
informaţi dispeceratul, după care acţionaţi pentru culegerea tuturor
informaţiilor posibile, de la distanţă sau de la faţa locului, cu privire la
următoarele aspecte:
date legate de amplasarea obiectului respectiv (loc accesibil sau
nu, obstacole naturale aflate în apropiere, dacă a fost sau nu mişcat
din poziţia în care a fost descoperit;
126
modalitatea folosită, natura mijlocului

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 127

exploziv, coordonatele locului sau localului aflat în pericol;

date legate de natura mijlocului exploziv sau a muniţiei: formă,
descriere exterioară, volum, dimensiuni, greutate aproximativă,
caracteristici tehnice, culoare, grad de conservare, eventuale
zgomote.
b. nu ridicaţi, nu atingeţi sau nu mişcaţi obiectul respectiv din poziţia
iniţială şi nici nu produceţi vibraţii sau curenţi de aer în imediata să
apropiere, întrucât toate acestea pot activa încărcătura şi declanşa
explozia;
c. stabiliţi o zonă de siguranţă în jurul obiectului respectiv, cu un singur
punct de acces, prin care permiteţi accesul numai persoanelor
specializate, cu atribuţii concrete în rezolvarea situaţiei. Zona de
siguranţă va avea o rază de peste 50 de metri de la imobil, în cazul în
care obiectul respectiv este amplasat în interiorul unei clădiri, şi peste
300 de metri când a fost descoperit în locuri deschise;
d. persoanele aflate în zonă vor fi îndepărtate, iar în cazul imobilelor se
va organiza evacuarea în bază planului de evacuare, în ordine, fără a
se produce trepidaţii sau aglomerări;
e. itinerarul prevăzut pentru evacuare va fi controlat cu atenţie înainte de
începerea acţiunii propriu-zise;
f. vor fi anunţate imediat autorităţile administrative şi judiciare
competente, serviciul pirotehnic şi celelalte servicii specializate în
raport cu situaţia concretă existentă;
g. publicul va fi informat despre posibilitatea existenţei materialului
exploziv, fără a dramatiza sau a exagera situaţia, despre dispozitivul
creat şi măsurile luate şi i se va cere să se îndepărteze din zonă;
h. în situaţia în care există informaţii cu privire la ora exactă a exploziei,
după asigurarea zonei de siguranţă se va aştepta trecerea timpului
critic, după care vor fi declanşate cercetările.
127

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 128

2.15. MODUL DE ACŢIUNE ÎN CAZUL PRINDERII ÎN

FLAGRANT

Reguli tactice:
a. informarea dispeceratului sau a ofiţerului de serviciu despre
eveniment;
b. prezentarea clară a calităţii de poliţist la începutul intervenţiei şi
întreruperea activităţii ilicite în curs de desfăşurare;
c. imobilizarea, după caz, a tuturor persoanelor participante la săvârşirea
infracţiunii;
d. controlul corporal al persoanelor reţinute, controlul bagajelor, al
autovehiculelor folosite, ridicarea obiectelor deţinute de către
făptuitori;
e. acordarea primului ajutor în cazul persoanelor vătămate;
f. identificarea martorilor oculari şi asistenţi;
g. ridicarea bunurilor, obiectelor, valorilor, înscrisurilor care pot
constitui mijloace de probă;
h. asigurarea transportului în siguranţă a persoanelor reţinute la sediul
unităţii de poliţie, a autovehiculelor folosite, a bunurilor, valorilor,
obiectelor, înscrisurilor ridicate precum şi a celorlalte probe;
i. efectuarea cercetării la faţa locului în cazul în care aceasta se impune;
j. conducerea martorilor oculari şi asistenţi pentru audieri la sediul
poliţiei;
k. întocmirea procesului verbal de constatare a infracţiunii flagrante.

2.16. MODUL DE ACŢIUNE ÎN CAZUL TULBURĂRII ORDINII

PUBLICE DE CĂTRE STRĂINI

Reguli tactice:
128
a. declinarea calităţii de către poliţist, iar dacă acţionaţi

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 129

în ţinută civilă, prezentaţi legitimaţia şi insigna de serviciu;

b. dialogul cu persoanele străine implicate în tulburarea ordinii publice
se va purta de către poliţistul care cunoaşte limba pe care o vorbesc
străinii respectivi;
c. poliţistul va explica acestora consecinţele la care se expun dacă vor
continua acţiunile întreprinse;
d. asigurarea la faţa locului a unor cetăţeni care sunt cunoscuţi ca lideri
sau sunt reprezentanţi ai statului al căror cetăţeni sunt;
e. raportarea ierarhică a evenimentului şi informarea, după caz, a
reprezentanţilor statului străin prin Ministerul Afacerilor Externe.

2.17. REGULI TACTICE APLICABILE POLIŢIŞTILOR CARE

EFECTUEAZĂ PATRULAREA CU AUTOSPECIALELE

Având în vedere experienţa acumulată de poliţiile altor state, confruntate

cu un nivel ridicat al infracţionalităţii rutiere, fenomen pe cale a se acutiza şi în ţara
noastră, apreciem drept oportună luarea în considerare a unor reguli practice de
tactică poliţienească necesar a fi respectate de către toţi lucrătorii de poliţie.
Oprirea vehiculelor pentru control se face, de regulă, în afara părţii
carosabile, în special în locurile de parcare, iar acolo unde nu există asemenea
condiţii, se execută cât mai aproape de marginea din dreapta a drumului, pe
acostament sau lângă bordură. Dacă drumul este intens circulat, oprirea se va face
pe o arteră laterală pentru a nu se stânjeni astfel circulaţia celorlalte vehicule. Pe
timpul nopţii, aceste locuri trebuie să fie luminate pentru protejarea
dumneavoastră atât în cazul unei agresiuni din partea celui(celor) controlat(ţi),
cât şi pentru a se evita evenimente rutiere nedorite!
Se va evita oprirea autovehiculelor la orele de vârf, cu excepţia situaţiilor
când se constată abateri grave în trafic sau când se impune identificarea unor
autovehicule ori persoane date în urmărire. Nu se permite oprirea
129

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 130

vehiculelor pentru control pe autostrăzi, în curbe, pe sectoare de drum înclinat

unde vizibilitatea este redusă, în intersecţii, pe trecerile pentru pietoni, pe porţiuni
de drumuri înguste, în locurile unde legea interzice oprirea şi staţionarea, precum şi
în orice alte locuri unde s-ar împiedica desfăşurarea normală a traficului.
Decizia de a efectua semnal de oprire conducătorilor de vehicule trebuie
să izvorască din necesitatea îndeplinirii sarcinilor şi obligaţiilor de serviciu, fie că
este vorba de constatarea şi sancţionarea unei contravenţii, fie că este necesară
verificarea unor date şi informaţii de interes operativ. Oprirea pietonilor se va face
întotdeauna în afara părţii carosabile a drumului.
Apreciem că oprirea pentru control a oricărei categorii de participanţi la
trafic fără un motiv întemeiat este inoportună, inadecvată, putând genera tensiuni
în mod artificial, dăunătoare inclusiv imaginii publice a activităţii poliţiei în
ansamblul ei. De altfel, prin legislaţia specială, aşa numitul control de rutină a fost
interzis.
Semnalul de oprire al unui vehicul trebuie să se execute regulamentar,
ziua cu braţul, iar noaptea cu bastonul iluminat sau reflectorizant ori cu o sursă
luminoasă de culoare roşie, putând fi urmat şi de alte semne pentru a dirija
conducătorul de vehicul să oprească într-un anume spaţiu, astfel încât circulaţia
celorlalte vehicule să nu fie afectată. Nu folosiţi niciodată numai fluierul! Acesta
poate numai să completeze semnalele dumneavoastră.
Locul şi distanţa de la care se execută semnalul de oprire vor fi astfel
alese, încât aceasta să asigure atât protecţia agentului de circulaţie, cât şi
posibilitatea conducătorului de vehicul de a observa din timp semnalul şi de a opri
în condiţii de siguranţă. Este indicat ca locul în care vă aflaţi, să fie situat la
marginea din partea dreaptă a drumului, în sensul de mers al vehiculului, astfel
încât să vă puteţi retrage cu uşurinţă în afara părţii carosabile, în stânga, în cazul în
care conducătorul nu dă curs semnalului!
Când vă deplasaţi pe motocicletă efectuaţi semnalul prin balansarea în
plan vertical a braţului drept, concomitent cu deplasarea în paralel
130
cu autovehiculul pe care trebuie să-l opriţi!

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 131

Pe autostrăzi, efectuaţi semnalul exclusiv din autospecială/motocicletă,

solicitându-i conducătorului să vă urmeze până la prima parcare!
Distanţa de la care se execută semnalul de oprire se apreciază în funcţie
de viteza autovehiculului ce urmează a fi oprit, de starea drumului şi a timpului,
condiţiile de vizibilitate, intensitatea traficului, precum şi de alţi factori care au
influenţă asupra spaţiului de oprire.
Oprirea unui vehicul atunci când vă aflaţi în mers cu autovehiculul se va
efectua astfel:
a. în situaţia în care vehiculul ce urmează a fi oprit circulă în aceeaşi
direcţie, conducătorul acestuia va fi atenţionat cu ajutorul semnalelor acustice şi al
celor luminoase de culoare roşie sau roşu şi albastru sau cu ajutorul dispozitivului
cu mesaje variabile setat pe poziţia „Stop, Poliţia!”, fără a-l depăşi, până când se
va conforma semnalului de oprire. În cazul în care conducătorul vehiculului, nu
procedează astfel, echipajul de poliţie va proceda la începerea urmăririi acestuia,
concomitent cu anunţarea dispeceratului despre situaţia creată, a datelor de
identificare ale vehiculului şi a motivelor care au determinat luarea măsurii,
solicitând ajutorul efectivelor aflate în zonă pentru soluţionarea situaţiei create.
Pentru oprire, în cazul în care se impune această măsură (atunci când există indicii
temeinice despre săvârşirea unor infracţiuni grave) se poate folosi tehnica acroşării
în partea laterală din spate dreapta sau stânga după caz.
b. în situaţia când vehiculul ce urmează a fi oprit circulă din sens opus,
semnalul de oprire se va executa cu braţul sau cu bastonul de circulaţie din
autoturism şi cu braţul de pe motocicletă. În condiţiile în care conducătorul
autovehiculului nu se conformează semnalului se va proceda conform celor
prezentate, cu precizarea că se notează numărul de înmatriculare al autovehiculului
şi se solicită, prin radio, oprirea acestuia de către cel mai apropiat agent de
circulaţie aflat pe direcţia de deplasare a autovehiculului respectiv. În nici un caz
nu este permisă oprirea vehiculelor prin bararea drumului pe direcţia de deplasare a
acestora, acest lucru urmând a fi realizat numai atunci când se trece la urmărire
131
şi când există informaţii despre săvârşirea unei infracţiuni grave!

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 132

Trecerea la executarea urmăririi unui autovehicul, se va face numai cu

respectarea obligaţiei de a lua toate măsurile pentru prevenirea accidentelor -
folosindu-se în acest scop mijloacele de semnalizare specifice.
De regulă, trecerea la executarea urmăririi se justifică îndeosebi
atunci când se are în vedere:
identificarea persoanelor sau a autovehiculelor date în urmărire;
identificarea persoanelor care au produs accidente grave de circulaţie,
de pe urma cărora a rezultat moartea sau vătămarea corporală gravă a
unor persoane şi care au părăsit locul accidentului;
identificarea persoanelor despre care există date certe că au comis
fapte penale şi au intenţia să dispară.
După oprirea vehiculului, anunţaţi dispeceratul unităţii despre activitatea
ce urmează a se desfăşura, comunicând datele de identificare ale autovehiculului,
locul în care se află şi motivul pentru care acesta a fost oprit. Apoi, deplasaţi-vă
către conducătorul autovehiculului, îl salutaţi şi vă prezentaţi, precizându-i motivul
opririi concomitent cu solicitarea actelor pentru control.
Neîndeplinirea obligaţiei conducătorului auto de a opri la semnalul
regulamentar al poliţistului, este încriminată drept contravenţie.
Controlul efectiv
Activitatea este efectuată numai de către un singur poliţist, colegul său
urmând să-l supravegheze pe conducătorul controlat, pe ceilalţi ocupanţi ai
autovehiculului şi împrejurimile, fiind pregătit să intervină în caz de agresiune!
Niciodată poliţistul care efectuează controlul nu se va interpune între cel
contactat şi poliţistul care efectuează asigurarea. După terminarea controlului
trebuie să aştepte plecarea celui controlat şi numai după aceea să se întoarcă cu
spatele!
Obligaţii ce vă revin când efectuaţi controlul:
I - deplasaţi-vă urmărind atent numărul ocupanţilor, comportamentul
acestora, precum şi starea autovehiculului;
132

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 133

NU UITAŢI!
1) Reţineţi cât mai multe amănunte! Încă înainte de a opri pentru
control un vehicul, observaţi atent fie amănunte despre acesta, fie despre
conducător. În funcţie de timpul, condiţiile şi datele disponibile, este bine să aflaţi
cât mai multe elemente şi să le reţineţi. De asemenea, poate fi folositoare
verificarea datelor înscrise în carneţel, referitoare la unele autovehicule sau
solicitarea efectuării unor verificări în evidenţele poliţiei prin intermediul
dispeceratului.
2) Sporiţi atenţia pentru perceperea semnelor care ar putea indica
apariţia sau existenţa vreunui pericol! Înainte de a opri pentru control pe
conducătorul unui vehicul cât şi pe tot parcursul desfăşurării acestei activităţi, este
bine să ţineţi cont de intuiţie şi să fiţi atent la unele aspecte, cum ar fi:
refuzul iniţial al conducătorului de a opri după ce a fost semnalizat
regulamentar;
dacă nu s-a umblat de curând la plăcuţele de înmatriculare;
comportamentul ocupanţilor - observaţi dacă aceştia nu încearcă să
ascundă sau să arunce ceva din vehicul;
uşile sau capotele autovehiculului sunt întredeschise;
în vehicul sunt persoane care par a dormi;
ocupanţii sunt excesiv de agitaţi sau par a fi stăpâniţi de emoţii
puternice;
documentele prezentate pentru control de către conducător sau
pasageri sunt/par a fi în ordine;
comportamentul conducătorului, după oprire – în cazul în care acesta
coboară din vehicul şi se îndreaptă către dvs, cu tact şi calm, îi
solicitaţi să se oprească, timp în care îi veţi privi cu atenţie mâinile;
comportamentul conducătorului/pasagerilor sub aspectul consumului
alcoolului, a drogurilor sau care suferă de boli psihice cu manifestări
vizibile. 133

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 134

Oricare poliţist cu experienţă are propriile semne care îl avertizează

asupra pericolului şi pe care este bine să le adauge la cele menţionate anterior.
Prezenţa unuia dintre ele, sau a mai multora, nu înseamnă că trebuie să se scoată
arma şi să se deschidă focul. Detectarea oricărei stări de pericol trebuie să ducă,
obligatoriu, la creşterea nivelului de alertă, astfel încât poliţistul să fie pregătit a
riposta în cazul în care suspiciunile se adeveresc.
Evaluaţi continuu situaţia! Aceasta se poate schimba rapid: un
conducător auto cooperant poate deveni agresiv în timp ce pasagerii care iniţial au
fost neutri, încep să se implice. Situaţia se poate modifica şi prin descoperirea unei
arme sau ca urmare a faptului că dispeceratul confirmă existenţa unui mandat
pentru vreuna dintre persoane. Oricare ar fi împrejurările, rămâneţi tot timpul cu
simţurile ascuţite la orice eveniment care i-ar putea afecta securitatea.
Folosiţi sistemele de comunicaţie! Schimbul prompt de informaţii
poate ridica gradul de siguranţă în care acţionaţi!
La nevoie, se pot folosi mijloacele acustice ale autovehiculului de
patrulare, pentru a solicita conducătorului să vină încet în timp ce ceilalţi ocupanţi
să menţină mâinile la vedere, rămânând pe locurile lor.
Folosirea retragerii strategice. Uneori situaţia în care vă aflaţi, tinde să
se complice peste posibilităţile dvs. de a-i face faţă. Se poate reclama necesitatea
adoptării unei tactici a retragerii strategice, până la sosirea unor ajutoare suficiente.
A aştepta un moment favorabil nu reprezintă laşitate din partea dvs.! Retragerea
strategică reprezintă dovada capacităţii de apreciere justă a riscurilor şi de luare a
deciziilor care să nu îl pună în pericol pe el sau alte persoane neimplicate în situaţia
creată.
II - postaţi-vă lângă uşa conducătorului, păstrând o distanţă suficientă
în lateral dreapta ori stânga, după caz, astfel încât să evitaţi a fi lovit de o
deschidere bruscă a acesteia;
III - salutaţi cu formula: „Bună dimineaţa (ziua, seara)! Sunt (gradul
profesional, numele şi unitatea). Vă rog să-mi înmânaţi documentele
134
dumneavoastră şi pe cele ale autovehiculului! Dacă nu doreşte

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 135

acest lucru, îi comunicaţi că poate fi sancţionat şi în lipsă şi, mai mult, că va fi

sancţionat şi pentru refuzul înmânării documentelor. Ca agent constatator, puteţi
opta între sancţiunea din Regulament şi cea din Legea nr. 61/ 1991 republicată! În
cazul în care conducătorul sau altcineva doreşte să coboare din autovehicul, rugaţi-
l să nu facă acest lucru. Atunci când manifestă intenţia de a veni la autovehicul
poliţiei, solicitaţi-i ferm să rămână la autovehiculul său, cu mâinile pe volan!
Verificaţi cu atenţie actele de identitate, permisul de conducere,
certificatul de înmatriculare, dovada de inspecţie tehnică a autovehiculului,
documentele care atestă plata taxei de folosire a drumurilor, a primei de asigurare
obligatorie, precum şi documentele de însoţire a mărfurilor sau a materialelor
transportate, atestatul profesional-când este cazul etc..
IV - îi comunicaţi conducătorului motivul opririi şi abaterea săvârşită.
Îi ascultaţi motivaţia sau obiecţiunile, încercaţi să-l faceţi să conştientizeze
faptul că sancţiunea nu este un scop în sine, după care treceţi la aplicarea
acesteia – avertisment sau amendă, precum şi sancţiuni complementare, dacă
situaţia impune;
V - nu întocmiţi documentele de constatare ori nu depuneţi nimic pe
capota motorului sau a portbagajului autovehiculului controlat; evitaţi, astfel tot
felul de neplăceri (reclamaţii cum că aţi murdărit ori, mai rău, că aţi zgâriat
autovehiculul etc.)
VI - restituiţi-i documentele de identitate şi pe celelalte (dacă nu se
impune reţinerea lor), comunicaţi-i că are dreptul să folosească toate căile de
atac legale (prezentându-i-le, desigur);
VII - întrerupeţi-i deplasarea conducătorului, atunci când starea psiho-
fizică a acestuia ar afecta siguranţa traficului rutier. Această măsură încetează
odată cu dispariţia cauzelor care au impus-o ori dacă există o altă persoană
posesoare a permisului de conducere, aflată într-o stare generală
corespunzătoare! Spre exemplu, conducătorul auto, deşi nu a consumat băuturi
alcoolice sau droguri ori alte substanţe asimilate, se află într-o stare de vădită
135
oboseală datorată unui parcurs foarte lung, fără oprire. Acelaşi măsură

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 136

poate fi luată în cazul în care observaţi certuri violente prin gesticulaţie etc.
VIII - salutaţi din nou şi luaţi măsuri pentru a-i permite reintrarea în
trafic în condiţii de siguranţă.
Este greşită optica prin care se consideră că munca de control şi dirijare a
traficului este doar o operaţiune de rutină şi nimic mai mult. Riscul există cu
prilejul fiecărui control şi asta trebuie bine reţinut. Fiecare poliţist trebuie să ştie că
orice este considerat a fi rutină în munca de poliţie, reprezintă un pericol serios
pentru securitatea sa.
Anunţaţi dispeceratul, într-un interval de timp rezonabil (5-10 minute)
despre rezultatul controlului şi măsura care, eventual, a fost luată. În caz contrar,
dispeceratul este obligat să încerce contactarea dvs, iar dacă nu răspundeţi la apel,
să alerteze forţele de poliţie aflate în zonă.
Autovehiculele aparţinând Ministerului Apărării Naţionale vor fi oprite
pentru control numai atunci când se constată că şoferii care le conduc au comis
abateri de la regulile de circulaţie, iar atunci când există date sau indicii că
efectuează transporturi de persoane sau mărfuri cu nerespectarea dispoziţiilor
legale, concomitent cu oprirea acestora va fi anunţat serviciul de control al
circulaţiei din cadrul [Link].N. şi se va aştepta sosirea echipajului abilitat să
execute controlul transportului respectiv.

2.18. VERIFICAREA AUTOVEHICULULUI (EXTERIOR,

INTERIOR, ÎNCĂRCĂTURĂ)

Un subiect larg discutat, în decursul vremii, l-a constituit acela referitor

la legalitatea sau ilegalitatea percheziţionării interiorului unui autovehicul care
circulă sau este imobilizat pe drumul public.
Discuţiile au început din momentul în care, pe de o parte, există în multe
ţări persoane care locuiesc în automobile (care nu sunt altceva decât
136

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 137

autovehicule amenajate special pentru a servi ca spaţiu de locuit), iar pe de altă

parte, din momentul în care în doctrina juridică au apărut voci care au susţinut că
autovehiculul poate fi considerat ca o prelungire a locului unde o persoană
locuieşte, încercându-se acreditarea ideii că autovehiculul constituie un domiciliu.
Pornind de la această situaţie, pe parcursul documentării am stabilit
existenţa mai multor aprecieri ale unor diverse instituţii franceze care şi-au
exprimat punctele de vedere, nu întotdeauna convergente.
Astfel, la data de 26 aprilie 1983, Institutul din Toulon, a trebuie să
soluţioneze următoarea situaţie:
Ca urmare a cercetării ocupanţilor unei maşini pentru viteză excesivă,
anchetatorii au deschis şi portbagajul autovehiculului, descoperind, cu această
ocazie, existenţa unor obiecte furate. Continuând investigaţiile, s-a procedat la
efectuarea percheziţiilor domiciliare ale persoanelor aflate în autovehicul, cu care
prilej au fost, de asemenea, găsite alte bunuri provenite din furt.
Avocaţii făptuitorilor au pledat pentru nulitatea procedurii de anchetă,
motivând că percheziţia nu a fost efectuată regulamentar.
Luând în considerare faptele şi prevederile legale în vigoare, Curtea de
Casaţie a argumentat:
deschiderea capotei motorului unui autovehicul, nu va fi asimilată
unei percheziţii domiciliare, supusă restricţiilor prevăzute de Codul de
Procedură Penală;
verificările destinate a stabili existenţa unei eventuale infracţiuni, nu
constituie o atingere adusă libertăţii sau intimităţii conducătorului
auto sau pasagerilor;
Codul Rutier, prevede posibilitatea sancţionării conducătorilor care
refuză să se supună tuturor verificărilor precizate, privind vehiculul
sau persoanele, printre care figurează şi obligaţia de a deschide capota
motorului unui autovehicul, la cererea agenţilor publici.
Având în vedere argumentaţia, Curtea de Casaţie a decis că agenţii au
137

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 138

procedat la o simplă verificare pentru a stabili dacă există o infracţiune sau nu, şi
deci conducătorul avea obligaţia de a se supune controlului.
Conducătorul nu ar fi fost în culpă dacă ar fi refuzat să deschidă capota
motorului sau portbagajului, în afara unei investigaţii întreprinse în forme legale.
Totodată, trebuie amintit că un alt automobilist care a refuzat să deschidă
portbagajul maşinii sale, la un control rutier, a fost sancţionat, Curtea de Casaţie
apreciind că era vorba de o verificare prevăzută de lege ce priveşte vehiculul, într-o
operaţie cerută de dispoziţiile referitoare la infracţiuni.
Întrucât instituţiile aparţinând sistemului judiciar, au furnizat soluţii
contradictorii, a fost sesizat şi Consiliul Constituţional care a fost solicitat să se
pronunţe asupra constituţionalităţii sau neconstituţionalităţii prevederilor Codului
Rutier, care prevăd obligaţia conducătorilor auto de a permite controlul interiorului
autovehiculelor şi posibilitatea sancţionării celor care refuză acest lucru.
Consiliul Constituţional, analizând prevederile Codului Rutier a decis că
prevederile acestuia, referitoare la percheziţionarea autovehiculelor, sunt
neconstituţionale, argumentând astfel:
Neconstituţionalitatea prevederilor, la care se face referire, rezultă nu ca
urmare a faptului că autovehiculul este considerat o prelungire a domiciliului unei
persoane, ci ca urmare a insuficientei precizări în textul de lege a situaţiilor şi
condiţiilor în care agenţii publici au dreptul să solicite unui conducător auto să se
supună unui astfel de control. Prin urmare, Consiliul Constituţional al Franţei
apreciază prevederea ca fiind neconstituţională, datorită gradului mult prea ridicat
de generalitate, impreciziei şi lipsei de concreteţe a situaţiilor şi împrejurărilor în
care să poată fi exercitată şi nu ca urmare a caracterului antidemocratic sau care ar
aduce atingere drepturilor şi libertăţilor persoanelor.
Referitor la legalitatea controlului interiorului autovehiculelor s-a
pronunţat şi Comisia Europeană pentru Drepturile Omului, prin Hotărârea
nr.5488/1972 şi Recomandarea nr.45/1972, precizînd că în percheziţionarea
vehiculelor, poliţia acţionează în cadrul obligaţiilor sale, care au ca obiect
138
―descoperirea delictelor şi culegerea datelor(elementelor) doveditoare,

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 139

neputând fi extinsă, în mod arbitrar, noţiunea de domiciliu (care reprezintă o

noţiune precisă) şi asupra vehiculelor‖.
Pe de altă parte, recrudescenţa fenomenului terorist, în special cel aşa-zis
„islamic‖, mai ales după atentatele din New-York (11 septembrie 2001), Madrid
(11 martie 2004), Londra (07 iulie 2005), a produs modificări majore în paradigma
atitudinii pe care trebuie şi pe care pot să o adopte poliţiştii vizavi de
comportamentul în situaţii ce ridică suspiciuni.
Conform prevederilor româneşti din domeniu, aveţi dreptul să efectuaţi,
respectând dispoziţiile legale, controale ale persoanelor şi bagajelor, precum şi ale
vehiculelor aflate în circulaţie, atunci când există indicii temeinice cu privire la
săvârşirea unor infracţiuni sau posibile acţiuni teroriste3.
Cu toate acestea, nu trebuie exagerat în vreo privinţă. Nu toate persoanele
sau acţiunile acestora sunt suspecte. Fiecare poliţist, în funcţie de informaţiile,
indiciile sau dispoziţiile primite, coroborate cu experienţa să profesională şi cea de
viaţă, va decide momentul şi locul în care va face uz de aceste prerogative speciale.
Reguli tactice :
a. mai înainte de orice, căutaţi dispozitive care pot pericliita viaţa ori
integritatea dvs. sau a altor persoane (arme de foc, letale/neletale,
arme albe, grenade, bâte de baseball, şurubelniţe etc.) şi numai după
aceea, probe ale săvârşirii unei fapte pentru care legea prevede dreptul
de a efectua această măsură (droguri, arme, obiecte furate etc). Atunci
când găsiţi precursori explozivi sau dispozitive care par a fi explozive,
sunteţi obligat să informaţi dispeceratul pentru anunţarea unităţii de
profil a poliţiei, care va prelua activitatea. În această situaţie, asiguraţi
zona, prin oprirea traficului rutier, îndepărtarea publicului şi a
suspecţilor !
b. niciodată nu efectuaţi singur această măsură ! Vă expuneţi unor riscuri
deosebite ! Oricând puteţi fi atacat fie de către conducător, pasager

139
3
Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, cu modificările la zi, art.31, lit. f)

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 140

sau o altă persoană (ascunsă) aflată în portbagaj.

c. solicitaţi ocupanţilor să lase autovehiculul cu portierele deschise şi să
se depărteze încet, în spatele locului opririi.
d. încătuşaţi suspecţii (de regulă, toţi ocupanţii vehiculului), şi
îndepărtaţi-i de vehicul în spatele acestuia, de regulă, în afara
suprafeţei carosabile (trotuar, acostament, şanţ, câmp etc.). Îi
interogaţi, pe scurt, dacă există şi alte persoane în vehicul.
e. dacă aveţi indicii (fie din relatările suspecţilor, fie datorită observaţiei
dvs.), îi solicitaţi să părăsească vehiculul, la fel precum ceilalţi
suspecţi). În cazul în care nu se conformează, aveţi posibilitatea să
alegeţi procedura apropierii cu autospeciala - Practic, un poliţist
conduce cu o viteză foarte redusă (5-10km/h), folosind procedeele de
apărare expuse, în timp ce alt poliţist se deplasează în dreptul blocului
motor al autospecialei, pe partea opusă vehiculului oprit pentru
control. Dacă sunt mai mulţi suspecţi, li se va cere să iasă, pe rând, cu
mâinile la vedere, ţinute în lateral, deasupra umerilor, având degetele
răsfirate şi să se aşeze, în genunchi, cu spatele la dvs. Un poliţist se va
deplasa către suspecţi, în timp ce un altul, se va posta lateral faţă de
aceştia. Ulterior, se procedează precum în cazul primilor suspecţi
reţinuţi.
f. Deschideţi capacului portbagajului. Este prima măsură, de verificare
propriu-zisă a autovehiculului, deoarece, în portbagaj se pot ascunde
persoane sau dispozitive care vă pot periclita viaţa ori siguranţa dvs.
sau a altor persoane. Ideal, în această situaţie ar fi să participe cel
puţin trei poliţişti. Faceţi acest lucru adoptând o poziţie cât mai joasă,
în timp ce un alt coleg postat uşor lateral, supraveghează interiorul –
Atunci când există şi un al treilea coleg, acesta se va plasa la 5-7 m în
spatele vehiculului oprit pentru a supraveghea interiorul portbagajului.
g. Interiorul va fi verificat minuţios, căutându-se
140
dispozitivele şi probele despre care am făcut

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 141

referire.
h. Nu uitaţi să deschideţi capota motorului şi să verificaţi, pe lângă
seriile vehiculului şi dacă există dispozitive sau probe despre care s-a
făcut referire !

Tema 5
CUNOAŞTEREA TERITORIULUI DIN PUNCT DE VEDERE
POLIŢIENESC — CERINŢĂ DE BAZĂ A MUNCII DE POLIŢIE

141

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 142

Probleme:
1. Necesitatea cunoaşterii teritoriului din punct de vedere
poliţienesc
2. Principalele aspecte sub care trebuie cunoscut teritoriul de
competenţă
3. Surse şi modalităţi de cunoaştere a teritoriului

1. NECESITATEA CUNOAŞTERII TERITORIULUI DIN PUNCT

DE VEDERE POLIŢIENESC

Instituţia poliţiei reprezintă braţul ferm al legii pus în slujba poporului,

având misiunea nobilă de a asigura ordinea, liniştea şi siguranţa publică, de a apăra
viaţa, integritatea corporală şi libertatea persoanelor, avutul public şi privat,
celelalte drepturi şi interese legitime ale cetăţenilor, grupărilor sociale şi ale
statului, prevenind şi curmând ilegalităţile ce se comit în diverse domenii de
activitate.
Altfel spus, Poliţia Română face parte din Ministerul Administraţiei şi
Internelor şi este instituţia specializată a statului care exercită atribuţii privind
apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei, a proprietăţii private
şi publice, prevenirea şi descoperirea infracţiunilor, respectarea ordinii şi liniştii
publice în condiţiile legii.
Punctul de plecare în organizarea muncii, în orientarea eforturilor pentru
realizarea sarcinilor ce ne revin, îl constituie cunoaşterea şi analiza situaţiei
operativ-poliţieneşti de pe teritoriul de competenţa, evoluţia, tendinţele şi formele
de manifestare a fenomenului infracţional, locurile şi zonele unde se înregistrează
frecvent acte de încălcare a legilor.
Situaţia operativ-poliţienească reprezintă ansamblul elementelor de fapt
şi al împrejurărilor ce redau realitatea existentă într-o perioadă data (lună,
trimestru, semestru, an), pe un anumit teritoriu (comună, oraş, municipiu,
142

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 143

judeţ, ţară) sub aspectul modului cum se asigură respectarea legilor şi normelor de
convieţuire socială, a mijloacelor umane şi materiale antrenate în această activitate.
Structura situaţiei operativ-poliţieneşti cuprinde următoarele elemente :
teritoriul de competenţă;
populaţia;
starea infracţională şi contravenţională;
evenimentele şi acţiunile cu caracter politic, administrativ, economic,
cultural-artistic, sportiv şi tradiţional;
forţele şi mijloacele de care dispune unitatea de poliţie, precum şi
capacitatea lor de acţiune.
Aceste date, elemente sau împrejurări de fapt, ce necesită a fi cunoscute,
se referă la factorii care influenţează ori favorizează comiterea de infracţiuni sau
contravenţii, respectiv în ce măsura sunt respectate sau încălcate legile şi ce anume
determină aceste încălcări, forţele de care dispune unitatea de poliţie pentru a le
preveni şi descoperi, direcţiile în care trebuie acţionat de urgenţă.
Cunoaşterea şi analiza situaţiei operative, atât la nivelul unităţii de
poliţie, cât şi a formaţiunilor ce o compun trebuie făcută permanent pentru
obţinerea de date concrete şi realiste privind schimbările survenite, tendinţele,
structura şi dinamica elementelor ce o compun, în vederea desprinderii de
concluzii corecte care să justifice eficienţa măsurilor ce trebuiesc întreprinse.
Cunoaşterea teritoriului de competenţa de către ofiţerii şi agenţii de
poliţie reprezintă o condiţie sine-qua non a îndeplinirii cu competenţă a atribuţiilor
de serviciu. Este de neconceput să acţionezi pe un anumit teritoriu fără a-i cunoaşte
temeinic detaliile şi caracteristicile ce le prezintă în vederea exploatării lor în
interesul muncii de poliţie.
Teritoriul de competenţă poate fi apreciat ca un adevărat ―prieten‖ în
situaţia când poliţistul îl cunoaşte în mod amănunţit, deoarece îi permite să-şi
organizeze acţiunile de combatere şi descoperire a încălcărilor legii, de prindere a
infractorilor şi, dimpotrivă, poate fi un ―duşman‖ atunci când nu este
143

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 144

descifrat şi folosit în mod corespunzător.

Cunoaşterea teritoriului se poate realiza din mai multe puncte de vedere:
geografic, topografic, geologic, agricol etc., însă în cadrul muncii de poliţie acest
proces comportă unele particularităţi.
Un geograf sau un topograf, un specialist în silvicultură sau agricultură
va studia terenul, doar din punctul de vedere al specialităţii sale, pe când în
procesul de cunoaştere a teritoriului din punct de vedere poliţienesc trebuiesc avute
în vedere atât aceste elemente, cât şi altele. Acestea vor fi privite în contextul mai
larg al sarcinilor şi misiunilor ce revin lucrătorilor de poliţie, astfel :
felul cum se prezintă terenul, posibilităţile de adăpostire sau
ascundere a infractorilor ori a obiectelor provenite din comiterea
infracţiunilor;
locurile unde s-au săvârşit infracţiuni, cele pretabile, obiectivele
existente, timpul când s-au comis aceste fapte (ziua, noaptea);
locurile unde se pot organiza pânde sau alte acţiuni poliţieneşti, cu
scopul de a preveni şi descoperi asemenea fapte;
intrările şi ieşirile din localitate (zonă), casele izolate, locurile de
cazare în comun, stâne, colibe, ferme, cantoane, exploatări forestiere
şi alte locuri unde se pot ascunde elementele infractoare date în
urmărire;
pădurile, hăţişurile, stufărişurile, culturi înalte, peşteri, viroage, canale,
apeducte, viaducte etc., ca locuri prielnice ascunderii infractorilor sau
produselor infracţiunii;
arterele de circulaţie rutieră sau feroviară din zona ce pot fi folosite de
infractori etc.
Deci, această cunoaştere poliţienească presupune studierea terenului atât
din punct de vedere al condiţiilor şi împrejurărilor care favorizează săvârşirea de
infracţiuni şi alte fapte antisociale, cât şi al avantajelor şi dezavantajelor pe care le
ridică teritoriul în activitatea de combatere a acestora şi de prindere a
144

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 145

autorilor.
Concluzionând, putem spune că necesitatea cunoaşterii teritoriului din
punct de vedere poliţienesc este determinată de următoarele considerente:
a) teritoriul constituie un important factor de influenţă în privinţa
organizării, desfăşurării şi îndeplinirii în bune condiţii a acţiunilor şi
misiunilor;
b) detaliile şi caracteristicile teritoriului pot şi trebuie să fie exploatate în
interesul muncii de poliţie;
c) cunoaşterea teritoriului de responsabilitate ajută la determinarea
condiţiilor legate de factorul loc, care favorizează starea infracţională;
d) cunoaşterea terenului asigură secretul acţiunilor poliţieneşti ce trebuie
întreprinse, organizarea activităţii de patrulare, executarea de pânde,
controale, razii, reuşita acţiunilor de prindere în flagrant sau de
arestare a infractorilor urmăriţi.

2. PRINCIPALELE ASPECTE SUB CARE TREBUIE CUNOSCUT

TERITORIUL DE COMPETENŢĂ

Teritoriul de competenţă, ca element al situaţiei operativ-poliţieneşti,

trebuie cunoscut sub următoarele aspecte:
 Ca întindere şi aşezare
Cunoaşterea teritoriului de responsabilitate trebuie să înceapă cu
elementele de orientare generală privind: suprafaţa şi limitele sale, vecinii,
lungimea şi lăţimea sa, distanţa dintre punctele cele mai apropiate şi cele mai
îndepărtate, aşezarea sa în cadrul oraşului, municipiului, judeţului şi a ţării, distanţa
până la organele ierarhic superioare etc.
Cunoaşterea teritoriului de competenţă sub aspectul întinderii şi aşezării
ajută pe ofiţerul sau agentul de poliţie să-şi organizeze acţiunile poliţieneşti pe care
le desfăşoară, să se deplaseze în toate locurile pe drumul cel mai scurt
145
posibil, mai ales atunci când intervenţia sa necesită maximă operativitate şi

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 146

bineînţeles îl ajută la cunoaşterea limitelor teritoriale în care este competent să

acţioneze.
Particularităţile reliefului şi ale zonei geografice
Teritoriul de competenţa poate fi situat într-o zonă de şes, deal sau
munte, iar în cadrul acestei zone pot fi întâlnite diferite forme de relief pe care se
desfăşoară activităţi cu specific industrial, agricol, viticol, pomicol, legumicol,
silvic etc. Aceste caracteristici ale terenului oferă date preţioase pentru organizarea
şi desfăşurarea muncii de poliţie, deoarece în strânsă legătură cu zona geografică se
află şi îndeletnicirile principale ale locuitorilor şi, ca atare, se pot cunoaşte cele mai
frecvente cazuri de încălcări ale legilor, putându-se astfel stabili cele mai eficiente
activităţi de prevenire şi combatere.
Elementele şi caracteristicile perimetrului intravilan (din interiorul
localităţii)
Plecând de la imaginea panoramică a localităţii (sectorului) în care
lucrează, ofiţerul sau agentul de poliţie trebuie să cunoască grupările de construcţii
din interiorul localităţii pe cvartale, sectoare (porţiuni de străzi), spaţii verzi, locuri
virane etc. Această cunoaştere trebuie adâncită, fără exagerare, până la fiecare
clădire în parte şi construcţiile anexă, reţinând amplasarea unităţilor de alimentaţie
publică (restaurante, bufete, baruri, bodegi, grădini de vară etc.), a unităţilor
comerciale, a instituţiilor de cultură şi artă, a clădirilor în care sunt instituţii,
întreprinderi şi alte unităţi de interes public ori privat, precum şi imobilele locuite
de cetăţeni.
De asemenea, trebuiesc cunoscute unităţile, obiectivele de importanţă
deosebită date în competenţă, potrivit legii şi în care se gestionează ori manipulează
bunuri şi valori. Este necesar să se cunoască ce bunuri se produc în cadrul acestor
unităţi, ce valori se gestionează, se mânuiesc, cum este asigurată paza acestora, care
sunt locurile pretabile comiterii de infracţiuni, cât şi alte aspecte care să ne ajute în
activitatea de prevenire a faptelor care aduc atingere avutului public şi privat.
O deosebită importanţă o prezintă şi cunoaşterea locurilor unde
146
se depozitează sau se mânuiesc valori monetare sau muzeistice (filiale ale

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 147

băncilor, unităţi CEC, centre de colectare a valorilor monetare, muzee, case

memoriale etc.), locuri de interes operativ unde s-au comis ori se pot comite
infracţiuni şi alte fapte antisociale.
Trebuie avute în vedere, la fel şi imobilele în care locuiesc persoane
suspecte aflate în atenţia unităţilor de poliţie. În funcţie de natura construcţiei este
necesar să se identifice încăperile, întrările şi ieşirile ţinute în secret de către
locatari, precum şi eventualele posibilităţi de trecere dintr-un apartament în altul,
dintr-o clădire în alta sau dintr-o stradă în alta, folosindu-se de anumite amenajări
din teren sau pur şi simplu de spaţiul dintre clădiri.
Totodată, este important să fie cunoscute clădirile nelocuite sau locuite
temporar ori părăsite, întrucât acestea pot constitui locuri de ascundere a
elementelor infractoare sau a bunurilor provenite din infracţiuni ori în aceste
imobile pot fi săvârşite o serie de infracţiuni ca: violuri, sechestrări de persoane,
jocuri de noroc etc. La blocuri se vor identifica subsolurile şi terasele care
favorizează ascunderea unor infractori sau persoane urmărite (minori, vagabonzi,
cerşetori, dezertori etc.) şi unde, de asemenea, se pot săvârşi infracţiuni sau se pot
organiza şi practica jocuri de noroc. Vor fi cunoscute şi alte asemenea locuri cum
sunt : clădirile în curs de construcţie, în curs de demolare, anumite locuri de sub
poduri, unele amenajări din cadrul sau din preajma pieţelor, halelor, oboarelor,
canalelor de termoficare şi altele.
În măsură corespunzătoare vor fi identificate monumentele, statuile sau
alte lucrări de artă ale localităţii respective sau chiar de interes naţional,
impunându-se a fi apărate împotriva acelora care ar încerca să le deterioreze sau să
le distrugă, activitate ce constituie o datorie de serviciu, dar şi patriotică.
Prezintă mare interes şi cunoaşterea reţelei de străzi, a întrărilor şi
ieşirilor din localităţi care constituie arterele vitale ale vieţii economice, pe care le
desfăşoară o mare parte din activităţile cetăţenilor şi unde se pot săvârşi multe
fapte antisociale, impunându-se cu necesitate a fi efectuate patrulări în vederea
supravegherii lor, legitimând persoanele străine de localitate sau suspecte, în
147
vederea identificării şi prinderii acestora.

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 148

În concluzie, cunoaşterea caracteristicilor perimetrului din interiorul

localităţii ne ajută la stabilirea condiţiilor de teren care pot favoriza săvârşirea de
infracţiuni, a posibilităţii de ascundere a elementelor infractoare care se sustrag
urmăririi penale ori executării pedepsei sau unde pot fi ascunse obiectele provenite
din comiterea de infracţiuni, precum şi la folosirea terenului de către lucrătorii de
poliţie în organizarea şi desfăşurarea de controale, razii sau alte acţiuni poliţieneşti.
Elementele şi caracteristicile perimetrului extravilan (din exteriorul
localităţi)
În afara localităţilor interesează a fi cunoscute bunurile aflate temporar
sau permanent pe câmp ori depozitate în preajma localităţilor şi anume: culturi,
magazii de cereale, silozuri, locuri de parcare a maşinilor agricole, depozite de
carburanţi şi lubrifianţi, grajduri, saivane, gospodării agricole anexe, conducte, linii
telegrafice, telefonice, electrice, în vederea prevenirii sustragerilor, incendiilor,
distrugerilor sau alterării produselor.
Prezintă interes poliţienesc casele marginale sau izolate, stânele,
sălaşele, cantoanele, colibele izolate, fântânile părăsite, locurile de popas,
campingurile, staţiile CFR, minele adânci, şanţurile, canalele, apeductele,
viaductele, iazurile, culturile (semănături, livezi, vii), depozitele de produse
agricole şi altele. Acestea ne ajuta la fixarea itinerariilor şi executarea
serviciului de patrulare, deoarece în aceste locuri pot fi săvârşite diferite
infracţiuni şi contravenţii, pot fi folosite pentru ascunderea elementelor urmărite
sau a obiectelor şi bunurilor provenite din comiterea de infracţiuni.
Este necesar a fi cunoscute canalele de irigaţii, staţiile sau punctele de
pompare a apei, deoarece aici se pot amenaja locuri de ascundere a elementelor
infractoare.
În scopul întreprinderii măsurilor adecvate pentru menţinerea ordinii
publice, supravegherea şi controlul circulaţiei rutiere, vor fi stabilite locurile de
agrement din apropierea localităţilor şi, îndeosebi, din împrejurimile marilor centre
urbane, precum şi acoperirile din teren aflate în preajma localităţilor (păduri,
148
culturi) care pot favoriza întrarea neobservată în localităţi a unor

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 149

infractori sau dispariţia lor rapidă după săvârşirea faptelor antisociale ori când sunt
urmăriţi.
De asemenea, vor fi cunoscute locurile unde se desfăşoară, în anumite
perioade de timp, activităţile agricole (recoltatul şi transportul cerealelor,
legumelor, fructelor, treieratul păioaselor, însămânţările etc.), în vederea luării
măsurilor ce se impun de prevenire a sustragerilor, a incendiilor sau alterării
produselor.
Sub aspectul căilor de comunicaţie şi a mijloacelor de transport
Căile de comunicaţie şi mijloacele de transport constituie ―artere vitale‖
ale activităţii social-economice, fapt ce impune prezenta ofiţerilor şi agenţilor de
poliţie în vederea realizării siguranţei circulaţiei rutiere şi menţinerea ordinii
publice. Cunoaşterea lor serveşte lucrătorului de poliţie în contactul său cu
publicul, precum şi cu ocazia executării sarcinilor de serviciu.
În cele mai multe cazuri pe arterele de circulaţie se transportă şi bunurile
sustrase de elementele infractoare. În acest scop, ofiţerul sau agentul de poliţie
trebuie să cunoască cât mai bine căile rutiere de pe teritoriul său de competenţă,
lungimea lor aproximativă, timpul în care pot fi parcurse, mijloacele de transport în
comun care circulă pe acestea, orele de maximă intensitate a circulaţiei, starea de
întreţinere a drumurilor, locurile periculoase, porţiunile de drum unde s-au comis
mai frecvent accidente de circulaţie ori s-au săvârşit infracţiuni, în scopul luării
măsurilor necesare pentru prevenirea săvârşirii unor astfel de fapte.
Totodată, trebuie cunoscute indicatoarele de circulaţie şi cele de orientare
turistică, ele având importanţă pentru desfăşurarea normală a circulaţiei, sesizând
organele competente în vederea luării măsurilor corespunzătoare de remediere a
unor aspecte negative.
Cunoaşterea arterelor de circulaţie rutieră sau feroviară trebuie extinsă
până la drumurile de hotar, poteci şi drumuri turistice, inclusiv scurtături ale
acestora, identificarea posturilor telefonice publice la care de multe ori este nevoit
să apeleze lucrătorul de poliţie, în vederea executării sarcinilor de
149
serviciu, precum şi la identificarea mijloacelor de transport care

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 150

constituie posibilităţi rapide de deplasare la faţa locului atunci când se comit fapte
ilegale, la posturile de prim ajutor (dispensare, spitale, farmacii), iar în caz de
urgenţă să poate intra în legătură cu şefii ierarhici în cel mai scurt timp.
Cu ocazia patrulărilor de zi şi de noapte, trebuie îndeaproape
supravegheate căile ferate pentru a nu fi periclitată siguranţa traficului feroviar şi
în acest sens trebuie observată starea şinelor, traverselor, terasamentelor, podurilor,
tunelelor, viaductelor, firelor telefonice şi telegrafice, aparatura de semnalizare
optică etc., despre a căror deteriorare trebuie să fie încunoştiinţate imediat organele
feroviare cele mai apropiate.
Sub aspect silvic, vânătoresc şi piscicol
Aceste aspecte ale terenului pot fi întâlnite mai frecvent în mediul rural
sau la limitele unor oraşe, dar pentru a le înţelege mai bine este necesar să le
studiem pe fiecare în parte în vederea desprinderii concluziilor corespunzătoare
pentru activitatea pe care o desfăşurăm.
Sub aspect silvic este necesar să cunoaştem forma şi întinderea pădurii,
speciile de arbori ce o compun, timpul necesar pentru a o străbate, limitele de
competenţă ale organului silvic şi de poliţie, drumurile, potecile, peşterile,
viroagele, râpele, scorburi în copaci, scurtăturile etc.
De asemenea, trebuie cunoscute unităţile sau punctele de exploatare
forestieră, deoarece practica muncii de poliţie a demonstrat ca în asemenea locuri
îndepărtate de localităţi, greu accesibile, se ascund infractori urmăriţi, persoane
care încalcă într-o formă sau alta regimul de evidenţă publică comunitară a
persoanei, ori comit infracţiuni silvice.
Cunoscând aceste locuri putem să efectuăm controale şi verificări cu
ocazia serviciului de patrulare ori să organizăm acţiuni pentru depistarea celor care
încălcă legea.
Pentru a preveni furturile de material lemnos trebuie cunoscut modul de
organizare a pazei pădurilor, căilor de acces spre pădure şi scurtăturile, locurile
obligatorii de trecere unde putem execută pânda.
150
Sub aspect vânătoresc trebuie să cunoaştem fondurile de vânătoare,

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 151

speciile de animale şi păsări care le populează, speciile ocrotite de lege, perioadele

când vânătoarea este permisă şi în ce condiţii, când este interzisă, locurile unde se
pune hrana animalelor, luminişuri, adăpători etc., care pot constitui tot atâtea locuri
de comitere a actelor de braconaj.
Sub aspect piscicol trebuie cunoscute iazurile, heleşteele, bazinele piscicole,
speciile de peşti, regimul pescuitului cu perioadele de prohibiţie, felul pescuitului ce
se practică în aceste fonduri (industrial sau sportiv), uneltele de pescuit permise etc.
 Din punct de vedere al schimbării caracteristicilor terenului sub
influenţa factorilor atmosferici
Caracteristicile terenului se pot schimba substanţial în funcţie de
fenomenele meteorologice specifice zonei în care se află situată ţara noastră. De
regulă, temperatura scăzută poate transforma un teren mlăştinos într-un teren
accesibil patrulei şi chiar mijloacelor de transport şi, ca atare, aceste locuri pot fi
folosite de elementele infractoare în timpul deplasării lor în scopul de a se ascunde
urmăririi penale, impunându-se necesitatea ca în asemenea perioade aceste locuri
să fie cuprinse în itinerariile de patrulare.
Ninsoarea abundentă schimbă în decurs de câteva ore accesibilitatea
terenului, lucru ce trebuie avut în vedere de lucrătorii de poliţie, pentru a sesiza
organele competente în vederea deszăpezirii arterelor de circulaţie şi plantarea
indicatoarelor corespunzătoare pentru a avertiza pe conducătorii auto că nu pot fi
folosite asemenea drumuri.
Ploile abundente ca şi încălzirea bruscă a timpului provoacă dezgheţ, fapt
ce determină inaccesibilitatea unor porţiuni de teren atât pentru oameni cât şi
pentru mijloacele de transport, impunându-se a fi semnalizate pentru a nu fi
folosite deoarece prezintă pericol pentru deplasare, pot fi surse de pericol pentru
populaţie (inundaţii, alunecări de teren ).
Ceaţa poate favoriza deplasarea infractorilor fără a fi observaţi, dar,
totodată, acest fenomen meteorologic duce la îngreunarea circulaţiei pe drumurile
publice, mai ales în anumite zone unde ea se lasă rapid şi este foarte densă.
151
Cunoscând aceste fenomene, organele de poliţie pot lua măsuri

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 152

rapide pentru siguranţa circulaţiei pe drumurile publice (informarea conducătorilor

auto, plantarea de indicatoare pentru avertizare etc.), prevenirea comiterii de
infracţiuni şi contravenţii.
Desigur că, aspectele prezentate nu epuizează problematica cunoaşterii
teritoriului de responsabilitate de către lucrătorii de poliţie, ele constituind numai
unele orientări generale de care trebuie să ţină seama aceştia, urmând ca această
activitate să fie adâncită de fiecare ofiţer sau agent de poliţie în raport cu
formaţiunea din care face parte şi cu misiunile ce le are de îndeplinit.

3. SURSE ŞI MODALITĂŢI DE CUNOAŞTERE A

TERITORIULUI

Pentru cunoaşterea teritoriului de responsabilitate, ofiţerii sau agenţii de

poliţie pot folosi următoarele surse şi posibilităţi:
 Hotărâri ale Guvernului României care se referă la sistematizarea şi
dezvoltarea economico-socială a teritoriului (judeţe, municipii, oraşe, comune,
sate).
 Documente de sistematizare a teritoriului de competenţă aflate la
prefecturi şi primării şi care se referă la:
studii de sistematizare a zonelor cu specific minier, industrial,
energetic, agrar, turistic, balnear;
schiţe de sistematizare a oraşelor, municipiilor, comunelor, satelor;
detalii de sistematizare a localităţilor;
studii de amplasament pentru obiective economice, clădiri de
locuit, dotări social-culturale.
Studiind aceste documente ne putem face o orientare de ansamblu asupra
evoluţiei dezvoltării localităţii în care ne desfăşurăm activitatea şi pe aceasta bază
putem stabili măsurile necesare pe linia prevenirii comiterii de fapte ilegale.
Participarea ofiţerului de poliţie şi agentului la operaţiunea de predare-primir
152

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 153

Activitatea de predare şi luare în primire a funcţiei al cărei titular are

sarcini concrete de cunoaştere a teritoriului se desfăşoară atât în birou (predarea
documentelor de serviciu), cât mai ales în teren, în sensul ca ofiţerul sau agentul de
poliţie nou numit în funcţie este însoţit în teren de cel care predă, luând cunoştinţă
de teritoriul de responsabilitate cu toate caracteristicile şi aspectele sub care trebuie
cunoscut.
 Constatările personale ale lucrătorului de poliţie cu ocazia executării
serviciului în teren
Observaţiile personale făcute cu ocazia serviciului în teren constituie una
din cele mai complete surse de cunoaştere a teritoriului şi - am putea spune -
indispensabilă. Cunoaşterea poliţienească a teritoriului este o activitate în cea mai
mare măsură personală, fiind realizată prin eforturi proprii, de către fiecare ofiţer
sau agent de poliţie.
Cu ocazia serviciului în teren, ofiţerul sau agentul de poliţie are
posibilitatea să observe direct toate caracteristicile pe care le prezintă terenul,
schimbările ce pot apărea sub influenţa factorilor meteorologici, locurile în care se
pot săvârşi infracţiuni, bunurile ce pot constitui obiect al infracţiunilor şi, în funcţie
de aceste date îşi poate organiza activitatea în vederea comiterii de fapte ilegale.
Trebuie reţinut faptul că teritoriul de competenţă urmează a fi parcurs şi
studiat atât în cursul zilei, cât şi în cursul nopţii, în orice anotimp şi condiţii
atmosferice diferite pentru a ne putea da seama de toate particularităţile terenului,
cum ar fi: locurile întunecoase, schimbările ce pot surveni de la un anotimp la altul,
aşa încât să fim în măsură să organizăm patrulări, razii, controale şi alte acţiuni cu
caracter preventiv.
Relaţii de la organele locale teritoriale
Pe lângă documentele de sistematizare ce se găsesc la prefecturi şi
primării şi care pot fi studiate de către lucrătorii de poliţie, se pot solicita direct sau
indirect, de la aceste organe, relaţii diverse pentru întregirea cunoştinţelor despre
teritoriul pe care ne desfăşurăm activitatea cu privire la modificările
153
ce urmează a fi făcute şi, pe această cale, să putem iniţia măsuri specifice

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 154

muncii noastre.
 Hărţile topografice, administrativ-teritoriale, diferite ghiduri,
monografii ale localităţilor respective
Hărţile topografice reprezintă vederea de ansamblu a terenului cu toate
detaliile de planimetrie şi relief, fapt ce permite ofiţerului (agentului) de poliţie să
studieze şi să cunoască o porţiune de teren cu operativitate, fără a se deplasa la faţa
locului pentru a o studia.
Aceste hărţi conţin detalii şi informaţii privind formele de relief, reţelele
de comunicaţii şi felul acestora, distanţele, obiective, locuinţe şi alte elemente
caracteristice.
Cu ajutorul hărţii pot fi stabilite itinerariile de patrulare, se pot organiza
acţiuni, controale, razii, se pot cunoaşte limitele şi întinderea teritoriului, vecinii
etc.
Cu ajutorul ghidurilor turistice şi monografiilor, lucrătorul de poliţie
reuşeşte să-şi întregească cunoştinţe despre teritoriul de responsabilitate cu privire
la unele date legate de istoricul localităţii, schimbările survenite, construcţii vechi,
subterane, subsoluri sau alte locuri unde elementele infractoare se pot ascunde.
 Relaţii de la cetăţeni, îndeosebi cei mai în vârstă care cunosc
schimbările survenite în timp pe teritoriul localităţii. Aceste relaţii constituie o
sursă foarte bogată de informaţii.
Din discuţiile purtate cu cetăţenii, lucrătorul de poliţie află o serie de
date, unele dintre ele deosebit de utile în munca pe care o desfăşoară.
 Relaţiile obţinute în cadrul schimbului de informaţii dintre cadre,
formaţiuni şi alte unităţi de poliţie
Schimbul de informaţii cu ceilalţi lucrători de poliţie constituie de
asemenea, o sursa reală de cunoaştere a teritoriului de competenţa, prin faptul că
fiecare lucrător, cu ocazia executării sarcinilor în teren, poate observa o serie de
amănunte interesante pentru munca de poliţie sau chiar modificări recente care nu
au fost cunoscute de cel care are în responsabilitate terenul respectiv.
154
Acest schimb de informaţii cu caracter operativ ce îl au ofiţerii şi

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 155

agenţii de poliţie în cadrul cooperării în muncă, este foarte util, în special pentru
cei mai tineri deoarece îi ajuta să se integreze mai repede în muncă şi să cunoască
mai bine teritoriul de responsabilitate.
În încheiere, putem spune, că dispunem de date cât mai complete legate
de aceasta componenţa importanţa a situaţiei operativ-poliţieneşti - teritoriul de
responsabilitate -, putem să ne organizăm de aşa manieră activităţile încât în zona
de competenţă să luăm cele mai eficiente măsuri în vederea asigurării ordinii
publice, apărării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, asigurării
avutului public şi privat, prevenirii şi descoperirii infracţiunilor, contribuind prin
aceasta la realizarea unei societăţi democratice în România.

155

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 156

Tema 6
CUNOAŞTEREA POPULAŢIEI DIN PUNCT DE VEDERE
POLIŢIENESC — CERINŢĂ DE BAZĂ A MUNCII DE POLIŢIE

Probleme:
1. Necesitatea cunoaşterii populaţiei din punct de vedere poliţienesc.
2. Principalele aspecte sub care trebuie cunoscută populaţia din
punct de vedere poliţienesc.
3. Metode şi mijloace care pot fi folosite pentru cunoaşterea
poliţienească a populaţiei

1. NECESITATEA CUNOAŞTERII POPULAŢIEI DIN PUNCT DE

VEDERE POLIŢIENESC

Principala sarcină a tuturor poliţiştilor este aceea de a preveni comiterea

de infracţiuni, iar atunci când nu au putut fi prevenite, să descopere în cel mai scurt
timp pe făptuitori pentru a fi traşi la răspundere conform prevederilor legii.
Pentru a fi eficace, activitatea unei poliţii moderne trebuie să se bazeze
pe cunoaşterea şi supravegherea permanentă a persoanelor pretabile să comită
infracţiuni.
O altă misiune nobilă a poliţiei este şi aceea de educare şi punere în gardă
a cetăţenilor împotriva consecinţelor grave ale acţiunii infractorilor (pentru autor,
victimă şi societate), precum şi în legătură cu neglijenţele şi imprudenţele
victimelor potenţiale care favorizează comiterea celor mai multe fapte ilegale.
Populaţia cu structura şi dinamica ei, constituie un important element al
situaţiei operativ-poliţieneşti, reprezentând totalitatea persoanelor care îşi au
domiciliul sau reşedinţa în zona de responsabilitate.
În procesul cunoaşterii populaţiei se conturează o serie de
156
date şi probleme importante ale zonei de responsabilitate, cu implicaţii pentru

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 157

munca de poliţie, care permit a se lua cele mai eficiente măsuri curente şi de
perspectivă.
Activitatea poliţiei noastre se desfăşoară prin excelenţă, în cadrul unui
contact direct şi permanent cu cetăţenii aflaţi în diferite ipostaze (petiţionar,
reclamant, martor, parte vătămată, suspect, infractor, contravenient etc.), sau având
diferite calităţi oficiale, funcţii, un anumit comportament etc..
Acest lucru impune tuturor poliţiştilor un comportament exemplar în
orice situaţie, iar scopul principal al demersurilor pe care le fac trebuie să ducă la
conştientizarea cetăţenilor asupra faptului că noi existăm şi acţionăm pentru a le
garanta avutul, drepturile, siguranţa şi liniştea la locul de muncă şi domiciliu, în
mijloacele de transport, pe stradă, la orice oră din zi şi din noapte. Numai astfel ne
putem asigura respectul şi sprijinul larg al cetăţenilor pentru buna desfăşurare a
atribuţiilor şi misiunilor ce ne sunt încredinţate.
Necesitatea cunoaşterii populaţiei este determinată de faptul că, pe baza a
cestei activităţi, se asigură:
a. atragerea organizată a unor forţe la activitatea de prevenire şi
descoperire a infractorilor (ex. reţeaua informativă, personalul de
pază, responsabilii cărţilor de imobil etc.);
b. sprijinul larg şi permanent al cetăţenilor la realizarea atribuţiilor
organelor de poliţie;
c. identificarea şi supravegherea persoanelor care, datorită conduitei,
activităţii ce o desfăşoară sau modului de viaţă, sunt pretabile să
comită infracţiuni ori alte fapte antisociale;
d. întreprinderea unor măsuri concrete pentru prevenirea şi descoperirea
infracţiunilor şi a altor fapte antisociale (de exemplu: popularizarea
legilor, dezbateri în şcoli, cunoaşterea, prevenirea şi combaterea
activităţii ilicite a persoanelor despre care există date sau indicii că se
pregătesc să săvârşească ori au săvârşit infracţiuni, avertizarea unor
persoane, destrămarea unor grupuri care duc viaţă
157
parazitară etc.).

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 158

2. PRINCIPALELE ASPECTE SUB CARE TREBUIE

CUNOSCUTĂ POPULAŢIA DIN PUNCT DE VEDERE
POLIŢIENESC

Ca element deosebit de dinamic al situaţiei operativ-poliţieneşti,

populaţia trebuie analizată în ansamblul ei din mai multe puncte de vedere care
să permită formularea unor concluzii concrete pentru activitatea operativă a
unităţilor de poliţie.
Vom porni în această analiză de la aspectele de ordin general ce
caracterizează populaţia de pe teritoriul de competenţă urmând ca, în
continuare, să evidenţiem aspectele specifice muncii de poliţie.

2.1. ASPECTE GENERALE SUB CARE TREBUIE CUNOSCUTĂ

POPULAŢIA

A. Cunoaşterea de ansamblu a structurii populaţiei vizează o serie de

date şi aspecte de orientare generală care se referă la:
numărul total al locuitorilor pe localităţi, densitate;
ocupaţiile locuitorilor (muncitori, administratori de societăţi
comerciale, întreprinzători particulari, ţărani, elevi, studenţi,
funcţionari, pensionari etc.). Aceasta ne permite să stabilim dacă
veniturile realizate prin muncă justifică modul de viaţă şi
cheltuielile pe care le fac unele persoane; dacă funcţiile ce le ocupă
le pot favoriza comiterea unor fapte ce interesează munca de
poliţie; dacă desfăşoară activităţi fără a fi autorizate legal;
compoziţia pe naţionalităţi, sexe;
vârsta locuitorilor (minori, tineri, adulţi, persoane în vârstă ce
locuiesc în case izolate, la marginea
158

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 159

localităţilor şi care pot deveni victime ale unor infractori, cele care
au nevoie de ajutor datorită incapacităţii fizice sau psihice, vârstei
înaintate);
existenţa unor partide şi grupări politice;
existenţa sectelor şi cultelor religioase.
B. Obiceiurile şi manifestările tradiţionale cu caracter local, care prin
aglomerările de persoane ori modul de desfăşurare pot crea probleme pentru
menţinerea ordinii şi liniştii publice, siguranţei circulaţiei ori pot oferi condiţii
pentru comiterea de fapte cu pronunţat caracter antisocial.
C. Relaţiile dintre cetăţeni, pe un plan mai larg (relaţii de muncă, de
familie, colectivităţi care pot degenera în infracţiuni grave).
D. Starea de spirit a populaţiei (existenţa unor zvonuri tendenţioase şi
sursa lor, modul de manifestare în legătură cu unele măsuri luate pe plan local sau
naţional, modul de interpretare a unor evenimente interne sau internaţionale etc.).
Starea de spirit a populaţiei de pe teritoriul de competenţă poate avea o
influenţă pozitivă sau negativă în desfăşurarea concretă a vieţii economico-sociale,
în funcţie de factorii care o influenţează.
Printre factorii ce pot influenţa pozitiv starea de spirit a populaţiei, având
un efect mobilizator în direcţia întăririi ordinii şi disciplinei în societate, a
îndeplinirii în bune condiţii a sarcinilor de serviciu, putem enumera:
efectuarea unor lucrări edilitare de interes general, buna desfăşurare a
transportului în comun, amenajarea de noi spaţii comerciale şi
aprovizionarea ritmică cu produse agroalimentare, satisfacerea
necesităţilor de căldură, apă, electricitate şi cultural-artistice ale
populaţiei;
rezolvarea cu operativitate a petiţiilor cetăţenilor de către organele
locale competente;
executarea de către unităţile de poliţie a unor măsuri ferme pentru
asigurarea ordinii şi liniştii publice, tragerea la
159

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 160

răspundere a elementelor infractoare, turbulente, parazitare etc.

Pot exista, de asemenea, evenimente sau factori care pot influenţa negativ
starea de spirit a populaţiei din teritoriul de competenţă. Astfel, stări de spirit
negative, tensionale pot fi determinate de:
unele deficienţe în aprovizionarea populaţiei cu produse de strictă
necesitate, precum şi în circulaţia mijloacelor de transport în comun;
existenţa unor zvonuri tendenţioase privind majorări de preţuri,
stabilizarea monetară etc.;
lipsuri în organizarea şi conducerea activităţii de producţie în unele
unităţi economice care determină nerealizarea indicatorilor propuşi,
neacordarea retribuţiei, şomaj;
existenţa unor abuzuri sau a lipsei de solicitudine în rezolvarea
sesizărilor, reclamaţiilor şi propunerilor cetăţenilor, manifestate de
către unele persoane cu funcţii de conducere în organele de stat,
inclusiv din cadrul poliţiei;
insuficienta informare sau informarea greşită a oamenilor prin
mijloacele mass-media asupra realităţii unor stări de fapt, evenimente
sau pericole, ceea ce favorizează difuzarea şi amplificarea unor
zvonuri alarmiste;
existenţa unor stări conflictuale între grupări etnice care pot lua un
curs nedorit când nu sunt rezolvate la timp;
lipsa de fermitate şi operativitate a organelor de poliţie în prevenirea
şi descoperirea unor infracţiuni grave, săvârşite cu violenţă, ceea ce
duce la crearea unui climat de nesiguranţă în rândul oamenilor.
E. Mişcarea populaţiei ca fenomen (legată în mod deosebit de prezenţa
flotanţilor, navetiştilor, turiştilor, persoanelor ce încalcă regimul domicilierii şi
reşedinţei, tendinţele dinamicii acestei migraţii, factorii locali ce o determină etc.)
Generată de procesele de urbanizare şi industrializare, migraţia determină
importante consecinţe şi implicaţii de ordin demografic, social, economic,
160

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 161

atât în localităţile de unde se pleacă, cât şi în cele de destinaţie, exercitându-şi

influenţa asupra creşterii economice, organizării sociale, cât şi asupra situaţiei
operativ-poliţieneşti.
Prezintă o evidentă importanţă cunoaşterea zonelor spre care se îndreaptă
sau de unde porneşte curentul migratoriu, îndeosebi la nivelul judeţelor, acest fapt
condiţionând luarea unor decizii eficiente privind dezvoltarea economico-socială a
zonelor respective precum şi a unor măsuri de prevenire a faptelor antisociale.
De asemenea, din punct de vedere poliţienesc prezintă interes şi felurile
mişcării mecanice a populaţiei. În raport cu durata absenţei din localitatea de
domiciliu se deosebesc următoarele fluxuri migratorii:
a) mişcarea migratorie cu schimbarea domiciliului, care reprezintă
deplasarea populaţiei dintr-o localitatea în alta cu îndeplinirea
formalităţilor legale de schimbare a domiciliului. Ea este determinată
de deplasarea unor persoane izolate sau familii care îşi schimbă
domiciliul ca urmare a angajării într-o muncă socială, pentru a-şi urma
soţul în urma căsătoriei sau din alte motive personale;
b) mişcarea migratorie flotantă, reprezintă deplasarea populaţiei pentru
o perioadă de timp limitată dintr-o localitate în alta, fără schimbarea
domiciliului, fiind de circa 4-5 ori mai intensă decât migraţia
definitivă (cu schimbarea domiciliului). De remarcat că principalele
fluxuri ale mişcării migratorii flotante sunt formate de regulă din
persoane tinere între 19 – 21 ani care se deplasează din mediul rural în
cel urban pentru studii sau să lucreze în activităţi neagricole.
În cadrul mişcării migratorii flotante deosebim şi o mişcare sezonieră,
care reprezintă deplasarea populaţiei dintr-o localitate în alta în anumite perioade
ale anului, de obicei pentru anumite munci cu caracter sezonier (în agricultură,
construcţii, exploatări forestiere, recoltarea stufului etc.).
În afara migraţiei flotante înregistrate legal există multe persoane care
locuiesc fără forme legale, fapt ce constituie un fenomen negativ
161
deoarece duce la perturbarea aprovizionării populaţiei din

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 162

localităţile respective. Tot în acest context se poate vorbi şi de o mişcare a

infractorilor voiajori care se deplasează în alte localităţi pentru a se angaja în
muncă sau chiar se încadrează formal pentru a avea o acoperire comiţând
infracţiuni.
c) mişcarea migratorie pendulatorie, care reprezintă deplasarea zilnică a
populaţiei din localitatea în care îşi are domiciliul, în localitatea unde
îşi exercită profesia şi invers. Acest gen de mişcare este cunoscut şi
sub denumirea de navetism, fiind specific forţei de muncă şi îmbracă,
în general, forma unor fluxuri zilnice rural-urban şi invers. Acest
fenomen trebuie cunoscut de unităţile de poliţie întrucât prezintă
interes pentru activitatea de prevenire a infracţiunilor şi altor
manifestări antisociale (acte de dezordine în mijloacele de transport,
călătorii frauduloase cu aceste mijloace de transport, furturi din
buzunare, de bagaje etc.).
Fenomenul migraţiei este complex, el nu se rezumă la o simplă
schimbare a domiciliului ori reşedinţei, ci şi la o schimbare a mediului social-
economic, cultural etc., care afectează relaţiile sociale, familiale, zonele
comerciale, de agrement etc., având şi unele consecinţe secundare de natură
negativă. Avem în vedere, îndeosebi, situaţiile de inadaptare, greutăţile întâmpinate
în acomodarea la noile condiţii de viaţă şi muncă, care pot duce la apariţia unor
concepţii şi manifestări antisociale la unele persoane.
Practica a dovedit că unele persoane, mai ales tineri proveniţi din mediul
rural (unde controlul social este mai sever) pot cădea sub influenţa negativă a unor
elemente infractoare, parazitare, afaceriste, apucând pe căi greşite. Or, aceste stări
de lucruri trebuie să fie permanent în atenţia organelor de poliţie pentru a lua
măsuri eficiente de prevenire a faptelor antisociale.

2.2. CUNOAŞTEREA POPULAŢIEI DIN PUNCT DE VEDERE

POLIŢIENESC
162

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 163

Cunoaşterea poliţienească a populaţiei de pe teritoriul de competenţă nu

se poate limita doar la datele generale amintite, utile fără îndoială ci, ea trebuie să
fie axată pe aspecte concrete, specifice, cu direcţii de individualizare pe persoane
sau categorii de persoane.
Această cunoaştere a populaţiei din punct de vedere poliţienesc îmbracă
două aspecte principale şi anume:
A. Identificarea şi cunoaşterea activităţii elementelor ce fac obiectul
muncii de poliţie.
În activitatea de cunoaştere a acestor categorii de persoane, lucrătorii de
poliţie trebuie să pornească de la următoarele criterii, verificate de practica muncii:
disproporţia vădită dintre modul de trai şi sursele legale de câştig ale
unor persoane;
lipsa unei ocupaţii utile ori a unor surse legale de existenţă;
atitudinea manifestată de unele persoane privind nerespectarea legilor
şi normelor de convieţuire socială reflectată în comportarea,
concepţiile şi preocupările acestora;
existenţa unor antecedente penale în trecutul de viaţă al unor
persoane, îndeosebi pentru infracţiuni cu un grad ridicat de pericol
social.
Pe baza criteriilor arătate, criterii ce definesc conduita şi concepţiile de
viaţă ale acestor elemente, unităţile de poliţie trebuie să ia măsuri de prevenire,
obiectiv ce se poate realiza numai printr-o perfectă cunoaştere a activităţii,
preocupărilor, mişcării, anturajului şi intenţiilor elementelor ce fac obiectul muncii
de poliţie şi anume:
a. persoanele cu antecedente penale, îndeosebi recidiviştii periculoşi
(pentru ce fapte au fost condamnaţi, pedepsele executate, modul de
operare folosit, dacă s-au încadrat în muncă, comportarea actuală,
relaţiile etc.);
b. persoanele care deţin funcţii de gestionari ori
163

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 164

mânuiesc bunuri şi valori şi care duc un mod de viaţă suspect făcând

cheltuieli ce depăşesc veniturile obţinute legal prin muncă;
c. minori lipsiţi de supraveghere, cei liberaţi din centrele de reeducare,
cei cu devieri comportamentale, cei proveniţi din familii
dezorganizate, vicioase, infractoare;
d. persoanele violente, alcoolicii, prostituatele şi proxeneţii;
e. bolnavii mintal periculoşi, psihopaţii sexual care domiciliază în rază
teritorială de responsabilitate;
f. cei care fac cheltuieli exagerate (depăşind veniturile obţinute legal)
organizând chefuri repetate şi costisitoare în restaurante, baruri, la
domiciliu, cumpără bijuterii, maşini, case etc.;
g. persoanele din anturajul elementelor cunoscute ca infractoare sau
suspecte de comiterea unor fapte ilegale;
h. elementele parazitare neîncadrate sau încadrate formal în muncă
(speculanţii, traficanţi de aur sau obiecte de provenienţă străină fără a
poseda documente legale de provenienţă, cerşetori, vagabonzi);
i. persoanele cunoscute cu un comportament violent;
j. persoanele suspecte care părăsesc frecvent şi nejustificat locul de
domiciliu (sau de reşedinţă), locul de muncă, în scopul comiterii de
infracţiuni în alte localităţi (infractorii voiajori);
k. liberaţii pe cauţiune sau sub control judiciar;
l. unii cetăţeni străini precum şi persoanele care întreţin legături cu
aceştia în vederea depozitării sau plasării unor bunuri întroduse ilegal
în ţară (arme, muniţii, stupefiante, ori obiecte şi bunuri ce pot fi
folosite la săvârşirea de infracţiuni);
m. posesorii ilegali de arme şi muniţii;
n. unele familii de diferite etnii, care prin concepţiile şi modul de viaţă
sunt pretabili să comită infracţiuni.
Trebuie cunoscuţi, de asemenea, cei care duc viaţă
164
parazitară trăind din cerşetorie, furturi, tâlhării, cei care locuiesc fără forme

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 165

legale în localitate şi nu îşi justifică prezenţa, nomazii. Trebuie identificaţi indivizii

posesori de autoturisme, atelaje hipo, ateliere, aparatură electronică, aur, arme de
foc şi artizanale pentru a se verifica provenienţa acestora şi dacă nu folosesc
autoturismele şi atelajele pentru sustrageri de bunuri , tâlhării etc..
Subliniem necesitatea cunoaşterii pe viu a tuturor persoanelor pretabile
să comită infracţiuni nu numai de către ofiţerii operativi care le supraveghează
activitatea, ci şi de către agenţii de poliţie care au sarcina de a-i verifica la
domiciliu în vederea prevenirii şi contracarării oricăror acţiuni ilegale ale
acestora.
Gama persoanelor care sunt pretabile să comită infracţiuni poate fi mai
mare, mai nuanţată, iar cunoaşterea acestora se realizează, în detaliu şi diversificat,
în funcţie de competenţa şi specificul activităţii fiecărei formaţiuni operative.
B. Persoanele care au domiciliul sau reşedinţa pe raza de competenţă
şi pot sprijini activitatea organelor de poliţie:
a. surse de informare, care constituie principalul mijloc pentru culegerea
informaţiilor cu privire la elementele care se pregătesc, comit ori au
comis infracţiuni;
b. persoane atrase la activităţile de prevenire desfăşurate de poliţie;
c. ofiţerii şi agenţii rezervişti din Ministerul Administraţiei şi Internelor
şi Ministerul Apărării Naţionale;
d. responsabilii cărţilor de imobil şi preşedinţii asociaţiilor de locatari;
e. personalul din sistemele de pază ale societăţilor comerciale, pază
proprie din comune şi sate;
f. pădurarii, factorii poştali, taximetriştii;
g. formaţiile civile de pompieri;
h. membrii asociaţiilor de vânătoare şi pescuit sportiv (A.G.V.P.S.)
i. administratorii locurilor de cazare în comun şi personalul hotelier ;
j. personalul S.N.C.F.R., cel din porturi şi aeroporturi;
k. personalul unităţilor comerciale cu profil
165
consignaţie, al muzeelor;

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 166

l. personalul salvamar şi salvamont;

m. persoanele care deţin funcţii de conducere în cadrul unităţilor
economice şi comerciale.
Sintetic vorbind, procesul de cunoaştere a populaţiei din teritoriul de
competenţă trebuie să se ridice la cote cât mai mari, pentru a cuprinde masa mare
de cetăţeni cinstiţi, al cărei concurs ne poate ajuta să ne îndeplinim la timp şi în
condiţii bune atribuţiile şi misiunile ce ne revin.

3. METODE ŞI MIJLOACE CE POT FI FOLOSITE PENTRU

CUNOAŞTEREA POLIŢIENEASCĂ A POPULAŢIEI

Metodele şi mijloacele muncii de poliţie oferă tot atâtea surse şi

posibilităţi de cunoaştere a populaţiei de pe teritoriul de competenţă, sub aspectele
ce interesează activitatea noastră. De modul cum sunt folosite depinde măsura şi
eficienţa acestui proces de cunoaştere care trebuie să se desfăşoare continuu,
organizat, metodic şi nu întâmplător sau în campanii.
Pentru cunoaşterea populaţiei, ofiţerii şi agenţii de poliţie au la dispoziţie
o gamă variată de posibilităţi şi modalităţi atât directe cât şi indirecte care pot fi
folosite separat, combinat sau succesiv.
Subliniem faptul că unele modalităţi folosite au la bază tocmai rezultatele
obţinute în cunoaşterea populaţiei devenind în continuare instrumente şi posibilităţi
ale acestui proces (exemplu: noi surse de informare recrutate, cooptate de noi
membri în grupele de sprijin ale poliţiei, numirea unui alt responsabil cu cartea de
imobil etc.).

3.1. SURSE ŞI MODALITĂŢI DE CUNOAŞTERE DIRECTĂ

(NEMIJLOCITĂ) A POPULAŢIEI

a. exploatarea informaţiilor obţinute de la reţeaua

166
informativă şi alte surse de informare;

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 167

b. executarea de controale, acţiuni şi razii;

c. executarea de patrulări şi pânde;
d. supravegherea şi studierea nemijlocită a persoanelor pretabile să
comită infracţiuni;
e. efectuarea de investigaţii în rândul cetăţenilor cu privire la anumite
semnalări primite;
f. verificarea privind respectarea regimului de evidenţă a populaţie de
către cetăţenii români şi străini prin executarea de acţiuni, controale la
imobile, locuri de cazare în comun;
g. controlul cărţilor de imobil;
a. controlul cărţilor de imobil nu trebuie să se rezume numai la o
verificare scriptică, ci se vor obţine date şi informaţii despre locatarii
care nu au forme legale, anturaj, mod de viaţă, cei care nu muncesc
etc.
h. legătura cu asociaţiile de locatari, administratorii locurilor de cazare
în comun, recepţioneri, conducerile unităţilor economice, comerciale
etc.;
i. executarea unor acte de urmărire penală (audieri de persoane,
percheziţii domiciliare, executarea unor mandate etc.);
j. rezolvarea solicitărilor, reclamaţiilor, sesizărilor şi propunerilor
cetăţenilor;
k. participarea la măsuri de ordine cu ocazia diferitelor manifestări cu
caracter tradiţional sau alte evenimente.

3.2. SURSE ŞI MODALITĂŢI DE CUNOAŞTERE INDIRECTĂ A

POPULAŢIEI

A. Schimbul de informaţii cu cadre din celelalte formaţiuni şi

167
unităţi de poliţie.

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 168

O condiţie esenţială în acest sens o constituie transmiterea cu

operativitate a informaţiilor pentru a putea fi exploatate (îndeosebi problema
urmăriţilor local sau general, infractorilor voiajori, liberaţilor din penitenciare etc.).
B. Schimbul de informaţii în cadrul colaborării cu jandarmii,
pompierii, lucrătorii birourilor de evidenţă informatizată a persoanei, cu
unităţile economice şi sociale.
C. Exploatarea evidenţelor operative ale Ministerului Administraţiei şi
Internelor (evidenţele Inspectoratului Naţional pentru evidenţa persoanelor,
evidenţele operative şi cazierul judiciar, evidenţa deţinătorilor legali de arme şi
muniţii, evidenţa conducătorilor auto şi a autovehiculelor).
D. Exploatarea altor evidenţe decât cele ale Ministerului Administraţiei
şi Internelor (state de retribuţii, evidenţele de la oficiile de stare civilă, evidenţele
spaţiului locativ, ale circumscripţiilor financiare, ale Asociaţiei Generale a
Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi, cele de la serviciile personal şi învăţământ etc.).
E. Folosirea anuarelor statistice, recensământului populaţiei, situaţii
demografice, studii locale cu caracter demografic, sociologic sau de psihologie
socială.
Observăm că posibilităţile de documentare, studiere şi cunoaştere a
populaţiei, începând de la aspecte de ordin general şi până la cele concrete,
individual, sunt foarte variate, vaste, totul depinzând de înţelegerea necesităţii
acestei activităţi, de pregătirea, interesul şi răspunderea ofiţerului sau agentului de
poliţie care o face.
În întreaga activitate de cunoaştere a populaţiei, acesta trebuie să
dovedească o atitudine activă, continuitate, corectitudine, solicitudine şi o ţinută
corespunzătoare în toate ocaziile. Numai astfel putem atrage stima şi respectul
cetăţenilor cu care venim în contact şi care ne pot sprijini.

168

ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi 2015
Învăţământ la Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 169

Tema 7
PREVENIREA INFRACŢIUNILOR ŞI A ALTOR FAPTE
ANTISOCIALE — LATURĂ FUNDAMENTALĂ A ACTIVITĂŢII
POLIŢIENEŞTI

Probleme:
1. Conceptul de prevenire în activitatea organelor de poliţie.
2. Obiectivele activităţii de prevenire
3. Structuri de prevenire a criminalităţii în Poliţia Română
4. Direcţiile activităţii de prevenire.
5. Metode şi procedee folosite în activitatea de prevenire
6. Criteriile de apreciere a activităţii de prevenire

1. CONCEPTUL DE PREVENIRE ÎN ACTIVITATEA ORGANELOR

DE POLIŢIE

Ideea prevenirii străbate întreaga problematică a reglementărilor şi măsurilor

întreprinse pentru asigurarea respectării normelor de convieţuire în societate şi stă la
baza întregii activităţi pe care o desfăşoară instituţiile şi factorii responsabili în acest
sens.
În România, prevenirea şi combaterea criminalităţii constituie atributele
esenţiale ale activităţii Poliţiei, obiectivul fundamental al celor două componente fiind
apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei, a proprietăţii publice şi
private, respectarea ordinii şi liniştii publice.
 Tratat de tactică poliţienească 170

Activitatea de prevenire cuprinde totalitatea măsurilor luate de

instituţiile poliţiei pentru împiedicarea săvârşirii de infracţiuni şi alte fapte
antisociale, pentru reducerea continuă a numărului celor care pot fi antrenaţi la
încălcarea legilor şi normelor de convieţuire socială, pentru pregătirea
antiinfracţională a populaţiei şi pentru sprijinirea unităţilor economice în
organizarea şi desfăşurarea activităţii de pază şi păstrarea bunurilor proprii.
Prevenirea criminalităţii înseamnă atât preîntâmpinarea săvârşirii pentru
prima dată a acelor acţiuni sau inacţiuni umane pe care societatea le consideră
dăunătoare pentru valorile sale, pentru evoluţia sa normală, fapt pentru care aceste
comportamente au fost sancţionate de legea penală, cât şi împiedicarea repetării
faptei penale de către acelaşi autor, prevenire care se realizează prin măsuri de
resocializare şi reintegrare socială post-penală a persoanelor care au comis deja fapte
infracţionale şi au fost deja condamnate pentru aceasta.
După cum observăm, din punctul de vedere al muncii de poliţie, cuprinde
patru elemente esenţiale şi anume:
Împiedicarea săvârşirii de infracţiuni şi alte fapte antisociale. Acest
aspect vizează îndeosebi intervenţia poliţiei faţă de unele persoane care se află în
situaţii preinfracţionale pentru a le determina să renunţe la săvârşirea de infracţiuni
sau alte fapte antisociale.
Reducerea continuă a numărului celor ce vor fi antrenaţi în încălcarea
legilor şi normelor de convieţuire socială, latură care se referă mai ales la măsurile
preventive cu efect general în rândul cetăţenilor, pe care le întreprind instituţiile de
poliţie.

170
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 171

Pregătirea antiinfracţională a populaţiei, desfăşurată atât pentru

cunoaşterea şi respectarea legilor de către cetăţeni, cât şi pentru a-i feri de a ajunge
victime ale infractorilor.
Sprijinirea unităţilor economice în organizarea şi desfăşurarea
activităţii de pază şi păstrare a bunurilor proprii. Această latură vizează o întreagă
gamă de măsuri luate de instituţiile poliţiei pentru organizarea şi funcţionarea
eficientă a sistemului de pază a bunurilor.
Pentru realizarea acestui conţinut al acţiunii preventive instituţiile de poliţie
iau toate măsurile care se impun şi folosesc toate mijloacele, metodele şi procedeele,
izvorâte din practica şi experienţa pozitivă, cu condiţia ca acestea să se încadreze în
litera şi spiritul legii.
Întreaga practică confirmă faptul că succesul în activitatea de poliţie
constă în acţiunea de prevenire. A preveni este mai salutar decât a restabili ordinea
încălcată, este mult mai util pentru societate să preîntâmpini fapte şi consecinţe grave,
unele dintre ele ireparabile. Tocmai de aceea, prevenirea reprezintă latura
fundamentală, cu cea mai mare pondere în activitatea organelor de poliţie, fiind cea
mai nobilă parte a muncii de poliţie.
Conceptul de prevenire îmbracă un conţinut complex, multidimensional.
În primul rând, el exprimă o cerinţă a reglementării raporturilor sociale şi comportării
oamenilor astfel încât să se asigure satisfacerea concomitentă a intereselor societăţii
(ale colectivităţii) dar şi, a celor personale, desfăşurarea normală a vieţii sociale şi a
climatului de ordine şi disciplină în cadrul căruia să se poată realiza, fără perturbări,
activitatea economică, socială, politică, culturală etc.

171
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 172

Prevenirea are în vedere, totodată, consolidarea ordinii de drept,

garantarea drepturilor cetăţeneşti şi lărgirea continuă a domeniului şi condiţiilor de
manifestare a libertăţii umane.
Prevenirea infracţiunilor şi a celorlalte fapte antisociale, întruneşte o serie
de trăsături caracteristice de bază:
Umanismul. Prin conţinutul şi finalitatea sa, prevenirea asigură integritatea
valorilor create de cetăţeni şi afirmarea personalităţii umane, exercitarea drepturilor şi
libertăţilor personale şi este menită să-i sprijine pe oameni să se integreze cerinţelor,
normelor de convieţuire socială, să respecte aceste norme şi să-i împiedice de a cădea
sub influenţa dăunătoare, să-i ajute să se îndrepte dacă au încălcat în vreun fel
normele respective.
Sancţiunea coercitivă nu constituie mijlocul principal de asigurare a
legalităţii. Ea nu este aplicată decât în cazurile în care celelalte măsuri de prevenire şi
de convingere nu au dat rezultate.
Multilateralitatea. Varietatea cauzelor şi împrejurărilor, situaţiilor şi
mediilor care fac posibilă încălcarea normelor, producerea unor fenomene negative
conferă activităţii de prevenire un caracter multilateral şi complex. Aceasta presupune
studierea permanentă a dinamicii transformărilor ce au loc în viaţa socială, a
schimbărilor şi mutaţiilor care se produc în sistemul relaţiilor dintre oameni la diferite
niveluri (colective, localităţi, zone) şi folosirea convergentă de mijloace şi metode
corespunzătoare specificului situaţiei existente la un moment dat. În acest sens,
activitatea de prevenire necesită un permanent spirit creator, pricepere, intuiţie,
îndrăzneală şi o deplină competenţă.
Continuitatea. Această trăsătură rezultă din necesitatea apărării permanente
a valorilor fundamentale ale civilizaţiei. Activitatea de prevenire nu poate avea

172
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 173

eficienţă dacă se desfăşoară sporadic, în salturi, impulsionată doar de unele analize

constatatoare de fapte şi fenomene negative. Prevenirea nu este şi nici nu poate fi o
sarcină de campanie ci o activitate cu caracter continuu. Munca de prevenire, prin
însăşi natura ei presupune o stare de alertă continuă, de cunoaştere în orice moment a
situaţiei operative exacte din sectorul de responsabilitate, dintr-un domeniu sau altul.
Prevenirea presupune de fapt, acţiune. Cadrele de poliţie trebuie să se afle cu un pas
mereu înaintea producerii faptei antisociale să-i oprească declanşarea, prevenindu-l pe
cel ce ar intenţiona să o comită asupra consecinţelor negative ale acesteia, barându-i
drumul spre comiterea ei.
Caracterul ştiinţific. Organizarea şi desfăşurarea activităţii de prevenire se
întemeiază pe cunoaşterea temeinică şi multilaterală a situaţiei operative, realizată
prin folosirea tuturor mijloacelor şi metodelor specifice activităţii de poliţie.
Subliniem că există o strânsă legătură între activitatea de prevenire şi aceea
de combatere a încălcărilor legii: paralel cu acţiunea preventivă se impune o
intensificare a activităţii de combatere (descoperire, constatare şi cercetare) a
infracţiunilor, de urmărire şi prindere a infractorilor, de constatare a contravenţiilor şi
aplicare a sancţiunilor, asigurându-se astfel înfăptuirea fermă şi neabătută a legalităţii.
Sintetizând cele arătate până acum conceptul general de prevenire poate fi
definit ca un ansamblu de măsuri juridice, economice, organizatorice, educative şi
administrative menite să ducă la perfecţionarea continuă a relaţiilor sociale şi
înlăturarea cauzelor care generează şi a împrejurărilor care favorizează săvârşirea
oricăror fapte ori fenomene dăunătoare interesului societăţii şi ale membrilor ei,
precum şi la împiedicarea oricăror încercări de a săvârşi asemenea fapte.

173
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 174

2. OBIECTIVELE ACTIVITĂŢII DE PREVENIRE

Obiectivele fundamentale ale activităţii de prevenire sunt

următoarele:
a. asigurarea respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale
omului (garantate constituţional);
b. reducerea numărului infracţiunilor şi al participanţilor la săvârşirea
acestora;
c. reducerea riscului victimal;
d. diminuarea consecinţelor încălcării legii;
e. creşterea încrederii populaţiei în poliţie;
f. realizarea şi asigurarea spaţiului de securitate indispensabil
comunităţii.
Obiectivele activităţii de prevenire se realizează, potrivit competenţei
fiecărei structuri de poliţie, prin:
a) descoperirea faptelor penale, identificarea şi urmărirea cu
operativitate a infractorilor;
b) descurajarea persoanelor predispuse la comiterea de infracţiuni sau alte
fapte antisociale;
c) stabilirea şi delimitarea cauzelor şi condiţiilor care au generat sau
favorizat comiterea de infracţiuni;
d) analizarea şi prognozarea evoluţiei criminalităţii;
e) identificarea potenţialelor victime ale infracţiunilor pentru sensibilizarea
organelor în drept cu privire la adoptarea sau schimbarea unor măsuri de
protecţie;

174
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 175

f) identificarea şi dezamorsarea stărilor tensionale, cunoaşterea şi

aplanarea situaţiilor conflictuale;
g) prevenirea actelor de tulburare a ordinii şi liniştii publice;
h) derularea unor programe parteneriale cu instituţii guvernamentale şi
neguvernamentale;
i) iniţierea /organizarea unor activităţi cu scop informativ preventiv pe
categorii de beneficiari (elevi, părinţi, asociaţii de proprietari, societăţi
comerciale cu angajaţi preponderent femei etc.);
j) informarea şi educarea cetăţenilor pentru conştientizarea necesităţii
respectării legii şi adoptării unui comportament activ în luarea măsurilor
de autoprotecţie;
k) iniţierea şi susţinerea de campanii mass-media.
Poliţia desfăşoară activităţi de prevenire cu efective proprii, în cooperare cu
celelalte unităţi ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, cu alte instituţii
(autorităţi) cu atribuţii de control social şi instructiv educative.
Poliţia poate atrage în activitatea de prevenire:
a. membrii comunităţii care doresc să participe la acţiunile iniţiate de
poliţie, voluntari;
b. reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale şi ale altor segmente ale
societăţii civile;
c. reprezentanţii autorităţilor publice locale.
În desfăşurarea activităţii de prevenire a criminalităţii poliţia foloseşte
următoarele modalităţi şi mijloace:
A. Modalităţi
a. cunoaşterea zonei de competenţă sub aspect etnic, religios, cultural,

175
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 176

social, geografic şi al infracţionalităţii, a situaţiei operative;

b. diagnosticarea situaţiei operative;
c. analizarea informaţiilor obţinute şi a problemelor identificate;
d. identificarea beneficiarilor în funcţie de natura problemei ce
trebuie soluţionată, a categoriei cu risc victimal crescut (copii, femei,
bătrâni, asociaţii de proprietari, comunitatea oamenilor de afaceri
etc.);
e. identificarea partenerilor, a altor instituţii guvernamentale, ONG-uri,
asociaţii ale membrilor comunităţii , persoane particulare;
f. răspunsul va urmări atât soluţionarea problemelor individuale
identificate cât şi a celor cu caracter general pentru o anumită zonă sau
comunitate. Pentru acestea din urmă, vor fi elaborate strategii şi
programe locale de prevenire şi combatere a criminalităţii;
g. realizarea parteneriatului pentru prevenirea criminalităţii, care
reprezintă procesul prin care diferite structuri guvernamentale şi ONG-
uri dezvoltă relaţii de colaborare şi stabilesc modalităţi şi forme
concrete de acţiune, în scopul respectării legii, prevenirii şi combaterii
infracţionalităţii şi realizării unui climat de securitate;
h. parteneriatul poliţie - comunitate desemnează consultarea şi acţiunea
comună a poliţiei şi cetăţenilor în vederea soluţionării problemelor ce
implică starea de legalitate din comunitate şi siguranţa civică;
i. evaluarea activităţilor de prevenire desfăşurate, care va fi făcută pe
două planuri:
intern - statistici (rata criminalităţii, scăderea numărului plângerilor
formulate de cetăţeni), numărul şi caracterul activităţilor

176
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 177

desfăşurate în comunitate;
extern - sondaje de opinie (gradul de satisfacţie al membrilor
comunităţii faţă de serviciilor prestate).

j. realizarea parteneriatului cu autorităţile guvernamentale şi ONG-uri

pentru crearea spaţiului de securitate comunitară.

B) Mijloace
a. identificarea stărilor preconflictuale susceptibile a genera violenţă şi a
persoanelor implicate;
b. aplicarea avertismentelor poliţieneşti, scrise sau verbale,
persoanelor despre care se deţin date că pregătesc săvârşirea de
infracţiuni ori sunt predispuse a încălca normele legale;
c. informarea, educarea şi determinarea persoanelor fizice şi juridice de
a asigura protecţia bunurilor ce le deţin, precum şi sensibilizarea
unităţilor care proiectează şi produc bunuri sau prestează servicii , în
alegerea variantei optime de protecţie antiinfracţională a beneficiarilor;
d. întâlniri şi discuţii interactive cu grupuri având potenţial
criminogen sau cu risc victimal crescut;
e. efectuarea de controale periodice la domiciliile, locurile de
muncă, precum şi la cele pe care le frecventează, de poliţiştii care le au
în atenţie;
f. prezentarea directă a consecinţelor pe care le vor suporta în cazul
comiterii de infracţiuni.

177
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 178

3. STRUCTURI DE PREVENIRE A CRIMINALITĂŢII ÎN POLIŢIA

ROMÂNĂ

Prevenirea este o atribuţie a tuturor poliţiştilor, însă este evident faptul că nu

toate formaţiunile pot iniţia acţiuni preventive de aceeaşi amploare şi calitate
profesională. Prin urmare, a fost necesară înfiinţarea unei structuri distincte care să
gestioneze şi să coordoneze activitatea de prevenire a Poliţiei Române. Astfel, în anul
1994, s-a înfiinţat Serviciul Independent de Prevenire a Criminalităţii care, ulterior în
anul 1998, s-a transformat în Institutul pentru Cercetarea şi Prevenirea Criminalităţii.
Institutul pentru Cercetarea şi Prevenirea Criminalităţii este o instituţie
cu rang de direcţie în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, care se
subordonează direct inspectorului general şi are drept competenţă generală:
organizarea, coordonarea, monitorizarea şi controlul activităţii de cercetare şi
prevenire a criminalităţii desfăşurată de poliţie. La nivelul fiecărui inspectorat
judeţean de poliţie funcţionează Compartimente de analiză şi prevenire a
criminalităţii, iar la nivelul Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti
există Serviciul de analiză şi prevenire a criminalităţii, structuri care răspund de
organizarea şi desfăşurarea activităţii de prevenire, la nivel local.
Din punct de vedere structural, Institutul pentru Cercetarea şi Prevenirea
Criminalităţii are următoarea componenţă:
1. Biroul de Cercetare a Criminalităţii
a. Compartimentul Studii criminologice
b. Compartimentul Studii pentru relaţia poliţie-comunitate
2. Biroul pentru Prevenirea Criminalităţii
a. Compartimentul Prevenirea infracţiunilor îndreptate împotriva persoanei
b. Compartimentul Prevenirea infracţiunilor îndreptate împotriva patrimoniului
178
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 179

c. Compartimentul Drepturile omului şi relaţia cu comunităţi multietnice

Principalele atribuţii ale Institutului pentru Cercetarea şi Prevenirea
Criminalităţii sunt:
a) efectuarea de cercetări, studii criminologice şi poliţieneşti;
b) elaborarea de programe – cadru sau secvenţiale de prevenire a
criminalităţii care să fundamenteze proiectele specifice derulate la nivel
local;
c) iniţierea şi derularea de programe parteneriale de prevenire a
criminalităţii cu structuri centrale şi locale şi prin implicarea structurilor
operative.
Pentru îndeplinirea atribuţiilor sale, Institutul pentru Cercetarea şi
Prevenirea Criminalităţii cooperează cu celelalte instituţii şi direcţii ale Ministerului
Administraţiei şi Internelor, iniţiază şi dezvoltă parteneriate cu alte ministere sau
instituţii publice centrale şi locale, cu mass-media, cu organizaţii nonguvernamentale,
cu membrii comunităţii, în scopul cunoaşterii fenomenului infracţional şi a dinamicii
acestuia, a elaborării şi a dinamicii acestuia, a elaborării şi aplicării programelor de
prevenire.
O altă instituţie a poliţiei care realizează activităţi de prevenire este Direcţia
Poliţiei de Ordine Publică, prin poliţia de proximitate.
Direcţia Poliţiei de Ordine Publică din cadrul Inspectoratului General al
Poliţiei Române, ca structură specializată, desfăşoară în principal următoarele
activităţi de prevenire a criminalităţii:
a. conduce, coordonează, îndrumă şi controlează, pe linie de specialitate
întreaga activitate desfăşurată de formaţiunile de profil de la unităţile teritoriale;
b. studiază cauzele şi condiţiile care au determinat sau favorizat săvârşirea

179
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 180

de infracţiuni, analizează periodic evoluţia fenomenului infracţional, iar în funcţie de

concluzii stabileşte direcţiile de acţiune şi măsurile ce urmează a fi întreprinse;
c. îndrumă, coordonează şi controlează activitatea din domeniul asigurării
pazei obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţiei persoanelor, exercită controlul
şi autorizează societăţile specializate în domeniul pazei bunurilor, gărzii de corp şi a
sistemelor de alarmă împotriva efracţiei;
d. organizează şi conduce acţiuni şi verificări complexe pe ţară sau grupe
de judeţe, pentru prevenirea şi descoperirea infracţiunilor în domeniile date în
competenţă;
e. asigură cooperarea cu alte structuri care au atribuţii în domeniul
menţinerii ordinii publice şi prevenirii criminalităţii, cu societăţi specializate de
pază şi protecţie, organizaţii neguvernamentale, etc;
f. analizează recomandările Autorităţii Teritoriale de Ordine Publică
referitoare la prevenirea faptelor antisociale şi elaborează măsuri pentru transpunerea
lor în practică.
În activitatea de prevenire a faptelor care tulbură ordinea şi liniştea publică,
poliţia foloseşte următoare metode şi mijloace:
a. analiza situaţiei pe linii de muncă şi domenii de activitate;
b. organizarea de acţiuni şi controale în locurile pretabile comiterii de
infracţiuni şi în zonele cu risc crescut;
c. executarea de patrulări - pedestre sau cu mijloace auto - în zonele date în
competenţă;
d. supravegherea persoanelor predispuse la comiterea de infracţiuni;
e. identificarea, urmărirea şi aplanarea în fază incipientă a stărilor
conflictuale intrafamiliale, interetnice şi de grup;

180
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 181

f. desfăşurarea unor activităţi de consiliere şi pregătire antiinfracţională a

populaţiei;
g. asigurarea prezenţei poliţiştilor în zonele şi perioadele în care au loc
concentrări mari de persoane şi unde de regulă acţionează elemente
infractoare ( pieţe, târguri, oboare, bâlciuri, zone de agrement, staţiuni
turistice, etc);
h. aplicarea cu fermitate a sancţiunilor contravenţionale .
Pentru realizarea unei legături permanente cu cetăţenii din zona de
responsabilitate în cadrul activităţii de proximitate se vor desfăşura în principal
următoarele acţiuni cu caracter preventiv:
a) stabilirea de contacte cu administratorii asociaţiilor de proprietari;
b) menţinerea unei legături permanente cu unităţile de învăţământ,
având în atenţie tinerii cu comportament deviant şi totodată organizează
întâlniri cu caracter educativ - preventiv;
c) participarea la şedinţele consiliilor locale;
d) identifică şi sprijină cetăţenii aflaţi în situaţii de risc victimal;
e) mediază şi rezolvă conflictele din comunitatea locală;
f) selectează, instruieşte şi foloseşte în activitatea curentă persoane de
încredere, pe bază de voluntariat;
g) realizează hărţi criminogene la nivelul zonei de competenţă;
h) atrage şi mobilizează cetăţenii în derularea unor programe de prevenire a
criminalităţii în cartiere, prin organizarea de echipe de pază şi
supraveghere a parcărilor imobilelor şi dotărilor edilitare, precum şi a
zonelor în care se comit frecvent acostări de persoane ori în care se
adună grupuri de tineri care tulbură liniştea publică;

181
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 182

i) analizează periodic situaţia operativă din zona dată în responsabilitate şi

prezintă conducerii concluziile desprinse cu propuneri.

4. DIRECŢIILE ACTIVITĂŢII DE PREVENIRE

Activitatea de prevenire este orientată în următoarele direcţii principale:

A. Depistarea operativă a persoanelor pretabile să comită infracţiuni sau
a celor care comit infracţiuni.
Observăm că această direcţie implică cele două aspecte inseparabile:
acţiunea prin excelenţă preventivă şi acţiunea de combatere a infracţiunilor, ceea ce
înseamnă deci:
identificarea şi supravegherea persoanelor care, datorită unor factori şi
împrejurări concrete sunt susceptibile de a comite infracţiuni şi
determinarea acestora, prin toate măsurile, de a se abţine de la astfel de
fapte, integrându-se într-o activitate şi conduită compatibile cu legile şi
cu normele de convieţuire socială;
descoperirea şi prinderea cu operativitate, pe bază informaţiilor ce se
deţin, a persoanelor care au trecut la săvârşirea de fapte infracţionale, aşa
încât să se asigure nu numai tragerea la răspundere penală ci şi
întreruperea acţiunii ilicite începute, evitarea producerii de pagube mai
mari şi eliminarea stărilor de pericol.
Sunt vizaţi deopotrivă atât cetăţenii români aflaţi în astfel de situaţii, cât şi
străinii care domiciliază sau locuiesc temporar în România.
B. Împiedicarea minorilor şi tinerilor de a săvârşi infracţiuni sau alte
fapte antisociale.

182
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 183

Poliţia, alături de alţi factori poartă o mare răspundere pentru apărarea unor
minori şi tineri, care, datorită unor condiţii concrete, sunt predispuşi să apuce pe căi
greşite săvârşind abateri şi nu rareori infracţiuni, unele dintre ele foarte grave.
Premiza principală a unei acţiuni eficiente în această direcţie o reprezintă
cunoaşterea minorilor şi tinerilor cu comportament deviant, a micromediului acestora
(familii dezorganizate, familii cu carenţe în educarea şi supravegherea copiilor,
anturaje nocive etc.), a situaţiilor în care unii minori nu sunt încadraţi într-o formă de
învăţământ sau care întrerup frecvent şi nejustificat cursurile ş.a.
Pe baza cunoaşterii acestor realităţi, instituţiile de poliţie, în colaborare cu
familia şi şcoala, pot stabili şi întreprinde măsurile de influenţare corespunzătoare
(discuţii individuale, şedinţe cu părinţii la şcoală, discutarea acestora în colectiv,
luarea unor măsuri de asistenţă socială etc.).
În acelaşi timp, prin alte activităţi specifice de muncă (ex.: acţiuni şi
supravegheri de noapte în localurile publice şi locuri de agrement frecventate de
tinerii care duc o viaţă dezorganizată, dezordonată; acţiuni de destrămare şi
neutralizare a unor grupuri de tineri cu manifestări antisociale; depistarea unor tineri
susceptibili de a deveni victime ale infracţiunilor etc.), instituţiile de poliţie pot
interveni eficient pentru a înlătura situaţiile de derivă în care ajung unii minori şi
tineri.
C. Combaterea parazitismului social.
Parazitismul social, lipsa unei ocupaţii utile societăţii în cazul unei
persoane apte de muncă, constituie unul din factorii care favorizează în mare măsură
comiterea de infracţiuni şi alte fapte antisociale. Acesta este şi motivul pentru care
combaterea parazitismului social mai ales în rândul minorilor se înscrie în acţiunea
preventivă a organelor poliţiei. Depistarea, supravegherea şi îndrumarea către

183
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 184

activităţi utile a persoanelor fără ocupaţie şi a celor predispuse în a desfăşura ilegale

de comerţ, trafic de aur şi stupefiante, contrabandă, sunt câteva din principalele
activităţi ale organelor de poliţie pentru prevenirea şi combaterea parazitismului
social.
D. Împiedicarea infractorilor primari de a deveni recidivişti.
Este o direcţie a activităţii de prevenire faţă de persoanele care au comis
pentru prima dată infracţiuni. Această preocupare evidenţiază şi ea profundul
umanism al muncii de poliţie, întrucât se urmăreşte cu persoanele care au greşit odată
să se îndrepte, în aşa fel încât să nu mai comită noi infracţiuni.
În acest fel se iau măsuri de influenţare şi educare a infractorilor primari,
atât în timpul cercetărilor, cât şi după punerea în libertate (liberare din penitenciare),
veghind ca aceştia să se reîncadreze prin muncă şi activitatea lor în societate.
E. Asigurarea respectării normelor privind circulaţia pe drumurile
publice.
Este o direcţie principală de acţiune preventivă a organelor de poliţie având
în vedere necesitatea desfăşurării acesteia în mod fluent, fără perturbări, în condiţii de
deplină siguranţă. Se ştie că evenimentele rutiere, îndeosebi accidentele de circulaţie
aduc mari daune persoanelor, societăţii în general. De aceea, obiectivul central în
acest sens îl constituie, pentru instituţiile de poliţie, educarea şi disciplinizarea tuturor
categoriilor de participanţi la traficul rutier, folosindu-se un evantai larg de măsuri şi
mijloace specifice de muncă (ex.: acţiuni de propagandă, acţiuni filtru, controale la
autobaze şi garaje, examinarea exigentă a candidaţilor pentru obţinerea permisului de
conducere şi multe altele), prin toate urmărindu-se aceeaşi finalitate: asigurarea
respectării regulilor de circulaţie, prevenirea accidentelor rutiere.
F. Combaterea faptelor de tulburare a ordinii şi liniştii publice.

184
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 185

Menţinerea ordinii şi liniştii publice implică în mod necesar şi o intervenţie

fermă, în toate cazurile în care se produc acte de dezordine, împotriva celor care au
manifestări turbulente, periclitând prin acestea viaţa şi integritatea persoanelor, avutul
public ori privat al cetăţenilor. Pornind de la consideraţia — întemeiată — că ordinea
publică se constituie ca o componentă a nivelului de civilizaţie al societăţii, face parte
din ceea ce numim calitatea vieţii cetăţenilor, ne dăm seama de importanţa deosebită a
datoriei organelor de poliţie de a acţiona fără şovăire pentru asigurarea ordinii şi
combaterea tuturor actelor prin care aceasta este afectată.
G. Participarea la educarea juridică a populaţiei pentru cunoaşterea şi
respectarea legilor.
Munca de prevenire şi mai ales de popularizare a legilor au pus într-o
lumină nouă acel dicton latin nemo censetur ignorare legem4, în sensul că şi pe mai
departe nimeni nu poate să se apere de răspundere invocând necunoaşterea legii.
Aşa fiind, ne dăm seama că instituţiile de poliţie, în cooperare cu celelalte
unităţi şi instituţii abilitate, participă activ pentru a face cunoscut cetăţenilor
conţinutul legilor şi al celorlalte acte normative, în condiţii care să facă din
cunoaşterea legilor, nu simple prezumţii, speculaţii, ci realităţi concrete.
Această activitate se desfăşoară sistematic, permanent şi diversificat,
avându-se în atenţie în primul rând obiectivele, locurile şi mediile sociale unde se
comit frecvent abateri sau încălcări ale legii şi ale normelor de convieţuire socială,
precum şi locurile unde se concentrează ori îşi desfăşoară activitatea un număr mare
de minori şi tineri.
În principal, această activitate se realizează prin:

4
În traducere nimeni nu poate fi considerat neştiutor de lege, principiu conform căruia necunoaşterea legii nu poate fi invocată drept
scuză, în cazul încălcării ei.
185
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 186

realizarea de afişe, panouri, expoziţii, etc. prin care să se popularizeze

prevederile legale privind circulaţia rutieră, evidenţa populaţiei,
reglementările cu privire la păstrarea ordinii şi liniştii publice, a regulilor
de convieţuire socială ş.a.;
înfiinţarea, cu sprijinul organelor locale, în fiecare comună şi pe cartiere,
a unor gazete de stradă, care să reflecteze cazuri pozitive de cetăţeni ce
respectă regulile de convieţuire socială şi aspecte ale încălcării acestora
de către unele persoane, în scopul creării opiniei de masă pentru
combaterea încălcării legii;
realizarea unui dialog permanent şi larg cu publicul, pentru a explica
raţiunea intervenţiei poliţiei sau a neintervenţiei în anumite împrejurări şi
a-i solicita sprijinul în anumite situaţii;
organizarea şi realizarea unei activităţi preventive prin mijloacele mass-
media.
H. Participarea la pregătirea antiinfracţională a populaţiei.
Această direcţie vizează activitatea susţinută pe care trebuie să o desfăşoare
instituţiile poliţiei pentru instruirea şi acordarea de consultaţii cetăţenilor în vederea
autoapărării lor şi a contracarării activităţii infractorilor.
În acest scop, prin folosirea căilor arătate mai înainte, precum şi prin
colaborarea cu instituţiile ce desfăşoară activităţi de informare în masă (presa, radio,
TV), pe bază de exemple, trebuie să se releve cetăţenilor necesitatea:
vigilenţei şi răspunderii faţă de avutul public şi personal;
de a-şi asigura paza şi securitatea bunurilor pe care le gestionează sau
cele personale, prin instalarea unor mijloace de alarmare (la magazine,
locuinţe, autoturisme etc.);

186
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 187

manifestării de prudenţă şi discernământ faţă de persoanele necunoscute

cu care vin în contact;
de a nu se lăsa tentate de aparenţe relativ avantajoase dar ilegale (ex.:
cumpărarea de obiecte dobândite prin săvârşirea de infracţiuni sau
contravenţii, promisiuni false etc.) şi multe alte aspecte menite să-i
înarmeze pe cetăţeni cu modalităţi concrete de autoapărare contra
violenţelor, accidentelor de circulaţie, înşelăciunilor.

5. METODE ŞI PROCEDEE FOLOSITE ÎN ACTIVITATEA DE

PREVENIRE

Activităţile de prevenire pot fi clasificate în două mari categorii:

activităţi proprii muncii de poliţie, prin folosirea unor procedee şi
metode comune mai multor formaţiuni, precum şi a unor metode
caracteristice formaţiunilor specializate;
activităţi de prevenire în cooperare cu alte unităţi ale M.I.R.A.
(formaţiunile de evidenţa informatizată a persoanei, evidenţa străinilor şi
poliţia de frontieră, jandarmi, pompieri, cu D.G.I.P.I., cu Arhivele
Statului), precum şi în colaborare cu alte organe de stat.
O cerinţă principală în abordarea procedeelor şi metodelor de acţiune
preventivă, care asigură folosirea lor diferenţiată şi eficientă, o constituie
cunoaşterea persoanelor care ridică probleme pentru starea infracţională şi
ordine publică, de către ofiţerii şi agenţii de poliţie, fapt ce se realizează prin
mijloacele despre care s-a vorbit într-o lecţie anterioară
Este un adevăr neîndoielnic, că, fără a pune la bază această cunoaştere, nu se
poate interveni cu efecte preventive, ci de cele mai multe ori cu întârziere, când
187
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 188

faptele s-au săvârşit deja. Un exemplu este convingător în această privinţă: în practică
se înregistrează un număr mare de infracţiuni comise prin violenţă (vătămări ale
integrităţii corporale, violuri, omoruri etc.) sau alte fapte grave, care au loc pe fondul
unor relaţii de duşmănie, animozităţi, dintre diferite persoane, mai ales în mediul
rural. Intervenţia preventivă a poliţiei presupune neapărat intensificarea activităţii de
cunoaştere a persoanelor care se află în relaţii conflictuale latente, astfel încât, cu mult
discernământ, direct sau prin alţi factori de influenţă (colegi rude, vecini, prieteni) să
se grăbească stingerea unor astfel de stări conflictuale.
În continuare relevăm principalele metode şi procedee comune de acţiune
preventivă, subliniindu-le importanţa printr-o caracterizare de esenţă.
A. Activitatea de culegere a informaţiilor, este principala metodă ce
asigură datele şi informaţiile necesare şi se desfăşoară în locurile, obiectivele şi
mediile pretabile săvârşirii de infracţiuni.
În acest scop agenţii sunt instruiţi şi dirijaţi pentru a semnala operativ şi cu
continuitate existenţa unor împrejurări sau condiţii care pot înlesni ori determina
săvârşirea de fapte antisociale, precum şi predispoziţiile sau intenţiile unei persoane
de a săvârşi infracţiuni.
B. Controlul poliţienesc este o metodă cu mare eficienţă preventivă şi care
realizează, în acelaşi timp şi o funcţie de combatere (descoperire şi constatare) a
faptelor antisociale — infracţiuni, contravenţii sau alte încălcări de natură a favoriza
ori crea condiţii pentru săvârşirea acestora.
Controlul poliţienesc se execută, de regulă, în locurile unde se
gestionează bunuri sau valori sau care sunt frecventate de elemente pretabile să
încalce dispoziţiile legale. Prin această activitate se verifică respectarea
dispoziţiilor referitoare la:

188
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 189

depozitarea, conservarea, manipularea şi folosirea materiilor prime,

bunurilor, materialelor, utilajelor şi instalaţiilor;
regulile generale de comerţ;
legalitatea transporturilor de persoane şi bunuri şi circulaţia rutieră;
angajarea şi menţinerea persoanelor în funcţii de gestionare sau de pază a
bunurilor;
evidenţa populaţiei, regimul armelor şi muniţiilor, materialelor
explozive, substanţelor toxice şi stupefiantelor;
organizarea şi executarea activităţii de pază;
conservarea şi securitatea bunurilor din patrimoniul cultural-naţional,
transportul valorilor (monetare, muzeistice etc.) şi altele, în funcţie de
situaţia operativă.
C. Acţiunea poliţienească, care se execută în acelaşi scopuri ca şi controlul
în unele sectoare ale economiei naţionale sau în locuri şi medii în care se pot săvârşi
infracţiuni. Ea se desfăşoară pe rază uneia sau mai multor localităţi, pe grupe de
judeţe ori pe întreg teritoriul ţării.
Acţiunile poliţieneşti se fundamentează pe culegerea prealabilă de
informaţii, în vederea cunoaşterii aspectelor de nerespectare a legii şi, deci, a
valorificării lor ca atare prin aceste activităţi. Dacă situaţia operativă impune şi sunt
cunoscute date despre anumite stări negative de lucruri, se trece direct la acţiune, fără
a se mai culege alte informaţii premergătoare. Datele şi constatările rezultate se
exploatează cu maximă rapiditate, pentru tragerea la răspundere a vinovaţilor şi
înlăturarea factorilor care au produs sau puteau produce consecinţe negative.
D. Razia. Această operaţiune poliţienească are valenţe distincte şi se execută
pe un anumit teritoriu, atunci când există indicii temeinice cu privire la pregătirea

189
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 190

săvârşirii unei infracţiuni, ascunderea unor evadaţi, dezertori, altor infractori sau
persoane suspecte, precum şi în situaţii operative.
F. Patrularea. Se organizează şi se execută pe timp de zi sau de noapte, în
localităţile urbane şi rurale, sau pe traseele unde situaţia operativ-poliţienească
impune aceasta.
Subliniem că patrularea este doar una din formele asigurării prezenţei în
teren a elementului poliţienesc. Practica demonstrează că prezenţa în teren a poliţiei în
formele de acţiune cât mai variate, este şi trebuie să fie una din preocupările
fundamentale în realizarea activităţilor preventive. Toate poliţiile din lume acordă
maximă atenţie prezenţei în teren, întrucât virtutea ei numărul unu este prevenirea
prin descurajare a elementelor infractoare. Aceasta presupune o prezenţă vizibilă, în
sensul de omnis activa — deci nu prin demonstraţii de forţă — ci prin inteligenţă,
pentru ca elementele rău intenţionate sau neglijente în conduita lor să renunţe la fapta
antisocială (ilegală), să se abţină sau să-şi sporească autocontrolul.
G. Pânda. Este o metodă care se aplică pentru prevenirea comiterii unor
infracţiuni în anumite locuri, supravegherea directă a mişcării unor elemente suspecte,
surprinderea în flagrant a infractorilor sau prinderea unor urmăriţi.
H. Concursul cetăţenilor. Unităţile de poliţie asigură în activitatea de
prevenire concursul larg al cetăţenilor care au datoria civică de a acţiona cu hotărâre
pentru apărarea avutului public şi a sesiza instituţiile competente pentru orice faptă de
orice natură.
Cadrele de poliţie au obligaţia ca în raporturile cu cetăţenii să aibă o
comportare demnă şi corectă. În comunitate, poliţistul nu este depozitarul adevărului
şi dreptăţii, pentru a fi eficient, el trebuie să conlucreze cu membrii comunităţii pentru
a identifica problemele existente care pot tulbura menţinerea ordinii, împreună putând

190
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 191

elabora strategii de prevenire a faptelor antisociale. Pentru aceasta el trebuie să aibă o

înţelegere mai profundă, referitoare la diferitele grupuri care constituie comunitatea.
Cadrele trebuie să păstreze şi să sporească prestigiul unităţilor de poliţie,
astfel încât să obţină sprijinul cetăţenilor în îndeplinirea misiunilor ce le sunt
încredinţate.
În conceperea şi materializarea conduitei cadrelor M.I.R.A. trebuie să se
pornească de la ideea că natura funcţiilor pe care le au de îndeplinit, dar mai ales
modul concret în care aceste funcţii sunt exercitate, au un impact asupra calităţii vieţii
indivizilor şi societăţii în totalitatea ei.
Comportamentul cadrelor trebuie să corespundă cerinţelor principiului
potrivit căruia, în îndeplinirea atribuţiilor lor, instituţia din care fac parte, colaborează
cu ministerele şi celelalte organe centrale şi locale ale puterii executive, cu unităţile
economico-sociale şi alte organizaţii şi se sprijină pe concursul larg al populaţiei.
I. Solicitudinea faţă de cererile şi interesele legitime ale cetăţenilor. Şefii
de unităţi şi de formaţiuni iau toate măsurile care stimulează interesul şi participarea
cetăţenilor la activitatea desfăşurată de poliţie pentru prevenirea infracţiunilor şi a
altor fapte antisociale. Măsurile îndreptate în acest scop au în vedere:
organizarea temeinică şi judicioasă a activităţii cu cetăţenii, sporirea
receptivităţii faţă de sesizările acestora, rezolvarea operativă şi
competentă a cererilor legitime ale cetăţenilor;
instruirea temeinică a cadrelor care au ca atribuţii de serviciu rezolvarea
cererilor şi solicitărilor cetăţenilor;
urmărirea şi analizarea permanentă a modului referitor la rezolvarea
sesizărilor, propunerilor şi solicitărilor cetăţenilor, luând măsuri de

191
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 192

respectare întocmai a termenelor stabilite, de înlăturare a oricăror

neglijenţe, abuzuri şi ilegalităţi:
discutarea de către şefii de organe şi formaţiuni în cadrul audienţelor cu
cetăţenii şi a unor probleme de interes poliţienesc care preocupă
activitatea lor;
respectarea cu rigurozitate de către toate cadrele de poliţie a obligaţiei
legale de a interveni cu fermitate şi hotărâre în timpul şi în afara
exercitării serviciului, ori de câte ori sunt sesizate sau constatate încălcări
ale ordinii publice, de a acorda sprijinul necesar cetăţenilor lezaţi, de a
lua măsurile legale împotriva elementelor cu comportări antisociale;
introducerea în programul de pregătire a cadrelor la locul de muncă,
acolo unde îşi desfăşoară activitatea, în şcolile de pregătire a agenţilor,
în Academia de Poliţie, a unor teme privind relaţiile unităţilor de poliţie
cu populaţia, modul de rezolvare a sesizărilor, a reclamaţiilor şi cererile
acestora, precum şi teme privind munca de prevenire.
J. Folosirea tehnicii criminalistice şi a altor mijloace. Pentru prevenirea
sustragerilor de bunuri şi valori sau săvârşirea altor fapte antisociale, în toate cazurile
care se pretează, se folosesc capcane criminalistice, cartoteci de identificare, mijloace
tehnice de pază şi alarmare, de supraveghere a circulaţiei rutiere, de prevenire şi
combatere a poluării atmosferei de către autovehicule.
De asemenea, se mai folosesc mijloace cum sunt: cazierul judiciar, evidenţa
informatizată a persoanei, evidenţele operative ale poliţiei, precum şi mijloacele de
investigare, supraveghere şi control.
K. Determinarea unor persoane de a renunţa la intenţia de a săvârşi
infracţiuni sau să întrerupă acţiunea ilicită începută.

192
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 193

Fiind în posesia unor astfel de date, instituţiile de poliţie pot să folosească

procedeul chemării la sediul poliţiei a unor asemenea persoane, pentru a li se pune în
vedere consecinţele la care se expun în cazul în care ar înfăptui intenţiile lor.
Discuţiile se poartă, după caz, de ofiţeri cu funcţii de conducere sau anume
desemnaţi, în raport de persoana făptuitorului, în aşa fel încât să se evite
deconspirarea agenţilor. Cele discutate se consemnează într-un proces-verbal.
Supravegherea persoanei respective este continuată şi după chemarea ei la
sediul unităţii de poliţie. Dacă se stabileşte concret că persoana nu a renunţat la
materializarea intenţiei infracţionale sau că faptele comise înainte de chemarea la
unitatea de poliţie constituie infracţiuni, se iau măsurile legale corespunzătoare.
L. Atragerea atenţiei — metodă dintre cele mai simple, dar în numeroase
cazuri foarte eficientă, ce se aplică faţă de persoanele care au, în mod vădit, o
comportare necorespunzătoare, de natură a degenera într-o faptă antisocială.
În aceste cazuri numele persoanei se notează în agenda de serviciu şi se
comunică organului de poliţie de la locul de domiciliu, care, în cadrul activităţii de
cunoaştere a populaţiei, va aprecia dacă este necesar să se întreprindă şi alte măsuri.
Sunt cazuri în care sunt atenţionate chiar grupuri întregi de persoane în cadrul unor
adunări în localităţi.
M. Avertismentul poliţienesc. Constituie o metodă care se aplică
persoanelor care au săvârşit fapte care, deşi nu constituie infracţiuni, totuşi, datorită
frecvenţei, naturii acestora, împrejurărilor în care au fost săvârşite pot degenera în
infracţiuni sau avea consecinţe negative.
Aplicarea metodei comportă discernământul şi o documentare prealabilă
temeinică. Avertismentul se aplică totodată la sediul poliţiei, de către şeful de unităţii

193
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 194

sau formaţiune, în prezenţa obligatorie a ofiţerului sau agentului care a constatat fapta.
La acest proces sunt invitaţi să participe, după caz, următorii:
cadrele desemnate de conducătorii unităţilor când persoana este încadrată
în muncă;
părinţii şi reprezentanţii şcolii — pentru minori.
Persoanei avertizate i se prezintă motivele care au impus această măsură,
atrăgându-i-se atenţia asupra consecinţelor negative pe care le poate avea repetarea
faptelor sau continuarea comportării necorespunzătoare.
Avertismentul poliţienesc se aplică (consemnează) în toate cazurile în scris,
documentul fiind semnat de toţi participanţii.
Consemnarea scrisă cuprinde: gradul, numele, prenumele ofiţerului care îl
aplică şi organul din care face parte; numele şi calitatea persoanelor în prezenţa cărora
se aplică; numele şi prenumele, locul de muncă şi funcţia persoanei căreia i se aplică
avertismentul; descrierea concisă a faptei săvârşite şi consecinţele ei.
N. Informarea organelor de stat şi a organizaţiilor neguvernamentale. Pe
bază datelor rezultate din activitatea de culegere a informaţiilor, activitatea de
constatare şi cercetare penală, informarea organelor de stat şi factorilor responsabili
din instituţii, este metoda care priveşte îndeosebi înlăturarea cauzelor care generează
şi a condiţiilor care favorizează săvârşirea faptelor antisociale sau producerea altor
evenimente păgubitoare. Conţinutul principal al informărilor se referă la: aspecte noi
ale stării infracţionale; infracţiuni sau alte manifestări antisociale mai importante sau
cu o frecvenţă mai mare; factorii mai importanţi de geneză sau favorizatori; concluzii
rezultate din acţiuni desfăşurate în anumite sectoare sau referitoare la problemele
deosebite din cadrul acestora.

194
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 195

Informările se întocmesc prin contribuţia tuturor formaţiunilor interesate,

propunându-se măsuri pentru prevenirea mai eficientă a încălcărilor, eliminarea
împrejurărilor şi condiţiilor negative constatate. Instituţiile de poliţie urmăresc modul
în care se rezolvă propunerile făcute în informări, sprijinind realizarea acestora.

6. CRITERII DE APRECIERE A ACTIVITĂŢII DE PREVENIRE

Am reţinut că prevenirea este cea care vizează finalitatea întregii activităţi

pe care o desfăşoară instituţiile de poliţie, pentru apărarea, protejarea valorilor
fundamentale ale societăţii, descoperirea cauzelor şi contracararea oricăror acţiuni
care pot duce la infracţiuni şi alte fapte antisociale. Calitatea şi eficienţa muncii de
prevenire este principalul barometru de apreciere a întregii activităţi a organelor,
formaţiunilor şi cadrelor de poliţie.
Şefii de unităţi răspund direct pentru buna organizare, conducere şi
desfăşurare a activităţii de prevenire, ei au obligaţia de a asigura, în acest scop,
resursele şi mijloacele necesare, precum şi pregătirea corespunzătoare, îndrumarea şi
controlul efectivelor.
Activitatea de prevenire se analizează şi se apreciază pe sectoare, medii şi
linii de muncă, urmărind eficienţa mijloacelor şi a metodelor utilizate pentru
diminuarea criminalităţii. Controlul activităţii de prevenire se execută de şefii
unităţilor de poliţie şi de specialiştii Institutului pentru Cercetarea şi Prevenirea
Criminalităţii.
În aprecierea activităţii de prevenire operează, ca un criteriu general, măsura
în care mijloacele şi metodele folosite de instituţiile, formaţiunile şi cadrele de poliţie
au condus la scăderea criminalităţii şi a consecinţelor acesteia. În acest sens,
activitatea de prevenire este analizată şi estimată pe sectoare, obiective, locuri şi
195
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 196

medii, avându-se în vedere măsurile luate pentru împiedicarea comiterii de infracţiuni

şi altor fapte antisociale, eficienţa acestora, modul în care lucrătorii de poliţie
contribuie la asigurarea stării de legalitate.
Elementele concrete care se iau în considerare atunci când se apreciază
activitatea de prevenire se situează atât în planul măsurilor prin excelenţă
profilactice, cât şi în cel al cazurilor în care s-au săvârşit totuşi infracţiuni.
Sub primul aspect, se au în vedere următoarele elemente de apreciere:
cunoaşterea situaţiei operative şi a modului în care aceasta se reflectă în
organizarea activităţii de prevenire;
felul în care sunt folosite forţele şi mijloacele proprii, precum şi eficienţa
muncii informative în direcţia împiedicării săvârşirii de fapte antisociale;
rezultatele obţinute în atragerea altor forţe în activitatea de prevenire;
calitatea şi eficienţa acţiunilor de propagandă juridică şi de informare a
populaţiei;
rezultatele obţinute în determinarea unor persoane de a renunţa la
săvârşirea de fapte antisociale şi de a se încadra într-o activitate utilă;
numărul infracţiunilor descoperite în flagrant sau în fază incipientă,
înainte de a fi produs prejudicii persoanei, ordinii publice sau avutului
public şi privat;
eficienţa măsurilor iniţiate pentru destrămarea grupurilor de infractori şi
demascarea elementelor care exercită o influenţă negativă asupra
tineretului;
prevenirea unor pagube în dauna avutului public sau privat , eliminarea
stărilor de pericol pentru obiective sau persoane, gradul de asigurare a
ordinii şi liniştii publice şi orice elemente concrete pe bază cărora se pot

196
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 197

analiza rezultatele obţinute în reducerea infracţiunilor şi altor fapte

antisociale.
Sub al doilea aspect, sunt apreciate elemente precum: operativitatea în
descoperirea şi tragerea la răspundere a făptuitorilor, depistarea legăturilor lor
infracţionale şi modul de stabilire a legalităţii încălcate, îndeosebi cu privire la
înlăturarea cauzelor favorizatoare de infracţiuni şi înlăturarea acestora; descoperirea
infracţiunilor în fază de tentativă; prinderea infractorilor în flagrant sau la cât mai
scurt timp după comiterea faptelor, descoperirea infracţiunilor înainte ca pagubele
materiale să devină însemnate ori să se producă alte consecinţe grave, aplicarea fermă
a măsurilor prevăzute de lege faţă de persoanele care săvârşesc abateri ce pot genera
infracţiuni.
După cum se poate observa, aprecierea eficienţei prevenirii are la bază
numeroase criterii, care sunt în acelaşi timp, tot atâtea exigenţe ce se impun în această
nobilă activitate desfăşurată de instituţiile poliţiei pentru apărarea cuceririlor şi
valorilor societăţii. Necesitatea creşterii calităţii şi randamentului activităţii de
prevenire determină o preocupare stăruitoare a cadrelor de poliţie pentru ridicarea
continuă a nivelului de competenţă, a nivelului ştiinţific al muncii, perfecţionarea
stilului şi metodelor de muncă, paralel cu dezvoltarea înaltelor calităţi morale şi
profesionale ce-l caracterizează pe poliţist.
Tema 8
EXECUTAREA MĂSURILOR DE ORDINE ÎN SITUAŢII
SPECIALE

197
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 198

Probleme:
1. Noţiuni generale despre măsurile de ordine
2. Dispozitivul pentru asigurarea măsurilor de ordine
3. Executarea măsurilor de ordine
4. Particularităţile executării măsurilor de ordine în cazul adunărilor
publice şi al manifestărilor cultural-artistice şi sportive

1. NOŢIUNI GENERALE DESPRE MĂSURILE DE ORDINE

Măsurile de ordine sunt acţiuni (speciale) poliţieneşti, limitate în timp şi

spaţiu, determinate de evenimente importante ce prilejuiesc concentrarea unor
mase mari de oameni, care sunt impuse de situaţii deosebite şi nu pot fi rezolvate
numai prin activitatea curentă, executată în mod obişnuit, zilnic, de către efective
anume prevăzute în statele de organizare.

Aceste măsuri se organizează şi se execută de către unităţile de poliţie cu

efective mărite ori în cooperare cu unităţi aparţinând Jandarmeriei Române,
Ministerului Apărării Naţionale, Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă,
Serviciului Român de Informaţii , S.P.P. .
În funcţie de amploarea lor, măsurile de ordine se organizează la diferite
niveluri în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor. În toate situaţiile, se
întocmeşte un plan de măsuri care va fi aprobat de conducerea inspectoratului sau,
după caz, a poliţiei locale.
Locul unde se organizează şi se execută măsurile de ordine este denumit
obiectiv de ordine şi el poate fi o clădire, o întreprindere sau o instituţie, o sală de
198
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 199

spectacole sau de sport, un stadion, o piaţă, un aeroport, porţiunea dintr-o localitate

etc.
Obiectivul de ordine se împarte în zone, tronsoane şi sectoare de ordine, în
funcţie de importanţa şi amploarea evenimentului. Delimitarea este impusă de raţiuni
de ordin practic, îndeosebi pentru stabilirea unor responsabilităţi concrete în cadrul
acţiunii de ansamblu.
a) Zona este principala componentă a obiectivului de ordine, în care se
găsesc cele mai multe elemente ale dispozitivului.
b) Tronsonul este o porţiune dintr-o zonă, care se împarte în mai multe
sectoare de ordine bine delimitate.
c) Sectorul de ordine este o porţiune de teren, delimitată, în care sunt
dispuse elementele de dispozitiv. Aceste elemente sunt coordonate de un
şef de sector, care răspunde de îndeplinirea misiunii încredinţate.
Organizarea măsurilor de ordine poate fi impusă de împrejurări cunoscute,
precum mitinguri, demonstraţii sau adunări publice, sau de evenimente care apar
independent de voinţa noastră, cum este cazul unor calamităţi naturale, catastrofe,
incendii de mari proporţii, explozii, avarii etc. În aceste situaţii măsurile de ordine au
ca scop înlăturarea urmărilor evenimentelor respective, asigurarea ordinii şi liniştii
publice în zonă, salvarea vieţii cetăţenilor, limitarea pagubelor aduse avutului public
şi privat precum şi pază acestuia.
De regulă, în cazul producerii unor astfel de evenimente, la nivelul
Inspectoratului General al Poliţiei Romane, al Inspectoratelor judeţene de poliţie ori la
poliţiile municipale şi orăşeneşti există planuri de acţiune cu mai multe variante,
întocmite din timp, cu responsabilităţi concrete pentru cadrele care participă la
executarea acestor măsuri de ordine.

199
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 200

Organizarea măsurilor de ordine în situaţii speciale presupune următoarele

activităţi:
însuşirea completă a misiunii;
stabilirea grupei operative;
studierea problemelor pe are le implică misiunea şi recunoaşterea în
teren;
stabilirea dispozitivului de ordine şi a elementelor acestuia;
calculul necesarului de efective;
întocmirea planului de măsuri.
Pentru conducerea acţiunilor în cadrul măsurilor de ordine, la nivelul unităţii
care le întreprinde se constituie o grupă operativă, a cărei componenţă se va stabili de
către conducătorul acţiunii, în funcţie de amploarea activităţii pentru care se
organizează.
Acesta ia măsuri pentru cunoaşterea situaţiei operative din zonă, apoi, după
recunoaşterea în teren a obiectivului, întocmeşte planul de măsuri.
Planul de măsuri cuprinde date privind:
natura acţiunii;
locul şi data desfăşurării;
dispozitivul de ordine;
forţele ce vor acţiona şi modul cum acestea sunt dispuse;
cooperarea cu alte forţe şi sistemul de legătură folosit;
date legate de asigurarea tehnico-materială;
ţinuta şi dotarea efectivelor;
data şi locul instruirii;
data şi ora întrării şi ieşirii din dispozitiv;
200
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 201

modul de raportare a evenimentelor.

La acest plan se va anexa şi o schiţă a dispozitivului de ordine cu toate
elementele acestuia.
După întocmirea planului de măsuri, se face instruirea şefilor de zone,
tronsoane, sectoare, recunoaşterea teritoriului şi a porţiunii de teritoriu ce face
obiectul responsabilităţii fiecăruia, precum şi stabilirea modului de acces în
dispozitiv.

2. DISPOZITIVUL PENTRU ASIGURAREA MĂSURILOR DE

ORDINE

Dispozitivul pentru asigurarea măsurilor de ordine constă în dispunerea

în teren, într-o concepţie unitară, a forţelor şi mijloacelor necesare îndeplinirii
misiunilor încredinţate.

Dispozitivul de ordine este format din ofiţeri, agenţi de poliţie, jandarmi,

studenţi ai Academiei de Poliţie sau din elevi ai şcolilor de agenţi de poliţie, poliţişti
comunitari, cadre ale S.P.P., poliţiei militare etc.
Dispozitivul pentru asigurarea măsurilor de ordine se compune din
următoarele elemente:
punctul de comandă al grupei operative;
puncte de blocare înaintate;
cordoane de ordine (simple, duble);
puncte de triere, verificare sau cercetare;
baraje de ordine;

201
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 202

patrule de ordine (pedestre, cu cai, câini, autovehicule);

posturi fixe şi mobile;
posturi de observare şi supraveghere;
patrule de circulaţie;
eşalonul de transport;
rezerva.
Punctul de comandă al grupei operative este locul unde comandantul
acţiunii execută atribuţiile ce îi revin pentru conducerea activităţii grupei operative a
efectivelor din dispozitiv, pentru centralizarea, analizarea şi interpretarea tuturor
informaţiilor privind desfăşurarea acţiunii, în vederea stabilirii obiective a măsurilor
ce trebuie să fie luate.
Punctul de comandă se stabileşte prin planul de măsuri de ordine şi trebuie
să fie cât mai aproape de obiectivul principal ori de locul unde este grupată
majoritatea forţelor şi mijloacelor. Acesta trebuie amplasat în aşa fel încât să poată fi
urmărită în permanenţă desfăşurarea evenimentului şi să permită intervenţia promptă
şi eficientă pentru rezolvarea tuturor problemelor operative.
Punctul de blocare înaintat este format din poliţişti care se deplasează pe
anumite trasee ce converg spre zona de acţiune, cu misiunea de a interzice accesul
persoanelor şi mijloacelor de transport spre aceasta.
Cordonul de ordine este elementul de bază al dispozitivului de ordine şi
constă în dispunerea în teren a efectivelor, de regulă, perpendicular pe o cale de
comunicaţie sau paralel, pe părţile laterale ale acesteia.
Structura cordonului se stabileşte în raport cu:
natura şi importanţa acţiunii ori activităţii ce se desfăşoară;
situaţia operativă şi starea de spirit a populaţiei din zonă;

202
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 203

mărimea aliniamentului de asigurat;

gradul de vulnerabilitate pe care-l prezintă anumite porţiuni din
sectoarele de ordine;
efectivele puse la dispoziţie;
misiunea de îndeplinit;
caracteristicile terenului şi ale construcţiilor;
mijloacele tehnice avute la dispoziţie etc.
În raport cu situaţia sau misiunea încredinţată, cordoanele pot fi simple
ori duble.
Cordonul de ordine simplu constă în dispunerea efectivelor la intervale care
să permită îndeplinirea în condiţii corespunzătoare a misiunii încredinţate, având în
vedere ca acestea să fie orientate către public , sau în absenţa acestuia, către
carosabil.
Cordonul de ordine dublu se instalează pe direcţiile importante şi cu un
accentuat grad de vulnerabilitate. Acesta este format din cordoane simple, dispuse pe
aceeaşi direcţie de acţiune, la o depărtare de 2—3 paşi unul de celălalt. Majoritatea
efectivelor se dispune în cordonul din apropierea publicului.
În situaţii deosebite, cordoanele de ordine se dublează, se triplează ori se
întăresc cu autocamioane, autobuze, garduri metalice, frânghii etc., care vor fi
amplasate pe direcţiile în care se prevede exercitarea unei presiuni mai mari din partea
publicului.
Cordoanele de ordine au următoarele misiuni:
să menţină dispozitivul stabilit;
să interzică pătrunderea mijloacelor de transport ori a publicului către
obiectivul stabilit ori spre alte obiective prevăzute în comun;

203
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 204

să depisteze elementele cu manifestări violente, infractoare, bolnave

mintal, turbulente ori recalcitrante.
Punctul de triere, verificare şi cercetare este format dintr-un număr de
ofiţeri de specialitate, care se instalează la locul de funcţionare al grupei operative.
Barajul de ordine are misiunea de blocare a căilor de acces în dispozitivul
de ordine, ori în locurile ce fac obiectul unei misiuni sau pe unele aliniamente, din
timp stabilite. Acesta se aşează, de regulă, perpendicular, la capetele străzilor sau ale
căilor de acces.
Patrula de ordine şi control se deplasează în urma cordonului de ordine
pentru a verifica respectarea regulilor de acces, staţionare şi circulaţie, precum şi
pentru a menţine ordinea în zona să de responsabilitate.
Postul de ordine fix este elementul de ordine care se dispune şi îşi
desfăşoară activitatea în punctele importante din cadrul dispozitivului, de exemplu
întrări sau ieşiri din obiective, sedii de lucru, reşedinţe, săli de spectacole, de sport,
instalaţii de radio-televiziune, puncte de aerisire etc.
Acestuia îi sunt încredinţate misiuni de pază, de asigurare a menţinerii
ordinii publice, de reglementare şi verificare a respectării regulilor de acces în
obiective, de dirijare a publicului, a anumitor categorii de persoane şi autovehicule, în
direcţii stabilite.
Postul de ordine mobil se dispune pe un itinerar, în vederea supravegherii
unor obiective sau elemente de interes poliţienesc, pentru menţinerea ordinii.
Efectivele dispuse în posturi de ordine mobile îşi execută serviciul prin deplasări
succesive, în raport cu caracterul şi importanţa acţiunii sau misiunii, necesitatea
interzicerii totale sau parţiale a accesului persoanelor sau vehiculelor.

204
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 205

Postul de observare şi supraveghere se instalează în puncte sau locuri

acoperite din dispozitivul de ordine, de unde se poate executa în bune condiţii
observarea, în vederea intervenţiei operative a efectivelor in cazul unor tulburări în
menţinerea ordinii în dispozitiv.
Patrula de circulaţie este elementul de ordine care are misiunea de a dirija
şi supraveghea circulaţia autovehiculelor în cadrul dispozitivului de ordine.
Subunitatea de transport se ocupă de problemele privind transportul
efectivelor în cazul distanţelor mai mari ori în situaţia în care se foloseşte joncţiunea
de efective în vederea folosirii acestora la realizarea unui nou dispozitiv de ordine.
Rezerva se constituie în cadrul dispozitivului, fiind pusă atât la dispoziţia
şefului misiunii, cât şi a şefilor de zone, tronson sau sector de ordine. În cazul constituirii
mai multor rezerve, acestea se dispun în locuri diferite, stabilindu-se, pe cât posibil
pentru fiecare, câte 1-2 variante de acţiune şi mai multe itinerare de deplasare, în aşa fel
încât, în caz de nevoie, să poată interveni operativ la întărirea sau restabilirea
dispozitivului de ordine.
În cazul tulburării ordinii în timpul unei misiuni, în funcţie de caracterul şi
amploarea acesteia, trebuie să se procedeze astfel:
se întăresc cordoanele de ordine, folosindu-se o parte din rezervă, în zona
în care s-au produs tulburările;
se trece la restabilirea ordinii publice, acolo unde aceasta a fost încălcată,
utilizându-se forţe speciale de intervenţie,:
se identifică şi se reţin persoanele care au produs dezordine, se conduc la
organul de poliţie şi se iau asupra lor măsurile prevăzute de lege;
se adoptă cele mai adecvate măsuri pentru ca participanţii ori publicul să
se liniştească sau, după caz, să-şi continue deplasarea pentru a evita busculadele;

205
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 206

în cazuri excepţionale se pot folosi în conformitate cu prevederile legale

şi alte mijloace de imobilizare (bastoane cu şoc electric, gaze lacrimogene, gloanţe de
cauciuc etc.);
se interzice uzul de armă în afara situaţiilor şi condiţiilor prevăzute de
lege.

3. EXECUTAREA MĂSURILOR DE ORDINE

3.1. INTRAREA ÎN DISPOZITIV A EFECTIVELOR DE ORDINE

Pentru asigurarea unui caracter organizat al activităţilor de ordine, toate

categoriile de forţe participante se pun sub comandă unică, căreia îi revine misiunea
de a stabili, printre altele, şi ora de întrare în dispozitiv, instruirea efectivelor, modul
de deplasare şi de repliere sau retragere a acestora. În legătură cu modul de deplasare
pentru întrarea în dispozitiv, este de reţinut faptul că acesta se efectuează în deplină
ordine, în formaţie, plecând primii cei ce urmează a acţiona în punctele mai
îndepărtate din cadrul obiectivului de ordine, astfel încât dispozitivul să fie realizat la
ora stabilită în planul de măsuri.
În cazul în care se procedează la replierea de forţe în vederea realizării cu
aceleaşi forţe a dispozitivului în mai multe puncte din cadrul obiectivului de ordine,
se impune folosirea unor mijloace de transport auto, situaţie în care la instructaj
trebuie să se precizeze locul de adunare a efectivelor, mijloacele auto ce se folosesc
pentru deplasare, locul de parcare a acestora etc.

206
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 207

După ce s-au prezentat la locul de adunare, efectivele sunt repartizate pe

elemente ale dispozitivului de ordine, sunt date în primirea şefilor de elemente şi
dispuse în dispozitiv conform planului de măsuri.

3.2. MODUL DE ACŢIUNE A EFECTIVELOR

Modul de acţiune, de punere în aplicare a consemnelor sunt precizate la

instruirea efectivelor, iar executarea lor se face pe etape, după cum urmează:
 Modul de acţiune a efectivelor până la sosirea publicului
Până la sosirea grupurilor organizare de participanţi, imediat după ocuparea
locurilor stabilite de către elementele dispozitivului, efectivele vor efectua activităţile
specifice misiunii pe care o execută.
În general, indiferent de felul misiunii ce urmează a fi executată, este bine să
se efectueze următoarele activităţi:
cercetarea zonei de responsabilitate, înlăturând sau raportând eventualele
situaţii ce prezintă suspiciuni sau constituie în mod vădit surse de pericol;
identificarea şi îndepărtarea persoanelor care staţionează nejustificat în
zona obiectivului de ordine;
interzicerea comercializării de băuturi alcoolice în zonă;
perfectarea legăturilor de cooperare cu participanţii la misiune;
identificarea şi scoaterea din zonă (atunci când este necesar) a
autovehiculelor de orice tip care staţionează nejustificat;
şefii elementelor de dispozitiv stabilesc legăturile între toţi participanţii
cu misiuni în zonă;

207
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 208

şefii elementelor de dispozitiv stabilesc măsurile necesare în punctele de

joncţiune, astfel ca să nu rămână porţiuni de teren neacoperite din punct de vedere al
securităţii întregului dispozitiv.
 Modul de acţiune a efectivelor după sosirea publicului
De regulă, după sosirea publicului, elementele de dispozitiv efectuează
următoarele activităţi:
 stabilesc legătura cu organizatorii activităţii ce urmează a se desfăşura,
precum şi cu persoanele ce asigură ordinea pe timpul acţiunii;
 pe durata deplasării grupurilor, precum şi în timpul desfăşurării acţiunii,
se iau măsuri pentru protecţia cetăţenilor şi a bunurilor materiale;
 se interzice efectuarea unor lucrări de întreţinere sau de reparaţie a
imobilelor sau a împrejurărilor acestora, în locul stabilit pentru desfăşurarea
manifestării respective;
 imobilizează şi reţin persoanele străine de grup care încerca să pătrundă
spre locul unde se va desfăşura adunarea şi care se manifestă agresiv.
Efectivele ce participă la măsuri de ordine ies din dispozitiv numai când
primesc dispoziţie. Problemele apărute în timpul misiunii se rezolvă de către cadrele
participante numai prin şeful elementului de dispozitiv, care răspunde de tot ce se
întâmplă în timpul misiunii. Pe întreaga durată a misiunii, efectivele sunt obligate să-
şi însuşească şi să cunoască consemnul general şi particular al postului încredinţat.
Consemnul general — în astfel de situaţii presupune următoarele:
supravegherea permanenta a sectorului încredinţat şi identificarea
elementelor care ar putea tulbura ordinea publică;
părăsirea locului din dispozitiv este permisă numai când se primeşte
dispoziţie;

208
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 209

interzicerea cu desăvârşire a grupării efectivelor (cu excepţia situaţiilor

când se impune acest lucru) sau a părăsirii locului misiunii pentru a se
feri de intemperiile atmosferice ;
obligativitatea purtării unei ţinute vestimentare ireproşabile şi acordării
semnelor exterioare de respect tuturor comandanţilor şi superiorilor, în
conformitate cu prevederile regulamentelor ;
manifestarea unei atitudini vigilente;
Consemnul particular se stabileşte într-o anexă, se prelucrează separat cu
fiecare element al dispozitivului în funcţie de misiune şi presupune:
însuşirea temeinică a misiunea primită cu ocazia instructajului;
ocuparea locului în dispozitiv;
supravegherea atentă a sectorului încredinţat, stând cu faţa către public;
menţinerea unei legături de vedere permanente cu cei mai apropiaţi
membri ai dispozitivului, pentru a putea acţiona în comun la nevoie;
intervenţia fermă şi operativă în cazul producerii unor fapte care ar putea
tulbura ordinea şi liniştea publică;
informarea nemijlocită a şefului cu privire la neregulile constatate în
postul încredinţat.
În vederea prevenirii actelor de dezordine, se pot practica unele procedee ca:
fragmentarea coloanelor, dirijarea coloanelor pe căi ocolite, întărirea elementelor
dispozitivului de ordine (acolo unde este necesar) şi avertizarea celor care au produs
actele de dezordine.

209
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 210

4. PARTICULARITĂŢILE EXECUTĂRII MĂSURILOR DE

ORDINE ÎN CAZUL ADUNĂRILOR PUBLICE ŞI AL
MANIFESTĂRILOR CULTURAL-ARTISTICE ŞI SPORTIVE

4.1. EXECUTAREA MĂSURILOR DE ORDINE IN CAZUL

ADUNĂRILOR PUBLICE

În conformitate cu prevederile Constituţiei României, cetăţenilor români le

este garantată libertatea de exprimare a opiniilor politice, sociale sau de altă natură,
precum şi organizarea de mitinguri, demonstraţii, manifestaţii, procesiuni şi orice alte
întruniri şi de a participa la acestea, ele trebuind să se desfăşoare totodată în mod
paşnic şi fără nici un fel de arme.
Adunările publice - mitinguri, demonstraţii, manifestaţii, procesiuni şi altele
asemenea - ce urmează să se desfăşoare în pieţe, pe căile publice ori în alte locuri în
aer liber se pot organiza numai după declararea prealabilă la primăriile municipale,
orăşeneşti sau comunale, pe teritoriul cărora urmează a se ţine, cu cel puţin 3 zile
înainte, pentru ca unităţile locale de poliţie să aibă timp să organizeze măsurile de
protecţie a participanţilor astfel încât aceste manifestări să se desfăşoare în mod
paşnic şi civilizat, fără a stânjeni folosirea normală a drumurilor publice, a
transportului în comun şi a altor activităţi ale comunităţii.
În declaraţie se vor menţiona:
denumirea grupului organizator;
scopul, locul, data şi ora începerii şi durata acţiunii;
traseele de afluire şi defluire;
numărul aproximativ al participanţilor;

210
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 211

persoanele împuternicite să asigure şi să răspundă de măsurile de

organizare;
serviciile pe care le solicită din partea consiliului local, a poliţiei locale şi
jandarmeriei.
Avizarea cererilor depuse de organizatorii adunărilor publice se face de
către o comisie înfiinţată la nivelul tuturor consiliilor locale, formată din primar,
secretarul comunei sau al oraşului, reprezentanţi ai poliţiei şi ai jandarmeriei.
În termen de 2 zile, primarul este obligat să comunice organizatorilor
decizia de interzicere, care poate fi contestată, în condiţiile Legii contenciosului
administrativ.
Organizatorii adunărilor publice sunt obligaţi să înregistreze declaraţiile de
desfăşurare şi la unităţile de jandarmi competente teritorial (cu cel puţin 48 ore
înainte).
Nu trebuie declarate în prealabil adunările publice al căror scop îl constituie
manifestările cultural-artistice, sportive, religioase, comemorative, cele ocazionate de
vizite oficiale ori care se desfăşoară în incinta sediilor ori imobilelor persoanelor
juridice de interes public sau privat, decât în cazul în care organizatorii unor astfel de
adunări publice deţin indicii sau date că desfăşurarea lor s-ar putea solda cu acte de
dezordine ori ar putea să ducă la manifestări violente, aceştia având atunci obligaţia
de a solicita, din timp, primăriilor şi organelor locale ale poliţiei şi jandarmilor, sprijin
de specialitate.
Sunt interzise adunările publice prin care se urmăreşte propagarea ideilor
totalitare de natură fascistă, comunistă, rasistă, şovină sau ale oricăror organizaţii
terorist-diversioniste; organizarea unei lovituri de stat sau altei acţiuni contrare

211
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 212

siguranţei naţionale sau încălcarea ordinii, siguranţei sau moralităţii publice, a

drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor ori punerea în pericol a sănătăţii acestora.
Poliţia locală, unde are loc manifestarea, are obligaţia, ca pe timpul acesteia,
împreună cu jandarmeria, să asigure protecţia participanţilor şi să stabilească
împreună cu organizatorii măsurile ce trebuie luate pentru desfăşurarea adunărilor
publice declarate, în condiţii de deplină ordine.
În cazul în care acestea degenerează de la caracterul lor paşnic şi civilizat,
jandarmeria va interveni pentru împiedicarea sau neutralizarea manifestărilor ce
tulbură grav ordinea şi liniştea publică, care pun în pericol viaţa, integritatea corporală
a cetăţenilor, a trupelor de ordine sau ameninţă cu devastări ori distrugeri de clădiri şi
alte bunuri de interes public sau privat, folosind, în condiţiile legii şi în raport cu
situaţiile create, mijloacele tehnice din dotare, acţiune ce va fi decisă de prefect,
primar sau înlocuitorii acestora, din localitatea în care se desfăşoară adunarea publică,
la solicitarea comandantului unităţii de jandarmi.
Locurile unde se organizează adunările publice se stabilesc de primării şi se
aduc la cunoştinţa cetăţenilor prin orice mijloace de publicitate.
În locurile stabilite de primărie pentru desfăşurarea adunărilor publice se
montează, în limita posibilităţilor, staţii de amplificare şi alte mijloace tehnice necesare
desfăşurării corespunzătoare a acestora, care se pun la dispoziţia organizatorilor.
Adunările publice nu se pot organiza în apropierea gărilor, aeroporturilor,
spitalelor, obiectivelor militare, unităţilor economice care au instalaţii, utilaje şi
maşini cu grad ridicat de pericol în exploatare.
Organizatorii adunării publice au obligaţia să ia toate măsurile care se impun
pentru desfăşurarea acestora numai pe traseul stabilit de organele locale ale
administraţiei publice locale împreună cu organele poliţiei şi unităţile de jandarmi

212
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 213

competente teritorial. Aceste trasee se aleg în aşa fel încât să nu se creeze perturbări în
activitatea instituţiilor publice, de învăţământ, cultură ori sănătate, în activitatea de
aprovizionare, transport ori în siguranţa circulaţiei. De asemenea, adunările publice nu
pot fi continuate după ora 23.00, în caz contrar organizatorii fiind sancţionaţi
contravenţional conform legislaţiei în vigoare.
Măsurile de ordine publică la locul adunării publice se asigură de către
jandarmi, conform art. 19 din Legea nr. 550/2004 privind organizarea şi funcţionarea
Jandarmeriei Române , fiind desemnat un ofiţer ca şef al dispozitivului de ordine.
Poliţiştii răspund, potrivit legii, în situaţia în care participanţii produc
tulburări ale ordinii şi liniştii publice atât pe timpul deplasării, cât şi pe timpul
desfăşurării adunării, astfel:
la principalele intersecţii de pe traseu acţionează agenţi de circulaţie, în
scopul asigurării deplasării în siguranţă a coloanei, dar şi a traficului
(deplasarea coloanei se face în trafic);
poliţiştii afişează o atitudine neutră şi nu folosesc mijloacele tehnice de
amplificare ori de sonorizare;
de asemenea, se verifică dacă pe traseu au fost luate măsurile prevăzute
de Legea 60/1991 modificată prin Legea nr. 31/2004 privind interzicerea
vânzării băuturilor alcoolice;
aceleaşi măsuri de protecţie se iau şi la sediile partidelor politice, atunci
când adunările se desfăşoară în aceste locuri;
în cazuri deosebite se raportează ierarhic, de îndată pentru întărirea
efectivului.

213
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 214

Şeful poliţiei judeţene, municipale ori orăşeneşti raportează ierarhic până la

Dispeceratul central al I.G.P.R., atât despre eliberarea dovezii de înregistrare a
adunării publice cât şi ulterior, despre modul cum s-a desfăşurat.

4.2. EXECUTAREA MĂSURILOR DE ORDINE IN CAZUL UNOR

MANIFESTĂRI CULTURAL-ARTISTICE ŞI SPORTIVE

În scopul asigurării în bune condiţii a măsurilor de ordine, al folosirii în mod

eficient a forţelor şi mijloacelor proprii de care dispune poliţia, se impune cunoaşterea
din timp de către conducerea Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti,
Inspectoratului judeţean de poliţie, poliţiilor municipale ori orăşeneşti, a tuturor
manifestărilor cultural-artistice şi sportive ce vor avea loc în localitate.
Formaţiunea de specialitate va lua măsuri pentru a se cunoaşte temeinic
condiţiile legale de pregătire a acestor activităţi, locul de desfăşurare, precum şi
apariţia unor evenimente ce ar putea influenţa negativ buna lor desfăşurare.
Pentru preîntâmpinarea unor evenimente negative, unităţile de poliţie
trebuie să ia măsuri pentru a împiedica organizatorii să pună în vânzare un număr de
bilete mai mare decât capacitatea locurilor existente în sala sau stadionul unde se
desfăşoară acţiunea respectivă.
Cu cel puţin 10 zile înainte de eveniment, unitatea de poliţie încheie un
protocol scris cu organizatorul, în care se vor stipula obligaţiile ce revin părţilor
pentru desfăşurarea în bune condiţii a activităţii respective.
Pentru organizatori este obligatoriu să se menţioneze în protocol
următoarele elemente:

214
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 215

efectuarea în incinta şi împrejurimile sălilor de spectacole, stadioanelor

sau altor locuri, a amenajărilor necesare asigurării ordinii, siguranţei
spectatorilor, artiştilor şi sportivilor;
realizarea numerotării locurilor de sectoare şi rânduri, în limita strictă a
capacităţii acestora;
stabilirea numărului necesar de oameni de ordine şi a locurilor de
amplasare a acestora pe sectoare şi căi de acces;
obligativitatea ca în ziua manifestărilor cultural-artistice şi sportive să nu
se vândă bilete în zona stadionului ori a sălii respective;
interzicerea vânzării băuturilor alcoolice în incinta şi împrejurimile
sălilor de spectacole, stadioanelor;
adoptarea de măsuri ce trebuie luate pentru afluirea şi defluirea
publicului, cu sprijinul societăţilor comerciale de transport în comun;
funcţionarea staţiilor de radio-amplificare a unităţii şi folosirea acestora
pentru disciplinizarea spectatorilor;
prezenţa autosanitarelor şi a personalului medical precum şi a
mijloacelor de stingere a incendiilor în funcţie de nevoile existente.
În cazul tuturor acestor activităţi, la nivelul unităţii locale de poliţie se
întocmeşte un plan de măsuri.
În situaţia în care grupuri mari de spectatori se deplasează dintr-o localitate
într-alta, în funcţie de starea de spirit existentă în rândul acestora, unităţile de poliţie
stabilesc prin planul de măsuri dispozitive care vor însoţi coloanele până la destinaţie
şi vor interveni ori de câte ori este nevoie, împreună cu organizatorii, pentru
prevenirea unor acte de dezordine.

215
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 216

La terminarea competiţiei sportive sau a acţiunii respective, efectivele

rămân în dispozitiv până ce sala sau stadionul au fost evacuate de spectatori, după
care, la ordin, se vor retrage spre locul de ieşire a protagoniştilor, formând un
dispozitiv în formă de cerc pentru a proteja îmbarcarea în maşini a sportivilor,
antrenorilor, arbitrilor, actorilor etc. După plecarea autovehiculelor, elementele din
dispozitiv se retrag numai după ce primesc dispoziţie.
Ofiţerii numiţi ori cei care, prin natura funcţiei, organizează, conduc ori
execută măsuri de ordine sau alte cadre care au astfel de obligaţii, trebuie să analizeze
temeinic situaţia operativă şi, în raport cu concluziile desprinse, să ia măsurile
necesare în vederea prevenirii oricăror acţiuni menite să aducă atingere ordinii şi
liniştii publice.
De fiecare dată, la executarea măsurilor de ordine trebuie să se acţioneze cu
fermitate, pricepere şi discernământ, ţinându-se seama de prevederile legilor,
regulamentelor, instrucţiunilor şi dispoziţiilor în vigoare.

Tema 9
FOLOSIREA CÂINILOR DE SERVICIU ÎN ACTIVITATEA
ORGANELOR DE POLIŢIE

Probleme:
1. Câinii de serviciu şi particularităţile acestora.
2. Modalităţi specifice de folosire a câinilor de serviciu în munca de
poliţie.

216
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 217

1. CÂINII DE SERVICIU ŞI PARTICULARITĂŢILE ACESTORA

1.1. NOŢIUNI GENERALE DESPRE CÂINII DE SERVICIU

În activitatea de prevenire şi combatere a infracţiunilor, de asigurare a

ordinii şi liniştii publice, precum şi pentru îndeplinirea altor misiuni specifice, în
munca de poliţie, pe lângă alte mijloace, se folosesc cu succes câinii de serviciu
aparţinând rasei ciobănesc german. Aceştia, cunoscuţi mai ales sub denumirea
populară de câine-lup (denumire atribuită pe bază asemănării fizice cu lupul), datorită
calităţilor sale naturale, perfecţionate permanent prin dresaj şi antrenament, adaptat
nevoilor serviciului, îşi aduc o contribuţie importantă la creşterea potenţialului de
luptă al unităţilor de poliţie.
Pentru dotarea unităţilor şi subunităţilor de poliţie, câinii de serviciu sunt
asiguraţi prin producţie proprie în cadrul Centrului Chinologic ―Dr. Aurel Greblea‖ –
Sibiu.
Folosirea lor în activitatea de prevenire şi combatere a infracţiunilor se
impune datorită calităţilor lor naturale şi muncii depuse pentru realizarea prin dresaj a
unui comportament adecvat. Acest comportament se traduce printr-un puternic
ataşament faţă de persoana care-l îngrijeşte şi agresivitate faţă de persoanele străine.
Pentru a constitui un mijloc util în munca de poliţie, câinilor de serviciu
trebuie să li se formeze anumite deprinderi sau obişnuinţe. Prin dresaj conducătorul
reuşeşte să supună total câinele voinţei sale, dezvoltând şi întărind calităţile înnăscute
ale animalului. Pentru realizarea scopului propus, conducătorul trebuie să dea dovadă
de răbdare, perseverenţă şi blândeţe, deoarece comportamentul animalului se bazează
pe instincte şi nu pe raţionamente, ce sunt caracteristice doar omului.
Dresajul câinilor de serviciu se execută în 3 etape, astfel :
217
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 218

a) dresajul pregătitor;
b) dresajul de calificare;
c) antrenamentul.
a) Dresajul pregătitor începe de la vârsta de 3 luni şi se termină la un an,
perioada în care se execută exerciţii de disciplinizare şi obişnuirea căţelului cu diferiţi
excitanţi din mediu, urmărindu-se formarea unor deprinderi necesare dresajului din
etapa a doua. El se face de fiecare agent conducător pe bază indicaţiilor date cu ocazia
luării în primire a animalului, la cursul de iniţiere cu durata de 15 zile, efectuat la
Sibiu.
b) Dresajul de calificare cuprinde două faze: dresajul general şi dresajul de
specializare. Acesta începe când animalul are un an iar conducătorul a realizat cu
acesta dresajul pregătitor. Acest tip de dresaj se efectuează prin cursuri cu durata de 3-
6 luni organizate la Sibiu, în funcţie de categoria de serviciu pentru care este
selecţionat. Astfel, cursul de calificare însoţire are durata de 3 luni, cel de detectare
stupefiante de 4 luni, iar cel de calificare urmărire 6 luni. La dresajul general,
exerciţiile sunt aceleaşi pentru toate categoriile de câini de serviciu şi anume:
disciplina (mersul alături, poziţiile aşezat, culcat şi în picioare, intercepţia de pe
loc şi din mers, rămânerea în poziţie şi chemarea, aportul diferitelor obiecte,
mersul târâş, lătratul la comandă, obişnuirea cu focurile de armă şi explozii,
refuzul hranei oferite, refuzul hranei găsite şi sărituri peste obstacole).
Dresajul de specialitate cuprinde la câinii de însoţire în plus şi scotocirea
terenului şi a încăperilor, la câinii de urmărire, prelucrarea urmei de miros, alegerea
de obiecte şi de persoane, iar la câinii detectori de stupefiante detectarea drogurilor în
diferite locuri şi medii.

218
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 219

c) Antrenamentul reprezintă în esenţă repetarea dresajului realizat la

Centrul de creştere şi dresaj — Sibiu, la locul de muncă al fiecărui conducător în
raport de condiţiile complexe şi specifice existente la subunităţile de poliţie.
Supunerea totală la comenzile conducătorului atunci când clipele contează
pentru viaţa stăpânului, pentru contracararea unei agresiuni, descoperirea şi
imobilizarea unor infractori periculoşi pledează pentru menţinerea şi perfecţionarea
capacităţii de lucru a animalului printr-un antrenament continuu.
Prin noţiunea generică de câini de serviciu se înţeleg toate categoriile de
câini, dar în funcţie de dresajul de specialitate la care sunt supuşi câinii din dotarea
unităţilor Ministerului Administraţiei şi Internelor pot fi clasificaţi în:
câini de urmărire;
câini de însoţire;
câini pentru descoperirea persoanelor ascunse în trenurile de marfă şi
autovehicule;
câini pentru depistarea stupefiantelor;
câini pentru paza obiectivelor.
În activitatea organelor de poliţie se folosesc următoarele categorii de câini:
Câinii de urmărire sunt folosiţi de către formaţiunile judiciare de la
nivelul poliţiilor judeţene şi unele poliţii municipale.
Câinii de însoţire sunt folosiţi de către toate birourile şi formaţiunile de
ordine publică de la nivelul poliţiilor municipale şi orăşeneşti din ţară, precum şi al
secţiilor de poliţie din municipiul Bucureşti.
Câinii pentru depistarea stupefiantelor sunt folosiţi de către serviciile
judeţene de arme, explozivi şi stupefiante precum şi de Centrele zonale de Combatere
a Crimei Organizate şi Antidrog.

219
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 220

În cadrul Direcţiei Ordine Publică din Inspectoratul General al Poliţiei

Române funcţionează compartimentul animale de serviciu care coordonează la nivel
central activitatea din acest domeniu, iar în cadrul serviciilor judeţene de Ordine
publică, investigaţii criminale şi Arme, explozivi şi stupefiante sunt numiţi ofiţeri cu
aceleaşi responsabilităţi în funcţie de categoria de animale pe care le au în dotare
formaţiunile respective.
Celelalte categorii de câini sunt în dotarea altor unităţi din cadrul
Ministerului Administraţiei şi Internelor ( jandarmi, punct de control frontieră,
poliţişti de frontieră).
Principala particularitate care duce la calificarea câinilor în mai multe
categorii o constituie capacitatea acestor animale de a se folosi de miros, ştiindu-se
faptul că sunt foarte bine înzestraţi de natura din acest punct de vedere. Câinii
sesizează foarte bine mirosul produs de oameni, de animale sau de suportul pe care
este aplicat, îl prelucrează rapid şi se folosesc de el pentru procurarea hranei.

1.2. URMA DE MIROS ŞI ELEMENTELE EI

În cadrul activităţii cu câinii de urmărire se porneşte întotdeauna de la urma

de miros. Fiecare persoană are mirosul sau individual, specific numai ei, miros pe
care-l lasă pe obiectele pe care le atinge, în locul unde staţionează ori pe drumul pe
care îl parcurge, formând ceea ce în criminalistica numim urmă de miros omenesc şi
care ne ajută să identificăm persoana căreia îi aparţine acest miros.
Urma constituie orice modificare materială produsă ca urmare a interacţiunii
dintre făptuitor, mijloacele folosite de acesta şi elementele componente ale mediului
unde îşi desfăşoară activitatea infracţională, modificări care, examinate individual sau

220
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 221

în totalitate, pot conduce la stabilirea faptei, identificarea făptuitorului, a mijloacelor

folosite şi la lămurirea împrejurărilor cauzei".
Mirosul corpului omenesc este invizibil, volatil şi individual, el fiind
rezultatul numeroaselor procese metabolice care au loc în organismul uman.
Dintre aceste însuşiri, o însemnătate aparte o prezintă individualitatea,
deoarece face posibilă păstrarea specificului fiecărui miros în parte, chiar în prezenţa
unor mirosuri de aceeaşi natură, lucru ce ne ajută foarte mult în procesul de
identificare a persoanelor.
Mirosul omenesc are un conţinut complex, fiind format din mai multe
categorii de mirosuri, în funcţie de sursa care le dă naştere, astfel:
a) Mirosul individual, este caracteristic fiecărei persoane, existenţa sa fiind
condiţionată de procesele fiziologice ce au loc în organism. Sursele acestui miros
sunt:
sudoarea secretată de glandele sudoripare (transpiraţie);
grăsimea pielii secretată de glandele sebacee;
particulele de piele (celule moarte) care apar sub formă de coji sau
mătreaţă.
Dintre aceste surse, cel mai puternic miros îl are transpiraţia pe care
organismul uman o degajă în cantităţi mari, la eforturi fizice, la căldură sau la emoţii.
Acest miros individual, deşi poate fi asemănător mai multor indivizi, el nu
este niciodată identic, putând fi diferenţiat foarte bine de câini.
La mirosul individual se adaugă celelalte surse de mirosuri cu care persoana
vine în contact, permanent sau ocazional, formând mirosul general.
b) Mirosul general este cel pe care omul îl dobândeşte în contact cu mediul
exterior şi cuprinde:

221
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 222

mirosuri profesionale (ale locului de producţie) specifice tuturor

indivizilor care au aceeaşi ocupaţie (ex. medici, farmacişti, ciobani,
cizmari, cei care lucrează în fabrici de săpunuri, parfumuri, tăbăcării
etc.);
mirosuri ocazionale cum ar fi cele de parfum, săpun, tutun, deodorant
etc., emanate de persoana care le foloseşte;
mirosul locului de cazare (semnificativ cel al soldaţilor, muncitorilor din
căminele de nefamilişti, deţinuţilor, locuinţelor cu igrasie, tutun etc.).
La urma de miros uman se mai adaugă şi mirosul suportului pe care se
creează urma (sol, asfalt, plante etc.).
Din complexitatea acestor mirosuri, câinele de urmărire bine dresat, alege
(diferenţiază) mirosul individual şi tocmai pe bază acestei calităţi înnăscute el este de
un real sprijin în activitatea organelor de poliţie.
Deci, urma de miros uman reprezintă o modificare ce se produce la locul
comiterii unei infracţiuni şi care ia naştere prin depunerea pe traseul străbătut de o
persoană, sau pe obiectele pe care le-a atins, a unor particule invizibile purtătoare de
miros. Acest tip de urmă are două proprietăţi :
intensitatea;
persistenţa.
Intensitatea urmei de miros uman creşte proporţional cu emanaţiile surselor
originale, în funcţie de efort, emoţie, teamă, căldură etc. Asupra intensităţii
influenţează şi suportul pe care se imprimă urma.

1.3. FACTORII CE INFLUENŢEAZĂ PRELUCRAREA URMEI DE

MIROS

222
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 223

Prelucrarea urmelor de miros uman este o activitate complexă, influenţată

decisiv de natura suportului pe care este trasată urma, durata şi activitatea factorilor de
mediu (vânt, ploaie, zăpadă, temperatura ridicată, frig etc.).
a) Natura suportului pe care este trasată urma de miros uman poate fi:
iarbă măruntă sau mare;
pământ nisipos sau argilos;
beton, asfalt, piatră cubică etc.
o combinaţie a unor astfel de suporturi.
A. Iarba. cu cât este mai mare, cu atât păstrează mai bine particulele de
miros ale trasatorului, dar, atunci când îl împiedică pe câine în deplasare şi aceasta se
face prin sărituri repetate, este un factor ce îngreunează prelucrarea.
Iarba protejează particulele de miros şi le păstrează timp mai îndelungat,
chiar în prezenţa curenţilor de aer, vântului, burniţei sau ploii mărunte.
Urmele trasate pe iarbă, în comparaţie cu cele trasate pe alte suporturi, sunt
influenţate calitativ de mirosul frunzelor moarte, al ierbii strivite şi al vieţuitoarelor de
pe sol, pe care trasatorul le sfărâmă prin deplasarea sa.
B. Pământul nisipos (sau argilos) este un suport de valoare medie, întrucât
particulele de miros se pot fixa bine pe sol dar, odată cu apariţia curenţilor de aer, a
vântului sau a ploii aluvionare, aceste particule sunt împrăştiate, urmele
dezintegrându-se.
Dacă factorii enumeraţi anterior nu survin pe timpul trasării urmei sau
imediat după aceasta, prelucrarea se poate face în condiţii bune.

223
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 224

C. Betonul (asfaltul sau piatra cubică) reprezintă un suport instabil, rigid de

pe care particulele de miros sunt uşor luate de curenţii de aer, vântul, ca şi zăpada,
ducând în timp scurt la distrugerea urmei.
Dacă intervenţia cu câinele de serviciu are loc la puţin timp după trasarea
urmei, fără să fi intervenit factorii atmosferici menţionaţi, prelucrarea se poate realiza
în condiţii bune.
b) Temperatura este un factor important, atât în ceea ce priveşte persistenţa
urmei de miros uman ca atare, cât şi cu privire la posibilitatea fiziologică a câinelui de
a se concentra şi prelucra urma, având în vedere faptul că reglarea temperaturii
corpului câinelui se face numai pe gură prin respiraţie şi nu prin piele ca la om.
Condiţiile ideale de temperatură pentru prelucrare sunt între 10°C şi 20°C,
întrucât urma se conservă bine şi câinele poate respira normal, prizarea urmei pentru
prelucrare neimpunând un efort suplimentar.
Folosirea câinelui de serviciu pentru prelucrarea urmelor de miros uman se
poate face la temperaturi cuprinse între -10°C şi +30°C.
Sub -10°C, mucoasa nazală a câinelui îngheaţă şi acesta nu poate prelucra
fiziologic, încercând permanent menţinerea constantă a temperaturii corpului.
La peste 30°C, pe lângă faptul că particulele de miros se dezintegrează uşor
şi consistenţa mirosului urmei scade, câinele respiră din ce în ce mai repede aerul
fierbinte, fără a mai închide gura pentru a prelucra şi fără să se mai poată concentra
asupra urmei de miros.
Având în vedere că prelucrarea se face prin deplasare, în alergare şi, ţinând
cont şi de tipul de sistem nervos al câinelui, în condiţiile unei temperaturi ridicate şi al
unui efort fizic prelungit, animalul este forţat să ţină gura cât mai mult deschisă şi să
respire din ce în ce mai des, fapt care împiedică prelucrarea urmei de miros.

224
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 225

c) Vântul este un factor ce influenţează atât persistenţa urmei de miros, cât

şi consistenţa şi forma acesteia.
Dacă intensitatea vântului este mai mare, iar suportul pe care urma este
trasată este asfalt, beton sau pământ, atunci acest fapt poate duce la dispersarea
particulelor de miros, la împrăştierea lor pe suprafeţe mari şi, implicit, la ştergerea
urmei.
Dacă suportul este teren acoperit cu iarbă, intensitatea vântului poate ajunge
până la medie fără să distrugă urma de miros. Doar atunci când intensitatea vântului
creşte, calitatea urmei scade prin împrăştierea particulelor de miros.
d) Precipitaţiile atmosferice. Principalele precipitaţii atmosferice care
influenţează urmele de miros uman sunt: ploaia, zăpada, roua, bruma, chiciura,
lapoviţa, ceaţa.
Aceste precipitaţii trebuie avute în vedere după cantitatea şi timpul în care
au căzut (înaintea trasării/ pe timpul trasării şi după trasarea urmei de miros uman).
A. Ploaia căzută în cantităţi mici (burniţa) înainte şi pe timpul trasării sau
prelucrării urmei de miros nu deteriorează urma, produce chiar o "igienizare" a
acesteia atunci când suportul este teren acoperit cu iarbă. Dacă ploaia este în cantităţi
mari care provoacă şiruire pe suport şi cade pe timpul formării urmei sau după aceea,
atunci ea şterge urma, particulele de miros fiind luate de apă.
B. Zăpada căzută înainte de crearea urmei este un factor favorabil, dar dacă
zăpada a căzut pe timpul formării urmei sau după aceea şi a creat un strat mai gros de
4-5 cm, prelucrarea devine foarte greu de realizat, iar dacă ninsoarea continuă,
prelucrarea este imposibilă.
C. Roua şi bruma căzute înainte pe drumul trasării şi chiar al prelucrării
constituie factori care favorizează păstrarea şi prelucrarea urmei, dar trebuie reţinut că

225
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 226

încălzirea aerului face ca apa provenită din aceste forme de precipitaţii să se

evaporare, antrenând în acest proces şi particulele de miros, fapt ce contribuie la
alterarea urmei şi îngreunarea treptată a prelucrării ei. Într-un mediu umed şi relativ
rece, urma de miros se păstrează în condiţii mai bune, timp mai îndelungat.
D. Chiciura. ceaţa. lapoviţa. Fiind mult mai umede decât roua sau bruma,
influenţează negativ păstrarea urmei prin dizolvarea particulelor de miros. Dacă s-au
instalat înainte de trasare, influenţa negativă nu este simţită în aceeaşi măsură.
Acestea, prin conţinutul ridicat de particule de apă şi gheaţă, sunt inspirate de câine cu
ocazia prelucrării şi duc la umezirea excesivă a mucoasei nazăle, diluarea particulelor
de miros, fenomene ce provoacă scăderea capacităţii de diferenţiere a mirosurilor de
către animal.
Componentele urmei de miros uman
Componente sigure
Aceste componente sunt marcate la faţa locului şi pe traseul de retragere al
făptuitorului, existenţa lor fiind urmarea săvârşirii faptei. Din cadrul lor fac parte:
1) Vatra de miros. Este reprezentată la locul (porţiunea de teren) bine
determinat de specialistul criminalist ca fiind obligatoriu parcurs sau călcat de
făptuitor în câmpul infracţiunii, în necesitatea logică a desfăşurării activităţii
infracţionale, pe bază dovezilor evidente ale cercetării locului faptei.
2) Traseul urmei. Este reprezentat de porţiunea de teren parcursă de
făptuitor pe jos, din câmpul infracţional spre locul de retragere.
3) Persoana făptuitorului. Este reprezentată de trasatorul urmei cu mirosul
general caracteristic ce îl individualizează.
4) Componente corp delict

226
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 227

obiecte produs al infracţiuni, pe care, prin atingere, s-a imprimat

mirosul făptuitorului;
obiect ce a folosit la săvârşirea faptei, purtător al mirosului
făptuitorului;
obiect personal al făptuitorului pierdut sau abandonat în câmpul
infracţional sau pe traseul urmei de miros.
Componentele corp delict pot fi descoperite, fixate, ridicate şi conservate,
atât în câmpul infracţional, cât şi pe traseul urmei sau la capătul ei, odată cu ajungerea
la făptuitor prin prelucrarea urmei de miros, cu ajutorul câinelui de urmărire.

2. MODALITĂŢI SPECIFICE DE FOLOSIRE A CÂINILOR DE

SERVICIU ÎN MUNCA DE POLIŢIE

Câinele de serviciu poate fi folosit în dispozitivul de ordine, în bază planului

unic de ordine şi siguranţă publică, a Registrului dispozitivelor de ordine şi siguranţă
publică ori a planurilor de patrulare, pentru a asigura creşterea capacităţii de acţiune a
poliţiştilor, pentru protecţia acestora, înlăturarea opoziţiei la executarea unor măsuri
poliţieneşti, prinderea infractorilor, pază locului faptei, a persoanelor şi a bunurilor.

2.1. FOLOSIREA CÂINILOR DE URMĂRIRE

Din această categorie fac parte câinii al căror dresaj de specialitate are drept
scop formarea deprinderilor pentru:

227
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 228

a. prelucrarea urmei de miros uman rămasă la locul faptei, indicarea

direcţiei de deplasare şi descoperirea persoanei care a lăsat această
urmă;
b. alegerea unui obiect cu miros omenesc dintre alte obiecte
asemănătoare;
c. identificarea unei persoane dintr-un grup după mirosul dat de la un
obiect găsit la locul faptei.
Câinele de urmărire folosit la timp şi în condiţii optime ne poate ajuta să
descoperim rapid autorul unei infracţiuni, obiectele abandonate sau pierdute de acesta,
ne pot conduce într-un anumit loc (imobil, stradă, cartier, teren etc.) sau pe o anumită
direcţie de deplasare a infractorului.
În folosirea câinelui de urmărire nu trebuie să existe reţineri, deoarece
practica a dovedit că un câine bine dresat da rezultate chiar şi în condiţii de teren
deosebite pe distanţe mari sau pe timp nefavorabil.
a) Prelucrarea urmei de miros uman rămasă la locul faptei, indicarea
direcţiei de deplasare şi descoperirea persoanei care a lăsat această urmă
Organele de poliţie organizează la nivelul unităţilor teritoriale, echipe de
specialişti pentru efectuarea cercetării locului unde s-au săvârşit infracţiuni. Aceste
echipe, numite echipe de cercetare efectuează obligatoriu cercetarea la faţa locului în
cazul săvârşirii următoarelor infracţiuni: omor, tentativa de omor, loviri sau vătămări
cauzatoare de moarte, pruncucideri, moarte suspectă, accidente de circulaţie cu urmări
mortale, dispariţii suspecte a unor persoane, viol, tâlhărie, catastrofe, distrugeri de
bunuri cu urmări grave produse prin incendiu sau abuz în serviciu care a produs
pagube importante economiei naţionale, furturi prin spargere în dauna avutului public
şi privat şi profanare de morminte.

228
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 229

Echipele sunt constituite din: ofiţeri specialişti de la formaţiunea de profil

sau alţi ofiţeri cu experienţă, ofiţeri de cercetare penală, ofiţeri sau agenţi tehnicieni
criminalişti, ofiţerul sau agentul de la postul unde s-a săvârşit fapta, 1-2 agenţi
conducători ai câinelui de urmărire şi un ofiţer sau agent pentru a-i însoţi în teren,
precum şi alte cadre dacă este nevoie.
În cazul infracţiunilor de competenţa procuraturii, procurorul va participa la
cercetare dacă consideră necesar, organul de poliţie fiind obligat să-l sesizeze în acest
sens.
Folosirea câinelui de urmărire la cercetarea la faţa locului nu este
obligatorie, acest lucru fiind hotărât de şeful echipei de cercetare, în funcţie de
particularităţile cazului respectiv (locul săvârşirii faptei, condiţiile atmosferice,
existenţa în zonă a unor substanţe puternic mirositoare etc.).
În vederea prelucrării cu eficienţă a urmelor, este necesar ca ofiţerii şi
agenţii de poliţie sosiţi primii la faţa locului să ia toate măsurile, după salvarea
victimelor, pentru conservarea urmelor şi celorlalte mijloace materiale de probă,
înlăturarea curioşilor şi asigurarea pazei locului faptei.
Prelucrarea urmei de miros uman, rămasă la locul unde s-a comis o
infracţiune, cu ajutorul câinelui de urmărire, se efectuează de către conducătorul
câinelui, avându-se în vedere următoarele:
dacă la faţa locului condiţiile atmosferice (vânt, temperatură, umiditate,
precipitaţii etc.) din perioada când s-a comis fapta, cele ulterioare până la
cercetarea locului faptei şi cele din momentul prelucrării mirosului au
suferit transformări;
vechimea urmelor (timpul scurs de la crearea lor şi până când începe
prelucrarea).

229
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 230

În raport de acest date, şeful echipei de cercetare ordonă folosirea câinelui

de urmărire.
Agentului conducător al câinelui de urmărire i se vor aduce la cunoştinţă
datele privind infracţiunea şi împrejurările în care s-a comis (ora, condiţiile
atmosferice, urmele vizibile create de autor şi vechimea acestora, locurile unde se
presupune că a staţionat, a lucrat, s-a deplasat autorul).
Conducătorul va studia urmele vizibile descoperite, le va măsura şi desena,
în vederea comparării lor cu cele existente pe traseul parcurs, pentru a constata dacă
câinele îl conduce bine pe urma de miros.
Dacă la faţa locului nu s-au descoperit urme vizibile, se va folosi câinele
pentru a le căuta mai ales în locurile de întrare sau de ieşire a infractorului din câmpul
infracţiunii.
Conducătorul câinelui va fi însoţit de un ofiţer sau agent numit de şeful
echipei pentru a-l însoţi pe întreg traseul parcurs de câine. Acesta va nota în agendă
itinerarul parcurs de câine şi datele necesare întocmirii procesului-verbal şi schiţei
care va fi anexată la procesul verbal.
În situaţia în care, la locul faptei, sau pe traseu, se găsesc obiectele
abandonate sau pierdute de infractori, purtătoare a urmelor de miros (pălărie, şapcă,
basc, batistă, mănuşi etc.), se vor ridica cu o pensetă şi se vor conserva, întroducându-
se în pungi de plastic sau recipiente de sticlă închise ermetic, pentru a-şi păstra
mirosul. Aceste obiecte vor fi folosite fie pentru împrospătarea mirosului câinelui pe
parcursul prelucrării urmei, fie ulterior pentru alegerea de obiecte sau persoane dintr-
un grup de persoane.
Înainte de a începe prelucrarea urmei de miros, conducătorul execută cu
câinele exerciţii de încălzire pentru a-l pune în situaţia de a acţiona cu vioiciune şi a

230
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 231

avea o respiraţie intensă care asigură luarea mirosului în bune condiţiuni. După
aceasta, câinele este adus în apropierea urmei, i se pune hamul şi sfoara de conducere
(moment în care acesta ştie ca începe activitatea) şi la comanda MIROS – URMĂ i se
arată cu mâna unde trebuie să miroasă.
Pe timpul prelucrării urmei, conducătorul trebuie să fie permanent atent la
manifestările câinelui, pentru a-şi da seama dacă prelucrează urma, temperându-l dacă
merge lansat. Când se ivesc situaţii ce pot distrage sau influenţa mirosul câinelui
(grupuri de oameni, animale, trenuri, coloane de maşini), se aşteaptă trecerea acestora,
continuând apoi conducerea câinelui pe urma de miros. Dacă, din cauza lungimii
urmei prelucrate, sau a altor factori ce influenţează potenţialul de lucru al
conducătorului şi al câinelui, apare oboseala, se întrerupe prelucrarea urmei pentru
odihnă.
În prelucrarea urmei, câinele ne poate duce direct la locul unde se afla
infractorul, la locurile unde sunt ascunse corpurile delicte, în anumite puncte unde
infractorul s-a urcat într-un mijloc de transport sau ne poate oferi indicii despre
direcţia în care s-a deplasat acesta.
Când câinele ne conduce la domiciliul infractorului sau în locuri unde sunt
ascunse obiecte şi bunuri furate, ofiţerul şi agentul conductor câine vor lua măsurile
care se impun (percheziţii domiciliare, reţinerea şi conducerea infractorului la organul
de poliţie etc.). Atunci când prelucrând urma de miros, câinele ne conduce în staţii de
autobuz, tramvai sau troleibuz, gări, autogări, unde se pierde urma, se va continua
urmărirea infractorului prin alte mijloace informativ-operative. Dacă se posedă un
obiect al infractorului se va merge din staţie în staţie pentru a se vedea unde a coborât
infractorul, continuând prelucrarea urmei. Întotdeauna este indicat a se face
investigaţii pe traseul parcurs de câine pentru a se obţine date cu privire la autor.

231
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 232

Indicaţiile obţinute cu ajutorul câinelui de urmărire pot fi folosite la

formarea cercului de bănuiţi şi la elaborarea de ipoteze pentru identificarea autorului
infracţiunii.
După terminarea prelucrării urmei, indiferent de direcţia deplasării câinelui
şi de rezultatul obţinut, activitatea desfăşurată cu câinele de urmărire va fi consemnate
într-un proces verbal la care se va ataşa schiţa traseului parcurs de câine.
b) Alegerea unui obiect cu miros omenesc dintre alte obiecte asemănătoare
În practica sunt multe situaţii când la săvârşirea unei infracţiuni autorii pierd
sau abandonează, la faţa locului, ori pe drumul parcurs anumite obiecte ce le-au
aparţinut (şapcă, basc, mănuşă, batistă, pantof, fire de păr etc.) care au impregnat
mirosul individual al persoanei respective, sau putem găsi obiecte cu care infractorul a
venit în contact, lăsând pe acestea mirosul sau individual (cărămida cu care a spart
vitrina unui magazin, unelte folositoare la spargere etc.).
În astfel de situaţii, un ajutor preţios îl poate da câinele de urmărire care
poate diferenţia mirosul persoanei impregnat în aceste obiecte, de alte mirosuri
asemănătoare. Dar pentru ca acest miros să nu se altereze, este indicat ca obiectele
respective să fie introduse în pungi de plastic sau în borcane de sticlă care se închid
ermetic, se etichetează şi se păstrează în dulapuri metalice, ferite de căldură, umiditate
sau frig. S-a stabilit că astfel se pot conserva urma de miros de pe obiectele respective
circa 6 luni.
În efectuarea alegerii de obiecte din grup se pot întâlni următoarele situaţii :
persoana bănuită nu recunoaşte că obiectul prezentat îi aparţine, ori că a
întrat în contact cu respectivul obiect;
atunci când la persoana bănuită se găsesc obiecte ce au aparţinut
victimei, dar neagă ca le-a sustras de la acesta;

232
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 233

lucrătorul de poliţie trebuie să cunoască dacă obiectele ridicate cu ocazia

cercetării la faţa locului aparţin unei anumite persoane, în care scop
procură conspirativ obiecte purtătoare de miros ale suspectului.
Alegerea de obiecte se poate realiza în încăperi sau în teren deschis, unde,
însă, nu trebuie să existe alte mirosuri, zgomot, fluctuaţie de persoane sau curenţi
puternici de aer.
În alegerea de obiecte cu ajutorul câinelui de urmărire se pot folosi
următoarele procedee:
alegerea obiectului corp delict dintre alte obiecte cu mirosuri omeneşti
diferite, prin darea mirosului de la un obiect ce aparţine persoanei
suspecte;
alegerea obiectului persoanei suspecte dintre alte obiecte cu mirosuri
omeneşti diferite, prin darea mirosului de la obiectul găsit la locul faptei
şi conservat de noi în pungi sterile de plastic.
În ambele situaţii, obiectul corp delict se aşează într-un grup de alte 4-6
obiecte asemănătoare ce aparţin altor persoane.
Ordinea aşezării obiectelor va fi stabilită de persoana suspectă pentru ca
aceasta să nu conteste rezultatul, iar la desfăşurarea propriu-zisă a activităţii vor
participa şi cel puţin 2 martori asistenţi.
Rezultatul obţinut în urma folosirii câinelui de urmărire se va consemna într-
un proces-verbal care conţine următoarele date:
titulatura, anul, luna, ziua şi locul întocmirii;
gradul, numele şi prenumele, unitatea din care fac parte cadrele care au
efectuat activitatea respectivă, precum şi unitatea din care face parte
agentul conducător al câinelui de urmărire;

233
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 234

condiţiile de loc şi timp în care s-au desfăşurat aceste activităţi;

numele, prenumele şi adresa persoanelor cărora le-au aparţinut obiectele
din grup;
menţiunea ca persoana bănuită a fost invitată să aleagă locul unde va
plasa obiectul personal purtător de miros;
modul cum a ales câinele obiectul respectiv;
dacă persoana bănuită a recunoscut sau nu după ce obiectul a fost ales de
câine că acesta îi aparţine;
numele, prenumele şi domiciliul martorilor asistenţi;
semnăturile lucrătorilor de poliţie şi ale celorlalte persoane.
c) Identificarea unei persoane dintr-un grup după mirosul dat de la
obiectul găsit la locul faptei
În cazul comiterii unei infracţiuni, câinele de urmărire mai poate fi folosit şi
pentru identificarea unei persoane dintr-un grup, pe bază mirosului dat de la un obiect
purtător de miros găsit cu ocazia cercetării la faţa locului.
Alegerea de persoane din grup se dispune de organul de cercetare penală în
situaţia în care la cercetarea la faţa locului s-au găsit obiecte purtătoare de miros, care
au fost conservate, iar ulterior, prin mijloacele specifice muncii, s-a stabilit cercul de
bănuiţi, dar nici una din persoanele suspecte nu recunoaşte că obiectele găsite lă faţă
locului le aparţin său că au venit în contact cu ele în diferite situaţii.
Această activitate se poate dispune şi în situaţia în care, prin prelucrarea
urmei de miros rămasă la locul faptei, câinele de urmărire ne conduce la un grup de
persoane.
Alegerea de persoane se poate executa într-o încăpere din incinta unităţii de
poliţie, avându-se în vedere să fie bine aerisite, să nu existe substanţe ce emană

234
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 235

mirosuri (uleiuri, grăsimi, substanţe petroliere, chimice iritante etc.) să aibă o izolare
fonică bună şi să nu între sau să iasă din încăpere în timpul executării activităţii
respective, pentru a nu distrage atenţia câinelui.
Se va explica persoanelor prezente activitatea ce urmează a se desfăşura şi
scopul acesteia, atrăgându-le atenţia ca pe timpul folosirii câinelui să fie linişte, să nu-
şi facă semne, să nu vorbească, să nu mişte mâinile şi picioarele.
Ofiţerul şi agentul conducător al câinelui de urmărire vor supraveghea cu
atenţie reacţia persoanei suspecte. Pe timpul alegerii de persoane, câinele va purta
botniţă şi va fi condus în lesă, lăsat să miroasă persoanele din grup şi să semnaleze
persoana prin lătrat, sau alte manifestări specifice (atac, luarea poziţiei culcat în faţa ei
etc.).
La sfârşit se încheie un proces-verbal ce cuprinde în principiu aceleaşi date
ca şi în cazul alegerii de obiecte.

2.2. FOLOSIREA CÂINILOR DE ÎNSOŢIRE

Câinii de însoţire sunt daţi în dotarea agenţilor de poliţie de la formaţiunea

de ordine publică, precum şi a agenţilor de la posturile de poliţie comunale, care prin
excelenţă execută lucrări în teren.
În dresajul de specializare al câinilor de însoţire se pune mare accent pe
dezvoltarea deprinderilor privind: prinderea unor persoane, apărarea conducătorului,
patrulare, pânde, escortare, transferare, pază unor obiecte şi persoane, scotocirea
terenului, a clădirilor şi a mijloacelor de transport.
Câinii de însoţire se folosesc la realizarea următoarelor activităţi:

235
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 236

a) apărarea agentului conducător în toate cazurile în care acesta ar putea fi

atacat, cum sunt: legitimări, controale corporale sumare, controlul bagajelor şi
vehiculelor, patrulări, etc. Dacă agentul nu este în rază vizuală a câinelui, acesta îi dă
comanda ―AICI PRINDE‖, după ce în prealabil pronunţa numele câinelui. Câinele
trebuie dresat şi antrenat astfel încât atunci când agentul este atacat să acţioneze fără
comandă;
b) patrularea pe teritoriul de competenţa se execută cu câinele de însoţire,
atât ziua cât şi noaptea. Acesta, datorită calităţilor sale dezvoltate, ajută la
descoperirea persoanelor ascunse în teren, apărând agentul de siguranţă publică de
eventualele atacuri din partea elementelor infractoare. Patrularea se face în locurile
unde s-au comis ori există date că se comit infracţiuni cu violenţă (tâlhării, violuri,
vătămări ale integrităţii corporale, furturi, scandaluri etc.); pentru menţinerea ordinii
şi liniştii publice în cartiere şi străzi marginale, la unele manifestări cultural-sportive
de amploare, unde se pot produce acte de dezordine;
c) pentru aplanarea unor scandaluri şi încăierări în locuri publice;
d) executarea de pânde pe timp de zi şi noapte în locurile unde se comit de
regulă infracţiuni, la locurile obligatorii de trecere în scopul reţinerii infractorilor ce
se sustrag urmăririi penale ori de la executarea pedepsei sau în alte locuri de interes
operativ. Câinele este deprins să asculte şi să semnaleze fără zgomot apropierea
oricărei persoane de locul unde se execută pânda;
e) pentru prinderea sau imobilizarea infractorilor periculoşi care sunt
escortaţi sau transferaţi, pentru a preveni fuga sau atacarea poliţiştilor ce formează
escorta;
f) pentru pază unei persoane, a unor obiecte, în situaţia în care poliţistul
urmăreşte un complice al acesteia, sau are de executat activităţi ce îi impun să se

236
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 237

depărteze de persoanele sau obiectul ce trebuie păzit. Câinele va fi pus în poziţia

culcat, aşezat sau în picioare, la circa 4-5 m de obiect sau de persoana care va sta în
genunchi sau culcat (în raport de împrejurare);
g) prinderea unui infractor care, la somaţia agentului de poliţie, nu se opreşte
sau a unui individ suspect care la apariţia agentului de siguranţă publică încearcă să
dispară;
h) arestarea unor infractori periculoşi;
i) efectuarea unor percheziţii domiciliare;
j) pentru scotocirea terenurilor acoperite, a pădurilor, pivniţelor,
subsolurilor, canalelor, peşterilor şi a unor încăperi;
k) pentru a semnala prin lătrat prezenţa persoanelor ascunse în interiorul
mijloacelor de transport (vagoane ale SNCFR, autovehicule etc.).

2.3. FOLOSIREA CÂINILOR DETECTORI DE SUBSTANŢE

STUPEFIANTE

La nivelul inspectoratelor judeţene de poliţie, în cadrul serviciilor arme,

explozivi, stupefiante au fost încadraţi agenţi pe funcţie de conducători câini detectori
de substanţe stupefiante.

237
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 238

Această categorie de câini de serviciu mai este folosită şi de poliţia de

frontieră la controlul trenurilor de marfă şi de persoane care întră în ţară, a
autovehiculelor, autotrenurilor de marfă româneşti ori străine ce trec graniţa, asupra
navelor maritime şi aeronavelor ce întră în porturile şi aeroporturile româneşti.
Acest control la graniţă nu este totuşi suficient, dovadă faptul că în ţară au
pătruns sau au tranzitat persoane care au avut asupra lor ori au folosit astfel de
substanţe.
În procesul activităţilor de culegere de informaţii pe care formaţiunea arme,
explozivi, stupefiante le desfăşoară pot apare date ori indicii cu privire la existenţa
substanţelor stupefiante pe teritoriul ţării noastre. Pentru identificarea locului unde se
găsesc aceste substanţe stupefiante şi descoperirea persoanelor care le deţin, se
folosesc, alături de alte metode şi mijloace specifice şi câinii special dresaţi pentru
detectarea substanţelor stupefiante.
Indiferent de modul de obţinere a datelor despre existenţa substanţelor
stupefiante, câinii pentru descoperirea lor sunt folosiţi în special la următoarele
activităţi:
a) controlul autovehiculelor (autoturisme, autocamioane, autotrenuri) ai
căror conducători sunt semnalaţi că se ocupă cu traficul de stupefiante;
b) controlul coletelor, parchetelor şi sacilor poştali din magaziile punctelor
vamale, porturilor şi aeroporturilor;
c) controlul navelor maritime întrate în porturile româneşti, a trenurilor ce
întră sau tranzitează teritoriul ţării;
d) controlul persoanelor (cetăţeni români şi străini) care se prezintă în
punctele pentru controlul trecerii frontierei şi sunt suspecţi pentru deţinerea sau
traficarea de stupefiante;

238
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 239

e) scotocirea unor terenuri pentru identificarea stupefiantelor ascunse;

f) efectuarea percheziţiilor domiciliare la locuinţele (căminele) şi
dependinţele aparţinând persoanelor suspecte că deţin substanţe stupefiante;
g) în orice situaţii când se deţin informaţii cu privire la ascunderea,
deţinerea ori traficarea de substanţe stupefiante pe teritoriul ţării.

2.4. REGULI GENERALE PRIVIND ACTIVITATEA CU CÂINII DE

SERVICIU

Întrucât câinii de serviciu sunt în dotarea organelor de poliţie pentru a spori

eficienţa muncii, se impune respectarea unor reguli în privinţa folosirii lor raţionale:
atât câinii de însoţire, cât şi cei de urmărire trebuie folosiţi cu pricepere şi
nu la întâmplare ori în locuri unde nu dau rezultate,spre exemplu dacă în activitatea de
menţinere a ordinii publice se folosesc substanţe iritant lacrimogene;
deplasarea la faţa locului trebuie făcută în cel mai scurt timp şi cu mijloace
auto adecvate;
asigurarea permanentă a unui antrenament adecvat care să menţină şi să
perfecţioneze deprinderile formate prin dresaj;
schimbarea din funcţie a agenţilor care au în primire câini de serviciu se
face numai în cazuri deosebite, deoarece aceşti câini se folosesc numai de
conducătorii lor, faţă de care se ataşează în timp, instinctual.
câinii de serviciu, la ieşirea din teren, se conduc în lesă şi cu botniţa pusă,
iar când se folosesc pentru prelucrarea urmei de miros, pentru imobilizarea sau
prinderea infractorilor li se scoate botniţa.
În funcţie de situaţia creată, câinele de serviciu poate fi folosit :

239
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 240

cu botniţă şi fără lesă, pentru: pază locului faptei, a corpurilor delicte şi

a persoanelor,cercetarea şi scotocirea terenurilor acoperite sau greu
accesibile;
fără botniţă şi în lesă, pentru: restabilirea ordinii publice, dispersarea
grupurilor turbulente, înlăturarea opunerii violente faţă de măsurile
poliţieneşti, pază persoanelor ce vor fi conduse forţat la sediul poliţiei;
fără botniţă şi fără lesă, pentru: semnalarea şi descoperirea persoanelor
ascunse, prevenirea faptelor infracţionale, a atacurilor care pun în pericol
viaţa sau integritatea corporală a poliţistului ori a altor persoane,
prinderea evadaţilor, dezertorilor, a persoanelor ce se sustrag urmăririi
penale sau executării pedepselor, prinderea suspecţilor care nu se supun
somaţiilor legale. Câinele de serviciu poate fi folosit şi ca mijloc de
imobilizare în cazurile când alte mijloace nu şi-au atins scopul urmărit,
câinele de serviciu va fi folosit după ce s-au efectuat somaţiile legale
respectiv „Încetaţi, dispersaţi-vă, vom folosi câinii de serviciu‖.

240
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 241

Tema 10
COMPETENŢELE UNITĂŢILOR DE POLIŢIE PRIVIND
ASIGURAREA RESPECTĂRII REGIMULUI MATERIALELOR ŞI
SUBSTANŢELOR SUPUSE AUTORIZĂRII

Probleme:
1. Eliberarea autorizaţiilor şi permiselor la regimul armelor şi
muniţiilor
2. Operaţiuni privind evidenţa şi eliberarea autorizaţiilor pentru
explozivi, substanţe toxice şi stupefiante

Datorită caracteristicilor tehnice şi a proprietăţilor fizico-chimice armele şi

muniţiile, materialele explozive, substanţele toxice ori stupefiante, pe lângă valorile
de întrebuinţare pot avea şi un pronunţat grad de pericol social dacă folosirea sau
administrarea se face cu încălcarea prevederilor legale.
Săvârşirea de infracţiuni sau contravenţii la acest regim poate avea un
impact nefavorabil cu urmări din cele mai grave. Spre exemplu, deţinerea ilegală,
procurarea sau confecţionarea pe căi ilegale de arme, muniţii sau alte materiale supuse
autorizării de către elemente infractoare ori cu manifestări antisociale pot duce la
comiterea altor fapte penale cu pericol social ridicat, ca de pildă : omucideri, tâlhării,
vătămări corporale, acţiuni teroriste, intoxicări în rândul oamenilor şi animalelor sau
infestarea mediului înconjurător.
241
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 242

Având în vedere importanţa respectării regimului acestor obiecte şi

materiale, au fost luate măsuri pentru realizarea unei reglementări juridice unitare care
să asigure controlul producţiei, circulaţiei sau folosirii acestora prin emiterea de acte
normative în care, pe lângă sarcinile obligatorii pentru societăţile care produc,
depozitează sau utilizează materiale din această categorie, sunt prevăzute şi atribuţii
pentru unităţile de poliţie.
Activitatea de prevenire şi descoperire a infracţiunilor şi contravenţiilor la
regimul obiectelor, materialelor, produselor substanţelor supuse autorizării prezintă
mai mute aspecte:
culegerea de date şi informaţii în scopul prevenirii săvârşirii de
infracţiuni şi contravenţii în acest domeniu;
eliberarea permiselor de armă şi a autorizaţiilor pentru explozivi,
substanţe toxice şi radioactive, retragerea şi suspendarea acestora,
ţinerea evidenţei lor, acordarea vizelor şi alte operaţiuni prevăzute de
lege, pentru aceste activităţi;
activităţi de control asupra respectării de către persoanele fizice şi
juridice a normelor legale privitoare la materialele şi substanţele
supuse regimului autorizării.
Toate aceste activităţi permit unităţilor de poliţie specializate în acest
domeniu cunoaşterea şi stăpânirea situaţiei operative din obiectivele, locurile şi
mediile de interes operativ, obţinerea de informaţii necesare identificării persoanelor
cu preocupări în procurarea ilegală de arme şi muniţii sau a altor produse supuse
regimului autorizării.

242
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 243

1. ELIBERAREA AUTORIZAŢIILOR ŞI PERMISELOR LA

REGIMUL ARMELOR ŞI MUNIŢIILOR

1.1. Cadrul legal

Cadrul legal care stabileşte categoriile de arme şi muniţii, precum şi

condiţiile în care sunt permise pe teritoriul României deţinerea, portul, folosirea şi
operaţiunile cu arme şi muniţii, este reprezentat de Legea nr. 295/2004, cu
modificările şi completările ulterioare. Condiţiile referitoare la uzul de armă rămân în
continuare reglementate de art. 47 din Legea nr. 17/1996.

1.2. Noţiuni introductive privind armele şi muniţiile

Pentru înţelegerea noţiunilor utilizate pe parcursul acestei teme, este necesar

să lămurim sensul unor termeni şi expresii, care au fost stipulate chiar în cuprinsul
legii.
1. armă – orice dispozitiv a cărui funcţionare determină aruncarea unuia
sau mai multor proiectile, substanţe explozive, aprinse sau luminoase, amestecuri
incendiare, ori împrăştierea de gaze nocive, iritante sau de neutralizare, în măsura în
care se regăseşte în una dintre categoriile prevăzute în anexă;
2. armă de foc – arma al cărei principiu de funcţionare are la bază forţa de
expansiune a gazelor provenite din detonarea unei capse ori prin explozia unei
încărcături; sunt asimilate armelor de foc şi ansamblurile, subansamblurile şi
dispozitivele care se pot constitui şi pot funcţiona ca arme de foc;
21. armă albă - acel obiect sau dispozitiv ce poate pune în pericol sănătatea

243
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 244

sau integritatea corporală a persoanelor prin lovire, tăiere, împungere, cum ar fi:
baionete, săbii, spade, florete, pumnale, cuţite, şişuri, boxuri, castete, arbalete, arcuri,
bâte, măciuci şi bastoane telescopice;
3. muniţie – ansamblu format din proiectil şi, după caz, încărcătură de
azvârlire, capsa de aprindere, precum şi celelalte elemente de asamblare care îi
asigură funcţionarea şi realizarea scopului urmărit;
4. componentele armei de foc - orice element sau piesă de schimb
destinată unei arme de foc, esenţiale pentru funcţionarea sa, cum sunt: ţeava, chiulasa,
închizătorul, mecanismele, precum şi orice dispozitiv destinat sau adaptat diminuării
sunetului cauzat prin detonarea încărcăturii;
5. uz de armă - executarea tragerii cu o armă prevăzută în prezenta lege;
6. dispozitiv destinat asomării - dispozitivele utilizate pentru imobilizarea
animalelor prin supunerea acestora la un şoc mecanic, în scopul sacrificării ulterioare;
7. operaţiuni cu arme şi muniţii - producerea, confecţionarea,
modificarea, prelucrarea, repararea, experimentarea, vânzarea, cumpărarea,
închirierea, schimbul, donaţia, importul, exportul, transportul, transferul,
transbordarea, depozitarea, casarea şi distrugerea armelor de foc şi a muniţiilor;
8. arme şi muniţii interzise – arme şi muniţii prevăzute în categoria A din
anexă, a căror procurare, deţinere, port şi folosire sunt interzise persoanelor fizice şi
juridice, cu excepţia instituţiilor publice care au competenţe în domeniul apărării,
ordinii publice şi siguranţei naţionale, a unităţilor aflate în subordonarea sau
coordonarea acestora, înfiinţate prin acte normative, precum şi a companiilor
naţionale şi societăţilor comerciale constituite prin acte normative în vederea
producerii acestui tip de armament şi muniţie.

244
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 245

9. arme şi muniţii letale – arme şi muniţii prin a căror utilizare se poate

cauza moartea ori rănirea gravă a persoanelor. Acestea pot fi deţinute sau, după caz
purtate şi folosite de persoane fizice numai în bază permisului de armă, iar de către
persoanele juridice, numai în bază autorizaţiei eliberate în condiţiile prezentei legi
(categoriile B-D din Anexă).
10. arme şi muniţii neletale – arme şi muniţii destinate pentru scop
utilitar sau pentru agrement, confecţionate astfel încât, prin utilizarea lor, să nu se
cauzeze moartea persoanelor, inclusiv armele vechi - cele produse înainte de 1877 şi
care sunt destinate păstrării în colecţii.
11. armurier - orice persoană juridică autorizată să fabrice, să
comercializeze, să închirieze, să schimbe, să repare, să modifice sau să transforme
armele de foc şi muniţiile aferente, într-un cuvânt, să desfăşoare operaţiuni cu arme şi
muniţii.
12. vânător – persoană care posedă permis de vânător cu viză
valabilă, în condiţiile legii privind fondul cinegetic şi protecţia vânatului;
13. colecţionar de arme – persoana care a dobândit, în condiţiile legii,
un atestat de colecţionar şi care deţine ori intenţionează să deţină arme în colecţie;
14. sportivi şi antrenori de tir - sportivii şi antrenorii legitimaţi la
cluburi sportive afiliate la federaţiile sportive naţionale de specialitate, şi care au
dobândit Certificat de Identitate Sportivă, eliberat de Agenţia Naţională pentru Sport.
15. permis de armă – documentul emis, în condiţiile legii, de
autoritatea competentă, prin care o persoană fizică dovedeşte dreptul său de a deţine
şi, după caz, purta şi folosi arme letale sau neletale supuse autorizării, ale căror tip,
marcă, serie şi calibru sunt înscrise în acest document, precum şi muniţia aferentă ;

245
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 246

16. cartea de identitate a armei – documentul emis Registrul

Naţional al Armelor, prin organele de poliţie competente, în care sunt prevăzute toate
datele de identificare ale armei, provenienţa acesteia şi datele de identificare ale
proprietarului.
17. paşaport european pentru arma de foc – documentul emis la
cerere, în condiţiile legii, de autoritatea competentă, care atestă dreptul titularului de a
călători pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene cu armele de foc şi
muniţia înscrise în acesta (în conformitate şi cu legislaţia internă specifică a fiecăreia).
18. certificat de deţinător - documentul emis, în condiţiile legii, de
autoritatea competentă, prin care se dovedeşte faptul că titularul acestuia a îndeplinit
procedura legală de înregistrare la această autoritate, a armelor neletale, cu excepţia
armelor neletale supuse autorizării;
19. ordin de serviciu - documentul eliberat de persoana juridică
autorizată să deţină şi să folosească arme, prin care se acordă persoanei fizice
angajate pe bază de contract de muncă, precum şi studenţilor de la instituţiile de
învăţământ superior cu profil cinegetic, dreptul de a purta şi folosi în timpul şi pentru
executarea sarcinilor de serviciu, arma şi muniţia aferentă, înscrise în acest document
.

1.3. Clasificarea armelor

Pentru lămurirea noţiunii de armă, nu este suficientă doar definirea să şi a

termenilor şi expresiilor care au fost stipulate în cuprinsul legii, ci este necesară şi

246
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 247

clasificarea acestora. În acest sens, tot legiuitorul a fost cel care a identificat
următoarele tipuri de arme, în funcţie de destinaţia acestora:
A. din punct de vedere al destinaţiei:
1. arme militare – destinate uzului militar ;
2. arme de apărare şi pază – arme de foc scurte, omologate sau
recunoscute în condiţiile prevăzute de lege, destinate să asigure apărarea vieţii,
integrităţii şi libertăţii persoanelor fizice, precum şi bunurile aparţinând persoanelor
fizice sau juridice;
3. arme de autoapărare – arme neletale scurte, special confecţionate
pentru a împrăştia gaze nocive, iritante, de neutralizare şi proiectile de cauciuc, în
scop de autoapărare ;
4. arme de tir – arme destinate practicării tirului sportiv, omologate sau
recunoscute în condiţiile prevăzute de lege;
5. arme de vânătoare – arme destinate practicării vânătorii, cu una sau mai
multe ţevi, care folosesc muniţie cu glonţ sau/şi cu alice, omologate sau recunoscute
în condiţiile prevăzute de lege;
6. arme utilitare – arme destinate să asigure desfăşurarea corespunzătoare
a unor activităţi din domeniile industrial, agricol, piscicol, medico – veterinar, al
protecţiei mediului sau protecţiei împotriva dăunătorilor, precum şi desfăşurarea de
către societăţile specializate de pază a activităţilor de pază a obiectivelor, bunurilor şi
valorilor, sau a transporturilor unor valori importante ;
7. arme de asomare – arme utilitare, folosite pentru imobilizarea
animalelor, prin supunerea acestora la un şoc mecanic, în scopul sacrificării ulterioare
;

247
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 248

8. arme cu destinaţie industrială - arme de foc utilitare, semiautomate,

destinate unui scop industrial de uz civil şi care au aparenţa unei arme de foc
automate;
9. arme cu tranchilizante – arme utilitare destinate imobilizării animalelor
prin injectarea de substanţe tranchilizante ;
10. arme de panoplie – arme de foc devenite nefuncţionale ca urmare
a transformării lor de către un armurier autorizat;
11. arme de colecţie – armele destinate a fi piese de muzeu, precum şi
armele aflate sau nu în stare de funcţionare, care constituie rarităţi sau care au valoare
istorică, artistică, ştiinţifică, documentară sau sentimentală deosebite ;
12. arme vechi – arme letale produse înainte de anul 1877 sau
reproduceri ale acestora, destinate să fie păstrate în colecţii;
13. arme de recuzită – arme special confecţionate, fabricate sau
devenite nefuncţionale ca urmare a modificării lor de către un armurier autorizat,
necesare activităţii instituţiilor specializate în domeniul artistic;
B. Din punct de vedere constructiv :
1. arme cu aer comprimat sau gaze sub presiune – arme care, pentru
aruncarea proiectilului, folosesc forţa de expansiune a aerului comprimat sau a
gazelor sub presiune aflate într-o butelie recipient;
2. arme de foc scurte: arme de foc a căror ţeavă nu depăşeşte 30 cm sau a
căror lungime totală nu depăşeşte 60 cm;
3. arme de foc lungi – arme de foc a căror lungime a ţevii sau lungime
totală depăşesc dimensiunile armelor de foc scurte;

248
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 249

4. arme de foc automate – arme de foc care, după fiecare cartuş tras se
reîncarcă automat şi care trag o serie de mai multe cartuşe, prin apăsarea continuă pe
trăgaci ;
5. arme de foc semiautomate– arme de foc care, după fiecare cartuş tras,
se reîncarcă automat şi care nu pot, prin apăsarea continuă a trăgaciului, să tragă o
serie de mai multe cartuşe ;
6. arme de foc cu repetiţie – arme de foc care, după fiecare proiectil tras,
se reîncarcă manual prin introducerea pe ţeavă a unui cartuş preluat din încărcător
prin intermediul unui mecanism;
7. arme de foc cu o singură lovitură – arme de foc fără încărcător, care
sunt încărcate înaintea fiecărei lovituri, prin introducerea manuală a cartuşului în
camera de încărcare sau în locaşul special prevăzut la întrarea în ţeavă ;
8. arme albe cu lamă – armă care îndeplineşte următoarele criterii : a)lama
este fie solidară cu mânerul, fie echipată cu un sistem care îi permite să facă corp
comun cu mânerul său ; b) are tăiş dublu pe toată lungimea să ; c) lungimea este mai
mare de 15 cm ; d) lăţimea este mai mare sau egală cu 0,4 cm ; e)are un mâner
prevăzut cu gardă.
Inspectoratul General al Poliţiei Române este autoritatea competentă care
exercită controlul privind deţinerea, portul şi folosirea armelor şi muniţiilor, precum şi
cu privire la operaţiunile cu arme şi muniţii, în condiţiile Legii nr. 295/2004,
modificată şi completată. Prin această lege a fost înfiinţată şi Agenţia Română pentru
Omologarea Armelor şi Muniţiilor, ca instituţie de specialitate a administraţiei publice
centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului.
Evidenţa posesorilor de arme letale şi neletale, a armelor deţinute de
aceştia, precum şi a documentelor prin care se acordă drept de deţinere, port şi

249
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 250

folosire se ţine la nivel local de către IPJ - urile şi D.G.P.M.B. care au eliberat
documentele respective, iar la nivel central, de către I.G.P.R. pentru armele de foc şi
muniţiile aferente.
Prin aplicaţia electronică „Registrul Naţional al Armelor‖ se gestionează
bază de date a Poliţiei Române pentru realizarea evidenţei informatice a armelor şi
muniţiilor, a deţinătorilor legali de arme, precum şi a operaţiunilor cu arme şi muniţii.
În funcţie de modul în care pot fi deţinute şi folosite armele, legea a
reglementat trei mari categorii de arme şi anume :
I. ARME ŞI MUNIŢII INTERZISE – aici sunt incluse armele din
Categoria A, cele militare, care pot fi deţinute şi folosite numai de către structurile
specializate care au competenţe în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei
naţionale.
II. ARME ŞI MUNIŢII LETALE – SUPUSE AUTORIZĂRII
Din această categorie fac parte armele care pot fi deţinute sau, după caz,
purtate şi folosite de persoanele fizice numai în bază permisului de armă, iar de către
persoanele juridice pot fi deţinute numai în bază autorizaţiei eliberate în condiţiile
prezentei legi.
Aici includem:
Armele prevăzute în Categoria B, adică:
i. arme de foc scurte, semiautomate sau cu repetiţie (pistoale sau
revolvere), precum şi muniţia corespunzătoare;
ii. arme de foc lungi semiautomate ale căror încărcătoare şi camere ale
cartuşului conţin mai mult de 3 cartuşe, precum şi muniţia
corespunzătoare ;

250
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 251

iii. arme de foc lungi, semiautomate ale căror încărcătoare şi camere ale
cartuşului nu pot ţine mai mult de trei cartuşe, la care mecanismul
încărcătorului este mobil sau pentru care nu există garanţia că nu pot fi
transformate cu ajutorul unui utilaj obişnuit într-o altă armă ale cărei
încărcător şi cameră a cartuşului pot ţine mai mult de 3 cartuşe, precum
şi muniţia corespunzătoare ;
iv. arme de foc lungi cu repetiţie şi semiautomate cu ţeavă lisă, care nu
depăşeşte 60 cm, precum şi muniţia corespunzătoare;
v. arme de foc lungi semiautomate care au aparenţa unei arme automate,
precum şi muniţia aferentă ;
vi. arme de foc scurte, cu tragere foc cu foc, cu percuţie centrală, precum şi
muniţia aferentă ;
vii. arme de foc scurte, cu tragere foc cu foc, cu percuţie pe ramă, cu o
lungime totală sub 28 de cm, precum şi muniţia aferentă ;
viii. arme de foc scurte, semiautomate sau cu repetiţie cu percuţia pe ramă,
precum şi muniţia corespunzătoare ;
ix. arme de foc scurte, cu o lovitură, cu percuţie centrală sau pe ramă,
precum şi muniţia corespunzătoare ;
x. arme de foc lungi semiautomate sau cu repetiţie, precum şi muniţia
corespunzătoare ;
xi. arme de foc lungi cu o singură lovitură cu percuţie pe ramă, precum şi
muniţia corespunzătoare .
2. Armele prevăzute în Categoria C, respectiv:
arme de foc lungi cu repetiţie, altele decât cele menţionate la categoria
B, precum şi muniţia corespunzătoare;

251
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 252

arme de foc lungi cu tragere foc cu foc prin ţeava ghintuită, cu percuţie
centrală sau laterală, precum şi muniţia corespunzătoare;
arme de foc lungi semiautomate, cu tragere foc cu foc, cu percuţie pe
ramă, de lungime totală mai mare sau egală cu 28 de cm, precum şi muniţia
corespunzătoare;
3. Armele prevăzute în Categoria D, respectiv:
arme de foc lungi cu tragere foc cu foc prin ţeava lisă, precum şi
muniţia corespunzătoare.

i. ARME ŞI MUNIŢII NELETALE

Din această categorie fac parte :
1. Armele prevăzute în Categoria E, supuse autorizării, respectiv:
arme scurte(pistol sau revolver), confecţionate special pentru a arunca
proiectile din cauciuc, precum şi muniţia corespunzătoare;
arme scurte sau lungi, cu aer comprimat, care pentru aruncarea
proiectilului folosesc forţa de expansiune a aerului comprimat sau a gazelor sub
presiune aflate într-un recipient şi care nu dezvoltă o viteză a proiectilului mai mare
de 220 metri/s, precum şi muniţia corespunzătoare.
2. Armele prevăzute în Categoria F, supuse notificării, respectiv:
arme scurte(pistol sau revolver), confecţionate special pentru a
împrăştia gaze nocive, iritante sau de neutralizare, precum şi muniţia corespunzătoare;
arme cu destinaţie industrială, precum şi muniţia corespunzătoare;
arme de asomare, precum şi muniţia corespunzătoare;
arme cu tranchilizante, precum şi muniţia corespunzătoare;
harpoane destinate pescuitului, precum şi muniţia corespunzătoare;
252
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 253

arbalete şi arcuri destinate tirului sportiv, precum şi muniţia

corespunzătoare;
pistoale de alarmă sau semnalizare, precum şi muniţia corespunzătoare;
pistoale de start folosite în competiţiile sportive, precum şi muniţia
corespunzătoare;
arme de panoplie, precum şi muniţia corespunzătoare;
arme de recuzită, precum şi muniţia corespunzătoare;
arme vechi, precum şi muniţia corespunzătoare.

1.4. Procurarea, înstrăinarea, deţinerea, portul şi folosirea armelor şi

muniţiilor de către persoanele fizice de cetăţenie română

Consideraţii generale
Persoanele fizice care îndeplinesc condiţiile cerute de prezenta lege pot
procura, deţine, purta şi folosi arme şi muniţii din categoriile B, C , D, E şi F
înscrise în Anexă.
Dreptul de procurare, respectiv de deţinere, port sau folosire a armelor din
categoria B, C, D şi E din Anexă, se dobândeşte de la data emiterii de către
autorităţile competente, a autorizaţiei de procurare a armei sau, după caz, a permisului
de armă.
Armele din Categoria F prevăzută în Anexă pot fi deţinute, purtate sau
folosite numai după ce acestea au fost înregistrate la autorităţile competente, în
condiţiile prezentei legi.
Autorizaţia de procurare a armei, permisul de armă, atestatul de colecţionar,
autorizaţia temporară de transport şi folosire a armei, certificatul de deţinător şi

253
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 254

permisul internaţional pentru arme de foc, se eliberează de către Direcţia Generală de

Poliţie a Municipiului Bucureşti, inspectoratele judeţene de poliţie în a căror rază
teritorială îşi are domiciliul solicitantul, precum şi de către Inspectoratul General al
Poliţiei Române.
Titularul autorizaţiei de procurare a armelor sau, după caz, al permisului de
armă este obligat să anunţe organul de poliţie competent teritorial, în termen de 10
zile de la data când s-a ivit unul dintre următoarele evenimente:
a) au intervenit orice fel de schimbări care necesită modificarea unor
menţiuni corespunzătoare din conţinutul documentului;
b) au fost folosite în întregime spaţiile destinate vizelor şi menţiunilor din
permisul de armă.
Procurarea şi înstrăinarea armelor letale, precum şi a muniţiei aferente
Categorii de persoane care pot procura arme
Cetăţenii români pot fi autorizaţi, la cerere, să procure arme letale, după
cum urmează:
a) arme de apărare şi pază:
demnitarii, magistraţii, diplomaţii, militarii şi poliţiştii, pe perioada
cât sunt în activitate şi după pensionare, trecerea în rezervă sau
retragere, cu excepţia situaţiei în care aceştia au pierdut calitatea din
motive întemeiate, imputabile lor;
persoanele prevăzute de lege care îndeplinesc o funcţie ce implică
exerciţiul autorităţii publice, pe perioada în care au această calitate, cu
excepţia personalului de pază din cadrul societăţilor specializate de
pază;

254
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 255

persoanele incluse în programe de protecţie a martorilor, pe perioada

în care au această calitate;
b) arme de vânătoare: vânătorii şi colecţionarii de arme;
c) arme de tir: sportivii şi antrenorii de tir, vânătorii, precum şi colecţionarii
de arme. Vânătorii pot procura numai arme de tir lungi.
d) arme de colecţie letale, aflate în stare de funcţionare: pot fi procurate
numai de către colecţionarii de arme.
Condiţii de acordare a autorizaţiei de procurare a armelor letale
Autorizaţia de procurare a armelor letale, se acordă persoanelor fizice de
cetăţenie română, dacă îndeplinesc următoarele condiţii prevăzute de art. 15 din
lege:
a. au împlinit vârsta de 18 de ani;
b. argumentează necesitatea procurării armelor, în funcţie de destinaţia
acestora, prin documente justificative;
c. nu au fost condamnaţi, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la
o pedeapsă privativă de libertate mai mare de 1 an, pentru infracţiuni comise cu
intenţie;
d. nu sunt învinuiţi sau inculpaţi în cauze penale pentru fapte săvârşite cu
intenţie, pentru care legea prevede o pedeapsă al cărei maxim special este mai mare
de 1 an ;
e. sunt apţi din punct de vedere psihologic şi medical şi nu suferă de alte
afecţiuni stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii, care ar putea pune în pericol
propria viaţă sau a altora, dacă ar deţine sau ar folosi arme şi muniţii;

255
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 256

f. nu prezintă pericol pentru ordinea publică, siguranţa naţională, viaţa şi

integritatea corporală a persoanelor, conform datelor şi informaţiilor existente la
organele competente;
g. au absolvit un curs de instruire teoretică şi practică organizat de o
persoană juridică autorizată pentru această activitate, în condiţiile prevăzute în norme
metodologice;
h. nu au săvârşit vreuna dintre contravenţiile pentru care legea prevede
revocarea dreptului de procurare, deţinere sau, după caz, port şi folosire a armelor;
i. nu au pierdut anterior arme letale procurate în condiţiile prezentei legi.
Procedura de obţinere a autorizaţiei de procurare a armei letale
 depunerea cererii de eliberare a autorizaţiei – se face de către solicitant la
Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti sau inspectoratul judeţean de
poliţie în a căror rază teritorială îşi are domiciliul şi se soluţionează în termen de 45 de
zile de la data primirii acesteia.
 verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege – se va efectua de
către unitatea de poliţie pe rază căruia are domiciliul sau reşedinţa persoana care
solicită eliberarea autorizaţiei şi constă în verificări la locul de muncă, la locul de
domiciliu (reşedinţă), în evidenţele poliţiei, în evidenţele instituţiilor administraţiei
publice, în evidenţele publice comunitare, în cercul de cunoscuţi etc., verificări care se
vor concretiza într-un raport ce va fi înaintat unităţii competente să elibereze
autorizaţia de procurare a armei.
 soluţionarea cererii prin eliberarea autorizaţiei sau prin refuzul eliberării
acesteia. Dacă autoritatea competentă cu soluţionarea cererii constată că nu sunt
îndeplinite condiţiile, solicitantului i se refuză autorizarea de procurare a armei şi i se
comunică în scris, în termen de 45 de zile soluţia adoptată, precum şi motivele care au

256
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 257

stat la bază acesteia. Soluţia este supusă controlului judecătoresc potrivit Legii
contenciosului administrativ şi poate fi atacată în termen de 15 zile de la data la care a
fost adusă la cunoştinţa solicitantului.
Autorizaţia de procurare a armelor letale se eliberează cu o valabilitate
de 90 de zile, care poate fi prelungită de către autoritatea care a emis-o, pentru motive
temeinice, pentru o nouă perioadă de până la 90 de zile.
Dacă titularul autorizaţiei de procurare a armelor nu a procurat armele la
sfârşitul celor două perioade de câte 90 de zile, poate solicita, în scris, acordarea unei
noi autorizaţii de procurare a armelor, fără a mai fi necesar să facă dovada îndeplinirii
condiţiilor prevăzute de lege.
Titularul autorizaţiei de procurare a armelor poate procura, în termenul de
valabilitate a acesteia, tipul de armă şi cantitatea înscrise în document, de la orice
armurier autorizat să comercializeze în România arme letale, precum şi de la orice
persoană din străinătate autorizată care comercializează în condiţiile legii din ţara în
care se află, arme din această categorie.
Procurarea armelor se poate realiza prin cumpărare, donaţie, moştenire,
închiriere sau comodat, după caz, de la altă persoană fizică sau juridică, numai prin
intermediul unui armurier autorizat.
În cazul în care titularul autorizaţiei de procurare a armei îşi schimbă
domiciliul sau reşedinţa, este obligat ca, în termen de 5 zile de la data schimbării, să
anunţe despre aceasta atât unitatea de poliţie care i-a eliberat autorizaţia, cât şi pe cea
în a cărui rază de competenţă teritorială se află noul domiciliu sau, după caz, noua
reşedinţă.

257
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 258

Dreptul de procurare a armelor se pierde, iar autorizaţia de procurare a

armelor se retrage de către organul care a eliberat-o, dacă titularul nu mai îndeplineşte
condiţiile prevăzute în art.15, al.(1), lit. c – f şi h.
Deţinerea, portul şi utilizarea armelor letale şi a muniţiei aferente, de către persoanele

fizice
Persoana care a procurat, în condiţiile legii, arme letale, are obligaţia ca, în
termen de 10 zile de la data achiziţionării, să se prezinte la unitatea de poliţie care i-a
eliberat autorizaţia de procurare a armei, în vederea solicitării acordării permisului de
armă sau, după caz, pentru înscrierea armei în permisul de armă al cărui titular este
deţinătorul.
Titularul autorizaţiei de procurare a armei care îşi schimbă domiciliul sau
reşedinţa, are obligaţia ca, în termen de 5 zile, să se prezinte la unitatea de poliţie în a
cărui rază de competenţă teritorială şi-a schimbat domiciliul sau, după caz, reşedinţa.
În cazul în care arma a fost procurată din străinătate, termenul de 10 zile curge
de la data introducerii acesteia în România, certificată prin documentele vamale.
Dreptul de a purta şi folosi arme se poate acorda solicitantului după cum
urmează:
a) pentru 2 arme de apărare şi pază de dimensiuni diferite ale ţevii;
b) pentru armele de vânătoare - cel mult două de acelaşi calibru;
c) pentru cel mult 2 arme de tir scurte şi 2 arme de tir lungi.
Permisele de armă se vizează o dată la 5 ani de către unitatea de poliţie
competentă teritorial, în perioada stabilită de către Inspectoratul General al Poliţiei
Române.
Titularii permiselor de arme sunt obligaţi să se prezinte în locurile stabilite de
către inspectoratele judeţene de poliţie şi de Direcţia Generală de Poliţie a

258
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 259

Municipiului Bucureşti, sau, după caz, de Inspectoratul General al Poliţiei Române,

cu armele înscrise în permise, precum şi cu documentele stabilite în norme
metodologice.
Permisul de armă se vizează dacă se constată de către autoritatea competentă
faptul că titularul îndeplineşte în continuare condiţiile prevăzute la art. 15 din lege, iar
armele au efectuată inspecţia tehnică periodică.

Regimul dreptului de deţinere a armelor letale

Orice persoană fizică sau juridică, care îndeplineşte condiţiile prevăzute de
lege, are dreptul să deţină la domiciliul, reşedinţa sau sediul său arme şi muniţii.
Persoanele fizice şi juridice care au dreptul să deţină, să poarte, să folosească, să
comercializeze sau, după caz, să repare arme sunt obligate să asigure securitatea
acestora. Armele deţinute la domiciliul, la reşedinţa sau la sediul persoanei fizice sau
juridice în bază documentelor legale prevăzute de lege pot fi folosite în caz de
legitimă apărare sau stare de necesitate, numai în aceste locuri.
Principalele obligaţii ale deţinătorilor de arme letale sunt următoarele :
1. să anunţe de îndată, dar nu mai târziu de 24 ore, cea mai apropiată unitate
de poliţie despre dispariţia, pierderea sau furtul acestor arme ;
2. să nu înstrăineze autorizaţia de procurare a armei, certificatul de
deţinător, permisul de armă sau permisul internaţional pentru arme, cu excepţia
situaţiei în care documentul este depus la unitatea de poliţie competentă ;
3. să anunţe de îndată cea mai apropiată unitate de poliţie, dacă are
cunoştinţă despre existenţa unei arme militare, a unei arme letale, neletale sau a
muniţiilor deţinute ilegal, pierdute sau abandonate ;

259
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 260

4. persoana care găseşte o armă militară, o armă letală, neletală sau muniţii
este obligată să le predea, de îndată ce este posibil, dar nu mai târziu de 24 de ore, la
cea mai apropiată unitate de poliţie ;
5. rudele sau persoanele care locuiesc împreună cu o persoană ce deţine în
mod legal arme sau muniţii, au obligaţia ca, în cazul în care deţinătorul decedează sau
este declarat dispărut, să depună armele şi muniţiile respective la cel mai apropiat
armurier, în termen de 15 zile de la data decesului sau, după caz, a rămânerii
definitive a hotărârii judecătoreşti de declarare a dispariţiei;
6. să păstreze armele letale înscrise în permisul de armă, asigurate astfel
încât să nu permită accesul la ele al persoanelor neautorizate;
7. să scoată armele deţinute în condiţiile legii, din incinta domiciliului,
reşedinţei sau proprietăţii, numai după autorizarea dată de către unitatea de poliţie
competentă teritorial, la cerere, în următoarele situaţii:
a) cu ocazia depunerii armelor la un armurier;
b) cu ocazia schimbării locului unde sunt păstrate armele;
Pentru prezentarea armelor la unitatea competentă, în vederea vizării
permisului de armă, nu este necesară autorizarea.
În autorizaţie se menţionează perioada în care armele urmează să fie
transportate în afara domiciliului sau reşedinţei, motivul, traseul utilizat, destinaţia şi
condiţiile în care trebuie asigurată arma în timpul transportului.
Încetarea şi suspendarea dreptului de deţinere a armelor letale
Dreptul de deţinere a armelor letale încetează, conform art. 30 alin. 1 din
lege, dacă titularul se află în una din următoarele situaţii:
a. nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 15 lit. b), c), f), h);

260
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 261

b. nu se prezintă, fără motive întemeiate, la viza permisului de armă, în

interval de 1 an de la îndeplinirea termenului legal;
c. a decedat sau a fost declarat dispărut prin hotărâre judecătorească rămasă
definitivă;
d. a săvârşit două contravenţii prevăzute de prezenta lege sau o contravenţie
pentru care legea prevede încetarea dreptului de deţinere a armelor ori o infracţiune la
regimul armelor şi muniţiilor;
e. renunţă să mai deţină armele înscrise în permis;
f. se constată faptul că a folosit armele deţinute fără îndeplinirea condiţiilor
prevăzute de lege, adică fără autorizarea obţinută, la cerere, de a folosi arma într-un
poligon special amenajat şi autorizat, respectiv, în cazul colecţionarilor, în alt loc
decât cel în care se afla colecţia;
g. titularul pleacă definitiv din România sau pierde cetăţenia română;
h. titularul nu mai are calitatea care a acordat dreptul de deţinere,sau, după
caz, de port sau folosire a armei;
i. titularul a pierdut armele sau acestea i-au fost sustrase în împrejurări
imputabile.
Dreptul de deţinere a armelor se suspendă, conform art. 30 alin. 2 din lege,
dacă:
titularul este învinuit sau inculpat într-o cauză penală pentru fapte
săvârşite cu intenţie, pentru care legea prevede o pedeapsă al cărei maxim special este
mai mare de 1 an ;
titularul nu mai îndeplineşte condiţia de a fi apt din punct de vedere
psihologic şi medical şi de a nu suferi de alte afecţiuni stabilite prin ordin al

261
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 262

ministrului sănătăţii, care ar putea pune în pericol propria viaţă sau a altora, dacă ar
deţine sau ar folosi arme şi muniţii;
titularul a săvârşit una sau mai multe contravenţii pentru care legea
prevede sancţiunea contravenţională complementară a suspendării dreptului de
deţinere a armelor.
În cazul în care persoana se află în una dintre situaţiile prevăzute la lit. b) şi
e), încetează dreptul de deţinere numai asupra acelor arme cu privire la care nu mai
sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru deţinere, făcându-se menţiunile
corespunzătoare în acest sens în permisul de armă. În celelalte situaţii, unitatea de
poliţie competentă retrage permisul de armă, iar titularul este obligat să facă dovada
că a depus arma la un armurier autorizat, cu excepţia acelor situaţii în care este
ridicată de către poliţişti.
Constatarea situaţiilor prevăzute la art. 30 se face de către unităţile de poliţie
competente, care iau măsura suspendării sau, după caz, anulării permisului de armă
ori a menţiunilor din permis referitoare la armele cu privire la care încetează dreptul
de deţinere. Ea este supusă controlului judecătoresc potrivit Legii contenciosului
administrativ şi poate fi atacată în termen de 15 zile de la data la care a fost adusă la
cunoştinţa solicitantului.
Deţinătorul armelor este obligat ca, în termen de 10 zile de la data la care i-a
fost adusă la cunoştinţă măsura suspendării sau, după caz, anulării permisului de armă
ori a menţiunilor din permis referitoare la armele cu privire la care încetează dreptul
de deţinere, să depună armele la un armurier autorizat în vederea înstrăinării, cu
excepţia situaţiilor în care acestea sunt ridicate de organul de poliţie competent.

Regimul dreptului de port şi folosire a armelor letale

262
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 263

1. Titularul dreptului de a purta şi folosi arme de această natură, are

obligaţia de a păstra arma înscrisă în permisul de armă asigurată astfel încât să nu
permită accesul persoanelor neautorizate la aceasta.
2. Păstrarea armei la domiciliul sau reşedinţa deţinătorului, se face în locuri
special destinate, omologate în condiţiile prevăzute în norme metodologice.
3. Arma poate fi purtată numai de către titularul permisului cu îndeplinirea
cumulativă a următoarelor condiţii:
a) arma trebuie să fie asigurată şi să nu fie armată;
b) arma să aibă efectuată inspecţia tehnică periodică şi să nu prezinte
defecţiuni, cu excepţia situaţiei în care arma este transportată la
armurier;
c) arma trebuie să stea în permanenţă introdusă în toc, cu excepţia
situaţiilor în care este autorizat, potrivit legii, să o utilizeze;
d) arma să se afle în permanenţă numai asupra să şi să nu fie înmânată
sub nici o formă altor persoane, cu excepţia armurierilor, poliţiştilor
competenţi, precum şi personalului abilitat prin lege să păstreze şi să
asigure securitatea temporară a armelor, la întrarea în instituţiile
publice, în mijloacele de transport naval sau aerian, precum şi în alte
locuri unde portul armei este interzis prin lege;
e) deţinătorul să nu se afle sub influenţa băuturilor alcoolice, produselor
sau substanţelor stupefiante, a medicamentelor cu efecte similare
acestora, ori în stare avansată de oboseală sau să nu sufere de
afecţiuni temporare de natură să genereze o stare de pericol în
condiţiile în care poartă arma asupra sa.

263
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 264

4. Titularii dreptului de a purta şi folosi armele de apărare şi pază pot face

uz de armă numai în poligoanele autorizate în condiţiile prezentei legi sau în caz de
legitimă apărare ori stare de necesitate. Folosirea armelor de apărare şi pază în
poligoanele autorizate se poate face numai în condiţiile stabilite prin regulamentele de
ordine interioară ale acestora
5. Se poate face uz de armă în caz de legitimă apărare sau stare de
necesitate, în condiţiile legale, studiate în cadrul temei „Drepturile şi obligaţiile de
serviciu ale poliţiştilor‖.
6. Persoana care a făcut uz de armă în condiţiile prevăzute de lege, este
obligată să acţioneze imediat pentru a se acorda primul ajutor şi asistenţă medicală
persoanelor rănite. De asemenea, este obligată să anunţe de îndată cea mai apropiată
unitate de poliţie după ce a executat foc cu arma asupra unei persoane, indiferent dacă
au rezultat sau nu victime. Unitatea de poliţie sesizată are obligaţia să efectueze
cercetarea la faţa locului şi a circumstanţelor în care s-a produs evenimentul. Arma
care a fost folosită pentru executarea focului se ridică de către poliţiştii abilitaţi până
la definitivarea cazului.

Dreptul de a purta şi folosi armele de vânătoare

Condiţii necesare pentru acordarea acestui drept:
- să fie membru al unor asociaţii de vânători sportivi legal constituite;
- să fi susţinut examenul pentru obţinerea calităţii de vânător;
- să deţină permis de vânătoare cu viză valabilă.
Obligaţii pentru titularul dreptului de a purta şi folosi aceste arme:
- să păstreze armele înscrise în permisul de armă în condiţiile prevăzute de
lege

264
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 265

- să ţină armele în toc, neîncărcate cu muniţie, la transportul armelor de

vânătoare, de la domiciliul sau reşedinţa acestuia la locul unde urmează să se
desfăşoare vânătoarea potrivit legii;
- arma să se afle în permanenţă numai asupra persoanei care o deţine în
mod legal şi să nu fie înmânată sub nici o formă altor persoane;
- la locul destinat vânătorii, arma poate fi încărcată, cu condiţia ca, după
încărcare, să fie asigurată şi ţinută la spate, cu ţeava îndreptată în sus;
- să facă uz de armă numai asupra vânatului pentru care a fost autorizat în
condiţiile legii privind fondul cinegetic şi a protecţiei vânatului, precum şi pentru
antrenament, în poligoanele autorizate în condiţiile legii.
- să o împrumute numai unei persoane care este titular al dreptului de a
purta şi folosi o armă de vânătoare de acelaşi calibru, în vederea utilizării acesteia la
vânătoare.
Se interzice lăsarea armei în gaj sau în alte forme de garanţie.
Dreptul de a purta şi folosi armele de tir
Condiţii necesare pentru acordarea acestui drept:
- să fie sportivi şi antrenori de tir;
- să fie înscrişi la un club sportiv recunoscut de Federaţia Română de Tir
Sportiv sau Federaţia Română de Schi sau Biatlon.

Obligaţii pentru titularul dreptului de a purta şi folosi aceste arme:

- să păstreze armele înscrise în permisul de armă în condiţiile prevăzute de
lege

265
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 266

- să ţină armele în toc, neîncărcate cu muniţie, la transportul armelor de tir,

de la domiciliul sau reşedinţa acestuia la locul unde urmează să se desfăşoare
concursul de tir, potrivit legii;
- portul şi utilizarea armelor de tir în incinta locurilor de antrenament, se
face în condiţiile stabilite prin regulamentele de ordine interioară.
Procurarea şi deţinerea muniţiei aferente armelor letale
Titularii dreptului de a purta şi folosi armele letale pot procura de la
armurierii autorizaţi muniţia aferentă armelor înscrise în permisul de armă.
Cantitatea de muniţie care poate fi deţinută se înscrie în permisul de armă de
către unitatea de poliţie care eliberează acest document, după cum urmează:
a) pentru armele de apărare şi pază, un număr de cel mult 50 de cartuşe cu
glonţ şi 50 de cartuşe fără proiectil pentru câte o singură armă de acelaşi calibru ;
b) pentru armele de vânătoare, un număr de cel mult 300 de cartuşe pentru
câte o singură armă de fiecare calibru pentru care are dreptul de port şi folosire;
c) pentru armele de tir, un număr de cel mult 500 de cartuşe pentru fiecare
armă la care au dreptul de port şi folosire.
Persoanele care deţin arme de apărare şi pază, pot purta asupra lor, în afara
domiciliului sau reşedinţei unde este depozitată muniţia, cel mult 12 cartuşe.
Interdicţii pe care trebuie să le respecte titularii:
1. să nu înstrăineze muniţia procurată în condiţiile legii, cu excepţia
cazurilor în care aceasta este depusă la armurier sau la unităţile de poliţie competente.
2. să nu deţină o cantitate mai mare de muniţie decât cea pentru care a fost
autorizată ;

266
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 267

3. să nu comercializeze sau să înstrăineze sub altă formă, precum şi deţină

ori utilizeze muniţie expirată sau degradată care, prin păstrare sau folosire, ar putea
pune în pericol viaţa sau integritatea corporală a persoanelor.

1.5. Suspendarea, revocarea şi anularea dreptului de port şi folosire a

armelor letale şi a muniţiilor

Suspendarea dreptului de port şi folosire a armelor letale se dispune de

către unitatea competentă care a acordat acest drept, în următoarele situaţii:
a) titularul dreptului este învinuit sau inculpat într-o cauză penală pentru
săvârşirea unei infracţiuni cu intenţie, pentru care legea prevede o pedeapsă al cărei
maxim special este mai mare de 1 an ;
b) titularul dreptului suferă de o incapacitate psihică sau fizică sau de o
afecţiune temporară de natură să pună în pericol propria viaţă sau a altora;
c) a săvârşit una sau mai multe contravenţii pentru care legea prevede
măsura complementară a suspendării dreptului de port sau folosire a armelor.
Suspendarea dreptului de port şi folosire a armelor letale se dispune pentru
întreaga perioadă în care persoana se află în oricare dintre aceste situaţii.
Pe perioada suspendării dreptului de port şi folosire a armelor letale,
permisul de armă se retrage de către unitatea de poliţie care a dispus măsura, iar
armele şi întreaga cantitate de muniţie se depun, de îndată, la un armurier autorizat, cu
excepţia celor ridicate de către reprezentanţii unităţii de poliţie.
Suspendarea încetează de la data la care titularul dreptului de port şi
folosire a armelor nu se mai află într-una din situaţiile care au determinat
suspendarea, iar permisul de armă, armele şi muniţia se restituie acestuia.

267
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 268

Revocarea dreptului de port şi folosire a armelor se dispune de către

unitatea competentă care a acordat acest drept, atunci când titularul dreptului se află
într-una dintre următoarele situaţii:
a) renunţă să mai deţină armele înscrise în permisul de armă;
b) nu mai are calitatea care a condiţionat acordarea dreptului ;
c) nu mai îndeplineşte vreuna dintre condiţiile prevăzute de lege în art. 15,
al.1, lit. b), c) şi f);
d) pleacă definitiv din ţară;
e) pierde cetăţenia română;
f) a pierdut armele înscrise în permisul de armă sau acestea i-au fost
sustrase în împrejurări imputabile titularului;
g) nu se prezintă, fără motive întemeiate, la viza permisului de armă în
perioada stabilită în condiţiile prezentei legi;
h) a decedat sau a fost declarat dispărut prin hotărâre judecătorească rămasă
definitivă;
i) a săvârşit una sau mai multe contravenţii pentru care legea prevede
revocarea dreptului de deţinere sau, după caz, de port şi folosire a
armelor.
Anularea dreptului de deţinere sau, după caz, de port şi folosire a
armelor se dispune de către organul competent care a acordat acest drept, în
următoarele situaţii:
a) se constată că la data acordării permisului de armă, titularul nu îndeplinea
condiţiile prevăzute de lege pentru port şi folosire a armelor;
b) persoanei i s-a acordat dreptul de port şi folosire a armelor pe bază unor
documente sau informaţii false.

268
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 269

Măsura revocării dreptului de deţinere şi anularea dreptului de port şi

folosire a armelor se comunică, în scris, titularului dreptului sau succesorilor acestuia.
În termen de 10 zile de la data luării la cunoştinţă cu privire la măsura
revocării sau anulării dreptului de deţinere sau, după caz, de port şi folosire a armelor,
titularul este obligat să depună permisul de armă la unitatea de poliţie competentă şi
să facă dovada faptului că a depus arma şi întreaga cantitate de muniţie deţinută la un
armurier autorizat, cu excepţia celor care sunt supuse confiscării şi se ridică de către
poliţişti.
Măsura revocării dreptului de deţinere şi anularea autorizaţiei precum şi
suspendarea dreptului de deţinere şi suspendarea autorizaţiei de deţinere sau, după
caz, de port şi folosire a armelor este supusă controlului judecătoresc potrivit Legii
contenciosului administrativ şi poate fi atacată în termen de 15 zile de la data la care a
fost adusă la cunoştinţa solicitantului.

1.6. Regimul călătoriilor în străinătate cu armele letale şi muniţiile

deţinute de către cetăţenii români

Persoana care deţine, în condiţiile legii, arme letale, şi care doreşte să

călătorească în străinătate cu acestea, poate cere unităţii de poliţie care i-a acordat
permisul de armă, eliberarea unei autorizaţii în bază căreia reprezentanţii
poliţiei de frontieră permit ieşirea de pe teritoriul României cu armele şi muniţia
înscrise în autorizaţie, făcând menţiune despre acestea în documentul de călătorie al
titularului.
Armele de apărare şi pază pot fi scoase de pe teritoriul României numai de
către persoanele care îndeplinesc o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii publice, pe

269
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 270

timpul exercitării atribuţiunilor de serviciu. Aceste arme şi muniţia aferentă sunt

înscrise de către reprezentanţii poliţiei de frontieră în paşaportul de serviciu al
titularului, pe bază unei adeverinţe eliberate de instituţia unde acesta este angajat.
Paşaportul european pentru arme de foc
Acest document conferă titularului dreptul de a circula pe teritoriul statelor
membre ale Uniunii Europene împreună cu armele şi muniţia înscrise în el, în măsura
în care deţinerea acestora este permisă în statul în care urmează să călătorească .
Condiţii de eliberare a acestui document:
- solicitantul este titularul unui permis de armă pentru armele care urmează a
fi înscrise în paşaportul european pentru arme de foc;
- prezintă motivele pentru care doreşte să călătorească pe teritoriul statelor
membre cu respectivele arme.
Paşaportul european pentru arme de foc se acordă cu o valabilitate de 5 ani,
care poate fi prelungită cu încă 5 ani.

1.7. Furtul, pierderea, distrugerea sau deteriorarea permisului de

armă, precum şi a documentului de călătorie în care sunt înscrise
arme letale

Furtul permiselor de armă se declară în termen de 48 de ore de la constatare,

la unitatea de poliţie în a cărei rază de competenţă teritorială a fost constatat, iar
pierderea, distrugerea sau deteriorarea se declară la unitatea de poliţie care le-a
eliberat.
În cazul declarării furtului, pierderii sau distrugerii, în străinătate, a
documentului de călătorie în care sunt înscrise armele şi muniţiile cu care titularul a

270
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 271

ieşit de pe teritoriul României, acesta trebuie să se prezinte cu armele înscrise în

document la misiunea diplomatică sau oficiul consular al României din statul unde s-a
produs evenimentul care, după ce verifică la Inspectoratul General al Poliţiei Române
situaţia legală a acestor arme, eliberează titularului o adeverinţă în care se înscriu
datele de identitate ale acestuia, precum şi marca, tipul şi seriile armelor. Adeverinţa
conferă titularului numai dreptul de a introduce pe teritoriul României armele înscrise
în aceasta şi se reţine de către organele poliţiei de frontieră, la intrarea în ţară.

1.8. Condiţii cu privire la procurarea, înstrăinarea, deţinerea, portul şi

folosirea armelor letale, scoaterea /introducerea din/în România a
acestor arme, precum şi a muniţiei aferente, de către persoanele
fizice străine.

Străinii care au reşedinţa sau domiciliul în România pot fi autorizaţi să

procure numai arme de vânătoare, de tir sau de colecţie. În sensul prezentei legi, sunt
consideraţi că au reşedinţa sau domiciliul în România străinii titulari ai unui permis de
şedere temporară sau, după caz, permanentă, acordat în condiţiile legii privind
regimul străinilor în România, precum şi străinii care au dobândit o formă de protecţie
în România în condiţiile legii privind statutul şi regimul refugiaţilor.
Străinii cu reşedinţa sau domiciliul în România, cei cu viză de scurtă şedere
şi cei exceptaţi de la aceasta pot fi autorizaţi să procure din România în vederea
scoaterii din ţară numai arme de vânătoare ,de tir sau colecţie. Ei pot să scoată personal
din ţară doar o singură armă, pentru două sau mai multe urmând să se adreseze unui
armurier autorizat.
Autorizaţia de procurare a armelor de vânătoare, de tir sau de colecţie, se

271
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 272

acordă dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

- solicitantul are 18 ani împliniţi;
- face dovada intrării şi şederii legale în România;
- îndeplineşte condiţiile prevăzute în art. 15 al.(1) lit. c), d) şi f) din lege;
- face dovada, prin documente certificate sau eliberate de reprezentanţa
diplomatică sau oficiul consular al statului în care urmează să transporte arma, că
îndeplineşte condiţiile prevăzute de legislaţia acelui stat, pentru deţinerea armelor
pentru care solicită autorizaţia de procurare.
În termen de 3 zile de la procurarea armei, străinii trebuie să se prezinte la
Inspectoratul General al Poliţiei Române, care procedează la sigilarea armei şi
eliberarea autorizaţiei de scoatere a armei de pe teritoriul României.
Străinii care vin în România pentru a participa la concursuri de tir oficiale
sau pentru a practica vânătoarea pot fi autorizaţi să deţină, să poarte şi să folosească
arme de vânătoare sau de tir, dacă acestea şi muniţia aferentă sunt înscrise în
documentele de trecere a frontierei. Avizul de introducere a acestor arme în ţară se
poate acorda străinilor de către Inspectoratul General al Poliţiei, în următoarele
condiţii:
- fac dovada deţinerii legale a armelor în statul de unde provin;
- arma este omologată;
- pentru armele de vânătoare, prezintă o invitaţie nominală de la o asociaţie
de vânătoare legal constituită în România, din care rezultă că este invitat la o
vânătoare organizată. Este de asemenea valabilă şi invitaţia unui colecţionar de arme
român.
- în cazul armelor de tir, să facă dovada că vor participa la un concurs de tir
organizat de o asociaţie sau un club de tir legal recunoscute. Este de asemenea

272
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 273

valabilă şi invitaţia unui colecţionar de arme român.

Însoţitorii delegaţiilor străine ale şefilor de stat sau de guvern, ai altor
demnitari străini care beneficiază de protecţie, precum şi militarii străini pot
introduce, purta şi folosi, pe teritoriul României , arme de apărare şi pază, în condiţii
de reciprocitate sau în cele stabilite prin acorduri bilaterale. În aceste situaţii trebuie să
existe o notificare oficială primită prin Ministerul Afacerilor Externe sau Ministerul
Apărării Naţionale ori M.A.I.
Membrii personalului misiunilor diplomatice, ai oficiilor consulare şi ai
reprezentanţelor organizaţiilor internaţionale acreditate în România pot purta şi folosi
arme de apărare şi pază, fără permis de armă, pe bază de reciprocitate sau în condiţiile
stabilite prin acorduri bilaterale.

1.9. Condiţii cu privire la procurarea, înstrăinarea, deţinerea, portul şi

folosirea armelor neletale de către persoanele fizice

Cetăţenii români şi străinii cu şedere legală în România , care au împlinit 18

ani, pot să procure arme neletale şi muniţia aferentă de la orice armurier autorizat ,
astfel:
- după obţinerea autorizaţiei de procurare, pentru armele prevăzute la
categoria E din Anexă;
- după notificarea prealabilă a instituţiilor competente,prevăzute la art.12
al.(1) din Legea 295/2004, pentru armele prevăzute la categoria F.
Autorizaţia de procurare a armelor neletale se acordă persoanelor de mai sus
dacă îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiţii:
- nu au fost condamnate prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă

273
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 274

pentru săvârşirea cu intenţie a uneia dintre infracţiunile prevăzute de Legea 295/2004

sau la o pedeapsă privativă de libertate mai mare de 2 ani pentru infracţiuni comise cu
intenţie;
- nu sunt învinuite sau inculpate în cauze penale pentru fapte săvârşite cu
intenţie, pentru care legea prevede o pedeapsă al cărei maxim special este mai mare de
2 ani sau pentru fapte incriminate ca infracţiuni prevăzute în Legea 295/2004;
- sunt apte psihologic şi medical;
- în ultimii 5 ani nu le-a fost revocat sau anulat dreptul de port şi folosire a
armelor supuse autorizării pe motivul neprezentării în termen de 1 an la vizarea
periodică sau pe motivul obţinerii acestui drept pe bază unor documente sau informaţii
false.
Termenul de soluţionare a cererii de eliberare a autorizaţiei de procurare
este de 30 de zile de la data înregistrării acesteia.
Dacă titularul nu mai îndeplineşte condiţiile precizate anterior,dreptul de
procurare se pierde, iar autorizaţia de procurare a armei se retrage de instituţia care a
eliberat-o.
Pentru armele neletale prevăzute la categoria F, poziţia 26 din anexă – adică
arme scurte(pistol sau revolver) confecţionate special pentru a împrăştia gaze nocive,
iritante sau de neutralizare, precum şi muniţia aferentă – pot notifica în prealabil
unitatea de poliţie competentă doar persoanele care îndeplinesc prima dintre condiţiile
enumerate anterior.
Drepturile şi obligaţiile posesorilor de arme neletale supuse autorizării
Dispoziţiile referitoare la acordarea permisului de armă, la înscrierea armei
în permisul de armă, la drepturile şi obligaţiile solicitantului armei letale prevăzute în

274
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 275

art.24 al.(1) şi (2), art.25 al.(1), art.28 şi art.51 din Legea 295/2004 se aplică şi în
privinţa armelor neletale supuse autorizării.
În cazul armelor prevăzute la categoria E,poziţia 25 din anexă, destinate
pentru colecţie, se poate acorda numai un drept de deţinere.
Încetarea şi suspendarea dreptului de deţinere a armelor neletale
Dreptul de deţinere a armelor neletale supuse autorizării se pierde dacă
titularul se află în una dintre următoarele situaţii:
a. nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 58 alin. (2) lit. a);
b. nu se prezintă, fără motive întemeiate, la viza permisului de armă, în
interval de un an de la împlinirea termenului prevăzut la art. 27 alin. (1);
c. a decedat sau a fost declarat dispărut prin hotărâre judecătorească rămasă
definitivă;
d. a săvârşit două contravenţii prevăzute de prezenta lege sau a săvârşit o
infracţiune la regimul armelor şi al muniţiilor;
e. renunţă să mai deţină armele înscrise în permis;
f. se constată faptul că titularul a folosit armele deţinute, fără îndeplinirea
condiţiilor prevăzute la art. 29 alin. (1) şi (4);
g. pleacă definitiv din România sau pierde cetăţenia română;
h. titularul a pierdut armele sau acestea i-au fost sustrase în împrejurări
imputabile acestuia.
Dreptul de deţinere a armelor neletale supuse autorizării se suspendă în
următoarele situaţii:
a) titularul nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 58 alin. (2) lit. b)
şi c);

275
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 276

b) titularul a săvârşit una sau mai multe contravenţii pentru care legea
prevede sancţiunea contravenţională complementară a suspendării dreptului de
deţinere a armelor.
În cazul în care persoana se află în una dintre situaţiile de încetare sau
suspendare a dreptului, unitatea de poliţie competentă retrage permisul de armă, iar
titularul este obligat să facă dovada faptului că a depus armele la un armurier
autorizat, cu excepţia situaţiei în care armele se ridică de către poliţişti. Prevederile
art. 31 şi 32 se aplică în mod corespunzător.
Suspendarea, revocarea şi anularea dreptului de port şi folosire a
armelor neletale supuse autorizării
Suspendarea dreptului de port şi folosire a armelor neletale supuse
autorizării se dispune de către organul competent care a acordat acest drept, cu
aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 46 alin. (2)-(4), în următoarele situaţii:
a) titularul dreptului nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 58 alin.
(2) lit. b),c);
b) a săvârşit una sau mai multe contravenţii, pentru care legea prevede
sancţiunea contravenţională complementară a suspendării dreptului de port şi folosire
a armelor.
Revocarea dreptului de port şi folosire a armelor neletale supuse autorizării
se dispune de către organul competent care a acordat acest drept atunci când titularul
dreptului se află în una dintre următoarele situaţii:
a) renunţă să mai deţină armele înscrise în permisul de armă;
b) nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 58 alin. (2) lit. a);
c) pleacă definitiv din ţară;
d) pierde cetăţenia română;

276
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 277

e) nu se prezintă, fără motive întemeiate, la viza permisului de arma în

interval de un an de la împlinirea termenului prevăzut la art. 27 alin. (1);
f) a decedat sau a fost declarat dispărut prin hotărâre judecătorească rămasă
definitivă.
Anularea dreptului de port şi folosire a armelor neletale supuse autorizării
se dispune de către organul competent care a acordat acest drept, în situaţiile
prevăzute la art. 47 alin. (2).
Măsura revocării şi cea a anulării dreptului de port şi folosire a armelor
neletale supuse autorizării se comunică, în scris, titularului dreptului sau, în situaţia
prevăzută la alin. (2) lit. f), succesorilor acestuia. Prevederile art. 47 alin. (4) şi (5) se
aplică în mod corespunzător.
Persoanele care au procurat arme neletale în condiţiile notificării prealabile
au obligaţia ca, în termen de 5 zile de la data procurării, să se prezinte cu acestea la
autorităţile competente în vederea eliberării certificatului de deţinător. Titularii
acestui certificat pot trece frontiera de stat a României cu armele înscrise în acest
document, fără a putea să le înstrăineze în afara teritoriului naţional.
Interdicţii privind portul armelor neletale destinate pentru
autoapărare:
- în locuri aglomerate, stadioane, săli de spectacole şi adunări publice,
precum şi în alte locuri în care folosirea acestor arme este interzisă prin lege;
- dacă deţinătorul se află sub influenţa băuturilor alcoolice, produselor sau
substanţelor stupefiante, a medicamentelor cu efecte similare acestora, ori în stare
avansată de oboseală sau suferă de afecţiuni temporare, de natură să genereze o stare
de pericol în condiţiile în care poartă arma asupra sa;
- neînsoţite de documentul care atestă dreptul de port şi folosire.

277
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 278

Titularii dreptului de a purta şi folosi arme neletale, destinate pentru

autoapărare, pot face uz de armă numai în poligoanele autorizate ori în caz de legitimă
apărare sau stare de necesitate.

1.10. Procurarea, deţinerea şi folosirea armelor şi muniţiilor de către

persoanele juridice

Categorii de persoane juridice care pot deţine şi folosi arme şi muniţii

1. Instituţiile publice cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi
siguranţei naţionale sunt autorizate să achiziţioneze, să deţină şi să folosească arme
letale şi neletale, precum şi muniţia corespunzătoare, pentru înarmarea personalului
propriu, în condiţiile stabilite prin legi speciale .
2. Persoanele juridice de drept public, altele decât cele menţionate anterior,
precum şi unităţile subordonate sau aflate în coordonarea acestora sunt autorizate să
achiziţioneze, să deţină şi să folosească arme letale şi neletale, precum şi muniţia
corespunzătoare, în condiţiile prezentei legi, pentru exercitarea atribuţiilor specifice
stabilite prin actele normative de organizare şi funcţionare a acestora.
3. Persoanele juridice de drept privat care nu sunt subordonate sau aflate în
coordonarea unor instituţii publice, pot fi autorizate, în condiţiile prezentei legi, în
funcţie de obiectul lor de activitate, să procure, să deţină şi să folosească arme letale şi
arme neletale, precum şi muniţia corespunzătoare, pentru:
a) înarmarea personalului abilitat să desfăşoare activităţi de pază, dacă
aceasta se justifică pentru asigurarea pazei sediilor, imobilelor sau obiectivelor care le
aparţin sau le asigură protecţie, precum şi a pazei persoanelor, bunurilor, valorilor sau
transportului ori depozitării de valori importante, în cazul societăţilor al căror obiect

278
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 279

de activitate îl constituie prestarea de serviciului în domeniul pazei, ori al celor care

îşi pot asigura pază proprie, în condiţiile legii;
b) desfăşurarea activităţilor de executare a tragerilor cu arme în poligoane
special amenajate, pentru antrenament sau divertisment, precum şi organizarea şi
desfăşurarea cursurilor prevăzute la art. 15 alin. (1) lit. g);
c) desfăşurarea activităţilor artistice în centrele de producţie
cinematografică şi televiziune, precum şi în cadrul spectacolelor de circ şi teatru.
4. Muzeele pot fi autorizate, în condiţiile prezentei legi, să achiziţioneze şi
să deţină arme de colecţie precum şi arme neletale,după caz.
Persoanele juridice străine nu pot fi autorizate să deţină sau să folosească, pe
teritoriul României, arme militare şi arme letale, precum şi muniţia corespunzătoare
acestora.
Persoanele juridice autorizate să procure, să deţină şi să folosească arme şi
muniţie au următoarele obligaţii:
a) să se prezinte în perioada stabilită de Inspectoratul General al Poliţiei
Române la Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, inspectoratele
judeţene de poliţie în a căror rază de competenţă se află sediul social al persoanei
juridice sau la Inspectoratul General al Poliţiei Române, pentru vizarea autorizaţiei;
b) să anunţe schimbarea sediului, cu cel puţin 10 zile înainte de aceasta, la
organul de poliţie în a cărui rază de competenţă este situat noul sediu, pentru
efectuarea menţiunilor corespunzătoare în autorizaţie;
c) să anunţe pierderea, furtul sau distrugerea autorizaţiei, în termen de 24
de ore de la constatarea evenimentului;
d) în cazul în care persoana juridică încetează activitatea, trebuie să
comunice organelor competente, în termen de 10 zile de la acea dată;

279
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 280

e) să prezinte, la organele competente, documentele care dovedesc

procurarea sau înstrăinarea armelor şi muniţiei, în termen de 10 zile de la procurare
sau, după caz, înstrăinare, în vederea efectuării menţiunilor corespunzătoare în
conţinutul autorizaţiei.

1.11. Atribuţiile unităţilor de poliţie pe linia asigurării respectării

regimului armelor şi muniţiilor

1) culegerea de date şi informaţii în scopul prevenirii săvârşirii de

infracţiuni şi contravenţii în acest domeniu;
2) efectuarea de verificări în vederea eliberării autorizaţiei de procurare a
armelor pentru persoanele fizice sau juridice care solicită acest lucru;
3) eliberarea permiselor de armă, a paşaportului european pentru arme
de foc şi a autorizaţiilor necesare ;
4) ţinerea evidenţei posesorilor de armă,a colecţionarilor de arme şi
muniţii,a persoanelor juridice autorizate să deţină şi să folosească arme, precum şi
a persoanelor juridice autorizate să funcţioneze ca armurier;
5) acordarea vizelor şi alte operaţiuni prevăzute de lege, pentru aceste
activităţi;
6) activităţi de control asupra respectării de către persoanele fizice şi
juridice a normelor legale privitoare la regimul armelor şi muniţiilor;
7) constatarea de infracţiuni şi luarea de măsuri de sancţionare
contravenţională faţă de persoanele vinovate de încălcarea prevederilor legale.

1.12. Infracţiuni la regimul armelor şi muniţiilor

280
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 281

Considerăm că este utilă prezentarea, enumerativă, a faptelor care constituie

infracţiuni prevăzute şi pedepsite de Legea 295/2004, modificată şi completată,
acestea urmând a fi studiate în amănunt, ulterior, la disciplina Drept penal.
art. 136 – Uzul de armă letală, fără drept, se pedepseşte cu închisoare de
la unu la cinci ani.
art.1361- Deţinerea sau portul de armă neletală din categoria celor supuse
autorizării, fără drept, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 1 an.
art.1362 – Uzul de armă neletală din categoria celor supuse autorizării,
fără drept, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
art. 137 – Ştergerea sau modificarea, fără drept, a marcajelor de pe arme
letale se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.
art. 138 - Efectuarea oricăror operaţiuni cu arme sau muniţii, fără drept,
se pedepseşte potrivit art.279 al.(1) din Codul Penal.

2. OPERAŢIUNI PRIVIND EVIDENŢA ŞI ELIBERAREA

AUTORIZAŢIILOR PENTRU EXPLOZIVI, SUBSTANŢE
TOXICE ŞI STUPEFIANTE

a. Înregistrarea şi eliberarea autorizaţiilor pentru materialele

explozive

Potrivit dispoziţiilor legii nr. 126/1995 privind regimul materiilor explozive,

cu modificările ulterioare, prin materii explozive înţelegem explozivii de uz civil,
emulsiile explozive, amestecurile explozive, pirotehnice şi simple, încărcăturile
speciale, mijloacele de iniţiere, cele auxiliare de aprindere, precum şi orice alte

281
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 282

substanţe sau amestecuri de substanţe destinate să dea naştere la reacţii chimice

instantanee, cu degajare de căldură şi gaze la temperatură şi presiune ridicată.
Prin operaţiuni cu materii explozive se înţelege prepararea, producerea,
procesarea, experimentarea, deţinerea, tranzitarea pe teritoriul ţării, transmiterea sub
orice formă, transferul, transportul, introducerea pe piaţă, depozitarea, încărcarea,
distrugerea, mânuirea, comercializarea şi folosirea acestora.
Regimul juridic al materiilor explozive este reglementat de Legea nr.
126/1995, modificată şi completată prin Legea nr. 464/2001 , Legea nr. 478/2003,
Legea nr. 262/2005 şi Legea nr.406/2006.
Producerea şi procesarea de materii explozive sunt permise numai
persoanelor juridice care posedă autorizaţie din partea inspectoratului teritorial de
muncă pe rază căruia îşi desfăşoară activitatea.
Persoanele fizice nu au dreptul să deţină, să utilizeze, să transporte, să
depoziteze, să experimenteze ori să mânuiască materii explozive, cu excepţia pulberii
necesare confecţionării cartuşelor pentru arme de vânătoare, dacă nu fac dovada
calităţii de artificier ori de personal special instruit şi nu reprezintă o persoană juridică
autorizată şi înregistrată legii.
Pentru a fi autorizată să efectueze operaţiuni cu materii explozive persoana
juridică trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
să fie înregistrată la Oficiul Naţional al Registrul Comerţului din cadrul
Ministerului Justiţiei;
să aibă sediu, sucursală sau filială deschisă în România;
să aibă prevăzut în obiectul de activitate desfăşurarea operaţiunilor cu
materii explozive pentru care solicită autorizarea şi să obţină în prealabil autorizaţiile
emise de către Inspectoratul Teritorial de Muncă pe rază căruia îşi au sediul;

282
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 283

să aibă personal calificat încadrat pentru activitatea pe care solicită să o

desfăşoare (pirotehnist sau artificier), cu contract de muncă;
să facă dovada că deţin un depozit autorizat pentru materii explozive sau
că au încheiat un contract de închiriere pentru un depozit autorizat, cu suprafaţă
suficientă pentru materialele explozive ce urmează a fi depozitate;
să facă dovada că a fost întocmit un plan de pază şi alarmare al
depozitului conform Legii nr.333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor
şi protecţia persoanelor, avizat de către compartimentul de linie al structurii de Ordine
Publică;
spaţiul de depozitare să fie asigurat cu un dispozitiv de supraveghere
electronică şi alarmare;
să deţină mijloace de transport speciale pentru materii explozive sau să
aibă contract de prestări servicii cu o societate de transport autorizată, care deţine
astfel de mijloace de transport, în cazurile în care execută transportul materiilor
explozive;
sistemul de asigurare a securităţii depozitelor să fie corespunzător privind
împrejmuirea, grilajele şi încuietorile de securitate;
paza depozitului să fie asigurată cu personal înarmat, conform planului
de pază;
depozitele să îndeplinească condiţiile prevăzute de lege.
Materiile explozive pot fi depozitate numai în spaţii special construite care
pot funcţiona numai după obţinerea prealabilă a autorizaţiei emisă în comun de către
inspectoratul teritorial de muncă şi inspectoratul de poliţie al judeţului, respectiv
Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti.

283
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 284

Transferul explozivilor de uz civil se face în baza autorizaţiei de transfer

eliberată de Inspectoratele de Poliţie Judeţene sau de Direcţia Generală de Poliţie a
Municipiului Bucureşti, de la locul de destinaţie a explozivilor.
Pentru înregistrarea sau obţinerea autorizaţiilor, unităţile se adresează
poliţiei judeţene (municipiului Bucureşti) cu o cerere care trebuie să cuprindă:
- denumirea, sediul şi obiectul unităţii cu indicarea actului legal în bază
căruia funcţionează;
- tipurile de materii explozive pe care le fabrică, prelucrează, deţine,
experimentează, foloseşte, importă, exportă sau transportă;
- cantităţile de materii explozive, pe tipuri, care pot fi stocate şi locul unde
se depozitează.
Cererea este însoţită de copia avizului asupra funcţionării depozitului, dat de
inspectoratul teritorial de muncă, prin care se stabileşte capacitatea maximă de
înmagazinare.
La primirea cererilor pentru înregistrare sau eliberarea autorizaţiilor se
verifică următoarele:
- dacă unitatea are avizul unităţii de poliţie pentru persoanele ce urmează să
prelucreze, gestioneze sau să manipuleze materiile explozive;
- dacă depozitul este unul şi acelaşi cu cel menţionat în adresă şi actul de
avizare al inspectoratului pentru protecţia muncii;
- dacă există evidenţa pentru înregistrarea operaţiilor cu materii explozive.
În urma verificărilor se procedează, după caz, la eliberarea dovezii de
înregistrare sau autorizaţiei pentru executarea de operaţii cu materii explozive, ori la
respingerea cererii.
Atât dovada de înregistrare, cât şi autorizaţia, trebuie să cuprindă:

284
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 285

- numărul de înregistrare şi unitatea căreia i se eliberează;

- temeiul legal;
- operaţiunile pe care are dreptul să le execute şi materiile explozive pe care
le prepară, deţine, foloseşte etc.;
- pentru fiecare sortiment de exploziv se va preciza cantitatea pe care are
dreptul să o stocheze în depozit, în conformitate cu avizul inspectoratului teritorial de
muncă.
Autorizaţiile şi dovezile de înregistrare sunt semnate de şeful poliţiei
judeţene (a municipiului Bucureşti) sau de locţiitorul său.
Accesul în depozite este permis numai persoanelor cu atribuţii în gestiune,
manipulare şi control asupra materialelor explozive. Pe timpul nopţii se interzice accesul
în depozite, (excepţie fac unităţile în care se lucrează şi noaptea). La aceste depozite se
ţine o evidenţă strictă a intrării, ieşirii şi consumurilor de materiale explozive, anunţând
unitatea locală de poliţie despre orice lipsă de asemenea materiale.
Transportul materiilor explozive şi manipularea acestora se efectuează
numai sub directa supraveghere a personalului autorizat ca artificier şi numai cu
personal special instruit şi numit de conducerea unităţii pentru aceste operaţii. Nu pot
fi angajate pentru a îndeplini funcţia de artificier decât persoanele care au calificarea
necesară şi pentru care organele de poliţie au dat aviz favorabil, în urma verificărilor
făcute în evidenţele M.A.I., la locul de muncă, în familie şi societate. De asemenea,
aceste persoane trebuie să fie autorizate de către Inspectoratul Teritorial de Muncă.
Materiile explozive se transferă sau transportă numai cu mijloace de transport
amenajate în acest scop.
Fiecare transport de materiale explozive se efectuează pe bază ordinului de
transport eliberat şi semnat de conducerea unităţii beneficiare.

285
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 286

Încărcarea, transferul, transportul, descărcarea , depozitarea şi distrugerea

materiilor explozive în timpul nopţii sunt interzise (fac excepţie transporturile de la
fabrica producătoare la depozite proprii, cele pe calea ferată sau pe apă, precum şi
cele efectuate în cadrul aceluiaşi amplasament).
Indiferent de mijloacele cu care se execută transportul, trebuie luate măsuri
pentru securitatea publică şi a persoanelor.
Persoanele fizice nu au dreptul să deţină, să utilizeze, să transporte, să
depoziteze, să experimenteze ori să mânuiască materii explozive, dacă nu fac dovada
calităţii de artificier ori de personal special instruit şi nu reprezintă o persoană juridică
autorizată şi înregistrată conform legii.
Unităţile de poliţie, prin formaţiunea de profil, au următoarele atribuţii:
A)să verifice:
- modul cum este asigurată paza şi securitatea materiilor explozive
(securitatea depozitelor respective se realizează cu pază);
- dacă explozivii rămaşi neconsumaţi se restituie la depozit;
- dacă a fost depăşită capacitatea de înmagazinare a depozitului (folosită
prin avizul dat de inspectoratul teritorial pentru protecţia muncii), motivul şi dacă
pentru această depăşire a avut aprobarea necesară;
- dacă explozivii existenţi în depozit sunt în perioada de garanţie înscrisă pe
ambalaj;
- cum se efectuează transportul materiilor explozive, dacă pentru fiecare
transport se emit ordine de transport şi dacă se face cu autovehiculele
corespunzătoare.
B) să constate infracţiuni şi să ia măsuri de sancţionare contravenţională
împotriva persoanelor vinovate de încălcarea prevederilor legale.

286
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 287

b. Înregistrarea şi eliberarea autorizaţiilor pentru produsele şi

substanţele toxice

Produsele şi substanţele toxice sunt folosite în diferite sectoare de activitate

cum ar fi: industria metalurgică, industria chimică, agricultură etc. Regimul
produselor şi substanţelor toxice este reglementat de Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr.200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi
preparatelor chimice periculoase aprobată prin Legea nr. 451 din 18 iulie 2001 şi de
Legea nr. 360/2003 modificată prin Legea nr. 263/2005 privind regimul substanţelor
şi preparatelor chimice periculoase.
Dat fiind pericolul pe care-l prezintă aceste produse şi substanţe toxice şi
ţinând seama în acelaşi timp de necesitatea folosirii lor în diferite sectoare ale
economiei naţionale, au fost elaborate dispoziţii legale care reglementează toate
operaţiunile ce se execută cu aceste produse şi substanţe.
Substanţele şi preparatele chimice periculoase în înţelesul O.U.G. nr.
200/2000 sunt următoarele:
a. substanţe şi preparate explozive: substanţele şi preparatele solide, lichide,
păstoase sau gelatinoase, care pot să reacţioneze exoterm în absenţa oxigenului din
atmosferă, producând imediat emisii de gaze, şi care, în condiţii de probă determinate,
detonează, produc o deflagraţie rapidă sau sub efectul căldurii explodează când sunt
parţial închise;

287
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 288

b. substanţe şi preparate oxidante: substanţele şi preparatele care în contact

cu alte substanţe, în special cu cele inflamabile, prezintă o reacţie puternic exotermă;
c. substanţe şi preparate extrem de inflamabile: substanţele şi preparatele
chimice lichide cu un punct de aprindere foarte scăzut şi cu un punct de fierbere
scăzut, precum şi substanţele şi preparatele gazoase care sunt inflamabile în contact
cu aerul la temperatura şi la presiunea mediului ambiant;
d. substanţe şi preparate foarte inflamabile:
o substanţele şi preparatele care pot să se încălzească şi apoi să se aprindă
în contact cu aerul la temperatura ambiantă, fără aport de energie; sau
o substanţele şi preparatele solide care se pot aprinde cu uşurinţă după un
scurt contact cu o sursă de aprindere şi care continuă să ardă sau să se
consume şi după îndepărtarea sursei; sau
o substanţele şi preparatele lichide cu un punct de aprindere foarte scăzut;
sau
o substanţele şi preparatele care în contact cu apa sau cu aerul umed
emană gaze foarte inflamabile în cantităţi periculoase;
e. substanţe şi preparate inflamabile - substanţele şi preparatele lichide cu
un punct de aprindere scăzut;
f. substanţe şi preparate foarte toxice - substanţele şi preparatele care prin
inhalare, ingestie sau penetrare cutanată în cantităţi foarte mici pot cauza moartea sau
afecţiuni cronice ori acute ale sănătăţii;
g. substanţe şi preparate toxice - substanţele şi preparatele care prin
inhalare, ingestie sau penetrare cutanată în cantităţi reduse pot cauza moartea sau
afecţiuni cronice ori acute ale sănătăţii;

288
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 289

h. substanţe şi preparate nocive - substanţele şi preparatele care prin

inhalare, ingestie sau penetrare cutanată pot cauza moartea sau afecţiuni cronice ori
acute ale sănătăţii;
i. substanţe şi preparate corosive - substanţele şi preparatele care în contact
cu ţesuturile vii exercită o acţiune distructivă asupra acestora din urmă;
j. substanţe şi preparate iritante - substanţele şi preparatele necorosive care
prin contact imediat, prelungit sau repetat cu pielea ori cu mucoasele pot cauza o
reacţie inflamatorie;
k. substanţe şi preparate sensibilizante - substanţele şi preparatele care prin
inhalare sau penetrare cutanată pot da naştere unei reacţii de hipersensibilizare, iar în
cazul expunerii prelungite produc efecte adverse caracteristice;
l. substanţe şi preparate cancerigene - substanţele şi preparatele care prin
inhalare, ingestie sau penetrare cutanată pot determina apariţia afecţiunilor
cancerigene ori pot creşte incidenţa acestora;
m. substanţe şi preparate mutagene - substanţele şi preparatele care prin
inhalare, ingestie sau penetrare cutanată pot cauza anomalii genetice ereditare sau pot
creşte frecvenţa acestora;
n. substanţe şi preparate toxice pentru reproducere - substanţele şi
preparatele care prin inhalare, ingestie sau penetrare cutanată pot produce ori pot
creşte frecvenţa efectelor nocive nonereditare asupra produsului de concepţie sau pot
dăuna funcţiilor ori capacităţilor reproductive masculine sau feminine;
o. substanţe şi preparate periculoase pentru mediul înconjurător -
substanţele şi preparatele care, folosite în mediul înconjurător, ar putea prezenta sau
prezintă un risc imediat ori întârziat pentru unul sau mai multe componente ale
mediului înconjurător.

289
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 290

Producătorii, distribuitorii, importatorii şi exportatorii care desfăşoară

activităţi cu substanţe şi preparate toxice şi foarte toxice sunt obligaţi să ia măsurile
corespunzătoare pentru asigurarea şi protejarea sănătăţii oamenilor, animalelor şi a
mediului, precum şi pentru prevenirea oricăror sustrageri de astfel de substanţe şi
preparate ori deturnarea acestora din circuitul legal. Legea prevede că producerea,
deţinerea sau orice operaţiune privind circulaţia substanţelor şi preparatelor toxice şi
foarte toxice, fără drept, constituie infracţiune şi se pedepseşte conform Codului
penal.

2.3. Înregistrarea şi eliberarea autorizaţiilor pentru produsele şi

substanţele stupefiante

Prin Legea nr.143/2000 modificată şi completată privind combaterea

traficului şi consumului ilicit de droguri se interzice cultivarea, producerea,
fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea , punerea
în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, transmiterea, transportul,
procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni, privind circulaţia drogurilor de
risc sau de mare risc, fără drept.
Prin derogare de la dispoziţiile prevăzute în art. 2 din Legea nr. 143/2000,
conform Legii nr. 339 din 29 noiembrie 2005 privind regimul juridic al plantelor,
substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope,asemenea activităţi sunt permise
numai în scop uman sau veterinar, ştiinţific şi industrial, organizaţiilor autorizate de
Ministerul Sănătăţii Publice şi înregistrate la unităţile poliţiei judeţene (municipiului
Bucureşti) pe rază cărora îşi au sediul.

290
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 291

Desfăşurarea activităţilor de producere, fabricare, depozitare, comerţ,

deţinere şi distribuire a plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope
este interzisă fără autorizaţia eliberată de Ministerul Sănătăţii.
Întreprinderile producătoare pot livra produse şi substanţe stupefiante
fabricilor, depozitelor de medicamente şi întreprinderilor pentru comerţul exterior,
autorizate în acest scop de Ministerul Sănătăţii Publice.
Produsele şi substanţele stupefiante pot fi folosite în scop medical numai pe
bază prescripţiilor medicilor umani, sau, după caz, ale medicilor veterinari.
Prescrierea se va face numai pe formulare speciale prevăzute cu timbre sec, sau în
condici de prescripţii medicale existente în unităţile sanitare umane sau veterinare.
Ministerul Sănătăţii Publice îndrumă, coordonează şi controlează întreaga
activitate cu produse şi substanţe stupefiante.
Unităţile de poliţie execută controale în unităţile care fabrică sau
condiţionează (prelucrează) stupefiante numai în colaborare cu specialişti din
direcţiile sanitare judeţene ori oficiile farmaceutice teritoriale.

Tema 11
PROTECŢIA INFORMAŢIILOR CLASIFICATE

291
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 292

PROBLEME:
1. Principii generale.
2. Structura de securitate şi accesul la informaţii clasificate.
3. Reguli generale privind evidenţa, întocmirea, păstrarea,
procesarea, multiplicarea, manipularea, transportul, transmiterea şi
distrugerea informaţiilor clasificate.
4. Protecţia personalului.
5. Principalele obligaţii care revin studenţilor din cadrul
Academiei pe linia protecţiei informaţiilor clasificate.
6. Contravenţii şi sancţiuni la normele privind protecţia
informaţiilor clasificate.

1. PRINCIPII GENERALE

Scopul actelor normative îl constituie protecţia informaţiilor clasificate şi a

surselor confidenţiale ce asigură acest tip de informaţii. Protejarea acestor informaţii
se face prin instituirea sistemului naţional de protecţia informaţiilor.
Accesul la informaţiile clasificate este permis numai în cazurile, în
condiţiile şi prin respectarea procedurilor prevăzute de lege.
Principalele obiective ale protecţiei informaţiilor clasificate sunt:
a) protejarea informaţiilor clasificate împotriva acţiunilor de spionaj,
compromitere sau acces neautorizat, alterării sau modificării conţinutului acestuia,
precum şi împotriva sabotajelor ori distrugerilor neautorizate;
b) realizarea securităţii sistemelor informatice şi de transmitere a
informaţiilor clasificate.

292
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 293

Măsurile de prevenire a scurgerii de informaţii se bazează pe

următoarele principii:
autorizarea accesului la informaţiile clasificate absolut necesare
îndeplinirii atribuţiilor de serviciu (principiul „nevoii de a cunoaşte‖);
asigurarea aplicării măsurilor de protecţie, în mod diferenţiat, pe zone de
securitate şi în funcţie de nivelurile de acces la informaţii clasificate;
accesul la informaţii clasificate este permis numai în baza verificărilor şi
abilitărilor legale;
aplicarea, în mod obligatoriu şi unitar, a măsurilor de protecţie atât în
locurile în care se depozitează informaţiile clasificate şi în cazul sistemelor
informatice care stochează, prelucrează sau transmit informaţii de acest fel, cât şi al
persoanelor care au acces la acestea şi utilizatorilor reţelelor respective;
răspunderea personală privind aplicarea măsurilor de protecţie stipulate
prin programul de prevenire a scurgerii de informaţii clasificate.
În sensul Legii 182/2002, următorii termeni se definesc astfel:
a) informaţii – orice documente, date, obiecte sau activităţi, indiferent de
suport, formă, mod de exprimare sau de punere în circulaţie;
b) informaţii clasificate – informaţiile, datele, documentele de interes
pentru securitatea naţională care, datorită nivelurilor de importanţă şi consecinţelor
care s-ar produce ca urmare a dezvăluirii sau diseminării neautorizate, trebuie să fie
protejate;
c) clasele de secretizare sunt: secrete de serviciu şi secrete de stat;
d) informaţii secrete de serviciu – informaţiile a căror divulgare este de
natură să determine prejudicii unei persoane juridice de drept public sau privat;

293
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 294

e) informaţii secrete de stat - informaţiile care privesc securitatea

naţională, prin a căror divulgare se pot prejudicia siguranţa naţională şi apărarea tării;
f) nivelurile de secretizare se atribuie informaţiilor clasificate din clasa
secrete de stat şi sunt:
 secrete - informaţiile a căror divulgare neautorizată este de natură să
producă daune securităţii naţionale.
 strict secrete - informaţiile a căror divulgare neautorizată este de
natură să producă daune grave securităţii naţionale;
 strict secret de importanţă deosebită – informaţiile a căror
divulgare neautorizată este de natură să producă daune de o gravitate
excepţională securităţii naţionale.
La nivel naţional, în subordinea Guvernului este organizat Oficiul
Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat.
Acordarea autorizaţiilor de acces la informaţiile clasificate (cu o
valabilitate de până la 4 ani), se face de către comandanţii/şefii unităţilor/structurilor
M.A.I. şi este condiţionată de avizul Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie
Internă (D.G.I.P.I.).
Acordarea certificatului de securitate(cu o valabilitate de până la 4 ani),
se face de către D.G.I.P.I. – autoritate de securitate desemnată cu competenţă generală
la nivelul M.A.I.. în domeniul protecţiei informaţiilor clasificate

2. STRUCTURA DE SECURITATE ŞI ACCESUL LA INFORMAŢII

CLASIFICATE.

294
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 295

Pentru implementarea măsurilor de protecţie a informaţiilor clasificate, în

unităţile M.A.I., deţinătoare de astfel de informaţii, se înfiinţează structuri de
securitate.
În situaţia în care unitatea deţine un volum redus de informaţii clasificate,
atribuţiile structurii de securitate vor fi îndeplinite de funcţionarul de securitate.
Şeful structurii de securitate, respectiv funcţionarul de securitate, este un
adjunct al comandantului unităţii.
Şeful structurii de securitate, respectiv funcţionarul de securitate, deţine
certificat de securitate corespunzător celui mai înalt nivel de clasificare a informaţiilor
secrete de stat gestionate de unitate.
Accesul la informaţiile clasificate este permis cu respectarea principiului
necesităţii de a cunoaşte numai persoanelor care deţin certificat de securitate sau
autorizaţie de acces, valabile pentru nivelul de secretizare al informaţiilor necesare
îndeplinirii atribuţiilor de serviciu.
Persoanele cărora le-au fost eliberate certificate de securitate sau autorizaţii
de acces vor fi instruite, atât la acordarea acestora, cât şi periodic, cu privire la
conţinutul reglementărilor privind protecţia informaţiilor clasificate.
Activităţile de instruire vor fi consemnate de structura/funcţionarul de
securitate, sub semnătură, în fişa de pregătire individuală.
Persoanele cărora le-au fost eliberate certificate de securitate sau autorizaţii
de acces vor semna un angajament de confidenţialitate.

3. REGULI GENERALE PRIVIND EVIDENŢA, ÎNTOCMIREA,

PĂSTRAREA, PROCESAREA, MULTIPLICAREA,
MANIPULAREA, TRANSPORTUL, TRANSMITEREA ŞI
DISTRUGEREA INFORMAŢIILOR CLASIFICATE
295
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 296

În situaţia emiterii de documente clasificate, se vor desfăşura următoarele

activităţi:
se va consulta lista cu informaţii secrete de stat sau secrete de serviciu
(conform Legii 182 din 12.04.2002 privind protecţia informaţiilor clasificate), pentru
a se identifica clasa, respectiv nivelul de secretizare al informaţiei, după caz;
se întocmeşte proiectul de document şi se atribuie provizoriu clasa,
respectiv nivelul de secretizare, după caz;
se definitivează documentul şi se prezintă la avizat, cu menţionarea
clasei de secretizare şi/sau a nivelului. Ofiţerul anume desemnat din cadrul structurii
de securitate a academiei efectuează verificarea încadrării caracterului documentului
în lista prevăzută de lege. Dacă încadrarea este corectă, menţine clasa şi îşi pune
avizul pe documentul respectiv. Dacă încadrarea nu este corectă, face menţiunea de
schimbare a încadrării, documentul urmând a fi refăcut potrivit menţiunii şi ulterior
documentul este avizat. După avizarea documentului acesta este înaintat pentru
semnare/aprobare rectorului academiei.
La redactarea documentelor care conţin informaţii clasificate trebuie
respectate următoarele reguli:
menţinerea în antet a titulaturii Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan
Cuza‖ şi a facultăţii/compartimentului din cadrul Academiei care-l redactează
(Exemplu: Facultatea de Poliţie; Facultatea de Pompieri, Serviciul Management
Resurse Umane).
completarea numărului şi datei înregistrării, a clasei sau nivelului de
secretizare, a numărului de exemplare şi, după caz, a destinatarului;

296
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 297

numerele de înregistrare se înscriu pe toate exemplarele documentului şi

pe anexele acestuia, fiind precedate de un zero (0) pentru documentele secrete, de
două zerouri (00) pentru documentele strict secrete, de trei zerouri (000) pentru cele
strict secret de importanţă deosebită şi de litera „S‖ pentru secrete de serviciu
(Exemple: 0723; 00174; 000324, S/281).
la sfârşitul documentului se înscriu în clar, după caz, rangul, funcţia,
numele, prenumele şi gradul didactic al rectorului Academiei precum şi ale celui care
îl întocmeşte, urmate de semnăturile acestora şi ştampila Academiei;
înscrierea, pe fiecare pagină a documentului a clasei sau nivelului de
secretizare atribuit documentului redactat (Exemplu: SECRET DE SERVICIU,
SECRET);
pe fiecare pagină a documentului care conţine informaţii clasificate se
înscriu numărul curent al paginii, urmat de numărul total de pagini.
în situaţia în care documentul de bază este însoţit de anexe la sfârşitul
textului se indică, pentru fiecare anexă, numărul de înregistrare, numărul de file al
acesteia şi clasa sau nivelul de secretizare. Anexele se clasifică în funcţie de
conţinutul lor şi nu de cel al documentelor pe care le însoţesc.
adresa de însoţire a documentului nu va cuprinde informaţii detaliate
referitoare la conţinutul documentelor anexate.
documentele anexate se semnează, dacă este cazul, de persoanele care au
semnat documentul de bază;
aplicarea, pe documentele anexate, a ştampilei academiei este
obligatorie.
Atunci când documentele care conţin informaţii clasificate se semnează de o
singură persoană, datele privind rangul, funcţia, numele şi prenumele acesteia se

297
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 298

înscriu, sub text, în centru paginii. Dacă documentele care conţin informaţii clasificate
sunt semnate de două sau mai multe persoane, rangul, funcţia, numele şi prenumele
conducătorului unităţii se înscriu în partea stângă iar ale celorlalţi semnatari în partea
dreaptă, în ordinea rangurilor funcţiilor.
Dacă documentele care conţin informaţii clasificate se emit în comun de
două sau mai multe unităţi, denumirile acestora se înscriu separat în antet, iar la sfârşit
se semnează de către conducătorii unităţilor respective, de la stânga la dreapta,
aplicându-se ştampilele corespunzătoare.
Toate documentele clasificate aflate în lucru sau în stadiu de proiect vor
avea inscripţionate menţiunile „Document în lucru‖ sau „Proiect‖ şi vor fi marcate
potrivit clasei sau nivelului de secretizare a informaţiilor pe care le conţin.
Gestionarea documentelor clasificate aflate în lucru sau în stadiu de proiect se face în
aceleaşi condiţii ca şi a celor în formă definitivă.
Documentele sau materialele care conţin informaţii clasificate care sunt
destinate unei singure persoane strict determinate vor fi inscripţionate, sub destinatar,
cu menţiunea „Personal”.
Atunci când se utilizează documente clasificate ca surse pentru întocmirea
unui alt document, marcajele documentelor sursă le vor determina pe cele ale
documentului rezultate. Pe documentul rezultat se vor preciza documentele sursă care
au stat la baza întocmirii lui.

4. PROTECŢIA PERSONALULUI

Unităţile deţinătoare de informaţii secrete de stat au obligaţia de a asigura

protecţia personalului desemnat să asigure securitatea acestora ori care are acces la
astfel de informaţii.
298
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 299

Măsurile de protecţie a personalului au drept scop:

a. să prevină accesul persoanelor neautorizate la informaţii secrete de stat;
b. să garanteze ca informaţiile secrete de stat sunt distribuite deţinătorilor de
certificate de securitate/autorizaţii de acces, cu respectarea principiului
necesităţii de a cunoaşte;
c. să permită identificarea persoanelor care, prin acţiunile sau inacţiunile lor,
pot pune în pericol securitatea informaţiilor secrete de stat şi sa prevină
accesul acestora la astfel de informaţii.
Protecţia personalului se realizează prin: selecţionarea, verificarea, avizarea
şi autorizarea accesului la informaţiile secrete de stat, revalidarea, controlul şi
instruirea personalului, retragerea certificatului de securitate sau autorizaţiei de acces.
Acordarea certificatului de securitate şi autorizaţiei de acces la informaţii
clasificate, potrivit nivelului de secretizare, este condiţionată de avizul autorităţii
desemnate de securitate (în cazul M.A.I. autoritatea este D.G.I.P.I.).
În vederea eliberării certificatului de securitate/autorizaţiei de acces
comandantul unităţii solicită, în scris, O.R.N.I.S.S. efectuarea verificărilor de
securitate asupra persoanei care urmează să aibă acces la informaţii secrete de stat.
Solicitarea va fi însoţită de formularele tip potrivit nivelului de secretizare a
informaţiilor, completate de persoana în cauza.
În funcţie de avizul comunicat de autoritatea desemnată, O.R.N.I.S.S. va
aproba eliberarea certificatului de securitate sau autorizaţiei de acces şi va
încunoştinţă oficial conducătorul unităţii.
Evidenţa persoanelor care deţin autorizaţii de acces se ţine, în registre tip şi
separat pe clase de secretizare, de către funcţionarul/structura de securitate.

299
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 300

Decizia privind avizarea eliberării certificatului de securitate/autorizaţiei de

acces va fi luată pe baza tuturor informaţiilor disponibile şi va avea în vedere:
a. loialitatea indiscutabilă a persoanei;
b. caracterul, obiceiurile, relaţiile şi discreţia persoanei, care să ofere
garanţii asupra:
corectitudinii în gestionarea informaţiilor secrete de stat;
oportunităţii accesului neînsoţit în compartimente, obiective, zone şi
locuri de securitate în care se afla informaţii secrete de stat;
respectării reglementărilor privind protecţia informaţiilor secrete de
stat din domeniul sau de activitate.
Principalele criterii de evaluare a compatibilităţii în acordarea avizului
pentru eliberarea certificatului de securitate/autorizaţiei de acces vizează atât
trăsăturile de caracter, cât şi situaţiile sau împrejurările din care pot rezulta riscuri şi
vulnerabilităţi de securitate. Sunt relevante şi vor fi luate în considerare, la acordarea
avizului de securitate, caracterul, conduita profesională sau socială, concepţiile şi
mediul de viaţă al soţului/soţiei sau concubinului/concubinei persoanei solicitante.
Următoarele situaţii imputabile atât solicitantului, cât şi soţului/soţiei sau
concubinului/concubinei acestuia reprezintă elemente de incompatibilitate pentru
acces la informaţii secrete de stat:
a. dacă a comis sau a intenţionat să comită, a fost complice, a complotat sau
a instigat la comiterea de acte de spionaj, terorism, trădare ori alte
infracţiuni contra siguranţei statului;
b. dacă a încercat, a susţinut, a participat, a cooperat sau a sprijinit acţiuni
de spionaj, terorism ori persoane suspectate de a se încadra în aceasta

300
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 301

categorie sau de a fi membre ale unor organizaţii ori puteri străine

inamice ordinii de drept din ţara noastră;
c. dacă este sau a fost membru al unei organizaţii care a încercat, încearcă
sau susţine răsturnarea ordinii constituţionale prin mijloace violenţe,
subversive sau alte forme ilegale;
d. dacă este sau a fost un susţinător al vreunei organizaţii prevăzute la lit.
c), este sau a fost în relaţii apropiate cu membrii unor astfel de
organizaţii într-o forma de natura sa ridice suspiciuni temeinice cu
privire la încrederea şi loialitatea persoanei.
Constituie elemente de incompatibilitate pentru accesul solicitantului la
informaţii secrete de stat oricare din următoarele situaţii:
b) dacă în mod deliberat a ascuns, a interpretat eronat sau a falsificat
informaţii cu relevanta în planul siguranţei naţionale ori a minţit în completarea
formularelor tip sau în cursul interviului de securitate;
c) are antecedente penale sau a fost sancţionat contravenţional pentru fapte
care indica tendinţe infracţionale;
d) are dificultăţi financiare serioase sau exista o discordanta semnificativă
între nivelul sau de trai şi veniturile declarate;
e) consumă în mod excesiv băuturi alcoolice ori este dependent de alcool,
droguri sau de alte substanţe interzise prin lege care produc dependenta;
f) are sau a avut comportamente imorale sau deviaţii de comportament care
pot genera riscul ca persoana sa fie vulnerabila la şantaj sau presiuni;
g) a demonstrat lipsa de loialitate, necinste, incorectitudine sau indiscreţie;
h) a încălcat reglementările privind protecţia informaţiilor clasificate;

301
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 302

i) suferă sau a suferit de boli fizice sau psihice care îi pot cauza deficiente
de discernământ confirmate prin investigaţie medicală efectuată cu acordul persoanei
solicitante;
j) poate fi supus la presiuni din partea rudelor sau persoanelor apropiate
care ar putea genera vulnerabilităţi exploatabile de către serviciile de informaţii ale
căror interese sunt ostile României şi aliaţilor săi.
Persoanele cărora li se eliberează certificate de securitate/autorizaţii de acces
vor fi instruite, obligatoriu, cu privire la protecţia informaţiilor clasificate, înaintea
începerii activităţii şi ori de câte ori este nevoie. Activitatea de pregătire se efectuează
planificat, în scopul prevenirii, contracarării şi eliminării riscurilor şi ameninţărilor la
adresa securităţii informaţiilor clasificate.
Pregătirea personalului se realizează diferenţiat, potrivit nivelului de
secretizare a informaţiilor la care certificatul de securitate sau autorizaţia de acces
permite accesul şi va fi înscrisă în fişa individuală de pregătire, care se păstrează la
structura/funcţionarul de securitate.
Toate persoanele încadrate în funcţii care presupun accesul la informaţii
clasificate trebuie sa fie instruite temeinic, atât în perioada premergătoare numirii în
funcţie, cat şi la intervale prestabilite, asupra necesităţii şi modalităţilor de asigurare a
protecţiei acestor informaţii.
După fiecare instruire, persoana care deţine certificat de securitate sau
autorizaţie de acces va semna ca a luat act de conţinutul reglementărilor privind
protecţia informaţiilor secrete de stat în fişa de pregătire individuală.
Pregătirea personalului urmăreşte însuşirea corecta a standardelor de
securitate şi a modului de implementare eficienta a măsurilor de protecţie a
informaţiilor clasificate. Organizarea şi coordonarea activităţii de pregătire a

302
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 303

structurilor/funcţionarilor de securitate sunt asigurate de autorităţile desemnate de

securitate.
Planificarea şi organizarea activităţii de pregătire a personalului se
realizează de către structura/funcţionarul de securitate. Autorităţile desemnate de
securitate vor controla, potrivit competentelor, modul de realizare a activităţii de
pregătire a personalului care accesează informaţii secrete de stat.
Pregătirea individuală a persoanelor care deţin certificate de
securitate/autorizaţii de acces se realizează în raport cu atribuţiile profesionale. Toate
persoanele care gestionează informaţii clasificate au obligaţia să cunoască
reglementările privind protecţia informaţiilor clasificate şi procedurile interne de
aplicare a măsurilor de securitate specifice. Procedurile interne sunt specificate în
cadrul „Normelor interne de lucru pe linia informaţiilor clasificate‖. Aceste norme
interne sunt elaborate de către funcţionarul/structura de securitate şi sunt aprobate de
comandantul unităţii.
Pregătirea personalului se realizează sub forma de lecţii, informări,
prelegeri, simpozioane, schimb de experienţă, seminarii, şedinţe cu caracter aplicativ
şi se poate finaliza prin verificări sau certificări ale nivelului de cunoştinţe. Planul de
desfăşurare a acestor activităţi de pregătire va conceput de către funcţionarul/structura
de securitate. Organizarea acestor teme intră în responsabilitatea
structurii/funcţionarului de securitate, conform tematicilor cuprinse în programele
aprobate de conducerea unităţii.
Certificatul de securitate sau autorizaţia de acces îşi încetează valabilitatea şi
se va retrage în următoarele cazuri:
a. la solicitarea O.R.N.I.S.S.;
b. prin decizia comandantului unităţii care a eliberat certificatul/autorizaţia;

303
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 304

c. la solicitarea autorităţii desemnate de securitate competente;

d. la plecarea din unitate sau la schimbarea locului de muncă al
deţinătorului în cadrul unităţii, dacă noul loc de muncă nu presupune
lucrul cu astfel de informaţii secrete de stat;
e. la schimbarea nivelului de acces.
Atunci când o persoană pleacă din unitate funcţionarul/structura de
securitate are obligaţia să trimită autorizaţia de acces către D.G.I.P.I..

5. PRINCIPALELE OBLIGAŢII CARE REVIN STUDENŢILOR DIN

CADRUL ACADEMIEI PE LINIA PROTECŢIEI INFORMAŢIILOR
CLASIFICATE

La începutul fiecărui an universitar se numesc, prin dispoziţie zilnică a

rectorului academiei, doi studenţi de grupă, responsabili cu ridicarea, manipularea,
evidenţa, păstrarea şi distribuirea regulamentelor, ordinelor M.A.I., instrucţiunilor,
notelor de curs şi caietelor înregistrate, care conţin informaţii clasificate.
În scopul prevenirii scurgerii de informaţii clasificate, pierderii sau
distrugerii documentelor secrete, studenţii numiţi au următoarele obligaţii:
să solicite şi să primească de la Biblioteca de specialitate, pe fişă, pe bază
de semnătură, bibliografia indicată spre studiu la cursurile de specialitate (este
interzisă ridicarea documentelor de către alţi studenţi);
să transporte documentele secrete ridicate de la bibliotecă numai în mape
tip;
să ţină evidenţa exemplarelor primite şi să le repartizeze studenţilor
pentru studiu, pe formularul tipizat, pe bază de semnătură;

304
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 305

să înregistreze la bibliotecă caietele de studiu ce conţin însemnări secrete

şi să nu permită colegilor de grupă luarea de notiţe pe caiete neînregistrate sau pe foi
volante;
la sfârşitul orelor de curs sau a studiului individual, adună caietele de
studiu, le numără şi le depune în fişetul metalic încuiat şi sigilat;
să nu permită scoaterea documentelor secrete din clasă şi studierea
acestora la dormitoare, în amfiteatre, holuri, cabinete, laboratoare, săli de mese, etc.;
este interzis cu desăvârşire scoaterea acestora din academie în scopul multiplicării
sau pentru studiu la domiciliu;
să predea documentele secrete (regulamente, ordine ale M.A.I.,
instrucţiuni, note de curs,) la Biblioteca de specialitate, zilnic, cel mai târziu la ora
14.30, atunci când nu sunt planificate activităţi de învăţământ şi după-amiaza şi cel
mai târziu la ora 19.00, când sunt activităţi de învăţământ; se interzice păstrarea
acestora în fişete pe timpul nopţii;
să urmărească ca la sfârşitul programului de învăţământ, uşile de la
fişetul metalic, cu documente secrete, să fie încuiate şi sigilate, iar uşa de la intrarea în
clasă să fie încuiată şi ferestrele închise;
să aducă la cunoştinţă imediat instructorilor/comandanţilor nemijlociţi
când au luat cunoştinţă despre pierderea, distrugerea ori sustragerea vreunui document
ce conţine informaţii clasificate;
la plecarea în vacanţă, stagiu de practică sau misiuni, studenţii
responsabili cu documentele secrete vor preda la Biblioteca de specialitate caietele cu
însemnări ce conţin informaţii clasificate şi vor raporta în scris comandantului de
batalion /instructorului de an, despre aceasta;

305
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 306

studenţii responsabili cu documentele secrete, pot fi schimbaţi din funcţie

numai cu acordul şefului structurii de securitate, la propunerea membrilor din
cadrul structurii de securitate;
să nu permită nici unui student, indiferent de funcţia acestuia să ridice
documente secrete din fişet fără acordul său;

6. CONTRAVENŢII ŞI SANCŢIUNI LA NORMELE PRIVIND

PROTECŢIA INFORMAŢIILOR CLASIFICATE

Constituie contravenţii şi sancţiuni la Normele privind protecţia

informaţiilor clasificate conform Hotărârii nr. 585 din 13.06.2002 pentru aprobarea
Standardelor de protecţie a informaţiilor clasificate în România următoarele fapte:

a. deţinerea fără drept, sustragerea, divulgarea, alterarea sau distrugerea

neautorizată a informaţiilor secrete de stat;

b. neîndeplinirea măsurilor prevăzute în art.18 (punerea în aplicare a HG.

585), 25-28 (măsuri minime de protecţie a informaţiilor clasificare), 29
(structura/funcţionarul de securitate), 96-139 (măsuri de protecţie fizică) şi 140-181
(măsuri pentru protecţia personalului);

c. neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute la art. 31 (atribuţiile structurii /

funcţionarului de securitate), 41-43 (redactarea documentelor ce conţin informaţii
clasificate), 213 (punerea în executare a contractului de clasificare), 214 (verificarea,
avizarea şi eliberarea autorizaţiei şi a certificatului de securitate);

306
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 307

d. nerespectarea normelor prevăzute în art. 140-142 (măsuri pentru

protecţia personalului), 145 (registrul de evidenţă a certificatelor şi autorizaţiilor de
acces), 159-160 (situaţii imputabile solicitantului cât şi soţului / soţiei acestuia, ce
reprezintă elemente de incompatibilitate pentru acces la informaţiile clasificate), 162-
163 (verificarea şi avizarea persoanelor propuse pentru eliberarea certificatelor /
autorizaţiilor de securitate), 179-181 (verificarea şi avizarea cetăţenilor străini,
cetăţenilor români care au cetăţenia altui stat, precum şi persoanelor apatride ce pot
avea acces la informaţii secrete de stat), 183 alin (1) şi 185-190 (interzicerea
fotografierii, filmării, cartografierii în obiective, zone sau locuri de importanţă
deosebită pentru protecţia informaţiilor secrete de stat, fără autorizaţiei specială);

e. neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a obligaţiilor prevăzute în art.

274-336 componentele INFOSEC (ansamblul măsurilor şi structurilor de protecţie a
informaţiilor clasificate care sunt prelucrate, stocate sau transmise prin intermediul
sistemelor informatice de comunicaţii şi al altor sisteme electronice, împotriva
ameninţărilor şi a oricăror acţiuni care pot aduce atingere confidenţialităţii,
integrităţii, disponibilităţii, autenticităţii şi nerepudierii informaţiilor clasificate,
precum şi afectarea funcţionării sistemelor informatice, indiferent dacă acestea apar
accidental sau intenţionat. Măsurile INFOSEC acoperă securitatea calculatoarelor, a
transmisiilor, a emisiilor, securitatea criptografică, precum şi depistarea şi prevenirea
ameninţărilor la care sunt expuse informaţiile şi sistemele): protecţia surselor
generatoare de informaţii – INFOSEC.

(2) Contravenţiile prevăzute mai sus se sancţionează astfel:

a. faptele prevăzute la lit. (a), se sancţionează cu amendă de la 50 la 5.000

lei în cazul faptelor de deţinere fără drept sau de alterare a informaţiilor clasificate şi

307
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 308

cu amendă de la 1.000 – 10.000 lei, în cazul faptelor de sustragere, divulgare sau

distrugere neautorizată a informaţiilor clasificate;

b. faptele prevăzute la lit (d) se sancţionează cu avertisment sau cu amendă

de la 100 la 5.000 lei;

c. faptele prevăzute la lit (b) şi c se sancţionează cu avertisment sau cu

amendă de la 50 la 5.000 lei;

d. faptele prevăzute la lit (e) se sancţionează cu amendă de la 500 la 5.000

lei;

Tema 12
ORGANIZAREA ŞI EXECUTAREA ACTIVITĂŢII
DE MENŢINERE A SIGURANŢEI PUBLICE ÎN MEDIUL URBAN

Probleme:
1. Caracterizarea sistemului de siguranţă publică în mediul urban
2. Organizarea activităţii birourilor şi formaţiunilor de ordine publică
3. Documentele de organizare a activităţii de siguranţă publică în
mediul urban
4. Organizarea poliţienească a sectoarelor (zonelor) de siguranţă
publică
5. Cooperarea poliţiştilor de la birourile şi formaţiunile de ordine
publică cu ceilalţi lucrători operativi din cadrul unităţilor de poliţie
6. Analiza şi evaluarea activităţii poliţiştilor de ordine publică

308
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 309

1. CARACTERIZAREA SISTEMULUI DE SIGURANŢĂ PUBLICĂ

ÎN MEDIUL URBAN

Activitatea poliţiei în mediul urban presupune existenţa unor structuri care

să realizeze într-o formă consolidată parteneriatul cu societatea civilă, sporirea
eficienţei activităţilor preventive şi de combatere a faptelor antisociale, atragerea
cetăţenilor la o cooperare proactivă şi reactivă.
Totodată, impune prezenţa activă şi permanentă a poliţiştilor în mijlocul
cetăţenilor în vederea rezolvării cu operativitate a problemelor cu care aceştia se
confruntă zilnic.
Structurile de ordine publică existente la nivelul birourilor şi formaţiunilor
de ordine publică au ca scop principal supravegherea localităţilor urbane de către
agenţi de poliţie numiţi agenţi de siguranţă publică care se implică în asigurarea
climatului de siguranţă civică, participând la înlăturarea cauzelor şi condiţiilor care
generează sau favorizează comiterea de fapte antisociale, pregătirea antiinfracţională a
populaţiei, consilierea potenţialelor victime ale violenţelor, precum şi în acordarea de
sprijin pentru reintegrarea socială a unor persoane care au săvârşit fapte antisociale.
Activitatea de siguranţă publică ce se desfăşoară pe teritoriul municipiilor şi
oraşelor are în principal următoarele scopuri:
supravegherea teritoriului localităţilor urbane;
menţinerea climatului de ordine publică pe teritoriul municipiilor,
oraşelor şi secţiilor de poliţie;
apărarea avutului public şi privat;
apărarea vieţii, a drepturilor şi intereselor legale ale cetăţenilor şi
comunităţii.
309
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 310

Importanţa desfăşurării activităţii de siguranţă publică constă în faptul că

prin prezenţa permanentă şi activă a agenţilor de siguranţă publică se poate interveni
operativ pentru prevenirea încălcării legii şi luarea măsurilor imediate împotriva
persoanelor care prin manifestările şi actele întreprinse tulbură ordinea şi liniştea
publică, atentează sub orice formă la avutul public şi privat, la drepturile şi interesele
legitime ale cetăţenilor şi comunităţii.
Agenţii de siguranţă publică executând serviciul în uniformă, având dotarea
corespunzătoare prin însăşi prezenţa acestora în teren contribuie la prevenirea şi
descurajarea actelor şi faptelor de tulburare a ordinii şi liniştii publice, a infracţiunilor
şi contravenţiilor, sprijinindu-se şi pe concursul cetăţenilor, realizând în formă
consolidată parteneriatul cu societatea civilă.
Porţiunea de teren delimitată care, de regulă, cuprinde mai multe străzi din
teritoriul de competenţă pe care se găsesc amplasate sediile unor instituţii, formaţiuni
politice, societăţi comerciale, imobile de locuit, parcuri, locuri de agrement, pieţe,
târguri, unităţi de învăţământ, de ocrotire a sănătăţii etc., este denumită sector (zonă)
de siguranţă publică.
La DGPMB teritoriul se împarte în zone de siguranţă publică, pentru a nu
se confunda cu organizarea administrativ-teritorială a municipiului Bucureşti.
Teritoriul de competenţă a municipiilor şi oraşelor, împărţit în sectoare de
siguranţă publică, este supravegheat de agenţi de siguranţă publică care rezolvă
întreaga problematică de ordine publică, potrivit competenţelor.
Agentul de siguranţă publică desfăşoară activităţi individual, prin
exercitarea atribuţiilor stabilite prin legi, ordine, dispoziţii, rezolvarea plângerilor şi
reclamaţiilor cetăţenilor, constatarea de infracţiuni şi contravenţii, dar şi în parteneriat
cu comunitatea, acesta implicându-se în viaţa urbei, participând la înlăturarea cauzelor

310
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 311

şi condiţiilor care favorizează sau generează comiterea de fapte antisociale, consiliază

victimele violenţelor de orice fel, obiectivul său fiind acela de a asigura un climat de
siguranţă civică şi de prevenire a criminalităţii.
Agentul de siguranţă publică se subordonează şefului biroului sau
formaţiunii de ordine publică, iar acolo unde nu există, ofiţerului desemnat la
conducerea formaţiunii de ordine publică.
Sectoarele (zonele) de siguranţă publică se stabilesc în funcţie de:
întinderea şi configuraţia teritoriului;
populaţia, numărul persoanelor cunoscute cu preocupări infracţionale sau
cu antecedente penale;
starea infracţională şi contravenţională;
locurile şi mediile de interes operativ;
evenimentele şi acţiunile cu caracter politic, administrativ, economic,
cultural artistic, sportiv şi tradiţional;
forţele şi mijloacele de care dispune unitatea de poliţie, precum şi
capacitatea lor de acţiune.
Agenţii de siguranţă publică vor executa sarcinile specifice de ordine
publică numai în teren (sector, zonă, de siguranţă publică) pe jos sau cu
autovehiculele din dotare, atât ziua cât şi noaptea în funcţie de evoluţia situaţiei
operative şi vor asigura intervenţia la evenimentele produse în sectorul (zona) de
responsabilitate, precum şi în alte locuri la solicitarea dispecerului sau a
ofiţerului de serviciu pe subunitate, aplicându-se principiul ,,poliţistul cel mai
apropiat de locul unde s-a reclamat un eveniment intervine.‖
Şeful sectorului de siguranţă publică va coordona activitatea de rezolvare cu
operativitate şi în termenul stabilit a sesizărilor cetăţenilor şi a celorlalte cazuri

311
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 312

repartizate, inclusiv cele sesizate prin ofiţerul de serviciu sau dispecerul de la SNUAU
112.

1. ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII BIROURILOR ŞI

FORMAŢIUNILOR DE ORDINE PUBLICĂ

La poliţiile municipale, orăşeneşti şi secţiile de poliţie prin reorganizarea

activităţii în mediul urban birourile şi formaţiunile de ordine publică vor avea în
compunere următoarele compartimente:
a. Şef birou sau ofiţer desemnat la conducerea formaţiunii de ordine
publică;
b. Compartiment poliţie de proximitate;
c. Compartiment siguranţă publică şi patrulare;
d. Compartiment sisteme de pază.
Biroul sau formaţiunea de ordine publică este condus(ă) de un şef care se
subordonează şefului subunităţii de poliţie şi are în subordine ofiţeri şi agenţi de
poliţie.
Şeful biroului sau ofiţerul desemnat la conducerea formaţiunii de
ordine publică coordonează întreaga activitate de ordine publică de pe teritoriul de
competenţă având în principal următoarele atribuţii:
1. planifică activitatea compartimentelor sau liniilor de muncă;
2. întocmeşte registrul dispozitivelor de siguranţă publică şi patrulare;
3. participă, alături de ceilalţi ofiţeri cu funcţii de conducere din cadrul
subunităţii, la întocmirea sau reactualizarea planului de ordine şi siguranţă publică a
localităţii;

312
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 313

4. desfăşoară activităţi specifice în vederea creşterii eficienţei activităţii de

asigurare a unui climat corespunzător de ordine şi siguranţă publică, prevenirii şi
combaterii fenomenului infracţional stradal;
5. solicită structurii de analiză a informaţiilor produse analitice privind
faptele penale date în responsabilitatea poliţiştilor de proximitate;
6. colaborează cu şefii celorlalte formaţiuni operative pentru realizarea unui
schimb eficient de informaţii în baza cărora organizează acţiuni poliţieneşti în vederea
menţinerii sub control a evoluţiei criminalităţii stradale;
7. colaborează cu reprezentanţii structurilor angrenate în activitatea de
menţinere a ordinii publice în sistem integrat;
8. analizează activităţile desfăşurate şi rezultatele obţinute, stabilind măsuri
de eficientizare;
9. efectuează evaluări asupra activităţii subordonaţilor, privind modul de
executare a atribuţiilor de serviciu;
[Link]ă lunar calitatea activităţii informative desfăşurate de poliţiştii
de ordine publică, asigurând diseminarea informaţiilor către celelalte formaţiuni
operative;
[Link]ă operativitatea rezolvării dosarelor penale de către poliţiştii de
proximitate.

COMPARTIMENTUL POLIŢIE DE PROXIMITATE

Poliţia de proximitate, în sensul larg, este o metodă modernă de lucru a
poliţiei, în care atitudinea faţă de muncă, stilul de conducere şi strategia de organizare
sunt orientate către recunoaşterea preventivă şi proactivă a problemelor comunităţii,
care provoacă frică şi nesiguranţă, precum şi a cauzelor care pot duce la criminalitate,

313
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 314

abordarea acestora şi rezolvarea sau îndepărtarea lor în strânsă legătură cu populaţia şi

cu alte instituţii.
Acest tip de activitate presupune o bună cunoaştere a populaţiei şi crearea
unui raport natural de încredere între populaţie şi instituţia poliţiei. Pentru a realiza
această bază pentru un parteneriat, poliţia pune la dispoziţie specialişti pentru o
comunicare permanentă cu populaţia, numiţi poliţişti de proximitate. În fiecare
sector de siguranţă publică vor acţiona, de regulă, câte unul, doi poliţişti de
proximitate.
Activitatea poliţiei de proximitate se realizează prin crearea unui parteneriat
între poliţie pe de o parte şi cetăţeni, unităţi şcolare, biserică, medii de afaceri,
organizaţii neguvernamentale, autorităţi publice locale etc. pe de altă parte în scopul
rezolvării cu operativitate a problemelor ce au un impact direct asupra vieţii
comunităţilor, creării unui climat de siguranţă civică şi îmbunătăţirii nivelului calităţii
vieţii. Această activitate se axează pe întreţinerea şi revitalizarea unor raporturi de
comunicare interumană în cadrul colectivităţii, prin atragerea reprezentanţilor
societăţii civile la misiunile poliţiei, pentru punerea în aplicare a programelor de
prevenire a criminalităţii în cartiere şi atragerea cetăţenilor în derularea acestor
programe.
Poliţiştii de proximitate sunt selecţionaţi pe bază de voluntariat, numărul
acestora stabilindu-se în funcţie de situaţia operativă, suprafaţa teritoriului şi numărul
de locuitori, avându-se în vedere următoarele criterii:
să dispună de un nivel ridicat de pregătire de specialitate, juridică şi de
cultură generală;

314
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 315

să cunoască o limbă de circulaţie internaţională (engleza, franceza),

precum şi limbile, tradiţiile şi obiceiurile etniilor care formează populaţia
majoritară din zona de responsabilitate;
să dispună de capacitatea de a purta discuţii libere pe anumite probleme
de interes;
să se bucure de aprecieri pozitive şi respect din partea colegilor şi
cetăţenilor;
să prezinte interes pentru problemele sociale ale cetăţenilor şi
disponibilitatea de a le rezolva;
să manifeste disponibilitate în a se informa şi a coopera în acest sens cu
agenţii de poliţie şi cu ofiţerii din celelalte formaţiuni ale poliţiei, precum
şi cu jandarmii, poliţiştii comunitari, autorităţile administrative, o.n.g.-uri
etc.;
în zonele unde populaţia etnică este majoritară, poliţiştii de proximitate
vor fi selecţionaţi prioritar din rândul celor care aparţin acesteia.

Poliţistul de proximitate are în principal următoarele atribuţii:

1. este prezent în fiecare zi minim 6 ore, în sectorul/zona de
responsabilitate pentru a relaţiona cu cetăţenii, realizând cunoaşterea populaţiei, sub
aspectul structurii, obiceiurilor şi tradiţiilor locale, domiciliului şi reşedinţei, precum
şi a teritoriului din punctul de vedere al locurilor şi mediilor favorabile comiterii de
infracţiuni;
2. stabileşte legături permanente cu administratorii asociaţiilor de
proprietari/locatari, factorii responsabili din cadrul unităţilor de învăţământ,
societăţilor comerciale, organizaţiilor neguvernamentale, administraţiei publice locale

315
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 316

pentru identificarea factorilor de risc privind ordinea publică şi siguranţa cetăţeanului

şi identificarea măsurilor comune de prevenire şi combatere a faptelor antisociale;
3. participă la şedinţele asociaţiilor de proprietari/locatari şi la alte
evenimente importante pentru comunitatea din sectorul/zona de responsabilitate;
4. identifică şi consiliază cetăţenii care fac parte din categoriile cu grad
ridicat de victimizare;
5. mediază şi rezolvă conflictele interumane, în limitele legii;
6. identifică şi receptează problemele de ordin comunitar şi împreună cu
instituţiile abilitate iniţiază şi/sau participă la aplicarea unor proiecte sau programe
practice, care au ca obiectiv îmbunătăţirea siguranţei publice şi a persoanelor;
7. colaborează cu mass-media pentru promovarea şi dezvoltarea apropierii
de cetăţeni;
8. verifică petiţiile şi sesizările cetăţenilor din zona de responsabilitate
referitoare la stări conflictuale, tulburarea liniştii publice în unităţile de învăţământ,
asociaţii de proprietari/locatari, societăţi comerciale, fapte antisociale ale căror
victime sunt anumite categorii de persoane (minori, bătrâni, persoane cu handicap sau
afecţiuni neuropsihice etc.) şi propune soluţiile legale;
9. rezolvă reclamaţiile şi sesizările cetăţenilor din conţinutul cărora nu
rezultă în mod evident elemente cu caracter penal sau contravenţional referitoare la
stări conflictuale, tulburarea liniştii publice în unităţile de învăţământ, asociaţii de
proprietari/locatari, societăţi comerciale, fapte antisociale ale căror victime sunt
anumite categorii de persoane (minori, bătrâni, persoane cu handicap sau afecţiuni
neuropsihice etc.);
10. culege date şi informaţii utile muncii de poliţie cu ocazia exercitării
atribuţiilor de serviciu;

316
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 317

11. efectuează acte de constatare şi, după caz, de sancţionare în cazul

infracţiunilor şi contravenţiilor flagrante;
12. colaborează cu poliţiştii din formaţiunile operative pentru cunoaşterea
situaţiei operative din sectorul/zona de activitate şi realizarea schimbului de date şi
informaţii;
13. desfăşoară activităţi de urmărire penală în dosarele având ca obiect
infracţiunile date în competenţă;
14. întocmeşte acte de constatare în cazul infracţiunilor flagrante;
15. efectuează acte de constatare şi de sancţionare a contravenţiilor;
16. participă, după caz, la efectuarea cercetării la faţa locului în cazul
faptelor penale repartizate spre soluţionare, comise în zona de responsabilitate;
17. participă, după caz, la activităţile de menţinere a ordinii publice cu
ocazia unor manifestări sau evenimente derulate în zona de responsabilitate.
Celelalte aspecte legate de selecţionarea, pregătirea juridică şi de
specialitate, experienţa în relaţiile cu cetăţenii, comunicare, atribuţii de colaborare şi
cooperare, coordonarea şi conducerea acestei activităţi, etc., vă vor fi expuse într-o
temă separată.

COMPARTIMENT SISTEME DE PAZĂ

Se constituie pentru îndeplinirea atribuţiilor poliţiei pe linia pazei
obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţiei persoanelor, la nivelul birourilor şi
formaţiunilor de ordine publică din mediul urban.
Poliţiştii din cadrul acestui compartiment au următoarele atribuţii:
1) acordă sprijin, îndrumă şi controlează modul în care se respectă
dispoziţiile legale cu privire la paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia

317
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 318

persoanelor de către deţinătorii de valori şi prestatorii de servicii, stabilind măsurile

necesare a fi luate;
2) asigură cunoaşterea tuturor deţinătorilor de bunuri ori valori aflaţi pe
raza de competenţă şi a măsurilor de securitate adoptate de aceştia;
3) identifică obiectivele care funcţionează cu un nivel redus de măsuri de
securitate şi determină persoanele responsabile să implementeze măsuri suplimentare
de protejare a valorilor;
4) analizează cauzele şi împrejurările în care s-au produs fapte de furt prin
efracţie ori tâlhărie asupra personalului care operează cu valori din obiectivele date în
competenţă şi propune măsuri pentru îmbunătăţirea nivelului de securizare a tuturor
unităţilor similare în scopul prevenirii producerii unor asemenea fapte.
Pentru combaterea infracţiunilor care vizează patrimonial instituţiilor sau
unităţilor economice, desfăşoară activităţi informativ–operative pentru identificarea
celor care încalcă legislaţia în domeniul pazei şi protecţiei obiectivelor, bunurilor,
valorilor şi persoanelor, dispunând măsurile legale.

COMPARTIMENT SIGURANŢĂ PUBLICĂ ŞI PATRULARE

Teritoriul municipiilor, oraşelor şi secţiilor de poliţie va fi împărţit în
sectoare (zone) de siguranţă publică în funcţie de situaţia operativă, teritoriu,
populaţie, zone şi medii de interes operativ, precum şi de numărul poliţiştilor care
lucrează în aceste structuri.
Sectoarele (zonele) de siguranţă publică vor fi în responsabilitatea unui
ofiţer, agent şef de schimb care va organiza activitatea poliţiştilor de siguranţă
publică, în funcţie de evoluţia situaţiei operative şi va răspunde de modul cum aceştia
îşi îndeplinesc atribuţiile de serviciu.

318
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 319

Activitatea compartimentului siguranţă publică şi patrulare poate fi

coordonată de câte un ofiţer, agent pe fiecare schimb. Poliţiştii repartizaţi într-un
sector vor desfăşura activităţi de patrulare pedestră şi auto în zonele stabilite înainte
de intrarea în serviciu, în funcţie de evoluţia situaţiei operative şi vor asigura
intervenţia atât la evenimentele produse în sectorul de responsabilitate, cât şi în
alte locuri, la solicitarea dispecerului sau a ofiţerului de serviciu pe unitate.
Şefii unităţilor de poliţie răspund de folosirea efectivelor de siguranţă
publică numai în teren, în uniforma corespunzătoare anotimpului şi cu dotarea
aferentă, asigurând pe cât posibil permanentizarea acestora în sectorul (zona) de
responsabilitate, fiind interzisă folosirea lor în serviciul de zi pe unitate sau în
rezolvarea altor sarcini ce exced atribuţiilor de serviciu.
Agenţii de siguranţă publică au în principal următoarele atribuţii:
1. acţionează în zona de patrulare pentru prevenirea şi combaterea faptelor
antisociale, infracţiunilor stradale, precum şi pentru menţinerea ordinii şi liniştii
publice;
2. intervin la solicitările dispeceratului sau ofiţerului de serviciu pe unitate
pentru intervenţia la evenimentele semnalate prin SNUAU 112, pe principiul cel mai
apropiat poliţist de locul evenimentului intervine, indiferent de natura acestora şi de
competenţa teritorială;
3. participă la prinderea persoanelor suspecte de comiterea unor infracţiuni
în cadrul acţiunii NĂVODUL, deplasându-se în locurile prestabilite şi acţionând
conform planului de acţiune;
4. culeg informaţii de la sursele ocazionale, utile muncii de poliţie şi
relaţionează cu cetăţenii în vederea asigurării unui climat corespunzător de siguranţă
publică;

319
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 320

5. acţionează pentru depistarea persoanelor şi bunurilor urmărite în temeiul

legii;
6. participă la executarea măsurilor stabilite în situaţii de urgenţă;
7. întocmesc actele de constatare, în cazul constatării în flagrant a unei
fapte penale, după care îl predau pe făptuitor împreună cu aceste documente,
organului de poliţie judiciară competent;
8. execută primele măsuri prevăzute de cadrul legal intern referitoare la
efectuarea cercetării la faţa locului, iar după sosirea echipei de cercetare îşi continuă
activităţile specifice în teren;
9. conduc la sediul poliţiei persoanele suspecte, identificate în timpul
patrulării, în vederea luării măsurilor ce se impun.

2. DOCUMENTELE DE ORGANIZARE A ACTIVITĂŢII DE

SIGURANŢĂ PUBLICĂ IN MEDIUL URBAN

Pentru activităţile curente ce privesc asigurarea şi menţinerea ordinii şi

siguranţei publice pe raza localităţilor urbane şi rurale, în gări, autogări, aeroporturi,
porturi, precum şi pe mijloacele de transport aerian, feroviar, naval şi auto, la nivelul
unităţilor judeţene se vor întocmi planuri unice de ordine şi siguranţă publică iar
la nivelul Capitalei, localităţilor urbane şi birourilor (formaţiunilor) de poliţie rurală
se vor întocmi planuri de ordine şi siguranţă publică, conform OMAI nr. 194/2004.
Acest plan reprezintă documentul de planificare prin care, în baza
elementelor situaţiei operative existente, se organizează anual activitatea de ordine şi

320
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 321

siguranţă publică pe teritoriul localităţilor, se întocmeşte sub coordonarea şi

autoritatea şefului unităţii teritoriale de poliţie cu participarea tuturor componentelor
cu atribuţii în domeniu şi a reprezentantului Autorităţii Teritoriale de Ordine Publică.
În localităţile unde funcţionează structuri de poliţişti locali, acestea vor fi
incluse în planurile de ordine şi siguranţă publică în baza protocolului de cooperare
încheiat sub coordonarea Autorităţii Teritoriale de Ordine Publică.
De asemenea, folosirea voluntarilor se va face în conformitate cu
prevederile Legii nr. 195/2001 şi a Dispoziţiei I.G.P.R. nr. 117/2001.
La nivelul municipiilor, oraşelor, sectoarelor, secţiilor, birourilor de poliţie
rurală, birourilor şi posturilor de poliţie comunale, activităţile curente sau temporare
de menţinere a ordinii şi siguranţei publice, ce se desfăşoară în zona de competenţă,
vor fi conduse de şeful subunităţii de poliţie şi subordonate operativ acestuia.
Efectivele de jandarmi destinate asigurării ordinii publice vor fi folosite cu
precădere pentru patrulare în cadrul sectoarelor (zonelor) de siguranţă publică din
mediul urban şi secţiile de poliţie rurală, sub coordonarea şefilor acestora. Aceştia vor
fi instruiţi la sediul poliţiei înainte de intrarea în serviciu, iar la terminarea
programului vor depune rapoarte privind activitatea desfăşurată şi rezultatele obţinute.
Toate structurile angrenate în activitatea de menţinere a ordinii şi siguranţei
publice vor fi responsabilizate pentru faptele comise în sectoarele (zonele) date în
competenţă.
În vederea asigurării şi menţinerii ordinii şi siguranţei publice pe trenurile de
călători, în staţiile de căi ferate şi triaje, vor fi folosite efective cu atribuţii de patrulare
din poliţie şi subunităţile de jandarmi, transporturi feroviare, în zonele de frontieră şi
din cele ale poliţiei de frontieră, iar în cazul activităţilor desfăşurate în baza

321
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 322

variantelor de patrulare în sistem judeţean, interjudeţean şi inter-regional, coordonarea

şi conducerea acestora se realizează de şefii subunităţilor poliţiei transporturi.
În porturi şi aeroporturi, având în vedere specificul activităţii acestora, se
întocmesc planuri unice de ordine şi siguranţă publică, cu sarcinile şi atribuţiile
fiecărei structuri operative ale M.A.I., care se aprobă de şeful inspectoratului de
poliţie judeţean sau Directorul General al DGPMB, Şeful Serviciului transporturi din
IGPR, precum şi planuri de cooperare şi colaborare cu celelalte structuri
descentralizate/deconcentrate ale altor ministere cum sunt: SRI, SPP, Ministerul
Transporturilor şi Infrastructurii.
În cazul în care activităţile de cooperare se desfăşoară pe teritoriul a două
sau mai multor localităţi de pe raza aceluiaşi judeţ, şeful inspectoratului de poliţie
judeţean va desemna persoana care va conduce, din punct de vedere operativ,
activitatea pentru toate structurile M.A.I.
Pentru acţiunile punctuale organizate pe linia asigurării şi menţinerii
ordinii şi siguranţei publice de una dintre structuri, planurile de acţiune se întocmesc
de fiecare dintre acestea, se aprobă de şeful structurii respective, după obţinerea
avizului şefului poliţiei locale, pentru a se evita perturbarea celorlalte acţiuni ori
activităţi operative planificate ori aflate în derulare.
Conducerea nemijlocită a unităţilor şi subunităţilor, participante la
acţiunile desfăşurate pentru asigurarea şi menţinerea ordinii şi siguranţei publice, se
execută de către şefii (comandanţii) acestora potrivit prevederilor regulamentare, iar
structurile angajate în astfel de activităţi vor fi folosite conform competenţei date
prin lege.

322
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 323

Organizarea şi conducerea activităţilor de asigurare/restabilire a ordinii

publice reglementate prin acte normative interne specifice, sunt asigurate de şefii
structurilor responsabile, conform acestor reglementări.
Pe timpul misiunilor se va avea în vedere folosirea raţională a forţelor,
evitarea suprapunerilor activităţilor, precum şi angrenarea efectivelor de la
celelalte formaţiuni operative de poliţie, jandarmerie, poliţie de frontieră sau poliţişti
locali, când situaţia impune acest lucru.
În cazul în care, pe timpul misiunilor executate în comun, se constată
infracţiuni, care nu intră în competenţa exclusivă de cercetare a procurorului,
dosarele în cauză vor fi repartizate de către şeful care conduce acţiunea, direct
organelor de cercetare ale poliţiei judiciare competente să efectueze cercetări,
evitându-se pe cât posibil trimiterea acestora direct la parchete, în scopul
valorificării eficiente a momentului operativ şi evitării tergiversării cercetări lor.
Totodată, poliţiştii de la structurile poliţiei rutiere, care acţionează în
stradă, vor fi implicaţi inclusiv în activităţi de asigurarea ordinii şi siguranţei publice
în sectoarele de responsabilitate, individual sau în cooperare cu efectivele poliţiei de
ordine publică, jandarmi, poliţie de frontieră sau poliţişti locali.

323
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 324

MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR

INSPECTORATUL DE POLIŢIE APROB
SECRET DE SERVICIU PREFECT
[Link].______________
NR.

APROB
ŞEFUL INSPECTORATULUI
JUDEŢEAN DE POLIŢIE
DE ACORD
PREŞEDINTELE AUTORITĂŢII
TERITORIALE DE ORDINE PUBLICĂ

DE ACORD DE ACORD DE ACORD DE ACORD

COMANDANTUL ŞEFUL ŞEFUL ŞEFUL
INSPECTORAT POLIŢIEI INSPECTORATULUI COMANDAMENT
JUDEŢEAN COMUNITARE JUDEŢEAN AL JUDEŢEAN
DE JANDARMI JUDEŢENE POLIŢIEI DE PENTRU SITUAŢII
FRONTIERĂ DE URGENŢĂ

1. PLAN UNIC DE ORDINE ŞI SIGURANŢĂ PUBLICĂ AL

JUDEŢULUI

Planul unic de ordine şi siguranţă publică este documentul de

planificare prin care, în bază analizei elementelor situaţiei operative existente, se
organizează anual activitatea de ordine şi siguranţă publică pe teritoriul
localităţilor şi se întocmeşte sub coordonarea şi autoritatea şefului unităţii
teritoriale de poliţie, cu participarea tuturor componentelor cu atribuţii în domeniu
şi a reprezentantului Autorităţii Teritoriale de Ordine Publică.

CAPITOLUL I
ANALIZA SITUAŢIEI OPERATIVE

324
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 325

A. TERITORIUL
aşezarea geografică a teritoriului de competenţă;
judeţele învecinate;
suprafaţa şi configuraţia terenului;
organizarea administrativ - teritorială;
regim climateric;
căi de comunicaţie (rutiere, feroviare, maritime):
reţele hidrografice;
dispunerea localităţilor urbane şi rurale:
zone de agrement:
obiective turistice, economice, instituţii de interes public, muzeistic şi
alte locuri de interes poliţienesc.

B. POPULAŢIA
număr;
structura (urban-rural), după vârstă, sex, naţionalităţi şi etnii, religie,
ocupaţii, rata şomajului;
existenţa unor grupări cu preocupări infracţionale;
stări conflictuale interetnice, interconfesionale sau de altă natură, în stare
latentă;
fluctuaţia populaţiei.

C. EVENIMENTE SOCIAL - ECONOMICE, POLITICE SAU

RELIGIOASE
(exemplu: Ziua Marinei, Zilele Severinului etc.)

325
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 326

D. MANIFESTĂRI TRADIŢIONALE PERIODICE

(exemplu: Ziua Salcâmului, Târgul de Fete, Drăgaica etc.)

E. STAREA INFRACŢIONALĂ ŞI CONTRAVENŢIONALĂ

evoluţia fenomenului infracţional (urban-rural);
moduri de operare;
frecvenţa unor infracţiuni;
caracteristicile fenomenului infracţional (silvice, violenţă stradală,
furturi de animale etc.);
rata criminalităţii;
dinamica evenimentelor rutiere;
număr persoane învinuite, cercetate pe categorii de vârstă, ocupaţie,
antecedente penale etc.;
număr sancţiuni contravenţionale aplicate-valoare.
Se au în vedere infracţiunile şi contravenţiile constatate de toate structurile
implicate.

CAPITOLUL II
SECTOARELE DE SIGURANŢĂ PUBLICĂ. DISPOZITIVELE DE
SUPRAVEGHERE A TRAFICULUI RUTIER, FEROVIAR, MARITIM
a) Delimitarea şi constituirea sectoarelor (zonelor) de siguranţă publică pentru
fiecare localitate urbană.

326
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 327

constituirea dispozitivului de ordine în care să fie cuprinse echipele de

siguranţă publică ale poliţiei şi zonele de patrulare ale Jandarmeriei, Poliţiei de
Frontieră şi Poliţiei comunitare:
birourile (formaţiunile) de poliţie rurală, componenţa şi modul de
organizare şi asigurare a ordinii publice în localităţile rurale, existenţa posturilor de
jandarmi;
itinerare de patrulare interurbane ale Jandarmeriei.
b) Dispozitivele de supraveghere a traficului rutier.
constituirea, dispunerea echipajelor de poliţie rutieră (urban-rural) şi
modul de acţiune (releu, filtru, radar etc.);
modul de acţiune al agenţilor de poliţie rurală pentru prevenirea
evenimentelor rutiere.
c) Dispozitivul de supraveghere a traficului feroviar şi maritim.
organizarea şi modul de acţiune pentru asigurarea unui climat de ordine
şi siguranţă în staţiile de cale ferată, triaje, trenuri de călători, porturi, aerogări etc.;
modul de supraveghere a obiectivelor din responsabilitatea
formaţiunilor specializate.

CAPITOLUL III
MISIUNI ŞI ACŢIUNI SPECIFICE

A. MISIUNI SPECIFICE POLIŢIEI

intervine prin agenţii de siguranţă publică şi echipele de intervenţie care
sunt la dispoziţia ofiţerului de serviciu la evenimentele de mică
amploare;
intervine la solicitarea comunităţii pentru apărarea drepturilor legitime
ale cetăţenilor;
327
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 328

intervine în sprijinul dispozitivelor de jandarmi şi poliţie locală în cazul

când acestea constată fapte antisociale;
în colaborare cu autorităţile administraţiei publice locale ia măsuri
speciale pentru organizarea pazei şi controlul dispozitivelor de pază a
bunurilor şi valorilor monetare;
aplică măsuri necesare pentru prevenirea şi combaterea fenomenului
infracţional, inclusiv pentru efectuarea actelor de cercetare penală;
ajută cetăţenii aflaţi în pericol care fac parte din categoriile cu grad înalt
de risc, din punct de vedere al victimizării;
mediază şi soluţionează conflicte, încurajând părţile să rezolve în mod
paşnic neînţelegerile existente;
atrage şi mobilizează cetăţenii, pe bază de voluntariat, în derularea unor
programe de prevenire a criminalităţii în cartiere prin organizarea de
echipe de pază şi supraveghere a imobilelor, parcurilor, precum şi în
zonele unde se comit frecvent acostări de persoane, ori se adună grupuri
ce tulbură ordinea publică;
acţionează pentru identificarea şi dezmembrarea grupurilor
organizate care prin comportament pot să afecteze ordinea publică;
combate comerţul stradal ilicit:
desfăşoară activităţi specifice pe timpul manifestaţiilor publice ce se
desfăşoară în sectorul (zona) de responsabilitate cooperând cu celelalte
forţe care asigură măsuri de ordine;
desfăşoară activităţi de menţinere a ordinii publice în staţii de căi ferate,
porturi, aeroporturi şi pe trenuri de călători;

328
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 329

realizează cunoaşterea populaţiei, verifică plângerile şi reclamaţiile

cetăţenilor în limita competenţei materiale şi acţionează pentru trimiterea
acestora către alte organe competente;
asigură cunoaşterea şi supravegherea persoanelor cu antecedente penale
pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie, a celor sancţionate cu obligarea
de a presta activităţi în folosul comunităţii, cerşetorilor, vagabonzilor,
persoanelor alcoolice şi cu un comportament violent, precum şi a
minorilor lipsiţi de supraveghere;
organizează activităţi de combatere a faptelor antisociale în zona
unităţilor de învăţământ preuniversitar;
execută controale poliţieneşti la locurile de cazare în comun, în pieţe,
târguri, talciocuri, luând măsuri de sancţionare împotriva celor care
încalcă prevederile legale;
acţionează pentru depistarea şi prinderea urmăriţilor şi a altor persoane
care comit fapte antisociale, luând măsuri legale faţă de aceştia;
asigură prezenţa activă în teren, în locuri şi medii favorabile comiterii de
infracţiuni stradale, acţionând pentru prevenirea şi combaterea acestora;
acţionează pentru menţinerea liniştii publice în anumite zone comerciale,
baruri, discoteci şi instruieşte persoanele de sprijin constituite din
salariaţii acestora, pentru intervenţie în cazul tulburării ordinii publice;
sprijină, la cerere, instanţele judecătoreşti şi organele de executare silită
pentru punerea în executare a titlurilor executorii;
execută mandatele de aducere şi cele de executare a unor pedepse
privative de libertate;

329
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 330

participă la executarea măsurilor stabilite în caz de catastrofe şi

calamităţi:
verifică modul de păstrare a armamentului şi a muniţiei de către
deţinătorii legali;
intervine pentru asigurarea fluenţei circulaţiei rutiere în sectorul de
responsabilitate, atunci când situaţia impune, urmărind depistarea unor
persoane care au comis furturi de şi din auto ori a infractorilor care
transportă bunuri sustrase sau sunt urmăriţi;
identifică pe raza de competentă vehiculele abandonate pe terenul public,
întocmind procese verbale de constatare;
urmăreşte respectarea prevederilor legale referitoare la deţinerea câinilor
periculoşi sau agresivi;
foloseşte în acţiuni preventive membri grupurilor de voluntari;
menţine legătura cu reprezentanţii agenţilor economici, publici şi privaţi,
ai unităţilor sanitare cu factorii poştali, instituţiile asociaţiile şi fundaţiile
din sectorul de responsabilitate;
acţionează pentru combaterea faptelor ce afectează mediul înconjurător,
ori care contravin normelor legale de igienă şi sănătate publică. potrivit
competenţelor stabilite prin actele normative in vigoare;
culege informaţii privind persoanele aflate în atenţie şi referitoare la cei
care se pregătesc sau intenţionează să comită fapte antisociale pe care le
valorifică:
folosirea detaşamentelor de intervenţie rapidă în activităţi de asigurare a
ordinii publice în sectoarele de siguranţă publică pe timpul cât nu sunt
angrenaţi in misiuni specifice;
330
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 331

angrenarea agenţilor de poliţie rutieră în menţinerea ordinii şi liniştii

publice şi combaterea faptelor antisociale comise în zona de
responsabilitate a acestora.

B. MISIUNI SPECIFICE JANDARMERIEI

asigură ordinea publică în sectorul de competenţă cu ocazia misiunilor şi
manifestaţiilor publice (mitinguri, marşuri, demonstraţii, procesiuni,
acţiuni de pichetare, promoţionale, comerciale, a manifestaţiilor cultural-
sportive, religioase, comemorative, cele ocazionate de vizite oficiale;
restabilesc ordinea publică atunci când este grav tulburată;
menţine ordinea publică prin executarea patrulărilor în sectoarele de
siguranţă publică, acordând atenţie unităţilor de învăţământ şi parcuri, în
cooperare cu agenţii de siguranţă publică şi poliţia rutieră;
asigură ordinea publică pe rază birourilor (formaţiunilor) de poliţie
rurală, prin sistemul de patrule mobile, pe mijloace auto, prin acţiuni
punctuale pentru combaterea fenomenului infracţional în colaborare cu
ofiţerii coordonatori şi agenţii de poliţie rurală;
participă în cooperare cu celelalte instituţii specializate ale statului la
misiuni de prevenire şi neutralizare a actelor teroriste şi diversioniste din
zona de competenţă;
asigură măsuri de ordine publică şi participă cu efective la acţiuni de
salvare, evacuare a persoanelor şi bunurilor periclitate de incendii,
catastrofe, explozii, calamităţi naturale, epidemii etc,;
menţine ordinea publică în zona instituţiilor de învăţământ
preuniversitar, a parcurilor şi locurilor de agrement;

331
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 332

previne şi combate fenomenul infracţional şi contravenţional prin misiuni

de patrulare în mediul urban şi rural, în zonele şi locurile cunoscute cu
probleme din punct de vedere operativ, în staţiile şi triajele de cale ferată,
în trenurile de călători;
sprijină organele administraţiei publice locale în desfăşurarea de acţiuni
specifice în plan teritorial;
acordă sprijinul necesar poliţiştilor pentru reţinerea unor infractori
periculoşi, urmăriţi general şi local prin organizarea unor filtre, razii,
descinderi;
aplanează unele stări conflictuale ;
participă la acţiuni comune cu poliţia, poliţia de frontieră, organele
silvice, şi alte structuri ale statului cu sarcini în combaterea infracţiunilor
silvice, braconajului, în domeniul cinegetic, piscicol, prevenirea
criminalităţii transfrontaliere şi a degradării mediului înconjurător;
organizează şi desfăşoară acţiuni specifice la solicitarea organelor de
justiţie, a executorilor judecătoreşti şi organelor ce executare ale
administraţiei publice locale, pentru punerea în aplicare a unor hotărâri
judecătoreşti.

C. MISIUNI EXECUTATE ÎN COMUN

În cazul producerii unor evenimente deosebite, agenţii de siguranţă
publică şi jandarmii vor lua de îndată următoarele măsuri:
salvarea victimelor şi bunurilor asigurând pază acestora;

332
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 333

asigurarea ordinii şi pazei la locul producerii evenimentelor şi dirijarea

circulaţiei în zonă;
mobilizarea cetăţenilor în vederea lichidării sau limitării consecinţelor şi
prevenirii extinderii acestora;
identificarea persoanelor care pot da relaţii cu privire la locul şi modul
producerii evenimentului, conservarea urmelor;
raportarea imediată a evenimentelor constatate, la unitatea de poliţie şi
jandarmi, în vederea dispunerii de măsuri pentru intervenţie şi cercetare;
colaborează cu forţele speciale sau echipele de cercetare la faţa locului,
în cazul producerii unor evenimente cu grad ridicat de risc.
În baza Protocolului de colaborare, Poliţia şi Jandarmeria vor asigura şi
executa activităţi punctuale (filtre, razii, acţiuni etc.), pentru prevenirea, descurajarea
şi combaterea fenomenului infracţional şi contravenţional.
Jandarmeria va pune la dispoziţia Poliţiei, temporar, în funcţie de resursele
umane disponibile efective pentru constituirea patrulelor de menţinere a ordinii
publice, în conformitate cu prevederile Ordinului MAI nr. 194/2004.
În zona staţiilor, triajelor de cale ferată, precum şi pe trenurile de călători,
Poliţia, prin intermediul formaţiunilor de transporturi, va asigura prevenirea şi
combaterea infracţiunilor, asigurând în acest sens patrulări ce vor fi executate de
dispozitive mixte poliţişti - jandarmi.
Pentru delimitarea responsabilităţilor pe timpul vizitelor oficiale, sau a altor
activităţi la care participă demnitari români şi străini, se va acţiona astfel:
Efectivele poliţiei:
valorifică datele şi informaţiile de interes operativ prin structurile
specializate (inclusiv activităţi de filmare, fotografiere etc.);

333
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 334

asigură fluenţa circulaţiei şi ordinea publică pe traseele de deplasare a

coloanelor oficiale;
facilitează accesul coloanelor oficiale în obiectivele prevăzute în
programul existent şi eliberarea parcărilor din apropierea acestora.
Efectivele de jandarmi:
asigură ordinea publică şi protecţia demnitarilor în zona obiectivelor şi
locurilor de desfăşurare a activităţilor prevăzute în programul vizitelor;
asigură pază locurilor de cazare, prin dispozitive specifice (posturi,
patrule, rezerve de intervenţie etc.).
D. MISIUNI SPECIFICE POLIŢIEI LOCALE
asigură ordinea şi liniştea publică în parcuri, parcări auto, alte sectoare
date în responsabilitate de administraţia publică locală;
asigură pază obiectivelor publice de interes local;
asigură protecţia persoanelor investite cu autoritate publică la nivel local;
participă la asigurarea măsurilor de ordine prilejuite de manifestările
sociale, culturale sportive etc, organizate la nivel local;
participă la acţiunile serviciilor publice în pieţe, târguri, oboare,
magazine, complex: comerciale etc. şi pentru aplicarea actelor normative
emise de comisiile locale;
E. MISIUNI SPECIFICE POLIŢIEI DE FRONTIERĂ
asigură ordinea publică în sectoarele date în competenţă,
desfăşoară activităţi specifice pentru prevenirea şi combaterea
infracţiunilor la regimul frontierei de stat;

334
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 335

organizează şi execută activităţi specifice în localităţile şi zonele de

frontieră pentru prevenirea şi combaterea contrabandei, traficului de
droguri, autoturisme, alte bunuri, cât şi de persoane etc.;
participă, împreună cu poliţia, la controlul traficului rutier, în localităţile
de frontieră.
F. MISIUNI SPECIFICE POMPIERILOR
execută, potrivit legii, inspecţii şi controale privind modul de aplicare a
prevederilor legale în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor;
asigură organizarea de intervenţii la stingerea de incendii şi coordonează
toate forţele participante;
participă cu forţe şi mijloace specifice la acţiuni de salvare şi protejare, a
persoanelor, animalelor şi bunurilor aflate în pericol, delimitare şi
înlăturare a urmărilor accidentelor, catastrofelor şi calamităţilor naturale.
G. RĂSPUNDERI PENTRU CONTROLUL CRIMINALITĂŢII
1. Răspunderi ale Inspectoratului de Poliţie Judeţean
Răspunde pentru controlul criminalităţii pe rază localităţilor urbane şi rurale,
cu excepţia obiectivelor şi sectoarelor date exclusiv în responsabilitatea Jandarmeriei,
Poliţiei de Frontieră şi Poliţiei Comunitare. Responsabilitatea revine I.P.J., prin şefii
de subunităţi.
2. Răspunderi ale Comandamentului Judeţean de Jandarmi
Răspunde pentru controlul criminalităţii din zona instituţiilor de învăţământ
preuniversitar, a parcurilor şi zonelor de agrement de pe teritoriul localităţilor urbane
şi rurale, cât şi pentru faptele comise în zonele de patrulare.
3. Răspunderi ale Poliţiei Locale

335
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 336

Răspunde pentru controlul criminalităţii în zonele şi obiectivele

date în responsabilitate în municipii, oraşe şi localităţi rurale.
4. Răspunderi ale Poliţiei de Frontieră
Răspunde pentru controlul criminalităţii în punctele de control a trecerii
frontierei şi alte zone date în răspundere exclusivă;

CAPITOLUL IV
FORŢE LA DISPOZIŢIE ŞI DOTAREA LOGISTICĂ A ACESTORA
Dispozitivul poliţiei
Pentru dispozitivele de siguranţă publică, sunt disponibile următoarele
efective aşa cum sunt prevăzute în statul de organizare.
a. compartimentele de ordine şi siguranţă publică ale poliţiei, sunt alcătuite
din___ cadre, din care:
- ofiţeri______
- compartimentul siguranţă publică şi patrulare ____agenţi
Pentru subunităţi (urban-rural), structurile de ordine publică se prezintă
astfel:
Poliţia oraş_____
- ofiţeri_________
- agenţi (pe compartimente)________
- luptători din cadrul detaşamentelor de intervenţie rapidă________
- ofiţeri şi agenţi din cadrul poliţiei rutiere__________
In rural
- ofiţeri
- agenţi de poliţie rurală_____
Dispozitivul de ordine al Jandarmeriei:
336
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 337

- ofiţeri -
- subofiţeri -
- M.A.C. , defalcaţi pentru:
(patrulări pe zone de siguranţă publică, pentru pază obiective şi intervenţii
speciale).
Dispozitivul de ordine publică al poliţiei locale
- poliţişti locali_______
(municipii, oraşe, comune)
Dispozitivul de prevenire şi intervenţie al pompierilor militari (numai pe
timpul îndeplinirii misiunilor speciale comune, în locurile şi în timpul manifestărilor
cu public numeros, al vizitelor oficiale, ale unor personalităţi române sau din
străinătate şi în timpul activităţi lor la care participă demnitari români şi / sau străini) -
se stabileşte în detaliu prin planul de acţiune / cooperare ce se întocmeşte în comun de
părţile implicate.
DOTAREA LOGISTICĂ
a) Poliţia
armamentul şi muniţia eferentă,
cătuşe,
bastoane de cauciuc,
spray-uri lacrimogene,
lanterne,
fluiere,
veste reflectorizante,
acte normative,,

337
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 338

documente de serviciu (procese verbale de contravenţie, dovezi

autorizaţii etc.),
autoturisme de serviciu,
radiotelefoane portabile.
b) Jandarmii care acţionează în dispozitivele de ordine şi siguranţă publică
sunt dotaţi astfel:
pistol calibrul 7,65 mm, model 1974; pistol calibrul 7,62 mm.,
staţii radio,
bastoane de cauciuc tip B l,
bastoane de cauciuc tip B2,
spray,
cătuşe,
lanterne,
fluiere,
autoturisme,
documente de serviciu (procese verbale de contravenţie, acte normative),
scuturi de protecţie,
cască de protecţie,
lansatoare de substanţe iritant-lacrimogene,
pulverizatoare cu capacitate mărită,
puşti de vânătoare,
autoturisme de patrulare şi autospeciale,
radiotelefoane portabile.
c. Poliţie locală
armamentul şi muniţia din dotare,
338
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 339

cătuşe,
bastoane de cauciuc,
spray-uri lacrimogene,
lanterne,
fluiere,
veste reflectorizante,
acte normative,
documente de serviciu (procese verbale de contravenţie, dovezi,
autorizaţii etc.),
autoturisme de serviciu,
radio-telefoane portabile.
d. Pompierii militari:
se va preciza în detaliu în planul de acţiune/cooperare.

CAPITOLUL V
MODUL DE EXECUTARE AL INSTRUIRII ŞI CONTROLULUI
DISPOZITIVELOR DE SIGURANŢĂ PUBLICĂ
a) Instruirea poliţiştilor, jandarmilor şi poliţiştilor locali care acţionează în
echipele de siguranţă publică se realizează zilnic, înainte de întrarea în serviciu, prin
rotaţie, de către şeful poliţiei municipale, adjuncţii săi, şefii şi adjuncţii de la
subunităţile de poliţie, şefii birourilor de ordine publică, sau ofiţerul desemnat la
conducerea formaţiunii de ordine publică, în bază unei tematici zilnice, cu caracter
practic aplicativ ce se întocmeşte lunar.
Instruirea se realizează pe schimburi înaintea plecării în teren, timp de 15
minute, ofiţerii desemnaţi urmând să execute:

339
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 340

verificarea prezenţei, dacă poliţiştii sunt apţi fizic şi psihic pentru

executarea serviciului, dacă au ţinută corespunzătoare şi toate materialele
din dotare asupra lor;
desfăşurarea activităţilor de pregătire planificată;
prezentarea situaţiei operative din ultimele 24 ore, a evenimentelor care
au avut loc şi acţiunilor în curs de desfăşurare pe rază localităţii, precum
şi a forţelor cu care conlucrează;
prelucrarea aspectelor rezultate din activitatea desfăşurată de aceştia în
ziua precedentă;
indicarea persoanelor, a obiectelor urmărite şi a celor revocate;
să asigure instruirea poliţiştilor locali, a elevilor sau studenţilor din
şcolile de poliţie şi a celorlalte forţe ajutătoare odată cu misiunile
poliţiştilor, punându-li-se în vedere drepturile şi obligaţiile pe care le au;
repartizarea sesizărilor şi reclamaţiilor cetăţenilor după rezoluţionarea
acestora de către conducerea unităţii;
alte activităţi de ordin organizatoric.
Poliţiştii care execută controlul vor urmări:
prezenţa agenţilor în sectoarele (zonele) de siguranţă;
modul de îndeplinire a obligaţiilor ce le revin şi eficienţa măsurilor luate;
cunoaşterea populaţiei şi a persoanelor aflate în atenţia poliţiei sau date
pentru completarea supravegherii;
activităţile desfăşurate şi legalitatea măsurilor luate ;
comportarea faţă de cetăţeni;
ţinuta, modul de întreţinere şi folosire a mijloacelor din dotare, inclusiv
autovehiculele şi animalele de serviciu;
340
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 341

sprijină şi îndrumă pe cei aflaţi în serviciu, pentru executarea în bune

condiţii a sarcinilor specifice şi ia măsuri pentru remedierea deficienţelor
constatate.
Deficienţele constatate şi propunerile făcute cu ocazia controlului, vor fi
menţionate în registrul de control al echipelor de siguranţă publică care va fi prezentat
zilnic şefului sau adjunctului acestuia, cu ocazia schimbării serviciului, pentru a
dispune măsuri.
Periodic, specialişti din cadrul serviciilor operative, realizează pe bază de
grafic instruiri cu jandarmii şi poliţişti locali, referitoare la prelucrarea listelor cu
persoanele urmărite general sau local, întocmirea proceselor verbale de contravenţie şi
de confiscare a bunurilor, a primelor documente în cazul prinderii în flagrant a unor
persoane care au comis infracţiuni, măsurile ce se iau în cazul depistării vagabonzilor,
cerşetorilor, spălătorilor de parbrize, vânzătorilor ambulanţi de ziare, minorilor lipsiţi
de supraveghere, a celor care comercializează sau consumă droguri, acostează elevii
în zona unităţilor de învăţământ, cât şi referitor la efectuarea legitimărilor; controlul
bagajelor, controlul persoanelor, încătuşării şi conducerii persoanelor la poliţie,
controlul documentelor comercianţilor stradali, aplanarea stărilor conflictuale,
executarea serviciului în posturile şi patrulele de pază, cooperarea cu celelalte forţe,
conservarea urmelor până la sosirea echipelor de cercetare la faţa locului etc.
b. Instruirea pompierilor militari, premergător îndeplinirii misiunilor
speciale, se va realiza de persoana desemnată de Şeful I.S.U., în bază reglementărilor
proprii, cu cel puţin 24 ore înaintea îndeplinirii misiunii speciale.

CAPITOLUL VI
COLABORAREA ŞI COOPERAREA CU ALTE FORŢE

341
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 342

La baza cooperării între structuri se află legile de organizare şi funcţionare

ale acestora, hotărârile şi ordonanţele de guvern, ordinele şi instrucţiunile M.A.I., cât
şi protocoalele încheiate între aceste unităţi.
Cooperarea presupune:
schimbul operativ de date şi informaţii privind situaţia operativă din
sectorul (zona) de responsabilitate;
organizarea şi executarea de razii şi acţiuni, informarea reciprocă despre
rezultatele acestora şi măsurile ce se impun în vederea îmbunătăţirii
muncii;
punerea în aplicare a planurilor de cooperare, inclusiv prin asigurarea cu
efective şi din punct de vedere logistic;
executarea de analize şi controale comune.
În executarea activităţii specifice, elementele care acţionează în dispozitivul
de siguranţă publică, vor coopera cu:
- elementele de dispozitiv din zonele învecinate pentru a face schimb de
informaţii şi a acorda sprijin în soluţionarea unor situaţii ivite pe timpul serviciului;
- poliţiştii din celelalte formaţiuni realizând cu aceştia un schimb operativ de
informaţii, referitoare la:
a. date de interes operativ apărute în sectorul (zona) de responsabilitate
b. identificarea persoanelor sau obiectelor date în urmărire
c. apariţia unor persoane necunoscute, cu comportament suspect
d. descoperirea făptuitorilor unor infracţiuni care au rămas în evidenţă cu
autor necunoscuţi;
e. asigurarea integrităţii bunurilor aparţinând avutului public şi privat,
ordinii şi liniştii publice;

342
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 343

f. activitatea persoanelor în atenţie despre care trebuie să cunoască:

 prezenţa sau absenţa de la domiciliu
 persoanele găzduite care le vizitează, orele când au loc vizitele;
 dacă transportă la şi de la domiciliu bagaje, obiecte ce ar putea
proveni din infracţiuni şi contravenţii;
 locuri şi medii frecventate, legături infracţionale;
 anturaj, cerc de prieteni;
 alte probleme de interes operativ.
Rezultatul supravegherii directe se raportează în scris, la ieşirea din schimb.
Periodic conducerea I.P.J. va informa ATOP cu privire la măsurile
întreprinse pentru asigurarea ordinii şi siguranţei publice concomitent cu solicitarea
sprijinului logistic pentru îmbunătăţirea activităţii.

RECOMANDĂRILE AUTORITĂŢII TERITORIALE DE ORDINE

PUBLICĂ.
MODUL DE ACŢIUNE ÎN SITUAŢII SPECIALE
(INCENDII DE PROPORŢIE, EXPLOZII, CATASTROFE ŞI
CALAMITĂŢI NATURALE )
a. Sarcini specifice poliţiei, jandarmeriei şi poliţiei locale.
În cazul în care poliţistul, jandarmul sau poliţistul comunitar, care
acţionează în dispozitivul de siguranţă publică, este sesizat despre comiterea unui
accident rutier sau în cazul infracţiunilor contra vieţii, sănătăţii şi integrităţii corporale
a persoanei, indiferent dacă sunt săvârşite în stradă, pe câmp deschis sau în imobile,
ori în situaţia calamităţilor naturale, incendiilor sau exploziilor, va lua următoarele
măsuri:
salvarea victimelor;
343
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 344

raportarea prin orice mijloace a evenimentului la subunitatea din care fac

parte;
înlăturarea urmărilor;
conservarea urmelor;
identificarea martorilor oculari;
pază locului faptei până la sosirea echipei operative;
sprijină reprezentanţii protecţiei civile şi pompierilor militari în vederea
înlăturării efectelor produse.
În cazul în care infractorul se află la locul faptei sau împrejurimi, îl va
identifica, va lua măsuri de imobilizare şi îi va asigura protecţia pentru a nu suferi
vătămări corporale din partea altor persoane.
b. Sarcini specifice pompierilor militari.

CAPITOLUL VII
DISPOZIŢII FINALE
Va cuprinde modul de realizare a analizei privind stadiul îndeplinirii
sarcinilor, conform responsabilităţilor fiecărei structuri participante, folosirea
efectivelor şi modul de cooperare.
Responsabilitatea pentru coordonarea forţelor din dispozitivele de siguranţă
publică revine şefului inspectoratului de poliţie judeţean, potrivit Ordinului M.A.I. nr.
194/2004.
Reactualizarea planului unic de ordine şi siguranţă publică se face anual,
până la sfârşitul lunii martie sau ori de câte ori este necesar în funcţie de evoluţia
situaţiei operative.
La prezentul plan se anexează:

344
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 345

harta judeţului cu localităţile şi elementele de dispozitiv ale tuturor

forţelor din dispozitivele de siguranţă publică;
situaţiile privind sectoarele (zonele) de siguranţă publică şi birourile de
poliţie rurală;
tabel cuprinzând ofiţerii cu funcţii de conducere cu atribuţii de
coordonare şi control a forţelor din dispozitivele de siguranţă publică;
situaţia numerică a autovehiculelor şi vehiculelor existente pe rază
fiecărei localităţi;
situaţia punctelor de risc în producerea accidentelor de circulaţie.

Adjunct al Şefului Inspectoratului Adjunct al Comandantului Adjunct al Şefului

Judeţean de Poliţie cu atribuţii Judeţean de Jandarmi pe Inspectoratului
Pe linie de Ordine Publică probleme de Ordine Publică Judeţean al Poliţiei
De Frontieră

Reprezentant al Poliţiei Locale Şeful de stat major Comandamentul

Judeţene pentru Situaţii de Urgenţă

2. Organizarea zilnică a activităţii de ordine se realizează prin

REGISTRUL DISPOZITIVELOR DE SIGURANŢĂ PUBLICĂ ŞI
PATRULARE care se întocmeşte zilnic de şeful biroului sau ofiţerul desemnat la
conducerea formaţiunii de ordine publică după consultarea şefilor formaţiunilor
operative , se vizează de adjunctul pe ordine publică acolo unde există şi se aprobă de
şeful subunităţii de poliţie.

REGISTRUL DISPOZITIVELOR DE SIGURANŢĂ PUBLICĂ ŞI

PATRULARE cuprinde:

345
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 346

numărul de ordine al sectorului (zonei) de siguranţă publică şi limitele

acestuia;
gradul profesional, numele şi prenumele poliţiştilor şi al celorlalte echipe
de siguranţă publică repartizate pentru asigurarea ordinii şi siguranţei
publice în sectorul (zona) de siguranţă publică;
orele între care execută serviciul;
semnătura celor nominalizaţi să execute serviciul în sectorul (zona) de
siguranţă publică.
În registrul dispozitivelor de siguranţă publică şi patrulare se vor menţiona
expres răspândirile agenţilor de siguranţă publică respectiv:
concedii de odihnă;
concedii de studii;
concedii medicale;
misiuni încredinţate în afara subunităţii;
detaşări la alte subunităţi;
libere etc.
3. Harta cu delimitarea sectoarelor (zonelor) de siguranţă publică,
[Link] de instruire zilnică a agenţilor de siguranţă publică,
[Link] alt document de organizare a activităţii de siguranţă publică este
REGISTRUL DE CONTROL AL ECHIPELOR DE SIGURANŢĂ PUBLICĂ în care
se vor consemna constatările şefilor ierarhici şi a ofiţerilor cu atribuţii de control
precum şi propunerile efectuate pentru îmbunătăţirea activităţii pe această linie.
a. La nivelul biroului sau formaţiunii de ordine publică sunt şi alte
documente de organizare a activităţii :
planurile de muncă sau notele de sarcini lunare;
346
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 347

tematica de pregătire profesională;

tematica de instruire a agenţilor de siguranţă publică;
registrul cu evidenţa lucrărilor şi cauzelor penale, petiţii, lucrări diverse
aflate în lucru;
grafic lunar cu planificarea instruirii şi controalelor asupra dispozitivelor
de siguranţă publică
evidenţa persoanelor care conlucrează cu poliţia pe bază de voluntariat;
mapa analizelor săptămânale şi lunare asupra activităţii fiecărui
compartiment;
registrul cu repartizarea poliţiştilor în sectoare (zone) de siguranţă
publică.
b. La nivelul compartimentului poliţie de proximitate:
evidenţa locurilor şi zonelor cu risc criminogen,
evidenţa cerşetorilor, vagabonzilor, persoanelor alcoolice şi persoanelor
cu tulburări psihice grave cu comportament violent,
evidenţa minorilor lipsiţi de supraveghere,
evidenţa grupurilor de tineri cu preocupări antisociale,
evidenţa posesorilor de câini periculoşi sau agresivi,
evidenţa asociaţiilor de proprietari/locatari,
evidenţa lăcaşurilor de cult,
evidenţa societăţilor comerciale,
evidenţa organizaţiilor neguvernamentale,
evidenţa unităţilor de învăţământ,
evidenţa autorităţilor şi instituţiilor publice locale,

347
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 348

evidenţa centrelor şi adăposturilor pentru bătrâni, minori, victime ale

violenţei domestice,
evidenţa persoanelor cu risc ridicat de victimizare,
evidenţa stărilor conflictuale de orice gen,
evidenţa activităţilor preventive desfăşurate şi a rezultatelor obţinute,
planurile cu amplasarea căilor de acces şi distribuirea spaţiilor interioare
ale instituţiilor publice şi societăţilor comerciale, la care se ataşează:
numele unităţii, numele administratorilor, responsabililor, numărul de
telefon, obiectul de activitate, vulnerabilităţi. O copie a cestor planuri va
fi şi în mapa constituită la camera ofiţerului de serviciu pe subunitate în
vederea documentării şi dirijării forţelor cu ocazia intervenţiei în diferite
situaţii.
c. La nivelul compartimentului siguranţă publică şi patrulare:
-REGISTRUL SECTORULUI (ZONEI) DE SIGURANŢĂ PUBLICĂ care
va cuprinde următoarele evidenţe:
evidenţa persoanelor sancţionate prin obligarea de a presta activităţi în
folosul comunităţii;
evidenţa locurilor şi zonelor în care se comit fapte antisociale şi mediile
frecventate de elemente infractoare ,vicioase, parazitare;
copie a dispoziţiei şefului subunităţii pentru repartizarea sectorului
(zonei) de siguranţă publică,
registrul dispozitivelor de siguranţă publică şi patrulare,
registrul de instruire a agenţilor de siguranţă publică,
tematica de instruire a agenţilor de siguranţă publică,
registrul de control al dispozitivelor de siguranţă publică,
348
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 349

mapa cu analizele efectuate la nivelul compartimentului,

evidenţa prinderilor în flagrant,
d. La nivelul compartimentului sisteme de pază
evidenţa obiectivelor organizate cu pază înarmată şi neînarmată de pe
rază de competentă
evidenţa avizelor eliberate pentru urmarea cursurilor în vederea atestării
personalului de pază
evidenţa planurilor de pază avizate pentru pază neînarmată şi înarmată
evidenţa casieriilor colectoare sau a punctelor de colectare a valorilor
monetare
evidenţa caselor de schimb şi amanet
evidenţa unităţilor muzeale, a lăcaşurilor de cult şi a altor aşezăminte de
cultură şi artă care nu păstrează sau folosesc bunuri de patrimoniu şi a
modului cum sunt organizate cu pază.
numărul unităţilor de învăţământ.
Toate evidenţele şi documentele vor fi păstrate într-o MAPA a
compartimentului la care se vor anexa:
graficul anual de control la unităţile asigurate cu pază, la societăţi
specializate de pază, ori în domeniul sistemelor de alarmă,
mapa cu procesele verbale de control la unităţile de pază,
evidenţa solicitărilor de aviz pentru pază neînarmată şi înarmată, a
raportului cu propuneri şi comunicarea rezultatului angajatorului,
proces verbal cu controalele de fond şi tematice efectuate la unităţile
asigurate cu pază.

349
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 350

3. ORGANIZAREA POLIŢIENEASCĂ A SECTOARELOR

(ZONELOR) DE SIGURANŢĂ PUBLICĂ

Activitatea de siguranţă publică este o formă prin care poliţia contribuie la

prevenirea şi combaterea infracţiunilor şi contravenţiilor, înlăturarea cauzelor şi
condiţiilor care generează sau favorizează comiterea de fapte antisociale, realizarea
educaţiei antiinfracţionale a populaţiei, consilierea victimelor sau potenţialelor
victime ale violenţelor, asigurarea climatului de siguranţă civică şi a unui parteneriat
activ cu societatea civilă (comunitatea).
Această activitate are un caracter permanent, atât ziua cât şi noaptea şi se
desfăşoară de către agenţi de siguranţă publică – constând în supravegherea unui
teritoriu desemnat şi delimitat.
Agenţii de siguranţă publică fac parte din birourile sau formaţiunile de
ordine publică şi se subordonează nemijlocit şefului biroului sau formaţiunii de ordine
publică, iar acolo unde nu există ofiţerului desemnat la conducerea formaţiunii de
ordine publică.
Şefii celorlalte formaţiuni din cadrul subunităţii de poliţie au dreptul să
dea dispoziţii şi orientări specifice agenţilor de siguranţă publică cu privire la
îndeplinirea unor sarcini, dar aceste dispoziţii se dau numai prin şeful biroului sau
ofiţerul desemnat la conducerea formaţiunii de ordine publică.
Pentru rezolvarea cu operativitate a sarcinilor de serviciu, agenţii de
siguranţă publică conlucrează cu ceilalţi agenţi de poliţie din cadrul biroului sau
formaţiunii de Ordine Publică, precum şi cu ceilalţi poliţişti din formaţiunile
operative, participă la investigaţii şi verificări şi la alte activităţi în legătură cu
evenimentele care au avut loc în sectorul de siguranţă publică, la executarea unor

350
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 351

controale şi acţiuni poliţieneşti în obiectivele, locurile, zonele şi mediile de interes

operativ pentru prevenirea şi descoperirea infracţiunilor şi a altor fapte antisociale.
În vederea rezolvării întregii problematici cu care se confruntă
formaţiunile de ordine publică, teritoriul municipiilor, oraşelor şi secţiilor de poliţie
va fi împărţit în SECTOARE (ZONE) de siguranţă publică.
Numărul sectoarelor (zonelor) de siguranţă publică şi delimitarea acestora
se stabileşte de către şeful subunităţii de poliţie prin dispoziţie.
Dispoziţia de delimitare a sectorului (zonei) de siguranţă publică va
cuprinde elementele principale ale situaţiei operative (populaţia, persoanele în atenţie,
teritoriu, caracteristicile fenomenului infracţional şi contravenţional, elementele de
siguranţă publică), precum şi lucrările existente la data luării în primire.
Pentru fiecare sector (zonă) de siguranţă publică se întocmeşte separat
câte o MAPĂ care cuprinde mai multe documente menţionate anterior.
Agenţii de siguranţă publică vor lucra în echipă de câte doi în sectorul
(zona) repartizată pe schimburi, conform planificării întocmite de şeful biroului sau
ofiţerul desemnat la conducerea formaţiunii de ordine publică.
Executarea activităţii curente de ordine pe teritoriul municipiilor şi
oraşelor
Asigurarea ordinii publice se realizează în conformitate cu planurile de
menţinere a siguranţei publice întocmite la nivelul fiecărei unităţi şi subunităţi de
poliţie folosindu-se dispozitivul de ordine de pe raza de competenţă, dispozitiv
format, de regulă, din patrule. Pentru executarea serviciului, patrula de ordine se
compune din cel puţin doi poliţişti sau un poliţist însoţit de un jandarm, elevi sau
studenţi ai şcolilor de poliţie sau agenţi conductori cu câinele de însoţire, şeful
patrulei fiind desemnat poliţistul.

351
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 352

Şeful patrulei are obligaţia să se preocupe pentru instruirea componenţei

patrulei pentru a asigura intervenţia în condiţiile legii şi a evita punerea în pericol a
vieţii şi integrităţii corporale a membrilor patrulei.
A. Forme şi mijloace prin care se exercită activitatea de ordine
Activitatea de ordine de pe teritoriul municipiilor şi oraşelor se execută de
agenţii de siguranţă publică prin posturi şi patrule de ordine.
1. Posturi de ordine
Prin post de ordine se înţelege tot ceea ce i se încredinţează unui agent de
siguranţă publică pentru asigurarea ordinii şi liniştii publice, precum şi locul sau
porţiunea de teren în care acesta îşi îndeplineşte consemnul general şi particular.
Postul cuprinde porţiunea limitată din teritoriul de competenţă a unităţii de poliţie, un
obiectiv, o clădire, instituţie, muzeu, depozit etc., locul unde s-a comis o infracţiune
ori un accident de circulaţie, precum şi alte locuri în care este necesară prezenţa
acestuia.
Serviciul în posturi de ordine se execută pe 1, 2 sau 3 schimburi, agentul de
siguranţă publică trebuind să se găsească permanent în interiorul acestuia şi să-l
supravegheze îndeplinindu-şi sarcinile prevăzute în consemnul stabilit.
În raport cu perioada de timp pentru care s-au stabilit, posturile pot fi
permanente sau temporare.
Postul permanent se organizează în locurile unde ordinea publică şi situaţia
operativă impun prezenţa continuă a poliţistului în vederea prevenirii şi descoperirii
infracţiunilor şi contravenţiilor. Postul temporar se organizează pe timp limitat în
vederea îndeplinirii unor misiuni cum sunt: paza locului faptei, a locurilor şi zonelor
calamitate, paza locurilor unde sunt depozitate temporar bunuri, asigurarea ordinii în
situaţii deosebite etc.

352
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 353

2. Patrularea
Prezenţa poliţiştilor în teren este cel mai important element al prevenirii
faptelor antisociale şi al asigurării siguranţei cetăţeanului.
Patrularea este activitatea tactică poliţienească organizată, prin care se
realizează prezenţa în teren a poliţiştilor, într-o anumită perioadă de timp într-o zonă
bine stabilită, în raport cu cerinţele situaţiei operative de pe teritoriul de competenţă.
Patrula de poliţie este primul mecanism de contact şi de răspuns al poliţiei
pentru:
- prevenirea fenomenului infracţional;
- acordarea de sprijin şi asistenţă cetăţeanului;
- reactivitate faţă de incidente ce ameninţă siguranţa cetăţeanului.
În funcţie de mijlocul de deplasare, patrulele pot fi pedestre, pe biciclete, pe
motoscutere, motociclete, ATV-uri, auto, navale (bărci, şalupe şi alte mijloace de
deplasare pe apă), cu elicopterul.
Itinerarele de patrulare au o lungime diferenţiată, în funcţie de mijlocul de
deplasare:
- cele pedestre 3—6 km;
- cele pe biciclete 6—12 km;
- cele pe motoscutere, ATV, snow-mobil, navale (cu barca) 10—15 km;
- cele pe motociclete, auto şi navale (şalupe şi alte mijloace de deplasare pe
apă) 15—20 km.
În cazul patrulelor pedestre şi auto, unul din membri poate avea în dotare şi
câine de serviciu (însoţire).

353
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 354

Patrulele pedestre şi pe bicicletă vor lua o pauză pentru odihnă, de 10

minute, după fiecare oră de activitate, iar cei de pe mijloacele de transport cu motor
vor avea 15 minute la fiecare 120 minute de activitate. Când temperatura aerului este
sub –15 0 sau peste 30 0 la umbră, pauza se efectuează la fiecare 30 minute.
De regulă, durata unei activităţi de patrulare nu poate depăşi 8 ore. În situaţii
speciale, programul de 8 ore se poate prelungi.
Patrula se compune din cel puţin doi poliţişti. În cazul patrulelor auto şi
navale la aceştia se adaugă şi conducătorul mijlocului de transport, iar la elicoptere şi
echipajul de zbor.
Patrularea se face în baza planificării din Registrul dispozitivului de
siguranţă publică şi patrulare sau planului de acţiune în care trebuie să fie înscrise
următoarele elemente:
itinerarul (zona) de parcurs, încadrat în timp, ora plecării şi ora terminării
misiunii;
locurile de staţie unde se va asigura şi pauza;
misiunile ce trebuie îndeplinite pe fiecare zonă şi itinerare.
La intrarea în serviciu, patrulele vor fi instruite, vor semna în Registrul
dispozitivului de siguranţă publică şi patrulare şi se vor deplasa pe itinerariile sau
zonele de patrulare, desfăşurând activităţi specifice în vederea prevenirii şi combaterii
faptelor antisociale.
Instruirea premergătoare intrării în serviciu a agenţilor de siguranţă publică
are ca scop informarea acestora cu privire la evoluţia situaţiei operative şi formarea
echipelor (patrulelor) în funcţie de nevoile identificate din analiza tactică şi
elementele hărţii criminogene.

354
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 355

În cadrul activităţii de instruire se pune accent pe acordarea respectului şi pe

corectitudinea manifestată faţă de cetăţeni, grija faţă de conduita şi imaginea proprie a
poliţistului.
Cu ocazia activităţii de instruire, membrii patrulelor trebuie să primească:
a) informaţii globale cu privire la diversele infracţiuni sau evenimente ce au
avut loc în sectorul (zona) de responsabilitate (buletine sau note de evenimente,
informaţii de la cetăţeni etc.);
b) informaţii despre măsurile de prevenire sau operative necesare reducerii
criminalităţii stradale;
c) instrucţiuni operative cu privire la persoane şi bunuri urmărite;
d) îndrumări sub aspectul prezentării unor experienţe, idei, sugestii sau alte
procedee de prevenţie generale sau specifice, în vederea îndreptării eventualelor erori
de procedură şi reducerii fenomenului infracţional stradal;
e) sarcini, activităţi şi instrucţiuni pentru a fi puse în practică;
f) informaţii noi referitoare la procedurile operative şi tehnicile
infracţionale.
Poliţiştii desemnaţi cu activitatea de instruire a agenţilor de siguranţă
publică verifică starea fizică a acestora, precum şi mijloacele individuale de
intervenţie din dotare, stabilind măsuri pentru ca fiecare poliţist să nu intre în serviciu
fără a avea asupra sa dotarea aferentă şi echipament corespunzător.
Pe timpul activităţii de instruire a agenţilor de siguranţă publică, nu se vor
prezenta şi dezbate teme de pregătire profesională.
Poliţiştii repartizaţi într-un sector/zonă de siguranţă publică desfăşoară
activităţi de patrulare pedestră sau auto pe itinerarele stabilite înainte de intrarea în

355
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 356

serviciu, în funcţie de evoluţia criminalităţii stradale şi asigură intervenţia la

evenimentele semnalate.
Activitatea de patrulare este organizată pe următoarele principii:
patrulele pedestre acţionează cu preponderenţă pe timpul zilei, în zonele
de patrulare cu situaţie operativă complexă, unde se concentrează un număr mare de
persoane, unităţi comerciale, instituţii publice ori unde accesul cu mijloace auto este
dificil, pentru asigurarea vizibilităţii şi prevenţiei;
patrulele auto desfăşoară activităţi specifice pe raza sectorului/zonei de
siguranţă publică acoperind în special locurile unde se înregistrează infracţiuni
stradale;
în zonele cunoscute cu stare infracţională ridicată (violenţă, trafic şi
consum stradal de droguri etc.) pot fi folosiţi agenţi de poliţie dotaţi cu câini de
însoţire;
în zonele cunoscute cu stare infracţională ridicată, intervenţia la
evenimente şi activitatea de patrulare se vor realiza prin suplimentarea componenţei
patrulei sau a numărului de echipaje auto.
La nivelul fiecărei subunităţi, în urma unei analize de risc, vor fi stabilite
zonele în care în mod obligatoriu vor fi folosite la intervenţie mai multe patrule,
acestea fiind incluse şi în planul de ordine şi siguranţă publică.
Prin dispoziţia şefului subunităţii se pot constitui zone speciale de
siguranţă publică, în care se instituie dispozitive suplimentare de ordine şi siguranţă
publică, folosindu-se inclusiv poliţişti de la alte formaţiuni ale poliţiei (investigaţii
criminale, detaşamente de intervenţie rapidă).
Constituirea zonei speciale de siguranţă publică are loc atunci când, pe un
spaţiu restrâns, se concentrează un fenomen infracţional evident (violenţe, trafic şi

356
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 357

consum de droguri, prostituţie etc.), iar în momentul când cauzele care au determinat
constituirea zonei speciale de siguranţă publică au fost înlăturate, măsurile speciale
încetează.
În cadrul activităţii de patrulare sunt şi cazuri în care membrii patrulei se pot
abate de la itinerarul de patrulare sau pot întrerupe activitatea de patrulare, acestea
fiind:
a) pentru urmărirea şi prinderea infractorilor dispăruţi de la locul faptei sau
a persoanelor date în urmărire;
b) pentru conducerea persoanelor infractoare sau suspecte, la sediul
unităţii de poliţie;
c) când sunt sesizate că se comit evenimente grave în afara itinerarului;
d) pentru a acorda ajutor altui poliţist sau cetăţenilor care se află în pericol,
sunt victime ale unui atac ori accident sau aflaţi în situaţii limită;
e) pentru a preveni sau a lua măsuri în cazul comiterii unor infracţiuni;
f) pentru a interveni urgent în caz de calamităţi, catastrofe sau alte dezastre
naturale;
g) în cazul îmbolnăvirii subite a unui membru component al patrulei;
h) când condiţiile atmosferice sau alte fenomene naturale fac imposibilă
continuarea misiunii;
i) când primeşte dispoziţii din partea şefului nemijlocit sau a ofiţerului de
serviciu.
Părăsirea itinerarului de patrulare şi intervenţia la evenimente se va efectua
numai după ce a fost informat dispeceratul ori ofiţerul de serviciu al subunităţii.
Şeful subunităţii sau ofiţerul aflat la comandă poate ordona părăsirea
itinerarului de patrulare pentru:

357
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 358

- intervenţia la evenimente deosebite în care este nevoie să se acţioneze cu

forţe sporite;
- organizarea de activităţi pentru prinderea unor infractori prin încercuirea
unei zone, cu închiderea căilor de intrare-ieşire din localitate.

2.1. Patrularea pedestră

Patrula pedestră este un element poliţienesc care acţionează pe teritoriul
municipiilor, oraşelor şi secţiilor, pe itinerare (zone) de patrulare care sunt stabilite în
funcţie de locurile şi mediile favorabile săvârşirii infracţiunilor sau contravenţiilor,
precum şi de locurile unde se concentrează sau acţionează elemente infractoare.
Patrula pedestră se compune din cel puţin doi poliţişti. Din componenţa
acesteia pot face parte şi studenţi/elevi ai instituţiilor de învăţământ ale M.A.I., poliţişti
locali, personal din alte sisteme de pază, voluntari.
Unul din poliţişti este şef al patrulei, participând şi coordonând activitatea
celorlalţi.
Patrulele pedestre vor efectua serviciul pe un itinerar (zonă) de patrulare,
care va fi parcurs de cel puţin două ori pe schimb.
Reguli ce trebuie respectate la patrularea pedestră:
a) membrii patrulei se deplasează, de regulă, unul lângă altul, iar acolo unde
nu este posibil acest lucru, unul după altul, respectându-se regulile de circulaţie impuse
pentru pietoni;
b) deplasarea trebuie să se facă pe marginea exterioară a trotuarelor, pe partea
stângă a carosabilului ori pe mijlocul drumurilor necirculate;

358
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 359

c) pe timpul nopţii, trecerea prin locuri întunecoase, locuri acoperite, case

părăsite etc., trebuie să se facă după o observare prealabilă, cu multă prudenţă şi cu
mijloacele din dotare pregătite pentru intervenţie;
d) noaptea, pe timpul deplasării prin locuri neiluminate, lanterna nu trebuie să
fie aprinsă prea des, aceasta putând alerta pe infractori despre prezenţa poliţiştilor în
locul respectiv;
e) în general, înainte de a intra în zone acoperite, întunecoase se face o scurtă
oprire, dar să se evite profilarea propriei siluete pe timpul staţionării în acest loc.
În vederea exercitării drepturilor şi obligaţiilor ce le revin, pe lângă atribuţiile
generale ale poliţiştilor din serviciul de asigurare a climatului de siguranţă publică,
componenţii patrulelor pedestre au următoarele obligaţii:
a) să verifice, îndeosebi, pe timp de noapte, sistemele de închidere a
obiectivelor de pe raza de activitate, atât la intrarea, cât şi la ieşirea din serviciu, mai
puţin cele cuplate la sistemele de alarmare;
b) să acţioneze permanent pentru prevenirea furturilor din obiectivele de pe
raza de competenţă, a celor de şi din autoturisme, a telefoanelor publice stradale,
precum şi pentru prevenirea violurilor, tâlhăriilor, scandalurilor şi a altor manifestări
prin care se încalcă normele de convieţuire socială, ordinea publică, circulaţia pe
drumurile publice şi se aduce atingere drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, vieţii şi
integrităţii corporale a persoanei, avutului public şi privat, luând măsuri ferme, conform
prevederilor legale, atunci când aceste fapte s-au comis;
c) să acţioneze pentru combaterea faptelor ilegale şi să participe la acţiuni
organizate pentru combaterea faptelor antisociale;
d) să acţioneze pentru combaterea faptelor de parazitism social şi depistarea
celor care poluează strada (cerşetori, vagabonzi, prostituate etc.);

359
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 360

e) să menţină permanent legătura cu jandarmii, poliţiştii locali, personalul

din sistemul de pază care acţionează în zonă, pentru a face schimb de informaţii, a cere
şi acorda sprijin în soluţionarea unor situaţii ivite pe timpul serviciului;
f) să intervină pentru asigurarea fluenţei rutiere pe itinerarul de patrulare,
atunci când situaţia impune, urmărind depistarea unor persoane care au furat
autovehicule ori a infractorilor care transportă bunuri sustrase sau sunt urmăriţi;
g) să intervină pentru menţinerea salubrizării localităţii şi a unei stări edilitar-
gospodăreşti corespunzătoare;
h) să se afle la orele stabilite în punctele fixate în variantele de patrulare,
dacă nu sunt cauze care pot împiedica aceasta;
i) să participe la menţinerea ordinii publice pe timpul producerii unor
calamităţi naturale, catastrofe, dezastre, precum şi pentru limitarea efectelor acestora
prin luarea primelor măsuri.
Activitatea cu câinele de însoţire se desfăşoară în locurile aglomerate, la
schimburile 2 şi 3, precum şi cu ocazia desfăşurării unor adunări publice şi
manifestări cultural-sportive.
Câinele de serviciu este folosit pentru creşterea capacităţii de acţiune,
asigurarea securităţii poliţistului, înlăturarea opunerii la luarea unor măsuri
poliţieneşti, precum şi ca mijloc de descurajare a elementelor turbulente şi agresive.
La ieşirea în teren, câinele de însoţire va fi echipat cu botniţă şi pus în lesă,
fiind folosit, de regulă, numai de către poliţistul care îl are în îngrijire şi la dresat. Nu
se folosesc câinii de serviciu în teren pe timp ploios, ninsori abundente, viscol sau
furtună, ori când temperatura mediului este sub -150 C.

2.2. Patrularea auto

360
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 361

Patrulele auto desfăşoară activităţi specifice în sectorul (zona) de siguranţă

publică, pentru observare, asigurarea vizibilităţii şi a intervenţiei la evenimente, în
vederea prevenirii şi combaterii faptelor antisociale. Patrulele auto asigură legătura cu
patrulele pedestre, care acţionează în acelaşi sector (zonă) de siguranţă publică.
Pentru aceste patrule se stabilesc puncte obligatorii de staţionare pentru
observarea zonelor aglomerate sau unde se concentrează persoane suspecte,
activitatea ce va fi realizată de către aceşti poliţişti, aflându-se în imediata apropiere a
autovehiculului şi având asupra lor toate mijloacele de intervenţie din dotare.
Staţionarea va dura până la 15 minute, iar securitatea vehiculului va fi
asigurată de conducătorul mijlocului de transport, în timp ce membrii patrulei se vor
deplasa în zonă pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu. Pe timpul staţionării,
poliţiştilor le este interzis să rămână în mijlocul de transport, cu excepţia situaţiilor
când se află în pauză.
Patrula auto execută serviciul cu autoturisme special destinate şi este
formată din doi poliţişti sau un poliţist cu experienţă profesională şi un
student/elev/poliţist local.
Patrularea pe raza de competenţă se poate efectua cu semnalele luminoase în
funcţiune, atât ziua, cât şi pe timpul nopţii. Această modalitate este stabilită de şefii
unităţilor şi subunităţilor, în funcţie de situaţia operativă sau specificul anumitor zone
de patrulare ori misiuni ce trebuie realizate. Şefii menţionaţi stabilesc, dacă este
necesar, inclusiv anumite orare în care să se folosească semnalele luminoase. Condiţia
esenţială este de a nu îngreuna circulaţia celorlalte autovehicule, astfel că se
foloseşte banda de lângă acostamentul drumului.

361
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 362

Pentru a nu crea confuzia în rândul participanţilor la traficul rutier că

autovehiculele se deplasează la evenimente, pe timpul patrulării se foloseşte o viteză
redusă.
În situaţia în care patrularea este întreruptă pentru deplasarea la un
eveniment semnalat sau pentru o activitate cu caracter de urgenţă, conducătorul
autovehiculului va pune în funcţiune simultan semnalele acustice şi luminoase.
Pe timpul deplasării la evenimente se foloseşte sunetul tip YELP – butonul
2, iar la pătrunderea şi traversarea intersecţiilor se utilizează sunetul tip PIERCER –
butonul 3.
Reguli ce trebuie avute în vedere la patrularea auto:
a. să respecte legislaţia privind circulaţia pe drumurile publice;
b. să poarte uniforma de serviciu, indiferent din ce compartiment face parte;
c. să poarte centura de siguranţă, cu excepţia situaţiilor când patrularea se
efectuează pe raza de responsabilitate;
d. să folosească autovehiculul numai pentru executarea serviciului;
e. în situaţii deosebite, să intervină pentru acordarea primului ajutor şi
transportarea la o unitate sanitară a persoanelor a căror viaţă este în pericol;
f. dacă este cazul, să intervină rapid în sprijinul celorlalţi poliţişti aflaţi în
teren, precum şi pentru transportul operativ la poliţie al persoanelor depistate.
g. să intervină cu operativitate pentru rezolvarea unor probleme operative,
constatate din oficiu, la solicitarea cetăţenilor sau la dispoziţia şefului său nemijlocit,
ofiţerului de serviciu, dispecerului etc.;
h. să menţină legătura direct sau prin staţia de emisie-recepţie cu poliţiştii
aflaţi în serviciu, pentru realizarea schimbului de informaţii şi acordarea sprijinului
necesar, dacă este cazul;

362
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 363

i. înaintea părăsirii itinerarului de patrulare, să raporteze, prin mijloacele

avute la dispoziţie, şefului său nemijlocit sau ofiţerului de serviciu, dispecerului.
În timpul executării serviciului în patrula auto, poliţiştii ce o compun
vor avea în vedere:
a. zonele unde locuiesc elementele agresive, turbulente, infractorii
recidivişti, gazdele de infractori şi alte asemenea persoane;
b. locurile favorabile săvârşirii infracţiunilor cu violenţă, precum şi cele
unde de obicei se întâlnesc sau îşi fac apariţia elemente parazitare, infractoare,
discoteci, baruri sau alte localuri de alimentaţie publică cu program nocturn;
c. locuinţe izolate ale persoanelor în vârstă, lipsite de apărare sau care prin
modul de viaţă şi comportare sunt potenţiale victime ale infractorilor;
d. arterele de circulaţie rutieră cu trafic intens ori unde se înregistrează
frecvent evenimente rutiere;
e. locurile de staţionare a taximetrelor şi intervenţia cu operativitate în
cazul evenimentelor deosebite;
f. grădiniţe, şcoli, aziluri de bătrâni etc.;
g. unităţi economice cu schimburi de noapte.
Conducătorii mijloacelor de transport şi cei care au în îngrijire câini de
serviciu vor aloca zilnic din programul de serviciu câte 30—60 de minute pentru
întreţinerea, alimentarea mijloacelor de transport şi îngrijirea animalelor de serviciu.
În funcţie de evoluţia situaţiei operative, sub coordonarea conducerii
subunităţii, de vor realiza întâlniri pentru schimb de date şi informaţii, luare la
cunoştinţă despre evenimentele înregistrate şi organizarea dispozitivului de siguranţă
publică, în vederea acoperirii zonelor şi locurilor cu risc criminogen, la care vor

363
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 364

participa poliţiştii de proximitate şi poliţiştii din cadrul structurilor de investigaţii

criminale.
În municipii, oraşe, şi la secţiile de poliţie, în funcţie de situaţia operativă se
pot înfiinţa patrule auto speciale de intervenţie, formate din poliţişti cu experienţă,
care au următoarele atribuţii:
acordă sprijin la intervenţiile realizate de patrulele în componenţa cărora
sunt poliţişti cu experienţă redusă, preluând totodată cazurile dificile;
înlocuiesc celelalte patrule când acestea părăsesc zona de patrulare în
scopul intervenţiei la evenimentele sesizate pentru rezolvarea cărora este necesară o
perioadă mai mare de timp;
preiau cazurile şi continuă verificările, pentru situaţiile care presupun
activităţi complexe, din competenţa lor (număr mare de persoane implicate, verificări
în evidenţe pentru identificare, amprentări, fotografieri etc.);
când nu este solicitată, efectuează activităţi de patrulare pe itinerarele
prestabilite, cu puncte obligatorii de staţionare în scopul supravegherii zonei
respective şi realizării efectului preventiv;
asigură intervenţia la evenimente pe principiul cel mai apropiat poliţist
de locul evenimentului intervine.
Poliţistul, înainte de a interveni la un eveniment pentru care se sesizează din
oficiu sau cu care este sesizat direct de cetăţeni, este obligat să comunice acest lucru
dispecerului sau ofiţerului de serviciu pe subunitate. La finalizarea intervenţiei este
obligat să informeze din nou dispecerul sau ofiţerul de serviciu pe subunitate.
Şefii subunităţilor de poliţie vor stabili numărul patrulelor auto speciale de
intervenţie, în funcţie de evoluţia criminalităţii, frecvenţa sesizărilor cetăţenilor şi
resursele umane şi logistice pe care le au la dispoziţie.

364
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 365

3. Pânda
Este o activitate poliţienească, executată de doi sau mai mulţi poliţişti
înarmaţi, amplasaţi în ascuns într-un loc favorabil observării, cu scopul de a
supraveghea în mod direct şi conspirat activitatea unor elemente suspecte, de a reţine
persoane urmărite sau de a realiza prinderea în flagrant a autorilor unor fapte
antisociale şi constă în supravegherea discretă a unor imobile, puncte obligatorii de
trecere, obiective sau alte locuri în care se comit fapte ilicite ori sunt favorabile
săvârşirii de infracţiuni.
Pânda se execută atât cu ocazia patrulării, cât şi în alte împrejurări, în
funcţie de scopul propus, din proprie iniţiativă de către poliţiştii care execută misiuni
de asigurare şi menţinere a siguranţei publice în teren, sau la ordin în baza datelor şi
informaţiilor deţinute, de un număr redus de poliţişti, pe o perioadă de timp limitată.
Reguli tactice ce trebuie respectate cu ocazia executării pândei:
- înainte de a intra în dispozitiv, poliţiştii stabilesc semnele convenţionale
adecvate împrejurărilor şi timpului, pentru a putea comunica între ei, la nevoie, pe
timpul serviciului;
- fac recunoaşterea locului, stabilesc locul de amplasare a fiecăruia în
dispozitivul pândei şi modul de acţiune, în raport de scopul misiunii;
- deplasarea până la locul de pândă trebuie efectuată astfel încât poliţiştii să
nu fie observaţi, iar persoana vizată să nu se pună în gardă;
- în situaţia în care în apropierea locului unde se execută pânda trec diferite
persoane, poliţiştii vor urmări cu atenţie activitatea acestora, fără a se deconspira,
întrucât infractorii trimit uneori iscoade (complici) pentru a stabili dacă sunt sau nu
urmăriţi;

365
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 366

- apariţia poliţiştilor în faţa persoanelor ce urmează a fi arestate sau prinse în

flagrant trebuie să se realizeze prin surprindere acţionându-se cu rapiditate şi
profitând de deruta în care aceştia se află în primele momente ale intervenţiei;
- dacă scopul pândei este stabilirea (observarea) activităţii unor persoane,
poliţiştii reţin sau îşi notează tot ceea ce au observat în legătură cu mişcarea acestora,
urmând ca ulterior să se întocmească un raport cu rezultatul pândei;
- în cazul în care, cu toate măsurile de camuflare luate, poliţiştii, totuşi au
fost descoperiţi în pândă, ei vor căuta ca la apariţia persoanelor să se comporte în aşa
fel încât acestea să fie convinse că prezenţa poliţiştilor în acel loc este cu totul
întâmplătoare.
Părăsirea locului de pândă se face în următoarele situaţii:
- când misiunea a fost îndeplinită;
- pentru urmărirea infractorilor care fug şi nu se supun somaţiei de a rămâne
la locul faptei;
- când locul de pândă a fost deconspirat;
- când situaţia nu mai impune rămânerea în pândă.
În raport de aceste situaţii, părăsirea locului pândei se face în mod conspirat
sau nu.

4. Filtrul
Filtrul este o acţiune de control executată din dispoziţia sau cu aprobarea
şefului nemijlocit în anumite puncte fixe, în locuri obligatorii de trecere, urmărind
depistarea şi prinderea autorilor unor fapte antisociale, dezertorilor.
Filtrele sunt totale şi parţiale.

366
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 367

Filtrul total reprezintă o acţiune de control a tuturor vehiculelor şi

persoanelor care circulă printr-un anumit punct, pătrund sau ies dintr-un anumit loc
sau zonă.
Filtrul parţial reprezintă un control selectiv al persoanelor sau vehiculelor
care circulă printr-un anumit punct (numai persoane, numai vehicule, cele care circulă
pe un singur sens de circulaţie, cei care intră, cei care ies sau pentru o anumită
categorie de persoane).
B. Reguli generale privind executarea serviciului de către agenţii de
siguranţă publică
Executarea serviciului în post sau pe itinerarul de patrulare de către agenţii
de siguranţă publică se face prin observare, supraveghere, ascultare, intervenţie şi
control. În desfăşurarea acestei activităţi de către agenţii de poliţie se disting două
momente principale:
1. Luarea în primire a postului, zonei sau itinerarului de patrulare.
2. Deplasarea pe teritoriul postului, zonei sau pe itinerarul de patrulare.

1. Luarea în primire a postului, zonei sau itinerarului de patrulare

Agentul de siguranţă publică care urmează a intra în schimb, după ce ia la
cunoştinţă de repartizarea în post, zonă şi îşi asigură mijloacele tehnico-materiale
necesare (armament, muniţie, baston de cauciuc, cătuşele, carnetul postului sau
patrulei, carnetul agentului de siguranţă publică, lanternă etc.) procedează la luarea în
primire, în acest sens, dacă postul este pe mai multe schimburi, împreună cu colegul
ce iese din schimb efectuează rondul postului parcurgând teritoriul, luând la
cunoştinţă despre evenimentele şi schimbările ce s-au produs.

367
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 368

De cele mai multe ori, postul, zona, funcţionează pe un schimb, iar agentul
îşi ia în primire singur postul.

2. Deplasarea pe teritoriul postului, zonei sau pe itinerarul de patrulare

Activitatea de ordine trebuie să asigure prezenţa agenţilor de siguranţă
publică în locurile favorabile săvârşirii de infracţiuni şi contravenţii şi în raport cu
cerinţele situaţiei operative.
Serviciul agentului de siguranţă publică începe într-un anumit punct de pe
itinerar, verifică prin deplasare întregul itinerar îndeosebi unităţi nepăzite, parcări
auto, alte locuri şi medii operative. Deplasarea în post sau pe itinerar se face cu
atenţie, atât pentru a-şi asigura securitatea personală, cât şi pentru a observa toate
aspectele şi faptele ce au legătură cu misiunile şi atribuţiile ce revin poliţiei.
Agenţii de siguranţă publică vor executa următoarele activităţi:
a. de patrulare în teritoriul zonei de responsabilitate pe itinerarele stabilite,
acţionând pentru prevenirea şi combaterea infracţiunilor stradale şi pentru asigurarea
ordinii şi liniştii publice;
b. asigură cunoaşterea şi supravegherea persoanelor cu antecedente penale
pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie, a celor sancţionate prin obligarea de a presta
activităţi în folosul comunităţii, cerşetorilor, vagabonzilor, persoanelor alcoolice cu
comportament violent, precum şi a minorilor lipsiţi de supraveghere;
c. intervin la solicitările dispeceratului sau ofiţerului de serviciu pe unitate
pentru intervenţia la apelurile de urgenţă 112, pe principiul cel mai apropiat poliţist de
locul evenimentului intervine, indiferent de natura evenimentului şi competenţa
teritorială;

368
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 369

d. participă la prinderea autorilor de infracţiuni în cadrul acţiunii

NĂVODUL, deplasându-se în locurile prestabilite şi acţionând conform prevederilor
planului de acţiune;
e. culeg informaţii de la surse ocazionale, privind persoanele aflate în
atenţie şi referitoare la cei care pregătesc sau intenţionează să comită fapte antisociale,
pe care le valorifică direct sau prin formaţiunile specializate;
f. acţionează pentru depistarea şi prinderea urmăriţilor şi altor persoane
care comit fapte antisociale, luând măsuri legale faţă de aceştia;
g. execută mandate de aducere, desfăşoară activităţi pentru diminuarea
numărului restanţelor pe linie de evidenţa populaţiei şi colaborează cu lucrătorii din
cadrul serviciilor publice comunitare de evidenţa persoanelor pentru confirmarea
identităţii persoanelor la solicitarea acestora;
h. sprijină, la cerere, instanţele judecătoreşti şi organele de executare silită,
pentru punerea în executare a titlurilor executorii;
i. participă la executarea măsurilor stabilite în caz de catastrofe şi
calamităţi;
j. în cazul constatării în flagrant a unei fapte penale, poliţiştii de siguranţă
publică întocmesc acte de constatare şi premergătoare ce nu suferă amânare, după
care îl predau pe făptuitor şi documentele întocmite organului de poliţie judiciară
competent;
k. execută măsurile prevăzute privind efectuarea cercetării la faţa locului,
iar după sosirea echipei de cercetare îşi continuă activităţile specifice în teren;
l. iau măsuri de conducere la sediul unităţii din care face parte a
persoanelor identificate care fac obiectul activităţii poliţiei pentru amprentare şi

369
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 370

fotografiere, în vederea actualizării bazelor de date privind sistemele de identificare a

persoanei AFIS.

4. COOPERAREA POLIŢIŞTILOR DE LA BIROURILE ŞI

FORMAŢIUNILE DE ORDINE PUBLICĂ CU CEILALŢI
LUCRĂTORI OPERATIVI DIN CADRUL SUBUNITĂŢILOR DE
POLIŢIE

Cooperarea poliţiştilor din cadrul birourilor şi formaţiunilor de ordine

publică se realizează în primul rând în cadrul acestor structuri prin şeful biroului sau
ofiţerului desemnat la conducerea formaţiunii de ordine publică. Această cooperare se
face zilnic cu ocazia analizei situaţiei operative înainte de întocmirea registrului
dispozitivelor de siguranţă publică şi patrulare.
Cooperarea poliţiştilor de ordine publică cu ceilalţi poliţişti operativi din
cadrul subunităţii de poliţie se face cu ocazia unor analize de caz efectuate, cu ocazia
analizelor rezultatelor obţinute, cu ocazia analizelor indicatorilor de performanţă, dar
şi cu ocazia desfăşurării în comun a unor controale, acţiuni poliţieneşti.
O altă formă de cooperare este aceea a schimbului de date şi informaţii, a
verificărilor în comun efectuate asupra activităţii desfăşurate de elementele din atenţia
poliţiei, verificarea preocupărilor unor categorii de infractori, a documentării
activităţii acestor persoane.
Cooperarea poliţiştilor de la birourile şi formaţiunile de ordine publică cu
ceilalţi poliţişti operativi are un scop comun în primul rând şi se impune ca o
necesitate întrucât toţi poliţiştii îşi desfăşoară activitatea în acelaşi teritoriu de
competenţă având de executat sarcini comune de prevenire a faptelor antisociale, de

370
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 371

menţinere a siguranţei publice fiind în egală măsură interesaţi ca sarcinile ce le au de

executat să fie rezolvate la un nivel operativ şi calitativ superior.

5. ANALIZA ŞI EVALUAREA ACTIVITĂŢII POLIŢIŞTILOR DE

ORDINE PUBLICĂ

Evaluarea activităţii poliţiştilor din structurile de ordine publică este un

atribut al şefului nemijlocit şi se realizează avându-se în vedere în principal,
următoarele:
a. Poliţiştii de proximitate
modul de implicare în creşterea gradului de siguranţă a cetăţenilor
materializat în reducerea numărului sesizărilor/petiţiilor;
modul de realizare a cooperării cu reprezentanţii altor instituţii cu
atribuţii în prevenirea criminalităţii;
percepţia populaţiei faţă de activitatea poliţistului de proximitate;
calitatea informaţiilor primite;
lucrări penale cu autori cunoscuţi rezolvate;
cunoaşterea zonei de responsabilitate, a problematicii existente şi a
modului de implicare pentru rezolvarea acesteia.
Poliţiştii de proximitate vor fi analizaţi şi evaluaţi atât la nivelul biroului şi
formaţiunii de ordine publică, cât şi la nivelul subunităţii de poliţie, săptămânal şi
lunar, iar la nivelul serviciului ordine publică din I.P.J. sau D.G.P.M.B., trimestrial.
b. Poliţiştii din compartimentul siguranţă publică şi patrulare

371
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 372

Trimestrial, poliţiştii de siguranţă publică sunt analizaţi şi evaluaţi la nivelul

serviciului ordine publică din I.J.P. sau D.G.P.M.B., iar la nivelul biroului ordine
publică, lunar, pe baza următorilor indicatori:
- infracţiuni cu autori neidentificaţi comise în zona de competenţă;
- constatarea de infracţiuni în flagrant;
- intervenţii la evenimente;
- calitatea informaţiilor primite.
c. Poliţiştii din compartimentul sisteme de pază
Activitatea acestor poliţişti va fi analizată săptămânal la nivelul biroului sau
formaţiunii şi lunar la nivelul subunităţii de poliţie pe baza următorilor indicatori:
eficienţa controalelor executate la unităţi, măsuri de instruire a pazei ori
de instalare a sistemelor electronice de alarmare, implementare ca urmare a
demersurilor proprii iniţiate;
calitatea informaţiilor primite;
valoarea raportului numeric dintre controalele executate şi furturile prin
efracţie înregistrate în perioada de referinţă din obiectivele, la care măsurile de
protecţie şi securitate lipsesc ori sunt minimale;
reducerea numărului de obiective la care persistă vulnerabilităţi ca
urmare a adoptării unor măsuri subdimensionate de protecţie şi securizare a valorilor.
Trimestrial la nivelul serviciului ordine publică din I.J.P. sau D.G.P.M.B. se
va analiza întregul sistem de pază.
Poliţiştii de siguranţă publică sunt controlaţi în teren de către şefii ierarhici
sau ofiţerii desemnaţi pe bază de grafic lunar aprobat în acest sens (controale
planificate).

372
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 373

În plus faţă de controalele planificate se execută şi controale inopinate fiind

un factor care să asigure verificarea sistematică a activităţii, un sprijin, o îndrumare
directă şi oportună a echipelor de siguranţă publică urmărindu-se:
prezenţa echipei de siguranţă publică în sectorul (zona) repartizat;
cunoaşterea teritoriului, limitelor, particularităţilor, a obiectivelor din
sectorul (zona) de siguranţă publică;
modul de respectare a consemnelor (general şi particular) sectorului
(zonei);
modul de îndeplinire a sarcinilor de serviciu şi eficienţa măsurilor luate;
cunoaşterea persoanelor semnalate cu preocupări sau activităţi
infracţionale din zona de responsabilitate;
legalitatea şi temeinicia măsurilor luate în timpul serviciului;
comportamentul şi receptivitatea faţă de cetăţeni;
ţinuta, dotarea şi modul de întrebuinţare a mijloacelor din dotare.
Constatările făcute cu ocazia controalelor se vor consemna în registrul de
control al echipelor de siguranţă publică anunţând măsurile luate pentru remedierea
deficienţelor constatate, precum şi propunerile pentru îmbunătăţirea activităţii de
siguranţă publică.
Rezultatele controalelor de orice fel (planificate, inopinate) vor fi aduse la
cunoştinţa celor în drept şi a şefului subunităţii de poliţie pentru a dispune.
Am făcut o prezentare generală a modului de organizare şi funcţionare a
sistemului de ordine publică în mediul urban, dar se impune îmbinarea aspectelor
teoretice cu experienţa pozitivă din domeniul ordinii publice, bineînţeles şi cu
aspectele de cooperare cu poliţiştii din mediul rural pentru a se creiona sistemul
general de ordine şi siguranţă publică.

373
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 374

Tema 13
A. ÎNREGISTRAREA CETĂŢENILOR ROMÂNI ÎN EVIDENŢA
PUBLICĂ COMUNITARĂ ŞI ELIBERAREA ACTELOR DE
IDENTITATE

Probleme:
1. Istoricul evidenţei populaţiei în România
2. Organizarea activităţilor de evidenţă a persoanelor
3. Înregistrarea cetăţenilor români în evidenţa persoanelor
4. Eliberarea actelor de identitate ale cetăţenilor români

1. ISTORICUL EVIDENŢEI PERSOANELOR ÎN ROMÂNIA

Preocupările instituţiilor specializate ale statului pentru activităţile de

evidenţă a persoanelor şi eliberarea actelor de identitate au apărut cu foarte mult timp
în urmă.
Iniţial, s-a dorit cunoaşterea numărului locuitorilor ţării noastre, îndeosebi
din necesitatea de a se evidenţia, cât mai exact, populaţia contribuabilă şi cea de
mobilizat în scopuri militare. Acest lucru s-a realizat, la început, prin recensăminte ale
populaţiei, iar, ulterior - pentru rezolvarea numeroaselor probleme administrative,
economice, sociale şi culturale - s-a simţit nevoia ţinerii evidenţei nominale a
persoanelor.

374
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 375

Primele măsuri administrative, luate în acest sens, sunt cunoscute din anul
1864 când, la propunerea Ministerului de Interne, Consiliul de Miniştri a
aprobat desfiinţarea biletelor de drum pentru cetăţeni (călătorii din interiorul
ţării) şi înlocuirea acestora cu bilete de identitate permanente. În baza acestei
aprobări, cetăţenilor interesaţi, din oraşe şi sate, le-au fost eliberate astfel de
documente pe termen de 1 an, urmând ca la expirare să fie reînnoite.
Primul act normativ care a prevăzut înfiinţarea unui birou al populaţiei
a fost Legea nr. 812 din 19.03.1915 modificată prin Decretul nr. 655 din 01.03.1921.
În principal, această lege stipula obligaţia ca unităţile de poliţie să elibereze acte de
identitate, iar hotelierii şi hangii să ţină evidenţa călătorilor, sosiţi şi plecaţi, în
anumite registre numerotate şi parafate de autoritatea poliţienească, acestea fiind
prezentate poliţiei pentru control, ori de câte ori erau solicitate.
Potrivit acestei legi, s-a constituit câte ―un birou al populaţiunii‖ pe lângă
fiecare poliţie orăşenească, pentru ―comunele urbane‖ (în prezent oraşe şi municipii)
şi pe lângă fiecare primărie, în ―comunele rurale‖. Aceste birouri aveau următoarele
atribuţiuni:
- să înscrie în anumite registre, pe toţi românii şi străinii majori şi minori;
- să facă toate modificările relative la schimbarea de domicilii, naşteri,
căsătorii şi decese ce i se vor aduce la cunoştinţă de oficiile de stare civilă:
- să elibereze buletine de înscrierea locuitorilor înregistraţi la birou;
- să dea oricui informaţii relative la domiciliu.‖
Pentru punerea în aplicare a legii, s-a emis un regulament aprobat prin
Decretul nr. 947 din 24.03.1921, care prevedea că ―erau obligaţi să facă declaraţii de
înscriere la biroul populaţiunii, toţi locuitorii fără deosebire de naţionalitate, care se
găsesc cu domiciliul sau reşedinţa în ţară în momentul decretării şi publicării acestui

375
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 376

regulament, cei care se stabilesc ulterior şi cei care îşi schimbă domiciliul sau
reşedinţa, fie în aceeaşi comună, sat, cătun, fie în altă comună, sat, cătun‖.
Obligaţia de a cere înscrierea revenea capului de familie şi, numai atunci
când ceilalţi membri nu locuiau cu acesta, înscrierea se putea cere separat.
Aceasta se făcea pe baza certificatelor de stare civilă, după care, cetăţenilor
li se elibera un ―buletin de înscriere în biroul populaţiei‖.
După anul 1921, domeniul de activitate al evidenţei populaţiei a fost
îmbunătăţit printr-o serie de acte normative ca: Legea nr. 153 din 01.02.1939
referitoare la îndatoririle chiriaşilor şi subchiriaşilor, prin care s-a înfiinţat cartea de
imobil, Decretul nr. 799 din 14.02.1939 care a aprobat Regulamentul nr. 15 din 1939
pentru introducerea cărţilor de imobil, Legea nr. 670 din 10.08.1946 referitoare la
stabilirea persoanelor în centrele aglomerate.
Un fapt relevant pentru îmbunătăţirea organizării evidenţei populaţiei,
aproape total ignorat astăzi, l-a reprezentat înfiinţarea, după recensământul populaţiei
din 1941, a unui Birou al populaţiei la Alba Iulia, care avea ca scop principal
experimentarea unui registru al populaţiei, înţeles că o îmbinare a recensământului cu
înregistrarea mişcării naturale şi a mişcării migratorii a populaţiei. Unele obiecţii,
printre care şi aceea că un asemenea sistem ar putea nemulţumi populaţia (argument
contrazis de experienţa altor ţări în acest domeniu), au dus, însă, la abandonarea
acestei iniţiative.
Un pas înainte în constituirea pe baze mai moderne a ţinerii evidenţei
locuitorilor ţării a fost făcut prin elaborarea Decretului nr.245 din 16.07.1949
privind înscrierea în evidenţa populaţiei, care prevedea la art.1: ―locuitorii de pe
teritoriul ţării se înscriu şi se ţin în evidenţa de Direcţia Generală a Miliţiei‖, în
conformitate cu ―normele stabilite prin decizii date de Ministerul de Interne‖.

376
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 377

În baza acestui decret, Ministerul de Interne a emis ordonanţe care au

reglementat constituirea evidenţei locale şi centrale a populaţiei pe bază de fişe
personale şi eliberarea actelor de identitate, începând cu 20.08.1949 tuturor cetăţenilor
ţării care au împlinit vârsta de 15 ani.
Se poate afirma că anul 1949 a marcat momentul constituirii evidenţei
populaţiei, la nivel local şi central, prin înscrierea în evidenţa a tuturor locuitorilor
ţării.
Aceasta a fost o acţiune de mare amploare, echipe de cadre ale fostei miliţii
deplasându-se la domiciliile cetăţenilor din oraşe, comune şi sate pentru întocmirea
fişelor de evidentă şi eliberarea buletinelor de identitate.
Este de reţinut faptul că, în [Link] al Instrucţiunilor Direcţiei Generale de
Miliţie nr.164620/1949, se tratează problema numărului personal (actualul cod
numeric personal). Se face precizarea că numărul personal se acorda fiecărui cetăţean
la înscrierea să în evidenţele populaţiei şi are următoarele caracteristici:
- este permanent, adică odată acordat rămâne neschimbat până la moartea
persoanei;
- este exclusiv, adică în toată ţara nu vor exista două persoane cu acelaşi
număr personal;
- este netransmisibil, adică dispare odată cu moartea titularului şi nu se va
acorda, în viitor, nici unei alte persoane.
Au fost elaborate, apoi, un număr mare de Hotărâri ale Consiliului de
Miniştri, decrete şi instrucţiuni ale Ministerului Afacerilor Interne pentru organizarea
şi desfăşurarea activităţii de evidenţa a populaţiei, precum şi Legea nr.5 din
18.03.1971 cu privire la actele de identitate ale cetăţenilor români, procedura de

377
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 378

schimbare a domiciliului şi a reşedinţei, lege modificată şi completată prin Decretul

nr.59 din 02.03.1978.
Schimbările intervenite în societatea românească după anul 1989, au impus
cu necesitate modificări şi în activitatea de evidenţa a populaţiei care, prin specificul,
organizarea şi conţinutul ei, trebuie să ofere, într-un timp cât mai scurt, informaţii
complexe şi reale despre principalul său obiect de activitate - persoana fizică.
Pentru a se putea realiza acest obiectiv s-a reglementat înfiinţarea
Sistemului Naţional Informatic de Evidenţă a Populaţiei.
Ca urmare, datele existente în fişele de evidenţa constituite în evidenţa
locală manuală au fost culese pe calculator pentru a se constitui bază de date
automată, denumită Registrul Naţional de Evidenţa a Persoanei.
Procedura de schimbare a domiciliului şi a reşedinţei a fost abrogată odată
cu intrarea în vigoare a Legii nr.105 din 30.09.1996 privind evidenţa populaţiei şi
cartea de identitate, actul normativ care a reglementat activitatea de evidenţa a
populaţiei până la data de 20.07.2005. La această dată a intrat în vigoare Ordonanţa de
Urgenţă a Guvernului nr.97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de
identitate ale cetăţenilor români.

Rolul şi importanţa ţinerii evidenţei persoanelor

Potrivit art.4, din O.U.G. nr.97/2005, Registrul naţional de evidenţa a
persoanei este componenta principală a Sistemului Naţional Informatic de
Evidenţa a Populaţiei şi reprezintă ansamblul datelor cu caracter personal ale
cetăţenilor români, rezultate în urma procesării automate, într-o concepţie
unitară, în scopul cunoaşterii numărului, structurii şi mişcării populaţiei pe
teritoriul ţării.

378
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 379

Importanţa datelor cuprinse în Registrul Naţional de Evidenţa a Persoanelor,

precum şi a eliberării actelor care atestă identitatea, cetăţenia română şi domiciliul
titularului constă în faptul că ele servesc intereselor statului, ale persoanelor fizice şi
juridice .
Evidenţa cetăţenilor români cu domiciliul în România are drept scop, pe de
o parte, cunoaşterea populaţiei şi a mişcării acesteia, pe localităţi, iar pe de altă parte,
comunicarea de date şi informaţii celor interesaţi.
Ţinerea evidenţei persoanelor prezintă o deosebită importanţă atât pentru
instituţiile statului cât şi pentru cetăţeni, astfel:
Pentru stat, în general:
- cunoaşterea şi individualizarea tuturor cetăţenilor ţării, de la data naşterii;
- asigurarea desfăşurării corespunzătoare a multiplelor şi diverselor raporturi
dintre instituţiile statului şi cetăţeni, în realizarea drepturilor şi obligaţiilor ce revin
atât unora, cât şi altora (evită inclusiv erorile cu privire la persoana fizică în calitate de
subiect de drepturi şi obligaţii);
- pe baza datelor furnizate de evidenţa persoanelor, organele de statistică
urmăresc evoluţia migraţiei populaţiei pe cuprinsul ţării. În acest sens, structurile de
evidenţa a persoanelor au obligaţia de a comunica, lunar, organelor de statistică
judeţene şi ale municipiului Bucureşti date referitoare la schimbarea domiciliului şi la
stabilirea reşedinţei;
- în realizarea pregătirii populaţiei pentru apărarea ţării, statul are
posibilitatea să cunoască în orice moment unde se găseşte cetăţeanul care este supus
obligaţiilor militare (recrutare, încorporare, concentrare sau mobilizare). Pentru
aceasta, structurile de evidenţa a persoanelor colaborează cu centrele militare judeţene

379
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 380

şi ale municipiului Bucureşti în cazul cetăţenilor supuşi obligaţiilor militare care îşi
schimba domiciliul ori îşi stabilesc reşedinţa, astfel:
- cetăţenii care îşi schimba domiciliul ori îşi stabilesc reşedinţa în Mun.
Bucureşti sau în municipiile reşedinţă de judeţ, înainte de a solicita acest lucru
structurilor de evidenţa a persoanelor, sunt îndrumaţi către centrele militare pe raza
cărora îşi schimbă domiciliul ori îşi stabilesc reşedinţă pentru a fi luaţi în evidenţă;
- pentru cei care îşi schimba domiciliul ori îşi stabilesc reşedinţa în alte
localităţi decât Mun. Bucureşti ori municipiile reşedinţă de judeţ, structurile de
evidenţa a persoanelor comunică centrelor militare noul domiciliu ori noua reşedinţă.
Prin informaţiile pe care le deţine evidenţa persoanelor are o contribuţie
importantă la activitatea desfăşurată de celelalte structuri ale Ministerului
Administraţiei şi Internelor, de instituţiile cu atribuţii în domeniul apărării, siguranţei
naţionale, ordinii şi liniştii publice şi justiţiei, astfel:
- în scopul prevenirii şi combaterii infracţiunilor, oferă posibilitatea de a se
afla cu promptitudine datele de stare civilă, domiciliul, reşedinţa sau alte informaţii cu
caracter operativ, despre persoanele care le interesează;
- imaginile înmagazinate în baza de date automată şi fotografiile din fişele
de evidenţa locală pot ajuta la identificarea persoanelor dispărute, date în urmărire, a
cadavrelor cu identitate necunoscută, precum şi a altor persoane ce prezintă interes
operativ;
- evidenţa specială, în care se fac verificări cu ocazia soluţionării cererilor
cetăţenilor sau în alte împrejurări, ajută la depistarea şi prinderea persoanelor date în
urmărire locală sau generală;

380
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 381

- datele cuprinse în evidenţa persoanelor servesc la ţinerea în actualitate a

altor evidente ale structurilor Ministerului Administraţiei şi Internelor (paşapoarte,
circulaţie, cazier judiciar şi evidenţa operativă, etc.).

Pentru cetăţeni:
- fiecare cetăţean posesor al actului de identitate face cu acesta dovada
identităţii, a cetăţeniei române şi a domiciliului, necesară la valorificarea drepturilor şi
obligaţiilor prevăzute în Constituţie, în celelalte legi şi acte normative;
- facilitează relaţiile nu numai între cetăţeni şi organele statului, ci şi
variatele raporturi juridice dintre persoanele fizice;
- cu ajutorul evidenţei persoanelor pot fi găsiţi membri de familie, alte rude
sau persoane despre care nu se cunosc date de ani de zile. Totodată, la cererea celor
interesaţi se pot comunica date utile privind domiciliul sau reşedinţa altor persoane, în
condiţiile legii.
Importanţa evidenţei persoanelor este învederată şi de faptul că asigură, în
foarte multe cazuri, identificarea unor persoane despre care se cunosc numai date
sumare. Astfel, este posibilă identificarea unei persoane cunoscându-se doar seria şi
numărul actului de identitate, numele şi data naşterii, numele prenumele şi anul
naşterii, domiciliul, etc.
Este de evidenţiat faptul că aspectele prezentate sunt numai elemente de
principiu, în practică problema prezentând numeroase nuanţe, în funcţie de o serie de
scopuri şi interese concrete, mai ales în acţiunea largă, diversificata, a organelor de
poliţie pentru cercetarea infracţiunilor, precum şi pentru prevenirea şi combaterea
infracţiunilor şi a altor fapte antisociale.

381
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 382

2. ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII DE ŢINERE A EVIDENŢEI

PERSOANELOR

Evidenţa cetăţenilor români se ţine de către Ministerul Administraţiei şi

Internelor, prin Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor şi Centrul Naţional
de Administrare a Bazelor de Date privind Evidenţa Persoanelor, precum şi de către
serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor, pentru cetăţenii care au
domiciliul sau reşedinţa în rază teritorială de competentă.
La serviciile publice comunitare de evidenţa a persoanelor (cu excepţia celor
din mun. Bucureşti) sunt arondate localităţile din jurul acestora, ţinându-se cont de
distanţă, posibilitatea de transport, numărul şi structura populaţiei.
Din anul 1949 evidenţa populaţiei s-a ţinut pe bază unor fişe de evidenţa
locală şi centrală întocmite pentru fiecare cetăţean al ţării.
Datele din aceste fişe au fost actualizate în permanenţă cu menţiuni referitoare
la modificările intervenite în statutul civil al persoanelor, actele de identitate eliberate,
domiciliul ori reşedinţa acestora.
Din anul 1991 au demarat activităţile pentru realizarea Sistemului Naţional
Informaţic de Evidenţa a Populaţiei, astfel încât unele date existente în fişele de evidenţă
locală au început a fi implementate pe calculator.
Realizarea Sistemului Naţional Informatic de Evidenţă a Populaţiei a fost
concepută în două etape şi anume etapa tranzitorie, începută în anul 1991 şi etapa
finală la care s-a trecut din anul 1997.
Evidenţa manuală a populaţiei pe bază de fişe şi evidenţa automată a
populaţiei pe calculator au funcţionat în paralel până la data de 01.07.2000, când
evidenţa manuală a fost trecută în conservare.

382
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 383

De la această dată, în fişele de evidenţă nu s-au mai operat menţiuni pentru

actualizare, evidenţa manuală servind în continuare drept arhivă activă pentru datele
conţinute.
Din punct de vedere structural, activitatea pe linia regimului de evidenţă
a persoanei este organizată, în prezent, astfel:
a) La nivel central este constituit Inspectoratul Naţional de Evidenţa
Persoanelor.
b) La nivel judeţean şi al mun. Bucureşti este constituit câte un serviciu
public comunitar judeţean de evidenţă a persoanelor care funcţionează în subordinea
fiecărui consiliu judeţean, respectiv al Consiliului General al Mun. Bucureşti.
c) La nivel local (municipii, oraşe şi unele comune) şi în sectoarele Mun.
Bucureşti funcţionează servicii publice comunitare locale de evidenţa a persoanelor
aflate în subordinea consiliilor locale, respectiv a consiliilor sectoarelor Mun. Bucureşti.
În cele şase sectoare ale Mun. Bucureşti sunt organizate 24 birouri de evidenţă
a persoanelor.
În prezent, pe teritoriul ţării funcţionează un număr de 321 servicii publice
comunitare de evidenţă a persoanelor la nivelul municipiilor, oraşelor şi a unor comune.
1) Organizarea evidenţei persoanelor la nivel central
Inspectoratul Naţional de Evidenţa a Persoanelor conservă şi exploatează
datele din fişele de evidenţa centrală ale cetăţenilor români, întocmite şi actualizate până
la data de 01.07.2000, coordonează şi controlează, din punct de vedere metodologic,
activitatea desfăşurată de serviciile publice comunitare de evidenţa a persoanelor.
Din punct de vedere informatic, Inspectoratul Naţional de Evidenţa a
Persoanelor colaborează cu Centrul Naţional de Administrare a Bazelor de Date Privind
Evidenţa Persoanelor, pe linia gestionarii Registrului Naţional de Evidenţă a

383
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 384

Persoanelor, asigurând ţinerea lui în actualitate cu informaţiile preluate în bazele de date

locale de către lucrătorii serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor.
Evidenţa centrală este constituită din:
a) Registrul Naţional de Evidenţă a Persoanelor ce cuprinde datele,
preluate pe calculator, ale tuturor cetăţenilor români care sunt în viaţă şi domiciliază în
ţară, precum şi ale celor care au decedat, au renunţat la cetăţenia română ori au dobândit
statutul de cetăţean român cu domiciliul în străinătate (C.R.D.S.);
b) fişele de evidenţă centrală ale cetăţenilor români care au primit acte de
identitate, sunt în viaţă şi domiciliază în ţară, precum şi ale celor care au decedat, au
pierdut cetăţenia română ori au obţinut statutul de cetăţean român cu domiciliul în
străinătate (C.R.D.S.), cartate strict alfabetic, separat pe sexe şi aflate în conservare ca
arhivă activă, de la data de 01.07.2000;
c) evidenţa buletinelor de identitate eliberate de formaţiunile teritoriale, pe
bază de registre şi microfişe;
d) evidenţa schimbărilor de nume pe cale administrativă, pe bază de
dosare şi registre opis, precum şi în sistem informatic;
e) evidenţa certificatelor de stare civilă pentru uz extern, eliberate
persoanelor din ţară şi din străinătate până la 31.12.1997, pe bază de fişe;
f) evidenţa certificatelor eliberate de autorităţile străine şi transcrise în
registrele de stare civilă române, pe bază de fişe;
g) evidenţa actelor de identitate eliberate de către Inspectoratul Naţional de
Evidenţa Persoanelor, pe bază de registre.
2)Organizarea evidenţei persoanelor la nivel judeţean
La nivel judeţean se ţin următoarele evidenţe:

384
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 385

a) Registrul Judeţean de Evidenţă a Persoanelor ce cuprinde datele,

preluate pe calculator, ale cetăţenilor români care sunt în viaţă şi domiciliază ori au
reşedinţa pe rază judeţului, precum şi ale celor care au decedat, au renunţat la cetăţenia
română ori au dobândit statutul de cetăţean român cu domiciliul în străinătate
(C.R.D.S.);
b) evidenţa buletinelor de identitate eliberate de formaţiunile din
subordine, începând cu anul 1979, pe bază de registre (exemplarul nr.1) care au fost
microfilmate la Inspectoratul Naţional de Evidenţa Persoanelor;
c) evidenţa actelor de identitate eliberate de către Serviciul de evidenţă
informatizată a persoanei, pe bază de registre.
3) Organizarea evidenţei persoanelor la nivel local
Evidenţa locală este constituită din :
a) Registrul Local de Evidenţă a Persoanelor ce cuprinde datele, preluate pe
calculator, ale cetăţenilor români care sunt în viaţă şi domiciliază ori au reşedinţa pe rază
serviciului public comunitar local de evidenţa a persoanelor, precum şi ale celor care au
decedat, au renunţat la cetăţenia română ori au dobândit statutul de cetăţean român cu
domiciliul în străinătate (C.R.D.S.);
b) fişele de evidenţă locală ale cetăţenilor români care la data conservării,
respectiv 01.07.2000, aveau domiciliul pe rază de competentă a serviciului, ţinute
separat pentru persoanele cu acte de identitate, faţă de cele fără acte de identitate şi
cartate strict alfabetic, pe sexe şi medii (rural sau urban), precum şi fişele persoanelor
decedate, care au pierdut cetăţenia română sau au obţinut statutul de C.R.D.S., cartate
strict alfabetic, fără a se ţine cont de sex şi mediu;
c) evidenţa buletinelor de identitate eliberate, pe bază de registre
(exemplarul II);

385
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 386

d) evidenţa cărţilor de identitate, a cărţilor de identitate provizorii, şi a

adeverinţelor de identitate, pe bază de registre, într-un singur exemplar;
e) exemplarul II al cărţii de imobil, pentru imobilele de locuit, constituit pe
bază de fişe de apartament, întocmite şi actualizate până la data de 01.07.2000, ţinute în
mape speciale şi organizate pe străzi, în ordinea crescândă a numerelor. Începând cu
data de 01.07.2000 acesta a fost conservat servind, în continuare, drept arhiva activă;
f) exemplarul II al cărţii de imobil, pentru unităţile de ocrotire şi protecţie
socială, cămine, internate sau alte locuri de cazare în comun (cu excepţia unităţilor de
cazare turistică), din mediul urban, care este ţinut în actualitate.

3. ÎNREGISTRAREA CETĂŢENILOR ROMÂNI ÎN EVIDENŢA

PERSOANELOR

1)Procedura înregistrării cetăţenilor români în evidenţa persoanelor

În evidenţa persoanelor sunt înregistraţi cetăţenii români, fie la data naşterii,
fie la data dobândirii cetăţeniei române.
Înregistrarea persoanelor fizice în evidenţa persoanelor se face prin
implementarea pe calculator a datelor acestora fiind, astfel, introduse în Registrul
Naţional de Evidentă a Persoanelor (R.N.E.P.).
a)Înregistrarea în evidenţa persoanelor a cetăţenilor români la naştere,
se realizează pe bază unor comunicări de naştere pe care structurile de regim evidenţă
din cadrul serviciului public comunitar le primesc de la structurile de stare civilă din
cadrul aceluiaşi serviciu ori din cadrul primăriilor la nivelul cărora nu funcţionează
astfel de servicii.

386
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 387

Cu ocazia declarării naşterii la primăria pe rază căreia s-a produs, după

întocmirea actului de naştere şi eliberarea certificatului de naştere, lucrătorul de stare
civilă întocmeşte o comunicare de naştere.
Structura de regim evidenţă primeşte, până la data de 5 a fiecărei luni,
comunicările de naştere întocmite şi înaintate de către structurile de stare civilă din
localitatea în care funcţionează şi din cele pe care le arondează.
La primire, borderoul care însoţeşte comunicările de naştere va fi înregistrat de
lucrătorii de regim evidenţa, iar comunicările vor fi triate astfel :
- pentru născuţii vii ai căror părinţi nu au domiciliul pe rază de competentă,
comunicările se trimit, în termen de 3 zile, serviciului public comunitar de la domiciliul
părinţilor. În acest caz, în borderou, la rubrica observaţii, se va menţiona serviciul la care
s-a trimis comunicarea.
- atunci când din comunicare rezultă că părinţii au domiciliul pe rază de
competenţă se verifică, mai întâi, în evidenţele proprii şi, în funcţie de rezultat, se va
proceda astfel :
- dacă părinţii figurează în evidenţa locală, datele din comunicarea de naştere
vor fi preluate pe calculator pentru înregistrarea persoanei în bază de date automată;
- în cazul în care părinţii nu figurează în bază de date locală, se vor efectua
verificări în evidenţa centrala, la starea civilă şi, dacă este cazul, în teren, prin lucrătorii
de ordine publică, pentru identificarea domiciliului acestora.
Dacă, în urma verificărilor, rezulta că părinţii au domicilii diferite,
comunicarea va fi trimisă la formaţiunea de la domiciliul mamei.
- Pentru copiii născuţi şi decedaţi în cadrul termenului legal de declarare şi
înregistrare a naşterii se completează şi se trimite comunicarea de naştere, pe care se
înscrie menţiunea de deces, completându-se numărul actului, anul şi locul înregistrării.

387
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 388

În aceste situaţii, în funcţie de domiciliul părinţilor, se procedează ca în cazurile

prevăzute la punctele « 1 » şi « 2 ».
Nu se întocmesc comunicări pentru copiii născuţi morţi, întrucât aceştia nu se
înregistrează în evidenţa persoanelor.
În cazul în care, după înregistrarea naşterii, intervin modificări în statutul civil
al copiilor (tăgadă paternităţii, recunoaşterea paternităţii, încuviinţarea purtării numelui
de familie ori adopţia), lucrătorul de stare civilă completează o comunicare de
modificare ce va urma acelaşi flux ca şi comunicarea de naştere.
b) Înregistrarea în evidenţa populaţiei a celor care ulterior naşterii au
dobândit cetăţenia română se realizează cu ocazia prezentării acestora la serviciul
public comunitar pentru eliberarea unui act de identitate.
Cetăţenii străini sau apatrizii pot dobândi cetăţenia română în condiţiile
Legii nr.21/1991 privind cetăţenia română, cu modificările şi completările ulterioare,
republicată, odată cu depunerea jurământului de credinţă faţă de România.
Ulterior, cu ocazia depunerii cererii pentru eliberarea unui act de identitate,
aceştia sunt înregistraţi în Registrul Naţional de Evidenţa a Persoanei. Totodată sunt
înregistraţi şi copiii sub 14 ani care au dobândit cetăţenia română împreună cu
părinţii.
2. Codul numeric personal
În conformitate cu art.6 alin.(3) din O.U.G. nr.97/2005, ―fiecărei persoane
fizice i se atribuie, începând de la naştere, un cod numeric personal care se
înscrie în actele şi certificatele de stare civilă şi se preia în celelalte acte cu
caracter oficial, emise persoanei respective, precum şi în Registrul naţional de
evidentă a persoanelor‖.

388
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 389

Codul numeric personal (C.N.P.) reprezintă un număr semnificativ ce

individualizează o persoană fizică şi constituie singurul identificator pentru toate
sistemele informatice care prelucrează date cu caracter personal privind persoana
fizică.
Codul numeric personal este alcătuit din 13 cifre, având următoarea
structură :
- o parte semnificativă, alcătuită din 7 cifre, care exprima sexul, secolul şi
data naşterii sub forma SAALLZZ, unde S-reprezintă sexul şi secolul în care s-a
născut persoană, iar AALLZZ-reprezintă data naşterii, astfel :
- S poate fi:
1 pentru persoanele de sex masculin născute în secolul 20 ;
2 pentru persoanele de sex feminin născute în secolul 20 ;
3 pentru persoanele de sex masculin născute în secolul 19 ;
4 pentru persoanele de sex feminin născute în secolul 19 ;
5 pentru persoanele de sex masculin născute în secolul 21 ;
6 pentru persoanele de sex feminin născute în secolul 21.
- AALLZZ cuprinde ultimele două cifre ale anului naşterii (AA), luna
naşterii cu valori între 01 şi 12 (LL) şi ziua naşterii cu valori între 01 şi 31 (ZZ).
- o parte secvenţială, formată din 5 cifre sub forma JJNNN care poate fi
explicată astfel :
- JJ reprezintă secvenţa atribuită judeţului sau sectorului în care s-a născut
persoana ori în care avea domiciliul în momentul acordării C.N.P. ;
- NNN reprezintă un număr de secvenţă (între 001 şi 999) repartizat pe
puncte de atribuire, prin care se diferenţiază persoanele de acelaşi sex, născute în
acelaşi loc şi cu aceeaşi dată de naştere (an, luna, zi).

389
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 390

- o cifră de control © dată de calculator, care permite depistarea

eventualelor erori de înlocuire sau inversare a cifrelor din componenţa codului
numeric personal şi care este rezultatul unui calcul matematic.
Codul numeric personal a fost şi este atribuit fiecărei persoane fizice
astfel:
- pentru persoanele născute până la 31.12.1965 şi în anul 1979, atribuirea
s-a realizat cu ajutorul calculatorului pe măsură implementării datelor în vederea
constituirii Registrului naţional de evidentă a persoanelor ;
- pentru cei născuţi în perioada 01.01.1966 - 31.12.1978 atribuirea s-a
realizat în momentul eliberării primului act de identitate (la împlinirea vârstei de 14
ani) de către formaţiunea de evidenţă informatizată a persoanei de la locul de
domiciliu, din listele de coduri precalculate, distribuite anual ;
- pentru persoanele născute începând cu data de 01.01.1980 în ţară şi
01.10.1979 în mun. Bucureşti şi comunele suburbane capitalei la acea dată, codul
numeric personal s-a atribuit şi se atribuie în momentul înregistrării naşterii acestora,
de către oficiile de stare civilă din cadrul primăriilor, din listele de coduri
precalculate.
În prezent, pentru înlăturarea eventualelor erori, orice cod numeric personal
- cu excepţia celor date de consiliile locale la naştere - se atribuie de către Centrul
Naţional de Administrare a Bazelor de Date privind Evidenţa Persoanelor.
Pentru cetăţenii români născuţi în străinătate şi a căror naştere a fost
înregistrată la misiunile diplomatice sau oficiile consulare de carieră ale României din
ţara respectivă, atribuirea codului numeric personal se face de către aceste
reprezentanţe ale statului, din străinătate, la data înregistrării naşterii. Pentru cetăţenii
născuţi în străinătate şi înregistraţi la organele locale ale statului respectiv, codul

390
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 391

numeric personal se atribuie de către starea civilă din localitatea unde se transcrie
actul de naştere.
Codul numeric personal se atribuie şi cetăţenilor străini care domiciliază în
România de către Autoritatea Naţională pentru Străini.
Codul numeric personal atribuit unei persoane nu poate fi schimbat decât
atunci când se modifică, potrivit legii, datele privind sexul şi data naşterii, ori când a
fost atribuit în mod eronat.
Odată ce a fost atribuit unei persoane, codul numeric personal rămâne al
acesteia, neputând fi atribuit, ulterior, alteia, nici după decesul primei persoane.

4. Actele de identitate ale cetăţenilor români

1) Cartea de identitate
A. Aspecte generale despre cartea de identitate
Cartea de identitate este documentul care se eliberează cetăţeanului român
la împlinirea vârstei de 14 ani, şi cu care se face dovada identităţii, a domiciliului şi a
cetăţeniei române..
În relaţiile dintre cetăţeni şi orice alte persoane fizice sau persoane juridice
se folosesc, pentru legitimare şi identificare, cărţi de identitate valabile, potrivit legii.
Dovada identităţii şi a cetăţeniei române în cazul minorului căruia nu i s-a
eliberat primul act de identitate se face cu certificatul de naştere al acestuia, iar
dovada adresei de domiciliu se face cu actul de identitate a părintelui la care locuieşte
statornic sau cu actul de identitate al reprezentantului sau legal, precum şi cu unul
dintre documentele cu care aceştia fac dovada adresei de domiciliu.
Cartea de identitate se întocmeşte şi se eliberează de către serviciul public
comunitar de evidenţă a persoanelor de la locul de domiciliu sau reşedinţă al

391
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 392

persoanei fizice, pe bază cererii scrise a acesteia sau a reprezentantului sau legal - în
cazul minorilor sau persoanelor fizice puse sub interdicţie - şi a documentelor cu care,
potrivit legii, se face dovada numelui de familie şi a prenumelui, a datei de naştere, a
stării civile, a cetăţeniei române, a adresei de domiciliu şi, după caz, a adresei de
reşedinţă.
Cartea de identitate se eliberează după cum urmează:
a) prima carte de identitate se eliberează la împlinirea vârstei de 14 ani;
b) pentru persoanele cu vârsta cuprinsă între 14 - 18 ani, termenul de
valabilitate a cărţii de identitate este de 4 ani;
c) pentru persoanele cu vârsta cuprinsă între 18 - 25 ani, termenul de
valabilitate a cărţii de identitate este de 7 ani;
d) cărţile de identitate eliberate după împlinirea vârstei de 25 ani au termen
de valabilitate de 10 ani.
După împlinirea vârstei de 55 de ani, cartea de identitate se eliberează cu
termen de valabilitate permanent.
În cartea de identitate se pot face menţiuni de către personalul din
formaţiunile de evidenţă a populaţiei, cu privire la stabilirea reşedinţei, iar la
comunicarea scrisă a instanţelor judecătoreşti, şi cu privire la interdicţia de a se afla în
anumite localităţi sau de a părăsi localitatea de domiciliu.
Orice modificări, adăugări sau menţiuni, altele decât cele prevăzute de lege,
înscrise în actul de identitate, sunt interzise şi atrag nulitatea acestuia.
Actul de identitate al persoanei fizice reţinute, arestată preventiv sau care
execută pedepse privative de libertate se păstrează de administraţia aresturilor ori a
penitenciarelor şi se restituie la punerea în libertate a titularului acestuia.

392
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 393

Actul de identitate al persoanei fizice internate în instituţii de reeducare şi de

protecţie socială se păstrează, pe durata internării, de către administraţia acestor
instituţii.
Furtul actului de identitate trebuie reclamat la unitatea de poliţie pe rază
căreia s-a produs, în termen de 24 de ore de la constatare, iar pierderea sau distrugerea
documentului, la serviciul public comunitar de evidenţă a persoanelor de la locul de
domiciliu sau reşedinţă.
Persoana care a găsit un act de identitate, indiferent cine este titularul
acestuia, este obligată să îl depună, în 24 de ore, la cea mai apropiată unitate de poliţie
sau la cel mai apropiat serviciu public comunitar de evidenţă a persoanelor.
Actul de identitate a unei persoane fizice nu poate fi reţinut în afara
cazurilor prevăzute de Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului nr.97/2005.
Este interzisă predarea, primirea sau solicitarea actului de identitate drept
garanţie pentru prestarea unor servicii, pentru încredinţarea unor bunuri şi valori,
pentru plata datoriilor sau în alte scopuri, de către persoanele neautorizate.
B. Conţinutul, forma şi elementele de particularizare ale cărţii de
identitate
În conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr.111/1997 privind
forma şi conţinutul cărţii de identitate, ale cărţii de imobil şi ale fişei de evidenţă a
populaţiei, cu modificările şi completările ulterioare, cartea de identitate cuprinde
următoarele date:
- denumirea ţării;
- denumirea documentului;
- seria (două litere) şi numărul (şase cifre);
- codul numeric personal;

393
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 394

- numele;
- prenumele;
- prenumele părinţilor;
- locul naşterii;
- sexul;
- domiciliul;
- formaţiunea de evidenţa informatizată a persoanei emitentă (textul în
clar, iniţialele judeţului, codul formaţiunii);
- termenul de valabilitate.
Pe faţa cărţii de identitate se regăseşte fotografia color a titularului, având
dimensiunile de 38 x 30 mm, executată cu mijloace informatice, direct pe suportul
cărţii.
Cartea de identitate are un format tip cartela, tipărită pe o singură faţă, cu
dimensiunile 105 mm lungime, 74 mm lăţime, 0,7 mm grosime şi structura formată
din două straturi exterioare transparente, între care se introduce suportul pentru
fotografie, text şi alte inscripţionări. Cele trei straturi sunt asamblate tehnologic,
formând un tot unitar.
Elemente de particularizare a cărţii de identitate sunt:
Drapelul: realizat în culorile naţionale, având dimensiunile de 45 x 7 mm
şi poziţionarea în partea superioară a cărţii de identitate.
Stema: realizată color, conform prevederilor legii, având dimensiunile de
35 x 25 mm, poziţionată în centrul spaţiului rezervat textului.
Sigla: desen geometric oval, conţinând iniţialele evidenţei populaţiei -
evp - poziţionat sub fotografie şi încadrat la stânga de codul formaţiunii de evidenţă a
populaţiei emitente şi de simbolul judeţului, la dreapta.

394
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 395

Fondul - fonta de siguranţă, asemănătoare celei aplicate pe bancnote,

care, prin desenul complex, combinaţia de culori şi procedeul de imprimare, asigură
protecţia împotriva falsificării.
Zona de citire automată cu caractere identificabile optic:
 Poziţionare: partea inferioară a cărţii de identitate.
 Dimensiuni: lungime - 102 mm; lăţime - 17 mm.
 Conţinut: tipul documentului, codul ţării emitente, numele şi
prenumele, numărul documentului, cetăţenia, data naşterii, sexul,
valabilitatea, codul numeric personal (fără data naşterii).
Textul tipărit la imprimantă laser color, cu caracterele alfabetului latin.
2) Cartea de identitate provizorie
În sensul O.U.G. nr.97/2005 prin act de identitate se înţelege şi cartea de
identitate provizorie.
Cartea de identitate provizorie se eliberează în următoarele cazuri :
a) când persoana fizică nu posedă toate documentele necesare pentru
eliberarea cărţii de identitate;
b) în cazul cetăţenilor români cu domiciliul în străinătate care locuiesc
temporar în România.
Pentru cartea de identitate provizorie, termenul de valabilitate se stabileşte
de serviciul public comunitar de evidenţă a persoanelor, dar nu poate depăşi un an.
Cartea de identitate provizorie este un document cu denumirile rubricilor
pretipărite, acestea fiind completate manual, cu majuscule, de către personalul
serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor.
Pe faţa documentului sunt tipărite următoarele date :
a) denumirea ţării ;

395
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 396

b) denumirea documentului ;
c) seria (două litere) şi numărul (şase cifre) ;
Pe verso documentul cuprinde fotografia titularului, mărime 30x40 mm, cu
bandă albă la bază de 7 mm, precum şi următoarele date :
a) codul numeric personal ;
b) numele ;
c) prenumele ;
d) prenumele părinţilor ;
e) locul naşterii ;
f) domiciliul ;
g) serviciul public comunitar de evidenţă a persoanelor emitent ;
h) perioada de valabilitate ;
i) motivul eliberării ;
j) seria (două litere) şi numărul (şase cifre) ;
k) semnătura şefului serviciului public comunitar de evidenţă a persoanelor
emitent.
Cărţile de identitate provizorii, în alb, sunt constituite în carnete de câte 25
documente, fiecare având două părţi. Ambele părţi se completează manual, la toate
rubricile. Cartea de identitate provizorie propriu-zisă se desprinde şi se eliberează
solicitantului, iar cealaltă parte rămâne la carnet.
Specific pentru cartea de identitate provizorie este faptul că solicitantul
trebuie să prezinte fotografii care se aplică, atât pe cartea propriu-zisă, cât şi pe partea
care rămâne la carnet.

396
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 397

Pe partea dreaptă a fotografiei, aplicată pe cartea de identitate provizorie, se

imprima timbrul sec, iar în partea de jos a fotografiei se aplică ştampila formaţiunii
emitente, astfel încât ambele să cuprindă, atât fotografia cât şi fila documentului.
3) Buletinul de identitate
Aşa cum s-a precizat, cartea de identitate a început să fie produsă şi eliberată
în luna iunie 1997.
Acest lucru nu s-a realizat concomitent în toate judeţele ţării, ci în mod
eşalonat, pe măsură ce fiecare serviciu de evidenţă a populaţiei a fost dotat cu tehnica
de calcul necesară producerii cărţii de identitate în sistem informatizat.
Ca urmare, în timp ce unele judeţe eliberau, deja, cărţi de identitate, altele
continuau să elibereze buletine de identitate.
Începând cu data de 01.04.2003 nu se mai eliberează buletine de identitate,
însă cele care au fost eliberate până la acea dată sunt valabile, în prezent, fiind în uz
mai multe tipuri de buletine de identitate.
Aşadar, cetăţenii români cu domiciliul în România se pot legitima, în
momentul de faţă, cu trei tipuri de documente de identitate: cartea de identitate, cartea
de identitate provizorie şi buletinul de identitate.
Buletinul de identitate este un document care s-a completat manual, fiind
respectate aceleaşi reguli ca pentru cartea de identitate provizorie.
În buletinul de identitate s-a aplicat, în mod obligatoriu, grupa sanguină şi s-
au înscris menţiuni privind starea civilă, copiii sub 14 ani ai titularului, ori referitoare
la schimbarea domiciliului.

397
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 398

398
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 399

B. PROCEDURA SCHIMBĂRII DOMICILIULUI ŞI A

REŞEDINŢEI

Probleme:
1. Schimbarea domiciliului.
2. Eliberarea actelor de identitate ca urmare a dobândirii cetăţeniei
române.
3. Stabilirea reşedinţei.

1. SCHIMBAREA DOMICILIULUI

Domiciliul este acel atribut de identificare a persoanei fizice care o

individualizează în spaţiu, prin indicarea unui loc cu această semnificaţie juridică.
Domiciliul persoanei fizice este la adresa la care aceasta declară că are
locuinţa principală. Domiciliul minorului este la părinţii săi sau la acela dintre părinţi
la care el locuieşte statornic, ori, după caz, la reprezentantul său legal sau la persoana
fizică ori juridică la care este încredinţat în plasament.
Schimbarea domiciliului se face la cererea cetăţeanului român aflat în una
dintre următoarele situaţii :
a) îşi schimbă domiciliul în aceeaşi localitate sau dintr-o localitate în alta,
aflate pe teritoriul României ;
b) îşi schimbă domiciliul din străinătate în România.

399
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 400

Dovada adresei de domiciliu se poate face cu unul dintre următoarele

documente:
a) acte încheiate în condiţiile de validitate prevăzute de legislaţia română în
vigoare, privind titlul locativ;
b) declaraţia scrisă de primire în spaţiu a găzduitorului, însoţită de actul de
proprietate al acestuia, pentru persoanele care solicită schimbarea domiciliului la o
altă persoană fizică;
c) declaraţia pe proprie răspundere a solicitantului, însoţită de nota de
verificare a poliţistului de ordine publică, prin care se certifică existenţa unui imobil,
faptul că solicitantul locuieşte efectiv la adresa declarată, pentru persoana fizică ce nu
poate prezenta documentele prevăzute la lit. a) şi b); pentru minori şi persoanele fizice
puse sub interdicţie, declaraţia se dă şi se semnează de către părinţi sau de către
reprezentanţii lor legali;
d) documentul eliberat de primării, din care să rezulte că solicitantul sau,
după caz, găzduitorul acestuia figurează înscris în Registrul agricol, pentru mediul
rural.
Actele încheiate în condiţii de validitate, privind titlul locativ, pot fi
reprezentate de unul dintre următoarele documente:
a) contractul de vânzare-cumpărare a unui imobil tip locuinţă;
b) contractul de donaţie a unui imobil tip locuinţă;
c) contractul de vânzare-cumpărare sau de donaţie a unui imobil tip locuinţă
cu clauza de abitaţie, uz sau uzufruct viager, situaţie în care, cumpărătorului îi va fi
necesară, pe lângă acest contract şi declaraţia vânzătorului, din care să rezulte că este de
acord cu schimbarea domiciliului acestuia la adresa respectivă;
d) contractul de schimb de locuinţe ;

400
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 401

e) contractul (convenţia) de partaj voluntar;

f) contractul de întreţinere sau contractul de rentă viageră;
g) contractul de închiriere (locaţiune) care are ca obiect un imobil tip locuinţă,
din fondul locativ de stat;
h) certificatul de moştenitor;
i) hotărârile judecătoreşti, rămase definitive şi irevocabile, privind constatarea
dreptului de proprietate, retrocedarea sau partajul unui imobil tip locuinţă;
j) extrasul, certificatul sau copia cărţii funciare;
k) autorizaţia de construcţie ori contractul de construire, a unui imobil tip
locuinţă, însoţit de procesul-verbal de predare-primire a locuinţei sau de recepţie
preliminară.
Pentru persoanele care solicită schimbarea domiciliului la o altă persoană
fizică, declaraţia scrisă de primire în spaţiu, a găzduitorului sau, după caz, a
reprezentantului său legal, se consemnează pe cererea pentru eliberarea actului de
identitate, în prezenţa personalului serviciului public comunitar de evidenţă a
persoanelor.
În situaţia în care găzduitorul nu se poate prezenta la serviciul public
comunitar de evidenţă a persoanelor, declaraţia de primire în spaţiu poate fi consemnată
la notarul public, la misiunea diplomatică sau oficiul consular de carieră al României din
străinătate, ori în prezenţa poliţistului de la postul de poliţie comunală, pentru mediul
rural.
Declaraţia găzduitorului se prezintă de solicitant odată cu depunerea cererii
pentru eliberarea actului de identitate ca urmare a schimbării domiciliului.
Declaraţia pe proprie răspundere a solicitantului se consemnează numai în
prezenţa personalului serviciului public comunitar de evidenţă a persoanelor.

401
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 402

A. Eliberarea cărţii de identitate în cazul schimbării domiciliului în aceeaşi

localitate sau dintr-o localitate în alta, aflate pe teritoriul României
În termen de 15 zile de la schimbarea domiciliului în aceeaşi localitate, ori
dintr-o localitate în alta, aflate pe teritoriul României, persoana fizică este obligată să
solicite serviciului public comunitar de evidenţă a persoanei pe rază căruia s-a mutat
eliberarea unei noi cărţi de identitate în care să se înscrie noul domiciliu, ocazie cu
care va prezenta următoarele documente:
a) cererea pentru eliberarea actului de identitate;
b) actul de identitate;
c) certificatul de naştere, original şi copie;
d) certificatul de căsătorie, în cazul persoanelor căsătorite sau văduve,
original şi copie;
e) hotărârea de divorţ definitivă şi irevocabilă, după caz, original şi copie;
f) certificatul de deces al soţului/soţiei decedate, în cazul persoanelor
văduve, original şi copie;
g) certificatele de naştere ale copiilor sub 14 ani, după caz, original şi copie;
h) documentul cu care se face dovada adresei de domiciliu, original şi copie;
i) livretul militar sau dovada din care rezultă că a fost luat în evidenţa
centrului militar pe rază căruia îşi schimbă domiciliul, atunci când solicitantul este
supus obligaţiilor militare;
j) chitanţa reprezentând contravaloarea cărţii de identitate;
k) timbru fiscal ori taxa extrajudiciară de timbru.

402
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 403

B. Eliberarea cărţii de identitate în cazul schimbării domiciliului din

străinătate în România
Cetăţenii care doresc să-şi (re)stabilească domiciliul în România se prezintă
la serviciul public comunitar de evidenţă a persoanei pe rază căruia urmează să-şi
schimbe domiciliul, unde depun ,,Cererea pentru eliberarea actului de identitate ca
urmare a schimbării domiciliului din străinătate în România‖.
Cererea se completează de către solicitanţii care au împlinit 14 ani, iar
cererile minorilor (14-18 ani) se contrasemnează de către părinţi.
În situaţia în care numai unul dintre părinţi îşi schimbă domiciliul din
străinătate în România, împreună cu copiii minori, este necesar consimţământul
celuilalt părinte, dat în formă autentică la notarul public, sau copia legalizată a
hotărârii judecătoreşti rămasă definitivă şi irevocabilă, prin care copiii au fost
încredinţaţi părintelui care îşi schimbă domiciliul în România.
La cerere se anexează următoarele documente:
a) certificatul de naştere şi/sau de căsătorie, după caz, precum şi ale copiilor
sub 14 ani care îşi schimbă domiciliul împreună cu părinţii, eliberate de oficiile de
stare civilă române, original şi copie;
b) hotărârea judecătorească, rămasă definitivă şi irevocabilă, din care rezultă
că solicitantul este divorţat, pentru cei aflaţi în această situaţie, original şi copie;
c) actul cu care se face dovada adresei de domiciliu, original şi copie;
d) paşaportul românesc valabil sau, după caz, adeverinţa eliberată de către
Direcţia Generală de Paşapoarte, care atestă calitatea de cetăţean român ori
certificatul constatator privind dobândirea cetăţeniei române, emis de Ministerul
Justiţiei sau de misiunile diplomatice şi oficiile consulare de carieră ale României în
străinătate, original şi copie; pentru paşaport sunt necesare copii ale filelor cu

403
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 404

fotografia, datele de stare civilă, semnalmentele şi ultima ştampilă de intrare în

România, original şi copie;
e) actul de identitate şi/sau paşaportul, eliberate de către autorităţile străine,
original şi copie; pentru paşaport sunt necesare copii ale filelor cu fotografia, datele de
stare civilă şi semnalmentele;
f) chitanţa reprezentând contravaloarea cărţii de identitate;
g) chitanţa C.E.C. privind achitarea taxei pentru (re)stabilire;
h) timbru fiscal ori taxa extrajudiciară de timbru.
Solicitanţii a căror naştere sau căsătorie nu a fost înregistrată în registrele de
stare civilă române vor solicita transcrierea certificatelor de stare civilă obţinute în
străinătate, atât pentru ei cât şi pentru copiii minori, după cum urmează:
a) cetăţenii români care au avut, anterior, domiciliul în România se vor
adresa primăriei ultimului loc de domiciliu avut în ţară;
b) cetăţenii români născuţi în străinătate care nu au avut niciodată domiciliul
în ţară şi care au împlinit vârsta de 18 ani, făcând dovada cetăţeniei cu paşaportul
românesc, valabil, în care este înscris domiciliul din străinătate sau cu adeverinţa
eliberată de către Direcţia Generală de Paşapoarte, se vor adresa Primăriei Sectorului
1 al municipiului Bucureşti.
La primirea cererii, personalul serviciului public comunitar de evidenţă a
persoanelor efectuează următoarele activităţi:
a) verifică dacă fizionomia solicitantului corespunde cu fotografia din actul
de identitate prezentat sau din alt document emis de instituţii ale statului - paşaport,
permis de conducere, legitimaţie de serviciu, livret militar ori diploma de absolvire a
unei instituţii de învăţământ, cu fotografie de dată recentă - sau, după caz, cu
imaginea solicitantului înregistrată în R.L.E.P ori în R.N.E.P. ;

404
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 405

b) verifică documentele prezentate şi corectitudinea datelor înscrise de

solicitant pe formular ;
c) certifică pentru conformitate copiile documentelor prezentate, prin
înscrierea menţiunii ,,conform cu originalul, data şi semnătura lucrătorului ― şi
restituie originalele;
d) atunci când există suspiciuni cu privire la identitatea solicitantului şi
exactitatea datelor vor fi efectuate verificări suplimentare;
e) înregistrează cererea în ,,Registrul privind cererile pentru eliberarea
actelor de identitate şi pentru stabilirea reşedinţei‖, cu numerele din secvenţa alocată
de secretariat;
f) preia imaginea solicitantului; în cazul în care imaginea este preluată de un
alt lucrător decât cel care a primit documentele la ghişeu, efectuează confruntarea
fizionomiei cu fotografia din documentele prezentate;
g) efectuează, după caz, verificări în următoarele evidenţe: evidenţa
operativă, evidenţa informatică sau manuală, centrală sau locală;
h) prezintă şefului serviciului public comunitar de evidenţă a persoanelor
sau persoanei desemnate de acesta, cererea şi documentele depuse, pentru avizare;
i) comunică solicitantului care, la data depunerii cererii, a făcut dovada
cetăţeniei cu paşaport românesc faptul că, la eliberarea actului de identitate, este
necesară prezentarea paşaportului;
j) trimite, cu adresă, la structura judeţeană de paşapoarte, copia ,,Cererii
pentru eliberarea actului de identitate ca urmare a schimbării domiciliului din
străinătate în România‖, însoţită de copia filelor din paşaportul românesc valabil sau
copia adeverinţei eliberată de Direcţia Generală de Paşapoarte şi de chitanţa privind
achitarea taxei pentru restabilire.

405
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 406

După primirea avizului şi a autocolantului privind noul domiciliu, de la

structura de paşapoarte, personalul serviciului public comunitar de evidenţă a
persoanelor desfăşoară următoarele activităţi:
a) efectuează operaţiunile informatice necesare actualizării R.L.E.P. şi
asociază imaginea preluată solicitantului la datele de stare civilă;
b) creează lotul de producţie a cărţilor de identitate şi îl copiază pe suport
magnetic;
c) completează fişa de însoţire a lotului de producţie, pe care o înregistrează
în registrul constituit în acest sens;
d) transmite suportul magnetic, împreună cu fişa de însoţire către biroul
judeţean de administrare a bazelor de date privind evidenţa persoanelor în vederea
producerii cărţilor de identitate şi a celor de alegător;
e) primeşte cărţile de identitate şi pe cele de alegător produse, şi raportul de
producţie cu seriile şi numerele tipărite pentru fiecare carte de identitate;
f) actualizează R.L.E.P cu informaţiile înscrise în raportul de producţie a
cărţilor de identitate şi a cărţilor de alegător;
g) completează cererile titularilor cu datele privind seria şi numărul cărţii de
identitate, codul de secretizare, perioada de valabilitate şi numărul cărţii de alegător;
h) completează ,,Registrul privind cererile pentru eliberarea actelor de
identitate şi pentru stabilirea reşedinţei‖, la rubrica ,,seria şi numărul actului de
identitate eliberat‖;
i) eliberează cartea de identitate solicitantului, care semnează de primire pe
,,Cererea pentru eliberarea actului de identitate";
j) efectuează, în R.L.E.P, menţiunea privind data înmânării cărţii de
identitate.

406
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 407

Personalul care efectuează activităţile de: primire a cererii şi a

documentelor, preluare a imaginii, verificare în evidenţe pentru certificarea identităţii,
actualizare a R.L.E.P şi eliberare a actului de identitate, completează cererea la
rubricile corespunzătoare fiecărei activităţi desfăşurate.
La eliberarea cărţii de identitate, personalul serviciului public comunitar de
evidenţă a persoanelor anulează menţiunea privind domiciliul în străinătate din
paşaportul solicitantului - numai pentru paşaportul model 2001 - prin aplicarea
autocolantului primit de la structura de paşapoarte, iar şeful serviciului public
comunitar de evidenţă a persoanei semnează şi aplică ştampila corespunzătoare.
În cazul paşaportului model 1994, acesta se anulează prin tăierea colţului
din stânga al filei informatizate, astfel încât să cuprindă o parte din fotografie şi
C.N.P.- ul, care se transmite structurii de paşapoarte cu următorul lot de producţie.

2. ELIBERAREA ACTELOR DE IDENTITATE CA URMARE A

DOBÂNDIRII CETĂŢENIEI ROMÂNE

Persoanele care au dobândit cetăţenia română depun ,,cererea pentru

eliberarea actului de identitate‖ la serviciul public comunitar de evidenţă a
persoanelor pe rază căruia locuiesc, unde prezintă următoarele documente:
a) certificatul constatator eliberat de Ministerul Justiţiei ori de misiunile
diplomatice sau oficiile consulare de carieră ale României în străinătate, original şi
două copii; în cazul minorilor care au împlinit vârsta de 14 ani şi nu sunt înscrişi în
certificatul constatator care atestă dobândirea cetăţeniei de către unul dintre părinţi,
aceştia sunt îndrumaţi pentru clarificarea cetăţeniei, către Ministerul Justiţiei;

407
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 408

b) certificatele de stare civilă ale solicitantului, naştere şi căsătorie - dacă

este cazul, precum şi cele ale copiilor sub 14 ani care dobândesc cetăţenia română
împreună cu părinţii, original şi copie; în vederea obţinerii certificatelor de stare civilă
româneşti se solicită transcrierea certificatelor de stare civilă procurate din străinătate
la Primăria sectorului 1 al mun. Bucureşti;
c) documentul cu care se face dovada adresei de domiciliu, original şi copie;
d) un document cu fotografie, cu care solicitantul poate face dovada
identităţii, respectiv: paşaport, permis de conducere sau act de identitate străin,
original şi copie;
e) chitanţa reprezentând contravaloarea cărţii de identitate;
f) timbru fiscal ori taxa extrajudiciară de timbru.
La eliberarea actului de identitate, persoana în cauză va preda legitimaţia
eliberată de Autoritatea pentru Străini pentru a fi trimisă, cu adresă, structurii judeţene
pentru străini, împreună cu una dintre copiile certificatului constatator eliberat de
Ministerul Justiţiei ori de misiunile diplomatice sau oficiile consulare de carieră ale
României în străinătate.
În situaţia în care persoana nu mai deţine legitimaţia, i se solicită o
declaraţie, privind condiţiile în care a pierdut ori i-a fost furat documentul.

3 . STABILIREA REŞEDINŢEI

Reşedinţa reprezintă un atribut de identificare în spaţiu a persoanei fizice, şi

este adresa la care aceasta declară că are locuinţa secundară, alta decât cea de
domiciliu.

408
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 409

Reşedinţa se înscrie în actul de identitate la cererea persoanei fizice care

locuieşte mai mult de 15 zile la dresa la care are locuinţa secundară.
Menţiunea de stabilire a reşedinţei se acordă pentru perioada solicitată, dar
nu mai mare de un an, şi are valabilitate pe timpul cât persoana locuieşte în mod
efectiv la adresa declarată ca reşedinţă. La expirarea acestui termen, persoana poate
solicita înscrierea unei noi menţiuni de stabilire a reşedinţei.
Se exceptează de la obligaţia solicitării vizei de reşedinţă:
a) persoana care locuieşte la o altă adresă decât cea de domiciliu, în interesul
serviciului sau în scop turistic;
b) persoana internată într-o unitare sanitară/medicală.
Pentru înscrierea menţiunii de stabilire a reşedinţei în actul de identitate,
persoana interesată se adresează serviciului public comunitar de evidenţă a
persoanelor pe rază căruia locuieşte temporar, unde completează ,,Cererea pentru
stabilirea reşedinţei‖, la care anexează următoarele documente :
a) actul de identitate în care urmează a se înscrie menţiunea de stabilire a
reşedinţei;
b) documentul cu care se face dovada adresei de reşedinţă, original şi copie;
c) timbru fiscal ori taxa extrajudiciară de timbru.
În situaţia în care solicitantul nu este titular al titlului locativ, găzduitorul
sau, după caz, reprezentantul său legal, îşi va exprima consimţământul prin
completarea rubricii corespunzătoare din ,,Cererea pentru stabilirea reşedinţei", în
prezenţa personalului serviciului public comunitar de evidenţă a persoanelor.
Pentru soluţionarea cererii, personalul serviciului public comunitar de
evidenţă a persoanelor efectuează următoarele activităţi:

409
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 410

a) verifică dacă fizionomia solicitantului corespunde cu fotografia din actul

de identitate prezentat sau din alt document emis de instituţii ale statului - paşaport,
permis de conducere, legitimaţie de serviciu, livret militar ori diploma de absolvire a
unei instituţii de învăţământ, cu fotografie de dată recentă - sau, după caz, cu
imaginea solicitantului înregistrată în R.L.E.P ori în R.N.E.P. ;
b) verifică documentele prezentate şi corectitudinea datelor înscrise de
solicitant pe formular ;
c) certifică pentru conformitate copiile documentelor prezentate, prin
înscrierea menţiunii ,,conform cu originalul, data şi semnătura lucrătorului ― şi
restituie originalele;
d) atunci când există suspiciuni cu privire la identitatea solicitantului şi
exactitatea datelor vor fi efectuate verificări suplimentare;
e) înregistrează cererea în ,,Registrul privind cererile pentru eliberarea
actelor de identitate şi pentru stabilirea reşedinţei‖, cu numerele din secvenţa alocată
de secretariat;
f) preia imaginea solicitantului; în cazul în care imaginea este preluată de un
alt lucrător decât cel care a primit documentele la ghişeu, efectuează confruntarea
fizionomiei cu fotografia din documentele prezentate;
g) efectuează, după caz, verificări în următoarele evidenţe: evidenţa
operativă, evidenţa informatică sau manuală, centrală sau locală;
h) aplică eticheta autocolantă pe actul de identitate şi înscrie menţiunea
privind reşedinţa;
i) efectuează operaţiunile necesare pentru actualizarea bazei de date;
j) prezintă cererea, documentele primite şi actul de identitate pe care s-a
aplicat eticheta autocolantă şi s-a înscris menţiunea privind reşedinţa, şefului

410
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 411

serviciului public comunitar de evidenţă a persoanelor sau persoanei desemnate de

acesta, pentru avizare, respectiv semnare;
k) eliberează actul de identitate solicitantului, care semnează de primire pe
,,Cererea pentru stabilirea reşedinţei‖.
Personalul care efectuează activităţile de : primire cerere şi documente, de
preluare imagine, de verificare în evidenţe pentru certificarea identităţii, de actualizare
a bazei de date şi de eliberare a actului de identitate, va completa cererea la rubricile
corespunzătoare fiecărei activităţi desfăşurate.
Pentru persoanele care solicită stabilirea reşedinţei în locuri de cazare în
comun - cămine, campus-uri universitare, instituţii de ocrotire şi protecţie socială etc.
- activitatea specifică se realizează de către serviciul public comunitar de evidenţă a
persoanelor pe rază căruia se află acestea, în colaborare cu administratorii imobilelor.
În aceste situaţii, în rubrica destinată găzduitorului de pe cererea pentru
stabilirea reşedinţei vor fi menţionate datele administratorului imobilului, care va
semna şi va aplica ştampila administraţiei.
Pentru persoanele netransportabile, preluarea imaginii, a cererii şi a
documentelor se realizează cu aparatul foto digital.

411
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 412

C. ATRIBUŢIILE SERVICIILOR PUBLICE COMUNITARE DE

EVIDENŢĂ A PERSOANELOR PE LINIE DE STARE CIVILĂ

Probleme:
1. Consideraţii generale cu privire la înregistrarea actelor şi faptelor de
stare civilă
2. Întocmirea actelor de stare civilă
3. Atribuţiile serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor
4. Schimbarea numelui pe cale administrativă
5. Contravenţiile prevăzute de Legea nr. 119/1996

412
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 413

1. CONSIDERAŢII GENERALE CU PRIVIRE LA

ÎNREGISTRAREA ACTELOR ŞI FAPTELOR DE STARE
CIVILĂ

Actele de stare civilă sunt înscrisuri autentice prin care se dovedeşte

naşterea, căsătoria sau decesul unei persoane. Acestea se întocmesc în interesul
statului şi al persoanei şi servesc la cunoaşterea numărului şi structurii populaţiei, a
situaţiei demografice, la apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale
cetăţenilor.
Actele de naştere, de căsătorie şi de deces se întocmesc în registre de stare
civilă, în două exemplare, ambele originale şi se completează manual, cu cerneală
specială de culoare neagră.
Atribuţiile de stare civilă se îndeplinesc de către consiliile judeţene şi de
către serviciile publice comunitare de evidentă a persoanelor ale municipiilor,
sectoarelor municipiului Bucureşti, oraşelor şi comunelor, prin ofiţerii de stare civilă.
Înregistrarea actelor şi faptelor de stare civilă şi înscrierea menţiunilor se fac
la cerere, pe bază declaraţiei persoanei obligate la aceasta, sau din oficiu, în condiţiile
prevăzute de prezenţa lege.

2. ÎNTOCMIREA ACTELOR DE STARE CIVILĂ

ÎNREGISTRAREA NAŞTERII
1) Competenţă
Naşterea se înregistrează la primăria municipiului, sectorului, oraşului sau
comunei în care s-a produs.

413
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 414

În cazul copilului găsit, înregistrarea naşterii se face la autoritatea

administraţiei publice locale în a cărei rază administrativ-teritorială a fost găsit.
2) Termenul pentru declararea şi înregistrarea naşterii
- 15 zile de la data naşterii, pentru copilul născut viu şi aflat în viaţă;
- 3 zile de la data naşterii, pentru copilul născut mort;
- 24 de ore de la data decesului, pentru copilul născut viu care a decedat
înăuntrul termenului de 15 zile;
- Întocmirea actului de naştere al copilului găsit se face în termen de 30 de
zile de la data găsirii copilului;
- În acelaşi termen de 30 de zile se întocmeşte actul de naştere al copilului
abandonat de mamă în unităţi sanitare.
3) Condiţii
În registrul de naşteri se înregistrează copilul născu viu şi copilul născut
mort. Naşterea trebuie să fie declarată în termenul prevăzut de lege.
4) Procedură
Înregistrarea naşterii se face pe bază declaraţiei verbale date în faţa
ofiţerului de stare civilă de către oricare dintre părinţi, iar dacă, din diferite motive, nu
o pot face, obligaţia declarării revine medicului, persoanelor care au fost de faţă la
naştere sau personalului din unitatea în care a avut loc naşterea, rudelor ori vecinilor
care au luat cunoştinţă despre naşterea unui copil.
Declarantul va prezenta următoarele acte:
- certificatul medical constatator al naşterii, întocmit pe formular tip, care
va trebui să poarte număr de înregistrare, dată certă, sigiliul unităţii sanitare,
semnătura şi parafa medicului;
- certificatul de naştere şi actul de identitate al mamei şi al declarantului,

414
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 415

dacă naşterea nu este declarată de mamă;

- certificatul de căsătorie al părinţilor copilului, dacă aceştia sunt căsătoriţi.
Actele de identitate ale părinţilor şi al declarantului, după caz, precum şi
certificatele de stare civilă se restituie imediat după confruntarea datelor.
5) Numele de familie al copilului
Dacă părinţii au nume de familie diferit sau există neconcordanţă între
prenumele copilului trecut în certificatul medical constatator al naşterii şi declaraţia
verbală a declarantului, înregistrarea naşterii se face pe bază declaraţiei scrise,
semnate de ambii părinţi, din care să rezulte numele de familie şi prenumele copilului.
Atunci când părinţii nu se înţeleg cu privire la numele de familie şi
prenumele copilului, va decide primarul localităţii unde se înregistrează naşterea, prin
dispoziţie.
Se va proceda în aceleaşi condiţii, atunci când ofiţerul de stare civilă a
refuzat înscrierea prenumelui în bază art.18 alin.2 din Legea nr.119/1996, iar părinţii
nu vor să opteze pentru un alt prenume (ofiţerul de stare civilă poate refuza înscrierea
unor prenume care sunt formate din cuvinte indecente ori ridicole, părinţii putând opta
pentru un nume corespunzător).
În cazurile copilului găsit sau al copilului abandonat în spital, dacă nu se
cunosc numele de familie şi prenumele copilului, acestea se stabilesc prin dispoziţia
primarului localităţii unde se înregistrează naşterea (Anexa nr. 15 din Metodologie).
Dacă mama declară că nu este căsătorită, şi aceasta rezultă din actul de
identitate, copilul se înregistrează cu numele ei de familie, iar rubricile referitoare la
„tată‖ nu se completează.
Atunci când mama declară că este căsătorită, însă nu poate prezenta
certificatul de căsătorie, va da o declaraţie scrisă în acest sens, iar înregistrarea

415
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 416

naşterii se va face numai după ce s-au stabilit datele referitoare la soţ, prin solicitarea
unui extras de pe actul de căsătorie.
Dacă este necesar, se va cere poliţiei locale să facă această identificare.
În acelaşi mod se procedează şi atunci când declaraţia naşterii copilului este
făcută de o altă persoană.
6) Înregistrarea gemenilor
Înregistrarea gemenilor, precum şi a gemenilor siamezi, se face prin
întocmirea actului de naştere, separat, pentru fiecare copil.
7) Copilul născut viu şi decedat, a cărui naştere nu a fost înregistrată
În situaţia în care copilul, născut viu a decedat şi naşterea nu a fost
înregistrată, se înregistrează mai întâi naşterea şi apoi decesul.
Dacă ofiţerul de stare civilă care înregistrează decesul nu are competentă
teritorială şi pentru întocmirea actului de naştere, va trimite primăriei locului de
naştere declaraţia motivată a persoanei care a solicitat înregistrarea decesului,
împreună cu certificatul medical constatator al naşterii, şi va comunica datele
referitoare la deces, pentru înscrierea menţiunii.
Întocmirea actului de naştere se face cu aprobarea primarului, iar, la cerere,
se eliberează certificat de naştere cu menţiunea de deces.
8) Copilul născut mort
În situaţia unui copil născut mort, se întocmeşte numai actul de naştere. În
acest caz, nu se completează rubricile privind „prenumele‖ şi „cetăţenia‖. La rubrica
din care rezultă că s-a născut un copil - se înscrie cuvântul „Mort‖.
În bază actului, se eliberează, la cerere, o dovadă cu privire la înregistrarea
făcută ori un certificat de naştere cu menţiunea „COPIL NĂSCUT MORT‖.
9) Copilul găsit

416
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 417

Întocmirea actului de naştere a copilului găsit se face în termen de 30 de zile

de la data găsirii copilului, la autoritatea administraţiei publice locale în a cărei rază
administrativ-teritorială a fost găsit, pe bază următoarelor documente:
a) declaraţia scrisă a persoanei care l-a găsit ori referatul reprezentantului
autorităţii tutelare din cadrul primăriei în rază căreia a fost găsit copilul;
b) procesul-verbal întocmit de poliţie, medic şi reprezentantul autorităţii
tutelare din cadrul primăriei, unde se va înregistra, şi va cuprinde:
anul, luna şi ziua când a fost găsit copilul;
sexul copilului;
locul şi împrejurările în care a fost găsit;
numele de familie, prenumele şi domiciliul persoanei care l-a găsit şi
ai martorilor (atunci când sunt);
denumirea şi adresa instituţiei sau numele persoanei căreia i-a fost
încredinţat copilul;
vârsta copilului găsit, stabilită de medic prin indicarea obligatorie a
anului, lunii şi zilei de naştere, chiar dacă acestea sunt aproximative;
rezultatul primelor cercetări efectuate de poliţie pentru identificarea
părinţilor.
După întocmirea procesului-verbal, reprezentantul autorităţii administraţiei
publice locale va lua măsuri de ocrotire a copilului, potrivit legii.
10) Copilul abandonat în spital
În situaţia în care copilul este abandonat de către mamă în spital,
conducătorul unităţii sanitare are obligaţia să sesizeze poliţia în termen de 24 de ore
de la constatarea acestui fapt.
Dacă nu a fost stabilită identitatea mamei în termen de 30 de zile, întocmirea

417
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 418

actului de naştere se va face pe bază următoarelor acte:

- referatul reprezentantului autorităţii tutelare din cadrul primăriei în rază
căreia a fost abandonat copilul;
- certificatul medical constatator al naşterii;
- procesul-verbal încheiat de poliţie, conducătorul unităţii sanitare şi
reprezentantul autorităţii tutelare din cadrul primăriei, care va avea acelaşi cuprins ca
şi în cazul copilului găsit.
11) Completarea actului de naştere în cazul copilului găsit sau abandonat în
spital
Actul de naştere se completează numai la rubricile referitoare la copil.
Rubricile referitoare la părinţi rămân necompletate. Se vor completa doar datele care
rezultă din certificatul medical constatator al naşterii, ori cu cele stabilite de organele
de poliţie, după caz.
Dacă ulterior au fost identificaţi părinţii ori copilul este recunoscut de
mamă, primăria localităţii unde a fost înregistrată naşterea, în poziţia „copil găsit‖ sau
„abandonat‖, va cere instanţei judecătoreşti anularea actului de naştere.
După anularea actului, se face o nouă înregistrare la primăria localităţii unde
s-a născut copilul.
Atunci când mama copilului declară că naşterea copilului a fost înregistrată
şi dovedeşte acest fapt, nu se mai întocmeşte un nou act de naştere.
12) Înregistrarea tardivă a naşterii
Dacă declaraţia privind naşterea copilului a fost făcută după expirarea
termenelor prevăzute de lege, însă înăuntrul unui an de la data naşterii, înregistrarea
naşterii se face cu aprobarea primarului (respectiv a şefului misiunii diplomatice sau
oficiului consular de carieră a României).

418
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 419

Aprobarea se dă pe declaraţia scrisă a solicitantului, care va menţiona în

cuprinsul acesteia motivul întârzierii.
Atunci când declaraţia a fost făcută după trecerea unui an de la data naşterii
copilului, actul de naştere se întocmeşte numai în bază hotărârii judecătoreşti
definitive şi irevocabile, privind încuviinţarea înregistrării tardive, care trebuie să
conţină toate datele necesare înregistrării.
13) Înregistrarea naşterii cetăţenilor români care s-a produs în străinătate
În cazul în care naşterea unui cetăţean român s-a produs în străinătate, dar
nu a fost înregistrată, ori a fost înregistrată cu date nereale, iar declaraţia de naştere se
face în ţară, sunt aplicabile dispoziţiile generale prevăzute de Legea nr.119/1996 (cu
privire la înregistrarea naşterii, inclusiv înregistrarea tardivă).
Întocmirea actului de naştere urmează a fi făcută la primăria în rază căreia
au domiciliul părinţii, pe bază documentelor depuse şi a declaraţiilor, după ce Direcţia
de evidenţă a populaţiei din Ministerul Administraţiei şi Internelor verifică, prin
intermediul Ministerului Afacerilor Externe, dacă naşterea nu a fost înregistrată la
misiunea diplomatică ori oficiul consular de carieră al României sau la autoritatea
locală din străinătate.
Dacă se stabileşte că naşterea a fost înregistrată corect în străinătate, se va
urma procedura prevăzută pentru transcrierea certificatelor procurate din străinătate.
Hotărârea judecătorească prin care s-a încuviinţat înregistrarea tardivă a
naşterii produse în străinătate, rămasă definitivă şi irevocabilă, înainte de întrarea în
vigoare a Legii nr.119/1996, se înregistrează la primăria locului de domiciliu al
părinţilor copilului.

ÎNREGISTRAREA CĂSĂTORIEI

419
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 420

Condiţiile de fond ale căsătoriei

Pentru întemeierea unei familii trainice, sănătoase din punct de vedere fizic
şi moral, care să-şi îndeplinească funcţiile ce îi revin în societatea noastră, legea
permite încheierea căsătoriei numai atunci când viitorii soţi au aptitudinea fizică şi
morală necesare realizării acestui scop. Cerinţele legale pentru încheierea unei
căsătorii urmăresc şi asigurarea exprimării consimţământului liber şi conştient al
viitorilor soţi.
Considerăm că, în contextul legislaţiei în vigoare, CONDIŢIILE DE FOND
ALE CĂSĂTORIEI, în sens larg (sau pozitive) sunt următoarele:
1) CĂSĂTORIA SE POATE ÎNCHEIA NUMAI ÎNTRE PERSOANE DE
SEX DEOSEBIT (diferit).
2) ACTUL JURIDIC AL CĂSĂTORIEI ESTE LEGAL, NUMAI ATUNCI
CÂND VIITORII SOŢI AU VÂRSTA MATRIMINIALĂ (vârsta legală pentru a se
putea căsători).
În conformitate cu prevederile art.4 din Codul Familiei, bărbatul se poate
căsători numai dacă a împlinit vârsta de 18 ani, iar femeia numai dacă a împlinit 16
ani. Cu toate acestea, pentru motive temeinice, se poate obţine dispensă pentru
încheierea căsătoriei.
DISPENSA DE VÂRSTĂ
COMPETENŢĂ: Dispensa de vârstă se acordă de către preşedintele
consiliului judeţean sau primarul general al mun. Bucureşti, în funcţie de unitatea
administrativ-teritorială pe a cărei rază femeia îşi are domiciliul, prin dispoziţie. În
timpul unei călătorii în afara graniţelor României, căsătoria între persoane de cetăţenie
română poate fi încheiată de comandantul navei, spre deosebire de legislaţia

420
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 421

anterioară, acesta nu mai poate acorda dispensa de vârstă.

VÂRSTA MAXIMĂ pentru încheierea căsătoriei nu este stabilită de
legislaţia noastră, astfel că nu este exclusă căsătoria unei persoane aflată în pragul
morţii, scopul fiind acela al legalizării unei situaţii de fapt preexistente.
DIFERENŢA DE VÂRSTĂ MAXIMĂ între viitorii soţi nu este stabilită de
lege, astfel că se poate încheia căsătoria, indiferent care este această diferenţă.
Diferenţa prea mare de vârstă între viitorii soţi poate pune în discuţie doar
faptul că s-ar putea voi încheierea unei căsătorii fictive (încheiată în alt scop decât
acela de a întemeia o familie), care este lovită de nulitate absolută.

3) CĂSĂTORIA SE ÎNCHEIE PRIN CONSIMŢĂMÂNTUL LIBER ŞI

ACTUAL AL VIITORILOR SOŢI, care constituie esenţa acestui act.

4) PENTRU ÎNCHEIEREA CĂSĂTORIEI, VIITORII SOŢI AU

OBLIGAŢIA SĂ DECLARE CĂ ŞI-AU COMUNICAT RECIPROC STAREA
SĂNĂTĂŢII LOR, care se realizează prin certificatele medicale, pe care aceştia
trebuie să le anexeze la declaraţia de căsătorie.
În acest scop, unităţile sanitare au obligaţia de a efectua examenul medical
în vederea căsătoriei şi de a elibera certificatul prenupţial.
De asemenea, orice persoană care se află pe teritoriul statului român este
obligată să se supună măsurilor de prevenire şi combatere a bolilor transmisibile ce
sunt stabilite de Ministerul Sănătăţii şi Familiei şi sunt dispuse de unităţile sanitare.
Art. 9 din Codul Familiei menţionează că nu se pot căsători alienatul mintal şi debilul
mintal.

421
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 422

Impedimentele la căsătorie
Impedimentele la căsătorie, în sens restrâns, sunt acele împrejurări de fapt
sau de drept a căror existenţă împiedică încheierea căsătoriei. Acestea pot fi invocate
din oficiu de către ofiţerul de stare civilă sau persoanele delegate pentru exercitarea
atribuţiilor de stare civilă, conform prevederilor Legii 119/1996 cu privire la actele de
stare civilă, ori pe cale de opoziţie la căsătorie, împotriva viitorilor soţi.
Legislaţia noastră prevede următoarele IMPEDIMENTE LA CĂSĂTORIE:
1) ESTE OPRIT SĂ SE CĂSĂTOREASCĂ BĂRBATUL CARE ESTE
CĂSĂTORIT SAU FEMEIA CARE ESTE CĂSĂTORITĂ. Aceasta presupune,
pentru unul dintre viitorii soţi, existenţa unei căsătorii anterioare valabile (care nu a
fost declarată nulă, desfăcută prin divorţ, ori care nu a încetat prin moartea sau
declararea judecătorească a morţii fostului soţ).
Acesta este principiul monogamiei, care se găseşte la bază actului căsătoriei,
a cărui încălcare se numeşte bigamie (poligamie) şi este sancţionată atât din punct de
vedere civil (prin nulitatea căsătoriei), cât şi penal (infracţiunea de bigamie).
În mod practic, se poate constata dacă persoana care încheie o căsătorie a
mai fost căsătorită şi dacă această căsătorie a fost desfăcută, întrucât, potrivit art.9 din
Legea nr.119/1996, orice modificare intervenită în statutul civil al unei persoane, ca
urmare a întocmirii unui act de stare civilă ori printr-un act administrativ, se comunică
din oficiu, în termen de 10 zile, autorităţii administraţiei publice locale unde s-a
întocmit actul de naştere, de căsătorie sau de deces al persoanei la care această
modificare se referă, în vederea înscrierii menţiunilor corespunzătoare.
2) ESTE OPRITĂ CĂSĂTORIA ÎNTRE RUDELE ÎN LINIE DREAPTĂ,
PRECUM ŞI ÎNTRE CELE ÎN LINIE COLATERALĂ PÂNĂ LA AL PATRULEA
GRAD INCLUSIV (art.6 alin.1 din Codul Familiei)

422
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 423

DISPENSA DE GRAD DE RUDENIE:

COMPETENŢĂ: Dispensa de grad de rudenie se acordă de către
preşedintele consiliului judeţean sau primarul general al mun. Bucureşti, în funcţie de
unitatea administrativ-teritorială pe a cărei rază îşi are domiciliul solicitantul, prin
dispoziţie.
3) RELAŢIILE REZULTÂND DIN ADOPŢIE, potrivit art.7 din Codul
Familiei, SUNT IMPEDIMENT LA CĂSĂTORIE ŞI DETERMINĂ OPRIREA
ACESTEIA.
4) ÎN TIMPUL TUTELEI, CĂSĂTORIA ESTE OPRITĂ ÎNTRE TUTORE
ŞI PERSOANA MINORĂ CE SE AFLĂ SUB TUTELA să (art.8 din Codul
Familiei).
Întrucât tutorele are obligaţia de a ocroti pe minor, a se îngriji de creşterea şi
educarea lui, înlocuind astfel atribuţiile părinteşti, este normal să se interzică căsătoria
între tutore şi persoana minoră aflată sub tutela sa, pe perioada cât aceasta fiinţează.
Acest impediment se referă la tutore şi la femeia minoră ce se află sub tutela
să (bărbatul minor nu se poate căsători cu tutorele său, întrucât nu are vârsta legală
pentru căsătorie), considerentele fiind de ordin moral.
5) ESTE OPRIT SĂ SE CĂSĂTOREASCĂ ALIENATUL MINTAL,
DEBILUL MINTAL, PRECUM ŞI CEL CARE ESTE LIPSIT VREMELNIC DE
FACULTĂŢILE MINTALE, CÂT TIMP NU ARE DISCERNĂMÂNTUL
FAPTELOR SALE (art.9 din Codul familiei).

Condiţiile de formă ale căsătoriei

Codul Familiei reglementează condiţiile de formă ale căsătoriei şi face
distincţie între:

423
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 424

- formalităţi premergătoare
- formalităţi concomitente încheierii căsătoriei.

Prima formalitate pe care viitorii soţi o îndeplinesc în vederea căsătoriei este

DECLARAŢIA DE CĂSĂTORIE.
Art.12 din Codul Familiei prevede că „cei care vor să se căsătorească vor
face, personal, declaraţia de căsătorie, la serviciul de stare civilă la care urmează a se
încheia căsătoria‖.
Art.28 din Legea nr.119/1996 precizează că „declaraţia de căsătorie se face
personal de către viitorii soţi, în scris, la autoritatea administraţiei publice unde
urmează a se încheia căsătoria‖, iar în art.38 al Metodologiei de aplicare a acestei legi
se concretizează prin numirea autorităţii, astfel: „la primăria locului de domiciliu sau
de reşedinţă al unuia dintre ei‖.
Ca excepţie, atunci când unul dintre viitorii soţi nu se află în localitatea unde
urmează a se încheia căsătoria, el poate face declaraţia de căsătorie la primăria
localităţii de domiciliu sau de reşedinţă. Aceasta urmează să o transmită, în termen de
48 de ore, la primăria localităţii unde urmează a se încheia căsătoria.
Atunci când unul dintre viitorii soţi, din motive obiective nu se poate
prezenta la serviciul de stare civilă din localitatea unde se află pentru a face declaraţia
de căsătorie, aceasta va putea fi luată şi în afara sediului serviciului de stare civilă,
prin analogie cu acele cazuri în care căsătoria se poate încheia în afara sediului
serviciului de stare civilă, când unul dintre soţi nu se poate prezenta la acest sediu
(art.12 şi 16 din Codul Familiei).
Conform art.13 indice 1 din Codul Familiei, „În aceeaşi zi cu primirea
declaraţiei de căsătorie, ofiţerul de stare civilă va dispune publicărea acesteia, prin

424
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 425

afişarea în extras, într-un loc special amenajat, la sediul primăriei unde urmează să se
încheie căsătoria.
Extrasul din declaraţia de căsătorie va cuprinde, în mod obligatoriu: data
aflării, datele de stare civilă ale viitorilor soţi, precum şi înştiinţarea că orice persoană
poate face opunere la căsătorie, în termen de 10 zile de la data afişării‖.
DE REŢINUT: Dacă ambii viitori soţi sunt cetăţeni străini sau cetăţeni
români cu domiciliul în străinătate, declaraţia de căsătorie se poate face la primăria
localităţii în care aceştia se află temporar (art.38 alin.2 din Metodologia pentru
aplicarea Legii nr.119/1996).
Declaraţia de căsătorie se face numai în formă scrisă, fiind semnată de
declarant şi de ofiţerul de stare civilă, şi trebuie să conţină:
- voinţa neîndoielnică de a se căsători a viitorilor soţi;
- declaraţia viitorilor soţi că îndeplinesc cerinţele prevăzute de art.4-10 din
Codul familiei, cu privire la îndeplinirea condiţiilor de fond şi lipsa impedimentelor la
căsătorie;
- declaraţia acestora că au luat cunoştinţă reciproc de starea lor de sănătate;
- declaraţia viitorilor soţi cu privire la numele pe care s-au înţeles să-l
poarte în timpul căsătoriei (această declaraţie se poate face şi ulterior, până la data
încheierii căsătoriei, în formă scrisă, urmând a fi anexată la declaraţia de căsătorie
făcută);
- date cu privire la identitatea viitorilor soţi;
- precizarea locului unde urmează a se încheia căsătoria, dacă declaraţiile
s-au făcut la servicii de stare civilă diferite.
Atunci când unul dintre viitorii soţi nu ştie sau nu poate să scrie, declaraţia
se semnează de ofiţerul de stare civilă, care va menţiona că datele înscrise în

425
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 426

declaraţie corespund cu cele declarate verbal şi că au fost citite, cuvânt cu cuvânt,

viitorului soţ.
Viitorii soţi trebuie să prezinte, o dată cu declaraţia de căsătorie, actele
prevăzute de lege, care sunt enumerate de art.39 şi 40 din Metodologie, respectiv:
actul de identitate (buletin sau carte de identitate);
certificatul de naştere, în original şi copie;
certificatul medical privind starea sănătăţii, care este valabil 14 zile de la
data emiterii şi trebuie să cuprindă menţiunea expresă că persoană se
poate sau nu se poate căsători (certificat prenupţial);
acte în original şi în copii traduse şi legalizate ori certificate de ofiţerul
de stare civilă, din care să rezulte, dacă este cazul, desfacerea căsătoriei
anterioare, după cum o impune situaţia de fapt:
 certificatul de deces al fostului soţ;
 certificatul de despărţire sau de divorţ, eliberat în perioada anilor
1951-1960;
 certificatul de naştere sau de căsătorie, cu menţiunea de desfacere a
căsătoriei;
 sentinţa de divorţ rămasă definitivă şi irevocabilă, pentru divorţurile
pronunţate între 8 octombrie 1966-31 iulie 1974, care trebuie să
poarte menţiunea că a fost înscrisă pe actul de căsătorie în termen de
60 de zile de la pronunţare (în lipsa acestei menţiuni, hotărârea nu se
va lua în considerare, rămânând fără efect - art.84 alin.4 din
Metodologie).
Dacă situaţia impune, dosarul va mai cuprinde şi următoarele acte (art. 40
din Metodologie):

426
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 427

- aprobarea primarului pentru încheierea căsătoriei în afara sediului

primăriei, la cererea celui interesat;
- încuviinţarea primarului sau a comandantului navei pentru încheierea
căsătoriei înainte de împlinirea termenului de 10 zile de la data înregistrării declaraţiei
de căsătorie, la cererea persoanei interesate;
- aprobarea preşedintelui consiliului judeţean sau primarului general al
mun. Bucureşti, în cazul existenţei unor impedimente rezultate din condiţiile de
vârstă, rudenie firească sau adopţie (art.4 alin.2, art.6 alin.2 şi art.7 alin.2 din Codul
Familiei);
- dovadă eliberată ori autentificată de misiunile diplomatice sau oficiile
consulare acreditate în România, în cazul căsătoriei unui cetăţean străin, din care să
rezulte că îndeplineşte condiţiile de fond cerute de legea să naţională pentru
încheierea căsătoriei în România (art.33 din Legea nr.119/1996 şi art.18 din Legea
nr.105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept internaţional privat); fac
excepţie cetăţenii statelor cu care România a încheia tratate, convenţii sau acorduri de
asistentă juridică, ce pot prezenta documente eliberate de autorităţile competente din
ţările respective;
- declaraţia dată pe propria răspundere, autentificată de un notar public, din
care să rezulte că viitorul soţ, cetăţean străin sau apatrid, nu este căsătorit şi
îndeplineşte condiţiile de fond cerute de legea să naţională pentru încheierea
căsătoriei în România, în cazul în care dovadă prevăzută mai sus nu poate fi obţinută,
întrucât statul respectiv nu are misiune diplomatică ori oficiul consular acreditat în
România. Pentru apatrizi, legea naţională este legea statului în care îşi au domiciliul
sau, în lipsă, reşedinţa;
- procesul-verbal încheiat împreună cu interpretul autorizat, în cazul

427
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 428

încheierii căsătoriei între persoane care nu cunosc limba română sau între surdo-muţi;
- aprobarea ministrului apărării naţionale, a ministrului administraţiei şi
internelor, a ministrului de justiţie ori a conducătorilor serviciilor de stat specializate
în domeniul apărării şi siguranţei naţionale, în cazul cadrelor militare active (ofiţeri,
maiştri militari şi subofiţeri) care se căsătoresc cu o persoană apatridă sau care nu are
exclusiv cetăţenia romană.
TERMENUL LEGAL în care se poate încheia căsătoria este de 10 zile de la
dată când a fost înregistrată declaraţia de căsătorie. În acest termen se cuprind atât
ziua când a fost făcută declaraţia de căsătorie, cât şi ziua în care se oficiază căsătoria.
Atunci când declaraţia se face la primăria altei localităţi decât aceea unde se
va încheia căsătoria, termenul de 10 zile se socoteşte de la dată când s-a primit
declaraţia la primăria unde acest act urmează a se încheia.
După expirarea termenului de 10 zile, căsătoria se poate încheia numai până
la expirarea termenului de valabilitate a certificatelor medicale (14 zile, conform
prevederilor Instrucţiunilor Ministerului Sănătăţii [Link]/C.1/2758 din 24.07.1971). În
cazul expirării termenului de valabilitate a acestora, viitorii soţi sunt obligaţi să
depună noi certificate medicale referitoare la starea sănătăţii lor.
LOCALITATEA în care se poate încheia căsătoria este cea în care se află
domiciliul sau reşedinţa oricăruia dintre soţi (art.11 din Codul Familiei).
ÎNCHEIEREA CĂSĂTORIEI
Oficierea căsătoriei se face în limba română, de către ofiţerul de stare civilă,
într-o încăpere corespunzător amenajată, având o ţinută vestimentară adecvată
caracterului solemn al acestui act.
La oficierea căsătoriei, ofiţerul de stare civilă este obligat să poarte eşarfă în
culorile drapelului naţional român, aşezată pe umărul stâng, cu banda albastră în sus.

428
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 429

Solemnitatea încheierii căsătoriei constă în faptul că aceasta se încheie în

faţa unei autorităţi anume, precizate de lege (ofiţerul de stare civilă), într-un anumit
loc, în prezenţa viitorilor soţi, care trebuie să-şi exprime personal consimţământul, şi
în condiţii care să permită oricărei persoane să asiste.
ÎNREGISTRAREA DECESULUI
1) Competenţă
Actul de deces se întocmeşte la primăria municipiului, sectorului mun.
Bucureşti, oraşului sau comunei în a cărei rază teritorială:
- s-a produs decesul;
- a fost găsit cadavrul.
2) Termen de declarare a decesului
Declaraţia de deces se face verbal, în termen de 3 zile de la data încetării din
viată a persoanei, termen în care se cuprinde atât ziua în care s-a produs decesul, cât şi
ziua în care se face declaraţia.
Când decesul se datorează unei sinucideri, unui accident sau altor cauze
violente, precum şi în cazul găsirii unui cadavru, declaraţia se face în termen de 48 de
ore, socotit din momentul decesului sau al găsirii cadavrului.
În cazul în care decesul nu a fost declarat şi înregistrat în termenele legale,
întocmirea actului de deces se face numai cu aprobarea Parchetului.
3) Declaraţia de deces
Declaraţia de deces se face de către membrii familiei decedatului, iar în lipsa
acestora, de către colocatari, vecini, administratorul imobilului, medicul sau alt cadru
din unitatea sanitară unde s-a produs decesul.
4) Acte necesare
Odată cu declaraţia de deces, declarantul va depune:

429
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 430

- certificatul medical constatator al decesului, întocmit şi semnat de

medicul sau cadrul mediu sanitar care a făcut constatarea, în care trebuie consemnată
cauza decesului, fără prescurtări;
- actul de identitate al persoanei decedate;
- livretul militar sau adeverinţa de recrutare, după caz, pentru persoanele
supuse obligaţiilor militare.
Dacă declarantul nu poate prezenta actul de identitate şi livretul militar sau
adeverinţa de recrutare ale celui decedat, va declara, în scris, motivul neprezentării
acestora şi datele de stare civilă ale decedatului.
Actul de identitate al celui decedat (buletin de identitate sau carte de
identitate) se reţine cu ocazia declarării decesului.
Până la data de 5 a lunii următoare celei în care s-a înregistrat decesul,
ofiţerul de stare civilă este obligat să trimită, pe bază de borderou, actele de identitate
la formaţiunea de evidentă informatizată a persoanei la care este arondată localitatea
(Anexa nr.22 din Metodologie).
Tot până la data de 5 a lunii următoare celei în care s-a înregistrat decesul,
se vor înainta la centrul militar judeţean ori al sectorului mun. Bucureşti documentele
militare (Anexa nr.23 din Metodologie). Aşadar, în situaţia în care declarantul nu a
putut prezenta actele menţionate mai sus, vor fi înaintate declaraţiile motivate ale
acestuia.
În cazul încetării din viată a unui străin, paşaportul, carnetul de identitate
sau legitimaţia provizorie se înaintează, de îndată, cu adresă, structurii judeţene de
paşapoarte ori a mun. Bucureşti, împreună cu un extras de pe actul de deces (extras
pentru menţiuni, care se transmite în străinătate - Anexa nr.6 din Metodologie).
Dacă nu se depun aceste acte, se înaintează numai extrasul de pe actul de

430
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 431

deces, împreună cu declaraţia motivată a declarantului.

5) Decesul datorat unei sinucideri, unui accident sau altor cauze violente,
precum şi în cazul găsirii unui cadavru
Declaraţia se face în termen de 48 de ore, din momentul decesului sau al
găsirii cadavrului.
a) Înregistrarea se face pe bază certificatului medical constatator al
decesului şi a dovezii eliberate de poliţie sau de parchet, din care să rezulte că una din
aceste autorităţi a fost sesizată despre deces (Anexa nr.24 din Metodologie).
b) Dacă decesul nu a fost declarat şi înregistrat în termenul legal de 48 de
ore, întocmirea actului de deces se face numai cu aprobarea parchetului.
c) Actul de deces privind un cadavru găsit se face la primăria localităţii în
rază căreia a fost găsit, în bază certificatului medical constatator al decesului, a
dovezii eliberate de poliţie sau de parchet şi a procesului-verbal întocmit de medic,
care va cuprinde:
- vârsta şi sexul;
- locul unde a fost găsit cadavrul;
- data şi cauza decesului.
d) Atunci când, ulterior, parchetul sau poliţia stabileşte identitatea
cadavrului, pe bază comunicării făcute, datele se înscriu prin menţiune pe actul
respectiv.
Menţiunea se comunică primăriei care are în păstrare actul de naştere,
formaţiunii locale de evidentă informatizată a persoanei şi, după caz, centrului militar
(Anexa nr.27 pct.19 din Metodologie).
6) Înregistrarea şi comunicarea menţiunilor
a) În actul de deces, la rubrica „cauza decesului fiind ___________‖, se va

431
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 432

înscrie cauza prevăzută la lit. c) şi d) din certificatul medical constatator al decesului.

b) Atunci când declarantul nu cunoaşte toate datele necesare completării
rubricilor din actul de deces şi acestea nu rezultă din actul de identitate sau din
certificatele de stare civilă prezentate, ori din registrele de stare civilă aflate în
păstrarea primăriei la care se face înregistrarea decesului, se vor înscrie în act numai
datele care se declară.
c) Ofiţerul de stare civilă care înregistrează un deces este obligat să
comunice acest fapt primăriei localităţii unde se păstrează actul de naştere, exemplarul
I al celui decedat.
d) După efectuarea menţiunii de deces în exemplarul I al registrului de
naştere, ofiţerul de stare civilă este obligat să trimită comunicarea de menţiune la:
- consiliul judeţean, pentru operarea în exemplarul II;
- dacă este cazul (există încheiată o căsătorie), la primăria unde s-a
înregistrat căsătoria;
- această din urmă primărie va trimite comunicare de menţiune la locul de
naştere a soţului rămas în viaţă.
7) Adeverinţa de înhumare sau incinerare
După întocmirea actului de deces, ofiţerul de stare civilă eliberează
declarantului o adeverinţă de înhumare sau incinerare a cadavrului, făcând menţiune
despre această pe verso certificatului constatator al decesului (Anexa nr.25 din
Metodologie).
PRECIZĂRI:
Înhumarea sau incinerarea cadavrului unui cetăţean român, de origine
română sau originar din România, al cărui deces s-a produs în străinătate, se face pe
bază adeverinţei eliberate de primăria în a cărei rază administrativ-teritorială urmează

432
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 433

să se facă înhumarea sau incinerarea. În acest sens, distingem următoarele situaţii:

- Dacă decesul unui cetăţean român s-a înregistrat la autorităţile locale din
străinătate sau la misiunea diplomatică ori oficiul consular de carieră al României,
adeverinţa se va elibera pe bază certificatului de deces întocmit la una din aceste
autorităţi.
- Atunci când decesul cetăţeanului român s-a produs pe o aeronavă aflată
în afara teritoriului României sau pe o navă aflată în afara apelor teritoriale române,
iar cadavrul este transportat în ţară, eliberarea adeverinţei de înhumare sau de
incinerare se face pe bază dovezii eliberate de comandantul navei sau aeronavei.
- Dacă nu a fost eliberat un certificat de deces sau decesul nu a fost
înregistrat, adeverinţa de înhumare sau de incinerare se va eliberă cu aprobarea
parchetului.
8) Hotărârea judecătorească declarativă de moarte
În actul de deces întocmit ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti definitive
şi irevocabile declarative de moarte, se înscriu datele de stare civilă şi data decesului,
aşa cum rezultă din hotărâre. Întocmirea actului de deces, în acest caz, se face la
primăria competentă, potrivit art.41 din Legea nr.119/1996. Se are în vedere faptul că
întocmirea actului de deces, în bază unei hotărâri judecătoreşti definitive de moarte, se
face din oficiu sau la cererea persoanei interesate, după caz, la autoritatea
administraţiei publice locale de la:
- locul de naştere al celui declarat mort;
- domiciliul celui declarat mort, în cazul când actul de naştere a fost
întocmit la autorităţile locale din străinătate;
- domiciliul persoanei care a solicitat declararea judecătorească a morţii, în
situaţia în care locul naşterii şi domiciliul decedatului nu sunt cunoscute.

433
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 434

2. ATRIBUŢIILE SERVICIILOR PUBLICE COMUNITARE DE

EVIDENŢĂ A PERSOANELOR

Serviciile Publice Comunitare de Evidenţă a Persoanelor execută verificări

în materie de stare civilă, la cererea instanţelor judecătoreşti şi a autorităţilor publice
locale.
Astfel, la cererea instanţelor judecătoreşti, Serviciile Publice Comunitare de
Evidenţă a Persoanelor comunică avize în următoarele cazuri:

a) Înregistrarea tardivă a naşterii unei persoane, când a trecut mai mult

de un an de la data producerii acesteia
Înregistrarea tardivă, după trecerea unui an de la naştere, se face numai în
bază unei sentinţe judecătoreşti, definitive şi irevocabile. În toate cazurile, instanţele
judecătoreşti solicită Serviciilor Publice Comunitare de Evidenţă a Persoanelor să facă
cercetări, în vederea stabilirii motivelor pentru care nu s-a făcut înregistrarea naşterii
în termenul legal, precum şi a datelor de stare civilă ale persoanelor în cauză. În acest
scop, se fac, după caz, următoarele verificări:
- la unitatea medico-sanitară în care s-a născut copilul;
- la starea civilă a localităţii în care s-a produs naşterea, în registrele
curente şi speciale;
- în Registrul permanent de evidentă a populaţiei;
- la evidenta specială şi în cea a formaţiunilor de cazier judiciar şi evidentă
operativă;
- în localităţile în care a locuit, la şcoli, în instituţiile unde a lucrat în

434
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 435

ultimii 5 ani, sau pe o perioadă mai îndelungată, la Centrul militar judeţean şi la

Direcţia de paşapoarte pentru a stabili cu ce date de stare civilă este cunoscută.
În cazul minorilor sub 14 ani, se fac verificări numai la starea civilă a
localităţi unde s-au născut, la şcoală, la evidenţa locală.
Verificările ce se efectuează în astfel de cazuri pot fi extinse pentru
stabilirea cu exactitate a datelor de stare civilă ale persoanei a cărei naştere urmează a
fi înregistrată.
Rezultatul verificărilor se consemnează într-un referat privind răspunsul ce
urmează a se comunica instanţei judecătoreşti. În adresa de răspuns către instanţă
judecătorească, se menţionează concluziile cu privire la temeinicia sau netemeinicia
cererii, precum şi datele de stare civilă care au fost stabilite în urma verificărilor, în
aşa fel încât, în dispozitivul hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile, să fie
cuprinse toate datele necesare întocmirii actului de naştere.

b) Întocmirea în ţară a actului de naştere al persoanei care a depăşit

vârsta de un an, dacă naşterea s-a produs în străinătate, dar nu a fost
înregistrată ori a fost înregistrată cu date nereale
În cazul când naşterea persoanei care a depăşit vârsta de un an s-a produs în
străinătate şi întocmirea actului nu a fost făcută la misiunea diplomatică sau la oficiul
consular de carieră al României ori la autoritatea locală din străinătate, precum şi în
cazul în care, deşi naşterea persoanei s-a înregistrat la autoritatea locală din
străinătate, aceasta s-a făcut cu date care nu corespund realităţii, iar declaraţia de
naştere se face în ţară, se procedează ca şi în cazul înregistrării tardive a naşterii.
Întocmirea actului de naştere urmează a fi făcută la primăria în rază căreia
au domiciliul părinţii, pe bază documentelor depuse şi a declaraţiilor, după ce

435
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 436

Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor verifică, prin Ministerul

Afacerilor Externe, dacă naşterea nu a fost înregistrată în străinătate.
În cazul când naşterea unui cetăţean român s-a produs în străinătate, dar a
fost înregistrată cu date nereale, Serviciul Public Comunitar Local de Evidenţă a
Persoanelor, prin verificările ce le va întreprinde, va trebui să stabilească, pe bază de
documente şi declaraţii luate persoanelor care pot da relaţii, inclusiv părinţilor
copilului, în ce anume constă neconcordanţa dintre datele consemnate în actul
înregistrat şi adevăratele date de identificare ale părinţilor noului-născut. În acest caz,
avizul se va transmite instanţei numai după primirea răspunsului Inspectoratului
Naţional pentru Evidenţa Persoanelor.

c) Declararea judecătorească a dispariţiei sau a morţii unei persoane

În vederea soluţionării acestei acţiuni, Serviciul Public Comunitar Local de
Evidenţă a Persoanelor, trebuie să culeagă cât mai multe informaţii cu privire la
persoana a cărei dispariţie sau moarte se cere a fi declarată, pentru a stabili locul, data
şi împrejurările în care s-au produs astfel de evenimente.
În acest scop, se execută verificările în Registrul permanent de evidenţă a
populaţiei şi se culeg informaţii de la ultimul domiciliu şi ultimul loc de muncă, se iau
declaraţii de la cei ce cunosc împrejurările în care s-a produs dispariţia sau moartea şi
data ultimelor ştiri.
La primăria locului de naştere şi a ultimului domiciliu ale celui ce se declară
mort, se verifică dacă nu a fost întocmit actul de deces, cercetându-se registrele din
anul în care se presupune că a decedat şi următorii 5 ani, precum şi dacă pe marginea
actului de naştere sau de căsătorie există menţiunea de deces.
Efectuarea verificărilor în astfel de cazuri incumbă o mare răspundere din

436
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 437

partea lucrătorilor serviciului, dacă avem în vedere că, prin declararea morţii, se poate
urmări obţinerea unor drepturi de succesiune, desfacerea căsătoriei etc., aspecte cu
implicaţii deosebite.
În cazul când locul dispariţiei sau al morţii este pe teritoriul altui stat, se iau
măsuri în vederea procurării din străinătate a actului respectiv, indicându-se
solicitantului să se adreseze direct Ministerului Afacerilor Externe - Direcţia Generală
Afaceri Consulare sau, în cazuri deosebite, solicitându-se un certificat sau extras -
pentru uz administrativ - prin intermediul Inspectoratului Naţional pentru Evidenţa
Persoanelor.
Dacă decesul s-a produs în străinătate, însă nu a fost înregistrat la
autorităţile locale şi nici la misiunea noastră diplomatică, în termenul legal de 3 zile,
ambasada sau consulatul român din ţara respectivă vor fi sesizate, prin intermediul
Inspectoratului Naţional pentru Evidenţa Persoanelor, să întreprindă demersurile
necesare pe lângă autorităţile locale competente, în vederea înregistrării acesteia,
întrucât în această situaţie parchetul din ţară nu poate da aprobare.
Serviciul Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanelor care a efectuat
verificări va urmări modul de soluţionare şi, în caz de admitere a acţiunii, în bază
extrasului de deces pentru uz oficial primit de la primăria care a înregistrat decesul, va
informa Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor, care va comunica despre
această măsură, prin adresă scrisă, şi la Institutul de Criminalistică din Inspectoratul
General al Poliţiei Române.

d) Anularea, modificarea, rectificarea sau completarea actelor de stare

civilă şi a menţiunilor înscrise pe acestea
La cererea instanţelor judecătoreşti, potrivit art.57 din Legea nr.119/1996,

437
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 438

formaţiunile de evidentă informatizată a persoanei efectuează verificări pentru a

stabili dacă la întocmirea actului s-a comis o eroare şi în ce constă această, consultând
actul, iar când nu are această posibilitate solicită extras pentru uz oficial, cu toate
menţiunile existente pe marginea lui, pentru a-l confrunta cu alte acte de stare civilă
ale petiţionarului şi ale părinţilor săi şi, după caz, cu cele înscrise în cuprinsul acţiunii,
prezentate în motivarea cererii.
În toate cazurile când este vorba de rectificarea numelui de familie din actul
de naştere ori de numele părinţilor, se solicită extrase de pe actele de naştere ale
părinţilor şi de pe actul de căsătorie, în vederea confruntării.
În cazul când se solicită rectificarea prenumelui ori a datei de naştere din
actul de naştere, se verifică documentele care au stat la bază înregistrării naşterii.
Pentru rectificarea unor rubrici din actul de căsătorie, se verifică sau se
solicită extrase pentru uz oficial de pe actele de naştere ale soţilor, pentru a ne
convinge de temeinicia cererii.
În adresa prin care se comunică instanţei judecătoreşti rezultatul verificărilor
este necesar să se menţioneze în ce constă eroarea sau omisiunea, datele reale ce
urmează a fi reţinute în sentinţă, sau procedura legală de urmat, când cererea nu face
obiectul anulării, modificării, rectificării, completării actelor de stare civilă şi a
menţiunilor înscrise pe acestea.

AUTORITĂŢILE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE LOCALE solicită

serviciilor publice comunitare de evidentă a persoanelor, să efectueze verificări, în
următoarele cazuri:
a) Reconstituirea sau întocmirea ulterioară a actelor de stare civilă
Potrivit prevederilor Legii nr.119/1996 (art.52), reconstituirea se poate cere

438
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 439

dacă:
- registrele de stare civilă au fost pierdute sau distruse, în totalitate sau în
parte;
- actul de stare civilă a fost întocmit în străinătate şi nu poate fi procurat
certificatul ori extrasul de pe acest act.
Întocmirea ulterioară a actelor de stare civilă se poate cere în următoarele
situaţii (art.53):
- întocmirea actului de naştere sau de deces a fost omisă, deşi au fost
depuse actele necesare întocmirii acestuia;
- întocmirea actului de căsătorie a fost omisă, deşi a fost luat
consimţământul soţilor de către ofiţerul de stare civilă.
În cazul unei cereri adresate autorităţilor administraţiei publice locale de
către cetăţenii români sau persoanele fără cetăţenie care au domiciliul în România,
referitoare la reconstituirea sau întocmirea ulterioară a unui act de stare civilă, ofiţerul
de stare civilă de la primăria unde urmează a se înregistra actul va efectua verificările
prevăzute în art.97-99 din Metodologia pentru aplicarea unitară a dispoziţiilor Legii
nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă.
Serviciul Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanelor la care este
arondată localitatea unde urmează a se înregistra actul de stare civilă va stabili dacă au
fost efectuate verificările necesare, urmărind existenta în dosar a documentelor
justificative şi va confrunta datele din dosar cu cele obţinute în urma verificărilor
proprii. În bază acestora, va întocmi referatul cu propuneri privind avizul ce urmează
a fi comunicat de către Serviciul public comunitar judeţean de evidenţă a persoanelor
a primăriei unde a fost înregistrată cererea, în vederea emiterii de către primar a
dispoziţiei corespunzătoare.

439
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 440

În cazul persoanelor care au obţinut cetăţenia română şi posedă certificate de

naştere sau de căsătorie, verificările se referă numai la conţinutul dosarului întocmit,
urmărindu-se ca datele de stare civilă să fie în concordanţă cu cele din hotărârea
Guvernului de acordare a cetăţeniei române şi din certificatul de depunere a
jurământului de credinţă faţă de România.
Deciziile de reconstituire sau de întocmire ulterioară a actelor de stare civilă
neînscrise în registrele de stare civilă, emise în bază actelor normative anterioare, se
înaintează, împreună cu cererea solicitantului, la Inspectoratul Naţional pentru
Evidenţa Persoanelor, în vederea avizării înscrierii.

b)Transcrierea certificatelor şi a extraselor de stare civilă procurate din

străinătate în registrele de stare civilă române pentru cetăţenii români se face cu
aprobarea Inspectoratului Naţional pentru Evidenţa Persoanelor, în care scop, prin
verificări, se stabilite dacă titularul certificatului ori al extrasului de naştere, căsătorie
sau deces este ori a fost cetăţean român şi nu mai există un alt act transcris sau
reconstituit în ţară, precum şi care este ori care a fost domiciliul din ţară sau din
străinătate al acestuia.
În cazul transcrierii certificatului de deces, verificările se vor referi atât la
solicitant, cât şi la cel decedat. Cererea se depune la primăria locului de domiciliu al
solicitantului.
Elementul de noutate adus de Metodologia pentru aplicarea unitară a
dispoziţiilor Legii stării civile este acela că s-a admis că şi cetăţenii români cu
domiciliul în străinătate, precum şi cetăţenii români cu domiciliul în ţară, aflaţi
temporar în străinătate, să poată solicita transcrierea certificatelor sau extraselor de
stare civilă procurate din străinătate în registrele de stare civilă române, personal sau

440
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 441

prin împuternicit cu procură specială, autentificată, în ţară, de un notar public, în

străinătate, de misiunea diplomatică sau oficiul consular român din statul de reşedinţă.
Cererea se va depune la primăria ultimului domiciliu avut în ţară de solicitant, iar în
cazul în care nu a avut vreodată domiciliul în ţară, la Primăria sectorului 1 al mun.
Bucureşti, în nume propriu sau prin mandatar cu procură specială.

c) Înscrierea menţiunilor primite din străinătate sau a hotărârilor

străine care se referă la statutul civil al persoanelor, care sunt recunoscute de
plin drept
Solicitanţii (cetăţeni români) vor fi îndrumaţi să se adreseze, mai întâi,
tribunalului competent a soluţiona cererea de recunoaştere, respectiv pe rază judeţului
unde îşi are sediul primăria la care a fost înregistrată naşterea sau căsătoria persoanei
(persoanelor) interesate, în conformitate cu prevederile art.170 din Legea nr.105/1992
privind reglementarea raporturilor de drept internaţional privat.
Termenul de „hotărâri străine‖ se referă la actele de jurisdicţie ale
instanţelor judecătoreşti, notariatelor sau oricăror autorităţi competente dint-un alt
stat.
d) Înscrierea unor menţiuni în cazul neconcordanţei dintre datele din
comunicare şi cele din actele în care urmează a se opera
e) Identificarea părinţilor noului-născut
f) Identificarea copiilor abandonaţi, a celor găsiţi şi a părinţilor
acestora
g) Înregistrarea decesului din cauze violente
Pentru înregistrarea decesului datorat unei sinucideri, unui accident sau altor
cauze violente, precum şi în cazul găsirii unui cadavru este necesară şi dovada

441
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 442

eliberată de poliţie sau de Parchet, din care să rezulte că una din aceste autorităţi a fost
sesizată despre deces, în termen de 48 de ore, socotit din momentul decesului sau al
găsirii cadavrului.
Rezultatele verificărilor efectuate se consemnează în referate, împreună cu
propunerile de răspuns către instanţele judecătoreşti sau către autorităţile
administraţiei publice locale. La rapoarte, se anexează toate materialele rezultate din
verificări, punându-se concluzii cu privire la temeinicia sau netemeinicia cererilor,
motivându-se acest lucru şi stabilindu-se cu certitudine datele de stare civilă ale
persoanelor ale căror acte trebuie întocmite, anulate, modificate, rectificate sau
completate.

3. SCHIMBAREA PE CALE ADMINISTRATIVĂ A NUMELUI

PERSOANELOR FIZICE

Pornind de la premisa că identificarea oamenilor cu ajutorul numelui este tot

atât de veche ca şi apariţia vieţii sociale, vom înţelege necesitatea că orice persoană
fizică trebuie să aibă un nume, care este determinată de o anumită cerinţă socială şi
anume nevoia de identificare a oamenilor în cadrul societăţii.
Reglementarea schimbării numelui pe cale administrativă este cuprinsă în
prezent în Ordonanţa nr.41/30.01.2003 care reproduce reglementările de principiu
cuprinse în Decretul nr.975 din 29.10.1968, referitor la schimbarea numelui său a
prenumelui , pe care de altfel îl abrogă.
O nouă reglementare în acest domeniu a fost determinată de necesitatea
îmbunătăţirii activităţii practice, precum şi de nevoia punerii de acord a acestui act
normativ cu celelalte acte normative privitoare la atributele persoanei fizice.

442
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 443

Ordonanţa nr.41/2003 cât şi Legea nr.119/1996 cu privire la actele de stare

civilă prevăd că deciziile de schimbare a numelui se înscriu, prin menţiune, pe
marginea actelor de stare civilă ale persoanei care şi-a schimbat numele.
Totodată, pentru înlăturarea numeroaselor interpretări ce se făceau cu privire
la data de la care decizia de schimbare a numelui produce efecte, în art.16 din această
ordonanţă, s-a prevăzut în mod expres, că această decizie îşi produce efectele de la
data înscrierii menţiunii de schimbare a numelui pe marginea actului de naştere al
persoanei în cauză.
În vederea ocrotirii intereselor minorilor privind numele ca element de
individualizare a acestora, în ordonanţă s-a prevăzut că, atunci când părinţii nu se
înţeleg cu privire la schimbarea numelui copilului minor sau în cazul în care cererea
este formulată de către tutore, se va cere încuviinţarea autorităţii tutelare. În acelaşi
mod se va proceda şi în situaţia în care cererea de schimbare a numelui se face de
către tutore pentru o persoană pusă sub interdicţie judecătorească.
În sfârşit, Ordonanţa nr.41/2003, prevede dreptul persoanelor fizice al căror
nume de familie sau prenume a fost înregistrat în actele de stare civilă tradus în altă
limbă sau scris cu ortografia altei limbi decât cea maternă, ca la cererea lor să se
redobândească numele avut anterior, pentru acesta fiind suficientă numai aprobarea
primarului de la locul unde se află registrele de stare civilă.
Potrivit art.4 din Ordonanţa nr.41/2003 cetăţenii români pot obţine pentru
motive temeinice schimbarea numelui de familie şi a prenumelui sau numai a unuia
dintre acestea.
Pentru a cere schimbarea numelui pe cale administrativă persoana respectivă
trebuie să aibă cetăţenia română, nefăcând nici o diferenţă între cetăţenii români cu
domiciliul în ţară şi cei cu domiciliul în străinătate.

443
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 444

Cetăţenii români cu domiciliul în străinătate(C.R.D.S.), precizează Legea nr.

119/1996 cu privire la actele de stare civilă, vor depune cererea de schimbare a
numelui pe cale administrativă(S.N.C.A.) la primăria ultimului domiciliu avut în
România, iar dacă nu a avut niciodată domiciliul în ţară. la Primăria sectorului 1 al
mun. Bucureşti.
Unele motive temeinice, care justifică formularea unor cereri de
schimbare a numelui pe cale administrativă sunt prevăzute de către Ordonanţa
nr.41/2003, sunt cuprinse în alin.2 şi 3 după cum urmează:
Alin.2:
a) când numele este format din expresii indecente, ridicole ori transformat
prin traducere sau în alt mod;
b) când persoana în cauză a folosit în mod permanent, exercitarea profesiei,
numele pe care doreşte să îl obţină, făcând dovadă cu privire la aceasta, precum şi
asupra faptului că este cunoscută în societate sub acest nume;
c) când, din neatenţia ofiţerilor de stare civilă ori ca urmare a necunoaşterii
reglementărilor legale în materie, au fost efectuate menţiuni greşite în registrele de
stare civilă ori au fost eliberate certificate de stare civilă cu nume eronate, în bază
cărora au fost eliberate alte acte;
d) când persoana în cauză are un nume de familie sau prenume format din
mai multe cuvinte, de regulă reunite, şi doreşte schimbarea acestuia;
e) când persoana în cauză poartă un nume de familie de provenienţă străină
şi solicită să poarte un nume românesc;
f) când persoana şi-a schimbat numele de origine străină într-un nume
românesc, pe cale administrativă, şi doreşte să revină la numele dobândit la naştere;
g) când părinţii şi-au schimbat numele pe cale administrativă, iar copiii

444
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 445

solicită să poarte un nume de familie comun cu al părinţilor lor;

h) când persoana în cauză solicită să poarte un nume de familie comun cu al
celorlalţi membrii ai familiei, nume care a fost dobândit ca urmare a adopţiei, a
menţinerii numelui la căsătorie, a stabilirii filiaţiei ori a unor schimbări de nume
aprobate anterior pe cale administrativă;
i) când soţii au convenit cu ocazia încheierii căsătoriei să poarte numele de
familie reunite şi ambii solicită schimbarea acestuia pe cale administrativă, optând
pentru numele de familie dobândit la naştere de către unul dintre ei ori să revină la
numele avut anterior căsătoriei;
j) când persoana în cauză face dovada că a fost recunoscută de către părinte
ulterior înregistrării naşterii, însă, întrucât nu a sesizat instanţă pentru încuviinţarea
purtării numelui de familie al acestuia în timpul vieţii, nu există altă posibilitate de
dobândire a numelui părintelui decât pe cale administrativă;
k) când prenumele purtat este specific sexului opus;
l) când persoanei i s-a încuviinţat schimbarea sexului prin hotărâre
judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă şi solicită să poarte un prenume
corespunzător, prezentând un act medico-legal din care să rezulte sexul acesteia;
m) alte asemenea cazuri temeinic justificate.

(3) Sunt de asemenea considerate justificate şi cererile de schimbare a

numelui în următoarele cazuri:
a) când persoana în cauză a adoptat minori şi doreşte ca aceştia să poarte un
alt nume;
b) când căsătoria a încetat prin moartea sau prin declararea judecătorească a
morţii unuia dintre soţi iar soţul supravieţuitor solicită să revină la numele de familie

445
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 446

purtat anterior căsătoriei ori la numele de familie dobândit la naştere;

c) când în urma divorţului un fost soţ revine la numele de familie purtat
anterior şi care provine dintr-o altă căsătorie, de asemenea desfăcută prin divorţ, şi
doreşte să poarte numele dobândit la naştere;
d) când în urma încetării căsătoriei prin moartea sau prin declararea
judecătorească a morţii unuia dintre soţi celălalt soţ se recăsătoreşte şi, ca urmare a
desfacerii acestei căsătorii, acesta doreşte să poarte numele de familie dobândit la
naştere;
e) când fostul soţ doreşte să poarte numele de familie pe care l-a avut în
căsătorie, pentru a avea un nume comun cu copiii încredinţaţi spre creştere şi educare,
cu consimţământul fostului soţ dat în formă autentică;
f) când părinţii au divorţat, iar copiii încredinţaţi spre creştere şi educare
unuia dintre părinţi, care a revenit la numele de familie avut anterior căsătoriei,
solicită să poarte numele de familie al acestuia;
g) când s-a desfăcut adopţia unei persoane căsătorită care are copii minori şi
în urma desfacerii adopţiei persoana în cauză revine la numele de familie avut înainte
de adopţie;
h) când unul dintre soţi, la încheierea căsătoriei a luat numele de familie al
celuilalt soţ, nume pe care acesta l-a dobândit prin adopţie, iar ulterior încheierii
căsătoriei are loc desfacerea adopţiei.
Introducerea situaţiilor în care numele de familie este format din cuvinte
indecente, ridicole, ori este transformat prin traducere sau în alt mod, constituie nu
numai motive temeinice, dar în astfel de situaţii s-a prevăzut şi o procedură mai
simplă pentru schimbarea numelui, în sensul că sunt exceptate de la publicarea în
Monitorul Oficial.

446
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 447

În conformitate cu art.6 din Ordonanţa nr.41/2003, persoana care solicită

schimbarea numelui pe cale administrativă va depune în acest scop, cerere la primăria
locului de domiciliu.
Cerea de schimbare a numelui pe cale administrativă trebuie să fie motivată
şi însoţită de următoarele acte:
- copii legalizate după actele de stare civilă ale persoanei care solicită
schimbarea numelui;
- un exemplar al Monitorului Oficial al României, Partea a III-a, în care a
fost publicat, potrivit art.10, extrasul din cererea de schimbare a numelui, exemplar de
la publicarea căruia să nu fii trecut mai mult de un an;
- consimţământul dat în formă autentică al celuilalt soţ, în cazul schimbării
numelui de familie comun purtat în timpul căsătoriei;
- copie de pe decizia de aprobare a autorităţii tutelare, în cazurile prevăzute
de art.7;
- orice alte acte pe care solicitantul le consideră necesare pentru motivarea
cererii sale.
Orice persoană interesată poate face opoziţie la cererea de schimbare a
numelui pe cale administrativă, în termen de 30 de zile de la publicarea acesteia în
Monitorul Oficial al României. Opoziţia se face în scris, va fi motivată şi se depune la
primăria unde a fost înregistrată cererea de schimbare a numelui.
În cazul în care minorul a împlinit vârsta de 14 ani, având capacitate de
exerciţiu restrânsă, cererea de schimbare a numelui va fi semnată şi de către acesta.
În conformitate cu prevederile art.8 din Ordonanţa nr.41/2003, schimbarea
numelui de familie al copilului minor se poate cere odată cu schimbarea numelui
părinţilor săi.

447
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 448

Cu toate acestea, acelaşi articol prevede că în mod excepţional şi numai

când există motive temeinice, schimbarea numelui de familie se poate cere şi separat.
Un exemplu de motiv temeinic îl constituie situaţia în care s-a desfăcut
adopţia unei persoane căsătorite ce are copii minori, iar în urma desfacerii adopţiei ea
revine la numele avut înainte de adopţie.
În ceea ce priveşte copilul celui a cărui adopţie a fost desfăcută, acesta
continuă să poarte numele de familie pe care cel adoptat l-a avut la data căsătoriei şi
naşterii, întrucât copilul a dobândit în mod legal acel nume şi neexistând nici o
concordanţă faţă de statutul său civil, procedura referitoare la rectificarea actelor de
stare civilă nu este aplicabilă.
În astfel de situaţii s-a stabilit că înscrierea menţiunii de revenire la vechiul
nume să se facă nu numai pe actele de stare civilă ale părintelui desfiat, ci şi pe actele
de stare civilă ale copiilor săi minori cărora urmează să le fie eliberate alte certificate
de naştere cu vechiul nume al părintelui lor.
Aceeaşi soluţie se va aplica şi în cazul în care la încheierea căsătoriei unul
dintre soţi a luat numele celuilalt soţ, nume pe care acesta l-a dobândit prin adopţie,
iar ulterior are loc desfacerea acesteia.
Referitor la schimbarea prenumelui copilului minor, facem precizarea că
aceasta se poate cere oricând deoarece prenumele se stabileşte odată cu înregistrarea
naşterii copilului la starea civilă şi nu este influenţat în nici un fel de numele de
familie al părinţilor, în timp ce numele de familie se dobândeşte ca efect al filiaţiei.
Reglementările cuprinse în Ordonanţa nr.41/2003 referitoare la schimbarea
numelui copiilor minori se aplică în egală măsură atât copiilor din căsătorie cât şi
celor din afara căsătoriei.
Unele probleme se ridică în legătură cu schimbarea numelui de familie de

448
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 449

către persoanele căsătorite. În legătură cu acesta este de observat concordanţă ce

există între Ordonanţa nr.41/2003 şi prevederile Codului Familiei privind numele de
familie.
Într-adevăr, ţinând seama de prevederile art.28 alin.2 din Codul Familiei şi
în deplină concordanţă cu acestea, în art.9 din Ordonanţă se prevede că "În cazul în
care soţii s-au învoit să poarte în timpul căsătoriei un nume de familie comun, pentru
schimbarea acestuia este necesar consimţământul celuilalt soţ".
Soluţia este cât se poate de firească întrucât, de îndată ce la încheierea
căsătoriei soţii au hotărât de comun acord să poarte un nume de familie comun, tot
prin învoiala lor se poate ajunge ca fiecare dintre ei să-şi schimbe acest nume, pe cale
administrativă în timpul căsătoriei.
În situaţia în care la încheierea căsătoriei soţii s-au învoit să-şi păstreze
fiecare în parte numele de familie pe care l-au avut înainte de căsătorie, schimbarea în
timpul căsătoriei a numelui de familie de către oricare dintre soţi nu necesită şi
consimţământul celuilalt soţ.
Dovada schimbării numelui cu dispoziţia de admitere a schimbării numelui
său cu certificatul de stare civilă eliberat pe bază acestei dispoziţii.
Dispoziţia de respingere a cererii de schimbare a numelui se comunică
solicitantului de către serviciul public judeţean sau după caz al mun. Bucureşti, în
termen de 10 zile de la emitere.
Dispoziţia de respingere a cererii de schimbare a numelui poate fi contestată
în condiţiile Legii Contenciosului administrativ nr.554/2004.
Persoana căreia i s-a respins cererea, de schimbare a numelui pe cale
administrativă poate face o nouă cerere, dacă în susţinerea acesteia au intervenit
motive noi. Dacă cererea de schimbare a numelui a fost respinsă ca urmare a admiterii

449
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 450

unei opoziţii se poate face o nouă cerere, în cazul în care se solicită acelaşi nume,
numai după încetarea cauzelor care au determinat admiterea opoziţiei.
În cazul admiterii unei cereri de schimbare a numelui pe cale administrativă,
persoana căreia i-a fost vătămat un drept său interes legitim recunoscut de lege, poate
solicită pe cale judecătorească în condiţiile Legii nr.29/1990 cu modificările
ulterioare, anularea dispoziţiei de schimbare a numelui. Acţiunea în justiţie poate fi
introdusă în termen de 6 luni de la data admiterii cererii de schimbare a numelui şi
numai dacă persoana care o depune face dovada că din motive obiective, neimputabile
ei, nu a putut formula opoziţia prevăzută la art.11 din Ordonanţa nr.41/2003

5. CONTRAVENŢIILE PREVĂZUTE DE LEGEA NR. 119/1996

Constituie contravenţii la regimul actelor de stare civilă următoarele fapte,

dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, sunt considerate
infracţiuni:
a) deţinerea fără drept a certificatului de stare civilă aparţinând altei
persoane;
b) nedeclararea naşterii sau decesului în condiţiile şi în termenele prevăzute
de lege;
c) neasigurarea conservării şi securităţii registrelor şi certificatelor de stare
civilă, potrivit normelor privind evidentă şi păstrarea acestora, sau netrimiterea la
Arhivele Naţionale a registrelor de stare civilă, după trecerea termenului legal de
păstrare;

450
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 451

d) necomunicarea la autorităţile administraţiei publice competente, de către

ofiţerul de stare civilă, a menţiunilor, a copiilor de pe deciziile de admitere a
schimbării numelui, neînscrierea menţiunilor pe actele de stare civilă ori
netransmiterea celui de-al doilea exemplar al registrelor de stare civilă la consiliul
judeţean sau, după caz, la Consiliul General al Municipiului Bucureşti, în termen de
30 de zile de la dată când toate filele au fost completate;
e) neprezentarea certificatelor de stare civilă sau a extraselor eliberate de
autorităţile străine, ofiţerului de stare civilă de la locul de domiciliu, pentru transcriere
în registrele de stare civilă romane, în termenul prevăzut la art. 43 alin. (2);
f) omiterea declarării, în faţa ofiţerului de stare civilă, a unor date referitoare
la starea civilă a persoanelor sau declararea lor în mod inexact;
g) neverificarea de către ofiţerul de stare civilă a realităţii conţinutului
declaraţiei şi a concordanţei acesteia cu actele de identitate, certificatele de stare civilă
şi celelalte înscrisuri prezentate;
h) comunicarea datelor înscrise în actele de stare civilă în alte condiţii decât
cele prevăzute la art. 69;
i) neeliberarea de către personalul medico-sanitar competent, în termenele
legale de declarare a naşterii şi a decesului, a certificatelor medicale constatatoare ale
acestor fapte;
j) pierderea sau deteriorarea certificatelor de stare civilă;
k) oficierea de către deservenţii cultelor a serviciului religios în cazul
căsătoriilor sau în vederea înhumării sau incinerării, fără a li se fi prezentat certificatul
de căsătorie şi, respectiv, documentul prevăzut la art. 40;
l) înregistrarea unui act de stare civilă cu încălcarea competenţei teritoriale
prevăzute de prezenţa lege;

451
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 452

m) efectuarea de răzuiri, ştersături în cuprinsul actelor de stare civilă;

n) netransmiterea comunicărilor cu privire la înregistrarea naşterii
cetăţenilor romani cu domiciliul în România, ori a modificărilor intervenite în statutul
civil al persoanelor, a buletinelor de identitate ale persoanelor decedate, precum şi a
livretelor militare, autorităţilor administraţiei publice competente;
o) nerespectarea termenului prevăzut de lege privind sesizarea poliţiei
despre găsirea unui copil sau abandonarea acestuia într-o unitate sanitară;
p) înhumarea sau incinerarea cadavrului fără prezentarea documentului
prevăzut la art. 40.
r) nerespectarea de către ofiţerul de stare civilă a dispoziţiilor prevăzute la
art. 28 şi 31.
(2) Contravenţiile prevăzute la lit. a) - c) se sancţionează cu amendă de la
500.000 lei la 1.500.000 lei, iar cele prevăzute la lit. d) - r), cu amendă de la
1.000.000 lei la 2.000.000 lei.

Tema 14
SARCINILE UNITĂŢILOR DE POLIŢIE PRIVIND
ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA PAZEI OBIECTIVELOR,
BUNURILOR, VALORILOR ŞI PROTECŢIA PERSOANELOR

452
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 453

Probleme:
1. Caracterizarea generală a sistemelor de pază a obiectivelor,
bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor în România.
2. Atribuţiile conducătorilor de unităţi, personalului de pază şi şefului
formaţiei pază.
3. Paza transporturilor de bunuri şi valori.
4. Dispeceratele de monitorizare a sistemelor de alarmare.
Organizare şi funcţionare.
5. Avizarea, atestarea şi pregătirea personalului de pază.
6. Atribuţiile gărzii de corp.
7. Sarcinile unităţilor de poliţie privind asigurarea pazei obiectivelor,
bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor. Executarea
controalelor de fond şi tematice.

În conformitate cu reglementările în vigoare, ministerele şi celelalte organe

de specialitate ale administraţiei publice, centrale şi locale, regiile autonome,
companiile şi societăţile naţionale, instituţiile naţionale de cercetare-dezvoltare,
societăţile comerciale indiferent de forma capitalului social, instituţiile publice
precum şi alte organizaţii care deţin bunuri ori valori cu orice titlu denumite în
prezenta lege UNITĂŢI sunt obligate să asigure pază acestora. Totodată, persoanele
fizice pot apela pentru protecţia personală la serviciile unei persoane din cadrul
societăţilor specializate de pază în condiţiile legii.
După importanţa, specificul şi valoarea bunurilor pe care le deţin,
conducătorii unităţilor cu sprijinul de specialitate al poliţiei pentru sisteme civile de
pază sau jandarmeriei pentru cele militare, vor stabili modalităţile concrete de
453
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 454

organizare şi de executare a pazei, după caz cu efective de jandarmi, pază cu poliţişti

locali, pază proprie sau pază prin societăţi specializate.
Legea stabileşte în mod clar, rolul şi atribuţiile organelor Ministerului
Administraţiei şi Internelor care în marea majoritate sunt aduse la îndeplinire de către
unităţile de poliţie.

Potrivit art. 26 pct. 5 din Legea 218/2002 privind organizarea şi

funcţionarea poliţiei, aceasta avizează şi controlează, în condiţiile legii, înfiinţarea
societăţilor private de detectivi, pază, supraveghere şi gardă de corp.

Poliţia, prin formaţiunile de ordine publică, este singura competentă în a se

pronunţa cu privire la calitatea şi eficienţa oricărui sistem de pază, excluzând pază
militară organizată şi executată cu efective de jandarmi la obiectivele unde acestea
asigură pază.
În rest toţi cei care organizează şi execută celelalte forme de pază respectiv
pază cu poliţişti locali, pază prin societăţi sau corpuri specializate, ori pază proprie
sunt obligaţi să obţină avizul tehnic de specialitate al poliţiei şi să respecte indicaţiile,
îndrumările şi măsurile dispuse de poliţie.
Apariţia Legii 333/8.07.2003, act juridic de importanţă deosebită, a creat
cadrul necesar de organizare şi desfăşurare a activităţii de pază corespunzător noilor
transformări socio-economice şi a concretizat sarcinile tuturor celor implicaţi în acest
domeniu.
După cum rezultă din actul normativ menţionat, răspunderea pentru luarea
măsurilor de asigurare a pazei obiectivelor, bunurilor şi valorilor indiferent de forma
de proprietate revine conducătorilor de unităţi, poliţia şi jandarmeria având o serie de
sarcini specifice în mod deosebit pe linia acordării asistenţei tehnice de specialitate, a
atestării personalului de pază ori autorizării unor activităţi.
454
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 455

Paza şi protecţia sunt activităţi desfăşurate prin forţe şi mijloace

specifice în scopul asigurării siguranţei obiectivelor, bunurilor şi valorilor
împotriva oricăror acţiuni ilicite care lezează dreptul de proprietate, existenţa
materială a acestora precum şi protejării persoanelor împotriva oricăror acte ostile
care pot periclita viaţa, integritatea fizică sau sănătatea.

Totodată pază şi protecţia se realizează prin forţe şi mijloace militare şi

civile, cele militare sunt realizate de instituţiile specializate ale autorităţilor
Administraţiei Publice, iar cele civile sau în regim privat de către proprietarii sau
deţinătorii obiectivelor, bunurilor sau valorilor, precum şi de către societăţile
specializate de pază şi protecţie, la această din urmă categorie apelând şi persoanele
fizice pentru protecţia personală.

1. CARACTERIZAREA GENERALĂ A SISTEMELOR DE PAZĂ A

OBIECTIVELOR, BUNURILOR, VALORILOR ŞI PROTECŢIA
PERSOANELOR

1.1. Paza cu efective de jandarmi

Paza obiectivelor de importanţă deosebită pentru apărarea ţării, activitatea

statului, economie, ştiinţă, cultură şi artă, a localurilor misiunilor diplomatice sau ale
unor agenţi şi reprezentanţe economice străine precum şi a valorilor deosebite se
asigură cu efective de jandarmi.
Paza cu efective de jandarmi se poate asigura şi la sediile unor organisme
internaţionale care desfăşoară activităţi pe teritoriul ţării la cererea expresă a acestora
adresată Guvernului României.

455
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 456

La solicitarea persoanelor fizice şi juridice în situaţii ce nu suferă amânare la

propunerea Comandantului Jandarmeriei Române, Ministerul Administraţiei şi
Internelor poate aproba asigurarea temporară a pazei cu efective de jandarmi a unor
obiective, bunuri, valori şi transporturi speciale.

Prin „situaţii ce nu suferă mânare‖ se înţelege stările de fapt

caracterizate prin tensiuni interne, acte de dezordine şi tulburarea gravă a ordinii
publice, calamităţi, catastrofe, furturi frecvente din proprietate publică sau privată,
care impun luarea de îndată, sub pază, cu efective de jandarmi, a unor obiective,
locuri, porţiuni de teren etc. precum şi solicitarea venită din partea organelor de
stat cu atribuţii în domeniul ordinii publice şi siguranţei naţionale în caz de
pericol iminent.

Paza cu efective de jandarmi se ridică după încetarea situaţiei deosebite care

a impus instituirea acesteia.
Ridicarea pazei cu efective de jandarmi se face prin Hotărârea Guvernului
sau de către Ministerul Administraţiei şi Internelor la propunerea Comandamentului
Jandarmeriei Române pentru categoriile de obiective luate în pază.
Protecţia demnitarilor români şi a celor străini pe timpul şederii în România,
a familiilor acestora, pază sediilor de lucru şi a reşedinţelor acestora se asigură de
Serviciul de Protecţie şi Pază conform atribuţiilor prevăzute în Legea de organizare şi
funcţionare a acestora.
Obiectivele, bunurile, valorile şi transporturile speciale ce urmează a fi
păzite cu efective de jandarmi, personalul, mijloacele financiare şi materiale necesare
se stabilesc prin Hotărâri ale Guvernului.

456
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 457

Unităţile care beneficiază de pază cu efective de jandarmi încheie contracte

de prestări de servicii cu unităţile de jandarmi, la nivelul eşalonului care are organ
financiar propriu.
Serviciul de pază cu efective de jandarmi se efectuează contra cost, conform
tarifelor stabilite de Ministerul Administraţiei şi Internelor la nivelul cheltuielilor
ocazionate de îndeplinirea serviciului de pază, avizate de Oficiul concurenţei.
Serviciul de pază cu efective de jandarmi se poate efectua şi în condiţiile în care, în
contrapartidă, beneficiarul prestărilor de servicii oferă, la rândul său, bunuri sau
servicii, dacă acestea sunt necesare Jandarmeriei Române sau Ministerului
Administraţiei şi Internelor.
Unităţile bugetare şi sediile misiunilor diplomatice precum şi unităţile
extrabugetare de interes strategic sau care deţin instalaţii ori obiective de o importanţă
deosebită naţională, beneficiare de pază cu efective de jandarmi care sunt exceptate de
la plată se stabilesc prin Hotărâri ale Guvernului.
Paza obiectivelor cu efective de jandarmi se organizează şi se execută
potrivit planului de pază întocmit de comandantul unităţii militare a jandarmeriei şi de
comandantul unităţii beneficiare de pază. În unităţile unde funcţionează concomitent
pază cu efective de jandarmi şi pază proprie, aceasta din urmă se integrează în
sistemul unic de pază, unitatea de jandarmi va efectua verificarea, avizarea, dotarea cu
arme de foc, instruirea şi controlul personalului din pază proprie.
În misiunile lor de executare a pazei unor obiective importante, bunuri sau
valori, efectivele de jandarmi le revin o serie de sarcini şi atribuţii ce sunt stabilite
prin planul de pază, dar şi cele care rezultă din instrucţiunile şi dispoziţiile ce
reglementează activitatea acestor forţe, cooperează în permanenţă cu unităţile

457
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 458

teritoriale de poliţie în scopul cunoaşterii şi înlăturării unor neajunsuri, executarea în

comun a unor activităţi etc.

1.2. Paza proprie

Obiectivele, bunurile şi valorile, altele decât cele care datorită valorii,

importanţei ori specificului lor, nu sunt asigurate cu pază cu efective de jandarmi, dar
necesită a fi păzite în mod permanent cu personal anume angajat se pot asigura prin
pază proprie.
Paza proprie se organizează în raport cu natura obiectivelor, a bunurilor şi a
valorilor ce urmează a fi păzite, cu amplasarea, întinderea şi vulnerabilitatea pe care le
prezintă aceste unităţi şi locurile din incinta acestora, cu numărul de schimburi în care
se desfăşoară activitatea, punctele de acces şi alte criterii specifice.
Răspunderea în organizarea pazei proprii revine conducerii unităţii
respective cu sprijinul de specialitate al organelor de poliţie locale pentru întocmirea
planului de pază, precum şi în cazul modificării acestuia.
Acest sistem de pază se organizează în formaţii de pază compuse din
paznici, portari, controlori acces sau alte persoane stabilite de conducerea unităţii ori
desemnate să asigure instruirea, controlul şi coordonarea activităţii de pază, necesare
acoperirii posturilor şi schimburilor stabilite prin planul de pază şi a normelor
prevăzute.
Selecţia, încadrarea, echiparea, dotarea personalului de pază, instruirea,
planificarea activităţii şi controlul acesteia se efectuează de către şef serviciu sau
împuternicit cu probleme de pază şi şef tură la unităţile care au peste 20 număr de
posturi.

458
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 459

Dacă numărul de posturi personal de pază este sub 20 conducătorul unităţii

va numi prin decizie un salariat care să îndeplinească atribuţiile şefului de pază numit
„împuternicit cu probleme de pază‖.
În cazul unităţilor grupate pe un anumit spaţiu (aceeaşi clădire, ori clădiri
separate, dar cu acelaşi acces) conducătorii acestora, cu avizul poliţei, pot organiza
pază în comun, stabilind în acelaşi timp obligaţiile şi răspunderile fiecărui beneficiar,
inclusiv cele privind întocmirea planului de pază.
La celelalte unităţi unde nu se poate realiza un sistem de pază organizat,
conducătorii acestora sunt obligaţi să execute împrejmuiri grilaje, obloane, încuietori
sigure, iluminat de securitate, sisteme de alarmă sau alte asemenea mijloace necesare
asigurării pazei şi integrităţii bunurilor.
Personalul din pază proprie va fi dotat cu uniformă, echipament de protecţie
şi însemne distinctive pe care le va purta numai în timpul serviciului.
Cu avizul poliţiei personalul din pază proprie a unităţilor, poate fi dotat cu
arme de foc, arme albe, bastoane de cauciuc, spray-uri iritant lacrimogene şi alte
mijloace de apărare individuală, în raport de importanţa obiectelor, bunurilor şi
valorilor păzite.
În contextul Legii 333/2003 sunt considerate ca făcând parte din sistemul
pazei proprii şi următoarele:
- Paza de câmp. Conducătorii de unităţi care deţin cu orice titlu terenuri
agricole sunt obligaţi să organizeze pază proprie de câmp. Personalul de pază de câmp
este obligat să asigure pază tuturor bunurilor de pe terenurile agricole date în consemn
şi să sesizeze la timp organele competente despre producerea de calamităţi, apariţia
unor dăunători şi alte evenimente de natură să producă pagube agriculturii sau care
produc poluarea mediului din zonă.

459
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 460

- Paza căilor ferate, a pădurilor, a terenurilor forestiere, a fondurilor de

vânătoare şi de pescuit, a conductelor pentru transportul hidrocarburilor şi al
produselor petroliere a sistemelor de irigaţii, a reţelelor telefonice şi de transport al
energiei electrice se asigură de către conducătorii unităţilor centrale de profil prin
corpuri specializate de pază care se organizează şi funcţionează la bază unui
regulament aprobat prin Hotărâre a Guvernului.
- Paza în comune şi sate. Această categorie de pază revine primarilor care
sunt obligaţi să ia măsurile pe care le consideră necesare astfel ca în comune şi sate să
se asigure pază bunurilor publice şi ale cetăţenilor, de către locuitorii acestora prin
rotaţie, conform hotărârilor consiliilor locale, după consultarea prealabilă a
locuitorilor.
Paza în comune şi sate se execută pe timpul nopţii prin rotaţie de către
bărbaţi care vor îndeplini condiţiile prevăzute de lege, care domiciliază în localităţile
respective şi în conformitate cu planul de pază avizat de organele de poliţie locale,
care vor efectua instruirea şi controlul activităţii de pază comunală. Persoanele care
datorită profesiei sau nu îndeplinesc condiţiile legale pentru a efectua pază comunală
vor achita contravaloarea prestaţiei neefectuate în cuantumul prevăzut de Hotărârea
Consiliului local sau în contrapartidă cu efectuarea altor servicii comunitare. Sunt
scutiţi de pază comunală pensionarii, bolnavii cronici incurabili ori cu deficienţe
fizice care îi fac inapţi serviciului de pază, persoanele care au peste 60 ani, militarii,
poliţiştii, preoţii şi pompierii.

1.3. Paza cu efective ale poliţiei locale

460
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 461

O altă formă de pază pentru asigurarea protecţiei obiectivelor, bunurilor şi

valorilor deţinute de persoanele fizice şi juridice o constituie pază cu efective ale
poliţiei locale ce îşi desfăşoară activitatea în bază Legii 155/2010.
Poliţia locală funcţionează ca o instituţie publică cu personalitate juridică de
interes cetăţenesc, care prestează servicii de pază a bunurilor, participă la apărarea
ordinii şi liniştii publice, vieţii şi integrităţii persoanelor, a celorlalte drepturi şi
interese legitime ale comunităţii.
Activitatea poliţiştilor locali se desfăşoară pe bază unui regulament de
organizare şi funcţionare aprobat prin Hotărâre a Guvernului.
Organizarea şi executarea pazei bunurilor, valorilor de orice fel deţinute,
transportul acestora şi a altor prestaţii de pază, precum şi participarea la apărarea
ordinii şi liniştii publice se realizează pe bază de contracte încheiate între Poliţia
locală cu primăriile, agenţii economici publici sau privaţi, instituţiile, asociaţiile de
orice natură, persoanele fizice sau juridice după caz.
Paza cu poliţişti locali se execută conform planului de pază întocmit de şeful
poliţiei locale şi beneficiari, aprobat de comisia locală şi cu avizul de specialitate al
poliţiei naţionale.
În activitatea lor de executare a serviciului la obiectivele încredinţate
poliţiştilor locali le revin o serie de obligaţii printre care cooperarea cu organele de
poliţie naţionale şi sesizarea acestora când constată săvârşirea unor infracţiuni de
natură a prejudicia avutul public şi privat, fapte îndreptate asupra persoanelor,
producerea de incendii, calamităţi etc.
Pe linia colaborării cu poliţia locală, unităţilor de poliţie naţionale le revin
următoarele atribuţii:

461
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 462

avizează încadrarea personalului poliţiei locale, înarmarea acestuia şi a

planurilor de pază;
controlează, îndrumă şi acordă asistenţă de specialitate în organizarea şi
funcţionarea activităţii de pază, instruirea, pregătirea personalului;
sprijină poliţiştii locali în îndeplinirea atribuţiilor privind pază bunurilor
şi a valorilor încredinţate şi solicită cooperarea acestora la luarea
măsurilor de asigurare a ordinii şi liniştii publice în zona obiectivelor
asigurate cu pază de către poliţiştii locali;
retrage avizul dat la încadrare, în cazul în care personalul poliţiei locale
săvârşeşte fapte incompatibile cu calitatea de poliţist local sau nu mai
îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege.

1.4. Paza prin societăţi specializate

Paza obiectivelor, bunurilor sau valorilor, pază transporturilor de bunuri şi

valori importante, protecţia persoanelor poate fi asigurată şi prin societăţi specializate
de pază şi protecţie ce se constituie şi funcţionează conform legislaţiei comerciale şi
Legii nr. 333/2003 pe bază licenţei eliberate de Inspectoratul General al Poliţiei
Române cu avizul prealabil al Serviciului Român de Informaţii. Licenţa de
funcţionare poate fi reînnoită la fiecare trei ani şi poate fi retrasă în cazul încălcării
prevederilor legale sau la retragerea avizului prealabil al Serviciului Român de
Informaţii.
Pentru obţinerea licenţei de funcţionare este necesară întrunirea
următoarelor condiţii:
prezentarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a societăţii;

462
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 463

prezentarea listei cu mijloacele materiale, tehnice, de transport, de

comunicaţii, cu mijloacele audio-video, aparatura de recunoaştere şi identificare,
sistemele de alarmă împotriva efracţiei, sistemele de cronometrare şi numărare, cu
centrele de supraveghere şi dispeceratele, tehnica de calcul şi softul utilizat, cu
armamentul şi alte mijloace tehnice care vor face parte din dotarea societăţii, în
funcţie de obiectul de activitate;
prezentarea dovezilor de înregistrare cu denumirea societăţii şi a
însemnelor distinctive înregistrate la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci;
prezentarea notificării prin care se încunoştinţează consiliul judeţean sau,
după caz, Consiliul General al municipiului Bucureşti despre faptul că societatea va
avea sediul social în zona de responsabilitate a acestora;
prezentarea atestatului profesional pentru persoanele care execută
activităţi de pază şi protecţie.
Societăţile specializate de pază şi protecţie pot avea unul sau mai multe
dintre următoarele obiecte de activitate:
servicii de pază a obiectivelor, bunurilor şi valorilor, precum şi servicii
de consultanţă în domeniu;
servicii de pază a transporturilor de bunuri şi valori importante, precum
şi servicii de consultanţă în domeniu;
servicii de protecţie personală specializată, denumită gardă de corp şi
servicii de consultanţă în domeniu.
Prin servicii de pază se înţelege:
paza proprietăţii împotriva accesului neautorizat sau a ocupării abuzive;
paza proprietăţii împotriva furturilor, a distrugerilor, incendiilor, precum
şi a altor acţiuni producătoare de pagube materiale;
463
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 464

detectarea substanţelor, armelor, explozivilor sau a materialelor de orice

natură care pot provoca o pagubă;
paza proprietăţii intelectuale;
paza mediului înconjurător;
furnizarea către autorităţile competente a informaţiilor legate de
incidentele apărute în timpul activităţii de pază.
Prin servicii de pază a transporturilor de bunuri şi valori importante se
înţelege:
- organizarea şi asigurarea pazei transportului terestru, pe apă sau aerian al
unor bunuri de importanţă deosebită, valori sau al oricărui alt obiect pe care
beneficiarul serviciului îl denumeşte astfel:
- organizarea şi asigurarea pazei transportului unor date şi informaţii,
indiferent de suportul pe care acestea se află şi de modalitatea aleasă pentru
transmitere;
- organizarea şi asigurarea, potrivit legislaţiei în vigoare, a protejării
mijloacelor de comunicaţii;
- organizarea şi asigurarea transportului pentru persoanele care solicită să
fie transportate în condiţii de maximă siguranţă;
- furnizarea către autorităţile competente a datelor despre incidentele
apărute în timpul activităţii de transport.
Prin serviciu de protecţie specializată a persoanei – garda de corp – se înţelege:
- protejarea vieţii şi integrităţii corporale a persoanei aflate sub protecţie;
- protejarea persoanei aflate sub protecţie împotriva hărţuirii, pedepsită de
lege;
- protejarea persoanei aflate sub protecţie în timpul transportului;

464
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 465

- furnizarea către autorităţile competente a informaţiilor legate de

incidentele apărute în timpul activităţii de protecţie.
Prin serviciu de consultanţă se înţelege:
- asistenţa cu privire la activitate care fac obiectul prevederilor alin. 5-7;
- întocmirea de analize, evaluări şi rapoarte asupra riscurilor la adresa
securităţii persoanei, proprietăţii sau mediului.
Conducătorii societăţilor specializate de pază trebuie să obţină avizul
Inspectoratului de poliţie judeţean sau al Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului
Bucureşti în a cărei rază teritorială îşi au sediul societăţile respective.
Conducători ai societăţilor specializate de pază sunt asociatul (asociaţii
precum şi persoanele care asigură conducerea operativă a activităţilor de pază,
îndeplinind funcţii de administratori, directori executivi ori alte funcţii similare.
Societăţile specializate de pază au ca obiect principal de activitate pază,
personalului acestora îi este interzisă culegerea de informaţii care exced obiectului de
activitate în domeniul pazei.
Conducătorii societăţilor specializate de pază li se acordă avizul organului
de poliţie competent dacă îndeplinesc următoarele condiţii:
- are cetăţenie română şi domiciliul în ţară;
- a împlinit vârsta de 18 ani;
- posedă pregătire corespunzătoare atribuţiilor ce le revin;
- sunt cunoscuţi cu o bună conduită cetăţenească şi nu au suferit
condamnări pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie.
Conducătorii societăţilor specializate de pază şi protecţie sunt obligaţi să
asigure respectarea prevederilor legale şi a mijloacelor proprii în organizarea şi
funcţionarea acestei forme de pază, în angajarea, pregătirea şi controlul personalului,

465
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 466

portul uniformei şi a însemnelor distinctive precum şi în dotarea cu mijloace de

intervenţie şi apărare individuală conform legii.
Echipamentul personalului de pază va fi inscripţionat numai cu denumirea şi
sigla societăţii, aprobate cu ocazia acordării licenţei. Pe autovehiculele din dotarea
societăţilor specializate de pază se inscripţionează numai denumirea, sigla, obiectul de
activitate şi numerele de telefon ale societăţii. Echiparea şi folosirea de mijloace de
semnalizare luminoase şi acustice pe autovehiculele societăţilor specializate de pază şi
protecţie este interzisă.
Societăţile specializate de pază, ca persoane juridice române se pot asocia cu
societăţi de pază şi protecţie străine numai în condiţiile prevăzute de lege.
Societăţile specializate de pază şi protecţie nu pot adopta însemne,
uniforme, accesorii de echipament sau denumiri asemănătoare cu cele ale autorităţii
publice ori a organismelor internaţionale la care România este parte de natură să
conducă la confuzii sau interpretări.
Plata serviciilor de pază prestate de către societăţile specializate de pază se
face pe bază contractelor încheiate între acestea şi beneficiari, contracte a căror
evidenţă se păstrează în registre speciale.

2. ATRIBUŢIILE CONDUCĂTORILOR DE UNITĂŢI

PERSONALULUI DE PAZĂ ŞI ŞEFULUI FORMAŢIEI PAZĂ

Conducătorii unităţilor în care funcţionează sisteme de pază, au

următoarele obligaţii:
a. răspund de organizarea şi funcţionarea pazei unităţilor, bunurilor şi
valorilor pe care le deţin, cu orice titlu;

466
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 467

b. analizează temeinic nevoile stricte de pază şi stabilesc efectivele

necesare, în raport cu natura, importanţa, mărimea şi vulnerabilitatea unităţilor
respective, cu specificul producţiei şi cu locul de dispunere a acestora; în obiectivele
în care pază se execută cu efective de jandarmi, analiza şi stabilirea măsurilor se
realizează împreună cu comandantul unităţii de jandarmi care a aprobat planul de
pază;
c. asigură, pentru executarea serviciului de pază, selecţionarea persoanelor
cu profil moral corespunzător, cu aptitudini fizice şi profesionale necesare acestei
activităţi;
d. iau măsuri de instruire specifică a personalului de pază şi controlează
modul în care acesta îşi execută atribuţiile de serviciu;
e. asigură executarea amenajărilor şi a instalaţiilor necesare desfăşurării
serviciului de pază, precum şi introducerea, întreţinerea şi menţinerea în stare de
funcţionare a sistemelor tehnice de legătură, de pază şi de alarmă împotriva efracţiei;
f. asigură echiparea personalului de pază cu uniformă şi însemne
distinctive, în condiţiile legii;
g. asigură corp de gardă sau încăpere de serviciu pentru efectivele de
jandarmi, poliţişti locali ori cele ale societăţilor specializate destinate serviciului de
pază şi fondurile necesare pentru acoperirea cheltuielilor de funcţionare a acestuia;
h. încheie contracte de prestări de servicii în domeniul pazei, gărzii de corp,
pentru instalarea sistemelor de alarmă împotriva efracţiei, numai cu societăţile sau
persoanele cărora li s-a acordat licenţa, după caz, de către I.G.P.R.;
i. asigură spaţiile şi amenajările necesare păstrării în deplină siguranţă a
armamentului şi a muniţiei destinate serviciului de pază;

467
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 468

j. stabilesc reguli privind accesul şi circulaţia în interiorul obiectivului

păzit;
k. stabilesc responsabilităţi pentru şefii compartimentelor de muncă, în ceea
ce priveşte pază şi siguranţa utilajelor şi instalaţiilor.
În timpul serviciului, personalul de pază este obligat:
a. să cunoască locurile şi punctele vulnerabile din perimetrul obiectivului,
pentru a preveni producerea oricăror fapte de natură să aducă prejudicii
unităţilor păzite;
b. să păzească obiectivul, bunurile şi valorile nominalizate în planul de pază
şi să asigure integritatea acestora;
c. să permită accesul în obiectiv numai în conformitate cu reglementările
legale şi cu dispoziţiile interne;
d. să oprească şi să legitimeze persoanele despre care există date sau indicii
că au săvârşit infracţiuni sau alte fapte ilicite în obiectivul păzit, pe cele
care încalcă normele interne stabilite prin regulamentele proprii, iar în
cazul infracţiunilor flagrante, să oprească şi să predea poliţiei pe
făptuitor, bunurile sau valorile care fac obiectul infracţiunii sau al altor
fapte ilicite, luând măsuri pentru conservarea ori pază lor, întocmind
totodată un proces-verbal pentru luarea acestor măsuri;
e. să încunoştinţeze de îndată şeful sau ierarhic şi conducerea unităţii
beneficiare despre producerea oricărui eveniment in timpul executării
serviciului şi despre măsurile luate;
f. în caz de avarii produse la instalaţii, conducte sau rezervoare de apa,
combustibili ori de substanţe chimice, la reţelele electrice sau telefonice
şi in orice alte împrejurări care sunt de natura să producă pagube, să

468
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 469

aducă de îndată la cunoştinţa celor in drept asemenea evenimente şi să ia

primele măsuri pentru limitarea consecinţelor evenimentului;
g. în caz de incendii, să ia imediat măsuri de stingere şi de salvare a
persoanelor, a bunurilor şi a valorilor, să sesizeze pompierii şi să anunţe
conducerea unităţii şi poliţia;
h. să ia primele măsuri pentru salvarea persoanelor şi de evacuare a
bunurilor şi a valorilor în caz de dezastre;
i. să sesizeze poliţia în legătură cu orice faptă de natură a prejudicia
patrimoniul unităţii şi să-şi dea concursul pentru îndeplinirea misiunilor
ce revin poliţiei pentru prinderea infractorilor;
j. să păstreze secretul de stat şi cel de serviciu, dacă, prin natura
atribuţiilor, are acces la asemenea date şi informaţii;
k. să poarte numai în timpul serviciului mijloacele de apărare, de protecţie
şi armamentul cu care este dotat şi să facă uz de armă numai în cazurile
şi în condiţiile prevăzute de lege;
l. să poarte uniforma şi însemnele distinctive numai în timpul serviciului,
cu excepţia locurilor de muncă unde se impune o altă ţinută;
m. să nu se prezinte la serviciu sub influenţa băuturilor alcoolice şi nici să
nu consume astfel de băuturi în timpul serviciului;
n. să nu absenteze fără motive temeinice şi fără să anunţe în prealabil
conducerea unităţii despre aceasta;
o. să execute întocmai dispoziţiile şefilor ierarhici, cu excepţia celor vădit
nelegale, şi să fie respectuos în raporturile de serviciu;

469
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 470

p. să execute, în raport de specificul obiectivului, bunurile sau valorile

păzite, precum şi orice alte sarcini care i-au fost încredinţate, potrivit
planului de pază;
q. să respecte consemnul general şi particular al postului.
Şeful formaţiei de pază, pe lângă obligaţiile prevăzute şi pentru personalul
de pază are următoarele atribuţii:
a. să organizeze, să conducă şi să controleze activitatea de pază, precum şi
modul de executare a serviciului de către personalul din subordine;
b. să informeze de îndată conducerea unităţii şi poliţia despre evenimentele
produse pe timpul activităţii de pază şi să ţină evidenţa acestora;
c. să propună conducerii unităţii măsuri pentru perfecţionarea activităţii de
pază;
d. să ţină evidenţa armamentului şi a muniţiei din dotarea personalului de
pază, să asigure păstrarea, întreţinerea, depozitarea şi folosirea acestora,
potrivit legii;
e. să execute programul de pregătire profesională specifică a personalului
de pază din subordine.

3. PAZA TRANSPORTURILOR DE BUNURI ŞI VALORI

Transportul valorilor importante constând în sume de bani, titluri de credite,

cecuri sau alte înscrisuri de valoare, metale şi pietre preţioase, valori ştiinţifice,
tehnice, de cultură şi artă, se asigură cu mijloace de transport anume destinate şi se
realizează după caz cu jandarmi, poliţişti locali, personal propriu sau al unei societăţi
specializate de pază şi protecţie înarmaţi cu arme de foc în condiţiile legii.

470
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 471

Transporturile cu caracter special constau transportul armelor, muniţiilor, tehnică de

luptă, materii nucleare sau de altă natură, explozive, stupefiante sau substanţe toxice
sau radioactive ori a altor materii sau substanţe periculoase şi se efectuează cu
mijloace de transport anume destinate şi se asigură, cu jandarmi, cu excepţia celor
organizate şi executate cu efective ale Ministerului Apărării Naţionale.
Paza transporturilor bunurilor şi valorilor importante sau a produselor cu
caracter special aflate în tranzit pe teritoriul României pe cale ferată ori rutieră se
asigură cu efective de jandarmi.
Efectivele necesare pazei transportului bunurilor şi valorilor se stabilesc de
comun acord de către conducătorii unităţilor care asigură efectivele de pază şi
beneficiari, prin planul de pază avizat de organele de poliţie şi prin contract, avându-
se în vedere cuantumul, importanţa acestora, situaţia operativă, mijloacele de
transport folosite, durata, condiţiile meteo şi reglementările legale în vigoare.
Indiferent de materia transportului, pază acestuia se va asigura de cel puţin o persoană
înarmată în localitate şi două persoane în afara localităţii.
Condiţii pentru executarea serviciului pentru efectivele care asigură pază
transportului:
compartiment de serviciu sau vagoane tip corp de gardă pentru
transportul pe calea ferată;
autovehicule blindate şi semiblindate sau special amenajate pentru
transportul valorilor sau produselor speciale precum şi pentru echipajele care asigură
pază acestora;
compartimente special amenajate sau rezervate pentru transporturi navale
sau aeriene.

471
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 472

Mijloacele destinate transportului de valori şi bunuri sau cele cu caracter

special trebuie să fie dotate cu dispozitive tehnice de pază şi alarmare corespunzătoare
şi amenajate în acest scop, certificate potrivit legii care să asigure securitatea
persoanelor însoţitoare, a bunurilor, valorilor şi produselor speciale, transportate şi se
echipează cu tehnică de transmisiuni radio, pe frecvenţele aprobate conform legii.
Autovehiculele care în mod curent sunt folosite pentru transportul unor
valori de mai mică importanţă vor fi prevăzute cu casete metalice fixate pe caroserie
dotate cu încuietori, sistem de alarmă şi vor fi însoţite de una sau mai multe persoane
desemnate de conducerea unităţii sau agentul de pază.
Conducătorii unităţilor sunt obligaţi să asigure pază, mijloacele mecano-
fizice de protecţie şi sisteme de alarmă împotriva efracţiei în locurile de păstrare,
depozitare şi manipulare a valorilor, bunurilor şi suporturi de stocare a documentelor,
datelor şi informaţiilor cu caracter secret de stat, precum şi în locurile unde se
desfăşoară activităţi care au un asemenea caracter.
Proiectele ce vizează măsurile arătate se avizează de instituţiile abilitate
potrivit actelor normative cu privire la protecţia informaţiilor clasificate.
Elementele de protecţie mecano-fizice încorporate în imobilele destinate
păstrării, depozitării, manipulării bunurilor şi valorilor de orice fel trebuie să fie
certificate să reziste la efracţie, corespunzător gradului de siguranţă impus de
caracteristicile obiectivului păzit.
Prin elemente de protecţie mecano-fizice în sensul legii se înţeleg ziduri,
plase, blindaje, case de fier, seifuri, dulapuri metalice, tezaure, geamuri şi folii de
protecţie, grilaje, uşi şi încuietori.
Prin sisteme de alarmă împotriva efracţiei în sensul legii se înţelege un
ansamblu de echipament electronic compus din centrală de comandă şi semnalizare

472
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 473

optică şi acustică, detectoare de prezenţă, antişoc şi acustice, butoane şi pedale de

panică, control acces şi televiziune cu circuit închis, cu posibilităţi de înregistrare şi
stocare a imaginilor şi datelor, de natură să asigure protecţia obiectivelor şi
persoanelor.
Instalarea şi modificarea sistemelor de alarmă împotriva efracţiei se
realizează numai după ce au fost avizate proiectele de către unitatea de poliţie
competentă.

4. DISPECERATELE DE MONITORIZARE A ALARMELOR.

ORGANIZARE ŞI FUNCŢIONARE.

Conform legii, unităţile de jandarmi, poliţia locală, societăţile specializate

de pază şi protecţie, precum şi cele din domeniul sistemelor de alarmare împotriva
efracţiei pot înfiinţa dispecerate de zonă care să monitorizeze şi să transmită alarmele
de la sistemele electronice conectate la echipajele de intervenţie.
Înfiinţarea dispeceratelor de zona se face numai după avizarea
regulamentului de organizare şi funcţionare de către Inspectoratul General al Poliţiei
Române. Excepţie fac unităţile de jandarmi, pentru dispeceratele proprii.
Plata serviciilor de monitorizare prin dispecerat a sistemului de alarmare
local se face pe bază contractelor încheiate cu beneficiarii acestora.
Intervenţia echipajelor mobile în cazul receptării semnalelor de alarmă de la
abonaţii conectaţi se va realiza cu personal calificat din cadrul jandarmeriei, al poliţiei
locale ori al societăţilor specializate de pază şi protecţie.
În situaţia în care intervenţia este confirmată şi forţele proprii sunt depăşite
de amploarea evenimentelor, prin dispecerat se anunţă unitatea de poliţie competentă,

473
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 474

în vederea prinderii infractorilor şi a cercetării locului faptei. In celelalte cazuri, după

prinderea infractorilor, aceştia vor fi predaţi deîndată unităţilor de poliţie competente
teritorial şi material.
Este obligatorie menţionarea în planul de pază a faptului ca obiectivul este
asigurat prin conectarea sistemului de alarmă la un dispecerat de monitorizare şi
transmitere a semnalelor de alarmă.

5. AVIZAREA, ATESTAREA ŞI PREGĂTIREA PERSONALULUI

DE PAZĂ

Persoana care urmează a fi încadrată într-o funcţie de pază trebuie să

îndeplinească următoarele condiţii:
a. să fie cetăţean român şi să aibă o vârsta de cel puţin 18 ani;
b. să fie apt medical pentru exercitarea funcţiei;
c. să nu aibă antecedente penale pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie;
d. să fie atestat profesional potrivit legii.
Prin impunerea acestor condiţii legea urmăreşte ca activitatea de pază să fie
eficientă, executată de personal capabil, ce prezintă garanţii morale şi profesionale
necesare acestei activităţi importante pentru societate şi economie.
În vederea atestării personalului de pază, societatea interesată va prezenta
poliţiei un dosar care conţine următoarele documente:
- cerere datată şi înregistrată din partea unităţii angajatoare sau care
organizează cursuri de calificare ;
- fişa medicală din care să rezultate că este apt medical fizic şi psihic
pentru serviciul de pază;
- copie de pe actul de identitate;
474
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 475

- copie de pe ultimul act de studii;

- certificat de cazier judiciar;
- certificat de absolvire a cursului de calificare .
Cererile de verificare pentru personalul de pază se depun la unitatea de
poliţie pe rază căruia are domiciliul.
După primirea dosarului unitatea de poliţie va efectua verificări la cazier
judiciar şi evidenţa operativă, la vechiul loc de muncă şi la locul de domiciliu.
Solicitările de atestare vor fi soluţionate în termen de 30 zile pentru
personalul de pază neînarmat şi 45 zile pentru personalul de pază înarmat.
După finalizarea verificărilor se întocmeşte un raport cu propuneri şi se
prezintă spre aprobare şefului unităţii de poliţie comunicându-se în scris atestatul
poliţiei, unităţii solicitante împreună cu dosarul personalului de pază.
La unitatea de poliţie va rămâne o copie a atestatului acordat, raportul cu
propunerile efectuate şi rezultatul verificărilor efectuate.
Serviciile Poliţiei de Ordine publică atestează deţinerea armelor de foc
pentru persoanele juridice ori pentru executarea serviciului de pază înarmat precum şi
pentru şefii serviciilor de pază.
Personalul tehnic al societăţilor comerciale care asigură instalarea şi
întreţinerea sistemelor de alarmă împotriva efracţiei pentru care se solicită atestat, va
fi verificat şi atestat după aceeaşi procedură cu cea prevăzută pentru personalul de
pază.
Organele de poliţie pot retrage atestatul personalului de pază sau
personalului tehnic atunci când nu mai sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege.
Atestarea personalului pentru executarea activităţilor de pază a obiectivelor,
bunurilor, valorilor şi de gardă de corp se face după absolvirea unor cursuri de

475
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 476

calificare cu durata minimă de 90 zile, contra cost organizate de Jandarmeria Română,

SPP, de poliţiile locale sau de societăţi specializate de pază şi protecţie precum şi de
alte persoane juridice care au înscris în obiectul de activitate această prestaţie avizate
de Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Cursurile de calificare se desfăşoară în bază unei tematici specifice avizate
după caz, de I.G.P.R. sau Comandantul Naţional al Jandarmeriei, SPP şi se finalizează
prin examinarea absolvenţilor de către o comisie din care fac parte reprezentanţi ai
poliţiei sau jandarmeriei şi au autorităţii publice care răspund de ocuparea şi formarea
profesională.
Înscrierile la cursurile de calificare se face în bază cererii candidatului, a
documentelor care atestă îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege (Legea 333/2003
art. 39).
După susţinerea examenului şi obţinerea certificatului de absolvire a
cursului de calificare profesională absolventului i se eliberează ATESTATUL în
bază căruia va putea exercita profesia de agent pază sau gardă de corp.
Personalul de pază şi garda de corp care îndeplinesc condiţiile legale se
verifică şi se atestează în termen de 30 zile de la data solicitării de către unitatea de
poliţie competentă.
Situaţia nominală a persoanelor calificate se comunică de către organizatorii
cursurilor de calificare la I.G.P.R. în termen de 10 zile de la data absolvirii cursului,
precum şi la Inspectoratele poliţie judeţene sau D.G.P.M.B. pe rază căreia
domiciliază, care va organiza evidenţa personalului calificat.
Încadrarea personalului în serviciul de pază a obiectivelor, bunurilor,
valorilor sau gardă de corp, se face în bază, certificatului de cazier judiciar şi a
atestatului primit la terminarea cursului de calificare .

476
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 477

În cazul săvârşirii de infracţiuni cu intenţie sau abateri în legătură cu

serviciul pentru care legislaţia muncii prevede desfacerea contractului de muncă
atestatul poliţiei este anulat de drept şi retras, acest lucru comunicându-se unităţii de
poliţie competente teritorial în vederea excluderii din evidenţa centralizată. Retragerea
atestatului personalului de pază şi gardă de corp revine IGPR şi se ia în următoarele
situaţii:
- persoana a săvârşit o infracţiune în legătură cu serviciul;
- persoana a fost sancţionată contravenţional de cel puţin două ori în şase
luni pentru încălcarea atribuţiilor de serviciu sau a normelor de convieţuire socială, a
ordinii şi liniştii publice;
- persoana şi-a pierdut aptitudinile fizice necesare în vederea îndeplinirii
funcţiei de paznic sau gardă de corp ori a fost declarată iresponsabilă în condiţiile
legii.

6. ATRIBUŢIILE GĂRZII DE CORP

Persoanele fizice pot apela pentru protecţia personală la serviciile unei

persoane din cadrul societăţii specializate de pază şi protecţie în condiţiile legii.
Persoana specializată angajată denumită „gardă de corp‖ este obligată să respecte în
întreaga să activitate dispoziţiile legale precum şi clauzele contractului încheiat
îndeplinindu-şi sarcinile cu bună credinţă şi în serviciul exclusiv a persoanei apărate.
Garda de corp poate fi exercitată de către personalul societăţii specializate
de pază înfiinţate potrivit legii cu obţinerea licenţei de funcţionare.

477
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 478

Personalul care execută serviciul de gardă de corp este obligat ca în

activităţile desfăşurate să respecte legile în vigoare şi să nu lezeze în vreun fel
drepturile şi libertăţile cetăţeneşti.
În timpul serviciului personalul care execută gardă de corp are următoarele
obligaţii specifice:
a. să poarte în timpul serviciului uniforma, însemnele, mijloacele de apărare
şi de protecţie cu care este dotat, inclusiv armamentul autorizat de
poliţie, pe care le foloseşte numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute de
lege. Portul armamentului este interzis în sediile instituţiilor publice;
b. să apere persoana căreia îi asigură gardă de corp împotriva unor atacuri
care pun în pericol viaţa, integritatea corporală, sănătatea sau bunurile
acesteia;
c. să ia primele măsuri pentru salvarea persoanei beneficiare de gardă de
corp, când aceasta a fost rănită;
d. să nu execute, la cererea beneficiarului de gardă de corp, activităţi care
depăşesc limita atribuţiilor sale legale;
e. să anunţe poliţia de îndată ce întră în posesia unor date sau informaţii
despre iminenta pregătire sau săvârşire a unor infracţiuni;
f. să oprească şi să imobilizeze, în funcţie de posibilităţi, persoanele care au
săvârşit fapte de natură a pune în pericol viaţa, integritatea corporală,
sănătatea sau bunurile persoanei căreia îi asigură protecţia şi să le predea
la cea mai apropiată unitate de poliţie, fără a-şi abandona atribuţiile de
gardă de corp;

478
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 479

g. să participe la cererea autorităţilor statului la îndeplinirea misiunilor ce le

revin acestora pentru prinderea infractorilor fără a încălca obligaţiile faţă
de persoana pe care o are în pază;
h. să coopereze cu autorităţile statului cu atribuţii în domeniul apărării,
ordinii publice şi siguranţei naţionale.
Modul de acţiune în diferite situaţii ale personalului ce execută serviciul de
gardă de corp se stabileşte prin planul de protecţie întocmit de societatea specializată
de pază şi avizat de unitatea de poliţie competentă.

7. SARCINILE UNITĂŢILOR DE POLIŢIE PRIVIND

ASIGURAREA PAZEI, OBIECTIVELOR, BUNURILOR, VALORILOR ŞI
PROTECŢIA PERSOANELOR, EXECUTAREA CONTROALELOR DE
FOND ŞI TEMATICE

a. Sarcinile unităţilor de poliţie privind asigurarea pazei

obiectivelor, valorilor şi protecţia persoanelor

În scopul asigurării pazei şi a siguranţei obiectivelor, bunurilor şi

valorilor, Poliţiei Române îi revin următoarele atribuţii principale:
a. avizează planurile de pază ale unităţilor la care pază nu este asigurată cu
efective de jandarmi şi stabileşte, după caz, necesitatea dotării personalului implicat
cu armament şi muniţie aferentă;
b. acordă sprijin de specialitate în organizarea pazei la aceste unităţi în
pregătirea personalului de pază şi urmăreşte executarea întocmai a măsurilor stabilite
prin planul de pază;

479
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 480

c. eliberează licenţe de funcţionare societăţilor specializate de pază şi emite

avizul pentru conducătorii acestora, în condiţiile legii;
d. eliberează atestate pentru încadrarea personalului de pază sau retrage
atestatul acordat, când nu mai sunt îndeplinite condiţiile legale care au stat la bază
eliberării acestuia;
e. avizează, după caz, planurile tematice de pregătire a personalului de pază
şi garda de corp;
f. avizează planurile tematice pentru cursurile de atestare profesională a
personalului de pază;
g. avizează proiectele sistemelor tehnice de alarmare contra efracţiei,
propuse a se instala în unităţi;
h. îndrumă şi supraveghează, după caz, executarea şedinţelor de tragere cu
armamentul din dotare al personalului de pază şi garda de corp;
i. acordă asistenţă în organizarea activităţii de pază şi garda de corp şi
asigură, în mod gratuit, armamentul necesar în vederea dotării personalului
instituţiilor publice autorizate prin lege de înfiinţare, organizare şi funcţionare să
deţină şi să folosească arme de foc şi muniţii, cu excepţia celor din sistemul de
apărare, ordine publică şi siguranţă naţională;
j. asigură, prin închiriere, contra cost, în limita disponibilului, armamentul
necesar dotării personalului de pază pentru celelalte unităţi;
k. controlează modul în care se respectă dispoziţiile legale cu privire la
pază obiectivelor, a bunurilor şi a valorilor, precum şi a celor privind garda de corp şi
stabileşte măsurile ce urmează să fie luate;
l. avizează regulamentele de organizare şi funcţionare a dispeceratelor de
zonă care monitorizează sisteme de alarmă;

480
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 481

m. eliberează licenţe de funcţionare societăţilor specializate în activităţi de

proiectare, producere, instalare şi întreţinere a sistemelor de alarmă împotriva efracţiei
sau a componentelor acestora şi de monitorizare a alarmelor în obiective sau retrage
licenţa acestora, în condiţiile legii;
n. atestează conducătorii şi personalul tehnic al societăţilor specializate sau
retrage acest atestat când nu mai sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege;
o. atestează personalul de pază şi gardă de corp pentru portarmă;
p. controlează şi îndrumă activitatea societăţilor specializate;
q. ţine evidenţa licenţelor, atestatelor acordate, precum şi a celor retrase şi
furnizează, la cererea beneficiarilor serviciilor de pază şi protecţie, date în acest sens.

i. Acorda sprijin de specialitate în organizarea pazei la aceste

unităţi în pregătirea personalului de pază şi urmăreşte executarea
întocmai a măsurilor stabilite prin planul de pază

Paza se organizează şi se efectuează potrivit planului de pază întocmit de

către unitatea ale cărei bunuri sau valori se păzesc, cu avizul de specialitate al poliţiei.
Acest aviz este necesar şi cu ocazia modificării planului de pază şi nu este necesar în
cazul unităţilor la care pază se asigură cu efective de jandarmi.
Sprijinul de specialitate se acordă la solicitarea unităţii beneficiare, atât cu
ocazia recunoaşterii obiectivului la care urmează a se organiza pază cât şi cu ocazia
avizării planului de pază.
Prin sprijin de specialitate se înţelege participarea efectivă a poliţiştilor
anume desemnaţi alături de conducătorii unităţii la realizarea următoarelor activităţi:
- recunoaşterea în teren a obiectivului;

481
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 482

- analiza situaţiei operative, a elementelor de dispozitiv (amplasare,

întindere, împrejurimi, iluminat de securitate, căi de acces, de circulaţie, sectoare şi
puncte importante;
- amplasarea posturilor de pază, felul acestora, stabilirea consemnelor
pentru fiecare post în parte, legătura şi cooperarea dintre acestea;
- stabilirea locurilor de păstrare, manipulare, depozitare valori şi bunuri
importante, a instalaţiilor şi locurilor cu risc mare în exploatare;
- stabilirea şi introducerea sistemelor tehnice de pază şi alarmare în raport
cu importanţa obiectivului păzit.
După desfăşurarea activităţilor de mai sus se trece la întocmirea planului de
pază în principal stabilindu-se:
- numărul de posturi şi amplasarea acestora;
- efectivul de personal de pază necesar;
- amenajările, instalaţiile şi mijloacele tehnice de pază şi alarmă;
- măsuri necesare pentru asigurarea transportului valorilor importante;
- consemnul posturilor (general şi particular);
- legătura şi cooperarea cu alte organe cu atribuţii de pază a obiectivelor,
bunurilor şi valorilor;
- regulile de acces potrivit dispoziţiilor conducătorului unităţii;
- necesitatea dotării personalului de pază cu armament şi muniţie aferentă;
- documente specifice serviciului de pază.
Documentele specifice necesare în vederea executării şi evidenţei serviciului
de pază sunt:
a. registrul buletinului posturilor – pentru obiectivele la care sistemul de
pază este format din 3 sau mai multe posturi de pază;

482
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 483

b. registru de procese verbale pentru predarea-primirea serviciului care va fi

folosit pentru fiecare post de pază;
c. registrul de procese verbale pentru predarea-primirea armamentului
pentru a fi folosit în posturile de pază înarmate;
d. registrul de evidenţă acces persoane;
e. registrul de evidenţă acces autovehicule (unde este cazul);
f. registrul de evidenţă acces căi ferate uzinale (unde este cazul);
g. registrul de evidenţă a mişcării armamentului care se va afla la camera de
armament;
h. registrul de control, în care se va consemna controalele efectuate de
reprezentanţii beneficiarului şi ai prestatorului;
i. registrul unic de control în care se va consemna controalele efectuate de
lucrătorii de poliţie sau jandarmerie, după caz;
j. registrul de evenimente;
k. registrul special pentru păstrarea evidenţei contractelor.
Planul de pază se întocmeşte de conducătorul unităţi şi se avizează de
organul de poliţie.
În cazul în care obiectivul este preluat în pază de poliţiştii locali planul de
pază se întocmeşte de reprezentantul beneficiarului cu sprijinul de specialitate al
poliţiei naţionale locale, se aprobă de şeful poliţiei locale şi se avizează de şeful
unităţii de poliţie naţionale locale.
La unităţile preluate în pază de societăţile specializate de pază planul de
pază se întocmeşte de către unităţile respective, societăţile specializate de pază fiind
doar executanţii planului de pază (prestatori de servicii), iar planul de pază se
avizează de poliţia naţională locală.

483
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 484

La obiectivele cu pază militară asigurate de jandarmi avizarea planului de

pază de către poliţie nu este necesară.

7.1.2. Asigura armamentul şi muniţia destinate dotării personalului de

pază

Potrivit art. 45 şi 46 lit. „d‖ din Legea 333/2003 organele de poliţie asigură
în mod gratuit autorităţilor şi instituţiilor publice, precum şi agenţilor economici cu
capital de stat armamentul necesar dotării personalului de pază şi pe bază de contract
de închiriere, dotarea cu armament a personalului de pază de la celelalte unităţi.
Sprijinirea cu armament se aprobă dacă în planul de pază s-a prevăzut
serviciul de pază înarmat şi numai după ce a fost verificat şi avizat, atestat personalul
de pază ce urmează a fi dotat.
Armamentul şi muniţia aferentă se distribuie numai după ce s-au asigurat
condiţiile de securitate cerute, respectiv camerele de armament trebuie să fie
amplasate în construcţii solide prevăzute cu uşi metalice şi grilaje de cel puţin 14 mm
grosime, având ochiurile de 10/10 cm) cu câte două încuietori sigure fiecare,
prevăzută cu orificiu de aerisire de 20/20 cm asigurată cu sistem de alarmă contra
efracţiei prevăzut cu senzori optic şi acustic cu auto protecţie având dublă alimentare
şi care va funcţiona permanent.
În afară de aceste dotări camera de armament va fi prevăzută şi asigurată cu
pază (fizică) înarmată pe 3 schimburi.
În camera de armament, armamentul va fi păstrat separat de muniţie, nu va
fi păstrat alături de bunuri sau materiale, iar accesul va fi strict limitat.

484
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 485

În raport cu importanţa şi natura obiectivelor, bunurilor şi valorilor păzite cu

avizul poliţiei şi jandarmeriei, personalul de pază sau gardă de corp poate fi dotat şi cu
bastoane de cauciuc sau tomfe, pulverizatoare iritant-lacrimogene de capacitate mică
şi alte mijloace de apărare, autorizate prin lege.
Angajatorii sunt obligaţi să doteze personalul de pază şi gardă de corp cu
uniformă, însemne distinctive şi după caz, echipamente de protecţie pe care acesta le
poartă numai în timpul serviciului, în plus având ecuson de identificare cu numele şi
prenumele, precum şi denumirea unităţii la care este angajat.
Este interzis societăţilor private de pază să adopte însemne, uniforme,
accesorii sau denumiri similare ori asemănătoare cu cele ale autorităţilor publice, şi să
folosească cagule, măşti pentru protecţia feţe şi cătuşe metalice.

7.2. Efectuarea controalelor de fond şi tematice

Controlul activităţii de pază nu se rezumă numai la modul în care personalul

de pază îşi îndeplineşte atribuţiile de serviciu ci se execută controlul asupra întregului
mod în care unităţile respectă dispoziţiile legale cu privire la pază obiectivelor,
bunurilor sau valorilor.
În acest sens controlul poate îmbrăca două forme respective:
a. controlul asupra întregii activităţi (de fond)
b. controlul inopinat sau controlul tematic.

a. Controlul asupra întregii activităţi de pază (de fond) se efectuează potrivit

competenţelor asupra obiectivelor aflate în rază de competenţă.

485
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 486

Potrivit competenţelor controalele de fond se execută de către structurile de

poliţie care au avizat planurile de pază, acestea se desfăşoară pe bază unor grafice
aprobate de comanda unităţii de poliţie, astfel încât într-un an calendaristic obiectivele
să fie controlate de fond cel puţin o dată.
Controlul de fond are ca scop:
- verificarea modului în care s-a organizat şi desfăşurat pază conform
prevederilor prevăzute în planul de pază;
- selecţionarea, avizarea, atestarea personalului de pază;
- stabilirea regulilor de acces şi de circulaţie în obiective;
- felul cum s-a efectuat pregătirea şi instruirea personalului de pază;
- dotarea cu uniforme şi alte materiale a personalului de pază;
- introducerea şi menţinerea în stare de funcţionare a elementelor de
producţie mecanico-fizică şi a sistemelor de alarmă împotriva efracţiei;
- evenimentele produse şi cauzele favorizatoare ale acestora;
- luarea măsurilor pentru prevenirea sustragerilor, incendiilor, exploziilor
sau cazuri deosebite;
- dacă în structura obiectivului a intervenit modificări care să necesite
reactualizarea planului de pază.
Controalele de fond se materializează în procese verbale în care se vor
consemna constatările făcute şi specificarea măsurilor ce se impun a fi luate pentru
îmbunătăţirea sistemului de pază, proces verbal ce va fi prezentat conducerii unităţii
controlate, acest document constituie anexă la planul de pază.(registrul unic de
control).
b. Controlul inopinat (tematic) se va efectua ori de câte ori se impune, la
toate unităţile de pe raza de competenţă având ca scop dublu, respectiv modul în care

486
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 487

personalul de pază îşi îndeplineşte atribuţiile de serviciu stabilite prin consemnul

general şi particular al postului, precum şi o instruire la locul în care personalul de
pază îşi execută serviciul.
Probleme ce se urmăresc cu ocazia controlului inopinat (tematic):
- existenţa personalului de pază în posturi conform prevederilor din
buletinul posturilor şi implicit a prevederilor din planul de pază;
- modul de cunoaştere a consemnului general şi particular al postului
încredinţat;
- gradul de instruire pentru intervenţii în cazul unor evenimente;
- modul în care se execută serviciul în posturi, ţinuta şi dotarea, cum
veghează şi acţionează pentru aplicarea dispoziţiilor privind accesul în
obiectiv;
- starea de spirit, disciplina şi corectitudinea personalului de serviciu;
- dacă în posturile de pază înarmat execută serviciul personal atestat în
acest scop, dacă cunosc problemele referitoare la armament, mod de
păstrare, întreţinere şi folosire a acestuia.
Scopul primordial este acela de a preveni şi depista sustragerile din
obiectivul păzit efectuând în acest scop controale la punctele de acces, efectuarea de
pânde şi supravegheri operative.
Constatările efectuate cu ocazia controalelor va fi consemnat în registrul de
control al unităţii, stabilindu-se măsuri şi sarcini de eliminare a neajunsurilor
constatate, termenele fiind aduse la îndeplinire de către conducătorul unităţii.
Potrivit Legii 333/2003 personalul de pază este asimilat pe timpul executării
pazei, funcţionarului care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de

487
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 488

stat, realizându-se astfel o protecţie juridică a personalului de pază, dar în acelaşi timp
pot fi traşi la răspundere în raport cu faptele pe care le comit în exerciţiul funcţiunii .

488
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 489

Tema 15
TRANSFERAREA ŞI ESCORTAREA ARESTAŢILOR
PREVENTIV, RETINUŢILOR SAU CONDAMNAŢILOR LA
PEDEAPSA ÎNCHISORII

Probleme:

1. Consideraţii generale privind activitatea de escortare şi transferare în

cadrul unităţilor de poliţie.

2. Organizarea transferării şi escortării.

3. Executarea transferării şi escortării de către poliţişti.

4. Incidente ce se pot ivi pe timpul transferării sau escortării şi modul

de rezolvare a acestora de către membrii escortei.

5. Escortarea, paza şi supravegherea persoanelor supuse măsurilor

privative de libertate în sălile instanţelor de judecată sau cu ocazia
desfăşurării unor activităţi pentru lămurirea cauzei.

1. CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND ACTIVITATEA DE

ESCORTARE SI TRANSFERARE ÎN CADRUL
UNITĂŢILOR DE POLIŢIE

Pe timpul desfăşurării procesului penal, în interesul cercetărilor, al judecării

cauzelor sau pentru punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti rămase definitive
privind persoanele condamnate la pedeapsa închisorii, este necesar ca arestaţii preventiv,

489
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 490

reţinuţii sau condamnaţii aflaţi în aresturile unităţilor de poliţie să fie conduşi sub pază de
la sediul acestora la parchet, instanţă, la alte unităţi de poliţie, la penitenciar sau la alte
locuri .
Aceste activităţi se realizează, de regulă, de către poliţişti anume desemnaţi şi
poartă denumirea de escortare şi – respectiv – transferare.

Transferarea este o activitate organizată ce constă în conducerea sub

pază înarmată a unor arestaţi sau condamnaţi la pedeapsa închisorii de la o unitate
de poliţie la alta, de la unitatea de poliţie la penitenciar ori de la acesta la unitatea
de poliţie, pentru extinderea unor cercetări.

Această activitate se execută de către poliţiştii din cadrul centrelor de

reţinere şi arestare preventivă existente în cadrul Inspectoratelor judeţene de poliţie,
respectiv Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti şi are următoarele
trăsături caracteristice:
este o activitate de conducere forţată, care se execută sub pază înarmată;
persoanele transferate sunt obligate să respecte anumite reguli care, la
nevoie, pot fi impuse prin constrângere;
se execută de către cel puţin doi poliţişti constituiţi într-un element de
serviciu numit „escortă”, care se deplasează pe un itinerar prestabilit.
Transferarea nu trebuie confundată cu activitatea de conducere la unitatea de
poliţie a unor persoane aflate într-o anumită ipostază (suspect, turbulent,
contravenient etc.) şi care este o măsură poliţienească.

490
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 491

Escortarea constă în conducerea sub pază înarmată a unor arestaţi

preventiv sau reţinuţi pentru cercetări în cadrul unităţii de poliţie (escortare
interioară) sau de la unitatea de poliţie la alte unităţi în drept (escortare
exterioară).

Escortarea exterioară poate avea loc în următoarele situaţii:

pentru efectuarea unor acte de urmărire penală în afara unităţii de poliţie
(reconstituiri, experimente judiciare, percheziţii domiciliare, expertize etc.). La aceste
activităţi participă şi ofiţerii de poliţie, de la diverse formaţiuni, care se ocupă de
cauza respectivă (pot fi ofiţeri de la investigarea fraudelor, de la investigaţii criminale,
de la crimă organizată etc.);
pentru efectuarea unor activităţi legate de emiterea sau prelungirea
mandatelor de arestare preventivă ori pentru prezentarea arestaţilor în faţa
judecătorului sau procurorului;
în cazul internării arestaţilor în spital ori pentru examinări la policlinici,
institute de specialitate etc.
În asemenea situaţii, scoaterea din arest se face fie în baza Bonului de
scoatere - pentru o escortare interioară, fie în baza Notei de scoatere din arest- pentru
o escortare exterioară.
Atât transferarea, cât şi escortarea sunt activităţi deosebit de importante care
trebuie executate cu maximă atenţie şi responsabilitate, având în vedere faptul că
transferaţii sau escortaţii sunt infractori de cele mai multe ori periculoşi, care nu ezită
să folosească orice prilej pentru a fugi de sub escortă.

2. ORGANIZAREA TRANSFERĂRII ŞI ESCORTĂRII

491
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 492

Activitatea de transferare şi escortare se organizează pentru fiecare caz în

parte de către structurile de arest-transfer existente în cadrul centrelor de reţinere şi
arestare preventivă din subordinea M.A.I.

2.1. Stabilirea şi dotarea escortei

Indiferent de condiţiile în care urmează să se execute acţiunea de transferare

sau de escortare, la aceasta vor participa obligatoriu cel puţin 2 poliţişti.
A se ordona unui singur ofiţer de poliţie(agent) să execute transferarea
(escortarea) unor arestaţi, înseamnă nu numai a le crea condiţii favorabile arestaţilor
respectivi să fugă de sub escortă, dar şi a expune pe poliţist unui pericol cert, în sensul
că ar fi suficient ca acesta să aibă un singur moment de neatenţie pentru a fi atacat de
escortaţi. De asemenea, este posibil ca pe timpul escortării poliţistul să se
îmbolnăvească subit, arestaţii rămânând astfel fără pază.
Numărul poliţiştilor care compun escorta se stabileşte în raport cu:
numărul arestaţilor sau reţinuţilor care urmează a fi transferaţi sau
escortaţi;
pericolul pe care îl reprezintă aceştia;
particularităţile traseului ce urmează a fi parcurs;
dacă transferarea sau escortarea se execută pe timp de zi sau de
noapte;
durata transferării sau escortării;
mijloacele de deplasare cu care se efectuează escortarea.
Aceste criterii au un caracter orientativ, ele asigurând ca tăria escortei să se
stabilească nu în mod întâmplător ci pe baza unor elemente concrete.

492
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 493

În funcţie de situaţie, când este necesar, escorta poate fi întărită cu alţi agenţi
de poliţie, iar când transferarea (escortarea) se execută cu maşina din dotarea
arestului, în componenţa escortei intră şi agentul conducător auto.
Dacă printre persoanele transferate sunt şi femei, este obligatoriu ca în
componenţa escortei să existe cel puţin o persoană de sex feminin.
Se va mări numărul de poliţişti care constituie escorta, obligatoriu, atunci
când cei transferaţi (escortaţi) sunt:
recidivişti;
infractori periculoşi care au comis infracţiuni de omor, tâlhărie sau alte
infracţiuni săvârşite cu violenţă;
infractori care au evadat sau au încercat să evadeze din aresturile
unităţilor de poliţie, din penitenciare sau de sub escortă, ori despre care
există informaţii că intenţionează să evadeze .
Cât priveşte dotarea escortei, este necesar ca toţi componenţii acesteia să
aibă asupra lor armamentul din dotare şi muniţia aferentă. În afară de acestea, în
dotarea escortei există mijloace de intervenţie şi de imobilizare (bastoane de cauciuc,
lanţuri, cătuşe, dispozitive cu substanţe iritant-lacrimogene etc.), precum şi mijloace
de semnalizare (lanterne de buzunar, fluiere etc.) şi comunicaţii (staţii radio).
Escorta se constituie de către şeful de schimb din cadrul centrului de
reţinere şi arestare preventivă, cu avizul şefului centrului, şef de escortă fiind
desemnat un ofiţer sau un agent cu mai multă experienţă. De asemenea, în cazul
reţinerii unei persoane, escorta va fi stabilită de către şeful structurii operative
implicate.
Şeful escortei răspunde pentru desfăşurarea în bune condiţii a misiunii,
putând dispune toate măsurile legale, inclusiv folosirea focului de armă, pentru a

493
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 494

zădărnici sau a pune capăt unor evenimente negative (fuga de sub escortă, atacarea
escortei etc.).

2.2. Stabilirea traseului de deplasare

Traseul pe care se va deplasa escorta şi eventualele locuri de popas se

stabilesc de către şeful escortei şi se aprobă de seful centrului de reţinere şi arestare
preventivă.
Când se stabileşte acest traseu, se urmăresc două scopuri principale:
prevenirea unor evenimente negative, cum ar fi atacarea escortei sau fuga
arestaţilor. În acest scop se va avea în vedere ca escorta să nu se
deplaseze, în măsura posibilului, pe străzi aglomerate sau cu circulaţie
intensă de vehicule, prin pieţe, prin faţa instituţiilor publice sau prin alte
locuri unde ar fi posibilă atacarea escortei ori fuga arestaţilor (locuri
acoperite, păduri, viroage, plantaţii înalte etc.).
folosirea eficientă a timpului de lucru, prin evitarea itinerariilor lungi.
Pentru mai multă siguranţă se stabileşte şi un itinerar de rezervă. Şeful
escortei este obligat să respecte întocmai itinerariul de transferare fixat.
Odată cu stabilirea traseului se va hotărî şi mijlocul de transport cu care se
va deplasa escorta şi persoanele private de libertate.
Pentru escortarea arestaţilor în oraşe, indiferent de gradul lor de
periculozitate şi de distanţă, este interzisă folosirea mijloacelor de transport în comun
(tramvai, autobuz, troleibuz, metrou sau cu orice vehicul în care se găsesc şi alte
persoane).
Abateri de la itinerar se pot face numai în cazuri excepţionale, cum sunt:

494
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 495

aglomerări neprevăzute de persoane(mitinguri spontane, proteste de

stradă etc.);
calamităţi naturale;
atentate teroriste;
îmbolnăviri subite ale personalului escortei sau ale persoanelor supuse
măsurilor privative de libertate;
în caz de forţă majoră (adică un eveniment grav, neprevăzut).

2.3. Instruirea escortei

Înainte de plecarea escortei, şeful centrului de reţinere şi arestare preventivă

sau şeful de schimb va instrui amănunţit escorta asupra misiunii ce-i revine. Acest
instructaj va fi consemnat în scris pe „nota de scoatere din arest‖, sau prin întocmirea
unui proces verbal.
Instruirea escortei se referă la două aspecte, şi anume:
profesional (sfaturile concrete specifice privind executarea misiunii
propriu-zise);
etic ( educaţia membrilor escortei cu privire la comportament pe durata
misiunii).
Din punct de vedere profesional, cel care execută instruirea are în vedere:
a. Să verifice documentele cu privire la arestaţi, ţinuta ofiţerilor sau
agenţilor ce compun escorta şi starea sănătăţii lor, starea armamentului şi a muniţiei,
existenţa celorlalte mijloace prevăzute a fi în dotarea escortei. Arestaţii urmează a fi
încătuşaţi cu mâinile la spate, sau, dacă sunt mai mulţi, vor fi încătuşaţi doi câte doi.

495
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 496

b. În al doilea rând, cel care efectuează instruirea va face precizări concrete

cu privire la:
 numărul şi categoria arestaţilor ce urmează a fi escortaţi, precum şi
gradul lor de periculozitate;
 itinerariul de patrulare şi particularităţile lui;
 mijlocul de deplasare;
 localitatea şi instituţia unde urmează să fie predaţi arestaţii;
 ora plecării în misiune;
 drepturile şi îndatoririle escortei ;
 modul de rezolvare a unor incidente care ar putea avea loc în timpul
misiunii.
În cazul în care arestaţii trebuie izolaţi pe timpul transferării, organele de
urmărire penală vor face menţiune specială în acest sens pe notele de scoatere din arest.
Persoana care execută instruirea va ordona încărcarea armamentului de
către membrii escortei. Armamentul se încarcă şi se asigură în locuri dinainte stabilite
pentru a se evita eventuale accidente. Este interzisă încărcarea armamentului în prezenţa
arestaţilor.
Din punct de vedere etic, instruirea escortei înainte de plecarea în
misiune trebuie să aibă şi un caracter educativ. Astfel, membrilor escortei li se va
preciza că este necesar să adopte un comportament corect, fără abuzuri faţă de
arestaţi, în spiritul respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
De asemenea, membrilor escortei li se va reaminti că trebuie să fie
extrem de atenţi pentru a-şi proteja propria persoană împotriva oricărei încercări a
arestaţilor preventiv de a ataca escorta sau de a evada.

496
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 497

Cu ocazia instructajelor este util să fie amintite unele cazuri negative în

care misiunea de transferare (escortare) nu a fost dusă la îndeplinire în mod
corespunzător, subliniindu-se greşelile comise şi consecinţele lor. Este bine, de
asemenea, să li se reamintească componenţilor escortei că nu au voie să primească
de la transferaţi (escortaţi) nici un fel de cadouri, ţigări, alimente, bani, sau să
cumpere de la aceştia obiecte ori lucruri de valoare.

2.4. Luarea în primire a arestaţilor

Această activitate se realizează la centrul de reţinere şi arestare preventivă,

unde se efectuează, mai întâi, operaţiunile de scoatere din arest.
Şeful de escortă, după instruire, ia în primire persoanele supuse masurilor
privative de libertate nominal, în prezenţa întregii escorte, le percheziţionează şi le
verifică identitatea în baza actelor ce i-au fost înmânate. Totodată, se interesează
despre starea sănătăţii arestaţilor şi raportează cele constatate persoanei care a dispus
constituirea escortei.
Cu ocazia controlului corporal, şeful escortei trebuie să verifice
îmbrăcămintea arestaţilor şi să observe în mod deosebit dacă aceştia au pe corp
anumite leziuni şi dacă acestea sunt sau nu constatate printr-un act medical. Este
important să se observe şi acest aspect, pentru că eventualele leziuni ar putea fi
consecinţa unui rău tratament în arest sau pe timpul cercetării lor, iar în astfel de
situaţii răspunderea pentru asemenea practici ilegale trebuie să revină celor care le-
au săvârşit şi nu escortei.
Obiectele transferaţilor vor fi ţinute de către aceştia, cu excepţia celor care
ar putea fi folosite la atacarea escortei sau pentru a se sinucide( de exemplu,
curele,centuri, aparate de ras, lame etc.).Acestea se păstrează la şeful escortei.
497
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 498

După ce arestaţii au fost luaţi în primire, şeful escortei le atrage atenţia

acestora asupra comportării pe care trebuie să o aibă pe parcurs şi-i previne că pe
timpul transferării (escortării) le este interzis:
să se oprească;
să iasă din coloană;
să fumeze;
să vorbească între ei sau cu membrii escortei;
să comunice cu persoanele străine;
să primească sau să transmită orice fel de obiecte sau înscrisuri altor
persoane.
Dacă au orice fel de probleme, arestaţii preventiv sau reţinuţii se vor adresa
numai şefului de escortă. De asemenea, arestaţilor li se atrage atenţia că dacă vor
încerca să fugă ori sa atace escorta, se va face uz de toate mijloacele din dotare -
inclusiv de arme de foc.

3. EXECUTAREA TRANSFERĂRII ŞI ESCORTĂRII DE CĂTRE

LUCRĂTORII DE POLIŢIE

Transferările se execută cu autospeciale (auto-dube), iar în lipsa acestora,

cu celelalte maşini aflate în dotarea unităţii de poliţie.
Se interzice ca transferarea arestaţilor să se efectueze cu mijloace de
transport in comun. În mod excepţional, pe distanţe mici, transferarea sau escortarea
se face pe jos. Pe distanţe mari, transferarea se execută cu trenul sau cu vaporul, iar
în cazuri speciale, cu avionul.

3.1. Transferarea sau escortarea cu mijloace auto speciale

498
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 499

În această situaţie, înainte de plecarea în misiune, şeful escortei verifică în

detaliu autovehiculul cu care se va efectua deplasarea( caroseria, pereţii, podeaua,
plafonul, încuietorile )şi după ce constată că totul este în ordine, dispune urcarea în
autovehicul a arestaţilor preventiv sau reţinuţilor .
Escorta se organizează în felul următor:
şeful de escortă stă în cabină împreună cu conducătorul auto, iar
ceilalţi agenţi din escortă, în caroserie.
În timpul transferării, uşile din spate se încuie, iar armamentul ofiţerilor sau
agenţilor de poliţie care stau cu arestaţii în autovehicul, precum şi obiectele celor
escortaţi se păstrează de către şeful escortei.
În situaţii excepţionale se pot efectua transferări şi cu autocamioane,
respectându-se următoarele condiţii:
— obloanele autocamioanelor să aibă înălţimea de 80 cm de la platformă si
să fie prevăzute cu sisteme de fixare;
— pe platformă să fie fixate bănci pentru aşezarea escortei;
— transferaţii sunt aşezaţi jos,pe platforma autovehiculului, pe rânduri, cu
faţa în partea opusă direcţiei de mers,la aproximativ 1(un) metru de escortă,
nepermiţându-li-se să se ridice în picioare pe timpul mersului.
În aceste cazuri escorta se dispune astfel:
şeful escortei stă în cabină cu conducătorul auto, iar
ceilalţi ofiţeri sau agenţi de poliţie pe platformă (o parte lângă cabină, iar
ceilalţi lângă oblonul din spate al autovehiculului).

499
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 500

3.2. Transferarea cu trenul

În cazul în care este necesară transferarea unor persoane private de libertate

pe distanţe mari, transportul se poate face cu trenul. Când transferarea se execută cu
trenul, trebuie să se ia din timp legătura cu unităţile SNCFR pentru a se stabili ora
sosirii trenului, posibilităţile de îmbarcare, durata de staţionare a trenului, precum şi
pentru a obţine locurile necesare.
Escortarea arestaţilor până la staţia CFR se poate face în raport de
distanţă, fie pe jos, fie cu autovehicule speciale, respectându-se regulile stabilite de
instrucţiuni.
Escorta se deplasează cu arestaţii la gară, la unităţile sau subunităţile de
poliţie transporturi feroviare, iar în staţiile CFR unde nu există posturi de poliţie TF se
stă cu persoanele private de libertate în locuri ferite de accesul publicului. În acelaşi
mod se procedează şi în situaţia când escorta urmează să schimbe trenul.
În tren, transferaţii se plasează în primul sau în ultimul vagon şi se dispun în
compartimentele de lângă platforma vagonului unde nu au acces pasagerii.
Când situaţia permite, îmbarcarea arestaţilor în tren se face înainte de
urcarea pasagerilor. Înainte de îmbarcare, şeful de escortă controlează
compartimentele destinate transferaţilor, platforma vagonului, grupurile sanitare,
uşile, ferestrele şi încuietorile, după care fixează posturile de pază astfel:
un ofiţer sau agent de poliţie la intrarea pe platformă;
câte un poliţist pe culoarul vagonului, la intrarea în fiecare compartiment
unde sunt persoane supuse masurilor privative de libertate;

500
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 501

ceilalţi poliţişti - în compartimente ,lângă ferestre şi uşi.

În situaţia când se ocupă mai multe compartimente, şeful escortei stă în
ultimul compartiment ocupat de transferaţi ,aflat lângă platformă.
Prin platformă se înţelege partea de legătură dintre vagoane. Dacă
transferarea se face noaptea, la distanţe mari, numărul membrilor escortei va fi mărit.
Când un arestat solicită să fie dus la toaletă , şeful escortei numeşte doi
agenţi care să-l însoţească. În prealabil, unul din agenţi încuie uşile laterale ale
vagonului, verifică grupul sanitar pentru a constata dacă are ferestrele închise şi dacă
nu se găseşte vreun obiect care ar putea fi folosit de transferat pentru a se sinucide sau
pentru a ataca escorta. După verificare se permite folosirea grupului sanitar, dar cu
uşa permanent întredeschisă.
Transferaţii nu au voie, chiar sub pază, să iasă din vagon. Apa şi hrana li se
aduce de către însoţitorii de vagoane sau poliţiştii din escortă.
La coborârea transferaţilor din vagon, la staţia de destinaţie, se
procedează astfel:
înainte de sosirea trenului în staţie, şeful escortei solicită însoţitorului
de vagon să nu permită urcarea pasagerilor până când transferaţii nu au coborât;
numeşte unul sau doi poliţişti din escortă care, odată cu oprirea trenului
în staţie, vor ocupa locurile de pe platforma vagonului pe unde vor trece transferaţii;
un poliţist stă în faţa transferaţilor, iar ceilalţi la ferestre şi uşa de la
platformă;
pe peron, arestaţii se încolonează câte 2, iar ieşirea de pe peron în stradă
se face prin locurile mai puţin aglomerate.

501
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 502

Şeful escortei va raporta şefului unităţii sau subunităţii de poliţie sau

locţiitorilor săi, ori, după caz, ofiţerului de serviciu pe unitate despre sosirea escortei,
urmând ca acesta să ia măsuri pentru asigurarea transportării arestaţilor la unitate.

3.3. Transferarea (escortarea) pe jos

Când transferarea se execută pe jos, arestaţii sunt încolonaţi câte 1-2 în

raport de numărul lor.
Escorta se organizează într-un dispozitiv circular, astfel: un agent merge
în faţa coloanei, dirijând-o pe itinerariul stabilit, şeful escortei cu unul sau doi
agenţi merg în urmă, iar ceilalţi componenţi sunt dispuşi în părţile laterale ale
coloanei.
Prin acest dispozitiv de escortare se asigură legătura de vedere, observare
şi posibilitatea de intervenţie operativă în caz de nevoie. De asemenea, trebuie
avută în vedere şi siguranţa agenţilor din escortă, sens în care, indiferent de ce loc
ocupă aceştia trebuie să păstreze o distanţă de cel puţin trei paşi faţă de arestaţi.
Dispozitivul de escortare pe jos poate fi modificat ori de câte ori situaţia
impune. De pildă, dacă pe anumite porţiuni din itinerariul de urmat terenul prezintă
condiţii favorabile pentru acţiunea de fugă de sub escortă, şeful escortei are obligaţia
de a modifica dispozitivul de escortare iniţial, în sensul de a întări paza pe latura
respectivă. În acest scop va putea retrage unul sau doi agenţi de pe latura care nu
prezintă pericol introducându-i pe latura care favorizează evadarea.
Când escorta este întărită şi cu câine de serviciu, conductorul împreună cu
câinele merg în urma coloanei.

502
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 503

În timpul deplasării escorta circulă pe partea carosabilă a străzii. Se interzice

să se circule cu transferaţii pe trotuare, prin parcuri sau alte locuri aglomerate.
Coloana de transferaţi trebuie să se deplaseze cât mai compact, fiecare fiind
obligat să-şi păstreze locul stabilit în formaţie.
După fiecare oră de parcurs pe jos, şeful escortei poate5 permite popasuri
pentru odihnă (circa 10 minute). Locul acestor halte de repaus se stabileşte ţinându-se
seama de caracteristicile terenului, evitându-se locurile aglomerate sau alte locuri care
favorizează acţiunile de evadare sau atac asupra escortei. Ei pot să servească şi masa 6
în locurile de popas, dar numai în poziţia aşezat.
Pe timpul opririlor, agenţii rămân în dispozitiv orientaţi spre interior,
asigurând atât supravegherea arestaţilor cât şi securitatea lor reciprocă.
După terminarea repausului, la ordinul şefului de escortă, se reia mişcarea şi
se continuă deplasarea în ordinea iniţială, până la destinaţie.
Este cu desăvârşire interzis să se intre cu arestaţii escortaţi în magazine,
restaurante, locuinţe sau alte locuri decât cele stabilite cu ocazia primirii misiunii.
Transferarea organizată la nivelul posturilor de poliţie comunale prezintă
unele particularităţi, astfel:
în general, această activitate se efectuează cu autovehicule obişnuite, iar,
când postul de poliţie este apropiat de unitatea de poliţie la arestul căruia trebuie
depuşi arestaţii, transferarea se face pe jos;
transferarea trebuie realizată imediat după operarea arestării deoarece
în cadrul posturilor de poliţie nu sunt organizate locuri de reţinere şi arest
preventiv;

5
Opririle de popas nu sunt obligatorii pentru şeful escortei. Se ia această măsură doar atunci când este strict
necesar.
6
Arestaţii transferaţi nu au voie să folosească cuţite, furculiţe ori alte obiecte asemănătoare. Alimentele şi pâinea
se vor tăia de către un agent la ordinul şefului de escortă.
503
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 504

organizarea transferării se face de către şeful de post care, uneori, este şi

şeful escortei.
În situaţia când posturile de poliţie comunale au de transferat arestaţi
periculoşi, trebuie să se raporteze Inspectoratului judeţean de poliţie pentru a li se
pune la dispoziţie autovehicule speciale de transport şi echipe din cadrul SPIR.

3.4. Predarea transferaţilor la instituţia de destinaţie

Când escorta a ajuns la destinaţie, şeful de escortă raportează conducerii

unităţii respective numărul transferaţilor aduşi, evenimentele care au avut loc pe
parcurs şi înmânează actele care însoţesc arestaţii.
Şeful unităţii de destinaţie numeşte persoana care urmează să primească
transferaţii, iar şeful de escortă îi predă acestuia.
Predarea şi luarea în primire a transferaţilor se face într-un loc unde nu sunt
persoane străine şi în care nu există posibilităţi de evadare.
După predarea arestaţilor şi actelor ce-i însoţesc, şeful escortei primeşte
dovada7 în acest sens. Acest document atestă încetarea răspunderii pentru paza
arestaţilor de către escortă şi trecerea acestei obligaţii în sarcina autorităţii de
destinaţie.
În cazul când unitatea respectivă are de transferat arestaţi la reşedinţa
poliţiei din care face parte escorta sau la o unitate de pe itinerariul de înapoiere,
aceştia vor fi predaţi escortei cu respectarea regulilor de mai sus, după ce, în prealabil,
s-au asigurat condiţii de odihnă escortei.

7
Se primeşte dovadă pentru fiecare persoană transferată.
504
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 505

La întoarcere, şeful de escortă raportează şefului formaţiunii de cercetare

penală (iar acolo unde nu există asemenea formaţiune, şefului de unitate sau unuia
din locţiitorii săi) despre modul cum a fost îndeplinită misiunea şi-i înmânează
dovezile de predare a arestaţilor la autoritatea de destinaţie.

4. INCIDENTE CE SE POT IVI PE TIMPUL ESCORTĂRII SAU

TRANSFERĂRII ŞI MODUL DE REZOLVARE A ACESTORA DE CĂTRE
MEMBRII ESCORTEI

În timpul misiunii de escortare sau transferare pot să apară evenimente care

reclamă intervenţia operativă şi luarea unor măsuri, inclusiv folosirea armei de foc, de
către şeful escortei şi ceilalţi membri ai acesteia. Din practică rezultă că sunt posibile
următoarele incidente :
cazuri de îmbolnăviri grave(ale unui arestat sau chiar al unui poliţist din
escortă);
fugă de sub escortă;
atacarea escortei de către arestaţi sau alte persoane;
accidente rutiere, de cale ferată sau avarierea autovehiculului cu care se
efectuează transferarea.

Îmbolnăvirea gravă a unui transferat

În această situaţie, arestatul va fi dus la cea mai apropiată instituţie sanitară
pentru a i se acorda ajutor medical, iar în caz de necesitate, va fi internat în spital,
paza asigurându-se de către unitatea locală de poliţie căruia i se vor preda actele şi
obiectele arestatului.

505
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 506

În cazul când transferarea se execută cu trenul şi unul din transferaţi se

îmbolnăveşte, nemaifiind în stare să continue călătoria, şeful escortei ia măsuri ca la
staţia CFR unde există post de poliţie TF să fie coborât din tren şi predat şefului de
post, luându-se măsurile necesare de pază la locul unde arestatului i se acordă
asistenţă medicală.
Fuga de sub escortă
Când un arestat a reuşit să fugă de sub escortă, iar transferarea (escortarea)
se execută pe jos sau cu autovehiculul, şeful escortei ordonă încetarea deplasării,
numeşte şi trimite agenţi din escortă în urmărirea fugarului asigurând în acelaşi timp
paza celor rămaşi.
Dacă fugarul nu a fost prins, şeful escortei dispune continuarea drumului pe
itinerariul fixat şi anunţă cea mai apropiată unitate de poliţie despre acest caz,
comunicând semnalmentele şi datele de stare civilă ale celui fugit pentru a se continua
urmărirea.
În situaţia când transferatul a sărit din tren în timpul mersului, şeful escortei
personal sau prin însoţitorul de vagon opreşte trenul trăgând semnalul de alarmă şi
organizează urmărirea fugarului, raportând despre incident şefilor ierarhici care vor
organiza măsuri de prindere a evadatului, după care se continuă deplasarea.
Atacarea escortei
Modul de acţiune al escortei în aceste cazuri este în funcţie de direcţia din
care vine atacul.
a)Dacă o persoană necunoscută încearcă să atace escorta sau să transmită
arestaţilor arme sau alte obiecte ce pot fi folosite la atacarea escortei, şeful escortei
opreşte coloana, somează persoana respectivă, făcând uz de armă fără somaţie în
cazul când lipseşte timpul necesar pentru aceasta.

506
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 507

În continuare, atacatorul va fi imobilizat, dezarmat şi i se va efectua o

percheziţie corporală sumară, apoi i se va stabili identitatea. După aceasta, persoana
va fi predată unităţii de poliţie pe raza căruia se află escorta la momentul atacării.
b)Când escorta este atacată de arestaţi, şeful escortei ordonă transferaţilor
culcat, că trag şi ia măsuri pentru imobilizarea atacatorilor, putând face uz de armă în
cazurile şi condiţiile prevăzute de lege. Faţă de arestatul care s-a dedat la acte de
violenţă împotriva escortei se vor lua măsuri suplimentare de imobilizare şi
supraveghere(de ex., i se imobilizează şi picioarele).
Accidente de cale ferată sau avarierea autovehiculului.
În asemenea împrejurări, şeful escortei procedează astfel:
Scoate transferaţii într-un loc ferit de accesul publicului şi organizează
paza lor.
Acordă ajutor medical victimelor din cadrul escortei si arestaţilor.
Eventualii răniţi se trimit imediat la cel mai apropiat punct sanitar sau la spital. Când ,
în urma accidentului, una sau mai multe persoane au decedat, escorta rămâne pe loc
până la sosirea celor competenţi să investigheze evenimentul. Actele şi obiectele
transferaţilor internaţi în spital, precum şi ale celor decedaţi se predau unităţii de
poliţie pe raza căreia s-a întâmplat accidentul.
Ia legătura imediat prin radio sau telefonul mobil cu dispeceratul unităţi
de poliţie pe raza căreia a avut loc evenimentul şi raportează despre cele întâmplate.
De asemenea raportează urgent despre eveniment şi şefului unităţii de poliţie din care
face parte.
Ia măsuri pentru păstrarea actelor şi armamentului escortei.

5. ESCORTAREA, PAZA ŞI SUPRAVEGHEREA PERSOANELOR

SUPUSE MĂSURILOR PRIVATIVE DE LIBERTATE ÎN SĂLILE
507
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 508

INSTANŢELOR DE JUDECATĂ SAU CU OCAZIA DESFĂŞURĂRII UNOR

ACTIVITĂŢI PENTRU LĂMURIREA CAUZEI

a)Prezentarea în faţa instanţei de judecată sau la parchet

Anterior deplasării la sediul instanţei de judecată, este recomandabil ca şeful
escortei sau unul dintre membrii acesteia să se documenteze cu privire la:
căile de acces în clădire, inclusiv cele pe unde circulă publicul;
traseul de urmat în interiorul clădirii;
amplasarea sălii de judecată şi a sălii de aşteptare (în care vor sta arestaţii
până sunt chemaţi pentru audiere);
posturile de pază ale jandarmilor care asigură paza instanţei , pentru a fi
posibilă colaborarea cu aceştia.
Toate aceste elemente trebuie cunoscute în prealabil, pentru a se evita
situaţiile neplăcute şi totodată periculoase în care escorta să se „plimbe‖ cu arestaţii
prin clădire, căutând o sală sau alta.
Pentru prevenirea cazurilor de atacare a escortei sau fugă de sub escortă din
sălile instanţelor de judecată, escorta va intra cu arestaţii în sala de şedinţe numai pe
uşa destinată în acest scop. Dacă nu există intrare specială, escorta va intra în sala de
judecată înainte de intrarea publicului.
În sala de judecată, membrii escortei împreună cu arestaţii nu vor sta în
apropierea ferestrelor sau uşilor, ci vor folosi spaţiul special amenajat pentru
persoanele supuse măsurilor privative de libertate. De asemenea , la fiecare uşă şi
fereastră va sta câte un poliţist. Membrii escortei vor supraveghea cu atenţie atât pe
cei aflaţi sub pază, cât şi persoanele din public, pentru a preveni orice situaţie
neprevăzută (atac asupra escortei sau a unui arestat, transmiterea către arestaţi a unor

508
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 509

arme , substanţe sau alte obiecte). Escorta nu trebuie să permită , sub nici un motiv,
apropierea diferitelor persoane din public de cei arestaţi.
Similar cazurilor de prezentare a unor arestaţi în faţa instanţei se va proceda
şi cu ocazia prezentării unor persoane private de libertate în faţa procurorului pentru
audiere. De regulă, clădirea Parchetului nu este prevăzută cu gratii la ferestre, astfel
încât, la intrarea în biroul procurorului, unul dintre membrii escortei se va interpune
între fereastră şi arestat, un al doilea poliţist va sta în imediata apropiere a arestatului,
iar un alt membru al escortei va asigura uşa.
De precizat că nu se recomandă folosirea liftului pentru transportul
arestaţilor.
Atât cu ocazia prezentării la parchet, cât şi la instanţă trebuie acordată
maximă atenţie cazurilor în care arestatul solicită să fie dus la toaletă. Unul dintre
poliţişti va verifica în prealabil dacă traseul respectiv este liber (adică nu sunt
persoane suspecte prin zonă), după care va verifica dacă toaleta are gratii la ferestre.
În cazul în care nu există asemenea gratii, se vor lua măsuri speciale de pază şi
supraveghere, uşa va fi întredeschisă.
b)Conducerea în teren
În cazul transferării arestaţilor pentru efectuarea diferitelor acte de urmărire
penală cum ar fi: reconstituiri, percheziţii domiciliare, experimente judiciare sau alte
activităţi operative care impun prezenţa acestora în teren , escorta asigură paza
arestaţilor conform măsurilor dispuse de către organul de cercetare penală. Cazurile
de evadare a reţinuţilor sau arestaţilor prin orice mijloace şi indiferent de împrejurarea
în care s-au produs (inclusiv fuga de sub escortă) vor fi cercetate de către organele de
cercetare penală ale poliţiei judiciare , sub coordonarea procurorului competent,

509
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 510

verificându-se temeinic fiecare situaţie în parte şi stabilindu-se cauzele şi condiţiile

care au determinat sau înlesnit evadarea.
Evenimentele deosebite (orice evadare sau tentativă de evadare , sinucidere
sau încercare de sinucidere, refuz colectiv de hrană, accident de muncă, atacuri
împotriva escortelor, aresturilor şi punctelor de lucru) se vor raporta , de îndată, de
către şefii inspectoratelor judeţene de poliţie conducerii Inspectoratului General al
Poliţiei Române .

510
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 511

TEMA 16
ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA LOCURILOR DE
REŢINERE ŞI AREST PREVENTIV ÎN CADRUL UNITĂŢILOR
DE POLIŢIE

Probleme:
1. Organizarea, amenajarea şi dotarea aresturilor.
2. Primirea arestaţilor (reţinuţilor) în arest. Acte şi operaţiuni ce se execută.
3. Paza şi supravegherea arestaţilor (reţinuţilor).
4. Regimul arestaţilor (reţinuţilor).
5. Scoaterea arestaţilor(reţinuţilor) din arest.
6. Instruirea şi controlul agenţilor din paza şi supravegherea aresturilor.

1. ORGANIZAREA, AMENAJAREA ŞI DOTAREA ARESTURILOR

În îndeplinirea atribuţiilor sale, poliţia respectă şi apără demnitatea umană,

susţine şi încurajează drepturile omului faţă de toate persoanele, acţionând în spiritul

511
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 512

Codului de Conduită al poliţiştilor, adoptat prin Rezoluţia Adunării generale a O.N.U.

din 17 decembrie 1979, precum şi al Codului European de Etică al Poliţiei din 2001.
Pentru finalizarea sarcinilor dificile care revin poliţiei, formaţiunile de
specialitate colaborează permanent, folosind mijloace şi metode specifice activităţilor
pe care le desfăşoară, în conformitate cu legile şi ordinele în vigoare.
Această colaborare se realizează pe tot parcursul activităţilor de prevenire,
descoperire şi cercetare a faptelor de natură penală, în scopul soluţionării operative a
tuturor cauzelor penale , prin stabilirea împrejurărilor în care infracţiunile au fost
comise şi probarea vinovăţiei făptuitorilor.
De regulă, sunt rare cazurile când infracţiunea comisă se conturează şi se
probează foarte uşor la scurt timp de la comitere. De cele mai multe ori, este necesar
să se efectueze activităţi complexe pentru stabilirea faptelor, administrarea probelor si
aflarea adevărului, activităţi care se desfăşoară în faza de urmărire penală şi de
judecată. Pentru executarea unor astfel de activităţi necesare bunei desfăşurări a
procesului penal, făptuitorii trebuie ţinuţi sub pază si supraveghere până la terminarea
urmării penale şi a judecăţii ori până la depunerea lor în penitenciare. Această măsură
se ia în vederea împiedicării făptuitorilor să mai comită şi alte infracţiuni (situaţie
posibilă dacă ar fi cercetaţi şi judecaţi în stare de libertate), precum şi pentru a-i
împiedica să distrugă probe, să ascundă bunuri sau valori rezultate din infracţiune ori
să îngreuneze aflarea adevărului prin influenţarea unor martori, ameninţarea unor
persoane vătămate , experţi sau a altor participanţi la procesul penal.
În acest scop, în conformitate cu Legea nr. 604/2003, modificată, privind
organizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, Legea nr.
218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, Legea nr. 275/2006
referitoare la executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în

512
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 513

procesul penal, H.G. nr. 1897 din decembrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului
de aplicare a Legii nr. 275/2006, în cadrul unităţilor de poliţie sunt organizate şi
funcţionează locuri de reţinere şi arest preventiv.

Prin reţinut înţelegem o persoană despre care există indicii temeinice că ar fi

săvârşit o infracţiune, ceea ce a avut drept consecinţe începerea urmăririi penale faţă de
aceasta şi reţinerea sa la sediul unităţii de poliţie sau parchet pentru 24 ore.

De regulă, în acest interval de timp persoana reţinută este prezentată instanţei de

judecată cu propunerea de punere în mişcare a acţiunii penale şi arestare preventivă. Daca
instanţa constată că faţă de cel reţinut există probe certe de vinovăţie, va emite un mandat de
arestare preventivă ce nu poate depăşi 30 de zile.
Arestatul preventiv va fi dus sub pază într-unul dintre locurile de reţinere şi arest
preventiv organizate potrivit legii în cadrul unităţilor de poliţie.

Mai există şi o a treia categorie de persoane private de libertate, şi anume

deţinuţii. Aceştia sunt persoane condamnate prin hotărâre judecătorească rămasă
definitivă şi irevocabilă la pedepse cu detenţiunea pe viaţă sau închisoarea, executate
în cadrul penitenciarelor.

Din punct de vedere legal, conform art.11 din Legea nr.275/2006, pedeapsa
detenţiunii pe viaţă şi a închisorii se execută în locuri anume destinate, denumite
penitenciare, înfiinţate prin hotărâre a Guvernului.

Potrivit art. 81 din acelaşi act normativ, reţinerea şi arestarea preventivă în

cursul urmăririi penale se execută în centrele de reţinere şi arestare preventivă,
care se organizează şi funcţionează în subordinea M.A.I., iar arestarea preventivă în
cursul judecăţii se execută în secţiile speciale de arestare preventivă din cadrul
penitenciarelor, organizate în subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

513
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 514

Centrele de reţinere şi arestare preventivă se înfiinţează prin Ordin al ministrului

Administraţiei şi Internelor, fiecare asemenea centru urmând a funcţiona în
circumscripţia unui penitenciar. Legalitatea în executarea măsurilor privative de
libertate în cadrul centrelor de reţinere şi arestare preventivă este asigurată prin
controlul şi supravegherea unui judecător delegat.

Prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor se stabileşte

penitenciarul în a cărui circumscripţie funcţionează centrele de reţinere şi arestare
preventivă, iar prin ordin al ministrului justiţiei se stabileşte penitenciarul în a cărui
circumscripţie funcţionează centrele de arestare preventivă.

Organizarea şi funcţionarea centrelor de reţinere şi arestare preventivă,

precum şi a centrelor de arestare preventivă se stabilesc prin regulament aprobat prin
ordin comun al ministrului administraţiei şi internelor şi al ministrului justiţiei.

În continuare se va prezenta organizarea actuală a locurilor de reţinere şi

arest preventiv care funcţionează în cadrul unităţilor de poliţie, precum şi normele
juridice stabilite prin Legea nr. 275 din 2006 şi Regulamentul de aplicare al acesteia,
aprobat prin H.G. nr. 1897 din decembrie 2006.

Aşadar, pentru M.A.I., au existat locuri de reţinere şi arest preventiv,

înfiinţate prin ordin în cadrul următoarelor unităţi de poliţie:

la Direcţia Cercetări Penale, desfiinţată şi înlocuită în prezent de Centrul

de Politici în domeniul Cercetărilor Penale;

la inspectoratele de poliţie judeţene şi la Poliţia Capitalei ;

la unele poliţii municipale şi orăşeneşti, precum şi la unele secţii de poliţie( inclusiv

din Bucureşti).

514
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 515

În prezent, s-au păstrat şi există locuri de reţinere şi arest preventiv la inspectoratele de

poliţie judeţene şi la Poliţia Capitalei .
Funcţionează, de asemenea, locuri de reţinere şi arest preventiv la Parchetul
de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Toate aceste aresturi sunt astfel organizate şi amenajate încât să asigure
condiţiile necesare aplicării regimului de executare a măsurii reţinerii şi arestării
preventive, cazării, hrănirii, igienei, asistenţei medicale, executării pazei şi
supravegherii persoanelor aflate în stare de deţinere.
Camerele pentru reţinere şi arest preventiv situate în sediile unităţilor sau
subunităţilor de poliţie sunt dotate cu instalaţii sanitare, de încălzire, iluminat, aerisire
si ventilaţie necesare, compartimentate în aşa fel încât să se asigure pentru fiecare
arestat câte un pat şi un spaţiu de minimum 6 mc de aer.
Camerele pentru reţinere şi arest preventiv se amenajează şi se dotează
astfel:
cu gratii şi plase metalice la ferestre, calorifere şi în jurul surselor de
iluminat;
cu uşi din metal sau lemn care să prezinte siguranţă şi posibilităţi de
supraveghere a reţinuţilor şi arestaţilor preventiv (fiecare uşă de la
camerele arestului este prevăzută cu vizetă şi cel puţin 2 sisteme de
închidere);
cu mijloace tehnice de pază şi alarmare;
cu mijloace de imobilizare prevăzute în dotare (ex.: bastoane de cauciuc,
cătuşe, lanţuri, dispozitive cu substanţe iritant-lacrimogene);

515
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 516

cu materiale şi mijloace pentru cazare, hrană şi igienă (paturi, saltele şi

lenjerie de pat, lanterne , dulapuri, duşuri sau băi, veselă pentru servitul
mesei).

2. PRIMIREA ÎN ARESTURI A ARESTAŢILOR PREVENTIV SAU

REŢINUŢILOR. ACTE ŞI OPERAŢIUNI CE SE EXECUTĂ.

În locurile de reţinere şi arest preventiv pot fi introduse numai persoanele

împotriva cărora s-au emis actele prevăzute de dispoziţiile legale şi anume:

Mandat de arestare preventivă, emis de instanţa de judecată pentru

persoanele arestate preventiv în vederea cercetărilor. Acest mandat trebuie să fie
însoţit de un proces-verbal încheiat de ofiţerul sau agentul de poliţie cu ocazia
arestării.

Ordonanţă de reţinere, în cazul persoanelor reţinute pe timp de 24 ore

de către organul de urmărire penală, persoane ce urmează a fi prezentate instanţei de
judecată în termen de 24 ore de la data reţinerii. Organe de urmărire penală, conform
Codului de Procedură Penală, sunt: procurorul şi organele de cercetare penală ale
poliţiei judiciare.

Mandat de executare a pedepsei închisorii, emis de instanţă, în cazul

persoanelor condamnate definitiv prin sentinţe penale. Aceste persoane sunt ţinute în
arestul unităţii de poliţie până la întocmirea dosarului de penitenciar, după care sunt
transferate la locurile de detenţie.
În afara actelor menţionate, în toate cazurile, ofiţerul sau agentul care a
efectuat reţinerea sau arestarea întocmeşte şi o notă de introducere în arest care
trebuie aprobată de şeful unităţii sau subunităţii de poliţie, de adjuncţii acestuia sau de
516
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 517

ofiţerul care asigură continuitatea conducerii, cu avizul prealabil al şefului structurii

de cercetare penală sau al persoanei desemnate de acesta.
În cazul în care primirea în arest se face în afara orelor de program,
aprobarea o dă ofiţerul de serviciu, acesta având obligaţia ca, la sosirea în unitate a
celor în drept să aprobe primirea în arest, să prezinte nota spre confirmare.
Nota de introducere în arest are valoarea unui document de serviciu intern.
Prin această notă se atestă că un arestat preventiv(reţinut) poate fi primit în arestul
poliţiei angajând în acelaşi timp răspunderea unităţii pentru paza şi supravegherea
acestuia.

a. Activităţi ce se efectuează cu ocazia primirii în arest

Primirea în arest presupune executarea următoarelor activităţi :

Verificarea documentelor
Ofiţerul sau agentul care are sarcina de a primi arestaţii (reţinuţii) este
obligat în primul rând să constate existenţa actelor şi formelor stabilite de lege pe baza
cărora o persoană poate fi primită în arest.
La primirea în arest a unei persoane supuse unei măsuri privative de
libertate se verifică următoarele documente:
a) actul de identitate (carte de identitate, carte de identitate provizorie,
buletin de identitate, paşaport);
b) actul pe baza căruia s-a operat reţinerea sau arestarea (ordonanţa de
reţinere, mandatul de arestare sau mandatul de executare a pedepsei
închisorii );

517
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 518

c) procesul verbal de identificare, confirmat de Serviciul Public

Comunitar de Evidenţă a Persoanelor judeţean sau local.
d) procesul verbal de verificare în bazele de date privind urmăriţii local
sau general.
Apoi, este necesară confruntarea actului pe baza căruia s-a operat arestarea
(reţinerea) cu datele din actul de identitate al arestatului (reţinutului) pentru a se
stabili cu certitudine identitatea celui care urmează a fi primit în arest.
În cazul în care actele nu cuprind datele cerute de lege ori se constată
nepotriviri, aceste aspecte trebuie semnalate de îndată persoanelor competente
pentru a se lua măsurile corespunzătoare de îndeplinire a formalităţilor în
conformitate cu legea.
Persoanele care se sustrag de la urmărirea penală sau de la executarea
pedepsei cu închisoarea, pentru care s-au emis mandate de arestare preventivă,
respectiv de executare a pedepsei sunt primite în aresturi astfel:
a. pe baza „notei de introducere în arest‖, însoţită de mandatul de
arestare preventivă sau de executare a pedepsei;
b. pe baza „notei de introducere în arest‖, atunci când mandatul nu se
află asupra poliţistului care a operat arestarea, prilej cu care se întocmeşte un
proces verbal în care se menţionează anul, luna, ziua şi ora introducerii în arest,
numărul mandatului de arestare sau de executare a pedepsei închisorii, instituţia
care l-a emis şi numărul ordinului de urmărire locală sau generală. În această
situaţie, unitatea sau subunitatea de poliţie care a operat arestarea comunică, de
îndată, despre aceasta unităţii de poliţie la care se găseşte mandatul în vederea
obţinerii acestuia sau, după caz, pentru a realiza transferul persoanei respective, şi
ia măsuri operative de prezentare a arestatului în faţa judecătorului spre audiere.

518
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 519

Transferul se execută în maxim 24 de ore de la luarea la cunoştinţă de

către unitatea unde se află înregistrat mandatul.
Străinii urmăriţi în baza unui mandat internaţional se primesc în arest
numai după prezentarea, de îndată, la parchet şi numai în baza unui mandat emis
de autorităţile române, cu excepţia mandatului european de arestare.
Percheziţia corporală amănunţită
Ori de câte ori o persoană este primită în arestul unităţii de poliţie, i se va
face în mod obligatoriu o percheziţie corporală amănunţită. Aceasta se execută de o
persoană de acelaşi sex cu cea percheziţionată.
Scopurile percheziţiei corporale amănunţite:
a. de a împiedica pe arestaţi (reţinuţi) să introducă în arest anumite
obiecte, substanţe, medicamente cu ajutorul cărora ar putea ataca pe agenţii din pază
ori să încerce să evadeze, să se sinucidă etc. ;
b. de a depista anumite leziuni, echimoze de natură violentă pe corpul lor,
despre care ulterior ar putea reclama că sunt rezultatul unui rău tratament aplicat de
către poliţişti. În cazul când se constată că persoana prezintă pe corp astfel de leziuni,
se va chema medicul arestului întocmindu-se în acest sens un proces-verbal în care se
descriu leziunile constatate, raportându-se şi şefului de unitate.
Avizul medicului este obligatoriu la introducerea în arest.
În cazul în care se impune internarea persoanei, se înştiinţează procurorul
care instrumentează cauza, precum şi şeful unităţii sau subunităţii de poliţie sau
persoana care îl înlocuieşte.
Percheziţia corporală amănunţită se extinde asupra îmbrăcămintei, inclusiv
lenjeriei, precum şi a bagajelor sau documentelor pe care arestatul (reţinutul) le are
asupra sa.

519
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 520

Înainte de efectuarea percheziţiei, persoanei i se aduce la cunoştinţă ce

bunuri pot fi păstrate asupra sa, precum şi cele interzise şi consecinţele ce decurg din
nedeclararea şi păstrarea lor în ascuns. După aceasta, arestatul urmează a se dezbrăca
complet în vederea efectuării percheziţiei.
Percheziţia corporală se continuă cu lenjeria, insistându-se în special la guler
şi manşete. Controlul îmbrăcămintei se execută cu multă atenţie la buzunare, bretele,
manşete, căptuşeală, guler, prin pipăire.
Încălţămintea se controlează cu atenţie atât la interior, cât şi în exterior, iar
dacă construcţia acesteia pare suspectă (talpă mult prea groasă, tocul înalt etc.) cu
aprobarea conducerii unităţii, aceasta se desface, urmând a fi reparată ulterior.
Obiectele a căror păstrare este interzisă, aşa cum sunt cele care ar putea fi
folosite ca mijloc de atac ori cu care ar putea să-şi provoace vătămări corporale sau să
evadeze, cărţile, scrisorile şi mijloace ce s-ar putea folosi pentru scris (în afară celor
aprobate de şeful formaţiunii de cercetare penală) echipamentul, încălţămintea,
lenjeria (peste drepturile stabilite) medicamentele (în afară celor prescrise de medicul
locului de reţinere şi arest preventiv), banii şi valorile care sunt găsite cu ocazia
controlului corporal se păstrează la magazia locului de reţinere şi arest preventiv până
la punerea în libertate sau până la transferarea la un alt loc de reţinere şi arest
preventiv ori penitenciar, dacă nu se predau unui membru al familiei sau altei
persoane arătate de reţinut (arestat).
Cu ocazia percheziţiei corporale amănunţite se întocmeşte un proces-verbal
de percheziţie, semnat de persoana percheziţionata, în care se consemnează, cu
precizarea caracteristicilor de individualizare, toate obiectele, înscrisurile sau valorile
găsite asupra acesteia. Procesul verbal de percheziţie se încheie in 3 exemplare, din
care exemplarul nr. 1 se înmânează persoanei percheziţionate, exemplarul nr. 2

520
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 521

însoţeşte obiectele la magazie, iar exemplarul nr. 3 se anexează la dosarul individual

de executare a măsurii arestării preventive şi a pedepsei (dosarul de penitenciar).
În cazul în care asupra celui controlat se găsesc obiecte sau înscrisuri care
interesează urmărirea penală, procesul verbal se încheie în patru exemplare, al
patrulea exemplar remiţându-se organului de cercetare penală pentru a fi inclus în
dosarul cauzei penale.
În descrierea caracteristicilor obiectelor ridicate de la arestat trebuie să se
acorde multă atenţie, astfel încât să se realizeze o individualizare a acestora,
menţionându-se totodată şi starea de uzură. În acest fel se evită, pe de o parte,
substituirea obiectelor arestatului, iar pe de altă parte, prevenirea cazurilor în care
arestaţii (reţinuţii) ar revendica alte lucruri sau obiecte de mai bună calitate decât cele
care în mod real au fost ridicate în vederea păstrării.
Înregistrarea arestaţilor
Pe baza actelor de primire în arest, ofiţerul sau agentul de poliţie care
primeşte pe arestat îl înregistrează în Registrul de evidenţă alfabetică, care se
actualizează permanent. În acest registru, la rubricile corespunzătoare se menţionează
toate datele curente despre arestat, cerute de situaţie. De asemenea, evidenţa nominală
a primirii, eliberării sau transferării reţinuţilor, arestaţilor preventiv şi condamnaţilor
se mai ţine şi pe suport electronic, folosindu-se aplicaţia „ÎNCARCERAŢI‖, cu acces
on - line la reţeaua de Intranet a Poliţiei Române.
Şeful arestului completează şi păstrează în deplină siguranţă dosarul
individual al persoanei supusă măsurii privative de libertate.
Acest dosar cuprinde:
a) datele şi actul de identitate ale persoanei;
b) fotografii din faţă şi profil;

521
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 522

c) copie după hotărârea prin care s-a dispus arestarea preventivă,

prelungirea acesteia sau, după caz, copie după hotărârea judecătorească
de condamnare la pedeapsa privativă de libertate;
d) mandatul de arestare sau de executare a pedepsei;
e) anul, luna, ziua şi ora la care a început executarea arestării preventive
sau a pedepsei;
f) cazierul judiciar;
g) fişa dactiloscopică;
h) documentele întocmite în urma examenelor medicale obligatorii
prevăzute de lege;
i) documentele din care rezultă că persoanelor supuse măsurilor privative
de libertate li s-au adus la cunoştinţă dispoziţiile Codului Penal
referitoare la executarea pedepselor privative de libertate, ale Legii nr.
275/2006 privind executarea pedepselor, ale Legii nr. 544/2001 privind
liberul acces la informaţiile de interes public, ale H.G. nr. 123/2002
pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 544/2001,
precum şi dispoziţiile Regulamentului nr. 988/21.10.2005.
În cazul persoanelor arestate care au deficienţe de comunicare, dispoziţiile
legale de mai sus se realizează prin folosirea unor modalităţi care să permită
înţelegerea acestora.
documentele referitoare la măsurile luate de administraţia arestului cu
privire la exercitarea drepturilor persoanei arestate;
documentele referitoare la aplicarea sancţiunilor disciplinare în timpul
executării arestării;
procesul verbal de percheziţie la data introducerii în arest;

522
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 523

fişa de cunoaştere a arestatului.

Instruirea arestaţilor (reţinuţilor)
Şeful arestului sau şeful de schimb care primeşte pe arestaţi, reţinuţi sau
condamnaţi la locul de reţinere şi arest preventiv are datoria să le aducă la cunoştinţă,
în scris şi sub semnătură, obligaţiile ce le revin, drepturile ce le au, măsurile
disciplinare ce li se aplică în cazul săvârşirii de abateri şi recompensele ce li se acordă
pentru comportare corespunzătoare .
Repartizarea arestaţilor (reţinuţilor) în camerele arestului
După efectuarea operaţiunilor arătate anterior, reţinutul, arestatul sau
condamnatul este însoţit de seful de schimb si de un poliţist din personalul de pază
şi supraveghere al arestului la camera indicată în nota de introducere în arest,
luându-se totodată măsura ca înainte de a fi introdus în cameră să fie supus
măsurilor sanitare şi de igienă.
La repartizarea arestaţilor în camerele arestului se ţine seama de câteva
criterii şi anume:
infractorii primari se ţin separat de cei recidivişti;
femeile se ţin separat de bărbaţi;
reţinuţii şi arestaţii preventiv se ţin separat de cei condamnaţi;
minorii se ţin separat de majori;
la cererea organului de urmărire penală, arestaţii în aceeaşi cauză se ţin
separat unii de alţii;
persoanele cu afecţiuni acute ori boli contagioase,ce necesită
supraveghere medicală, se ţin separat până la rezolvarea situaţiei;
persoanele aflate în refuz de hrană se ţin de asemenea separat.

523
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 524

Pentru prevenirea producerii unor evenimente negative, în fiecare cameră

sunt cazate, obligatoriu, minim două persoane.
Mutarea reţinuţilor, arestaţilor preventiv sau condamnaţilor dintr-o cameră
de arest în alta se face numai pe baza aprobării şefului unităţii sau subunităţii de
poliţie la care funcţionează arestul, la propunerea şefului structurii de cercetare
penală, evidenţa mutărilor ţinându-se într-un registru special.

3. PAZA ŞI SUPRAVEGHEREA ARESTAŢILOR (REŢINUŢILOR)

Poliţiştii ce îşi desfăşoară activitatea în locurile de reţinere şi arest preventiv

se subordonează nemijlocit şefilor formaţiunilor de cercetare penală. Paza,
supravegherea interioară, escortarea arestaţilor preventiv la organele de cercetare
penală ori la instanţele de judecată, precum şi pe timpul transferării de la un loc de
reţinere şi arest preventiv la altul sau la penitenciare se execută de agenţii special
pregătiţi pentru efectuarea acestor activităţi.
Efectivul destinat pazei şi supravegherii reţinuţilor, arestaţilor preventiv şi
condamnaţilor îşi desfăşoară activitatea, de regulă, în schimburi de 8 ore fiecare şi va
cuprinde, de principiu, în raport de unitatea de poliţie din care face parte arestul,
următoarele funcţii:
şef de arest;
şefi de schimb;
agenţi pază şi supraveghere;
agenţi destinaţi escortării interioare, exterioare şi transferărilor;
agenţi tehnici (conducători auto, asistent medical, frizer, agenţi
compartiment evidenţă);

524
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 525

agent destinat activităţilor legate de primirea, evidenţa şi distribuirea

obiectelor de îmbrăcăminte şi a pachetelor arestaţilor;
agenţi destinaţi asigurării liberelor şi înlocuirii cadrelor aflate în
concediu de odihnă, medical ori internaţi în spital.

3.1. Scopul şi mijloacele de executare a activităţii de pază şi

supraveghere

Paza şi supravegherea arestaţilor are drept scop:

asigurarea desfăşurării tuturor activităţilor ordonate de conducerea
unităţii de poliţie prin programul zilnic stabilit a se executa la aresturi;
prevenirea evenimentelor negative, a acţiunilor pe care unii arestaţi ar
încerca să le săvârşească: evadări, sinucideri, stabilirea de legături între ei (ne referim
la arestaţii în aceeaşi cauză care au fost separaţi) ori cu exteriorul (complici, rude etc.)
provocarea de incendii, dezordini etc.;
împiedicarea arestaţilor (reţinuţilor) de a avea preocupări şi atitudini în
contradicţie cu obligaţiile şi interdicţiile ce li se impun pe timpul arestării (practicare
de jocuri de noroc, schimbul de bunuri, altercaţii şi bătăi între arestaţi etc.);
cunoaşterea stării de spirit a arestaţilor (reţinuţilor) pe baza căreia
conducerea unităţii de poliţie poate dispune o serie de măsuri şi acţiona la momentul
oportun pentru îndreptarea anumitor stări de lucruri ce se ivesc în arest, pentru
dejucarea unor planuri puse la cale de către persoanele private de libertate.
Una din cerinţele muncii desfăşurată la locurile de reţinere şi arest preventiv
este asigurarea unei continuităţi a serviciului pentru supravegherea neîntreruptă a

525
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 526

arestaţilor atât ziua cât şi noaptea, indiferent dacă aceştia se află în camere sau în afara
lor.
În acest scop, la locurile de reţinere şi arest preventiv sunt organizate posturi
de pază şi supraveghere în raport cu aşezarea camerelor şi cu numărul arestaţilor ce
se află de regulă în aceste locuri. Ele funcţionează în trei schimburi, asigurându-se
astfel permanenţa pazei şi supravegherea arestaţilor.
De regulă, aceste posturi sunt interioare, dar în anumite situaţii, în funcţie de
nevoi, se pot stabili şi posturi exterioare. După modul de funcţionare, posturile de
pază şi supraveghere pot fi permanente şi temporare.
Permanente sunt acele posturi care funcţionează neîntrerupt în cadrul
locului de reţinere şi arest preventiv, pe când cele temporare sunt constituite pentru
paza şi supravegherea arestaţilor în unele împrejurări, în afara locurilor de reţinere şi
arest preventiv (cu ocazia internării acestora în spitale civile, paza celor folosiţi la
munci cu caracter gospodăresc etc.). Indiferent de felul lor, posturile de pază trebuie
astfel stabilite încât să se poată observa fără întrerupere orice încălcare a ordini
interioare în aresturi.
Ca regulă generală, cadrele de poliţie care efectuează pază, supraveghere şi
escortări interioare, nu vor purta armament asupra lor acesta fiind păstrat în fişete
metalice sub cheie şi distribuit numai la ordin - şi nici telefoane mobile.
Exceptând O.S. ori A.O.S. care participă la program ori controlează arestul,
nici o persoană nu intră înarmată în arest.

3.2. Atribuţiile agenţilor din paza şi supravegherea aresturilor

Agenţii din paza aresturilor au următoarele atribuţii:

526
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 527

asigură paza arestaţilor urmărind respectarea de către aceştia a regimului

stabilit pentru ei;
supraveghează arestaţii prin vizetele uşilor şi se îngrijesc ca uşile
arestului să fie permanent închise şi asigurate atât ziua, cât şi noaptea.
Practic, agentul din pază trebuie să se deplaseze fără zgomot de la o uşă la
alta la toate camerele arestului, cuprinse în postul său în aşa fel încât orice neregulă să
poată fi sesizată la timp pentru a se lua măsurile corespunzătoare.
În vederea prevenirii unor incidente (sinucideri sau tentative de sinucidere,
evadări etc.) la aresturi se poate institui supravegherea specială.
Măsura supravegherii speciale constă într-o observare deosebit de atentă şi
continuă a arestatului cu stare agitată pentru a se interveni oportun în caz de nevoie.
Pentru agenţii din paza şi supravegherea aresturilor sunt stabilite o serie de
interdicţii care sunt de fapt tot îndatoriri sau atribuţii de serviciu, numai că privesc, în
general, abţinerea acestora de la unele fapte care ar aduce prejudicii cerinţelor şi
scopului serviciului de pază şi supraveghere şi, implicit, scopului arestării.
Astfel, agenţilor din paza aresturilor le este interzis:
să părăsească postul în timpul serviciului;
să primească ori să transmită, fără aprobare, scrisori, bilete, bani sau să
mijlocească legătura arestaţilor cu exteriorul;
să poarte cu arestaţii alte discuţii decât cele privitoare la executarea
serviciului;
să poarte cheile de la camerele arestului asupra lor;
să intre în camerele arestului fără ordinul şefului său nemijlocit sau
neînsoţit, cu excepţia cazurilor când este necesară intervenţia sa operativă (tentativă
de sinucidere, îmbolnăvire subită etc.);

527
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 528

să scoată pe arestaţi din camere în timpul nopţii, cu excepţia cazurilor de

îmbolnăvire gravă şi subită.

4. REGIMUL ARESTAŢILOR (REŢINUŢILOR)

Regimul (tratamentul) reţinuţilor, arestaţilor preventiv şi condamnaţilor se referă la

drepturile si obligaţiile acestora pe timpul cât se află în locurile de reţinere şi arest preventiv.
De asemenea, sunt asimilate aici şi măsurile disciplinare ce se iau împotriva acelor arestaţi
care comit abateri în timp ce se află în arest.
Conform art. 82 al. 5 din Legea nr. 275 /2006 privind executarea pedepselor,
dispoziţiile acesteia din Titlul IV, capitolele 3-7 referitoare la condiţiile de detenţie, drepturile şi
obligaţiile persoanelor condamnate, prestarea unei munci, desfăşurarea unor activităţi educative,
culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială, recompensare( cu excepţia
permisiunii de ieşire din penitenciar), şi sancţiuni disciplinare se aplică în mod corespunzător şi în
materia executării măsurilor preventive privative de libertate.

a. Drepturile arestaţilor (reţinuţilor)

Enumerare:
a)dreptul la hrană; b)dreptul la echipament şi cazarmament personal; c)dreptul la
odihnă şi plimbare; d)dreptul de a primi vizite, bunuri şi sume de bani;
e)dreptul la convorbiri telefonice; f)dreptul la informaţie; g)dreptul la
corespondenţă; h)dreptul de petiţionare; i)dreptul la asistenţă medicală;
j)libertatea conştiinţei şi a credinţelor religioase; k)dreptul la asistenţă diplomatică;
l)dreptul la încheierea unei căsătorii.

528
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 529

Arestaţii preventiv(reţinuţii), la cerere, pot presta o muncă sau pot să

participe la activităţile educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi
asistenţă socială organizate la locurile de reţinere şi arest preventiv.
Acordarea unor drepturi arestaţilor este justificată pe de o parte de umanismul
statului de drept faţă de cei care au încalcat legea, urmărindu-se reeducarea acestora, iar pe
de altă parte constituie o pârghie pentru determinarea arestaţilor de a respecta regimul şi
ordinea interioară stabilite la aresturi.

a)Dreptul la hrană
Reţinuţii şi arestaţii preventiv au dreptul la hrana necesară potrivit normelor legale de
hrană, ţinându-se seama de starea sănătăţii lor. Hrana caldă se distribuie arestaţilor de trei
ori pe zi, iar pentru servitul acesteia reţinuţilor si arestaţilor li se distribuie vesela necesară.

În cazul în care persoanele supuse măsurilor privative de libertate lipsesc mai mult de
8 ore din arest ,li se distribuie, cu avizul medicului, hrană rece, cu respectarea normelor legale în
vigoare.

b)Dreptul la echipament şi cazarmament personal

Reţinuţii şi arestaţii preventiv din aresturile poliţiei poartă haine civile. Pentru
motive medicale, cu avizul medicului sau când vestimentaţia personală prezintă un grad
ridicat de uzură, reţinuţii, arestaţii preventiv poartă haine specifice locului de deţinere.

Aresturile asigură fiecărei persoane supusă măsurilor privative de libertate pat

individual, saltea, pernă, lenjerie de pat, pătură şi prosop. Pe timp de iarna se asigură câte
două pături pentru fiecare persoană. Cu aprobarea şefului arestului, arestaţii pot primi din
partea membrilor familiei sau a altor persoane articole de echipament şi cazarmament.

c)Dreptul la odihnă şi plimbare

529
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 530

Reţinuţilor şi arestaţilor preventiv şi condamnaţilor li se asigură somn neîntrerupt 8

ore, începând cu ora 22,00 a fiecărei zile.
Persoanelor aflate în stare de deţinere li se asigură zilnic, în mod diferenţiat,
timp de plimbare, de la 1 - la 2 ore pentru majori şi de la 1 - la 3 ore pentru minori, în curţile
amenajate în incinta aresturilor, cu respectarea strictă a regulilor de separare, sub supravegherea
poliţiştilor.
Pe baza recomandărilor medicului, şeful unităţii sau subunităţii de poliţie
poate prelungi durata timpului de plimbare, precum şi a celui de repaus la pat.
d)Dreptul de a primi vizite, bunuri şi sume de bani
-Dreptul de a primi vizite
Persoanele supuse măsurilor privative de libertate pot fi vizitate de către
membrii lor de familie cu aprobarea, după caz, a şefului unităţii sau subunităţii de poliţie,
a adjuncţilor acestuia ori a şefului formaţiunii cercetări penale, a procurorului ce
instrumentează cauza sau a instanţei de judecată. În afara membrilor de familie, cu
aprobarea celor competenţi şi consimţământul reţinuţilor, arestaţilor preventiv sau
condamnaţilor, aceştia pot fi vizitaţi şi de alte persoane.
Vizitele au loc în camere special amenajate, dotate cu mobilier corespunzător în
prezenţă agentului de paza şi supraveghere şi pot dura de la 30 de minute până la 2 ore , cu
participarea a cel mult două persoane adulte şi doi minori.
Persoanele supuse măsurilor privative de libertate au dreptul să primească vizite,
astfel: arestaţii preventiv, minorii şi condamnatele gravide ori cele care au născut, iar
copilul are vârsta sub 1 an - 4 vizite lunar; condamnaţii - 3 vizite lunar; condamnaţii care
desfăşoară activităţi gospodăreşti - 4 vizite lunar.

530
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 531

Reţinuţii, arestaţii preventiv şi condamnaţii au dreptul de a primi oricând vizite ale

apărătorilor aleşi sau numiţi din oficiu. Întrevederile cu avocatul sunt confidenţiale şi se
supraveghează vizual, din camera în care se desfăşoară convorbirile.
N u sunt admise la vizită:
a) persoanele care nu au asupra lor un act de identitate;
b) persoanele aflate în stare de ebrietate;
c) persoanele care încearca să introducă obiecte sau alte bunuri interzise în arest;
d) persoanele cu privire la care există date că ar putea periclita siguranţa
arestului sau a persoanei vizitate .
Personalul însarcinat cu supravegherea vizitei poate întrerupe convorbirea sau
dispune încetarea vizitei, după caz, când aceasta contravine regulilor de ordine interioară sau
are efecte asupra anchetei, întocmindu-se în acest sens un proces verbal care se prezintă
imediat conducerii unităţii de poliţie.
În timpul vizitei convorbirea se desfaşoară în limba română. Dacă cel arestat
preventiv sau vizitatorul nu cunoaşte limba română, convorbirea se desfaşoară în limba pe care
aceştia o cunosc, conducerea unităţii asigurând, în acest caz, că discuţia să fie înţeleasă de
personalul care execută supravegherea vizitei.
Cetăţenii străini supuşi măsurilor privative de libertate pot fi vizitaţi în aceleaşi
condiţii ca şi cetăţenii români. Dacă aceştia sunt vizitaţi de către funcţionarii consulari ai
misiunilor diplomatice sau ai oficiilor consulare străine, este necesară aprobarea prealabilă,
scrisă, a şefului unităţii de poliţie.

-Dreptul de a primi bunuri

Persoanele private de libertate pot primi pachete cu alimente, fără ca
greutatea unui pachet să depăşească 10 kg, astfel:
arestaţii preventiv - 20 kg alimente/lună;
531
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 532

minorii (şi condamnatele gravide ori care au născut, iar copilul are vârsta sub 1 an) - 30
kg alimente /lună;
condamnaţii la pedepse cu închisoare - 15 kg alimente /lună;
condamnaţii care desfăşoară activităţi gospodăreşti - 20 kg alimente / lună.
Este interzisă primirea de produse alimentare uşor alterabile sau care necesită
încălzire, coacere, fierbere sau alte tratamente termice în vederea consumului. Fumătorii, dacă nu
sunt contraindicaţii medicale, pot primi ţigări, dar nu mai mult de 1200 bucăţi / lună(60 de pachete).
Fructele, legumele, dulciurile, apa minerală şi băuturile răcoritoare aduse cu ocazia
vizitelor nu se includ în greutatea pachetului. La fiecare vizită, cantitatea fructelor, legumelor şi
a dulciurilor nu poate depăşi greutatea de 5 kg, iar a apei minerale şi a băuturilor răcoritoare - 20 de
litri.
Cu aprobarea conducerii unităţii sau subunităţii de poliţie, se poate suplimenta
numărul de vizite, cantitatea de alimente şi numărul de pachete ce pot fi primite lunar, în
următoarele cazuri:
la decesul unui membru al familiei sau rude apropiate;
pentru rezolvarea unei probleme de serviciu în legatură cu fostul loc de muncă;
la încheierea căsătoriei persoanei aflate în arest.
Persoanele private de libertate bolnave pot primi un pachet suplimentar cu alimente în
greutate de maximum 10 kg.
Persoana ce aduce pachetul are obligaţia să întocmească o cerere în care să menţioneze
conţinutul pachetului şi greutatea fiecărui aliment adus.
După aprobarea cererii de către cei competenţi, agenţii aflaţi de serviciu la arest primesc
pachetele respective pe care , în prezenţa persoanelor private de libertate, le supun unei verificări
amănunţite pentru a fi descoperite cazurile în care s-ar încerca:

532
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 533

transmiterea de obiecte, bani sau alimente la care arestaţii respectivi nu au

dreptul, precum şi
comunicarea către arestat a unor date ce interesează desfăşurarea
procesului penal de natură a îngreuna aflarea adevărului.

-Dreptul de a prhni sume de bani

Persoanele supuse măsurilor privative de libertate pot primi lunar sume de bani, pe
care le pot folosi în următoarele scopuri:
pentru exercitarea dreptului de petiţionare;
pentru corespondenţa şi convorbiri telefonice;
pentru medicamente şi investigaţii medicale suplimentare;
pentru cumpărarea de bunuri admise deţinerii în arest;
pentru repararea pagubelor produse bunurilor puse la dispoziţie.
e)Dreptul la convorbiri telefonice
Persoanele supuse măsurilor privative de libertate au dreptul de a lua legatura
telefonic cu familia sau cu alte persoane, cheltuielile pentru efectuarea convorbirilor fiind
suportate de aceştia. Convorbirile telefonice au caracter confidenţial.
f)Dreptul la informaţie
Persoanele aflate în aresturi au acces neîngrădit la informaţiile de interes public, în
condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare. De asemenea, aceste persoane şi apărătorii lor
aleşi au dreptul la consultarea documentelor de interes personal conţinând informaţii care îi
privesc. Aceste informaţii pot fi consemnate în documentele medicale, de ordine interioară,
precum şi în cele referitoare la măsurile luate de conducerea arestului cu privire la exercitarea
drepturilor ce le revin.

g)Dreptul la corespondenţă

533
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 534

Arestaţii preventiv au dreptul de a purta corespondenţa cu familiile sau cu alte

persoane. Corespondenţa are caracter confidenţial si nu poate fi deschisă şi reţinută
decât dacă există indicii temeinice cu privire la săvârşirea unei infracţiuni, pe baza
dispoziţiei emisă în scris şi motivat de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor
privative de libertate.
În acest caz persoana respectiva este înştiinţată în scris, de îndată, cu privire la
luarea acestei măsuri.
În scopul prevenirii introducerii în aresturi, prin intermediul corespondenţei, a
drogurilor, a substanţelor toxice, a explozivilor sau a altor obiecte a caror deţinere este
interzisă, corespondenţa poate fi deschisă, fără a fi citită, în prezenţa persoanei private de
libertate.
Dispoziţiile privind deschiderea şi reţinerea corespondenţei nu se aplică în cazul
corespondenţei cu apărătorul sau cu organizaţiile neguvernamentale care îşi desfăşoară
activitatea în domeniul protecţiei drepturilor omului, precum şi cu instanţele sau organizaţiile
internaţionale a căror competenţă este acceptată ori recunoscută de România.
Cheltuielile ocazionate de exercitarea dreptului la corespondenţă se suportă, de
regulă, de către persoana supusă măsurilor privative de libertate.
h)Dreptul de petiţionare
Persoana aflată în arest poate să adreseze orice cerere sau sesizare autorităţilor
publice, instituţiilor publice , organelor judiciare, instanţelor sau unor organizaţii internaţionale.
Petiţiile şi răspunsurile la acestea au caracter confidenţial şi nu pot fi deschise
sau reţinute. Şeful structurii de cercetare penală care are în subordine arestul are obligaţia
de a asigura expedierea cererilor şi sesizărilor în 24 de ore de la data primirii lor, în zilele
lucrătoare.

534
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 535

Plângerile sau cererile care privesc măsurile şi actele de urmărire penală se

înaintează procurorului competent în termenele prevăzute de Codul de Procedură Penală.
Răspunsurile la petiţiile, reclamaţiile sau sesizările formulate de persoanele aflate în aresturile
poliţiei se predau de îndată destinatarului, sub semnătură.
Cheltuielile ocazionate de exercitarea dreptului de petiţionare sunt suportate
de către persoanele respective, iar dacă acestea nu au sumele necesare, cheltuielile se
suportă din fondurile aflate la dispoziţia administraţiei arestului.
i)Dreptul la asistenţă medicală
Asistenţa medicală, tratamentul şi medicamentele se asigură în mod gratuit sau
contra cost, la cerere, potrivit legii, pe toată perioada deţinerii, ori de câte ori este necesar,
de către personalul medical al arestului, de către medicul de familie sau de către un medic
specialist.

Examenul medical al persoanelor private de libertate este obligatoriu şi se efectuează

la primirea în arest, ocazie cu care medicul solicită persoanei încarcerate să dea o declaraţie scrisă
cu privire la antecedentele medicale şi îi intocmeşte fişa medicală. În cazul ascunderii
antecedentelor medicale, răspunderea revine persoanei în cauză.
Examinarea medicală se realizează în condiţii de confidenţialitate, periodic şi ori
de câte ori este necesar, rezultatul menţionându-se în Registrul de consultaţii şi în fişa
medicală. Medicul are obligaţia de a sesiza procurorul în cazul în care constata că persoana
privată de libertate a fost supusă la tortură, tratamente inumane sau degradante ori alte rele
tratamente, precum şi obligaţia de a consemna în fişa medicală cele constatate şi declaraţiile
persoanei în legătură cu acestea. În cazul prevăzut mai sus, persoana privată de libertate are
dreptul de a cere să fie examinată, în arest , de un medic din afara MAI, desemnat de ea, sau de
către un medic legist, cu suportarea cheltuielilor de către solicitant.

535
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 536

Medicul este obligat să efectueze zilnic vizita medicală a persoanelor din arest care
solicită asistenţă medicală. De asemenea, este obligat să efectueze controlul medical periodic
tuturor persoanelor supuse măsurilor privative de libertate.
Cu ocazia consultaţiilor, medicul prescrie medicamentele necesare, care sunt
administrate reţinuţilor, arestaţilor preventiv sau condamnaţilor numai în prezenţa personalului
medical sau a personalului de pază şi supraveghere, astfel încât să nu poată fi stocate şi
folosite apoi în scop de suicid.
Persoanele supuse măsurilor privative de libertate cărora datorită complexităţii
diagnosticului nu li se poate asigura asistenţa medicală adecvată ori pentru care există
recomandări medico-legale sunt internate la un spital din reţeaua Ministerului Justiţiei sau
Ministerului Sănătăţii. La unităţile sanitare din reţeaua Ministerului Sănătăţii , se
asigură paza permanentă a celui internat, în schimburi, cu unul sau doi poliţişti, după caz.
j)Libertatea conştiinţei şi a credinţelor religioase
Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase ale
persoanelor private de libertate nu pot fi îngrădite.
Persoanele private de libertate aflate în aresturile poliţiei, pe baza liberului
consimţământ, pot participa la servicii sau întruniri religioase organizate în arest şi pot
procura şi deţine publicaţii cu caracter religios, precum şi obiecte de cult.
k)Dreptul la asistenţă diplomatică
Persoanele private de libertate care au altă cetăţenie decât cea română au dreptul de
a se adresa reprezentanţelor diplomatice sau consulare din Romania ale statelor ai căror
cetăţeni sunt şi de a fi vizitaţi de funcţionarii acestora.
Persoanele private de libertate cu statut de refugiaţi sau apatrizi, precum şi cele
care au altă cetăţenie decât cea română, al căror stat nu este reprezentat diplomatic sau

536
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 537

consular în Romania, pot cere administraţiei arestului să contacteze autoritatea internă sau
internaţională competentă şi pot fi vizitaţi de reprezentanţii acestora.
l)Dreptul la încheierea unei căsătorii
Persoanele aflate în privare de libertate au dreptul la încheierea unei căsătorii la
locul de reţinere şi arest preventiv, în condiţiile legii. În certificatul de căsătorie, la locul
încheierii căsătoriei se înscrie localitatea unde este situat arestul.
În Legea nr.275/2006 privind executarea pedepselor se prevede că , după
încheierea căsătoriei, soţii pot rămâne în penitenciar, într-o cameră separată, timp de 48 de ore, cu
acordul directorului penitenciarului . Această prevedere este aplicabilă şi persoanelor private de
libertate aflate în locurile de reţinere şi arest preventiv din cadrul unităţilor de poliţie.

b. Obligaţiile şi interdicţiile reţinuţilor şi arestaţilor preventiv

Instrucţiunile privind organizarea şi funcţionarea locurilor de reţinere şi arest

preventiv fixează conduita ce trebuie urmată de fiecare arestat aflat în arestul poliţiei, adică ceea
ce este obligat să facă pe timpul cât se află în arest.
Totodată stabilesc şi interdicţiile, adică activităţile de la care arestatul trebuie să se
abţină, stabilite de dispoziţiile legale în vigoare, respectiv Legea nr.275 din 2006 referitoare la
executarea pedepselor, H.G. nr.1897 din decembrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de
aplicare a acestei legi (Legii nr.275 din 2006) şi [Link].988 din 2005.
Aşadar, arestatul preventiv (reţinutul) este obligat:
a) să se conformeze restricţiilor legale referitoare la privarea de libertate,
inclusiv celor stabilite prin Regulamentul de ordine interioară;
b) să execute dispoziţiile legale date de administraţia locului de deţinere;
c) să se supună percheziţiei corporale cu ocazia primirii în arest şi ori de
câte ori este necesar;
537
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 538

d) să predea obiectele interzise la primirea în arest;

e) să se conformeze dispoziţiilor date de organele judiciare;
f) să se supună controlului medical, să respecte regulile de igienă
individuală şi colectivă, precum şi indicaţiile medicului şi să informeze despre toate
bolile transmisibile de care au suferit sau pe care le au;
g) să nu aducă atingere vieţii, integrităţii corporale, sănătăţii sau demnităţii
celorlalte persoane din arest;
h) să manifeste grijă faţă de integritatea bunurilor din proprietatea publică
şi privată;
i) să nu desfăşoare acţiuni care urmăresc aducerea de prejudicii arestului
sau altor persoane;
j) să respecte programul zilnic;
k) să manifeste o atitudine cuviincioasă faţă de personalul arestului,
precum şi faţă de orice persoană cu care intră în contact;
l) să aibă o ţinută decentă, curată şi îngrijită;
m) să îndeplinească în bune condiţii activităţile la care participă sau care le
sunt repartizate;
n) să asigure şi să menţină ordinea şi curăţenia în camerele de arest;
o) să sesizeze administraţia arestului despre intenţiile de evadare,
automutilare sau sinucidere ale celorlalte persoane supuse măsurilor privative de
libertate;
p) să acorde sprijin pentru restabilirea ordinii interioare, la solicitarea
poliţiştilor.
De asemenea, arestaţilor preventiv şi reţinuţilor le este interzisă:

538
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 539

a. exercitarea unor acte de violenţă asupra personalului sau a oricărei alte

persoane;
b. organizarea, sprijinirea sau participarea la revolte, răzvrătiri, acte de
nesupunere ori alte acţiuni violente, în grup, de natură să pericliteze ordinea,
disciplina şi siguranţa locului de deţinere;
c. iniţierea sau participarea la acte de sustragere de la executarea măsurilor
privative de libertate;
d. deţinerea, comercializarea sau consumul de stupefiante, băuturi alcoolice
ori de substanţe toxice sau ingerarea fără prescripţie medicală a unor medicamente
de natură a crea tulburări de comportament;
e. sustragerea în orice mod de la executarea unei sancţiuni disciplinare;
f. instigarea altor persoane private de libertate la săvârşirea de abateri
disciplinare;
g. stabilirea de relaţii cu persoane private de libertate sau persoane din
interiorul ori exteriorul arestului, cu scopul de a împiedica înfăptuirea justiţiei;
h. sustragerea sau distrugerea unor bunuri sau valori aparţinând locului de
deţinere, personalului sau altor persoane, inclusiv celor private de libertate;
i. să se deplaseze fără pază sau supraveghere în incinta unităţii sau
subunităţii de poliţie în timp ce se află în anchetă;
j. procurarea sau deţinerea de bani, medicamente, telefoane mobile, bunuri
sau alte valori în alte condiţii decât cele admise;
k. substituirea identităţii unei alte persoane;
l. împiedicarea cu intenţie a desfăşurării programelor care se derulează în
arest;
m. confecţionarea şi deţinerea de obiecte interzise;

539
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 540

n. obţinerea sau încercarea de obţinere, prin violenţă, constrângere,

promisiuni, servicii, cadouri sau alte mijloace, de avantaje morale ori materiale de la
personal, de la celelalte persoane private de libertate, precum şi de la oricare altă
persoană;
o. comunicarea cu exteriorul, în alte condiţii şi prin alte metode decât cele
stabilite prin reglementările în vigoare;
p. ameninţarea personalului, a persoanelor care execută misiuni la locul de
deţinere sau care se află în vizită, a celorlalte persoane private de libertate, precum şi
a oricăror alte persoane;
q. utilizarea în mod necorespunzător sau în alte scopuri a bunurilor puse la
dispoziţie de administraţia arestului;
r. autoagresiunea în orice mod şi prin orice mijloace;
s. tulburarea liniştii după ora stingerii până la deşteptare;
t. practicarea jocurilor de noroc cu scopul de a obţine foloase;
u. fumatul în alte locuri decât cele permise;
v. exprimarea, în public, prin gesturi sau acte obscene ori care atrag
oprobriul;
w. orice manifestare cu caracter discriminatoriu, care aduce atingere
demnităţii umane prin deosebirea, excluderea, restricţia sau preferinţa pe bază de rasă,
naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală,
vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o
categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect
restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării în condiţii de egalitate
a drepturilor fundamentale.

Măsuri disciplinare
540
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 541

Pe timpul cât se află în locurile de reţinere şi arest preventiv, persoanele supuse

măsurilor privative de libertate pot fi sancţionate disciplinar pentru nerespectarea obligaţiilor şi
interdicţiilor stabilite.
În raport cu gravitatea abaterii săvârşite, împotriva arestaţilor preventiv se poate lua
una din următoarele măsuri disciplinare:
a. avertismentul - se aplică, de regulă, persoanei aflate la prima abatere;
b. suspendarea dreptului de a participa la activităţi culturale, artistice şi
sportive pentru o perioadă de cel mult 1 lună ;
c. suspendarea dreptului de a presta o muncă pe o perioadă de cel mult 1
lună ;
d. suspendarea dreptului de a primi şi de a cumpăra bunuri,cu excepţia celor
necesare pentru igiena personală, pe o perioadă de cel mult 2 luni ;
e. suspendarea dreptului de a primi vizite pe o perioadă de cel mult 3 luni ;
f. izolarea pentru maximum 10 zile. Măsura izolarii se ia în cazul în care arestatul
preventiv a comis abateri repetate , grave, manifestând o evidentă agresivitate
şi violenţă ori când acesta afectează repetat şi grav convieţuirea normală în
arest. Acesta este izolat de ceilalti arestaţi într-o cameră special amenajată, nu
este scos la muncă , nu participă la activităţile cultural-educative sau sportive de
grup, este lipsit de posibilitatea de a păstra şi folosi în cameră aparate
radio şi TV, i se suspendă dreptul la vizite, de a primi şi cumpăra alimente (cu
excepţia articolelor necesare dreptului de petiţionare şi a dreptului la
corespondenţă, apei minerale, băuturilor răcoritoare, ţigărilor şi obiectelor de
igienă personală). Pe timpul nopţii primeşte pat, saltea, lenjerie de pat ,
care sunt retrase după deşteptare.

541
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 542

c. Recompense ce se pot acorda persoanelor supuse măsurilor privative de

libertate

Persoanelor din aresturi, care au o bună conduită şi au făcut eforturi serioase pentru
reintegrare socială li se pot acorda urmatoarele recompense:
suplimentarea drepturilor la pachete şi vizite;
ridicarea unei măsuri disciplinare luate anterior;
acordarea de premii constând în materiale pentru activităţi ocupaţionale;
încredinţarea unei responsabilităţi în cadrul activităţilor educative,
culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială;
evidenţierea adresată persoanei sau comunicată în scris familiei;
evidenţierea comportamentului pozitiv în caracterizările depuse la dosarul
individual.

5. SCOATEREA ARESTAŢILOR (REŢINUŢILOR) DIN AREST

Ca şi în cazul primirii în locurile de reţinere şi arest preventiv, cu ocazia

scoaterii arestaţilor din aceste locuri sunt necesare măsuri care să împiedice evadarea
sau chiar atacarea personalului de pază şi supraveghere.
În practica muncii se cunosc două situaţii în care arestaţii sunt scoşi din arest
şi anume:
scoatere din arest temporară;
scoatere definitivă din arest.

542
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 543

 Scoaterea din arest temporară se face pentru cercetări în incinta

unităţii de poliţie pe baza unui bon de scoatere în care se trec numele şi prenumele
arestatului, data şi ora scoaterii la cercetare, camera unde este scos, precum şi ora la
care este predat agenţilor de la arest, bon ce se semnează de către organul de cercetare
penală care l-a scos la cercetări.
Scoaterea pentru cercetări o poate solicita ofiţerul care instrumentează
cauza, cu acordul şefului structurii cercetări penale care are în subordine arestul, sau
oricare alt lucrător cu atribuţii de cercetare penală numai după obţinerea acordului
organului de urmărire penală şi a şefului formaţiunii cercetări penale care are în
subordine arestul.
Scoaterea arestatului preventiv ori condamnatului în afara sediului unităţii
sau subunităţii de poliţie în care se află arestul de face în baza „notei de scoatere din
arest‖, aprobată de şeful unităţii sau subunităţii de poliţie ori adjuncţii săi, iar în lipsa
acestora , de şeful structurii cercetări penale a locului de deţinere.
Şeful de schimb menţionează în Registrul de escorte următoarele: gradul
profesional, numele şi prenumele poliţiştilor care compun escorta , autovehiculul cu
care se face deplasarea , traseul şi locul de destinaţie, persoana escortată; membrii
escortei semnează pentru preluarea arestatului.
La reintroducerea în arest, şeful de schimb consemnează în Registrul de
escorte data şi ora întoarcerii, starea persoanei escortate, semnând de primire în
prezenţa şefului escortei.
La reprimirea arestaţilor în locurile de reţinere şi arest preventiv, indiferent
dacă au fost scoşi în incinta unităţii ori în afara acesteia, agenţii destinaţi pentru pază
şi supraveghere sunt obligaţi să efectueze din nou controlul corporal amănunţit pentru

543
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 544

a se înlătura suspiciunea că între timp au primit ceva şi au asupra lor sau că au suferit
vătămări corporale.

Scoaterea definitivă din arest

Scoaterea din arest a persoanei reţinute sau arestate în vederea punerii în
libertate se face la data încetării sau revocării măsurii preventive, în baza unei „note
de scoatere din arest‖, aprobată de şeful unităţii sau subunităţii de poliţie unde
funcţionează arestul, iar in lipsa acestuia de către adjuncţii săi ori de către şeful
structurii cercetări penale de la locul de deţinere.
Dacă măsura arestării sau reţinerii încetează de drept, persoana respectivă
este pusă de îndată în libertate, ocazie cu care i se restituie bunurile şi valorile
proprietate personală ce i-au fost ridicate cu ocazia primirii în locurile de reţinere şi
arest preventiv, întocmindu-se un proces verbal în două exemplare, din care unul se
depune la dosarul individual, iar celălalt se înmânează celui în cauză.
Totodată, se face control corporal amănunţit pentru a vedea dacă nu a luat şi
alte obiecte ce nu-i aparţin sau înscrisuri pe care să le transmită altor persoane
interesate de mersul cercetării.
După punerea în libertate , dosarul individual al persoanei respective este
păstrat de compartimentul „evidenţă arest‖ timp de 5 ani , apoi este înaintat serviciului
de cazier judiciar şi evidenţă operativă de la unitatea de poliţie în cadrul căreia
funcţionează arestul.

6. INSTRUIREA ŞI CONTROLUL AGENŢILOR DIN PAZĂ ŞI

SUPRAVEGHEREA ARESTAŢILOR

544
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 545

Importanţa deosebită pe care o prezintă pentru buna desfăşurare a procesului

penal arestarea infractorilor şi izolarea lor sub pază şi supraveghere strictă, necesită
folosirea unor mijloace eficiente în cât mai deplină concordanţă cu cerinţele şi
exigenţele legii şi ordinelor în vigoare. Datorită acestui fapt atât instructajul agenţilor
cât şi controlul activităţii de la aresturi constituie sarcini deosebite de realizarea cărora
depinde în bună măsură respectarea normelor legale pe această linie.

1.1. Instructajul agenţilor de pază şi supravegherea locurilor de

reţinere şi arest preventiv

Dat fiind problemele complexe ce se pot ivi în acest compartiment de

activitate, agenţii de la arest sunt instruiţi pentru a cunoaşte atât modul de
supraveghere a celor aflaţi în arest, cât şi rezolvarea unor situaţii deosebite cum ar fi:
refuzul de hrană, tentative de evadare, de sinucidere, decesul unui arestat în arest.
Instruirea agenţilor de la aresturi este un atribut al şefului formaţiunii de
cercetare penală, iar la unităţile de poliţie unde nu există şef de formaţiune cercetare
penală această activitate se execută de şeful unităţii de poliţie sau unul din locţiitorii
săi. Activitatea de instruire se referă în principal la:
cunoaşterea normelor care reglementează activitatea la aresturi;
cultivarea unei atitudini juste şi a tactului faţă de arestaţi.
În contactul şi relaţiile de serviciu cu arestaţii, agenţii trebuie să aibă
permanent o conduită corectă faţă de aceştia. Lovirea, bruscarea, înjosirea sub orice
formă a persoanei arestatului sunt aspecte de încălcare a legalităţii inacceptabile.
cunoaşterea regulilor tehnico-tactice de executare a serviciului de pază
şi supraveghere.

545
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 546

În acest caz, cu ocazia instructajului se prelucrează teme ce privesc: modul

de executare a serviciului în postul de pază şi supraveghere, consemnele posturilor,
îndatoririle şi interdicţiile agenţilor din paza aresturilor, reguli privind primirea în
arest ori punerea în libertate etc.
instruirea în vederea cunoaşterii modului de acţiune în diferite situaţii
(tentative şi evadări, sinucideri, refuz de hrană etc.).

6.2. Controlul pe linia activităţii la aresturi

Activitatea desfăşurată la aresturile poliţiei se impune a fi controlată şi

îndrumată sistematic pentru a se evita încălcarea prevederilor legale, a instrucţiunilor
privind organizarea şi funcţionarea locurilor de reţinere şi arest preventiv. Controlul
activităţii la aresturile poliţiei urmăreşte stimularea răspunderii celor care execută
serviciul în acest compartiment, prevenirea incidentelor (evadări, sinucideri etc.),
evitarea sau înlăturarea abuzurilor şi a unui ilegal tratament aplicat arestaţilor.
Şefii unităţilor de poliţie, locţiitorii acestora, şefii formaţiunilor cercetare
penală, ofiţerii de serviciu pe unitate efectuează controale inopinate atât ziua, cât şi
noaptea privind modul cum îşi îndeplinesc atribuţiile agenţii din paza aresturilor.
Metodologiile referitoare la activitatea pe linie de aresturi sunt stabilite de
către Centrul de Politici în Domeniul Cercetărilor Penale , structură care a înlocuit în
cadrul IGPR fosta Direcţie Cercetări Penale. Aresturile pot fi controlate şi de organele
competente ale parchetului şi justiţiei după legitimare şi verificarea împuternicirii pe
care o au.
Principalele probleme ce se urmăresc cu ocazia controlului la aresturile
poliţiei sunt:

546
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 547

amenajarea şi dotarea arestului;

organizarea pazei arestului şi pregătirea agenţilor ce încadrează arestul;
executarea serviciului de pază şi supraveghere a arestaţilor;
legalitatea reţinerilor şi arestărilor (primirea şi scoaterea din arest);
tratamentul aplicat arestaţilor (acordarea drepturilor legale);
orice alte probleme ce privesc buna organizare şi funcţionare a aresturilor
poliţiei.
Controlul trebuie astfel executat încât să nu îngreuneze activitatea
personalului de la arest, să contribuie la mobilizarea acestuia şi lichidarea lipsurilor.
Dacă cu ocazia activităţii de control la aresturi se ivesc situaţii ce nu pot fi
rezolvate de agenţii de la arest, organele de control sunt obligate să le acorde sprijin
pentru o justă soluţionare.
Controlul efectuat la locurile de reţinere şi arest preventiv se consemnează
în Registrul unic de control ce se păstrează la O.S. pe unitate.

547
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 548

Tema 17
ORGANIZAREA SERVICIULUI DE PERMANENŢĂ ÎN CADRUL
UNITĂŢILOR ŞI SUBUNITĂŢILOR DE POLIŢIE

Probleme:
1. Organizarea serviciului de permanenţă în unităţile şi subunităţile
de poliţie.
2. Executarea serviciului de permanenţă.
3. Raportarea evenimentelor.
4. Documentele, bunurile de inventar şi materialele din încăperea
destinată serviciului de permanenţă.
5. Controlul executării serviciului de zi.

Organizarea şi desfăşurarea activităţilor pentru îndeplinirea atribuţiilor şi

sarcinilor de specialitate pe care unităţile de poliţie au obligaţia să le realizeze,
necesită un caracter permanent.
În acest scop în unităţile/structurile Ministerului Administraţiei şi Internelor,
au fost stabilite cu caracter permanent, următoarele categorii de servicii : serviciul
operativ/de zi şi serviciul de pază şi protecţie.
Serviciul operativ/de zi, are caracter permanent şi obligatoriu, se
organizează şi se execută pentru asigurarea continuităţii îndeplinirii
misiunilor/atribuţiilor specifice, a intervenţiei operative şi menţinerea ordinii
interioare în cadrul unităţilor/structurilor Ministerului Administraţiei şi Internelor.

548
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 549

Serviciul de pază şi protecţie se organizează şi se execută în conformitate

cu prevederile regulamentare privind paza şi protecţia obiectivelor, bunurilor şi
valorilor din competenţa Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Ambele categorii de servicii sunt denumite generic, serviciul de
permanenţă şi se organizează, se execută şi se asigură zilnic, de regulă, cu personal
timp de 24 ore.

1. ORGANIZAREA SERVICIULUI DE PERMANENŢĂ ÎN

UNITĂŢILE ŞI SUBUNITĂŢILE DE POLIŢIE.

1.1. Scopul organizării serviciului de permanenţă.

Serviciul de permanenţă în cadrul unităţilor de poliţie se organizează în

scopul realizării următoarelor sarcini:
a) asigurarea desfăşurării corespunzătoare a activităţilor în timpul şi în
afara orelor de program şi de asemenea în zilele de repaus sau sărbători legale;
b) cunoaşterea situaţiei operative din zonele de competenţă;
c) menţinerea stării de operativitate pentru îndeplinirea misiunilor de către
unităţile de poliţie;
d) punerea în aplicare a documentelor operative cu prilejul operaţiunilor
de alertare, instituirea stărilor de urgenţă/asediu, declararea mobilizării sau a stării
de război etc.;
e) menţinerea ordinii interioare, asigurarea pazei localului unităţii de
poliţie, precum şi controlul accesului în sediu;

549
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 550

Practica a demonstrat că evenimentele faţă de care unităţile de poliţie au

obligaţia să intervină se pot produce pe teritoriul de competenţă la orice oră din zi sau
din noapte.
Activitatea unităţilor de poliţie nu poate fi întreruptă, nu cunoaşte pauze.
Intervenţia operativă în locurile unde s-au petrecut ori se află în curs de desfăşurare
anumite evenimente, precum şi rezolvarea unor cazuri la sediul unităţii de poliţie în
afara orelor de program şi în special în timpul nopţii se asigură în mare măsură de
către personalul din serviciul de permanenţă.
Sediul unităţii de poliţie nu poate rămâne nici un moment fără pază în
special în timpul când cadrele de poliţie sunt plecate în teren pentru îndeplinirea
anumitor sarcini, executarea unor anchete sau dispoziţii ori nu sunt la program.
La sediu se găsesc documente oficiale, secrete de stat sau de serviciu, dosare
de urmărire penală aflate în curs de rezolvare, armament şi muniţie persoane aflate în
stare de arest sau de reţinere. Toate acestea şi altele, evidenţiază necesitatea asigurării
pazei locului unităţii de poliţie. Întrucât sediile unităţilor de poliţie nu sunt prevăzute
cu gardă permanentă, personalul destinat serviciului de zi răspunde şi acestor
necesităţi. Şi accesul în interiorul sediului este verificat şi autorizat tot prin acest
serviciu de zi.
Un aspect ce impune ca personalul destinat pentru serviciul de zi să acorde o
atenţie deosebită controlului accesului în aceste unităţi este acela că aici pot pătrunde
persoane rău intenţionate ce urmăresc comiterea unor acte ilegale sau chiar săvârşirea
unor acte teroriste.
De asemenea, trebuie acordată o mare atenţie corespondenţei sau coletelor
pe care aceştia le primesc în afara orelor de program de la persoane necunoscute ori a
autoturismelor ce opresc sau sunt parcate în apropierea sediilor unităţilor de poliţie.

550
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 551

Pot apărea diferite împrejurări şi situaţii care necesită uneori ca cetăţenii să

se adreseze poliţiei în scopul luării rapide a unor decizii şi măsuri legale
corespunzătoare în limita competenţei pe care acestea o au.
Comandantul/şeful unităţii/structurii poartă întreaga răspundere pentru
organizarea şi executarea serviciului de permanenţă.

1.2. Funcţionarea dispeceratului din cadrul sistemului naţional unic

pentru apeluri de urgenţă 112.

Dispeceratul din cadrul „Sistemului Naţional Unic pentru Apel de Urgenţă

112‖ a fost dat în funcţiune la Poliţia Capitalei la data de 15.05.2004, conform
ordinului nr. 180 al Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologia Informaţiei, iar la
Poliţia Sectoarelor 1- 6 la 01.05.2005, ulterior acest serviciu fiind extins la toate
Inspectoratele judeţene de poliţie.
Sistemul de lucru
La nivel central Dispeceratul este dotat cu 5 staţii de lucru „112‖, şi staţii
radio emisie-recepţie.
Dispeceratele de sectoare şi inspectoratele judeţene sunt dotate cu câte o
staţie de lucru, care permite şi monitorizarea pe harta digitală a patrulelor auto de pe
rază Capitalei, respectiv a judeţului, staţie P.C. conectată în reţeaua metropolitană şi
staţii radio în sistemul „112‖, MATRA şi semiduplex.

551
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 552

Evenimentele se preiau de către aceiaşi dispeceri, indiferent de sistemul

prin care se efectuează sesizarea. Se completează, după caz, fişa de eveniment sau se
implementează în interfaţa specifică sistemului 112 datele furnizate de apelant.
Când evenimentul este sesizat pe liniile telefonice „112‖, dispeceratele de
sectoare şi judeţe sunt sesizate de către dispeceratul central prin reţeaua de date.
Dispeceratele de sectoare şi judeţe direcţionează la cazul sesizat resursele, în
funcţie de amploarea şi gravitatea evenimentului, furnizând poliţiştilor ce urmează să
intervină, datele primare pe care dispecerul le-a obţinut cu privire la evenimentul
respectiv.
Când ajung la faţa locului, echipajele de intervenţie raportează dispecerului
situaţia de fapt existentă şi măsurile legale luate.
Această modalitate de organizare permite ca prin monitorizarea GPS a
autovehiculelor din teren, la caz să fie trimis cel mai apropiat echipaj, ceea ce conduce
la scurtarea timpul necesar intervenţiei (viteza de reacţie).
Pe bază graficelor de patrulare, întocmite de unităţile (subunităţile) de
poliţie, dispecerii de sectoare şi judeţe monitorizează activitatea patrulelor din
dispozitivul de ordine, sesizând şi corectând imediat abaterile de la itinerariile
stabilite.
De asemenea, în funcţie de necesităţile dictate de evoluţia situaţiei operative
şi concluziile rezultate din analizele tactice, dispeceratele „112‖ de la sectoare şi
judeţe pot dispune ca pentru anumite perioade de timp, forţele din teren să fie
direcţionate către anumite zone de pe teritoriul sectorului sau judeţului cu potenţial
criminogen ridicat, indiferent de secţia (subunitatea) de poliţie căreia îi aparţin
forţele respective.

552
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 553

Dispeceratele de sectoare şi judeţe funcţionează cu programul de lucru

12/24, 12/48, la fiecare schimb existând un ofiţer şi un agent.
Aceştia au fost selectaţi pe baza cunoştinţelor necesare operării sistemului şi
instruiţi cu privire la competenţele alocate acestei linii de muncă, fiind întocmite
fişele posturilor pentru cele două funcţii (ofiţer-dispecer, agent-dispecer).

Facilităţile Sistemului Naţional Unic Pentru Apeluri de Urgenţă - 112.

a) identificarea automată a apelantului când sună de pe un telefon cu
abonament, indiferent ce operator este, fix sau mobil;
b) posibilitatea de a identifica locaţia unde s-a întâmplat incidentul;
c) conexarea fişelor de evenimente când sună mai mulţi cetăţeni pentru
acelaşi incident;
d) înregistrarea vocii pentru fiecare apelant care accesează 112, şi păstrarea
acestora timp de 10 ani;
e) întocmirea unor rapoarte şi statistici în funcţie de eveniment, de dată, de
operator şi alte criterii;
f) posibilitatea printării fişei de eveniment (când este cazul);
g) identificarea unei străzi, sau unei adrese exacte;
h) selectarea unor obiective pe harta digitală (staţii peco, căi ferate,
ambasade etc.);
i) posibilitatea realizării unor legături cu alte agenţii şi de a transmite un
eveniment din competenţa lor de soluţionare;
j) acţiunea ,,Năvodul‖ se transmite concomitent la judeţele limitrofe şi
sectoarele 1- 6 poliţie, prin 112;

553
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 554

k) alocarea resursei celei mai apropiate de eveniment prin vizualizarea hărţii

digitale;
l) când situaţia impune se poate realiza traseul de deplasare al unui echipaj
dotat cu staţie cu G.P.S.;
m) identificarea tuturor numerelor poştale de pe o anumită stradă;
n) căutarea unui echipaj de poliţie pentru a fi identificată poziţia la un
anumit moment dat;
o) anunţarea poliţiştilor care participă la cercetarea la faţa locului prin
sistemul 112, a procurorilor şi inspectorilor de la protecţia muncii;
p) posibilitatea efectuării legăturii apelantului cu un operator 112
cunoscător de limbi străine din sistem, indiferent de judeţ;
q) stocarea tuturor datelor din sistem pe o perioadă de 10 ani la Serviciul
de Telecomunicaţii Speciale pe compact disc;
r) sistemul 112 permite realizarea unei agende cu diverse numere de telefon
necesare în procesul muncii de poliţie.
Începând cu data de 01.10.2005 în bază programului de extensie a
Sistemului Naţional Unic pentru Apel de Urgenţă 112, la secţiile de poliţie din
Bucureşti au fost montate staţii de lucru, având un program de transmitere a
evenimentelor gen e-mail, în vederea scurtării timpului de transmitere al unui
eveniment.

2. EXECUTAREA SERVICIULUI DE PERMANENŢĂ.

2.1. Personalul destinat pentru serviciul de permanenţă.

554
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 555

În unităţile de poliţie, de regulă, serviciul de permanenţă cuprinde

categoriile de servicii şi personalul destinat pentru acestea, stabilite în dispoziţia
IGPR din anul 2011 privind serviciul de permanenţă şi accesul în unităţile de poliţie.
Continuitatea conducerii unităţilor şi subunităţilor de poliţie în afara
programului de lucru se asigură de către ofiţeri cu funcţii de conducere în zilele
lucrătoare, în situaţii normale, de regulă, între orele 14,00 – 22,00 din unitate, iar în
continuare de la domiciliu.
În zilele de sâmbătă, duminică şi sărbători legale continuitatea conducerii se
asigură între orele 8,00 – 16,00 din unitate, iar în continuare de la domiciliu.
La ordinul comandantului şi pe timpul producerii unor situaţii deosebite,
continuitatea conducerii se asigură din unitate, 24 de ore.
Categoria de serviciu – ―ofiţer de serviciu pe unitate‖ este prevăzută cu
ofiţeri de poliţie numai la I.G.P.R., D.G.P.M.B. şi la nivelul inspectoratelor de poliţie
judeţene, unde funcţionează şi compartimentele ―Apeluri de urgenţă – 112‖.
Pentru restul unităţilor, în conformitate cu noua concepţie de organizare a
Poliţiei Române sunt prevăzute funcţii de agenţi de poliţie sau prin asigurarea acestui
serviciu cu agenţi de poliţie, prin rotaţie, din cadrul unităţilor (subunităţilor)
respective.
Ofiţerii de serviciu de la inspectoratele de poliţie judeţene coordonează
activitatea Centrului Operaţional şi Apeluri de urgenţă, format din compartimentele
―Apeluri de Urgenţă - 112‖ şi „Dispecerat şi personal de serviciu‖, care există la
serviciile cabinet.
Ofiţerul se serviciu execută serviciul la I.G.P.R., D.G.M.P.B. şi la
inspectoratele de poliţie judeţene 24 de ore în unitate cu 72 de ore liber, iar la celelalte

555
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 556

subunităţi de poliţie, după programul 12/24; 12/48, în uniformă de serviciu, având

asupra să armamentul din dotare cu muniţia aferentă.
În subunităţile de poliţie unde numărul de poliţişti este de până la 40,
ofiţerul se serviciu execută serviciul în uniformă de serviciu, având asupra să
armamentul din dotare cu muniţia aferentă, în următoarele variante de program:
a) VARIANTA A :
1. 8 ore, în intervalul orar 8.00-16.00, asigurate de către un agent de poliţie
prevăzut în statul de organizare la compartimentul ―Personal de serviciu‖, care are ca
atribuţii şi activităţile pe linia relaţiilor cu publicul;
2. pentru intervalul orar 16.00-8.00 şi în zilele de repaus săptămânal,
sărbători legale, serviciul este asigurat, prin rotaţie, de personalul din celelalte
formaţiuni ale subunităţii de poliţie.
b) VARIANTA B:
1. asigurarea intervalului orar 8.00-20.00 de 2 agenţi de poliţie, alternativ în
serviciu de 12 ore, prevăzuţi în statul de organizare la compartimentul ―Personal de
serviciu‖, care au ca atribuţii şi activităţile pe linia relaţiilor cu publicul;
2. pentru intervalul orar 20.00-8.00 şi în zilele de repaus săptămânal,
sărbători legale, serviciul este asigurat, prin rotaţie, de personalul din celelalte
formaţiuni ale subunităţii de poliţie.
Asigurarea categoriei de serviciu de permanenţă ―ofiţer se serviciu‖, în
subunităţile de poliţie unde numărul de poliţişti este de până la 40, se va realiza prin
rotaţie cu agenţi de poliţie de la toate structurile existente în statul de organizare.
La subunităţile de poliţie unde numărul de posturi este sub 10, asigurarea
serviciului se poate efectua cu agenţi de poliţie, prin rotaţie, care vor avea ca atribuţii
şi activităţile pe linia relaţiilor cu publicul;

556
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 557

Pe timpul executării serviciului, ofiţerul de serviciu în unităţile de poliţie va

purta, obligatoriu, la vedere, ecuson cu denumirea în clar a categoriei de serviciu.
Personalul ce execută serviciul de ofiţer de serviciu va beneficia de zilele de
odihnă necesare refacerii capacităţii de muncă, în condiţiile prevăzute de
reglementările legale în vigoare.
La secţiile de poliţie rurale, poliţiile comunale, posturile comunale de
poliţie, transporturi feroviare, aeriene sau navale, în funcţie de situaţia operativă, se
asigură permanenţă în afara orelor de program prin rotaţie, de către personalul ce
încadrează subunităţile respective, conform dispoziţiilor şefului Inspectoratului
judeţean de poliţie.
La posturile de poliţie comunale, în timpul nopţii nu se organizează serviciul
de permanenţă, însă aspectele deosebite ce apar se rezolvă de către şeful de post ori alt
agent de poliţie rurală.
Şefii inspectoratelor de poliţie judeţene, directorul general al Direcţiei
Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti împreună cu adjuncţii acestora, şefii
poliţiilor municipale şi orăşeneşti precum şi cei ai unităţilor şi subunităţilor care îşi
desfăşoară activitatea în alte sedii, vor stabili nominal poliţiştii care sunt apţi din toate
punctele de vedere să execute serviciul de zi în unităţile de poliţie respective.
Planificarea personalului în serviciul de permanenţă se întocmeşte lunar de
către compartimentul sau persoana desemnată prin ordin/dispoziţie de zi pe unitate, se
aprobă de către comandantul/şeful unităţii sau înlocuitorul legal şi se aduce la
cunoştinţa celor interesaţi până la data de 25 ale lunii în curs, pentru luna următoare.
În cazul întocmirii unei planificări a personalului de serviciu pe o anumită
perioadă, aceasta se aduce la cunoştinţa celor numiţi cu cel puţin 48 de ore înainte de
intrarea în serviciu.

557
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 558

În unităţile sau subunităţile unde poliţiştii din serviciul de permanenţă sunt

prevăzuţi în statul de organizare (la oraşe, municipii şi secţiile de poliţie), planificarea
în serviciu se stabileşte prin grafic, ceilalţi poliţişti din personal numindu-se prin
ordin/dispoziţie de zi pe unitate.
Nu execută serviciul de permanenţă şefii de unităţi, medicul unităţii, cadrele
care execută serviciul în ture, agenţii de poliţie, agenţii de circulaţie, conducătorii auto
folosiţi în activităţi operative şi poliţiştii femei. În funcţie de situaţia operativă, de
sarcinile unităţilor de poliţie şi alţi poliţişti pot fi exceptaţi pentru perioade limitate de
timp de la executarea serviciului de permanenţă.
Pregătirea cadrelor privind îndatoririle generale ale personalului de serviciu
se asigură de către şefii de compartimente şi biroul organizare, planificare, reacţii
pentru situaţii de urgenţă şi operaţii.
Verificarea cunoaşterii îndatoririlor şi instruirea specifică legată de situaţia
operativă din ultimele 24 de ore şi de problemele ce urmează a fi rezolvate se asigură
de către şeful unităţii sau a locţiitorului acestuia cu ocazia schimbării serviciului.
Având în vedere că sediile unităţilor de poliţie sunt dotate cu aparatură
tehnică cum ar fi: staţii de radio, calculator, ş.a., se impune ca personalul de serviciu
să fie pregătit în legătură cu folosirea şi întreţinerea acestora. De asemenea este
necesară şi pregătirea în vederea lucrului cu tabelele de codificare.
Ţinuta personalului de serviciu trebuie să fie cea regulamentară, în raport de
anotimp, curată şi bine îngrijită. Personalul de serviciu are în locul unde execută
serviciul şi măştile contra gazelor, pregătire pentru a fi folosite la nevoie, precum şi
alte materiale necesare stabilite prin ordin.

558
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 559

2.2. Primirea şi predarea serviciului de permanenţă.

Luarea în primire a serviciului de către noul ofiţer de serviciu se face între

orele 7,30 – 8,00. Tot în acest interval de timp se execută controlul ţinutei şi prezenţa
celorlalţi poliţişti care compun serviciul de zi. Schimbarea personalului din serviciul
de zi se face zilnic între orele 8,00 – 8,30.
La primirea serviciului de permanenţă pe unitate poliţistul care urmează să
intre în serviciu este obligat să verifice în prezenţa celui care predă următoarele:
a). armamentul, muniţia, tehnica şi celelalte bunuri aflate în camera
ofiţerului de serviciu conform inventarului existent;
b). documentele de serviciu conform opisului cum ar fi: planul de alarmare,
planul de pază şi apărare a sediului, planul de prevenire şi stingere a incendiilor,
planul de acţiune în cazul producerii unor calamităţi naturale sau catastrofe, planuri
speciale de cooperare, ordine şi instrucţiuni ale M.A.I.
Ofiţerul de serviciu semnează procesul verbal de predare-primire în care
sunt menţionate şi lipsurile constatate pe timpul primirii serviciului de permanenţă
care nu au putut fi înlăturate de către personalul de serviciu care a fost schimbat.
După predarea şi primirea serviciului, vechiul şi noul ofiţer de serviciu se
prezintă la şeful unităţii de poliţie, iar în lipsa acestuia la locţiitorul său sau alt şef
numit prin ordin şi raportează după formulele regulamentare astfel:
A. vechiul ofiţer de serviciu: „Domnule comisar şef, sunt..(gradul şi
numele), am predat serviciul depermanenţă pe unitate”.
B. noul ofiţer de serviciu: „Domnule comisar şef, ..(gradul şi numele), am
luat în primire serviciul de permanenţă pe unitate”.

559
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 560

Cu această ocazie, noul ofiţer de serviciu raportează verbal lipsurile şi

neregulile constatate pe timpul luării în primire a serviciului de zi. Şeful de unitate sau
subunitate sau cel care aprobă schimbarea serviciului, controlează ţinuta noului ofiţer
de serviciu, verifică pregătirea teoretică a acestuia şi face precizări în legătură cu
problemele care urmează să se execute în următoarele 24 ore. În zilele de repaus sau
sărbători legale când în cadrul unităţii de poliţie nu se găseşte şeful de unitate sau unul
dintre locţiitorii săi ofiţerii de serviciu se schimbă între ei.

2.3. Atribuţiile personalului din serviciul de permanenţă.

Personalul din serviciul de permanenţă este obligat să execute serviciul în

strictă conformitate cu îndatoririle ce-i revin stabilite prin ordine, instrucţiuni şi
dispoziţii ale M.A.I. şi IGPR.
Personalul de serviciu subordonat ofiţerului de serviciu nu are voie să
înceteze activitatea ori să încredinţeze altor persoane îndatoririle ce-i revin decât în
cazuri deosebite şi numai cu aprobarea acestuia.
Pe timpul executării serviciului de permanenţă personalul destinat acestei
activităţi are dreptul de a aplica sancţiuni, contravenţionale elementelor turbulente
aduse la sediul unităţii de poliţie şi să folosească armamentul din dotare în cazurile şi
condiţiile prevăzute de lege.
Atribuţiile ofiţerului de serviciu de la camera de serviciu - ofiţer de
poliţie.
Ofiţerul de serviciu se subordonează şefului unităţii de poliţie, iar pe linia
serviciului de permanenţă ofiţerului de serviciu principal de la eşalonul principal al
M.A.I.

560
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 561

Ofiţerului de serviciu, în afara orelor de program şi în zilele de repaus şi

sărbători legale, i se subordonează şeful pazei arestului şi poliţiştii care se află în
serviciu pe teritoriul de competenţă a unităţii respectiv.
Principalele atribuţii ale ofiţerului de serviciu:
A. În ceea ce priveşte asigurarea supravegherii teritoriului, a apărării
localului şi alarmării efectivelor:
 să cunoască teritoriul de competenţă al unităţii de poliţie din care face
parte: limite, particularităţi, reţea stradală, locuri publice aglomerate ce creează
probleme, zone acoperite, greu accesibile, zone izolate ş.a., telefoanele şi adresele
instituţiilor şi unităţilor publice sau de stat mai importante cu care, prin natura
atribuţiilor ce-i revin, poate avea relaţii de serviciu. Diferitele cazuri care se ivesc nu
pot fi rezolvate eficient şi corespunzător când aceasta nu cunoaşte sau cunoaşte
superficial date despre teritoriu şi sistemul de organizarea a activităţilor de ordine
publică precum şi a sistemelor de pază şi apărare a obiectivelor, unităţilor şi a
bunurilor deţinute de unităţile publice sau private.
 să cunoască teoretic şi practic punerea în aplicare a planului de pază şi
apărare, a planului de alarmare, planului de prevenire şi stingere a incendiilor, de
acţiune în cazul producerii unor calamităţi sau catastrofe, precum şi alte planuri
speciale întocmite în urma emiterii unor ordine şi instrucţiuni M.A.I.
 atunci când se ordonă alertarea efectivelor de către cadre ale M.A.I.,
aceştia trebuie să aibă asupra lor o delegaţie specială de împuternicire semnată de:
1. Ministrul Administraţiei şi Internelor.
2. Secretarii de stat, pentru unităţile a căror activitate o coordonează.
3. Comandanţii (şefii) sau înlocuitorii la comandă pentru unităţile pe care le
conduc şi cele din subordine.

561
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 562

Nu se trece la acţiune decât numai după ce persoana a fost legitimată şi i s-a

verificat împuternicirea scrisă (delegaţia).
Dacă alertarea este dată telefonic este verificat în prealabil veridicitatea
ordinului şi abia apoi sunt anunţaţi şeful de unitate, adjuncţii acestuia şi celelalte
cadre. În aceleaşi condiţii unităţile pot fi antrenate şi verificate prin exerciţii de
alertare.
B. Asigurarea securităţii documentelor şi a ordinii interioare.
La terminarea orelor de program ofiţerul de serviciu are obligaţia să verifice
toate încăperile, fişetele, sertarele birourilor, dulapurilor constatând dacă acestea au
fost încuiate şi sigilate.
După aceste verificări poate permite accesul personalului civil pentru
efectuarea curăţeniei. După această activitate verifică dacă au fost închise şi zăvorâte
ferestrele şi uşile, dacă au fost închise robinetele de apă, sursele de iluminat şi de
încălzit. De asemenea, ofiţerul de serviciu verifică starea pereţilor şi grilelor metalice
dispuse la exterior.
În felul acesta sunt eliminate posibilităţile de pătrundere ilegală în sediul
poliţiei sau de sustragere a unor documente, prevenirea provocării de inundaţii,
incendii sau explozii.
Când constată nereguli în privinţa asigurării documentelor ia măsuri de
punere a lor în siguranţă, cheamă de acasă pe cel care le are în primire, iar la sosirea
în unitate a şefului de unitate este obligat să raporteze astfel de evenimente.
Prin îndeplinirea conştiincioasă a acestor îndatoriri ofiţerul de serviciu îşi
aduce contribuţia la apărarea secretului de stat sau serviciu şi la prevenirea săvârşirii
unor fapte negative la sediul unităţii sau subunităţii de poliţie.
C. Atribuţii pe linia arestului unităţii de poliţie.

562
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 563

Ofiţerul de serviciu răspunde de modul în care funcţionează arestul –

legalitatea introducerilor în acesta, asigurarea pazei şi supravegherii arestaţilor,
aplicarea regimului legal în lipsa şefului de unitate sau a locţiitorilor acestuia.
La unităţile de poliţie unde nu există şefi de schimb pentru arest ofiţerul de
serviciu introduce agenţii în posturile de pază supraveghere a arestaţilor nu înainte
însă de a-i instrui şi verifica cu privire la modul executării în bune condiţii a
serviciului.
Ofiţerul de serviciu este obligat să participe la predarea-primirea serviciului
de arest precum şi la desfăşurarea programului cu arestaţii. De asemenea, el are
datoria să efectueze cel puţin două controale de zi şi de noapte, în afara participării la
programul cu arestaţii în scopul asigurării funcţionării arestului în strictă conformitate
cu prevederile ordinelor şi instrucţiunilor specifice. Cu această ocazie, ofiţerul de
serviciu verifică modul în care poliţiştii din pază arestului execută programul şi în
funcţie de constatările făcute ia măsurile ce se impun.
În situaţiile în care la arestare se produc tentative de evadare, sinucideri,
refuz de hrană, îmbolnăviri grave sau alte evenimente deosebite, ofiţerul de serviciu
trebuie să raporteze imediat despre aceasta şefului unităţii de poliţie, ofiţerului de
serviciu de la unitate ierarhic superior şi să ia imediat măsurile care se impun (izolare,
încătuşare).
În cazul reuşitei unei evadări ofiţerul de serviciu ia următoarele măsuri:
 după ce raportează şefului de unitate şi ofiţerului de serviciu principal de
la inspectoratul judeţean de poliţie (DGPMB), ia măsuri operative de urmărire şi
prindere a acestuia cu ajutorul poliţiştilor care se află la unitate;
 alarmează şefii formaţiunilor şi în primul rând şeful formaţiunii la care
era reţinut sau arestat cel care a evadat;

563
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 564

 informează şi alertează agenţii de poliţie, patrulele auto, agenţii de

circulaţie aflaţi în teren, şefii filtrelor organizate la intrările sau ieşirile din localitate,
posturile de poliţie transporturi feroviare şi navale cele mai apropiate, posturile de
poliţie vecine, unitatea de poliţie de la domiciliul evadatului şi în general a tuturor
celor care pot contribui la identificarea şi prinderea acestuia. De asemenea, sunt
indicate şi semnalmentele şi gradul de periculozitate pe care îl prezintă.
De regulă, asemenea evenimente foarte grave au loc din cauza neîndeplinirii
cu conştiinciozitate a atribuţiilor ce le revin, atât a personalului din serviciul de
permanenţă cât şi a celor din pază şi supravegherea arestaţilor.
Ofiţerul de serviciu ia aceleaşi măsuri şi în cazul în care a primit ordin de
urmărire a dezertorilor sau evadaţilor din alte locuri de detenţie mai ales pentru cei
care au domiciliul pe rază unităţii respective.
D. Atribuţii privind relaţiile oficiale cu cetăţenii.
La unităţile de poliţie se prezintă permanent diverşi cetăţeni în scopul
solicitării rezolvării unor interese legale sau pentru a depune plângeri şi reclamaţii
atunci când au fost lezaţi în drepturile lor ori pentru a aduce la cunoştinţa unităţilor de
poliţie despre anumite încălcări ale legii.
De regulă cetăţenii au în astfel de situaţii, primul contact cu ofiţerul de
serviciu. Iată de ce acesta, în activitatea să trebuie să aibă în vedere anumite reguli de
comportare pentru a obţine încrederea, sprijinul şi respectul cetăţenilor de care
unităţile de poliţie au permanentă nevoie. În acest sens, trebuie avut permanent în
vedere dispoziţiile legale cu privire la primirea şi rezolvarea sesizărilor, propunerilor,
reclamaţiilor şi cererilor cetăţenilor.
Ofiţerul de serviciu trebuie să aibă o atitudine politicoasă care să contribuie
la mărirea prestigiului poliţiei, ceea ce are o influenţă psihologică pozitivă asupra

564
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 565

cetăţenilor, contribuind la atragerea lor în lupta pentru prevenirea şi combaterea

actelor antisociale.
Ofiţerului de serviciu nu îi este permis să îşi manifeste indispoziţia sau
starea de spirit faţă de public nici atunci când din anumite motive, probleme
personale, de familie, necazuri a fost scos din echilibrul său psihic.
Cetăţenii necunoscând în asemenea situaţii cauza indispoziţiei consideră
atitudinea retrasă, monosilabică, lipsită de amabilitate printr-o apreciere defavorabilă,
rău voitoare atât a poliţistului respectiv cât şi a instituţiei pe care acesta o reprezintă.
Concret, după orele de program ofiţerul de serviciu este persoana care este
autorizată să primească plângerile, denunţurile, sesizările, cererile sau reclamaţiile
adresate unităţii de poliţie şi ia primele măsuri pentru soluţionarea lor în limita
competenţei şi a posibilităţilor pe care le are.
În cazul în care plângerea, denunţul sau sesizarea nu este de competenţa
poliţiei, ofiţerul de serviciu are datoria de a îndruma cetăţenii către unităţile în drept
să le rezolve, dându-le explicaţiile necesare.
Pentru ca explicaţiile, îndrumările şi lămuririle solicitate să fie corecte şi
pentru a se evita unele greşeli ce se comit deseori, ofiţerul de serviciu va avea în
vedere mai multe reguli cum ar fi:
să-i fie clar şi să înţeleagă exact ce doreşte solicitantul, iar aceste dorinţe
să nu aibă caracter de secret de serviciu;
când solicitantul nu se exprimă clar şi desluşit, ofiţerul de serviciu cu
calm şi răbdare îl va chestiona în mod corespunzător pentru a înlătura orice
neînţelegere sau interpretare greşită;
tratarea cetăţeanului trebuie să se facă cu egală obiectivitate şi
solicitudine în spiritul echităţii şi dreptăţii sociale;

565
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 566

lămurirea, îndrumarea sau explicaţia se va da într-un mod clar şi concis

dar în acelaşi timp şi complet pentru a fi folositoare şi utilă;
dacă ofiţerul de serviciu nu poate să dea o lămurire corectă neavând
certitudinea asupra exactităţii ei este preferabil să-l îndrume pe solicitant la şeful
formaţiunii sau a unităţii care cunoaşte problema şi este în măsură să dea lămurirea
solicitată. Deci trebuie evitate îndrumările false sau greşite care să pună cetăţenii pe
drumuri, să-i sustragă de la alte obligaţii sau îndatoriri personale sau de serviciu.
Astfel de practici discreditează în mod vădit unitatea de poliţie din care face parte.
Este strict necesar ca pe bază unei temeinice şi continue pregătiri să crească
permanent atributul de competenţă profesională al poliţistului în general şi al
ofiţerului de serviciu în special, avându-se în vedere că se află în slujba comunităţii şi
a cetăţeanului.
E. Atribuţii în cazul unor evenimente deosebite.
În afara orelor de program pe teritoriul de responsabilitate al poliţiei se pot
produce unele evenimente deosebite cum ar fi decretarea mobilizării generale sau
parţiale, calamităţi declanşate brusc, acte de dezordine de amploare, catastrofe de cale
ferată, aeriene sau navale sau comiterea de infracţiuni grave cum ar fi: omucideri,
tâlhării, furturi prin efracţie, violuri în grup, accidente grave de muncă sau de
circulaţie ori sunt identificate persoane sau bunuri urmărite de alte unităţi de poliţie
sau ale altor unităţi ale statului.
În astfel de împrejurări ofiţerul de serviciu are mai multe obligaţii cum ar fi:
să ia măsuri de punere în aplicare a planului de mobilizare conform
atribuţiilor specifice ce-i revin pe această linie;

566
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 567

să execute indicaţiile în caz de mobilizare sau calamitate primite de la

şefii ierarhici, ofiţerului de serviciul pe MAI sau de la Direcţia de Organizare,
Planificare, Reacţii pentru Situaţii de Urgenţă şi Operaţii;
să raporteze imediat şefului de unitate sau celui care-i ţine locul la
comandă precum şi ofiţerului de serviciu de la unitate ierarhic superior despre
infracţiunile comise sau evenimentele petrecute în timpul serviciului sau respectându-
se prevederile ordinelor şi dispoziţiilor în vigoare privind raportarea evenimentelor,
datelor şi informaţiilor obţinute;
să alarmeze în caz de nevoie echipa de cercetare la faţa locului, să
organizeze deplasarea acesteia în scopul efectuării actelor ce se impun ridicării şi
exploatării mijloacelor de probă şi folosirii cartotecilor de identificare criminalistică;
să anunţe procurorul, mediul legist şi după caz alte unităţi a căror
prezenţă este necesară.
F. Atribuţii în cazul aducerii la unitate de poliţie a unor persoane suspecte.
În situaţia în care în afara orelor de program la sediul unităţii de poliţie sunt
aduse persoane suspecte, ofiţerul de serviciu este obligat să verifice dacă acestea sunt
incluse în evidenţa persoanelor urmărite şi în funcţie de situaţie să ia măsurile legale
ce se impun – introducerea în arest, constatarea faptelor comise, să comunice altor
unităţi sau subunităţi, luând măsuri de asigurare a pazei lor până la sosirea poliţiştilor
care se vor ocupa de rezolvarea situaţiei acestora.
G. Alte atribuţii.
să menţină permanent legătura cu ofiţerul de serviciu principal pe
eşalonul superior cu unităţile teritoriale din subordine, cu unităţile, instituţiile şi alte
organizaţii cu care cooperează, precum şi cu eşaloanele superioare pe linie, conform
reglementărilor şi ordinelor în vigoare;

567
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 568

să cunoască evenimentele, datele şi informaţiile primite de la unităţile şi

formaţiunile teritoriale din subordine şi să le raporteze operativ şefului
inspectoratului, şefului poliţiei şi eşaloanelor superioare conform prevederilor şi
instrucţiunilor referitoare la raportarea evenimentelor;
să transmită cu operativitate ordinele şi dispoziţiile primite de la eşalonul
superior precum şi cele ale şefului inspectoratului judeţean, ale şefului unităţii de
poliţie şi ale ofiţerului de serviciu principal pe inspectorat;
să ţină la zi evidenţa prezenţei cadrelor, a răspândirilor, evidenţa
nominală a celor aflaţi în misiuni, concedii, părăsirea garnizoanei ş.a. precum şi dacă
au asupra lor documente, armament, muniţie sau alte materiale necesare pentru buna
îndeplinire a misiunilor respective, evidenţa agenţilor folosiţi pentru alarmarea
personalului, a grupelor operative constituite în situaţii speciale şi mijloacelor de
transport;
să transmită fără întârziere ordinele primite de dare în urmărire locală sau
generală a persoanelor sau bunurilor şi să realizeze cooperarea cu celelalte unităţi de
poliţie în această problemă;
să rezolve problemele urgente apărute în afara orelor de program care
sunt de competenţa unităţii de poliţie, raportând despre aceasta celor în drept;
să cunoască permanent unde se află şeful unităţii de poliţie sau
înlocuitorul la comandă al acestuia;
să păstreze corespondenţa secretă sosită prin curier în afara orelor de
program;
să primească şi să distribuie cheile ce se păstrează în camera ofiţerului de
serviciu numai persoanelor care au dreptul de a le ridica pe bază de semnătură;

568
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 569

să distribuie poliţiştilor armamentul individual şi muniţia pentru

îndeplinirea diferitelor misiuni, executarea tragerilor de antrenament, în poligoane
special amenajate şi să urmărească predarea acestora la timp;
să întâmpine pe şeful unităţii de poliţie la sosirea acestuia şi să-i
raporteze: „Domnule comisar şef în timpul serviciului meu s-au întâmplat 5
evenimente. Sunt ofiţer de serviciu pe poliţia municipiului, inspectorul princ.
Georgescu‖ (dacă nu s-a întâmplat nimic, va raporta că nu s-a întâmplat nimic
deosebit).
Atribuţiile ajutorului ofiţerului de serviciu de la camera de serviciu -
agent de poliţie.
Ajutorul ofiţerului de serviciu se subordonează ofiţerului de serviciu şi
execută toate dispoziţiile acestuia.
Are următoarele atribuţii:
1. să participe la punerea în aplicare a planului de alarmare, a planului de
pază şi apărare, de prevenire şi stingere a incendiilor, de acţiune în cazuri de
calamităţi sau catastrofe şi a altor măsuri speciale;
2. să însoţească persoanele sosite pentru audienţă la şeful unităţii de poliţie
sau la locţiitorii acestuia;
3. să raporteze imediat ofiţerului de serviciu evenimentele constatate pe
timpul serviciului;
4. să controleze permanent menţinerea curăţeniei şi a ordinii interioare în
încăperi;
5. să controleze ziua şi noaptea modul în care personalul destinat pentru
controlul accesului şi din pază sediului îşi execută îndatoririle iar la sosirea în sediu a
poliţiştilor şi a personalului civil să verifice personal legitimaţiile de serviciu;

569
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 570

6. să urmărească respectarea măsurilor de pază contra incendiilor cuprinse

în planul special întocmit în acest sens;
7. să controleze în afara orelor de program modul cum sunt respectate
regulile de asigurare a documentelor secrete;
8. să legitimeze persoanele străine de unitate de poliţie care doresc să între
în sediu, să se informeze asupra scopului sosirii lor şi să ia măsurile corespunzătoare
stabilite în acest sens;
9. să înlocuiască ofiţerul de serviciu când acesta părăseşte încăperea de
serviciu.
Tot ofiţerului de serviciu i se subordonează conducătorii vehiculelor de
serviciu necesare pentru asigurarea nevoilor operative şi deplasărilor la evenimente,
acţiuni şi alte sarcini specifice. Aceştia au obligaţia să menţină în permanenţă starea
de funcţionare a autovehiculelor, aparaturii de emisie-recepţie şi nu au voie să
părăsească unitatea decât cu aprobarea ofiţerului de serviciu.
Atribuţiile ofiţerului de serviciu de la dispeceratul sectorului
(inspectoratului judeţean) de poliţie – S.U.A.U. – 112.
1. Atribuţii generale:
se subordonează nemijlocit adjunctului şefului de sector şi direct şefului
de sector (inspectorului şef judeţean);
colaborează cu agentul de poliţie, ajutor al ofiţerului de serviciu, cu
ceilalţi poliţişti şi personalul civil din cadrul sectorului (judeţului);
colaborează cu şefii secţiilor de poliţie (poliţiilor municipale şi
orăşeneşti) din sector (judeţ);
colaborează cu ofiţerii de serviciu şi ajutorii acestora de la secţiile de
poliţie din sector (judeţ);

570
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 571

zilnic centralizează dispunerea posturilor secţiilor de poliţie ale

sectorului (judeţului) pe care le monitorizează pe harta digitală;
înregistrează evenimentele primite de la cetăţeni prin telefon sau prin
sistemul 112, de la dispeceratul central;
dispecerizează evenimentele în funcţie de locaţie;
în cazul producerii unor evenimente grave direcţionează forţele necesare
pentru asigurarea ordinii şi liniştii publice;
în funcţie de evoluţia situaţiei operative poate dirija echipaje de
intervenţie de care dispune la nivel de sector (judeţ) către zone ce necesită o
suplimentare de forţe pe anumite segmente de timp;
raportează evenimentele potrivit dispoziţiilor şi ordinelor în vigoare;
coordonează grupele operative din cadrul secţiilor de poliţie ale
sectorului (judeţului);
completează documentele operative de la dispecerat.
2. Atribuţii pe linia primirii sesizărilor cetăţenilor:
primeşte toate sesizările telefonice venite direct de la cetăţeni sau prin
sistemul 112, de la dispeceratul central;
anunţă conducerea sectorului (judeţului) sau ofiţerul la comanda
sectorului (judeţului), despre evenimentele sesizate pe rază de competenţă a
sectorului;
informează şefii de secţii (similarii acestora), despre evenimentele
comise pe rază de competenţă;
anunţă conducerea sectorului (judeţului) sau a ofiţerul la comanda
sectorului, despre controalele ce urmează a fi executate de forurile superioare, după
ce, în prealabil, a verificat ordinul de serviciu.
571
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 572

3. Atribuţii pe linia raportării evenimentelor:

consultă permanent baza de date a calculatorului de la dispecerat, pentru
a recepţiona cu operativitate ordinele primite de la eşaloanele superioare, pe care le
vor prezenta de îndată şefului de sector (inspector şef) sau înlocuitorului la comandă;
evidenţa evenimentelor primite telefonic va fi ţinută într-un registru
special destinat acestui scop, în care se va consemna pe scurt conţinutul
evenimentului, data şi ora producerii, cine l-a sesizat, data şi ora raportării acestuia la
eşaloanele superioare, modul de soluţionare, precum şi alte menţiuni pe care şefii, în
raport de specificul activităţii, le consideră necesare, iar cele primite prin 112 se
arhivează în sistem;
evenimentele deosebite, datele şi informaţiile referitoare la acestea,
precum şi primele măsuri întreprinse, vor fi raportate de îndată ofiţerului aflat la
comandă şi telefonic şefului unităţii, iar în continuare, pe cale ierarhică, forurilor
superioare.
evenimentele sesizate telefonic vor fi verificate, şi după caz, se va lua
măsura dirijării cadrelor existente în teren, pentru a face verificările de rigoare.
4. Atribuţii pe linie de autotransporturi:
a). raportează comandantului sau înlocuitorului la comandă în scris
următoarele probleme pe linie de autotransporturi:
evenimente rutiere, accidente de circulaţie în care sunt implicate cadre de
poliţie cu auto personale sau de serviciu;
folosirea în alte scopuri a mijloacelor de transport ale subunităţilor;
orice alt aspect negativ cu privire la exploatarea parcului auto.
b). raportează de îndată şefului de sector (inspectorului şef) sau
înlocuitorului la comandă părăsirea autoturismelor de serviciu a zonei sectorului.

572
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 573

5. Atribuţii pe linie de comunicaţii.

cunoaşterea sistemului de operare al Sistemului Naţional pentru Apeluri
de Urgenţă – 112;
folosirea hărţii digitale Neuro Gis, şi a aplicaţiei GPS (Global Position
Sistem);
modul de folosire şi accesare al staţiei Motorola, din Sistemul 112;
să cunoască sistemul de codificare al sectorului modul de folosire al
staţiilor, cu celelalte structuri şi instituţii;
să cunoască telefoanele de la deranjamente, RENEL, LUXTEN
(iluminatul stradal), RADET, DISTRIGAZ, POMPIERI şi să ia legătura în caz de
nevoie.

Atribuţiile ajutorului ofiţerului de serviciu de la dispeceratul sectorului

(inspectoratului judeţean) de poliţie – S.U.A.U. – 112.
Cu câteva excepţii atribuţiile ajutorului de serviciu sunt similare cu cele ale
ofiţerului de serviciu.
se subordonează nemijlocit adjunctului şefului de sector, direct şefului
de sector (inspectorului şef judeţean) şi ofiţerului de serviciu pe dispecerat;
colaborează cu ofiţerul de serviciu pe sector (judeţ), ofiţerii şi agenţii de
poliţie, de la camerele de serviciu ale secţiilor, cu ceilalţi poliţişti şi personalul civil
din cadrul sectorului (judeţului);
colaborează cu şefii secţiilor de poliţie din sector (poliţii municipale sau
orăşeneşti);
înregistrează evenimentele primite de la cetăţeni prin telefon sau prin
sistemul 112, de la dispeceratul central.
573
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 574

dispecerizează evenimentele în funcţie de locaţie;

raportează evenimentele potrivit dispoziţiilor şi ordinelor în vigoare;
coordonează grupele operative din cadrul secţiilor de poliţie (poliţiilor
municipale şi orăşeneşti) ;
completează documentele operative de la camera ofiţerului de serviciu;
informează ofiţerul de serviciu pe sector (judeţ), despre evenimentele
sesizate;
răspunde la telefoanele de la dispeceratul sectorului (judeţului), primeşte
şi transmite notele telefonice şi mesajele primite;
înlocuieşte ofiţerul de serviciu, când acesta este plecat pentru executarea
unor activităţi sau sarcini primite de la şeful sectorului (inspectorul şef);
execută alte activităţi dispuse de ofiţerul de serviciu.
Celelalte atribuţii specifice sunt identice cu cele ale ofiţerului de serviciu.

3. RAPORTAREA EVENIMENTELOR.

Una din obligaţiile de bază ale ofiţerului de serviciu este de a cunoaşte

evenimentele, datele şi informaţiile produse pe teritoriul de competenţă, cele primite
de la unităţile teritoriale din subordine şi raportarea lor operativă şefului poliţiei şi
eşaloanelor superioare conform prevederilor referitoare la raportarea evenimentelor.
Măsurile privind raportarea evenimentelor ce se produc permit conducerii
unităţilor ierarhice de a interveni prompt pentru anihilarea unor greşeli sau a studia o
situaţie ori fenomen asigurând legătura între elementele de decizie şi cele de execuţie.
Pentru o apreciere corespunzătoare şi luarea unor măsuri oportune este
necesar ca raportarea evenimentelor să cuprindă date cât mai concrete, reale şi actuale
şi să fie transmise cu maximum de operativitate.
574
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 575

Evenimentele care fac obiectul raportării sunt următoarele:

1. Faptele produse pe rază de competenţă a unităţilor şi subunităţilor de
poliţie care prin natura lor:
constituie ameninţări la siguranţa naţională şi afectează capacitatea de
apărare a ţării;
dăunează sau pot dăuna relaţiilor diplomatice, politice, economice,
ştiinţifice, culturale sau de altă natură ale ţării noastre cu alte state, agenţii, firme sau
organizaţii din străinătate;
încalcă drepturile şi libertăţile cetăţenilor, partidelor sau formaţiunilor
politice, organizaţiilor profesionale sau de altă natură, legal constituite ;
generează conflicte sau stări de spirit negative în rândul sau între
colectivităţi;
tulbură grav liniştea şi ordinea publică;
constituie infracţiuni sau alte fapte antisociale cu consecinţe grave sau
deosebit de grave.
2. Fenomene provocate de dezordine care afectează un număr mare de
persoane şi/sau animale.
3. Fapte săvârşite de către personalul MAI care constituie infracţiuni sau
încălcări grave ale disciplinei, onoarei, demnităţii, au produs pagube materiale
importante ori au adus atingere capacităţii de luptă (operative).
4. Orice alte acte sau fapte ce prezintă interes operativ şi se apreciază util
a fi aduse de îndată la cunoştinţa eşaloanelor superioare.
Odată cu raportarea evenimentelor trebuie transmis în mod obligatoriu
următoarele:
data, ora, sursa şi modul cum au fost sesizaţi;

575
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 576

data (anul, luna, ziua, ora) şi locul unde s-a produs evenimentul;
denumirea completă (actuală şi nu prin iniţiale) a unităţilor economico-
sociale, organizaţiilor, agenţiilor, firmelor etc. precum şi a sectoarelor şi
compartimentelor din cadrul acestora implicate în eveniment;
natura evenimentului, cauza şi împrejurările în care s-a produs (metode
folosite de autori, cauzele şi condiţiile care au favorizat comiterea faptei);
numărul victimelor, pagubelor create, bunurilor avariate, sustrase, etc.;
principalele date despre potenţialii autori şi victime;
măsuri luate şi eventualele propuneri;
dacă evenimentul poate fi dat publicităţii;
dacă se impune interdicţia de a părăsi ţara.
În executarea obligaţiilor ce revin poliţiilor judeţene şi D.G.P.M.B. privind
raportarea evenimentelor de pe rază de competenţă şi realizării legăturii permanente
cu I.G.P.R. în cadrul acestora sunt organizate şi funcţionează dispecerate.
Dispeceratele se subordonează nemijlocit şefului inspectoratului de poliţie
judeţean sau D.G.P.M.B. execută ordinele şi dispoziţiile acestora, ale înlocuitorilor la
comandă şi a ofiţerilor de serviciu din unităţile respective.
Dispeceratele sunt încadrate cu poliţişti care au o pregătire profesională
corespunzătoare şi sunt dotaţi cu aparatură radio emisie recepţie, faxuri, telexuri,
calculatoare, telefoane, aparate de înregistrat şi imprimare etc.
Printre atribuţiile poliţiştilor din dispecerat este şi aceea de a asigura
primirea rapoartelor referitoare la evenimentele deosebit de grave şi grave petrecute
pe rază de competenţă a unităţilor şi formaţiunilor teritoriale, înregistrarea şi
prezentarea lor operativă conducerii, aceştia răspunzând de conţinutul radiogramelor
şi telexurilor transmise.

576
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 577

Evenimentele, informaţiile referitoare la acestea, precum şi primele măsuri

întreprinse vor fi raportate de unităţi, de îndată după sesizare şi efectuarea primelor
verificări pe cale ierarhică, după ce în prealabil au fost raportate telefonic.
Informaţiile pe primă sesizare cât şi cele obţinute ulterior vor fi comunicate
apoi succesiv, iar datele de sinteză vor fi raportate în scris la I.G.P.R. şi de aici la
Punctul de Comandă Operativ al MAI.
Datele şi informaţiile ce prezintă interes pentru unităţile SRI, MApN, SPP,
Ministerului Justiţiei, Direcţiei Generale a Penitenciarelor vor fi comunicate potrivit
deciziei Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Comandanţii (şefii) unităţilor teritoriale ale MAI vor informa cu regularitate
prefecţii, preşedinţii consiliilor locale şi primarii despre evenimentele produse pe rază
de competenţă, precum şi măsurile întreprinse în vederea soluţionării lor.

4. DOCUMENTELE, BUNURILE DE INVENTAR ŞI

MATERIALELE DIN ÎNCĂPEREA DESTINATĂ SERVICIULUI DE
PERMANENŢĂ.

Camera destinată serviciului de permanenţă este încăperea în care ofiţerul de

serviciu desfăşoară cea mai mare parte din activitate şi în care sunt folosite şi păstrate
documentele şi materialele necesare funcţionării serviciului de permanenţă.
Camera este dotată cu mobilierul necesar, mijloace tehnice, materiale
indispensabile cum ar fi: masă, scaune, canapea, dulap, calculator, telefoane, staţii de
radiocomunicaţii, telemobile, lanterne ş.a. De asemenea alături se găseşte o altă
încăpere echipată şi asigurată special pentru păstrarea armamentului şi muniţiei
aferente din dotare.

577
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 578

În spaţiile destinate primirii publicului se găseşte mobilier adecvat şi sunt

afişate imprimate model care să asigure buna documentare a populaţiei. De asemenea,
sunt afişate şi principalele dispoziţii legale pe care unităţile de poliţie sunt chemate să
le aplice.
Documentele care se găsesc în camera ofiţerului de serviciu sunt
următoarele:
 extras din regulamentul de ordine interioară al unităţii de poliţie;
 planul creşterii capacităţii operaţionale a unităţii de poliţie;
 plicuri cu indicative de mobilizare;
 planul de protecţie şi intervenţie în situaţii de protecţie civilă;
 plicul cu „Metodologia transmiterii mesajelor de înştiinţare, avertizare
şi alarmare despre situaţii de urgenţe civile”, „Tabel cu mesaj de înştiinţare de
urgenţe civile”;
 planul de evacuare în situaţii de urgenţă;
 programul zilnic al unităţii de poliţie;
 planul/extrasul din planul de apărare/intervenţie împotriva incendiilor;
 registrul de predare-primire a serviciului de zi;
 registrul de evenimente şi note telefonice în care sunt notate
evenimentele petrecute în teritoriul unităţii de poliţie, respectiv notele telefonice
primite de la eşalonul superior sau transmise de la eşaloanele inferioare;
 registrul dispozitivelor de ordine şi siguranţă publică, după terminarea
programului de lucru;
 adresele şi numerele de telefon ale cadrelor care lucrează în unitatea de
poliţie, a procurorului, medicului legist ş.a.;

578
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 579

 ghidul şi harta localităţii şi a judeţului, cartea abonaţilor telefonici din

localitate;
 condica de predare-primire a corespondenţei;
 codul penal, codul de procedură penală, culegere de acte normative care
reglementează munca de poliţie;
 carnete cu procese verbale pentru constatarea şi sancţionarea celor care
se fac vinovaţi de săvârşirea unor contravenţii;
 cătuşe;
 rechizite de scris;
 alte documente ordonate de şeful de unitate şi subunitate.
Cu ajutorul acestor documente şi materiale se asigură buna funcţionare a
serviciului de permanenţă şi se realizează continuitatea la program în munca de
poliţie.

5. CONTROLUL EXECUTĂRII SERVICIULUI DE PERMANENŢĂ.

Dreptul de control asupra activităţii personalului de serviciu îl au şeful

unităţii şi adjuncţii săi, alţi poliţişti delegaţi în acest sens, şefii sau adjuncţii unităţii
ierarhic superior, cadrele din colectivele de control ale I.G.P.R. sau din M.A.I.
Cu ocazia acestor controale pot fi urmărite mai multe probleme cum ar fi:
pregătirea profesională a poliţiştilor care asigură serviciul de permanenţă,
cunoaşterea actelor normative care reglementează munca de poliţie, ordinele şi
instrucţiunile ministrului administraţiei şi internelor şi ale conducerii I.G.P.R.
necesare şi utilizate în scopul îndeplinirii sarcinilor ce le revin în timpul serviciului;
respectarea legalităţii de către personalul de serviciu pe linia muncii de
arest şi transferare;
579
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 580

atitudinea faţă de cetăţean şi competenţa cu care li se dau îndrumările

necesare;
operativitatea şi conştiinciozitatea personalului de serviciu în rezolvarea
unor cazuri ce i-au fost semnalate cum ar fi: contravenţii, infracţiuni, accidente grave
de circulaţie, incendii, tulburări ale ordinii şi liniştii publice;
modul în care se înregistrează, dacă se raportează unităţilor superioare
evenimentele deosebite petrecute pe rază de competenţă a unităţilor de poliţie;
modul cum se execută primirea-predarea serviciului;
modul de păstrare şi folosire a documentelor existente la camera
ofiţerului de serviciu; se va urmări să nu se ţină şi întrebuinţa alte documente decât
cele ordonate;
atitudinea, corectitudinea, solicitudinea şi receptivitatea faţă de sesizările,
propunerile şi reclamaţiile cetăţenilor;
modul cum este executat controlul accesului în unitatea de poliţie,
problemă prioritară şi majoră în activitatea ofiţerului de serviciu;
modul de acţiune a personalului de serviciu în situaţia în care unitatea
este alertată;
o problemă căreia trebuie să i se acorde atenţia cuvenită cu ocazia
controlului este cea referitoare la ţinuta ofiţerului de serviciu.
Şi aceasta evidenţiază şi completează personalitatea scoţând în relief
însuşirile corespunzătoare. După ţinută se pot aprecia gustul estetic, simţul demnităţii
proprii, preţuirea acordată celor din jur, dragostea de profesie, spiritul de ordine,
hotărârea.
Rezultatul controalelor efectuate cu privire la modul de executare a
serviciului de către personalul numit în acest scop se consemnează în registrul unic de
580
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 581

control care va fi prezentat comenzii unităţii de îndată pentru a dispune măsuri de

remediere a neajunsurilor şi neregulilor constatate.
Nu trebuie uitat că prestigiul de care trebuie să se bucure poliţistul nu este
numai o problemă personală ci priveşte interesele întregii instituţii. Iată de ce ofiţerul
de serviciu care este cartea de vizită a unităţii de poliţie şi are raporturi directe şi
oficiale cu cetăţenii trebuie să aibă o ţinută ireproşabilă, normele de echipare creând şi
asigurând condiţii optime în acest sens.
Controlul asupra modului de executare a serviciului de permanenţă, pentru a
fi eficient trebuie să fie urmat de măsuri concrete de îmbunătăţire a activităţii în acest
domeniu în scopul prevenirii în viitor a unor deficienţe manifestate.
Din prezentarea activităţilor pe care le desfăşoară personalul de serviciu,
rezultă importanţa organizării acestui serviciu în cadrul unităţilor de poliţie.
Considerăm însă că cele prezentate sunt numai un minimum de sarcini ale
personalului de serviciu. Ele sunt îndatoriri cadru care se completează cu multe alte
îndatoriri profesionale, ce se aduc la îndeplinire de către ofiţerul de serviciu în raport
de situaţiile concrete pe care are obligaţia să le rezolve.

581
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 582

582
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 583

Tema 18
ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA POLIŢIEI DE
PROXIMITATE

Probleme:
1. Definirea conceptului de Poliţie de proximitate. Necesitatea
implementării conceptului.
2. Obiectivele Poliţiei de proximitate. Tehnici manageriale.
3. Fişa postului şi ghidul poliţistului de proximitate.
4. Atribuţiile Poliţiei de proximitate şi ale ofiţerului coordonator pe
această linie.
5. Evaluarea poliţiştilor de proximitate.
6. Categorii de evidenţe.

1. DEFINIREA CONCEPTULUI DE POLIŢIE DE PROXIMITATE.

NECESITATEA IMPLEMENTĂRII ACESTUIA.

Creşterea şi diversificarea formelor de manifestare a criminalităţii

demonstrează necesitatea unei noi abordări conceptuale a locului şi rolului poliţiei în
comunitate. Tendinţele actuale ale criminalităţii, crima organizată, recrudescenţa
violenţei la nivel individual, incidenţa crescută a faptelor antisociale în rândul
minorilor, la nivel intrafamilial şi de grup, amploarea faptelor penale de natură
economică şi a celor care determină accentuarea sentimentului de insecuritate

583
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 584

personală, impun o orientare flexibilă a strategiilor de acţiune necesare activităţii

poliţiei către schimbările din societate, care influenţează la rândul lor criminalitatea.
În spaţiul public, poliţia răspunde de siguranţa cetăţenilor, a comunităţii. Ea
trebuie să reacţioneze când această siguranţă este ameninţată. Experienţa practică a
impus, însă următoarea realitate: este mai bine, mai uşor să previi activităţile
antiinfracţionale, decât să repari ulterior daunele provocate de acestea.
Concept relativ nou pentru România, Poliţia de proximitate a fost
implementată deja în mai multe state europene, din necesitatea de a - i apropia pe
oamenii legii de comunitate, de a-i face vizibili, după ce tehnica şi motorizarea i-au
îndepărtat de străzi. Rolul acestor poliţişti constă în prevenirea dificultăţilor, pornind
de la o bună cunoaştere a zonei, a particularităţilor culturale ale comunităţii şi
totodată, evaluarea permanentă a riscurilor care pot ameninţa societatea civilă.
În România, cerinţa vizibilităţii era îndeplinită prin existenţa sectoriştilor,
însă percepţia publică a poliţiei ca forţă represivă, inflexibilă, a impus o nouă
abordare a rolului instituţiei noastre în cadrul comunităţii. Vizibilitatea publică este
necesară, dar nu şi suficientă. De aceea apropierea de comunitate reprezintă calea
prin care se obţine atingerea scopurilor comune ale poliţiei - ca instituţie care
deserveşte interesul public oferind servicii de securitate, şi comunitatea pe care o
apără.
Apropierea înseamnă cunoaştere reciprocă, înţelegere şi asumare a
rolului fiecăruia dintre parteneri, presupune comunicare în vederea atingerii
intereselor comune.
Prin Poliţie de proximitate se înţelege poliţia de anturare, apropiere şi de
legătură cu cetăţenii, în scopul promovării active a ordinii şi stabilităţii. Altfel spus,
Poliţia de proximitate se constituie ca un serviciu public în folosul societăţii care,

584
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 585

prin amplasarea teritorială şi competenţă materială, are în vedere cu prioritate

cunoaşterea intereselor şi aşteptărilor legitime ale colectivităţilor locale şi cetăţenilor.
Rolul Poliţiei de proximitate este de a asigura liniştea publică în viaţa
cotidiană şi de a răspunde acţiunilor ilegale îndreptate împotriva cetăţenilor.
Astfel, ea trebuie să prevină şi să înlăture delincvenţa juvenilă, să reprime
orice act ilegal, să contribuie la căutarea soluţiilor durabile pentru asigurarea
securităţii cetăţenilor şi bunurilor acestora.
Prin organizarea sa, modurile de acţiune adoptate în contextul situaţiei
operative, Poliţia de proximitate vine în întâmpinarea preocupărilor populaţiei în
materie de securitate, în semn de respect, încredere şi stimă reciprocă. Ea îşi fondează
acţiunile pe o cunoaştere aprofundată a populaţiei şi teritoriului. Căutarea soluţiilor
problemelor de siguranţă din viaţa cotidiană, precum şi punerea în practică a
măsurilor sau sancţiunilor de natură să combată sentimentul de nesiguranţă se face în
cadrul unui parteneriat. Acesta face legătură strânsă între poliţie, alte servicii publice
ale statului, ale colectivităţilor locale, asociaţiile şi reprezentanţii diferitelor categorii
sociale sau profesionale, organizaţii neguvernamentale etc. Parteneriatul este un
obiectiv prioritar care asigură credibilitate conceptului de Poliţie de proximitate.
Implementarea conceptului Poliţiei de proximitate este necesară întrucât
aceasta îşi propune fixarea următoarelor obiective de prevenire:
- diminuarea fricii în rândul populaţiei prin încurajarea gândirii şi acţiunilor
preventive;
- favorizarea creşterii responsabilităţii cetăţenilor astfel încât ei să se simtă
stăpâni pe viaţa şi proprietatea lor;
- să arate populaţiei că securitatea contribuie la creşterea calităţii vieţii;

585
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 586

- sfătuirea obiectivă şi gratuită a cetăţenilor în domeniul securităţii (protecţia

bunurilor);
- favorizarea colaborării dintre populaţie şi poliţie, încurajarea cetăţenilor să
informeze poliţia în mod responsabil atunci când cunosc o faptă antisocială;
- învăţarea populaţiei să evalueze corect criminalitatea pentru a scădea rata
criminalităţii şi frica pe care aceasta o inspiră;
- protejarea populaţiei numai prin măsurile poliţieneşti nu este suficientă
pentru a reduce criminalitatea. Siguranţa populaţiei depinde într-o mare măsură de
comportamentul ansamblului de persoane.
Pentru a răspunde rapid aşteptărilor populaţiei, Poliţia de proximitate trebuie
să dezvolte competenţe polivalente, care să contribuie la îmbunătăţirea percepţiei
profesiei de poliţist.
Proximitatea se realizează prin crearea unui parteneriat între poliţie, pe de o
parte, şi cetăţeni, unităţi şcolare, biserica, medii de afaceri, organizaţii
neguvernamentale, autorităţi publice locale, pe de altă parte, în scopul rezolvării
problemelor cu impact direct asupra vieţii sociale şi creării unui climat de siguranţă
civică.

2. OBIECTIVELE POLIŢIEI DE PROXIMITATE. TEHNICI

MANAGERIALE.

2.1. OBIECTIVELE POLIŢIEI DE PROXIMITATE

Într-o societate aflată în permanentă schimbare, este necesar ca Poliţia de

proximitate să răspundă exigentelor acesteia, sens în care are în vedere următoarele
obiective :

586
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 587

A. Substituirea unei logici de intervenţie cu o logică a cunoaşterii şi a

prezenţei
Această logică se va traduce prin cunoaşterea caracteristicilor socio-
economice şi umane ale teritoriului şi a diferitelor tipuri de populaţie care locuieşte
acolo. Ea face obiectul unei actualizări permanente de către responsabilul sectorului
poliţiei de proximitate prin organizarea de contacte cu partenerii, vizite în teren,
reuniuni de cartier. Cunoaşterea mediilor cu probleme şi prezenţa regulată şi continuă
pe drumurile publice, în special la orele la care riscurile de agresiune sunt cele mai
manifeste, are o funcţie multiplă deoarece permite poliţiştilor să întreţină contactul
permanent cu populaţia, condiţie a unei bune cunoaşteri reciproce şi sursa de
încredere mutuală.
B. Acţiunea poliţieneasca să fie ordonata în jurul unor teritorii bine
identificate
Într-o secţie de poliţie, Poliţia de proximitate este organizată conform
principiului sectorizării, care permite o prezenţă vizibilă şi cunoscută de către
locuitori.
Acest fapt va face ca orice activitate poliţieneasca să fie mult mai bine
organizată, structurată, permiţând acoperirea teritoriului şi implicit un mai bun contact
cu populaţia.
În prezent, ca entităţi teritoriale există sectorul / zona (entitate teritorială
unde se pregăteşte, se ordonă şi se evaluează misiunea de poliţie de proximitate, fiind
nivelul de organizare a dispozitivului de poliţie de proximitate) şi cartierul (loc de
bază al desfăşurării acţiunilor poliţiei de proximitate )
C. Contactul permanent cu populaţia
Acest contact se aplica în funcţie de următoarele 3 modalităţi:

587
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 588

O implicare puternică în viata oraşului – poliţiştii participă în mod

obişnuit la marile manifestaţii colective ale oraşului pentru a asigura buna desfăşurare
a acestora şi menţinerea ordinii, întreţin relaţii cu aleşii, factori locali sau responsabili
cu serviciile publice sau asociative.
Un parteneriat activ şi constructiv în materie de siguranţă al cărui
cadru este un contract local de siguranţă. Acesta constituie bază fără de care poliţia
de proximitate nu ar putea să se dezvolte în bune condiţii. Toţi poliţiştii de
proximitate, oricare ar fi gradul lor profesional sau subordonarea ierarhică, sunt
implicaţi într-un fel sau altul în aceasta acţiune partenerială.
O relaţie cu publicul bazată pe audienţă şi dialog – presupune
profesionalizarea poliţiştilor astfel încât dialogul purtat cu cetăţeanul să fie cât mai
productiv.
D. Impunerea responsabilităţii la toate nivelurile, tuturor participanţilor
în teren
Aceasta responsabilitate are următoarele caracteristici:
a) Responsabili bine stabiliţi pentru fiecare arie de acţiune - fiecărui
sector sau cartier îi corespunde un anumit poliţist, şeful unei echipe competente în
teritoriul respectiv. Identificarea presupune ca aceste desemnări să fie făcute cu luarea
la cunoştinţă a partenerilor (prin scrisoare, întâlnire cu responsabilul din momentul
numirii lui), ca şi informarea publicului prin toate mijloacele posibile (prin afişarea
unei organigrame în incinta biroului de poliţie sau în orice alt loc).
b) Obiective de acţiune bine stabilite - poliţistul de proximitate trebuie să
acţioneze în funcţie de obiectivele stabilite pentru a găsi răspunsuri durabile şi
eficiente la problemele de siguranţă din teritoriul de care se ocupa. Aceste obiective

588
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 589

sunt stabilite pentru echipa ce se ocupa de un teritoriu, dar şi pentru fiecare dintre cei
care intervin în problemele acestui teritoriu, oricare ar fi nivelul lor ierarhic.
c) Implicarea personală eficientă a fiecărui funcţionar - fiecare dintre
persoanele care intervin trebuie să se simtă responsabilă, atât în privinţa cetăţenilor,
cât şi în privinţa echipei din care face parte, a acţiunii pe care trebuie să o dirijeze
pentru a atinge obiectivele fixate şi pentru a răspunde aşteptărilor populaţiei.
d) Autonomie de acţiune - aceasta autonomie nu înseamnă ca fiecare
acţionează după bunul plac. Respectând cadrul ierarhic, principiile deontologice şi
obiectivele stabilite, fiecare participant dispune de un grad de autonomie suficient
pentru a căuta căile şi mijloacele cele mai potrivite pentru îndeplinirea obiectivelor
urmărite.
E. Asigurarea unui serviciu de calitate
Termenul de ―serviciu‖ trebuie înţeles ca:
Serviciu public - care se poate concretiza prin modalităţi de depunere a
plângerilor mai bine adaptate (ca program, locuri, posibilitatea de a face o plângere la
domiciliu în cazul persoanelor care nu se pot deplasa din motive bine întemeiate, cum
ar fi paznicii), sau printr-o mai bună relaţie cu activitatea judiciară (poliţia de
proximitate trebuie să asigure fiecare victimă a unei infracţiuni de începerea
procedurii judiciare).
Serviciu în folosul comunităţii - constă în găsirea unor soluţii mai bune
pentru primirea cetăţenilor, o atenţie mai mare acordată victimelor şi asistenţa lor
atunci când ele fac parte dintr-o categorie mai vulnerabilă (plângerea la domiciliu care
este făcută în beneficiul unor anumite categorii de persoane, cum ar fi bătrânii sau
persoanele cu mobilitate redusă).

589
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 590

F. Lucrul în echipă - sunt alcătuite echipe pentru fiecare zonă, cartier.

Totalitatea echipelor va forma o entitate mai mare - echipa de sector. Echipele se afla
sub comanda unui responsabil bine stabilit, însărcinat să le dirijeze şi să supravegheze
modul în care acestea conlucrează.
Lucrul în echipă şi constituirea unui serviciu organizat pe bază acestui
model nu exclud exercitarea funcţiilor specifice, proprii funcţionarii birourilor de
poliţiei.

2.2. COMUNICAREA EXTERNĂ ŞI INTERNĂ

a) Comunicarea externă - vizează mediatizarea, aducerea la cunoştinţa

publicului, prin intermediul diverselor mijloace de comunicare, a activităţii poliţiei.
Aceasta comunicare, realizându-se în ambele sensuri, are rolul de verificare şi
completare a informaţiilor dintre parteneri ( de exemplu: presa poate fi considerată un
partener de la care primim şi căruia îi dăm informaţii în folosul tuturor).
b) Comunicarea internă - vizează cunoaşterea corectă şi actualizată a
informaţiilor din sfera de activitate a poliţiştilor de proximitate, fiind un mijloc
determinant de a-l mobiliza în acţiuni punctuale. De asemenea, comunicarea internă
se referă şi la comunicarea cu celelalte compartimente ale poliţiei în scopul
cunoaşterii în întregime a situaţiei operative din zona de responsabilitate.
Poliţia de proximitate este o filosofie a organizaţiei poliţieneşti, ce trasează
practici de succes din trecut şi prezent, menţinându-se în acelaşi timp o imagine
pentru viitor şi o proiectare interdisciplinară prin „împrumutarea‖ conceptuală de la o
varietate de discipline pentru a produce cele mai „creative‖, eficiente şi efective
abordări, pentru a căuta cele mai bune relaţii şi parteneriate cu diverse persoane şi
grupuri, în scopul controlului criminalităţii şi îmbunătăţirii calităţii vieţii.
590
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 591

2.3. TEHNICI MANAGERIALE

În scopul implementării conceptului Poliţiei de proximitate este necesar să

se utilizeze tehnici manageriale adecvate, putându-se enumera :
a) realizarea conceptului de prevenire să se facă ţinând cont de harta
criminalităţii zonale;
b) rezolvarea problemelor curente ale unităţii de poliţie să aibă la bază
filosofia poliţiei de proximitate;
c) realizarea şi „orchestrarea‖ unor programe de parteneriat cu o proiecţie
largă în timp, la care să participe cât mai multe persoane din rândul societăţii civile;
d) participarea la acţiunile de prevenire în parteneriat, planificat, a tuturor
poliţiştilor din unitate;
e) desfăşurarea unei campanii de presă susţinute, care să aibă ca scop ideea
de parteneriat.

3. FIŞA POSTULUI ŞI GHIDUL POLIŢISTULUI DE

PROXIMITATE

Poliţistul de proximitate îşi dedică activitatea consilierii şi informării

cetăţenilor cu privire la prevederile unor acte normative, la modalităţile prin care
aceştia pot evita să devină victimele unor infracţiuni, sau autori ai unor fapte penale,
având în acelaşi timp şi abilităţi de cercetarea, documentarea şi rezolvarea unor fapte
penale.
Poliţistul de proximitate este generalistul securităţii în sectorul sau de
activitate şi acoperă toate câmpurile de prevenire.
591
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 592

In funcţie de necesităţi şi situaţie, el asigură, printre altele:

- prezenţa vizibilă şi liniştitoare;
- informează şi înştiinţează populaţia;
- caută soluţiile practice şi durabile la problemele locale de siguranţă a
cetăţeanului, în legătură cu alte parteneriate, etc.
În executarea atribuţiilor de serviciu, poliţistul de proximitate întreţine
permanent relaţii de colaborare sau cooperare, după cum urmează:
cu poliţiştii din formaţiunile operative din cadrul subunităţii;
cu consiliile de conducere locale ale Corpului Naţional al Poliţiştilor;
cu factorii responsabili din cadrul unităţilor de învăţământ, conducerile
societăţilor comerciale, reprezentanţii asociaţiilor neguvernamentale, preşedinţii sau
administratorii asociaţiilor de proprietari, conducătorii altor instituţii ale statului;
Activitatea zilnică a poliţistului de proximitate începe cu punerea să la
curent în legătură cu evenimentele care au avut loc pe rază de competenţă a
sectorului sau de activitate cât şi a unităţii sau subunităţii din care face parte. (Toate
evenimentele de natură penală vor fi consemnate de către poliţistul de proximitate pe
„tabla situaţiei operative din ultimele 24 de ore de pe rază de competenta a secţiei‖
pentru a fi luate la cunoştinţa cât mai uşor şi de către ceilalţi lucrători).
De aceea, el ia legătura cu toţi ceilalţi lucrători din cadrul secţiei de poliţie (
în primul rând cu ofiţerul de serviciu), interesându-se şi de alte fapte sau evenimente,
chiar dacă nu s-au întâmplat în zona sa de responsabilitate, de care este necesar să ştie
pentru a face conexiuni şi a-i fi mai uşor astfel să ia măsuri de contracarare într-un
efort colectiv al compartimentului sau secţiei. Pe bază acestor informaţii se vor
întocmi planuri de acţiune care vor fi puse în practică imediat. Avantajul este acela că

592
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 593

se asigură o mobilitate de acţiune şi o corelare între momentul acţiunii şi situaţia

operativă din teren.
Planul de muncă individual constituie următoarea activitate pe ordinea de
lucru. De obicei în primele două ore de activitate sunt soluţionate cererile, sesizările
sau reclamaţiile cetăţenilor din zona de competenţă, după care, activitatea poliţistului
se orientează spre muncă în teren unde îndeplineşte o serie de activităţi de serviciu
cum ar fi:
Cunoaşterea locuitorilor din sector (dar fără a face recensământul
acestora);
Culegerea de informaţii pertinente, de la surse ocazionale, pentru
identificarea autorilor de infracţiuni sau a altor fapte care sunt în contradicţie cu
normele de convieţuire în societate (activitatea de culegere a informaţiilor este bazată
pe „surse ocazionale‖- nu este una calificată);
Identificarea copiilor străzii, a cerşetorilor minori, ştergătorilor de
parbrize, luând măsuri de redare a acestora către familii , sau de internare în centre
de ocrotire.
Aflarea numele persoanelor dispărute pe care ulterior îl transmite şefilor
de zonă, culegând totodată date şi informaţii despre acestea;
Identificarea grupurile de mici delincvenţi luând măsuri de sancţionare a
părinţilor lor pentru lipsa de supraveghere ;
Se deplasează la grădiniţele, şcolile, liceele de pe rază de competenţă
luând legătura cu directorii acestora şi cu comitetele de părinţi. Împreună cu profesorii
participă la acţiuni privind conduita şi comportamentul în şcoli, este ascultat de elevi
şi părinţi. De asemenea, întră în contact cu directorii altor unităţi publice.

593
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 594

Identifică şi ia legătura cu persoanele în vârstă, victime ale unor

infracţiuni;
Poartă un dialog cu cetăţenii în scopul prevenirii infracţiunilor;
Se informează cu privire la respectarea reglementarilor legale privind
comerţul, atenţionând pe cei în cauza asupra prevederilor legii.
Periodic sau ori de cate ori este nevoie, în bază unui plan de acţiune
întocmit de către şeful de Birou Ordine Publică, participă împreună cu alte forţe la
combaterea anumitor fapte de natură contravenţională/infracţională (combaterea
cerşetoriei, vagabondajului, tulburarea ordinii şi liniştii publice). Sfătuieşte
comercianţii să-şi supravegheze magazinele personal, să le înzestreze cu sisteme de
pază sau să apeleze la serviciile unei firme specializate, prevenind astfel eventuale
furturi sau efracţii (atribuţii pe această linie au lucrătorii compartimentului Sisteme de
securitate).
Nu putem vorbi despre un sfârşit de program al poliţistului de proximitate
deoarece el este în permanent contact cu populaţia, cu cetăţenii, iar prin prisma
formării sale profesionale, va desfăşura activităţi specifice muncii chiar şi în afara
orelor de program.
Totuşi, putem menţiona faptul că la sfârşitul programului „oficial‖ de lucru,
acesta ia legătura cu şeful de birou sau ofiţerul care-l coordonează activitatea
comunicându-i activităţile desfăşurate, rezultatele obţinute şi propunerile pe care le
are .

3.1. GHIDUL POLIŢISTULUI DE PROXIMITATE

594
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 595

Ghidul poliţistului de proximitate se referă la selectarea, încadrarea şi

competentele poliţiştilor de proximitate.
Selectarea şi încadrarea poliţiştilor de proximitate
În conformitate cu Dispoziţia I.G.P.R. nr. 48 / 01.06.2007, încadrarea
posturilor de poliţişti de proximitate se va face prin recrutarea din sursă internă, prin
concurs sau examen. Comisia de examinare va fi formată din ofiţeri specialişti din
cadrul Serviciului Management Resurse Umane împreună cu ofiţerii instructori din
cadrul Serviciului Poliţei de Ordine Publică şi Sectoarelor 1-6 Poliţie după caz.
Poliţiştii care urmează să îşi desfăşoare activitatea în cadrul acestui
compartiment vor fi selecţionaţi pe bază de voluntariat, din rândul celor cu pregătire
juridică şi de specialitate, experienţă în relaţiile cu cetăţenii şi care pot realiza o
comunicare eficientă cu aceştia.
Pentru identificarea abilităţilor de comunicare poliţiştii de proximitate vor fi
testaţi psihologic la Centrul de testări al M.A.I.
După selecţionare poliţiştii de proximitate vor urma un curs de formare în
domeniul analizei tranzacţionale şi în domeniul comunicării, cu ofiţerii formatori de la
sectoare şi alte cadre specializate din cadrul Serviciului Analiză şi Prevenirea
Criminalităţii (psihologi, sociologi).
Numărul poliţiştilor de proximitate se va stabili în funcţie de situaţia
operativă, suprafaţa teritoriului şi numărul de locuitori (1 poliţist până la 15.000
locuitori).
Pentru a fi cunoscuţi de către cetăţeni, agenţii de proximitate îşi vor edita
cărţi de vizită tip şi vor participa la acţiunile de popularizare a concepţiei, ocazie cu
care vor face cunoscut comunităţii numărul de telefon şi modul în care pot fi
contactaţi.

595
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 596

Criterii privind selectarea poliţiştilor de proximitate :

- să dispună de un nivel ridicat de pregătire de specialitate, juridică şi de
cultura generală;
- să cunoască o limbă de circulaţie internaţională, precum şi limbile,
tradiţiile şi obiceiurile etniilor care formează populaţia în zona de responsabilitate;
- să dispună de capacitatea de a purta discuţii libere pe anumite probleme de
interes;
- să se bucure de aprecieri pozitive şi respect din partea colegilor şi
cetăţenilor;
- să prezinte interes pentru problemele sociale ale cetăţenilor şi
disponibilitatea de a le rezolva;
- să manifeste disponibilitatea în a se informa şi a coopera în acest sens cu
agenţii de poliţie şi cu ofiţerii din celelalte formaţiuni ale poliţiei , precum şi cu
jandarmii, poliţia comunitară, autorităţile administrative, O.N.G.- urile, etc.
- în zonele unde populaţia etnică este majoritară, poliţiştii de proximitate vor
fi selectaţi prioritar din rândul celor care aparţin acesteia.

4. ATRIBUŢIILE POLIŢIŞTILOR DIN CADRUL

COMPARTIMENTULUI POLIŢIEI DE PROXIMITATE

4.1. ATRIBUŢIILE AGENŢILOR - POLIŢIŞTI DE PROXIMITATE

Agenţii din cadrul Compartimentului Poliţiei de Proximitate sunt

subordonaţi şefului de secţie şi au în principal următoarele atribuţii :

596
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 597

a) realizează cunoaşterea populaţiei, sub aspectul structurii, obiceiurilor şi

tradiţiilor cu caracter local, domiciliului şi reşedinţei, precum şi a teritoriului din
punct de vedere al locurilor şi mediilor favorabile comiterii de infracţiuni;
b) este prezent în fiecare zi minim 6 ore, pe jos, în cartier pentru a
relaţiona cu cetăţenii;
c) stabileşte contacte permanente cu administratorii asociaţiilor de
proprietari, factorii responsabili din cadrul unităţilor de învăţământ, societăţilor
comerciale, organizaţiilor neguvernamentale, administraţiei publice locale pentru
identificarea factorilor de risc privind ordinea publică şi siguranţa cetăţeanului şi
stabilirea măsurilor comune de prevenire şi combatere a faptelor antisociale;
d) participă la şedinţele asociaţiilor de proprietari şi la alte evenimente din
sectorul de responsabilitate;
e) identifică şi consiliază cetăţenii care fac parte din categoriile cu grad înalt
de risc din punct de vedere al victimizării;
f) mediază şi rezolvă amiabil conflictele interumane;
g) iniţiază şi/sau participă la aplicarea unor proiecte sau programe practice,
care au ca obiect de activitate îmbunătăţirea siguranţei publice şi personale;
h) receptează problemele populaţiei şi împreună cu instituţiile abilitate
stabilesc măsuri pentru rezolvarea acestora;
i) atrage şi mobilizează cetăţenii în derularea unor programe de prevenire a
criminalităţii în sectorul de responsabilitate, pe bază de voluntariat;
j) colaborează cu mass-media pentru promovarea şi dezvoltarea apropierii
de cetăţeni;
k) rezolvă reclamaţiile şi sesizările cetăţenilor din zona să de competenţă,
care necesită medierea, referitoare la stări conflictuale, tulburarea liniştii publice în

597
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 598

unităţile de învăţământ, asociaţii de locatari, societăţi comerciale, fapte antisociale ale

căror victime sunt persoane cu probleme sociale (minori, bătrâni, persoane cu
handicap sau afecţiuni neuropsihice, etc.);
l) culege date şi informaţii utile muncii de poliţie de la surse ocazionale cu
ocazia exercitării atribuţiilor de serviciu în mijlocul cetăţenilor, pe care le transmite
structurilor competente;
m) efectuează acte de constatare şi, după caz, de sancţionare în cazul
infracţiunilor şi contravenţiilor flagrante;
n) colaborează cu poliţiştii din formaţiunile operative pentru ţinerea sub
control a criminalităţii din sectorul de activitate;
o) la începerea şi terminarea programului de lucru prezintă şefului de secţie
sau adjunctului acestuia, evoluţia situaţiei operative din sectorul de responsabilitate,
datele şi informaţiile de interes obţinute, stabilind împreună, activităţile ce urmează a
fi desfăşurate pentru prevenirea şi combaterea faptelor antisociale în vederea
îmbunătăţirii sentimentului de siguranţă în rândul cetăţenilor.
p). instrumentează cauze penale cu autori cunoscuţi, în cazul infracţiunilor
pentru care începerea urmăririi penale necesită plângerea prealabilă a persoanei
vătămate.
Pe timpul executării atribuţiilor curente de serviciu (activităţi preventiv-
educative în unităţile de învăţământ, consilierea cetăţenilor, activităţi preventive sau
de altă natură, desfăşurate în cadrul asociaţiilor de proprietari, medierea conflictelor,
etc.) poliţiştii de proximitate vor acţiona în uniforma de serviciu, având asupra lor
armamentul şi celelalte mijloace de intervenţie (baston de cauciuc, cătuşe, spray
lacrimogen, etc.).

598
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 599

Pe timpul desfăşurării unor activităţi ca: participarea în cadrul unor emisiuni

radio - tv la simpozioane, mese rotunde, întâlniri cu parteneri în cadrul proiectelor
aflate în derulare, precum şi alte activităţi cu caracter asemănător, poliţiştii de
proximitate vor purta uniforma de reprezentare, fără armament şi mijloacele de
intervenţie.
Zilnic, în funcţie de situaţia operativă înregistrată, fiecare şef de secţie
organizează activitatea poliţiştilor de proximitate în schimburi sau pe intervale orare
pentru soluţionarea optimă a problematicii existentă la nivelul comunităţii.
Activitatea poliţiştilor de proximitate este coordonata de către un ofiţer de
ordine publică la nivelul poliţiilor municipale şi orăşeneşti.
În municipiul Bucureşti, se desemnează câte un ofiţer la nivelul fiecărui
sector care va coordona şi monitoriza activitatea poliţiştilor de proximitate şi a
celorlalte efective de ordine publică.
La nivelul Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti şi
Inspectoratelor de poliţie judeţene activitatea este coordonată de un ofiţer din cadrul
Serviciului Poliţiei de Ordine Publică, care, de regulă, răspunde şi de activităţile
desfăşurate în mediul urban, pe această linie, după caz.
Pentru monitorizarea, coordonarea şi controlul activităţii poliţiei de
proximitate din teritoriu, la nivelul Direcţiei Poliţiei de Ordine Publică din
Inspectoratul General al Poliţiei se înfiinţează o funcţie de ofiţer.

4.2. ATRIBUŢIILE OFIŢERULUI COORDONATOR POLIŢIE DE

PROXIMITATE

A) la nivelul municipiilor, oraşelor şi sectoarelor de poliţie din Capitală:

599
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 600

în bază analizei situaţiei operative, periodic întocmeşte planuri de

acţiune pentru prevenirea şi combaterea anumitor genuri de fapte care înregistrează o
dinamică ascendenta semnificativa;
culege informaţii utile muncii de poliţie;
săptămânal, analizează activitatea poliţiştilor de proximitate şi înaintează
şefului subunităţii raport cu propuneri pentru eficientizarea muncii;
zilnic, întocmeşte o notă cu evoluţia situaţiei operative şi alte evenimente
de interes local aflate în desfăşurare, care va fi prezentată poliţiştilor din patrulele
operative, la intrarea în serviciu;
participă singur, sau după caz, împreună cu şeful subunităţii la şedinţele
consiliilor locale, în care prezintă informări cu activităţile desfăşurate de poliţiştii de
proximitate şi problemele ce necesită a fi rezolvate în comun;
realizează cooperarea şi informarea reciproca cu şefii formaţiunilor
operative
asigura cooperarea pe aceasta linie cu alte structuri guvernamentale şi ale
societăţii civile cu atribuţii în domeniu, pentru identificarea problemelor ce afectează
interesele cetăţenilor şi stabilirea modalităţilor de soluţionare în comun.
B) la nivelul Serviciilor de Ordine Publică din Direcţia Generală de
Poliţie a Municipiului Bucureşti şi Inspectoratele de poliţie judeţene:
- întocmeşte programe de acţiune pentru prevenirea şi combaterea
infracţiunilor ce au cunoscut o anumită amploare pe raza unor localităţi sau zone;
- coordonează activitatea pe aceasta linie la birourile de ordine publică şi
asigura pregătirea specifică a şefilor de birou;
- întocmeşte tematica de prelucrat la întâlnirile organizate în unităţile de
învăţământ;

600
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 601

- asigură cooperarea poliţiştilor de proximitate cu serviciile descentralizate

de la nivel judeţean ale autorităţilor administraţiei centrale, pentru rezolvarea
problemelor de interes cetăţenesc;
- analizează recomandările Autorităţii Teritoriale de Ordine Publică şi ia
măsuri pentru realizarea lor la nivelul fiecărei localităţi;
- periodic, efectuează analize şi informări în domeniul de care răspunde şi le
prezintă conducerii Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti
(Inspectoratului de poliţie judeţean) cu propunerile considerate a fi oportune;
- informează trimestrial şi ori de cate ori este nevoie Autoritatea Teritoriala
de Ordine Publică, în legătură cu eficienţa măsurilor întreprinse pentru asigurarea
siguranţei publice şi asupra stadiului îndeplinirii recomandărilor acesteia;
- participă la analiza activităţii poliţiştilor de proximitate, la nivelul fiecărei
unităţi de poliţie, informând şeful serviciului ordine publică cu rezultatele obţinute,
problemele sesizate şi propunerile avansate în acest domeniu;
- culege în mod direct şi personal informaţii utile muncii de poliţie ;
- menţine o legătură strânsă cu mass-media în vederea popularizării acestui
sistem şi influenţării în sens pozitiv a opiniei publice;
- realizează cooperarea şi informarea reciprocă cu şefii serviciilor şi
birourilor operative de la nivelul Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului
Bucureşti (inspectoratelor judeţene de poliţie)
C) la nivelul Direcţiei Poliţiei de Ordine Publică din Inspectoratul
General al Poliţiei:
- întocmeşte strategii de acţiune pe aceasta linie la nivel naţional şi le supune
spre aprobare factorilor decizionali :

601
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 602

- cooperează permanent cu instituţiile statului şi organizaţiile

neguvernamentale pentru identificarea cauzelor şi condiţiilor generatoare ale
fenomenului antisocial şi stabilirea modalităţilor comune de acţiune şi măsurilor
necesare pentru combaterea acestuia;
- se documentează permanent asupra modului de implementare şi fiabilităţii
acestui concept pe plan internaţional şi formulează propuneri de perfecţionare a
activităţii poliţiştilor care acţionează în acest domeniu;
- iniţiază şi organizează împreună cu asociaţii civice, simpozioane, colocvii,
schimburi de experienţă cu participarea unor specialişti din ţară şi străinătate, în
vederea identificării de noi metode şi mijloace de acţiune pentru prevenirea şi
contracararea fenomenului antisocial;
- monitorizează şi controlează modul de acţiune şi rezultatele obţinute de
poliţiştii de proximitate din teritoriu;
- periodic, efectuează analize şi informări pe care le prezintă conducerii
Inspectoratului General al Poliţiei, cu concluziile considerate a fi oportune;
- permanent ţine legătura cu mass-media pentru popularizarea conceptului,
crearea unui curent de opinie favorabil şi atragerea factorilor implicaţi în aceasta
activitate;
- cooperează cu celelalte direcţii din Inspectoratul General al Poliţiei
Române, informându-le despre problemele şi preocupările majore ale colectivităţii, în
vederea stabilirii unor strategii pentru dezvoltarea lor şi receptează de la acestea
necesităţile direcţionării cu prioritate a activităţii poliţiştilor de proximitate.

5. EVALUAREA POLIŢIŞTILOR DE PROXIMITATE

602
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 603

Evaluarea activităţii poliţiştilor de proximitate este un atribut al şefului

nemijlocit şi se realizează lunar, în bază Dispoziţiei I.G.P.R. nr. 48 din 01.06.2007,
avându-se în vedere următoarele criterii:
1. modul de implicare în creşterea gradului de siguranţă al cetăţenilor
materializat în reducerea numărului sesizărilor/petiţiilor şi eficienţa activităţilor
desfăşurate; aici se va avea în vedere şi numărul de activităţi în comunitate, prin
intermediul cărora au fost purtate discuţii cu cetăţenii pe teme de interes civic,
participarea la şedinţe ale asociaţiilor de locatari / proprietari, cu grupe de elevi din
unităţile de învăţământ aflate pe teritoriul de competenţă;
2. modul de realizare a cooperării cu reprezentanţii altor instituţii cu
atribuţii în prevenirea criminalităţii, calitatea programelor aflate în derulare, modul în
care au fost realizate obiectivele prevăzute în acestea, modul în care comunitatea a
reacţionat pe parcursul şi la finalizarea programului (studii efectuate de S.A.P.C., de
instituţii independente sau de către partenerii din programe);
3. percepţia populaţiei faţă de activitatea poliţiştilor de proximitate, la
bază aprecierii se vor afla studiile sau analizele efectuate de Serviciul de Analiză şi
Prevenire a Criminalităţii, de Institutul de Prevenire a Criminalităţii din I.G.P.R. sau
instituţii independente, (acestea reflectând gradul de mulţumire faţă de activitatea
poliţiştilor de proximitate)
scrisori de mulţumire primite din partea unor instituţii sau persoane
care au făcut aprecieri pozitive asupra modului de rezolvare a aspectelor sesizate;
materiale de presă în care au fost evidenţiate activităţile desfăşurate,
cu precizarea unor rezultate pozitive;
participarea la emisiuni radio – tv în care au fost prezentate probleme
ale comunităţilor soluţionate prin intervenţia poliţiei;

603
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 604

4. calitatea informaţiilor obţinute; cu această ocazie va fi avută în vedere

şi valoarea operativă a informaţiilor implementate în PAI în bază unor evaluări
periodice furnizate de Compartimentele de Analiză a Informaţiilor;
5. cunoaşterea zonei de responsabilitate, a problematicii existente şi
modul de implicare pentru rezolvarea acesteia; la acest indicator evaluarea este făcută
în funcţie de modul de realizare a mapelor documentare, reactualizarea acestora ca
urmare a modificărilor survenite.
 INDICATORI DE EVALUARE A POLIŢIŞTILOR DE
PROXIMITATE
- Calitatea documentelor întocmite
Exprimare verbală.
- Gradul de cunoaştere a situaţiei operative şi a stării de spirit a populaţiei
din zona de competenţă;
- Implicarea în coordonarea şi executarea proiectelor de prevenire;
- Operativitatea în intervenţie la solicitările cetăţenilor;
- Comportamentul faţă de colegi;
- Cooperarea cu ceilalţi poliţişti;
- Comportamentul în relaţiile cu comunitatea;
- Colaborarea cu reprezentanţii altor instituţii;
- Dosare penale cu autori cunoscuţi instrumentate

Factori de cuantificare a activităţii poliţiştilor de proximitate

Eficienta activităţii desfăşurate de către poliţiştii de proximitate poate fi
cuantificata prin prisma următorilor factori:
- scăderea ratei criminalităţii;

604
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 605

- reducerea ratei victimizării;

- reducerea sentimentului de teamă în rândul cetăţenilor;
- scăderea numărului focarelor de violenţă ;
- creşterea ratei de soluţionare a cazurilor;
- scăderea numărului de reclamaţii şi audiente ale cetăţenilor;
- impactul activităţii desfăşurate asupra condiţiilor sociale şi aprecierea de
care se bucură din partea cetăţenilor;
- creşterea numărului sesizărilor făcute de cetăţeni privind diferite încălcări
de lege.

6. Categorii de evidenţe întocmite la nivelul compartimentului poliţiei de

proximitate
- evidenţa locurilor şi zonelor cu risc criminogen;
- evidenţa cerşetorilor, vagabonzilor, persoanelor alcoolice şi persoanelor cu
tulburări psihice grave cu comportament violent;
- evidenţa minorilor lipsiţi de supraveghere;
- evidenţa grupurilor de tineri cu preocupări antisociale, cu preocupări ilicite
sau de tulburare a ordinii publice( găşti de cartier sau grupuri de tip «colţ de stradă»);
- evidenţa posesorilor de câini periculoşi sau agresivi;
- evidenţa asociaţiilor de proprietari / locatari;
- evidenţa lăcaşurilor de cult (biserici);
- evidenţa societăţilor comerciale;
- evidenţa O.N.G.-urilor;
- evidenţa unităţilor de învăţământ;
- evidenţa autorităţilor şi instituţiilor publice locale;

605
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 606

- evidenţa persoanelor cu risc ridicat de victimizare;

- evidenţa centrelor şi adăposturilor pentru bătrâni, minori, victime ale
violenţei domestice ;
- evidenţa stărilor conflictuale de orice gen;
- evidenţa activităţilor preventive desfăşurate şi rezultatele obţinute;
- tabla cu situaţia operativă;
- Planurile cu amplasarea căilor de acces şi distribuirea spaţiilor interioare
ale instituţiilor publice şi societăţilor comerciale, la care se ataşează: numele unităţii,
numele administratorilor, responsabililor, numărul de telefon, obiectul de activitate,
vulnerabilităţi. O copie a acestor planuri va fi şi în mapa constituită la camera O.S. în
vederea documentării şi dirijării forţelor cu ocazia intervenţiei în diferite situaţii.

606
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 607

607
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 608

Tema 19
NOŢIUNI GENERALE PRIVIND ACTIVITATEA POLIŢIEI
RURALE

Probleme:
1. Consideraţii cu privire la organizarea poliţiei rurale.
2. Atribuţiile poliţiştilor din mediul rural.
3. Metode şi mijloace pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu de
către poliţiştii din mediul rural.
4. Dotarea şi folosirea mijloacelor materiale şi tehnice.

1. CONSIDERAŢII CU PRIVIRE LA ORGANIZAREA POLIŢIEI

RURALE

Evoluţia societăţii româneşti în ansamblul ei, dar şi eforturile susţinute

pentru integrarea în Uniunea Europeană şi spaţiul Schengen, au impus cu necesitate
reorganizarea activităţii poliţiei prin transformarea acesteia într-o instituţie civilă care
să constituie un serviciu public specializat în folosul comunităţii.
În acest context, s-au stabilit măsuri suplimentare ce au vizat îmbunătăţirea
sistemului de ordine publică în general, inclusiv în localităţile rurale, determinate de
creşterea accentuată a complexităţii situaţiei operative.

608
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 609

Activitatea poliţiei în mediul rural este axată pe menţinerea ordinii şi

siguranţei publice pe raza comunelor, prevenirea şi combaterea infracţionalităţii,
precum şi desfăşurarea activităţilor de urmărire penală privind infracţiunile date în
competenţă.
Prin aplicarea noului cadru dispoziţional, în organizarea şi funcţionarea
structurilor de poliţie din localităţile rurale se realizează descentralizarea actului
decizional, respectiv creşterea gradului de responsabilitate a poliţiştilor care
acţionează în componenţa acestora.
Prin urmare, pentru îndeplinirea atribuţiilor ce revin poliţiei, în mediul rural
se organizează şi funcţionează :
 secţii de poliţie rurală ;
 poliţii comunale ;
 posturi de poliţie comunale.
Secţia de poliţie rurală este structura care coordonează activitatea mai
multor poliţii/posturi de poliţie comunală, grupate în funcţie de situaţia operativă,
întinderea şi configuraţia teritoriului.
Una sau mai multe secţii de poliţie rurală funcţionează în aria de
responsabilitate a unui parchet de pe lângă judecătorie.
Secţiile de poliţie rurale
Secţiile de poliţie rurale sunt de patru tipuri în funcţie de populaţie :
a) tipul I – numărul populaţiei este mai mare de 30 000 de locuitori;
b) tipul II – numărul populaţiei este cuprins între 10 000 şi 30 000 de
locuitori;
c) tipul III – numărul populaţiei este până la 10 000 de locuitori;

609
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 610

d) tipul IV – cu un număr mic de posturi de poliţie comunale subordonate

(maxim două posturi de poliţie comunale).
Tipul secţiei de poliţie rurală nu poate fi mai mare decât tipul poliţiei
orăşeneşti căreia i se subordonează.
Secţia de poliţie rurală are, de regulă, în componenţă:
 şef secţie ;
 funcţii de ofiţer şi agent de poliţie ;
 poliţii comunale ;
 posturi de poliţie comunale.
Poliţia comunală este structura care funcţionează în comunele cu o situaţie
operativă complexă şi este condusă de un ofiţer de poliţie.
Poliţia comunală se subordonează secţiei de poliţie rurală. Cu titlu de
excepţie, poliţia comunală poate fi subordonată, nemijlocit, şi unei poliţii
municipale/orăşeneşti.
Poliţia comunală are, de regulă, următoarea structură: şef poliţie comunală şi
funcţii de ofiţer şi agent de poliţie.
Postul de poliţie comunal este structura care funcţionează în comune, cu
excepţia celor în care se află sediul secţiei de poliţie rurală.
Postul de poliţie comunal se subordonează secţiei de poliţie rurală. Cu titlu
de excepţie, postul de poliţie comunal poate fi subordonat, nemijlocit, şi unei poliţii
municipale/orăşeneşti.
Posturile de poliţie comunale sunt de două tipuri:
a) - cu funcţii de şef de post şi de ajutor/ajutori şef de post;
b) - numai cu o funcţie de execuţie.

610
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 611

Postul de poliţie comunal cu funcţii de şef de post şi de ajutor/ajutori şef

funcţionează în comunele care:
a) sunt situate în zone izolate, nu pot fi cuprinse în itinerariile de patrulare
ale secţiei de poliţie rurală, iar intervenţia la evenimente necesită o perioadă mare de
timp;
b) au o situaţie operativă complexă şi necesită prezenţa permanentă a
poliţiştilor pe raza acestora.
Poliţistul de la posturile de poliţie prevăzute numai cu funcţie de execuţie
desfăşoară, preponderent activităţi specifice poliţiei de proximitate, de culegere a
informaţiilor, de supraveghere a elementelor suspecte şi activităţi de urmărire penală
în dosarele penale.
Poliţiştii din cadrul secţiilor de poliţie rurale vor fi specializaţi, după caz
pentru:
a) menţinerea ordinii şi siguranţei publice pe raza comunelor;
b) desfăşurarea activităţilor de urmărire penală privind infracţiunile date în
competenţă;
c) desfăşurarea activităţilor specifice poliţiei de proximitate (cunoaşterea
populaţiei, consiliere, aplanare stări conflictuale, etc.)

2. ATRIBUŢIILE POLIŢIŞTILOR DIN MEDIUL RURAL.

2.1. Atribuţiile şefului (adjunctului) poliţiei municipale sau orăşeneşti

care coordonează activitatea poliţiei rurale.

Şeful (adjunctul) poliţiei municipale sau orăşeneşti coordonează întreaga

611
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 612

activitate de ordine şi siguranţă publică pe teritoriul de competenţă stabilit prin

dispoziţia inspectorului şef şi are, în principal, următoarele atribuţii:
a) aprobă planurile de activităţi trimestriale întocmite de şefii secţiilor de
poliţie rurală;
b) stabileşte împreună cu şeful secţiei de poliţie, măsuri pentru
eficientizarea activităţii poliţiei în mediul rural în baza concluziilor desprinse din
analiza situaţiei operative;
c) coordonează acţiunile proactive şi reactive organizate la nivelul secţiilor
de poliţie rurale;
d) îndrumă activitatea poliţiştilor din subordine pentru îndeplinirea eficientă
şi operativă a sarcinilor profesionale, precum şi pentru aplicarea corespunzătoare a
cadrului normativ în vigoare;
e) evaluează periodic activitatea desfăşurată la nivelul secţiei/secţiilor de
poliţie rurale pentru prevenirea şi combaterea faptelor infracţionale şi
contravenţionale;
f) cooperează cu celelalte structuri cu responsabilităţi în domeniul ordinii
publice pentru stabilirea necesarului de efective în vederea constituirii de patrule,
precum şi pentru întocmirea planului de ordine şi siguranţă publică;
g) participă la şedinţele tactice ale Grupului de Coordonare şi Trasare a
Sarcinilor, care vizează schimbul de date şi informaţii de interes operativ,
organizarea şi desfăşurarea de acţiuni comune, care să conducă la asigurarea unui
climat de siguranţă civică corespunzător;
h) în baza concluziilor desprinse din analiza situaţiei operative, dispune şi
efectuează controale tematice la secţiile de poliţie rurale subordonate.

612
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 613

2.2. Atribuţiile şefului secţiei de poliţie rurală.

Şeful secţiei de poliţie rurală are, în principal, următoarele atribuţii:

a) întocmeşte planul de activităţi trimestrial privind activităţile desfăşurate
la nivelul structurii;
b) organizează activitatea poliţiştilor din subordine, inclusiv activitatea de
patrulare intercomunală şi dispune măsuri pentru creşterea eficienţei acestora;
c) în funcţie de evoluţia situaţiei operative din zona de competenţă
organizează şi conduce acţiuni punctuale în locurile, mediile şi zonele de interes
operativ;
d) sprijină şi îndrumă munca privind datele şi informaţiile, muncă
desfăşurată de poliţiştii din subordine, conform reglementărilor în vigoare;
e) întocmeşte planul de ordine şi siguranţă publică al secţiei de poliţie
rurală care va fi inclus în planul de ordine şi siguranţă publică al
municipiului/oraşului;
f) răspunde de actualizarea hărţii criminogene a localităţilor rurale din zona
de responsabilitate, în care vor fi reprezentate convenţional principalele fapte de
natură infracţională ori alte evenimente cu risc criminogen, în baza căreia vor fi
direcţionate activităţile de prevenire şi combatere a criminalităţii;
g) implementează programele de prevenire a criminalităţii în zona de
competenţă;
h) evaluează periodic activitatea desfăşurată de poliţiştii din subordine
pentru prevenirea şi combaterea faptelor infracţionale şi contravenţionale;
i) asigură instruirea zilnică a poliţiştilor din patrulele intercomunale;

613
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 614

j) verifică sesizările cetăţenilor îndreptate împotriva poliţiştilor din

subordine, repartizate de şefii structurilor ierarhice;
k) desfăşoară activităţi de urmărire penală în dosarele penale repartizate de
şeful poliţiei municipale/orăşeneşti;
l) după caz, participă la efectuarea cercetării la faţa locului în cazul faptelor
penale date în responsabilitate;
m) asigură cooperarea cu celelalte secţii de poliţie rurale, cu alte formaţiuni
operative şi informează conducerea poliţiei municipale/orăşeneşti cu privire la
activităţile desfăşurate şi măsurile dispuse;
n) avizează planul de pază la obiectivele asigurate cu pază neînarmată de pe
raza de competenţă;
o) organizează activitatea de pregătire profesională a poliţiştilor din
subordine;
p) informează autorităţile publice locale despre factorii favorizatori ai
criminalităţii, solicitând sprijinul pentru eliminarea acestora.

2.3. Atribuţiile poliţistului coordonator pe linie de investigare a

criminalităţii.

Poliţistul coordonator pe linie de investigare a criminalităţii are, în principal,

următoarele atribuţii:
a) actualizează zilnic harta criminogenă cu faptele de natură penală comise
pe raza de responsabilitate;

614
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 615

b) sprijină şi îndrumă activitatea poliţiştilor de la poliţiile şi posturile de

poliţie comunale în ceea ce priveşte constatarea infracţiunilor şi strângerea datelor în
vederea identificării autorilor infracţiunilor şi începerii urmăririi penale;
c) sprijină şi îndrumă activitatea poliţiştilor de la poliţiile şi posturile de
poliţie comunale în ceea ce priveşte culegerea informaţiilor şi efectuarea
investigaţiilor;
d) organizează şi conduce, în funcţie de evoluţia situaţiei operative din zona
de competenţă, acţiuni punctuale în locurile, mediile şi zonele de interes operativ;
e) desfăşoară activităţi de urmărire penală în dosarele penale cu autori
cunoscuţi sau neidentificaţi, care prezintă un grad ridicat de complexitate ori care se
pot conexa datorită elementelor comune din punct de vedere al modului de operare,
urmelor, obiectelor corp delict sau semnalmentelor autorilor;
f) desfăşoară activităţi informativ-operative pentru descoperirea autorilor
de infracţiuni şi supravegherea persoanelor predispuse la comiterea de infracţiuni;
g) participă la efectuarea cercetării la faţa locului în cazul faptelor penale
date în responsabilitate;
h) identifică şi reţine persoanele şi bunurile date în urmărire în temeiul
legii;
i) după caz, realizează instruirea poliţiştilor din patrulele intercomunale;
j) asigură cooperarea cu celelalte structuri operative ale poliţiei.
k) actualizează evidenţele şi bazele de date constituite la nivelul secţiei de
poliţie.

2.4. Atribuţiile poliţistului coordonator pe linie de siguranţă publică.

615
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 616

Poliţistul coordonator pe linie de siguranţă publică are, în principal,

următoarele atribuţii:
a) actualizează harta criminogenă cu stările conflictuale de orice natură care
prezintă riscuri în planul ordinii publice;
b) analizează evoluţia situaţiei operative şi propune măsuri de eficientizare
a activităţii de patrulare intercomunală;
c) întocmeşte documentele de planificare a activităţii de patrulare;
d) îndrumă activitatea poliţiştilor de la poliţiile şi posturile de poliţie
comunale aflate în coordonare, pentru întocmirea şi realizarea planurilor de pază la
operatorii economici de pe raza localităţilor;
e) acordă sprijin posturilor de poliţie comunale pentru aplanarea stărilor
conflictuale cu grad de risc în planul ordinii publice;
f) efectuează patrulări intercomunale pe raza de responsabilitate;
g) identifică şi reţine persoanele şi bunurile date în urmărire în temeiul
legii;
h) după caz, realizează instruirea poliţiştilor din patrulele intercomunale;
i) participă la realizarea măsurilor de ordine publică pe raza de
responsabilitate în cazul unor manifestări publice de orice gen care presupun o
afluenţă mare de public;
j) actualizează evidenţele şi bazele de date constituite la nivelul secţiei de
poliţie rurală;
k) desfăşoară activităţi de urmărire penală în dosarele penale repartizate de
şeful secţiei de poliţie rurală;
l) desfăşoară activităţi informativ-operative pentru descoperirea autorilor
de infracţiuni şi supravegherea persoanelor predispuse la comiterea de infracţiuni;

616
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 617

m) în funcţie de evoluţia situaţiei operative din zona de competenţă

organizează şi conduce acţiuni punctuale în locurile, mediile şi zonele de interes
operativ.
2.5. Atribuţiile şefului poliţiei comunale/postului de poliţie comunal.

Şeful poliţiei comunale/postului de poliţie comunal, va desfăşura

următoarele activităţi:
a) întocmeşte nota de sarcini lunară privind activităţile desfăşurate la
nivelul structurii;
b) organizează activitatea poliţiştilor din subordine, inclusiv activitatea de
patrulare şi dispune măsuri pentru creşterea eficienţei acestora;
c) în funcţie de evoluţia situaţiei operative din zona de competenţă
organizează şi conduce acţiuni punctuale în locurile, mediile şi zonele de interes
operativ;
d) sprijină şi îndrumă munca informativă, conform reglementărilor în
vigoare;
e) implementează programele de prevenire a criminalităţii în zona de
competenţă;
f) evaluează periodic activitatea desfăşurată de poliţiştii din subordine
pentru prevenirea şi combaterea actului infracţional şi contravenţional;
Pe lângă aceste sarcini şeful poliţiei comunale/postului de poliţie comunal
va desfăşura şi activităţile poliţiştilor încadraţi pe funcţii de execuţie prezentate în
continuare.

2.6. Atribuţiile poliţiştilor încadraţi pe funcţii de execuţie.

617
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 618

Poliţiştii din cadrul secţiilor de poliţie rurale, încadraţi pe funcţii de

execuţie, au în principal următoarele atribuţii:
a) desfăşoară activităţi preventive proactive sau reactive, în scopul
asigurării climatului de siguranţă publică;
b) desfăşoară activităţi de educaţie antiinfracţională a populaţiei în
colaborare cu reprezentanţii autorităţilor locale, unităţilor de învăţământ, cultură, etc.;
c) desfăşoară activităţi informativ-operative pentru descoperirea autorilor
de infracţiuni şi supravegherea persoanelor predispuse la comiterea de infracţiuni;
d) iau măsuri pentru identificarea şi prinderea persoanelor urmărite în
temeiul legii, precum şi pentru descoperirea bunurilor date în urmărire sau care fac
obiectul dosarelor aflate în evidenţă proprie;
e) desfăşoară activităţi specifice poliţiei de proximitate (cunoaşterea
populaţiei, consiliere, aplanare stări conflictuale, etc.);
f) acordă sprijin de specialitate şi îndrumă persoanele fizice şi juridice în
organizarea pazei obiectivelor, bunurilor, valorilor, precum şi pentru organizarea şi
funcţionarea pazei pe teritoriul comunei, controlând modul de executare a acestor
activităţi;
g) efectuează patrularea pe raza de responsabilitate;
h) urmăresc respectarea prevederilor legale în domeniile date în
competenţă;
i) desfăşoară activităţi de urmărire penală în dosarele penale cu autori
cunoscuţi, precum şi cele cu autori neidentificaţi, potrivit competenţei;
Poliţiştii din mediul rural, desfăşoară activităţi de identificare şi cercetare a
autorilor numai în cazul următoarelor infracţiuni:

618
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 619

a) furturi:
de păsări şi animale;
din boxe sau alte anexe gospodăreşti;
de biciclete;
de ciclomotoare cu capacitate cilindrică până la 50 cmc;
din autoturisme;
din locuinţe şi unităţi comerciale, în formă simplă;
de la locurile de muncă şi din vestiare, în dauna salariaţilor, în formă
simplă;

de produse agricole sau alte bunuri de pe câmp, silozuri, etc;

din buzunare şi poşete, inclusiv a actelor de identitate;

din cimitire, cu excepţia celor în care sunt sustrase bunuri incluse în
patrimoniul cultural-naţional ;
de energie electrică;
b) înşelăciune şi distrugere în formă simplă;
c) loviri şi alte violenţe;
d) vătămare corporală;
e) rele tratamente aplicate minorului;
f) abandon de familie;
g) nerespectarea hotărârilor judecătoreşti;
h) tulburarea folosinţei locuinţei;
i) nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului;
j) violare de domiciliu;
k) încăierarea;

619
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 620

l) ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice;

m) profanarea de morminte, alta decât a cadavrelor ;
n) infracţiuni prevăzute în legi speciale:

la regimul ordinii şi liniştii publice;

la regimul câinilor periculoşi şi agresivi;

exercitarea comerţului stradal şi ilegalităţile din obiectivele mici
(chioşcuri, tarabe, asociaţii familiale);
la regimul silvic, potrivit competenţei;
braconajul piscicol şi cinegetic comis prin alte metode decât cu
ajutorul armelor de foc sau substanţe explozive ;
infracţiunile la regimul circulaţiei rutiere, altele decât accidentele
soldate cu leziuni corporale ori decese ale participanţilor la trafic.
alte infracţiuni din competenţa judecătoriei.
Poliţiştii de la birourile şi posturile de poliţie comunale sunt obligaţi să
primească şi să înregistreze orice sesizare sau plângere, urmând ca după verificarea
competenţei să o înainteze spre soluţionare structurilor competente.
j) verifică sesizările şi reclamaţiile cetăţenilor, repartizate de şeful secţiei de
poliţie rurală;
k) cooperează cu celelalte formaţiuni operative pentru soluţionarea
dosarelor penale cu autori neidentificaţi şi supravegherea suspecţilor aflaţi în atenţia
acestora;
l) execută măsurile prevăzute în instrucţiunile de linie privind efectuarea
cercetării la faţa locului;

620
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 621

m) intervin la solicitările dispeceratului inspectoratului de poliţie judeţean

sau ofiţerului de serviciu de la poliţia municipală sau orăşenească la care este arondat,
pentru intervenţia la evenimentele semnalate prin SNUAU 112;
n) participă la prinderea autorilor de infracţiuni prin declanşarea acţiunii
NĂVODUL, deplasându-se în locurile prestabilite şi acţionează conform prevederilor
planului de acţiune;
o) participă la asigurarea ordinii publice şi desfăşurarea în condiţii
corespunzătoare a manifestărilor ce implică prezenţa unui public numeros;
p) supraveghează, îndrumă şi controlează în condiţiile legii, participanţii la
traficul rutier în zona de competenţă şi soluţionează lucrările privind accidentele de
circulaţie, produse pe drumurile judeţene/comunale, din care au rezultat doar pagube
materiale;
q) participă, împreună cu reprezentanţii altor instituţii, la luarea măsurilor
ce se impun în caz de situaţii de urgenţă;
r) execută mandatele de aducere şi sprijină, la cerere, în limita atribuţiilor
prevăzute de lege, organele de executare silită;
s) participă la actualizarea evidenţelor şi bazelor de date constituite pentru
cunoaşterea situaţiei operative din zona de responsabilitate.

3. METODE ŞI MIJLOACE PENTRU ÎNDEPLINIREA

ATRIBUŢIILOR DE SERVICIU DE CĂTRE POLIŢIŞTII DIN MEDIUL
RURAL.

621
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 622

Pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, poliţiştii care acţionează în

mediul rural folosesc toate metodele şi mijloacele specifice de muncă, cu respectarea
legii.
Principalele metode şi mijloace specifice de muncă sunt:
a) analizarea permanentă a situaţiei operative poliţieneşti de pe teritoriul de
competenţă;
b) organizarea şi desfăşurarea muncii informative potrivit cadrului normativ
intern;
c) identificarea şi supravegherea persoanelor predispuse la comiterea de
fapte antisociale;
d) prezenţa activă în locurile şi mediile cu risc criminogen prin efectuarea
de patrulări, controale, acţiuni şi alte activităţi operative;
e) desfăşurarea activităţilor de urmărire penală;
f) atragerea cetăţenilor la activităţile desfăşurate de poliţie, pe bază de
voluntariat :
 personal de pază ;
 responsabilii cărţilor de imobil (unde există);
 factori poştali;
 personal din cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor;
 reprezentanţi ai cultelor religioase;
 membri asociaţiilor de vânătoare şi pescarilor sportivi;
 alţi cetăţeni care doresc, în mod voluntar, să participe la acţiunile
iniţiate;
g) colaborarea cu administraţia publică locală şi reprezentanţii altor
instituţii şi organisme;

622
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 623

h) pregătirea antiinfracţională a populaţiei;

i) valorificarea evidenţelor poliţieneşti;
j) schimb permanent de date şi informaţii cu celelalte structuri ale Poliţiei
Române şi ale Ministerului Administraţiei şi Internelor.
În raport de concluziile evaluării săptămânale a situaţiei operative, a
informaţiilor deţinute şi a conexiunilor rezultate din harta criminogenă, se organizează
şi execută, independent sau împreună cu alte forţe, patrulări intercomunale pe timp de
zi şi de noapte, rezultatul acestora fiind analizat zilnic de şeful secţiei de poliţie
rurală.
Constituirea patrulelor de ordine şi siguranţă publică din mediul rural se
realizează în conformitate cu reglementările în vigoare privind organizarea şi
executarea activităţilor de menţinere a ordinii şi siguranţei publice, în următoarea
ordine:
a) patrule mixte, în funcţie de efectivele de poliţişti, jandarmi, poliţişti de
frontieră şi poliţişti locali, aflate în serviciu;
b) patrule proprii de poliţie, în cazul în care numărul jandarmilor, al
poliţiştilor de frontieră sau al poliţiştilor locali este mai mic decât numărul poliţiştilor
aflaţi în serviciu;
c) patrule proprii de jandarmi sau poliţişti de frontieră în situaţia în care
numărul acestora este mai mare decât numărul poliţiştilor aflaţi în serviciu.
Numărul schimburilor şi intervalul orar al acestora se stabilesc în funcţie
de evoluţia situaţiei operative de către şefii secţiilor de poliţie rurale, fiind
obligatorii pentru toate structurile participante la activităţile de menţinere a ordinii şi
siguranţei publice.

623
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 624

Instruirea premergătoare intrării în serviciu a poliţiştilor are ca scop

informarea acestora cu privire la evoluţia situaţiei operative şi formarea echipelor
(patrulelor) în funcţie de nevoile identificate din analiza tactică şi elementele hărţii
criminogene.
Instruirea se execută în baza unui grafic lunar, aprobat de şeful secţiei de
poliţie rurale.
Activitatea de instruire se realizează în cadrul programului efectiv de lucru,
pe parcursul a maxim 15 minute.
În timpul activităţii de instruire, se verifică, în mod obligatoriu, starea psiho-
fizică a poliţiştilor, mijloacele individuale de intervenţie din dotare, stabilindu-se
măsuri pentru ca fiecare poliţist să nu intre în serviciu fără a avea asupra sa dotarea
aferentă şi echipamentul corespunzător.
În cazul în care instruirea nu se poate realiza de către poliţiştii desemnaţi,
şeful secţiei de poliţie rurală stabileşte modalitatea prin care aspectele operative ale
patrulării intercomunale sunt aduse la cunoştinţa poliţiştilor care efectuează această
activitate.
Intervenţia la evenimentele semnalate se realizează pe principiul cel mai
apropiat poliţist de locul evenimentului intervine.
Intervenţia în mediul rural, se realizează, de regulă, de către poliţiştii aflaţi
în patrularea intercomunală şi funcţie de situaţia creată, de către poliţiştii aflaţi în
serviciu, la sediul poliţiilor comunale/posturilor de poliţie comunale.
În cazul în care situaţia impune se va solicita concomitent participarea unor
forţe suplimentare.
La ieşirea din serviciu, poliţiştii din patrulele intercomunale întocmesc
raportul cu activităţile desfăşurate.

624
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 625

Raportul cu rezultatul patrulării va cuprinde :

 ora, locul, numele şi prenumele persoanelor legitimate (în cazul
persoanelor străine de localitate) şi datele de stare civilă;
 ora, locul, marca şi numărul de înmatriculare al autovehiculului oprit
pentru control, numele şi penumele conducătorului şi ocupanţilor, precum şi datele de
stare civilă ale acestora, în cazul când sunt necunoscuţi sau străini de localitate;
 ora, numele societăţii şi al agenţilor de pază controlaţi;
 numărul şi seria procesului verbal, precum şi numele contravenientului;
 fapta şi numele autorului în cazul constatării de infracţiuni;
 alte date de interes operativ.
Acolo unde există posibilităţi, sub coordonarea şefului secţiei de poliţie
rurală, se vor organiza patrule auto, care să acopere cât mai multe localităţi, în special
cele cu o situaţie operativă mai încărcată.

4. DOTAREA ŞI FOLOSIREA MIJLOACELOR MATERIALE ŞI

TEHNICE.

Pentru îndeplinirea în bune condiţii a atribuţiilor de serviciu, secţiile şi

posturile de poliţie rurale, precum şi agenţii care le încadrează, în raport de
prevederile tabelei de înzestrare, specificul acestora şi situaţia operativă poliţienească,
pot avea în dotare următoarele :
1. La nivelul secţiilor de poliţie rurale :
a) harta criminogenă actualizată;
b) registrul unic de control;
c) registrul note telefonice;

625
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 626

d) registre intrare-ieşire corespondenţă ordinară şi clasificată;

e) registrul pentru înregistrarea dosarelor penale;
f) registrul evidenţă contravenţii;
g) registrul de audienţe;
h) registrul de petiţii;
i) registrul dispozitivului de siguranţă publică;
j) registrul de instruire a poliţiştilor din dispozitivul de siguranţă publică;
k) registrul pentru evidenţierea dovezilor şi autorizaţiilor de reparaţii auto;
l) registrul de evidenţă a cetăţenilor încorporabili şi rezerviştilor;
m) registrul persoanelor conduse la sediu;
n) registrul pentru consemnarea activităţilor de prelucrare a cadrului
legislativ şi normativ intern;
o) mapa cu planificarea activităţilor lunare, analizele efectuate si cele
elaborate de UTAI.
2. La nivelul poliţiei comunale/postului de poliţie comunal
prevăzută/prevăzut cu funcţie de şef:
a) registrul unic de control;
b) registrul note telefonice;
c) registre intrare-ieşire corespondenţă ordinară şi clasificată;
d) registrul pentru înregistrarea dosarelor penale;
e) registrul evidenţă contravenţii;
f) registrul de audienţe;
g) registrul de petiţii;
h) registrul pentru evidenţierea dovezilor şi autorizaţiilor de reparaţii auto;

626
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 627

i) registrul pentru consemnarea intervenţiilor la evenimentele semnalate

prin Sistemul Unic de Apeluri de Urgenţă 112;
j) registrul de evidenţă a cetăţenilor incorporabili şi rezerviştilor;
k) registrul persoanelor conduse la sediu;
l) mapa cu planificarea activităţilor lunare, analizele efectuate si cele
elaborate de UTAI.
3. La nivelul postului de poliţie comunal prevăzut numai cu funcţie de
execuţie:
a) registrul intrare-ieşire corespondenţă;
b) registrul note telefonice.
La nivelul secţiilor de poliţie rurală/poliţiilor comunale/posturi de poliţie
comunale se va constitui o mapă de lucru care va cuprinde:
a) date generale referitoare la zona de responsabilitate (teritoriu şi
populaţie), distinct pentru fiecare localitate;
b) documente specifice în funcţie de problematica operativă existentă;
c) evidenţe specifice pentru cunoaşterea populaţiei.
Poliţiştii răspund de întreţinerea şi conservarea bunurilor din dotare,
folosirea acestora în conformitate cu prevederile legale şi a regulamentelor în vigoare
şi nu au voie să le înstrăineze.
Asigurarea securităţii sediilor secţiilor şi posturilor de poliţie rurale se
realizează prin :
a) executarea amenajărilor tehnice şi de construcţie ce se impun;
b) instalarea mijloacelor de alarmare şi punerea lor în funcţiune;
c) executarea pazei de către sistemul de pază comunal, iar în caz de atac al
sediului, de către membrii grupei de sprijin sau voluntari.

627
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 628

Şefii serviciilor logistice asigură dotarea secţiilor şi posturilor de poliţie

rurale, conform tabelei de înzestrare şi verifică modul de întreţinere şi funcţionare al
acestora.

TEMA 20
COOPERAREA POLIŢIENEASCĂ INTERNAŢIONALĂ

Probleme:
1. Conceptul de criminalitate organizată.
2. Principalele forme de manifestare ale criminalităţii organizate.
3. Cooperarea poliţienească între state pentru prevenirea şi
combaterea criminalităţii organizate.
4. Rolul şi contribuţia României în realizarea cooperării poliţieneşti
între state pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii
internaţionale organizate.
5. Elemente specifice de perspectivă privind cooperarea
poliţienească între state.

628
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 629

1. CONCEPTUL DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ

Conceptul de infracţiune internaţională şi de criminalitate

Noţiunea de infracţiune internaţională este de dată relativ recentă, deşi unele
legislaţii naţionale conţin mai demult prevederi juridice referitoare la reprimarea
faptelor de acest gen. Astfel, Constituţia S.U.A. din 1787 şi cea a Confederaţiei
Helvetice cuprind dispoziţii în temeiul cărora organele interne sunt competente să
reprime infracţiunile internaţionale.8
În doctrina dreptului internaţional penal au existat multiple încercări de
definire a infracţiunii internaţionale, încercări care au avut drept scop conturarea cât
mai precisă a elementelor constitutive ale acesteia, în vederea delimitării ei de
infracţiunea cu caracter naţional. Una din aceste definiţii aparţine juristului român
Vespasian Pella, care consideră infracţiunea internaţională „o acţiune sau inacţiune
sancţionată de o pedeapsă pronunţată şi executată în numele comunităţii statale‖.9
Cea mai completă definiţie dată acestor infracţiuni aparţine profesorului
Grigore Geamănu care afirma că „infracţiunea internaţională este un act constând
dintr-o acţiune sau omisiune, contrară dreptului internaţional, iar elementul esenţial al
infracţiunii internaţionale este periculozitatea manifestată pentru pacea şi securitatea
internaţională ceea ce atrage în mod obligatoriu sancţiunea penală‖.10

8
Grigore Geamănu – Dreptul internaţional penal şi infracţiunile internaţionale, Editura Academiei Române, Bucureşti,
1977, pag. 127.
9
[Link] – La criminalite collective des etats, Bucureşti, 1927, pag. 175.
10
Grigore Geamănu – Dreptul internaţional penal şi infracţiunile internaţionale‖, Editura Academiei Române, Bucureşti,
1977, pag. 131.
629
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 630

Conceptul de criminalitate organizată în dreptul internaţional

În etapa actuală asistăm la o recrudescenţă fără precedent a fenomenului
criminalităţii care este amplificat prin trafic de droguri, acte de terorism şi crimă
organizată, comise în scopul de a inspira teamă şi insecuritate în rândul populaţiei, dar
şi o serie de delicte şi crime, ce violează drepturile şi libertăţile fundamentale ale
cetăţenilor, caracterizate prin omoruri, tâlhării, răpiri, jafuri cu mâna armată şi alte
fapte care afectează siguranţa civică şi individuală.11
Evoluţia societăţii contemporane evidenţiază faptul că, în pofida
intensificării activităţii şi intervenţiilor organismelor cu atribuţii de prevenire şi
combatere a criminalităţii în general, se constată o amplificare a actelor infracţionale
îndreptate împotriva persoanelor şi patrimoniului public sau privat, precum şi o
extensie a faptelor de corupţie şi fraudă în diferite sectoare ale vieţii economico-
sociale. În cadrul acestui climat infracţional, criminalitatea organizată constituie cea
mai periculoasă formă, cu un impact direct asupra stării de normalitate şi siguranţă
civică. Astfel, forma cea mai periculoasă şi virulentă a infracţionalităţii organizate o
reprezintă criminalitatea organizată transfrontalieră, un adevărat flagel ce ameninţă
toate statele lumii, deoarece toate pot fi exploatate în folosul capilor lumii interlope
pentru care frontierele sunt ca şi inexistente.

Conceptul de criminalitate organizată în dreptul european

Orice încercare de cercetare şi explicare ştiinţifică a unui fenomen atât de
complex şi dinamic, cum este cel al criminalităţii, riscă să se adauge la lunga listă a
studiilor elaborate pe această temă, dacă nu se porneşte de la definirea termenilor şi

11
Adrian Iacob, C-tin Victor Drăghici – Crima organizată, Editura Tritonic, Bucureşti, 2006, pag.62.
630
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 631

conceptelor cu care se operează în majoritatea sistemelor juridice.12

Din punct de vedere al intensităţii şi al pericolului social produs
criminalitatea poate fi: ordinară (microcriminalitatea), medie şi organizată.
Fenomenul criminalităţii are o dimensiune naţională (respectiv suma
infracţiunilor ce se comit pe teritoriul unui stat şi nu comportă aspecte de cooperare
infracţională transnaţională) şi o dimensiune transnaţională (respectiv totalitatea
infracţiunilor care se comit şi se consumă prin cooperarea dintre infractori care
acţionează pe teritoriul mai multor state).
Referitor la conceptele date diferitelor tipuri de criminalitate (de drept
comun, cea a afacerilor, organizată etc.) există definiţii normative (fixate de legiuitor
în cuprinsul actelor normative) dar şi definiţii formulate din perspectivă
criminologică, sociologică, politologică ori definiţii operaţionale date de practicienii
dreptului, de organele de aplicare a legii.
Conceptul de criminalitate organizată în legislaţia penală a unor state
1. Statele Unite ale Americii
Sistemul penal american incriminează infracţiunile din sfera crimei
organizate la nivel de stat, cât şi federal, fără a fi definită natura juridică a acesteia.
Pentru a lupta împotriva fenomenului criminalităţii organizate prin mijloace de drept
penal, legiuitorul pune la dispoziţie precizări privind instituţia „conspiraţiei‖ şi
condiţiile cuprinse în legea americană R.I.C.O. (The Racketeer Influenced and Corupt
Organizationas).
2. Canada
Parlamentul canadian a adoptat în 1997 Legea 95, denumită Legea
Antibandă, care completează Codul penal canadian. Prin această lege nu se defineşte

12
Costică Voicu, Adriana Camelia Voicu, Ioan Geamănu – Criminalitatea organizată în domeniul afacerilor, Editura
Pildner / Pildner – Târgovişte, 2006, pag.7.
631
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 632

crima organizată, dar se defineşte organizaţia criminală ca fiind orice grup, asociaţie
sau organ public, alcătuit din 5 sau mai multe persoane organizate oficial sau
neoficial;
- având ca activitate principală comiterea unei infracţiuni penale cuprinsă
în această definire sau altă lege a Parlamentului pentru care pedeapsa maximă este de
peste 5 ani;
- oricare sau toţi membrii sunt implicaţi ori au fost angajaţi în ultimii 5 ani
în comiterea unor astfel de infracţiuni.13
3. Japonia
În Codul penal japonez, nu există nici o reglementare care să trateze în mod
special criminalitatea organizată, exceptând cazurile de agravare a pedepsei pentru
persoanele care comit acte de intimidare, atac sau distrugere a proprietăţii sau prin
impunerea forţei unei întreprinderi sau grup, ce se pedepsesc cu amendă penală sau
închisoare până la 3 ani.14
- În aceste condiţii, proliferarea crimei organizate a obligat Guvernul
japonez să se gândească la o serioasă revizuire a legii penale şi să înăsprească
pedepsele
4. Dreptul penal Egiptean
Referitor la „conspiraţie‖ şi „bandele criminale‖, legislaţia penală egipteană
cuprinde următoarele reglementări:
a) Conspiraţie există atunci când două sau mai multe persoane se pun de
acord să comită o infracţiune ori efectuează acte premergătoare sau acte ce facilitează

13
Codul penal canadian, cap.2.
14
Hitoshi Saeki – The Criminal Justice Sistem Facing The Challange Organized Crime in Japan în Revista
Internatională de Drept Penal, Editura ERES, Partis, 1998, pag. 149. El arată că „Legea Anti-Boryokudan – este o
schemă reglementativă pentru a încerca să stabilizeze zona gri (suspectă). Nu are nimic de a face cu pedepsirea crimelor
serioase comise de membrii crimei organizate‖.
632
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 633

comiterea infracţiunii. Există conspiraţie şi în cazul urmăririi unor scopuri legale sau
ilegale, dacă infracţiunea este considerată un mijloc de realizare a acestui scop.15
b) Constituie infracţiune contra securităţii publice constituirea în bande,
compuse din mai multe persoane, indiferent de durata existenţei acestora, de
asemenea, orice iniţiativă în vederea comiterii oricărei infracţiuni îndreptate împotriva
persoanei sau proprietăţii‖.16
5. Dreptul penal Polonez
Legat de combaterea crimei organizate în Codul penal polonez adoptat în
1997, sunt prevăzute următoarele reglementări:
a) Potrivit principiului formulat în partea generală a Codului penal17
comiterea unui delict într-un grup organizat este o circumstanţă agravantă a
responsabilităţii penale, independent de genul infracţiunii comise;
b) Specificarea în partea generală, la unele infracţiuni, a desfăşurării acţiunii
sub aspectul elementului material în mod „organizat‖ sau „în comun‖ ori „în
înţelegere‖18;
c) Partea specială a Codului penal prevede participarea unui grup organizat
sau a unei asociaţii cu scopul comiterii de infracţiuni;
d) Dezvoltarea instituţiei martorului „anonim‖, a martorului „pocăit‖, a
„târguielii‖ controlate, confiscarea avantajelor materiale, chiar şi indirecte;
e) Problema criminalităţii organizate a fost luată în considerare prin
formularea definiţiei „avantajului patrimonial‖, a faptului că actul infracţional este

15
Art. 48 din Codul penal egiptean.
16
Art. 131 din Codul penal tunisian (în acest sens s-a adoptat Legea nr. 29/1989 pentru completarea Codului penal).
17
Kunicka Michalaka – Basrbara – Les Systems de justice penale a l’epreuve du crime organise dans Pologne – Polonia,
1997, pag. 467.
18
Art. 254 din Codul penal polonez.
633
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 634

comis cu scopul de a obţine un asemenea avantaj pentru sine sau pentru altul;19
f) Responsabil de comiterea infracţiunii este nu numai cel care comite
singur actul (comitere autonomă) dar şi cel care conduce executarea acţiunii ilicite
(comitere direcţională) sau abuzând de dependenţa unei persoane faţă de el (comitere
mandatată).20
6. Reglementarea criminalităţii organizate în dreptul penal din Ungaria
Codul penal ungar modificat în 1997 cuprinde reglementări privind definirea
şi combaterea crimei organizate, atât în Partea generală cât şi în cea specială. În partea
generală sunt definite două forme de participare multiplă la comiterea unei infracţiuni.
Astfel, art. 137 pct.1 din Codul penal precizează că există o „alianţă criminală‖ dacă
două sau mai multe persoane comit delicte, într-un mod organizat, sau cad de acord
asupra acestui lucru. Tot în acest articol21 sunt prezentate condiţiile ca grupul să fie
autor al infracţiunii. Alianţa criminală nu este o infracţiune de sine stătătoare, ci o
circumstanţă agravantă calificată ce agravează sancţiunea aplicată. Tot o circumstanţă
calificată o reprezintă şi conceptul de „organizaţie criminală‖ care reprezintă „o
alianţă criminală bazată pe diviziunea muncii şi formată pentru comiterea permanentă
de infracţiuni în scopul unor câştiguri financiare obişnuite‖.

Definirea şi combaterea criminalităţii organizate în dreptul penal român

1. Evoluţia conceptului criminalităţii organizate în perioada 1990-2000
Fără a răsturna succesiunea logică de analiză a acestei probleme, de la
început, trebuie subliniat faptul că din analiza sistemului penal român aferentă

19
În accepţiunea dreptului penal polonez este avantaj patrimonial între altele „avantajul pentru grupul de persoane care
exercită o activitate de crimă organizată‖ (art. 115 Cod penal).
20
Art. 20 din Codul penal polonez.
21
Art. 137 pct.11 din Codul penal ungar: ―un delict este săvârşit în grup dacă cel puţin 3 persoane participă la comiterea
acestuia‖.
634
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 635

perioadei 1990-2000, crima organizată nu era definită ca act şi concept, iar

infracţiunile specifice crimei organizate nu erau definite ca atare şi nici nu se făcea
referire, sub aspectul formelor agravante la crima organizată. Existau însă instituţii în
Codul penal şi legi speciale pretabile aplicării lor ca instrumente juridice şi penale în
combaterea crimei organizate ca de exemplu: circumstanţele agravante22; infracţiunea
de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni23; infracţiunea de trafic de stupefiante24;
infracţiunea de spălare a banilor25 şi infracţiunea de contrabandă calificată.26
2. Definirea criminalităţii organizate în perioada actuală
Anul 2000 se consideră a fi un an de referinţă în combaterea crimei
organizate în România, prin adoptarea Legii nr. 143/2000 privind combaterea
traficului şi consumului ilicit de droguri. Fiind un segment foarte important al crimei
organizate, apariţia acestei legi cu forme moderne de combatere prin mijloace penale
şi procesual penale (definiţii de noi infracţiuni, înăsprirea pedepselor, protejarea
legală a livrărilor supravegheate, a poliţiştilor şi colaboratorilor sub acoperire,
controlul comunicaţiilor informaţice, regimul confiscărilor şi cooperarea poliţienească
internaţională) a făcut ca dreptul să devină o armă la îndemâna organelor judiciare.
Astfel, în 2003 a fost adoptată Legea nr. 39 privind prevenirea şi combaterea
criminalităţii organizate care a avut la bază Convenţia Naţiunilor Unite împotriva
criminalităţii transnaţionale organizate, adoptată la New York la 15 noiembrie 2000 şi
ratificată de Parlamentul României prin Legea nr. 565 din 15 noiembrie 2002.

22
Art. 76 Cod penal român.
23
Art. 323 Cod penal.
24
Art. 312 alin.2 Cod penal.
25
Art. 23 din Legea nr. 21/1998 privind prevenirea şi sancţionarea spălării banilor.
26
Art. 179 Cod vamal adoptat prin Legea nr. 141/1977.
635
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 636

2. Principalele forme de manifestare ale criminalităţii organizate

Terorismul ca formă de manifestare a criminalităţii organizate

1. Aspecte generale privind infracţiunea de terorism şi combaterea
acesteia
Unele din aspectele care se impun din ce în ce mai pregnant pe scena
mondială este cel al legăturii indisolubile dintre terorism, traficul de droguri şi crima
organizată. Terorismul, traficul de droguri şi crima organizată se intercondiţionează
reciproc din ce în ce mai mult, deşi la început aveau existenţe complet separate.
Grupurile organizate şi reţelele de crimă organizată colaborează din ce în ce mai mult,
amplificându-şi capacităţile de a provoca daune societăţilor democratice, atât cu arme
convenţionale, cât şi, foarte posibil în viitor, cu arme nucleare şi de distrugere în
masă, precum şi alte forme de război neconvenţional (inclusiv cel cibernetic şi
informaţional).27 „O asemenea apropiere se produce deja şi fără tehnologie, de
exemplu între baronii drogurilor care caută să-şi protejeze fermele de cultură a
plantelor stupefiante şi teroriştii care au nevoie de bani pentru a cumpăra arme şi
pentru recrutări‖.28
Traficul de persoane
1. Consideraţii generale privind traficul de persoane
Fiind vorba de un fenomen care se desfăşoară în spaţii social-geografice
întinse, care depăşesc barierele statale şi culturale, eforturile izolate de cunoaştere
oferă doar o imagine parţială asupra fenomenului.
Problematica traficului cu fiinţe umane, este extrem de importantă mai ales
pentru a face distincţie între traficul cu fiinţe umane şi contrabanda cu oameni. Deşi

27
Rollie Lai – Terroszists and organized crime join forces – International Herald Tribune 24 mai 2005.
28
Serge Le Doren, Philippe Rose – Cyber – Mafia – Editura Antet, 1998, pag.237.
636
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 637

există multe elemente similare între cele două tipuri de infracţiuni, distincţia este
simplă din următoarele considerente:
Traficul cu fiinţe umane se deosebeşte de contrabanda cu oameni deoarece
intenţia traficantului este de a exploata victima după întrarea ilegală în ţară – pe o
perioadă îndelungată, printr-o relaţie coercitivă şi exploatatoare, pe câtă vreme, în
majoritatea cazurilor, relaţia dintre contrabandist şi victimă se încheie odată cu
întrarea ilegală în ţară.

Spălarea banilor proveniţi din infracţiuni

1. Criminalitatea organizată în economia mondială
Comunitatea internaţională a fost pusă în faţa unei economii „subterane‖ de
mare anvergură, caracterizată prin infiltrarea pe pieţele financiar-bancare a structurilor
de crimă organizată, în încercarea acestora de a prelua controlul asupra unor
importante sectoare economice interne şi internaţionale. Procesul este vast, bazăt pe
tranzacţii financiare globale şi în continuă creştere. Pieţele financiare internaţionale
cuprind zilnic tranzacţii financiare în valoare de peste 170 miliarde de dolari, din care
numai o mică parte par a fi operaţiuni de comerţ licit. Restul se bazează pe capital
speculativ lichid sau semilichid, investit pe termene scurte şi care de regulă,
garantează anonimatul investitorilor.
Creşterea unei imense mase monetare speculative este favorizată de o
multitudine de factori, între care pot fi menţionaţi următorii:
- transnaţionalizarea celor mai mari bănci şi societăţi de holding;
- eliminarea restricţiilor şi controlului asupra investiţiilor străine;
- impactul tehnologiei electronice de transmitere a informaţiilor privind
pieţele de capital.

637
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 638

Criminalitatea transfrontalieră
1 .Consideraţii generale
Procesele transformatoare de remodelare a lumii, la care asistăm, sunt
caracterizate de extinderea democratizării, afirmarea şi consolidarea principiilor
economiilor de piaţă, acordarea şi respectarea drepturilor fundamentale cetăţenilor.
Asistăm, totodată, la lărgirea cooperării şi integrării majorităţii statelor eliberate de
regimurile totalitare, la schimbul de valori morale şi materiale, tehnice şi tehnologice
mondiale. În acelaşi timp s-a produs dezintegrarea şi fragmentarea entităţilor statale
multinaţionale care au militat, în principal, pentru propria identitate.29
Fiind o „poartă‖ spre Europa, România, prin poziţia ei geopolitică şi
geostrategică, resimte la frontierele sale presiunile criminalităţii organizate
transfrontaliere. Dintre acestea se numără: migraţia (în cele două forme de
manifesare: imigraţia şi emigraţia), traficul de droguri, traficul de persoane, traficul de
armament, muniţii, materii explozive şi radioactive, contrabanda de bunuri şi produse
(bunuri din patrimoniul naţional, bunuri contrafăcute, produse cu regim special, ţigări,
băuturi alcoolice, produse petroliere şi derivate, medicamente, bunuri de larg consum
etc.), traficul cu autoturisme de lux, traficul cu monedă falsă şi alte operaţiuni ilegale
cu produse interzise a fi întroduse în ţară sau produse de tranzit (deşeuri şi reziduuri
radioactive, toxice, specii protejate de floră şi faună, vestigii arheologice şi istorice,
roci rare), vânatul şi pescuitul ilegal etc.

Conceptul şi trăsăturile organizaţiilor criminale

1. Conceptul de organizaţie criminală

29
Dumitru Popescu – Criminalitatea transfrontalieră, Revista Criminalistica nr.2/2004, pag.29.
638
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 639

Termenul de organizaţie criminală semnifică activităţile infracţionale ale

unor grupuri constituite pe principii conspirative, în scopul obţinerii unor importante
venituri ilicite la cote deosebit de ridicate.
„Criminalitate organizată‖, „crimă organizată‖, „organizaţie criminală‖,
criminalitate organizată transnaţională‖, reprezintă doar o parte din expresiile utilizate
de diferiţi autori sau de diferite documente internaţionale pentru a indica acelaşi
fenomen.30
„Organizaţia criminală‖ este o expresie ce se referă la o grupare de
infractori, care desfăşoară activităţi criminale, dar nu vizează activitatea sau
activităţile în sine (crimă, criminalitate). De altfel, termenul organizaţie este puţin cam
pretenţios în acest caz. Dacă avem în vedere sensul sociologic al termenului este
foarte dificil de admis că o grupare de infractori poate îndeplini standardele necesare
pentru a fi cotată drept organizaţie.31
Este de preferat expresia „grup criminal organizat‖, care este de altfel
utilizată şi de Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale
organizate, adoptată la New York la 15 noiembrie 2000, ratificată şi de România prin
Legea nr. 565 din 16 octombrie 2002.

3. COOPERAREA POLIŢIENEASCĂ ÎNTRE STATE PENTRU

PREVENIREA ŞI COMBATEREA CRIMINALITĂŢII
ORGANIZATE

30
Jean Claude Monet – La criminalite organisee , Editura La documentation francaise, Paris, 1996, pag.8.
31
Jean Claude Monet – La criminalite organisee, Editura La documentation francaise, Paris, 1996, pag.8.
639
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 640

Aspecte generale privind cooperarea internaţională între state.

După cum este statuat în „Declaraţia referitoare la principiile dreptului
internaţional privind relaţiile de prietenie între state‖, cooperarea este o exigenţă
majoră pentru asigurarea păcii în lume. În acest document internaţional se consacră
faptul că statele trebuie să coopereze unele cu altele pentru menţinerea păcii şi
securităţii internaţionale (pct. „a‖ alin. 2 [Link]).

Iniţiative şi preocupări ale organismelor internaţionale pe linia

prevenirii şi combaterii criminalităţii organizate.
1. Consideraţii generale.
Ultimul deceniu al secolului XX, s-a caracterizat printr-o veritabilă
schimbare în toate domeniile economico-sociale a gândirii şi a modului de viaţă. O
doctrină retrogradă de înăbuşire a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti se prăbuşeşte şi
alta opusă îşi face loc îndeosebi în Europa de Est, dar şi în Asia, Africa şi America
Latină. Această schimbare s-a repercutat şi asupra fenomenului criminalităţii
tulburând buna desfăşurare a activităţii instituţiilor statului. Formele de manifestare a
criminalităţii organizate s-au diversificat trecând de la cele tradiţionale (cum sunt
jocurile de noroc ilegale, camăta, prostituţia etc.) la traficul internaţional de maşini
furate, traficul de persoane, de droguri, frauda cu cărţi de credit etc. ajungându-se la
organizarea activităţii infracţionale după modelul companiilor legale.
Organizaţiile criminale sunt implicate tot mai mult în practici ilicite de
dumping şi înregistrarea unor pierderi fictive, operaţiuni realizate deseori cu
complicitatea unor funcţionari corupţi. O situaţie de noutate, exploatată de crima
organizată, este micşorarea ofertei mondiale de organe umane pentru transplant.

640
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 641

Cooperarea judiciară internaţională în materie penală.

Consideraţii generale.
În termeni generali, cooperarea internaţională în materie penală se referă la
următoarele probleme: extrădarea, asistenţa juridică, audierea prin videoconferinţă,
interceptarea telecomunicaţiilor, dispunerea de produsul infracţiunii sau de bunurile
confiscate, transferarea persoanelor deţinute sau condamnate, transferul de proceduri,
recunoaşterea hotărârilor, supravegherea şi urmărirea transfrontalieră, anchete
comune şi tehnici speciale de anchetă, comunicarea spontană de informaţii.32
Asistenţa juridică stricto senso include notificarea (comunicarea) de acte
judiciare, comisiile rogatorii, precum şi mijloacele moderne de investigaţie: audierile
prin videoconferinţă, echipele comune de anchetă, livrările controlate, transmiterea
spontană de informaţii, supravegherea transfrontalieră etc.33 asistenţa judiciară în
materie penală se solicită de către autorităţile judiciare competente din statul
solicitant şi se acordă de autorităţile judiciare din statul solicitat.
În ţara noastră, ca de altfel în marea majoritate a statelor, Ministerul Justiţiei
este autoritatea centrală ce are atribuţii în următoarele domenii ale cooperării judiciare
internaţionale: extrădarea, transferarea persoanelor condamnate, transferul de
proceduri, recunoaşterea hotărârilor şi asistenţa judiciară în fază de judecată.

Cooperarea poliţienească între state pe plan internaţional şi pe

continentul european.
Necesitatea cooperării poliţieneşti internaţionale.

32
Ioan Hurdubaie – Instrumente ale cooperării internaţionale în domeniu valorificării mijloacelor criminalistice de
probaţiune, Editura ERA, Bucureşti, 2006, pag. 49 şi urm.
33
Stoica Mihai Gheorghe şi Cătuşi Constantin Cristian – Cooperarea poliţienească în România, Editura Paper Print
Invest, Bucureşti, 2006, pag. 30.
641
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 642

Schimbările politice importante intervenite în Sud-Estul Europei şi pe plan

internaţional au produs modificări majore în sistemele sociale şi economice din multe
state. Criminalitatea transfrontalieră în Sud-Estul Europei a evoluat semnificativ
reuşind să depăşească graniţele naţionale ale statelor din regiune, iar lupta împotriva
acestui fenomen numai la nivel naţional îşi dovedeşte limitele, fapt pentru care
cooperarea internaţională la nivelul agenţiilor de aplicare a legii devine un element
esenţial. Infracţionalitatea organizată transnaţională a devenit un element de risc
pentru statele democratice, pentru drepturile omului şi reforma economică din ultimii
ani.
Accentuarea interdependenţelor multiple dintre state, globalizarea şi
liberalizarea schimburilor de orice fel – de la cele comerciale la cele informaţionale –
fac tot mai dificilă o disociere într-un mediu globalizat, în care riscurile interne şi
externe se pot genera şi potenţa reciproc.34
Dacă progresele tehnologice şi creşterea fără precedent a investiţiilor şi
tranzacţiilor internaţionale şi-au adus o contribuţie importantă la extinderea
fenomenului globalizării şi au condus la schimbarea contextului de activitate al lumii
afacerilor şi al statelor, aceste progrese au deschis, încă, şi perspective tentante pentru
activităţile infracţionale organizate.
Crima organizată vizează, în mod direct, obiecte a căror realizare afectează
grav securitatea naţională, deoarece reţelele clandestine acţionează sistematic, deplin
conspirat, urmărind să controleze şi să pună în dependenţă, prin corupţie, şantaj şi
violenţă, actul decizional la nivel statal.35

34
Mihai-Gheorghe Stoica, Constantin-Cristian Cătuşi – Cooperarea poliţienească internaţională în România, Editura
Paper Print Invest, Bucureşti, 2006, pag. 47.
35
Stoica Mihai Gh., Cătuţi C-tin Cristian – [Link]., pag. 50.
642
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 643

1. ORGANIZAŢIA INTERNAŢIONALĂ DE POLIŢIE CRIMINALĂ -

INTERPOL
Cu sediul la Lyon în Franţa, este cea mai mare organizaţie poliţienească
din lume. În glumă este denumită „Organizaţia Naţiunilor Unite a Poliţiei”. Creată
în 1923 pentru a facilita urmărirea infractorilor care traversau frontierele
naţionale, Interpolul numără astăzi 184 de ţări membre de pe cinci continente,
acordând sprijin şi asistenţă tuturor organizaţiilor, autorităţilor şi serviciilor
publice a căror misiune constă în prevenirea şi combaterea criminalităţii
internaţionale. Interpolul oferă trei servicii importante: un sistem global unic de
comunicaţii poliţieneşti, o întreagă gamă de baze de date cu caracter poliţienesc şi
un suport proactiv pentru operaţiunile poliţieneşti desfăşurate în toată lumea.
2. EUROPOL (Oficiul european de poliţie).
Europol este organizaţia europeană care are drept scop îmbunătăţirea
cooperării efective a autorităţilor poliţieneşti competente din statele membre în
domeniul prevenirii şi combaterii terorismului, a traficului ilegal de droguri şi a altor
forme grave ale crimei organizate internaţionale. Misiunea Europolului este de a
aduce o contribuţie semnificativă acţiunilor forţelor de ordine ale Uniunii Europene,
împotriva crimei organizate cu o accentuare asupra organizaţiilor criminale implicate.
Bază Europolului a fost pusă prin Tratatul de la Maastricht al Uniunii Europene din 7
februarie 1992. Cu sediul la Haga, în Olanda, Europol a început operaţiuni limitate pe
3 ianuarie 1994 sub forma Unităţii Europol Antidrog (EDU), prin lupta împotriva
drogurilor şi treptat s-au adăugat şi alte domenii importante ale criminalităţii.36
Europol a fost înfiinţat la 26 iulie 1995 prin actul Consiliului European, întrunit la
Bruxelles, cunoscut sub denumirea de „Convenţia Europol‖, încheiată de către statele

36
S.Şerb, C-tin Drăghici, [Link], [Link] – Drept poliţienesc şi contravenţional, Editura Tritonic, Bucureşti, 2003, pag.
238.
643
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 644

membre în bază Titlului VI al Tratatului Uniunii Europene, decizându-se ca sediul

acestuia să fie la Haga în Olanda.37
Convenţia a întrat în vigoare la 1 mai 1999, după încheierea procesului de
ratificare de către cei 15 membri ai Uniunii Europene .

Internetul şi criminalitatea informatică – domenii prioritare ale

cooperării poliţieneşti între state.
Informatica a devenit în zilele noastre un important mijloc de comunicare
(mai ales în condiţiile amplorii pe care a luat-o internetul) între diferite instituţii,
întreprinderi, persoane particulare. Internetul reprezintă cea mai mare reţea de
calculatoare din lume, formată dintr-un număr mare de reţele locale, publice sau
private, regionale şi naţionale interconectate.
O altă formă răspândită a criminalităţii informatice este şi piratarea
programelor pentru calculator, care se realizează prin încărcarea programelor difuzate
pe internet în memoria internă a unui calculator, atunci când această operaţiune nu
este autorizată de către titularul dreptului de autor. În acest sens, sunt binecunoscute
acţiunile organelor poliţieneşti din mai multe state, care au condus la confiscarea unor
importante cantităţi de echipamente informatice de natură să spargă dispozitive de
protecţie cu care erau prevăzute programele originale O altă formă a criminalităţii
informatice care ar trebui să preocupe mai mult organele specializate ale statului în
acest domeniu, o reprezintă afişarea şi distribuirea de materiale pornografice prin
intermediul internetului.

37
Ioan Hurdubaie, [Link]., pag. 31.
644
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 645

4. ROLUL ŞI CONTRIBUŢIA ROMÂNIEI ÎN REALIZAREA

COOPERĂRII POLIŢIENEŞTI ÎNTRE STATE PENTRU
PREVENIREA ŞI COMBATEREA CRIMINALITĂŢII
INTERNAŢIONALE ORGANIZATE

Consideraţii generale privind necesitarea cooperării României cu alte

state.
Majoritatea rapoartelor din ultimii ani ale Secretariatului General al O.I.P.C.
– Interpol, au scos în evidenţă principalele ameninţări în materie de criminalitate la
nivel mondial şi în special a criminalităţii organizate, propunând în acest sens strategii
pentru a ajuta serviciile de poliţie din ţările afiliate, însărcinate cu aplicarea legii, să ia
măsuri de prevenire şi contracarare a acestui fenomen. Aceste evaluări prezintă interes
şi pentru structurile de prevenire şi combatere a criminalităţii din România, deoarece
criminalii, în special infractorii profesionişti devin din ce în ce mai activi în Europa.
În toate ţările Europei, inclusiv ţara noastră statisticile naţionale scot în evidenţă o
creştere semnificativă, după număr şi gravitate, a infracţiunilor ce fac obiectul
criminalităţii organizate.

Măsurile luate de România pentru realizarea cooperării poliţieneşti

internaţionale.
1. Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională (C.C.P.I.) reprezintă
singura structură din România specializată în schimbul de date operative în domeniul
luptei împotriva criminalităţii transfrontaliere organizate.
C.C.P.I. a fost creat ca o platformă unică de cooperare poliţienească pentru
asigurarea gestionării informaţiilor operative referitoare la cooperarea poliţienească

645
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 646

internaţională. În conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului României nr. 306

din 14 aprilie 2005 pentru aprobarea strategiei actualizate privind reforma
instituţională a Ministerului Administraţiei şi Internelor a fost constituit Centrul de
Cooperare Poliţienească Internaţională, care include în struca să organizatorică:38
Punctul Naţional Focal (Serviciul Operaţional, Unitatea Naţională EUROPOL,
Serviciul SIRENE) şi Biroul Naţional Interpol (Serviciul Urmărire Internaţională şi
Extrădări, Serviciul Documentare Operativă şi Serviciul Identificare Judiciară).
2. Biroul Naţional Interpol din România
Acest birou a fost creat la 10 ianuarie 1973 şi funcţionează în cadrul
Inspectoratului General al Poliţiei Române, constituind punctul de sprijin naţional al
cooperării poliţieneşti internaţionale, cu fiecare stat membru al O.I.P.C. – Interpol
prin Birouri de Contact Naţionale, precum şi cu Secretariatul General Interpol. Biroul
Naţional Interpol are un rol important în surmontarea obstacolelor întâmpinate în
cooperarea poliţienească internaţională, determinate de diferenţele de structuri între
poliţiile naţionale, barierele lingvistice şi diferenţele de sisteme juridice. Totodată,
acest organism asigură schimbul operativ de informaţii obţinute de structurile
poliţieneşti prin transmiterea lor celorlalte B.C.N.-uri şi Secretariatului General al
O.I.P.C. – Interpol. Desfăşoară pe teritoriul naţional, operaţiuni şi actele de poliţie
solicitate de celelalte state membre ale O.I.P.C. – Interpol şi primeşte cererile de
informaţii, de verificări etc. de la alte B.C.N.-uri şi de la Secretariatul General Interpol
pe care le transmite unităţilor operative competente dând răspunsul celor care le-au
solicitat.
3. Punctul Naţional Focal (P.N.F.)
A fost înfiinţat la data de 1 decembrie 2000 cu rang de direcţie în cadrul

38
Stoica [Link], Cătuţi C-tin Cristian, [Link]., pag. 93-94
646
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 647

Ministerului Administraţiei şi Internelor, în conformitate cu prevederile Ordonanţei

de Urgenţă a Guvernului României nr. 201/2000 privind crearea cadrului instituţional
necesar în vederea funcţionării Centrului Regional S.E.C.I. pentru combaterea
infracţionalităţii transfrontaliere, aprobată prin Legea nr. 357/2001 Obiectul de
activitate al Punctului Naţional Focal este asigurarea cooperării operative între
structurile abilitate cu atribuţii pe această linie din Ministerul Administraţiei şi
Internelor şi Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală a Vămilor şi cu agenţiile
corespondente din statele participante la Centrul Regional al Iniţiativei de Cooperare
în Sud-Estul Europei pentru combaterea infracţionalităţii transfrontaliere.
4. Instituţia Ataşatului de afaceri interne
Prin ataşat de afaceri interne se înţelege persoana desemnată de ministrul de
interne să reprezinte Ministerul Administraţiei şi Internelor in statul de acreditare.
Modalitatea de cooperare se realizează prin două componente: ataşaţi de afaceri
interne străini acreditaţi în România; ataşaţi de afaceri interne români acreditaţi în alte
state.
5. Instituţia Ofiţerului de legătură
Ofiţerul, de legătură este persoana desemnată de ministrul de interne să
execute activităţi de cooperare internaţională şi anumite activităţi de reprezentare
externă a instituţiei, pentru o perioadă determinată şi pe un anumit domeniu de
specialitate, în statul de acreditare sau pe lângă o organizaţie internaţională. Ofiţerul
de legătură se trimite în misiune temporară în străinătate pe durata de până la 90 zile.
În funcţie de situaţia operativă în statul acreditar, de reacţiile partenerului străin şi de
rezultatele obţinute, misiunea poate fi prelungită succesiv. De regulă, durata cumulată
a misiunii iniţiale şi a prelungirilor nu poate depăşi doi ani.
6. Acordul privind cooperarea dintre România şi Eurojust pentru

647
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 648

reglementarea unor măsuri referitoare la reprezentarea României la Eurojust până

şi după aderarea la Uniunea Europeană
Procurorul desemnat ca membru naţional în Eurojust are competenţa
teritorială, materială şi personală pe întreg teritoriul României, pentru toate
infracţiunile prevăzute în Decizia Eurojust şi cooperează neîngrădit în procedurile
care întră în obiectul de activitate al Eurojust cu autorităţile române şi străine
competente.

Alte instituţii şi organisme de cooperare poliţienească internaţională din

România.
1. Acordul S.E.C.I. (South-East European Cooperative Initiative)39
România a căutat în toţi aceşti ani să se alinieze la efortul comunităţii
internaţionale, contribuind activ la politicile desfăşurate în acest sens, remarcându-se
propunerea pe care a formulat-o în cadrul unei reuniuni a Comitetului de Agendă al
Programului de stabilitate, politică, economică şi socială în sud-estul Europei cu
privire la un proiect intitulat «Prevenirea şi Combaterea Criminalităţii
Transfrontaliere». La data de 15 aprilie 1998, la Geneva, Comitetul de Agendă al
SECI, a aprobat proiectul propus de delegaţia României, ca parte a Programului
privind Facilităţile de Comerţ şi Transport.
Mai târziu, la data de 26 mai 1999, s-a încheiat la Bucureşti Acordul de
Cooperare pentru Prevenirea şi Combaterea Infracţionalităţii Transfrontaliere, ratificat
de ţara noastră prin Legea nr. 208/1999.
Negocierile dintre state au fost asistate de experţi din SUA, OIPC-Interpol,
OMV40 şi au durat peste un an. S-au finalizat prin încheierea unui Acord Cadru

39
Acordul S.E.C.I. – Centrul regional pentru combaterea infracţionalităţii transfrontaliere în Sud-Est.
40
OMV – Organizaţia Mondială a Vămilor.
648
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 649

intitulat "Acordul de Prevenire şi Combatere a Infracţionalităţii Transfrontaliere în

Sud-Estul Europei" cunoscut şi sub numele de "Acordul SECI" care a întrat în vigoare
la 1 februarie 2000.
2. Biroul S.I.R.E.N.E. (Supplimentary Informaţion Requested at National
Entries).
S.I.R.E.N.E. (S.I.S.) reprezintă o bază de date la nivelul statelor membre ale
Acordului Schengen, ce funcţionează în bază Convenţiei de aplicare a Acordului
Schengen şi care cuprinde semnalmentele referitoare la persoane, bunuri şi vehicule
care fac obiectul unor căutări în spaţiul Uniunii Europene.
3. Unitatea Naţională EUROPOL.
Europol are misiunea de a-şi aduce o contribuţie semnificativă la acţiunea
Uniunii Europene de aplicare a legii împotriva crimei organizate şi a terorismului,
concentrându-şi eforturile asupra organizaţiilor criminale. Europol şi-a îmbunătăţit
modalităţile de cooperare privind aplicarea legii internaţionale prin negocierea de
acorduri operative bilaterale sau strategice cu alte state şi organizaţii internaţionale,
după cum urmează: Bulgaria, Columbia, Banca Centrală Europeană, Comisia
Europeană, inclusiv Oficiul European Anti-Fraudă (O.L.A.F.), Eurojust, Centrul
European de Monitorizare a Drogurilor şi Dependenţei de Droguri, Islanda,
Interpol, Norvegia, Elveţia, Turcia, S.U.A., Biroul O.N.U. privind Drogurile şi
Criminalitatea, Organizaţia Mondială a Vămilor, România şi Rusia.

Cooperarea României cu alte state pentru combaterea criminalităţii

transnaţionale organizate.
1. Acorduri de cooperare încheiate de România cu alte state în acest
domeniu

649
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 650

Acordurile prevăd o multitudine de modalităţi de cooperare, între care

figurează, fără îndoială, şi cele de natură criminalistică. Astfel, între aceste forme de
cooperare pot fi enumerate: schimbul reciproc de informaţii privind persoanele
suspectate de a fi implicate în comitere infracţiunilor, organizarea bandelor criminale,
datele în legătură cu metodele de comitere a infracţiunilor, rutele folosite de autori şi
locurile de tăinuire, originea şi destinaţia bunurilor furate sau însuşite ilegal;
cooperarea în căutarea persoanelor bănuite de comiterea infracţiunilor sau a celor care
se sustrag urmăririi penale sau executării pedepselor; schimburi reciproce de
specialişti, în scopul îmbunătăţirii pregătirii de specialitate a acestora şi a cunoaşterii
reciproce a mijloacelor şi metodelor de combatere a criminalităţii, etc. În scopul
atingerii tuturor acestor obiective, România are încheiate până în prezent peste 30 de
acorduri bilaterale cu ţări de pe continentul european dar şi de pe alte continente.
2. Urmărirea transfrontalieră.
Urmărirea transfrontalieră constă „în ansamblul de măsuri operative
întreprinse pe teritoriul mai multor state în scopul prinderii unei persoane surprinsă în
flagrant în timpul comiterii unei infracţiuni sau care a participat la comiterea acesteia,
ori a unei persoane care a evadat, aflându-se în stare de arest preventiv sau în
executarea unei pedepse privative de libertate‖. Urmărirea transfrontalieră se poate
efectua de agenţii autorităţii competente a unui stat membru Schengen, pe teritoriul
statului român, dacă autorităţile române competente au fost informate prin mijloace de
comunicaţie directe despre pătrunderea pe teritoriul României a unei astfel de
persoane (autorităţile competente fiind Poliţia Română şi Poliţia de Frontieră). La
solicitarea autorităţii române competente urmărirea transfrontalieră încetează
imediat.41

41
Art. 17 alin. 1-4 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului României nr. 103 din 21 decembrie 2006 privind unele
măsuti pentru facilitarea cooperării poliţieneşti internaţionale.
650
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 651

5. ELEMENTE SPECIFICE DE PERSPECTIVĂ PRIVIND

COOPERAREA POLIŢIENEASCĂ ÎNTRE STATE

Dezvoltarea în viitor a cooperării poliţieneşti internaţionale în lupta

împotriva criminalităţii organizate.
Din ce în ce mai mult, iniţiativele de cooperare poliţienească implică crearea
unor reţele informatice dezvoltate precum şi a bazelor de date, acestea fiind capabile
să faciliteze schimbul de informaţii şi să pună bazele pentru analiză şi informare.
Proliferarea acestor baze de date atrage după sine probleme privind protecţia de date
şi eficienţa acestora. Statele membre au acces la informaţia furnizată de Interpol,
Europol şi SIS, Sistemul de Informaţii al Vămilor, Eurodac, precum şi la o bază de
date ADN.

Rolul Europol în perspectiva dezvoltării cooperării poliţieneşti între

statele Uniunii Europene.
Aria de competenţă şi sarcinile specifice ale Europol nu sunt în mod clar
definite. De aceea se poate spune că activitatea Europol ar fi mai eficientă printr-o
distingere clară între aria să de competenţă şi sarcinile concrete pe care le are de
îndeplinit. În acest sens se impune o distincţie clară între: obiective, competenţe şi
atribuţii (schimb de informaţii, muncă de analiză, suport tehnic, etc. urmând exemplul
Eurojust). Aşa cum se cunoaşte, în prezent Europol nu poate răspunde cererii statelor
membre de a le sprijini în domenii precum evaluării de ameninţări pentru mari
evenimente internaţionale (ex. Jocurile Olimpice, campionatele de fotbal), dar se
preconizează ca în viitor Europol să poată oferi informaţii şi sprijin analitic oricărui

651
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 652

stat membru în legătură cu evenimentele majore cu impact asupra politicii de

siguranţă şi ordine publică.

2.1. Atribuţii viitoare ale Europol şi măsurile ce se impun.

Contribuţia viitoare a Europol-ului constă în capacitatea organizaţiei de a

sprijini investigaţiile statelor membre prin furnizarea de analiză de o înaltă calitate a
informaţiilor infracţionale şi atingerea potenţialului maxim în acest domeniu.

2.2. Modelul de informaţii european.

Acest model permite tuturor statelor membre şi instituţiilor Uniunii

Europene studierea metodologiei comune în ceea ce priveşte combaterea criminalităţii
organizate în Uniunea Europeană, îmbunătăţirea cunoştinţelor comune legate de
criminalitatea organizată printr-o mai bună colectare, schimb şi analiză a informaţiilor
precum şi obţinerea unor rezultate operaţionale mai bune în cadrul domeniilor
prioritare, ceea ce va duce la creşterea eficienţei Europol şi a altor organisme ale U.E.

Perspectivele cooperării poliţieneşti internaţionale determinate de

aderarea României la Uniunea Europeană.
Datorită aderării tarii noastre la Uniunea Europeana întregul sistem de
prevenire şi combatere a criminalităţii organizate transfrontaliere s-a modificat prin
trecerea să la un nivel mai ridicat bazat în primul rând pe ideea de cooperare
poliţienească internaţională între state şi organismele europene care deţin astfel de
competenţe. În ultimul timp, din ce în ce mai mult, infracţiuni legate de traficul de

652
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 653

droguri, spălare de bani, trafic de persoane, contrabandă cu ţigări, trafic de armament,

etc. sunt tot mai des întâlnite pe teritoriul României ori au ca punct de tranzit acest
teritoriu. Ca o concluzie a acestor evoluţii, activitatea de cooperare şi asistenţă
mutuală între organismele interne şi internaţionale din domeniul combaterii
criminalităţii organizate transfrontaliere au regândit ideea de cooperare, în scopul
unificării şi consolidării eforturilor, prin încheierea la nivel mondial a unor convenţii
şi tratate care să stopeze acest fenomen
Instituţii beneficiare ale prevederilor legislative referitoare la cooperarea
poliţienească internaţională.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Având în vedere evoluţia şi pericolul faptelor penale circumscrise
criminalităţii internaţionale a fost încheiat un Protocol de cooperare42 între Parchetul
de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Ministerul Administraţiei şi
Internelor, în cuprinsul căruia s-a urmărit a se ţine seama de totalitatea normelor
juridice şi a reglementărilor cu caracter normativ prin care sunt definite competenţele
părţilor semnatare43, precum şi de Acordul privind cooperarea dintre România şi
Oficiul European de Poliţie.44
Priorităţi specifice şi de perspectivă determinate de aderarea României la
Uniunea Europeană, referitoare la cooperarea judiciară în materie penală.
La nivelul Uniunii Europene, în cadrul Planului de măsuri adoptat de
Consiliul European de la Tampere din 15-16 octombrie 1998, menite să asigure un
spaţiu european al Tratatului de la Amsterdam, în ultimii ani au fost adoptate noi

42
Protocol de cooperare încheiat între M.A.I. şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie din 21 octombrie
2005.
43
OUG nr. 63/2003 privind organizarea şi funcţionarea M.A.I. aprobată şi completată prin Legea nr. 604/2003 cu
modificările şi completările ulterioare ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.
44
Acordul privind cooperarea dintre România şi Oficiul European de Poliţie, ratificat de România prin Legea nr.
197/2004.
653
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 654

instrumente de cooperare bazate pe principiul recunoaşterii reciproce a hotărârilor. În

cadrul procesului de integrare europeană, Capitolul 24 intitulat „Cooperarea în
domeniul justiţiei şi Afacerilor Interne‖, implică între altele şi transpunerea normelor
europene în domeniul cooperării judiciare internaţionale în materie penală cu referiri
speciale la următoarele probleme:
a) Identificarea, depistarea şi confiscarea instrumentelor şi produselor
infracţiunii.
b) Cooperarea judiciară în materie penală.
c) Schimbul de informaţii între autorităţile statelor membre.
d) Programul de la Haga: zece priorităţi pentru următorii cinci ani.
e) Colaborarea cetăţenilor la acţiunea justiţiei.

Tema 21
ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA ADMINISTRAŢIEI
NAŢIONALE A PENITENCIARELOR DIN ROMÂNIA ŞI A
UNITĂŢILOR DIN SUBORDINEA ACESTEIA. PRIMIREA
PERSOANELOR PRIVATE DE LIBERTATE ÎN LOCURILE DE
654
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 655

DETENŢIE DIN SUBORDINEA ADMINISTRAŢIEI NAŢIONALE

A PENITENCIARELOR

Probleme:
1. Rolul penitenciarelor în sistemul organelor statului cu atribuţii pe linia
prevenirii fenomenului infracţional.
2. Organizarea şi amenajarea interioară a penitenciarului.
3. Primirea deţinuţilor în penitenciare.
4. Cooperarea penitenciarelor cu unităţile de poliţie.

1. ROLUL PENITENCIARELOR ÎN SISTEMUL ORGANELOR

STATULUI CU ATRIBUŢII PE LINIA PREVENIRII
FENOMENULUI INFRACŢIONAL

1.1. Scurt istoric al instituţiilor carcerale româneşti

a) Primele menţiuni asupra sistemului penitenciar

Cu toate că nu se poate vorbi despre organizarea închisorilor române
până în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, originea închisorilor în România este
foarte veche. Încarcerarea şi utilizarea unor deţinuţi la munci în mine (ocne) o găsim
chiar pe vremea când Dacia a intrat în stăpânirea romanilor;

655
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 656

La 1380 este pomenită pentru prima dată de către prinţul Nicolae Şuţu, în
lucrarea ―Noţiuni statistice asupra Moldovei‖, ca fiind existentă o ocnă aparţinând
ocnaşilor de Trotuş unde, ―pe vremuri‖, avusese loc o răscoală a celor întemniţaţi;
Unele mănăstiri din Ţara Românească au servit ca loc de închisoare, de
cele mai multe ori pentru condamnaţii politici, pentru femei şi copii. Cea mai veche
mănăstire care a servit în acest scop a fost mănăstirea Snagovului, zidită de Vlad
Ţepeş în secolul al XV-lea, unde, erau închişi boierii adversari ai domniei;
Începând cu secolul al XVII-lea, informaţiile cu privire la starea
închisorilor din Moldova şi Ţara Românească se înmulţesc. Cronicarul Nicolae Muste
menţionează existenţa unei temniţe ce se află sub turnul bisericii de la curtea
domnească a Moldovei, zidită pe timpul lui Ştefan Tomşa, (1612-1623);
În a doua jumătate a secolului XVIII, în toate capitalele judeţelor
transilvănene au fost construite închisori la cererea nobililor maghiari. Împăratul Iosif
al II-lea a dispus construirea unor penitenciare provinciale cu caracter regional între
care menţionăm: Gherla, Satu-Mare, Timişoara, Lugoj, Sighet, Aiud, Arad, Oradea
Mare;
Un domnitor care a dat o deosebită atenţie problemei închisorilor a fost
Mihail Şuţu (Moldova 1793-1795, Muntenia 1783-1786, 1791-1793 şi 1801-1802).
Acesta a cerut departamentului "Criminalionului" ca în fiecare sâmbătă să i se trimită
situaţia celor închişi, arătându-se exact şi pricina pentru care au fost închişi;
Prin Anaforalele nr. 178 şi 108, adresate la 11 iunie 1850 de către
Domnitorul Grigore Ghica, departamentului lucrărilor publice, s-au cerut lămuriri
despre temniţele din Moldova, deoarece s-a constatat că starea lor era îngrijorătoare –
bărbaţii şi femeile erau cazaţi împreună iar supra-aglomerarea era un fenomen regăsit
la nivelul tuturor acestor aşezăminte.

656
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 657

b) Perioada de tranziţie
Cu toate criticile ce s-au adus în perioada de după decembrie 1989, legea
şi regulamentul de executare a pedepselor din 1969 au fost, la timpul lor, reglementări
moderne, la nivel internaţional, care au asigurat un cadru corespunzător de
desfăşurare a unei activităţi de executare a pedepsei comparabile cu cele din alte
sisteme europene.
Totuşi până la revoluţia din decembrie 1989, sistemul s-a confruntat cu
serioase limite conceptuale, impuse chiar de ideologia socialistă oficială, cum ar fi:
 cerinţa ca toţi deţinuţii să fie redaţi societăţii ca oameni utili, sens în
care accentul era pus în mod preponderent pe implicarea deţinuţilor în
activităţi productive, în condiţii similare cu cele din economie;
 obligativitatea ca programele de resocializare să cuprindă un procent
însemnat de teme politice;
 structură militară precum şi infrastructura de tip sovietic.
La sfârşitul anului 1990, după 43 de ani în care s-a aflat în subordinea
Ministerului de Interne, Administraţia Naţională a Penitenciarelor a intrat în
subordinea Ministerului Justiţiei.
Pentru a asigura continuitatea procesului de socializare, dar şi ancorarea
sa în noua realitate social-economică, s-a acţionat concomitent în câteva sensuri:
 contracararea tendinţelor ca deţinuţii de drept comun să-şi asume
calitatea de victime politice ale sistemului comunist, mai ales în
perioada anului 1990;
 organizarea asistenţei moral-creştine în penitenciare; spre deosebire
de norma internaţională, care este restrictivă, ţara noastră a deschis

657
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 658

uşile nu numai religiilor majoritare, ci şi cultelor care s-au implicat în

predicarea moralei creştine în penitenciare;
 depolitizarea tuturor activităţilor cultural-educative;
 în acelaşi an a fost abolită pedeapsa cu moartea.
La data de 28 septembrie a intrat în vigoare Legea nr. 293/2004 privind
Statutul funcţionarilor publici din Administraţia Naţională a Penitenciarelor. Practic,
de la această dată, a avut loc demilitarizarea personalului de penitenciare.
Prin intrarea în vigoare a Statutului se atingea unul dintre obiectivele
majore ale reformei sistemului penitenciar care viza crearea unei culturi
organizaţionale care punea accent pe dimensiunea umană a administraţiei
penitenciare. Deşi statutul a suferit modificări ulterioare – O.U.G. nr. 47/2006
aprobată pin Legea nr. 55/2007, O.U.G. 4/2008 aprobată prin Legea nr. 170/2009,
încă de la data intrării sale în vigoare au început restructurările organizaţionale care:
 au antrenat modificări radicale ale funcţiilor;
 au fost acordate o serie de drepturi funcţionarilor publici cu statut
special;
 a fost garantată stabilitatea raporturilor de muncă ale funcţionarilor
publici cu statut special;
 au fost asigurate formarea şi evaluarea profesională a acestora.
Demersul a transformat lucrătorul de penitenciare dintr-un „manipulator
al uşilor închise‖ într-un profesionist cu o mare disponibilitate faţă de persoanele
aflate în custodia Administraţia Naţională a Penitenciarelor.
Hotărârea Guvernului României nr. 1849/2004 privind organizarea,
funcţionarea şi atribuţiile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor este actul
normativ care defineşte şi reglementează la modul concret şi transparent structura

658
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 659

organizatorică şi atribuţiile instituţiei centrale. Totodată, se stabileşte apartenenţa

instituţiei la sistemul naţional de siguranţă naţională, apărare şi ordine publică.
Prin adoptarea Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a
măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal şi a Regulamentului
de aplicare a acesteia, accentul a fost pus pe funcţia de reinserţie socială şi reabilitare
a persoanelor private de libertate.
 A fost introdusă instituţia judecătorului delegat pentru executarea
pedepselor;
 Au fost prevăzute regimuri de executare a pedepselor;
 A fost prevăzut procesul de individualizare a pedepsei.
Pentru reiniţializarea reformei a fost elaborat în iunie 2008 Planul de
măsuri pentru eficientizarea sistemului penitenciar.
Pornind de la acest document şi de la viziunea conducerii asupra a ceea
ce se aşteaptă a fi sistemul administraţiei penitenciare în anul 2013, au fost
identificate obiectivele strategice ale Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor,
rezultând astfel Strategia sistemului penitenciar 2009 - 2013.

c) Etapa actuală
În legislaţie penală românească există trei categorii de sancţiuni, pedepsele,
măsurile educative şi măsurile de siguranţă.
Pedepsele ocupă un loc foarte important în sistemul sancţiunilor cu caracter
penal, ele aplicându-se numai persoanelor care au săvârşit infracţiuni şi vizează
libertatea şi drepturile cetăţeneşti ale acestora.
Etapa finală a procesului penal este reprezentată de punerea în executare a
hotărârilor penale definitive. Momentul de început al acestei faze este acela al emiterii

659
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 660

mandatului de executare de către instanţă, iar cel final este reprezentat de întocmirea
procesului verbal de constatare a începerii executării pedepsei privative de libertate.
De regulă momentul final se consumă la nivelul locurilor de deţinere subordonate
Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
Penitenciarul reprezintă instituţia prin care societatea îşi propune controlarea
fenomenului infracţional, precum şi executarea pedepselor sau a sancţiunilor, de către
persoanele aflate în custodie, în mod diferenţiat conform principiilor ce guvernează
executarea pedepselor privative de libertate şi a măsurilor preventive.
Pedeapsa este definită ca fiind o sancţiune cu caracter penal care constă într-
o măsură de constrângere şi reeducare prevăzută de lege, ce se aplică infractorului de
către instanţa de judecată, în scopul prevenirii săvârşirii a noi infracţiuni al reeducării
şi reinserţiei în societate.
În literatura juridică se face distincţie între funcţia de represiune sau
constrângere şi cea de reeducare sau convingere.
Funcţia de constrângere - se realizează prin aplicarea unor măsuri represive
împotriva celui condamnat. Acesta este forţat să suporte anumite privaţiuni sau
restricţii care au o intensitate diferită, în funcţie de felul şi durata sau cuantumul
pedepsei .
Funcţia de reeducare constă în aceea că pedeapsa are un efect pozitiv,
educativ asupra infractorului.
Cadrul normativ actual consacră următoarele principii de bază ale executării
pedepselor şi măsurilor privative de libertate:
- Legalitatea executării pedepsei :
- Temeiul executării pedepselor (numai în temeiul hotărârilor judecătoreşti).

660
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 661

- Respectarea demnităţii umane - regimurile de executare a pedepselor

privative de libertate trebuie să asigure respectarea şi protejarea vieţii, sănătăţii şi
demnităţii persoanelor private de libertate, a drepturilor şi libertăţilor acestora, fără să
cauzeze suferinţe fizice şi nici să înjosească persoana condamnată Interzicerea
supunerii la tortură, tratamente inumane sau degradante ori la alte rele tratamente.
- Interzicerea discriminării în executarea pedepselor pe temei de rasă,
naţionalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie, apartenenţă politică,
convingeri, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă,
infecţie HIV/SIDA sau alte temeiuri.
Principiilor anterior enunţate li se alătură o normă nouă, căreia i se
recunoaşte valoarea de principiu, şi anume exercitarea de către deţinuţi a tuturor
drepturilor civile şi politice cu excepţia celor care au fost interzise prin hotărârea de
condamnare sau a celor a căror neexercitare sau exercitare restrânsă rezultă inerent
din privarea de libertate ori din raţiuni de menţinere a siguranţei locurilor de deţinere.
Acest ultim principiu este rezultatul practicii constante în materie a Curţii Europene a
Drepturilor Omului (în continuare CEDO) şi se regăseşte în legislaţia altor state chiar
printre normele cu caracter constituţional.
În condiţii normale de viaţă, indivizii pot fi înţeleşi după nevoile fiecăruia şi
se conduc după anumite principii sociale, general aceptate. Schimbarea bruscă a
mediului social traumatizează practic pe orice om, indiferent de experienţa de viaţă,
vârstă sau nivel de educaţie.
Încarcerarea şi celelalte măsuri care au ca efect scoaterea unui individ din
lumea exterioară îl afectează prin însuşi faptul că ele lipsesc delicventul de dreptul de
a dispune de persoana sa, privându-l de libertate. Sub rezerva măsurilor de segregare

661
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 662

justificate sau de menţinere a disciplinei, sistemul penitenciar nu trebuie sa agraveze

suferinţele inerente unei astfel de situaţii.
Integrarea, adaptarea şi socializarea la noul mediu nu sunt posibile fără
acţiuni concrete în care fiecare persoană deţinută este angajată sistematic şi
determinată să-şi formeze un sistem activ şi stimulativ de relaţii interindividuale.

1.2. Prevederile legale în baza cărora îşi desfăşoară activitatea

Administraţia Naţională a Penitenciarelor

Activitatea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor se desfăşoară în

conformitate cu prevederile următoarelor acte normative:
Constituţia României;
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului;
Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale;
Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice;
Recomandările Consiliului Europei cu privire la tratamentul deţinuţilor;
Legea nr. 293/2004 privind statutul funcţionarilor publici cu statut
special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, cu modificările şi
completările ulterioare;
Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse
de organele judiciare în cursul procesului penal , cu mofificările şi
completările ulterioare, şi a actelor normative date în aplicarea acestei
legi.
Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României;

662
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 663

Hotărârea Guvernului României nr. 1849/2004 privind organizarea,

funcţionarea şi atribuţiile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor

1.3. Atribuţiile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor

Organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Administraţiei Naţionale a

Penitenciarelor sunt reglementate de Legea nr. 293/2004, cu modificările şi
completările ulterioare, Hotărârea Guvernului nr. 1.849/2004 privind organizarea,
funcţionarea şi atribuţiile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, cu modificările
ulterioare, precum şi de prevederile Regulamentului de organizare şi funcţionare al
Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei
nr. 2003/C din 22 iulie 2008.
Administraţia Naţională a Penitenciarelor este o instituţie publică de interes
naţional, cu personalitate juridică, care funcţionează în subordinea Ministerului
Justiţiei şi face parte din instituţiile publice de apărare, ordine publică şi siguranţă
naţională ale statului având ca scop coordonarea şi controlul activităţilor unităţilor
care se organizează şi funcţionează în subordinea sa.
Administraţia Naţională a Penitenciarelor este una dintre structurile interne
specializate ale ministerului prin care se realizează siguranţa naţională. Conform art.
6, al. 1 din Legea nr. 51 din 29 iunie 1991 privind siguranţa naţională a României,
Ministerul Justiţiei face parte din organele de stat cu atribuţii în domeniul siguranţei
naţionale, alături de Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe,
Serviciul de Protecţie şi Pază, Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul
Administraţiei şi Internelor

663
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 664

Finanţarea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor si a unităţilor

subordonate se asigură din venituri proprii si din subvenţii acordate de la bugetul de
stat, potrivit legii.
Administraţia Naţională a Penitenciarelor aplică în domeniile ce o privesc
strategia Guvernului României în executarea pedepselor si măsurilor privative de
libertate pronunţate de instanţele judecătoresti.
Administraţia Naţională a Penitenciarelor contribuie la apărarea ordinii
publice si a siguranţei naţionale prin asigurarea pazei, escortării, supravegherii,
aplicarea regimului de detenţie si organizarea de activităţi de asistenţă socială si
educaţie destinate reinserţiei sociale a persoanelor private de libertate.
Activitatea profesională a personalului din sistemul administraţiei
penitenciare se desfăsoară în interesul comunităţii si al persoanelor care execută
pedepse privative de libertate, în limitele competenţelor stabilite prin lege.
În îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin, Administraţia Naţională a
Penitenciarelor cooperează, pe bază de protocoale, cu instituţiile publice de apărare,
ordine publică si siguranţă naţională, cu alte instituţii ale statului, precum si cu
asociaţii si organizaţii neguvernamentale.
Rolul Administratiei Nationale a Penitenciarelor sau din perspectiva alinierii
la standardele europene este unul major, avandu-se in vedere ca gradul de
„europenizare‖ al sistemului penitenciar reprezinta un criteriu de evaluare al
reformelor legislative si al politicilor sociale din Romania.
Activitatea sistemului penitenciar ca parte integranta a procesului de
înfaptuire a justitiei are drept scop asigurarea conditiilor necesare pentru executarea
pedepselor cu inchisoarea si se realizeaza, pe de o parte, prin privarea de libertate a
persoanelor care au savarsit fapte penale, iar pe de alta parte, prin aplicarea

664
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 665

tratamentului penitenciar adecvat regimului de detinere stabilit pentru diferite

categorii de persoane private de libertate.
Prin activitatile desfasurate, Administratia Nationala a Penitenciarelor
asigura executarea pedepselor privative de libertate pronuntate de instantele de
judecata, a masurii arestarii preventive si a masurii educative de internare a
delincventilor minori in centre de reeducare. Totodata, structura administratiei
penitenciare este centralizata, cu o delegare destul de redusa a competentelor catre
penitenciare.

1.4. Structura organizatorică a Administraţiei Naţionale a

Penitenciarelor

a) Structura organizatorică a Administraţiei Naţionale a

Penitenciarelor - Aparat central
Direcţia Siguranţa Deţinerii şi Regim Penitenciar
Direcţia Reintegrare Socială
Direcţia Medicală
Direcţia Economico-Administrativă
Direcţia Inspecţie Penitenciară
Direcţia Management Resurse Umane
Direcţia Tehnologia Informaţiei şi Comunicaţii
Direcţia Contencios şi Elaborare Acte Normative
Direcţia Prevenirea Criminalităţii şi Terorismului
Serviciul Cabinet şi Registratură Generală
Serviciul Informaţii Clasificate
665
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 666

Serviciul Psihologia Personalului

Serviciul Cooperare şi Programe
Biroul Relaţii Publice şi Mass–Media
Compartimentul Organizare - Mobilizare;
Compartimentul Consilieri
Compartimentul Protecţia Muncii
Compartimentul Managementul Situaţiilor de Urgenţă

b) Unităţile subordonate Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

Administraţia Naţională a Penitenciarelor are în structură :
44 locuri de deţinere :
 14 penitenciare profilate pe regim deschis şi semideschis, în 3 dintre
ele funcţionează secţii de arestare preventivă ;
 16 penitenciare profilate pe deţinerea condamnaţilor din regim închis
şi maximă siguranţă, în care funcţionează şi secţii arestare preventivă;
 1 penitenciar pentru femei.
 4 penitenciare pentru minorii şi tinerii arestaţi preventiv şi
condamnaţi la pedepse privative de libertate;
 6 penitenciare spital;
 3 centre de reeducare minori;
Şcoala Naţională de Pregătire a Agenţilor de Penitenciare Târgu Ocna, în
care funcţionează şi o secţie de deţinere cu regim deschis;
Centrul de Formare şi Specializare a Ofiţerilor din Administraţia
Penitenciară Arad;
Baza de Aprovizionare, Gospodărire şi Reparaţii Jilava;
666
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 667

Subunitatea de Pază şi Escortare Deţinuţi Transferaţi;

3 centre de pregătire şi odihnă: Sovata, Amara şi Complexul Flamingo -
Eforie Sud.

2. ORGANIZAREA ŞI AMENAJAREA INTERIOARĂ A

PENITENCIARULUI

2.1. Structura organizatorică a unui loc de deţinere.

Obiectivele strategice ale Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor

asumate prin Strategia sistemului penitenciar 2009 – 2013 evidenţiază două funcţii de
bază, cea de reinserţie socială şi reabilitare a persoanelor private de libertate şi cea
a garantării siguranţei sistemului de detenţie. Pe lângă acestea un rol determinant în
îndeplinirea obiectivelor îl au şi funcţiile de suport (medical, economico -
administrative, resurse umane, prevenirea criminalităţii etc).
Organizarea şi amenajarea unui penitenciar se realizează în funcţie de
capacitatea de cazare şi categoriile de persoane custodiate, astfel încât să fie creat
cadrul de manifestare care să permită realizarea obiectivelor asumate.
La organizarea şi amenajarea unui loc de deţinere se are în vedere
necesitatea asigurării condiţiilor aplicării regimurilor de executare a pedepselor
privative de libertate, desfăşurării activităţilor de educaţie şi reintegrare socială,
muncă sau alte activităţi lucrative, de cazare, hrănire, echipare, asigurarea asistenţei
medicale, igienei individuale şi colective, precum şi realizării tuturor măsurilor de
siguranţă în raport cu prevederile legale aplicabile fiecărei categorii de persoane
private de libertate.

667
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 668

Amenajările şi dotările trebuie să răspundă cerinţelor determinate de

necesitatea:
prevenirii sustragerii persoanelor arestate de la executarea pedepselor;
pazei şi apărării locului de deţinere;
menţinerii ordinii şi disciplinei în rândul persoanelor private de libertate;
respectării criteriilor de separaţiune;
desfăşurării corecte a activităţilor din programul zilnic;
realizării controlului riguros al accesului în penitenciar;
desfăşurării normală a vizitelor dintre persoanele private de libertate şi
membrii lor de familie ori alte persoane;
împiedicării producerii acţiunilor colective de violenţă ori a actelor de
revoltă în grup;
asigurării securităţii interioare şi supravegherii persoanelor private de
libertate;
escortării persoanelor private de libertate în exteriorul locului de
deţinere;
asigurării siguranţei personalului.

a) Organizarea din punct de vedere a spaţiilor

În cadrul penitenciarului sunt organizate şi clar delimitate: sectorul
administrativ, sectorul de deţinere, sectorul de producţie şi alte spaţii auxiliare.
Sectorul administrativ este situat în afara sectorului de deţinere şi cuprinde
birouri, spaţii destinate personalului care asigură paza şi intervenţia, spaţii destinate
acordării asistenţei medicale a personalului, magazia de armament şi muniţia de
serviciu, magazii pentru echipamentul cadrelor, depozit pentru mijloacele tehnice,
668
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 669

armament şi muniţie, club, săli de pregătire şi instruire, bucătărie şi sală de mese

pentru personalul locului de deţinere, spaţii pentru depozitare, precum şi toate
utilităţile necesare unei bune funcţionări a administraţiei.
Sectorul de deţinere, în funcţie de profilul locului de deţinere, are un punct
de primire a persoanelor private de libertate, o secţie de carantină şi observare, clădiri
( secţii/camere) pentru cazarea persoanelor private de libertate, birouri de lucru pentru
personal şi judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate,
spaţii destinate sectorului medical, bloc alimentar, săli de mese, baie, spălătorie,
frizerie, magazii pentru păstrarea bunurilor personale ale persoanelor private de
libertate, puncte comerciale şi un sector de acordare a dreptului la vizită.
În sectorul de deţinere sunt amenajate săli de clasă, bibliotecă, cluburi,
cabinete de psihologie, spaţii pentru practicarea sportului, terenuri pentru desfăşurarea
activităţilor în aer liber, locuri de practicare a religiei, încăperi pentru acordarea
consultanţei juridice, spaţii pentru acordarea vizitelor intime.
Sectorul de deţinere este compartimentat astfel încât să asigure condiţiile
necesare separării diferitelor categorii de persoane private de libertate şi aplicării
regimurilor de executare.
Sectorul de producţie este situat, de regulă, în afara celui de deţinere şi
cuprinde ateliere de producţie, întreţinere şi reparaţii, depozite, garaj auto, alte clădiri
şi terenuri necesare formării profesionale a persoanelor private de libertate, precum şi
desfăşurării activităţilor administrative.
Spaţiile auxiliare sunt situate în afara locului de deţinere şi cuprind locuinţe
de serviciu, locuinţe de intervenţie şi spaţii pentru activităţi de pregătire, instruire şi
recreere a personalului şi a persoanelor private de libertate, precum şi gospodăria
agrozootehnică, acolo unde este cazul.

669
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 670

În cadrul penitenciarelor se pot înfiinţa, prin decizie a directorului general al

Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, secţii interioare sau exterioare ale
penitenciarelor, în raport cu regimurile de executare a pedepselor privative de
libertate, categoriile de persoane private de libertate şi cerinţele speciale de protecţie a
anumitor categorii de persoane condamnate.
Se pot înfiinţa, de asemenea, secţii speciale de arestare preventivă, prin
decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. În
secţiile speciale de arestare preventivă din penitenciare pot fi deţinute numai
persoanele condamnate printr-o hotărâre definitivă la o pedeapsă privativă de
libertate, care sunt cercetate în stare de arest preventiv în altă cauză, precum şi
persoanele arestate preventiv în curs de judecată.

b) Siguranţa unui aşezământ de deţinere şi a misiunilor

Considerând personalul penitenciarului componenta fizică şi dinamică a
siguranţei deţinerii, putem spune că siguranţa materială a unui loc de deţinere,
reprezintă totalitatea amenajărilor, dispozitivelor şi mijloacelor tehnice necesare
pentru supravegherea şi controlul perimetrelor, al spaţiilor interioare şi al căilor de
acces, dotărilor specifice îndeplinirii atribuţiilor legale în condiţii de siguranţă,
precum şi armamentul şi muniţia necesare apărării locului de deţinere.
Siguranţa deţinerii se asigură prin misiuni de pază, escortare şi supraveghere
a persoanelor private de libertate, organizate şi executate în scopul aplicării
regimurilor de executare a pedepselor, prevenirii sustragerii de la executarea
pedepselor şi măsurilor privative de libertate, menţinerii ordinii şi disciplinei în rândul
persoanelor private de libertate, prevenirea unor situaţii de risc pentru ordinea de

670
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 671

drept, protecţia individuală şi colectivă a persoanelor private de libertate şi a

personalului propriu, precum şi pentru apărarea locurilor de deţinere.
Mijloacele realizării siguranţei locului de deţinere:
 Perimetrul locului de deţinere
Perimetrele locurilor de deţinere se delimitează prin împrejmuiri interioare
şi exterioare.
Împrejmuirile exterioare sunt construite, de regulă, din beton, iar cele
interioare din beton, cărămidă, plasă de sârmă cu lamele, plasă de sârmă sudată ori
sârmă ghimpată, după caz.
Aceste împrejmuiri se completează cu supraînălţări din rulouri de sârmă cu
lamele, astfel încât să se excludă posibilităţile de escaladare.
În funcţie de configuraţia perimetrului şi nevoile de asigurare a pazei şi
apărării locului de deţinere, pe perimetru se pot amplasa foişoare de pază.
Foişoarele de pază au o înălţime care să permită supravegherea zonelor şi
obiectivelor stabilite prin îndatoririle specifice ale postului şi sunt dotate
corespunzător în vederea executării în bune condiţii a serviciului. Foişoarele de pază
sunt protejate cu geam antiglonţ sau alte materiale care nu împiedică vizibilitatea.
Pentru realizarea apărării obiectivului şi respingerii unui eventual atac din
exterior asupra acestuia, în gardul exterior împrejmuitor, precum şi în foişoare, se
amenajează ambrazuri sau fante mascate.
În funcţie de configuraţia perimetrului şi nevoile de asigurare a pazei şi
apărării locului de deţinere, pe perimetru se pot amplasa mijloace electronice de pază
şi supraveghere.
Vizualizarea şi stocarea datelor furnizate de mijloacele electronice de pază
şi supraveghere se realizează într-un spaţiu de supraveghere electronică.

671
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 672

Pe întregul perimetru al locului de deţinere se amenajează fâşii de control. În

raport de caracteristicile terenului pe care este amplasat locul de deţinere, în interiorul
şi exteriorul acestuia se stabilesc zone interzise.
În cooperare cu organele de poliţie şi cele ale administraţiei locale, temporar
sau permanent, pot fi instalate, în locurile vulnerabile, indicatoare pentru
reglementarea accesului persoanelor şi circulaţiei autovehiculelor pe căile pietonale şi
rutiere din imediata vecinătate a perimetrului locului de deţinere ori în alte locuri unde
se desfăşoară activităţi cu persoanele private de libertate.
Pe perimetrul locului de deţinere trebuie asigurată în permanenţă o
vizibilitate corespunzătoare. Aceasta se asigură prin sistemul de iluminat propriu
fiecărui loc de deţinere.
La toate posturile de pază se instalează proiectoare care se pot orienta în
plan vertical şi orizontal, cu dispozitive de pornire, întrerupere, protecţie şi
manevrare.
Circuitele sistemului de iluminat pentru perimetrul locului de deţinere,
magazia de armament şi muniţie şi posturile de control se realizează separat de
circuitele celorlalte sectoare, iar comenzile acestora se centralizează într-un tablou
separat, instalat de regulă la posturile de control al accesului, dispecerat sau în alte
zone în care accesul este strict limitat.
Fiecare loc de deţinere este dotat cu cel puţin un generator propriu de
energie electrică, în cazuri de avarie la reţeaua exterioară.
 Dispozitivul pentru paza locului de deţinere se stabileşte prin Planul de
pază şi apărare al penitenciarului şi se realizează în funcţie de situaţia operativă,
misiunea încredinţată, forţele şi mijloacele la dispoziţie, dispunerea obiectivului,
profilul acestuia şi particularităţile terenului înconjurător.

672
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 673

Asigurarea pazei în timp presupune funcţionarea dispozitivelor de pază în

mod permanent (atât ziua, cât şi noaptea), iar în spaţiu pe toată întinderea şi suprafaţa
anume determinată.
Dispozitivul de pază trebuie să împiedice evadarea persoanelor private de
libertate şi luarea de legături ilegale cu alte persoane, precum şi pătrunderea
neautorizată, în interiorul locului de deţinere, a oricăror persoane străine, prin:
continuitatea pazei şi apărării în timp şi spaţiu, supravegherea locului de
deţinere, a căilor de acces şi a terenului înconjurător;
realizarea unei densităţi de forţe şi mijloace suficiente pe direcţiile şi în
punctele vulnerabile;
menţinerea unei legături permanente de vedere şi, după caz, de foc între
posturile de pază de pe perimetrul locului de deţinere şi între acestea şi
patrule, cu accent deosebit pe direcţiile şi locurile vulnerabile;
trecerea rapidă de la dispozitivul de pază la dispozitivul de apărare;
coordonare eficientă;
cooperarea cu alte forţe care participă la paza şi apărarea locului de
deţinere în situaţii deosebite.
Paza locului de deţinere se realizează prin posturi de pază, posturi de
control al accesului, patrule, câini de serviciu, sisteme electronice, prevăzute în
Planul de pază şi apărare.
Postul de pază constituie parte a dispozitivului de pază şi poate fi fix sau
mobil, permanent sau temporar, în funcţie de modul de executare a serviciului.
Prin post de pază se înţelege locul sau porţiunea de teren în care un membru
al personalului execută serviciul de pază şi apărare a locului de deţinere, precum şi
responsabilităţile încredinţate acestuia.

673
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 674

Postul de pază instalat în foişor sau la sol, în care personalul execută

serviciul prin observare şi ascultare, fără a se deplasa mai mult de 5 metri, se numeşte
post fix.
Postul de pază în care personalul execută serviciul prin observare, ascultare
şi deplasare mai mare de 5 metri, în porţiunea de teren stabilită prin îndatoririle
specifice, se numeşte post mobil.
Postul de pază în care serviciul se execută neîntrerupt, se numeşte post
permanent, iar cel în care serviciul se execută numai în anumite intervale de timp, se
numeşte post temporar.
Persoana care execută serviciul în postul de pază este înarmată şi
îndeplineşte izolat o misiune cu atribuţiuni specifice pentru paza şi apărarea postului
încredinţat.
Postul de control al accesului
Accesul în locurile de deţinere este strict limitat. Accesul în locul de
deţinere se face numai pe la postul de control, special amenajat în acest sens.
Postul de control al accesului este locul special amenajat prin care se
realizează accesul într-un spaţiu delimitat, amenajat în scopul controlului şi
cunoaşterii în orice moment a persoanelor şi mijloacelor de transport intrate sau ieşite
din respectivul spaţiu.
Postul de control poate fi permanent sau temporar.
În funcţie de amplasare, arhitectură, spaţii şi dotări, locurile de deţinere sunt
prevăzute, de regulă, cu un post de control al accesului la intrarea în locul de deţinere,
un post de control al accesului la intrarea în sectorul de deţinere şi, după caz, unul sau
mai multe posturi de control al accesului la intrarea în spaţii de producţie, ateliere,
puncte de lucru interioare etc.

674
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 675

Patrula este un element mobil al dispozitivului de pază, destinat să asigure

paza şi apărarea perimetrului locului de deţinere, a punctelor de lucru, a camerelor de
arest de la instanţele de judecată şi de la organele de urmărire penală, paza
persoanelor private de libertate internate în spitale ori legătura între două sau mai
multe posturi de pază.
Patrula destinată pazei locului de deţinere sau menţinerii legăturii între două
sau mai multe posturi de pază se foloseşte, în special, pe timp de noapte, ceaţă, ploaie,
ninsoare şi în alte situaţii de deţinere.
Postul cu câini de serviciu reprezintă locul special amenajat unde se
instalează câinele pentru paza perimetrului, a zonei ori a obiectivului stabilit.
Postul cu câini de serviciu poate fi permanent sau temporar, fix sau mobil.
În funcţie de configuraţia perimetrului şi nevoile de asigurare a pazei şi apărării
locului de deţinere, pe perimetru se pot amplasa mijloace electronice de pază şi
supraveghere.
Sisteme electronice (mijloace tehnice de legătură şi alarmare)
În zona de acces în locul de deţinere, pe perimetru, la magazia şi depozitul
de armament şi muniţie, zona de securitate, în secţiile de deţinere şi în alte locuri
stabilite de conducerea locului de deţinere, se instalează sisteme de supraveghere şi
alarmare. Toate datele şi informaţiile furnizate de către sistemele tehnice de
supraveghere şi alarmare sunt monitorizate permanent.
În funcţie de profil şi misiunile de îndeplinit, locurile de deţinere se dotează
cu armament, muniţie, mijloace de imobilizare, de control, de acces, de alarmare, de
legătură, de intervenţie şi de transport, în conformitate cu tabelele de înzestrare.
 Mijloace de imobilizare şi intervenţie

675
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 676

Pentru împiedicarea acţiunilor agresive şi violente ale persoanelor private de

libertate, restabilirea ordinii şi disciplinei, în camerele de cazare sau alte locuri,
precum şi pentru prevenirea evenimentelor negative de altă natură, se folosesc ca
mijloace de imobilizare:
cătuşe pentru mâini : metalice, din plastic sau material textil
centuri de imobilizare;
mijloace de imobilizare pentru/în timpul deplasării/transportului;
curele de imobilizare din piele, plastic sau material textil;
mijloace iritant - lacrimogene;
baston sau tomphă de cauciuc;
jeturi de apă;
arme cu cartuşe cu glonţ de cauciuc (cu muniţie neletală);
câini de serviciu;
elemente non-letale, acustice, luminoase, fumigene etc;
forţa fizică;
alte mijloace de imobilizare propuse de Administraţia Naţională a
Penitenciarelor şi aprobate de către cei în drept.

 Mijloace operative de transport

Pentru transportul personalului, al persoanelor private de libertate şi al
materialelor, fiecare loc de deţinere dispune de mijloace auto proprii.
Mijloacele operative de transport sunt autoturismele, autodubele,
autobuzele, microdubele, autosanitarele, navele fluviale sau alte mijloace de transport,
aflate în dotarea locului de deţinere.

676
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 677

Mijloacele operative de transport se dotează cu echipamente speciale de

radio-comunicaţie, de semnalizare, de avertizare luminoasă şi acustică şi de legătură
între conducătorii auto şi membrii escortei.
Mijloacele operative de transport pot fi dotate cu camere video şi monitoare,
pentru supravegherea activităţii persoanelor private de libertate pe timpul deplasării,
precum şi cu echipamente de monitorizare a poziţiei în traseu.

c) Siguranţa dinamică
 Siguranţa interioară şi supravegherea persoanelor private de libertate.
Viaţa interioară într-un penitenciar se bazează pe siguranţă, care reprezintă
echilibrul necesar între măsurile luate de administraţie pentru buna desfăşurare a
activităţilor cotidiene şi starea de spirit în rândul deţinuţilor.
Scopul măsurilor de siguranţă interioară constă în crearea cadrului
organizatoric şi funcţional necesar pentru derularea corespunzătoare a programului
zilnic de la deşteptare până la stingere şi pe timpul nopţii, a programului educativ
stabilit pentru diferitele categorii de condamnaţi, prestării activităţilor productive sau
cu caracter lucrativ, aplicării măsurilor de igienă colectivă şi individuală şi asigurării
stării de sănătate a efectivelor; în altă ordine de idei, a tuturor activităţilor care fac
parte din regimul de deţinere aplicat în mod diferenţiat categoriilor de deţinuţi după
criterii specifice.
Deficienţele comportamentale pun în evidenţă o lipsă substanţială de
socializare, o exacerbare a egoismului, o scădere a afectivităţii, un grad minim de
responsabilitate socială şi personală şi în general, o capacitate redusă de adaptabilitate
socială.

677
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 678

În marea majoritate a cazurilor interesul individual primează şi nu există o

reprezentare corectă a urmărilor faptelor penale comise.
Disciplina deţinuţilor într-un penitenciar presupune determinarea acestora să
se încadreze într-un sistem de reguli care să permită desfăşurarea fără incidente a
tuturor activităţilor. Menţinerea ordinii şi disciplinei într-o asemenea colectivitate
implică eforturi deosebite din partea personalului, ţinând seama de faptul că aplicarea
constrângerii este limitată de lege şi nici nu este o soluţie pe termen lung.
O modalitate de stăpânire a stării de spirit o constituie cunoaşterea
deţinuţilor, a preocupărilor şi intenţiilor acestora, ce se realizează prin culegerea,
analizarea şi folosirea eficientă a informaţiilor, ţinerea periodică a raportului,
asigurarea adresabilităţii deţinuţilor la factorii de decizie din locurile de deţinere,
solicitudine în rezolvarea problemelor legale ale acestora.
De asemenea, desfăşurarea normală a programelor zilnice, asigurarea unor
programe cultural-educative diversificate, potrivit caracteristicilor socio-individuale,
antrenarea şi obişnuirea deţinuţilor cu munca în colectivitate urmăresc îmbunătăţirea
instruirii lor din punct de vedere al raporturilor sociale şi cu familia, înlăturarea
comportamentului infracţional şi posibilitatea de a face faţă problemelor socio-
profesionale după liberare.
Se acordă o atenţie deosebită deţinuţilor cu probleme speciale sau
vulnerabili, care necesită protecţie din parte personalului faţă de ceilalţi deţinuţi. De
asemenea, prin măsuri specifice trebuie asigurată separarea deţinuţilor irascibili şi
violenţi care pot crea incidente perturbatoare ale vieţii cotidiene.
În condiţiile supraaglomerării existente în penitenciare este necesară
cunoaşterea legăturilor cu familia sau cu alte persoane din afară pentru prevenirea
legăturilor pe căi ilegale, a preocupărilor pe timpul detenţiei, a frământărilor psihice

678
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 679

sau afective; este necesar să se intervină oportun pentru înlăturarea efectelor stresului
penitenciar, cu respectarea confidenţialităţii asupra problemelor personale.
Îndeplinirea acestor obiective este posibilă prin organizarea şi executarea
corespunzătoare a serviciului de supraveghere interioară.
Această supraveghere este permanentă, atât la camerele de deţinere, cât şi la
toate celelalte locuri unde au acces (club, cabinet medical, baie, curte de plimbare,
teren de sport, locuri pentru activităţi gospodăreşti, ateliere etc).
O modalitate eficientă pentru descoperirea şi ridicarea obiectivelor interzise
o constituie percheziţionarea periodică a tuturor deţinuţilor şi a locurilor unde aceştia
au acces, măsură prevăzută de altfel în toate legislaţiile penitenciare.
Funcţionarea normală a sistemelor de închidere, siguranţă, apărare,
alarmare, iluminat, mijloace de imobilizare şi intervenţie, menţinerea unui control
strict asupra intrărilor, ieşirilor şi căilor de acces în interior, alături de organizarea şi
tronsonarea secţiilor de deţinere, conduce la păstrarea securităţii interioare.
Accesul în sectorul de deţinere este strict reglementat şi organizat pentru
eliminarea posibilităţilor de pătrundere a persoanelor neautorizate, a obiectelor şi
materialelor interzise, cu o atenţie deosebită pentru droguri, alcool, mijloace de
comunicare, arme. Accesul se face pe o singură poartă, unde se execută identificarea
persoanelor, se verifică autorizaţia de acces ca şi existenţa obiectelor sau materialelor
interzise. Accesul autovehiculelor în sectorul de deţinere este limitat la strictul necesar
şi este supus procedurilor speciale de control.
Problema principală a celor implicaţi în siguranţa interioară o constituie
rutina care poate duce la scăderea capacităţii de observare şi a vigilenţei, ceea ce
impune o atenţie mai mare din partea factorilor de comandă şi o activitate calificată de
control.

679
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 680

Siguranţa interioară se realizează prin :

delimitarea sectorului de deţinere şi a secţiilor de deţinere;
amenajarea de grilaje metalice de tronsonare;
sisteme duble şi sigure de închidere a uşilor de la camerele de deţinere;
uşi confecţionate din materiale rezistente, dublate de grilaje metalice;
gratii la ferestrele camerelor de deţinere;
sisteme de observare a activităţii din interiorul camerelor de deţinere
(vizoare, vizete, ferestruici de control);
posturi de supraveghere şi însoţire.
Acţiuni desfăşurate în sprijinul siguranţei interioare:
 controlul camerelor, gratiilor, sistemelor de închidere etc.;
 apelul numeric şi nominal al deţinuţilor;
 percheziţiile;
 asigurarea conducerii programului zilnic;
 fixarea de reguli precise privind deschiderea camerelor şi predarea
cheilor după programul de seară;
 funcţionarea şi dotarea corespunzătoare a grupelor de intervenţie;
 însoţirea deţinuţilor;
 cunoaşterea şi izolarea deţinuţilor periculoşi;
 inventare de scule şi unelte folosite pe secţii, ateliere, bloc alimentar;
 folosirea mijloacelor de imobilizare în situaţiile şi condiţiile prevăzute de
lege;
 selecţionarea, instruirea şi folosirea deţinuţilor cărora li s-au încredinţat
diferite sarcini;
 aplicarea sistemului de recompense şi măsuri disciplinare;

680
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 681

 raportul cu efectivele de deţinuţi şi rezolvarea problemelor ridicate de

aceştia;
 găsirea de activităţi ocupaţionale pentru deţinuţii nefolosiţi la muncă;
 intensificarea activităţilor cultural-educative şi sportive;
 adoptarea unei atitudini corecte, dar exigente şi ferme, în relaţiile cu
deţinuţii.
 Escortarea persoanelor private de libertate
Noţiunea de escortare defineşte acele activităţi şi misiuni de bază ale muncii
de penitenciar, specifice sectorului operativ, prin care se realizează transportul
deţinuţilor în cadru organizat la diferite destinaţii care au o legătură necesară cu locul
de deţinere, şi prin care se realizează siguranţa acestei deplasări, în scopul prevenirii
oricărui eveniment negativ.
Regulamentul privind siguranţa cu referire la escortă, stabileşte câteva
caracteristici:
- este un element de serviciu, adică este planificată şi organizată pe baza
unor documente şi serveşte la îndeplinirea unor misiuni specifice sectorului operativ;
- are un caracter colectiv, de echipă, din moment ce compunerea ei este
asigurată de minim doi agenţi, iar conducerea este asigurată de către unul din membri,
deci este stabilită o ierarhie pentru coordonarea activităţii
- este, de regulă, o formaţiune înarmată, având în dotare armament, muniţie
şi alte mijloace de imobilizare;
- scopul ei este acela de a asigura paza persoanelor private de libertate pe
durata deplasării acestora în afara locului de deţinere şi la locul de destinaţie, adică de
a preveni evadarea acestora, a altercaţiilor între deţinuţi, a răzvrătirii, a atacului din
partea unor elemente ostile. Deci o caracteristică a escortei este aceea de exterioritate,

681
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 682

ceea ce înseamnă că existenţa ei este condiţionată de îndeplinirea unei misiuni în afara

locului de deţinere. Astfel de locuri sunt: puncte de lucru, instanţele de judecată,
organele de urmărire penală, vagonul penitenciar, spitale, policlinici, sau în alte locuri
stabilite prin ordinul comandantului penitenciarului. Enumerarea nu este limitativă,
putând apărea locuri şi situaţii noi care necesită prezentarea persoanelor private de
libertate aflate în custodie (de exemplu începând cu 01.12.2002 transferarea
deţinuţilor se realizează cu mijloacele proprii aparţinând Administraţiei Naţionale a
Penitenciarelor);
Termenul de compunere a escortei se referă la alcătuirea ei, la numărul de
membri, relaţiile de subordonare şi colaborare dintre aceştia.
Tăria escortei reprezintă capacitatea escortei de a executa misiunea în
siguranţă, de a îndeplini scopul acesteia, de a asigura paza deţinuţilor, de a zădărnici
acţiunile de evadare şi de anihilare a acţiunilor acestora de a lua legătura cu persoane
neautorizate, de a folosi în mod judicios forţele şi mijloacele avute la dispoziţie, de a
asigura conducerea fermă şi neîntreruptă, şi de a putea face faţă oricăror evenimente
negative.
d) Documentele necesare organizării locului de deţinere.
Planul de pază şi apărare al unităţii;
Planul de alarmare al unităţii;
Planul de acţiune pentru îndeplinirea în comun a misiunilor cu unităţile
subordonate Ministerului Administraţiei şi Internelor;
Carnetul ( fişa) postului;
Mapa documentară a şefului de tură;
Dosarul cu documentele operative ale locţiitorului şefului de tură;
Raportul de recunoaştere a punctului de lucru;

682
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 683

Raportul de înfiinţare şi funcţionare a punctului de lucru;

Registrul de planificare în serviciul de escortare;
Registrul pentru evidenţa dotării personalului din serviciu cu armament,
muniţie, mijloace de imobilizare şi legături radio;
Registrul de procese verbale pentru predarea şi primirea serviciului;
Registrul de evidenţă a autovehiculelor care intră sau ies din penitenciar;
Registrul de procese verbale pentru apelul persoanelor private de
libertate;
Tabel nominal cu persoanele private de libertate care urmează să fie
escortate;
Planul de organizare şi desfăşurare a percheziţiei generale;
Registrul de evidenţă a evenimentelor negative.

3. PRIMIREA DEŢINUŢILOR ÎN PENITENCIARE

3.1. Asigurarea legalităţii deţinerii

În scopul asigurării legalităţii deţinerii, în fiecare loc de deţinere din

sistemul penitenciar, funcţionează, ca organ de specialitate, o structură destinată
realizării evidenţei persoanelor private de libertate.
Asigurarea legalităţii deţinerii, ca activitate de sine stătătoare, presupune
parcurgerea a două etape succesive:
- stabilirea legalităţii deţinerii la primirea în locul de deţinere;
- monitorizarea situaţiei juridice a persoanelor private de libertate până la
data punerii în libertate.

683
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 684

În vederea asigurării legalităţii deţinerii, organele administrative de

executare manifestă un rol activ pentru menţinerea relaţiilor de colaborare cu
instanţele de judecată şi celelalte organe judiciare şi depune diligenţele necesare
pentru evitarea producerii situaţiilor de reţinere fără drept sau a punerii eronate în
libertate.
Astfel, deşi legea procesual penală prevede obligativitatea instanţei de
judecată de verificare periodică a legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive,
totuşi personalul structurii de evidenţă întreprinde demersurile necesare pentru
urmărirea acestor termene de control şi, eventual, pentru înştiinţarea instanţei cu
privire la iminenţa expirării termenelor prevăzute de lege sau stabilite de autoritatea
judiciară.

3.2. Documente pe baza cărora se primesc deţinuţii în penitenciar şi

minorii în centrele de reeducare.

a) Depunerea/primirea în penitenciar a persoanelor private de libertate

aflate în centrele de reţinere şi arestare preventivă
Persoanele arestate preventiv la dispoziţia instanţei de judecată, aflate în
centrele de reţinere şi arestare preventivă sunt depuse în unităţile penitenciare, în
zilele lucrătoare şi în intervalul orar stabilite prin proceduri comune locale, în funcţie
de dinamica şi structura efectivelor raportate la capacitatea de cazare.
Persoanele arestate preventiv aflate la dispoziţia instanţei sunt depuse în
penitenciar, însoţite de fişa medicală şi dosarul individual, care cuprinde următoarele
documente:
mandatul de arestare preventivă;

684
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 685

copia încheierii de şedinţă sau adresa emisă de instanţa de judecată din

care să reiasă că s-a menţinut starea de arest în condiţiile art.. 300^1 din
Codul de procedură penală;
ordonanţa de reţinere pentru persoanele arestate preventiv încarcerate în
centrele de reţinere şi arestare preventivă în baza acesteia;
actul de identitate valabil prevăzut de lege, respectiv carte de identitate,
buletin de identitate, carte de identitate provizorie, paşaport sau alte
documente prevăzute de lege;
procesul-verbal de identificare sau formularul-tip utilizat de serviciile
publice comunitare de evidenţă a persoanelor;
fişa dactiloscopică;
copie de pe cazierul judiciar;
procesul-verbal de introducere în centrul de reţinere şi arestare
preventivă;
fişa de cunoaştere individuală care cuprinde menţiuni privind gradul de
risc al persoanei primite, apartenenţa la grupări de crimă organizată sau
teroriste, modul de comportare în societate, dacă a fost dată în urmărire,
dacă s-a opus reţinerii sau arestării ori dacă a fost consumatoare de
droguri, dacă sunt disponibile;
fotografia – faţă şi profil;
adresa de predare în locul de deţinere din care rezultă data şi ora arestării;
fişa de evidenţă a drepturilor,recompenselor şi măsurilor disciplinare
completată la zi.
fişa de evidenţă a zilelor muncite dacă este cazul, autentificată prin
semnătura persoanelor abilitate şi aplicarea sigiliului,.
685
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 686

Persoanele condamnate la pedeapsa închisorii sau detenţiunii pe viaţă aflate

în centrele de reţinere şi arestare preventivă vor fi depuse/primite în penitenciar,
însoţite de fişa medicală şi dosarul individual, care cuprinde următoarele documente:
mandatul de executare a pedepsei închisorii sau detenţiunii pe viaţă în
original;
hotărârile judecătoreşti în baza cărora a fost emis mandatul;
actul de identitate valabil prevăzut de lege, respectiv carte de identitate,
buletin de identitate, carte de identitate provizorie, paşaport sau alte
documente prevăzute de lege;
procesul-verbal de identificare sau formularul-tip utilizat de serviciile
publice comunitare de evidenţă a persoanelor;
fişa dactiloscopică;
copie de pe cazierul judiciar;
procesul-verbal de introducere în centrul de reţinere şi arestare
preventivă;
fişa de cunoaştere individuală care cuprinde menţiuni privind gradul de
risc al persoanei primite, apartenenţa la grupări de crimă organizată sau
teroriste, modul de comportare în societate, dacă a fost dată în urmărire,
dacă s-a opus reţinerii sau arestării ori dacă a fost consumatoare de
droguri, dacă sunt disponibile;
fotografia – faţă şi profil;
adresa de predare în locul de deţinere(din care rezultă data şi ora
arestării, după caz);
fişa de evidenţă a drepturilor,recompenselor şi măsurilor disciplinare
completată la zi.
686
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 687

fişa de evidenţă a zilelor muncite dacă este cazul, autentificată prin

semnătura persoanelor abilitate şi ştampilată.
Persoanele private de libertate aflate în centrele de reţinere şi arestare
preventivă, indiferent de faza procesuală în care se află, dacă au probleme medicale
care necesită internarea şi pot fi tratate în reţeaua medicală a sistemului penitenciar
sau există o dispoziţie a organului judiciar pentru efectuarea unei expertize, pot fi
depuse/primite în penitenciarele spital, potrivit competenţelor. În aceste situaţii,
persoanele private de libertate pot fi primite şi în lipsa actelor de identitate, caz în care
dosarul individual va conţine obligatoriu procesul - verbal de identificare sau
formularul-tip utilizat de serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor.
Persoanele arestate preventiv aflate în curs de urmărire penală care au fost
depuse în penitenciarele spital, după încetarea motivelor internării, vor fi transferate
în centrele de reţinere şi arestare preventivă din subordinea Ministerului
Administraţiei şi Internelor pentru definitivarea urmăririi penale, caz în care va fi
anunţat organul de poliţie care a depus aceste persoane la primirea în penitenciarele-
spital, pentru a efectua transferul.
Persoanele aflate în centrele de reţinere şi arestare preventivă condamnate şi
arestate preventiv în altă cauză, sunt depuse în penitenciar în baza dosarului
individual completat cu mandatul de arestare preventivă, copia încheierii de şedinţă
sau adresa emisă de instanţa de judecată din care să reiasă că s-a menţinut starea de
arest în condiţiile Codului de procedură penală şi ordonanţa de reţinere, după caz. La
dosarul individual se ataşează fişa medicală.
Situaţia persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii sau detenţiunii pe
viaţă aflate temporar în centrele de reţinere şi arestare preventivă, la împlinirea
fracţiunilor prevăzute de lege pentru aplicarea instituţiei liberării condiţionate, va fi

687
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 688

analizată în comisia care funcţionează în penitenciarul la care este arondat centrul de

reţinere şi arestare preventivă. În acest sens, înainte cu cel puţin o săptămână de data
în care va avea loc şedinţa comisiei de liberare condiţionată, persoana condamnată va
fi depusă în penitenciar împreună cu dosarul individual, la care se adaugă un referat
din care să rezulte comportarea pe perioada cât s-a aflat în centrul de reţinere şi
arestare preventivă.

b) Depunerea/primirea în penitenciar a persoanelor private de libertate

condamnate la pedeapsa închisorii sau detenţiunii pe viaţă, la punerea în executare
a mandatului
Persoanele condamnate la pedeapsa închisorii sau a detenţiunii pe viaţă sunt
depuse de către organele de executare a mandatului de executare direct în penitenciar,
în cel mai scurt timp de la momentul depistării însoţite de următoarele documente:
mandatul de executare a pedepsei închisorii sau detenţiunii pe viaţă în
original;
hotărârile judecătoreşti în baza cărora a fost emis mandatul;
actul de identitate valabil prevăzut de lege, respectiv carte de identitate,
buletin de identitate, carte de identitate provizorie, paşaport sau alte
documente prevăzute de lege;
procesul-verbal de identificare sau formularul-tip utilizat de serviciile
publice comunitare de evidenţă a persoanelor;
copie de pe cazierul judiciar;
fişa de cunoaştere individuală care cuprinde menţiuni privind gradul de
risc al persoanei primite, apartenenţa la grupări de crimă organizată sau
teroriste, modul de comportare în societate, dacă a fost dată în urmărire,

688
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 689

dacă s-a opus reţinerii sau arestării ori dacă a fost consumatoare de
droguri, dacă sunt disponibile;
adresa de predare în locul de deţinere din care rezultă data şi ora punerii
în executare a mandatului(depistării).
Persoanele condamnate preluate de la autorităţile străine în vederea
executării pedepsei în România, sunt depuse direct în cel mai apropiat penitenciar de
profil faţă de locul prin care s-a realizat intrarea în ţară.
Persoanele condamnate care au beneficiat de întreruperea executării
pedepsei şi nu s-au prezentat în vederea reîncarcerării la expirarea perioadelor
dispuse prin hotărârile judecătoreşti, care au fost depistate de organele de poliţie, sunt
depuse/primite în penitenciarul la care sunt arondate în baza copiei mandatului de
executare de sub puterea căruia s-a dispus întreruperea şi a actului de identitate sau a
procesului verbal de identificare ori a formularului-tip utilizat de serviciile publice
comunitare de evidenţă a persoanelor.
Persoanele private de libertate care au beneficiat de permisiunea de ieşire
din penitenciar şi nu s-au prezentat la termenul stabilit ori cele prinse în urma
evadării, sunt predate de organele de poliţie penitenciarului la care sunt arondate, în
baza procesului verbal de identificare ori a formularului-tip utilizat de serviciile
publice comunitare de evidenţă a persoanelor.
În situaţia în care persoana prinsă în urma evadării rămâne în centrele de
reţinere şi arestare preventivă pentru cercetări, la solicitarea scrisă a organului
judiciar, documentarul penal al persoanei în cauză se remite noului loc de deţinere.
Împreună cu documentarul penal se remite şi o scrisoare medicală întocmită de
serviciul medical, fişa de evidenţă a zilelor considerate ca executate pe baza muncii
depuse ori ca urmare a cursurilor de instruire şcolară şi formare profesională, fişa de

689
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 690

evidenţă a drepturilor, sancţiunilor disciplinare aplicate şi a recompenselor acordate şi

fişa de evidenţă a convorbirilor telefonice efectuate. Organele de poliţie sunt
informate despre existenţa unei sancţiuni disciplinare aplicată persoanei private de
libertate, care trebuie pusă în executare.

c) Punerea în executare a măsurii internării minorului în centrul de

reeducare sau într-un institut medical-educativ
În cazul în care s-a luat faţă de un minor măsura internării într-un centru de
reeducare ori institut medical-educativ, organele de poliţie însărcinate cu punerea în
executare a hotărârii de internare, vor depune persoana în cauză în cel mai apropiat
centru de reeducare, sau in institutul indicat prin hotărârea judecătorească.
Acesta va fi prezentat pentru internare împreună cu următoarele documente:
hotărârea de internare a minorului într-un centru de reeducare.
actul de identitate valabil prevăzut de lege, respectiv carte de identitate,
buletin de identitate, carte de identitate provizorie, paşaport sau alte
documente prevăzute de lege;
procesul-verbal de identificare sau formularul-tip utilizat de serviciile
publice comunitare de evidenţă a persoanelor;
fişa dactiloscopică;
copie de pe cazierul judiciar;
fişa de cunoaştere individuală care cuprinde menţiuni privind gradul de
risc al persoanei primite, apartenenţa la grupări de crimă organizată sau
teroriste, modul de comportare în societate, dacă a fost dată în urmărire,
dacă s-a opus punerii în executare a hotărârii, ori dacă a fost
consumatoare de droguri, dacă sunt disponibile;

690
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 691

adresa de predare în centrul de reeducare;

foaia matricolă şcolară sau adeverinţă din care să rezulte nivelul de
şcolarizare şi certificatul de calificare (dacă este cazul);
referatul de evaluare.
În situaţia internării minorului într-un institut medical-educativ, acesta va fi
prezentat împreună cu următoarele documente:
hotărârea de internare a minorului în institutul medical-educativ;
actul de identitate valabil prevăzut de lege, respectiv carte de identitate,
buletin de identitate, carte de identitate provizorie, paşaport sau alte
documente prevăzute de lege;
procesul-verbal de identificare sau formularul-tip utilizat de serviciile
publice comunitare de evidenţă a persoanelor;
adresa de predare.
În vederea asigurării condiţiilor necesare primirii de către administraţia
penitenciarului sau a centrului de reeducare, organele de poliţie vor proceda la
anunţarea acestora în timp util, precizându-se numărul şi categoria persoanelor private
de libertate ce urmează a fi depuse. Modalitatea anunţării şi intervalele de timp vor fi
prevăzute în procedurile elaborate la nivel local.
Atunci când pentru minorul arestat preventiv aflat în penitenciar s-a dispus
punerea în libertate şi internarea de îndată într-un centru de reeducare sau într-un
institut medical-educativ, administraţia penitenciarului efectuează activităţile
specifice punerii în libertate şi informează unitatea de poliţie pe raza căreia are sediul
penitenciarul, în vederea punerii în executare a hotărârii de internare. Preluarea
minorului se face în baza delegaţiei semnate de şeful unităţii de poliţie, ocazie cu care

691
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 692

se întocmeşte un proces-verbal de predare-primire a minorului, unde se menţionează

documentele, bunurile şi valorile care îl însoţesc.
Dosarul individual rămâne în arhiva penitenciarului, iar organului de poliţie
îi sunt remise în vederea internării minorului, următoarele documente:
hotărârea de internare a minorului într-un centru de reeducare;
actul de identitate sau documentul de identificare existent la dosarul
individual.
foaia matricolă şcolară sau adeverinţă din care să rezulte nivelul de
şcolarizare şi certificatul de calificare (dacă este cazul);
referatul de evaluare.
copii autentificate prin semnătura directorului şi aplicarea sigiliului
(conform cu originalul existent în documentarul penal) de pe: procesul-
verbal de identificare sau formularul-tip utilizat de serviciile publice
comunitare de evidenţă a persoanelor; scrisoare medicală; fişa
dactiloscopică; fişa cu antecedente penale; fişa de cunoaştere individuală.
Atunci când s-a dispus punerea în libertate şi internarea într-un institut
medical-educativ dosarul individual rămâne în arhiva penitenciarului, organului de
poliţie fiindu-i remise în vederea internării minorului, următoarele documente:
hotărârea de internare a minorului;
actul de identitate sau documentul de identificare existent la dosarul
individual.

d) Dispoziţii comune cu privire la depunere

Primirea persoanelor private de libertate în locurile de deţinere se realizează
în baza protocoalelor de colaborare încheiate de către fiecare loc de deţinere cu

692
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 693

inspectoratul judeţean de poliţie arondat, activitatea de primire fiind asigurată în

timpul orelor de program de către şeful biroului/serviciului evidenţă, iar în afara
orelor de program de către şeful de tură şi un cadru medical.
Dosarul individual sau documentele care însoţesc persoana privată de
libertate la depunerea în penitenciar, sunt înaintate printr-o adresă care cuprinde
următoarele menţiuni:
denumirea organului de poliţie care efectuează depunerea;
numărul de înregistrare al adresei la unitatea emitentă;
gradul, numele şi prenumele persoanei desemnate să efectueze
depunerea;
seria şi numărul legitimaţiei persoanei desemnate să efectueze
depunerea;
numele, prenumele şi datele de identificare ale persoanei private de
libertate care se depune;
data arestării persoanei private de libertate;
data depunerii în penitenciar;
numărul de file conţinut de dosarul individual sau tipul documentelor
care însoţesc persoana privată de libertate.
La completarea rubricilor din documentarul penal şi a câmpurilor din
aplicaţia informatizată EVDET, personalul penitenciarului va utiliza semnalmentele
tip folosite de structurile Inspectoratului General al Poliţiei Române.
Predarea–primirea persoanelor private de libertate se materializează într-un
proces-verbal încheiat. În caz de neconcordanţă între datele înscrise în documentele
existente în documentarul penal care nu permit stabilirea în mod cert a identităţii, a
pedepsei care urmează a fi executată ori a modalităţii de executare, persoana privată

693
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 694

de libertate nu este primită în penitenciar sau în centrul de reeducare, organul de

poliţie având obligaţia de a lua, de urgenţă, măsurile prevăzute de dispoziţiile Codului
de procedură penală.
Refuzul primirii persoanei private de libertate în penitenciar sau centru de
reeducare, este motivat în scris şi înmânat organului de poliţie.
Atunci când apar situaţii excepţionale sau se ivesc incidente cu privire la
primirea în penitenciar sau centrele de reeducare a persoanelor private de libertate,
determinate de lipsa unora dintre documentele prevăzute în prezenta procedură, altele
decât actele legale de deţinere (mandat de executare a pedepsei închisorii sau
detenţiunii pe viaţă, mandat de arestare preventivă, hotărâre de internare în centrul de
reeducare), situaţia va fi analizată la nivelul conducerilor Administraţiei Naţionale a
Penitenciarelor respectiv Inspectoratul General al Poliţiei Române, care vor dispune
după caz.

3.3. Principalele operaţiuni şi acţiuni desfăşurate cu ocazia primirii şi

repartizării deţinuţilor în penitenciar

a) Verificarea actelor legale de deţinere şi a identităţii persoanei ce

urmează a f i încarcerată;
În scopul asigurării legalităţii deţinerii, şeful structurii de evidenţă verifică,
riguros, actele legale de deţinere şi documentele, ce, în mod obligatoriu, trebuie să le
conţină dosarul individual. În acest context, se urmăreşte ca documentele respective
să fie autentice, respectiv să fie emise de instituţiile competente, să corespundă ca
formă şi conţinut, să nu prezinte urme de falsificări, ştersături, modificări, adăugiri
fără a fi confirmate de organul emitent.

694
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 695

stabilirea autenticităţii şi a legalităţii documentelor ce se regăsesc în

dosarul individual;
asigurarea punerii în executare a sancţiunilor privative de libertate
împotriva persoanei indicate în actul legal de deţinere şi nu a altei
persoane;
punerea efectivă în executare a actului legal de deţinere – mandat de
executare a pedepsei închisorii, mandat de arestare preventivă sau
hotărâre de internate într-un centru de reeducare.
b) Executarea operaţiunilor premergătoare punerii în executare a
sancţiunilor privative de libertate;
crearea unei evidenţe primare a persoanelor private de libertate;
asigurarea îndeplinirii formalităţilor de informare a persoanelor private
de libertate cu privire la dispoziţiile legale care reglementează executarea
sancţiunilor privative de libertate;
completarea dosarului individual cu documentele prevăzute de lege.
După stabilirea legalităţii primirii şi a identităţii persoanei private de
libertate, se confirmă organului de poliţie primirea şi se consemnează în registrul de
evidenţă a primirii persoanelor anul, luna, ziua şi ora la care persoana a fost primită în
locul de deţinere, datele de identitate ale acesteia, actul în baza căruia s-a făcut
primirea şi autoritatea care l-a emis.
Legiuitorul a prevăzut obligaţia administraţiei locului de deţinere de a
informa, telefonic sau în scris, imediat după depunere, persoana desemnată de către
persoana privată de libertate cu privire la locul unde aceasta este deţinută.
Îndeplinirea acestei obligaţii rezultă din procesul – verbal întocmit cu
această ocazie.

695
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 696

În scopul conformării conduitei exigenţelor stabilite de normele legale în

vigoare, administraţia locului de deţinere ia măsurile necesare pentru asigurarea
accesului persoanelor private de libertate la dispoziţiile legale şi la documentele
privind executarea pedepselor privative de libertate.
Pentru persoanele care au deficienţe de comunicare, punerea la dispoziţie a
acestor documente se realizează prin utilizarea unor mijloace de natură a permite
înţelegerea [Link] această ocazie se întocmeşte un proces – verbal care se
ataşează la dosarul individual.
La depunerea în locurile de deţinere a persoanelor private de libertate de
cetăţenie străină, administraţia locului de deţinere întreprinde măsurile necesare
pentru informarea acestor persoane cu privire la posibilitatea acordată prin lege de a
lua legătura cu reprezentanţii diplomatici.
c) Întocmirea documentelor specifice şi înştiinţarea celorlalte
compartimente din unitate:
implementarea datelor necesare în aplicaţia informatizată în scopul
creării bazei generale de date a evidenţei informatizate a persoanelor
private de libertate şi a permiterii urmăririi dinamicii intrărilor şi ieşirilor
în /din locurile de deţinere şi a tuturor modificărilor intervenite în timpul
executării sancţiunilor privative de libertate;
informarea organelor şi instituţiilor statului despre existenţa unei
sancţiuni privative de libertate în scopul efectuării operaţiunilor
specifice;
asigurarea legalităţii deţinerii prin aplicarea dispoziţiilor referitoare la
calculul pedepselor, liberarea condiţionată sau existenţa vreunui
impediment la executare – amnistie, prescripţie, graţiere;

696
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 697

luarea în evidenţă a persoanelor private de libertate depuse de către toate

sectoarele de activitate din unitate în scopul îndeplinirii activităţilor
caracteristice.
După primirea în locul de deţinere dosarul de evidenţă a situaţiei juridice se
înregistrează la secretariatul unităţii, numărul de înregistrare fiind, întotdeauna, aplicat
pe actul legal de deţinere, întrucât acesta reprezintă documentul în baza căruia
persoana este primită în locul de deţinere.
Datele fiecărei persoane private de libertate nou – depuse se introduc în
aplicaţia informatizată, stabilindu-se prin acest procedeu computerizat „numărul
matricol de origine‖ şi „numărul matricol general‖.
În scopul asigurării existenţei unei evidenţe scriptice a persoanelor private
de libertate, dosarul de evidenţă a situaţiei juridice se înregistrează în registrul opis,
registru care permite vizualizarea unor date minime ale tuturor persoanelor private de
libertate intrate în locul de deţinere.
Se înscrie, pe coperta dosarului, conform tipizatului, datele din mandatul de
executare, mandatul de arestare preventivă sau hotărârea judecătorească de internare
într-un centru de reeducare.
În cazul persoanelor condamnate definitiv şi a celor condamnate prin
hotărârea judecătorească în primă instanţă sau în apel pentru care există emise
mandate de arestare preventivă, se calculează data la care expiră în termen durata
pedepsei închisorii.
De asemenea, în raport de durata pedepsei, se calculează fracţiunile de
pedeapsă prevăzute de Codul penal pentru instituţia liberării condiţionate.
Pentru asigurarea legalităţii deţinerii şi pentru existenţa concomitentă a unei
evidenţe primare, se înscrie în registrul de evidenţă a termenelor data expirării duratei

697
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 698

pedepsei, data la care expiră fracţiunea obligatorie pentru liberare condiţionată, data
împlinirii vârstei de 18 ani pentru minorii faţă de care a fost luată măsura educativă a
internării într-un centru de reeducare, precum şi a expirării prelungirii acestei măsuri.
Punerea efectivă în executare a sancţiunilor privative de libertate generează
obligaţia administraţiei locului de deţinere de a confirma instanţei de executare
începerea executării sancţiunii privative de libertate şi de a informa, în baza relaţiilor
de colaborare stabilite, unele dintre autorităţile şi instituţii ale statului cu privire la
existenţa sancţiunilor privative de libertate în cauză (Inspectoratul General al Poliţiei
de Frontieră – Centrul Operaţional, centrul militar din raza judeţului de domiciliu,
Casa Asigurărilor De Sănătate, Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi
Autorităţii Judecătoreşti). Pentru persoanele private de libertate de cetăţenie străină se
informează şi reprezentanţele diplomatice sau consulare ale statelor din care provin.
Începerea executării sancţiunilor privative de libertate debutează cu
repartizarea persoanei private de libertate pe secţia de carantinare şi observare, în
scopul îndeplinirii unor activităţi specifice domeniului medical şi psihosocial, de
natură a crea posibilitatea formulării diagnosticului şi prognozei criminologice
precum şi a stabilirii gradului de adaptabilitate la privarea de libertate.
La data finalizării perioadei de carantinare – observare, persoana privată de
libertate este repartizată să execute în continuare pedeapsa în regimul de executare
stabilit de către comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor
privative de libertate.

4. COOPERAREA PENITENCIARELOR CU UNITĂŢILE DE

POLIŢIE

4.1. Intervenţia specializată pentru gestionarea situaţiilor de criză

698
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 699

Pe lângă măsurile cuprinse în Regulamentul privind siguranţa locurilor de

deţinere din subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, pentru
gestionarea situaţiilor de criză au fost elaborate o serie de manuale ( Manualul
negociatorului, Manualul pentru gestionarea incidentelor vol.I şi II), care au ca scop
uniformizarea modului de lucru, eliminarea arbitrariului şi abuzurilor , procedurarea şi
standardizarea intervenţiei, stabilirea rolurilor necesare soluţionării incidentelor critice
şi operaţionale.
Pentru eficienţa intervenţiei s-a realizat o grupare a unităţilor pe regiuni
geografice ( economico-adminstrative), în fiecare din cele opt regiuni stabilindu-se o
unitate cu rol de coordonare regională.
De asemenea a fost realizat manualul privind structurile asociate pentru
măsuri de securitate specială, constrângere şi control, precum şi pentru utilizarea
mijloacelor şi tehnicilor de imobilizare( vol. I siguranţa personalului). Volumul II este
destinat intervenţiei structurilor specializate( echipe operative speciale, echipe de
intervenţie şi echipe operative).

4.2. Cooperarea cu alte forţe pentru asigurarea securităţii

penitenciarelor şi a misiunilor

Conform art. 6, al. 1 din Legea nr. 51 din 29 iunie 1991 privind siguranţa
naţională a României, Ministerul Justiţiei face parte din organele de stat cu atribuţii în
domeniul siguranţei naţionale, alături de Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de
Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Pază, Ministerul Apărării Naţionale şi
Ministerul Administraţiei şi Internelor.

699
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 700

Administraţia Naţională a Penitenciarelor este una dintre structurile interne

specializate ale ministerului prin care se realizează siguranţa naţională.
În situaţii deosebite, a căror rezolvare depăşeşte posibilităţile proprii
sistemului administraţiei penitenciare, personalul locurilor de deţinere este sprijinit de
unităţile specializate ale celorlalte structuri care fac parte din Sistemul naţional de
apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, potrivit planurilor de cooperare şi
intervenţie.
Cooperarea constă în coordonarea în timp şi spaţiu, într-o concepţie unitară,
a eforturilor şi acţiunilor tuturor forţelor destinate să execute misiuni de pază,
escortare şi supraveghere a deţinuţilor, precum şi în sprijinul reciproc între locurile de
deţinere, secţiile exterioare subordonate, alte unităţi şi organe. Cooperarea se
organizează pentru fiecare misiune în parte - pază, escortare, supraveghere - cât şi
pentru aplicarea regimului de deţinere.
O sarcină principală a comenzilor unităţilor subordonate o reprezintă
organizarea şi menţinerea neîntreruptă a cooperării în cadrul locului de deţinere, între
acestea şi unităţi şi organe ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, instanţele de
judecată şi organele de urmărire penală, precum şi cu beneficiarii la care se folosesc
deţinuţi.
Cooperarea între locurile de deţinere şi organe sau unităţi ale Ministerului
Administraţiei şi Internelor are drept scop realizarea unui schimb eficient de
informaţii, asigurarea unui regim de siguranţă sporită pentru persoanele aflate în arest
sau detenţie şi executarea în comun a unor acţiuni directe în vederea respectării
dispoziţiilor legale în domeniu.
Principalele misiuni şi atribuţii pentru care se organizează cooperare sunt:

700
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 701

 informarea reciprocă cu datele operative pe care fiecare parte le deţine şi

sunt utile celeilalte părţi pentru îndeplinirea misiunilor;
 primirea persoanelor private de libertate, audierea la sediul
penitenciarului, transferarea (ridicarea) din penitenciar pentru cercetări,
punerea în libertate a acestora;
 analiza în comisiile pentru liberare condiţionată a persoanelor
condamnate aflate temporar în centrele de reţinere şi arestare preventivă;
 asigurarea respectării stricte a normelor legale în domeniul întreruperii
executării pedepselor;
 întărirea pazei locurilor de deţinere prin instituirea unor dispozitive
exterioare specifice asigurării ordinii publice;
 desfăşurarea în comun de acţiuni, în interiorul locului de deţinere în
scopul restabilirii ordinii grav tulburate de deţinuţi sau minori;
 zădărnicirea încercărilor de favorizare a evadării deţinuţilor sau minorilor
de către persoane din afara locului de deţinere;
 intervenţia pentru restabilirea ordinii publice în cazul manifestărilor
turbulente provocate de grupuri numeroase de persoane, în apropierea
locurilor de deţinere;
 sprijinirea personalului de penitenciare care asigură escortarea deţinuţilor
şi minorilor cu autobuze şi autodube, în situaţiile de transfer a acestora
de la o unitate la alta şi cu prilejul prezentării lor la organele judiciare;
 sprijinirea personalului locurilor de deţinere care desfăşoară misiuni de
predare-primire a unor condamnaţi, la punctele de frontieră din România;
 pregătirea personalului locurilor de deţinere în domeniul controlului şi
depistării drogurilor şi efectuarea analizelor specifice de laborator;

701
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 702

 urmărirea, descoperirea şi capturarea deţinuţilor sau minorilor evadaţi;

 alte misiuni sau activităţi care se vor stabili potrivit legii.

BIBLIOGRAFIE

 LEGISLAŢIE:

Legea nr. 60/1990 privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor

publice, cu modificările şi completările ulterioare;
Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi
comerciale ilicite;
Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor
norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice - cu modificările ulterioare;
Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată cu
modificările ulterioare;
Legea nr. 53/1998 privind ratificarea Convenţiei europene privind
violenţa şi ieşirile necontrolate ale spectatorilor cu ocazia manifestărilor sportive, în
special la meciurile de fotbal;

702
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 703

Legea nr. 31/2000 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor

silvice;
Legea nr. 192/2001 privind fondul piscicol, pescuitul şi acvacultura;
Legea 218 din 23.04.2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei
Române, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 305 din 09.05.2002;
Legea 360 din 06.06.2002 privind Statutul poliţistului, Publicată în
Monitorul Oficial, Partea I nr. 440 din 24.06.2002;
Legea 604 din 22.12.2003 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a
Guvernului nr. 63 din 2003 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului
Administraţiei şi Internelor, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 6 din
06.01.2004;
Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor şi valorilor şi
protecţiei persoanelor cu modificările şi completările ulterioare;
Legea nr. 191/2003 privind infracţiunile la regimul naval;
Legea nr. 371/2004, privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea
Poliţiei comunitare pentru ordine publică;
Legea 197 din 25.05.2004 pentru ratificarea Acordului privind
cooperarea dintre România şi Oficiul European de Poliţie, semnat la Bucureşti la
25.11.2003, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 498 din 02.06.2004;
Legea nr. 295/28.06.2004 privind regimul armelor şi muniţiilor;
Legea nr. 7 din 18.02.2004 privind Codul de conduită a funcţionarilor
publici, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 157 din 23.02.2004;
Legea nr. 289 din 11.10.2005 privind unele măsuri pentru prevenirea şi
combaterea fenomenului infracţional în domeniul transportului pe calea ferată;
Legea nr. 407/2006 privind vânătoarea şi protecţia fondului cinegetic;

703
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 704

Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de

organele judiciare în procesul penal;
Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată cu
modificările ulterioare;
Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea. organizarea şi funcţionarea
asociaţiilor de proprietari;
Legea nr. 4/2008 privind combaterea violenţei în sport;
Legea nr. 46/2008 Codul Silvic cu modificările şi completările
ulterioare;
Legea nr. 155/2010 poliţiei locale;
Legea nr. 171/2010 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor
silvice;
Hotărârea Guvernului României nr. 137 din 25.02.1991 privind
înfiinţarea Academiei de Poliţie a Ministerului de Interne, publicată în Monitorul
Oficial, Partea Inr. 120 din 04.06.1992;
Hotărârea Guvernului României nr. 432 din 23.03.2004 privind
dosarul profesional al funcţionarilor publici, publicată în Monitorul Oficial, Partea I
nr. 341 din 19.04,2004;
Hotărârea Guvernului României nr. 876/2007 privind stabilirea şi
sancţionarea contravenţiilor la regimul transporturilor navale;
Hotărârea Guvernului României nr. 991 din 25.08.2005 pentru
aprobarea Codului de etică şi deontologie al poliţistului, publicată în Monitorul
Oficial, Partea I nr. 813 din 07.09.2005;

704
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 705

Hotărârea Guvernului României nr. 1021 din 25.06.2004 pentru

aprobarea modelului comun european de curriculum vitae, publicată în Monitorul
Oficial, Partea I nr. 633 din 13.07.2004;
Hotărârea Guvernului României nr. 1209 din 14.10.2003 privind
organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici, publicată în Monitorul
Oficial, Partea I nr. 757 din 29.10.2003;
Hotărârea Guvernului României nr. 1513 din 16.11.2004 pentru
aprobarea Strategiei sectoriale a Ministerului Administraţiei şi Internelor privind
reforma instituţională şi a Planului de acţiune, în perioada 2004-2006, publicată în
Monitorul oficial, Partea I nr. 908 din 06.11.2004;
Hotărârea Guvernului nr. 231/30.03.2005 privind STRATEGIA
NAŢIONALĂ privind prevenirea şi combaterea corupţiei în sectoarele vulnerabile şi
administraţia publică locală (2008-2010);
Hotărârea Guvernului nr. 839/2006 privind forma şi conţinutul actelor
de identitate, ale autocolantului, privind stabilirea reşedinţei şi ale cărţii de imobil, cu
modificările ulterioare;
H.G. nr.1897 din decembrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de
aplicare a Legii nr.275/2006;
Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorului -
cu modificările ulterioare;
Ordonanţa Guvernului nr. 27/1992 privind măsuri pentru protecţia
patrimoniului cultural naţional;
Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998, republicată privind reglementarea
regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional;

705
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 706

Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 271/2000 privind regimul

activităților de transport, comercializare și recuperare a țițeiului, gazolinei,
condensatului, etanului lichid, benzinei, motorinei și a altor produse petroliere, cu
completările şi modificările ulterioare;
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor;
Ordonanţa Guvernului nr. 84/2001 privind înfiinţarea, organizarea şi
funcţionarea serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 372/2002, cu modificările şi completările
ulterioare;
Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul
străinilor în România, cu modificările ulteriore;
Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia
pe drumurile publice – aprobată prin Legea nr.49/2006;
Ordonanţa de urgenţă nr. 97/14.07.2005 privind evidenţa, domiciliul,
reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, aprobată prin Legea 290/2005;
Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 privind fondul
piscicol, pescuitul şi acvacultura, cu modificările şi completările ulterioare;
Concepţia privind dezvoltarea carierelor personalului Ministerului
Administraţiei şi Internelor;
Metodologie privind desfăşurarea activităţilor de perfecţionare a
pregătirii agenţilor de siguranţă publică de către ofiţerii formatori la unităţile de
poliţie teritoriale;
Metodologie privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor de evaluare
anuală a pregătirii continue a personalului din Poliţia Română;

706
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 707

Metodologie privind organizarea şi desfăşurarea concursului pentru

sesiunea de admitere 2007, în facultăţile Academiei de Poliţie ,,Alexandru Ioan
Cuza‖;
Norme metodologice pentru utilizarea platformei AeL în realizarea
cursurilor din domenii specifice Poliţiei Române în sistem e-learning;
Preambul al Recomandării Rec (2001) 10 adoptată de Comitetul
Miniştrilor al Consiliului Europei, 19 septembrie 2001;
Strategia de dezvoltare a resurselor umane ale Ministerului
Administraţiei şi Internelor;
Strategia de modernizare a Poliţiei Române pentru perioada 2004 -2007;
Codul de Conduită al Poliţiştilor, adoptat prin Rezoluţia Adunării
Generale a O.N.U. din 17 decembrie 1979;
Recomandarea Rec(2001)10 adoptată de Comitetul Miniştrilor al
Consiliului Europei, din 19 septembrie 2001, privitoare la Codul European de Etică al
Poliţiei.

 MONOGRAFII:

1. Abraham, P., Cartea albă a Ministerului de Interne, Editura

Ministerului de Interne, Bucureşti, 2001;
2. Bianu, E., Ordinea obştească. Îndreptar profesional în ştiinţa
poliţieneasc, Bucureşti, 1938;
3. Bugheanu, D., Cartea poliţistului modern – Provocarea integrării în
U.E., Editura Printeuro, Ploieşti, 2004;

707
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 708

4. Călinescu, G., Bălan, A., Management penitenciar, Editura Tritonic,

Bucureşti, 2005;
5. Cândea, R., Cândea, D., Comunicarea managerială-concepte,
deprinderi, strategie, Editura Expert, Bucureşti,1996;
6. Cârjan, L., Istoria Poliţiei Române de la origini până în prezent, Editura
Vestala, Bucureşti, 2000;
7. Constantin, C. şi colab., Particularităţi ale dezvoltării managementului
personalului Poliţiei Române, Editura Sitech, Craiova, 2007;
8. Constantin, C., Componente manageriale de gestionare eficientă a
carierei poliţistului român, Editura Sitech, Craiova, 2009;
9. Constantin, D., Iacob, A., Tratat de tehnică criminalistică, Editura
Sitech, Craiova, 2007;
[Link]ăghici, I., Tactica poliţienească privind intervenţia în gestionarea
riscurilor, Editura Sitech, Craiova, 2009;
[Link]ăghici, I., Managementul situaţiilor de risc în domeniul siguranţei
publice, Editura Sitech, Craiova, 2009;
[Link]ăghici, C.V., Pahonţu, L., Iacob, A., Constantin, E.C., Factorul
motivaţional în activitatea funcţionarului public din Administraţia Naţională a
Penitenciarelor, Editura Sitech, Craiova, 2011;
[Link], A., Drăghici, C.V., Marin, I.V., Abuzul şi exploatarea sexuală a
copilului, Editura Sitech, Craiova, 2009;
[Link], A., Olteanu, G., Îndrumar terminologic pentru funcţionarii
Serviciilor de Poliţie Europene, Editura AIT Laboratories, Bucureşti, 2004;
[Link], A., Drăghici, C.V., Cooperarea poliţienească între state
Editura Sitech, Craiova 2009;

708
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 709

[Link], A., Drăghici, C.V., Cooperarea poliţienească internaţională,

[Link], Bucureşti, 2006;
[Link], A., Drăghici, C.V., Constantin, C., Voinic, C., Drept
poliţienesc, [Link], Craiova, 2008;
[Link], A., Drăghici, C.V., Prevenirea Criminalităţii, Editura Sitech,
Craiova 2008;
[Link], F., Şerb, S., Udrea, M., Drăghici, I., Teorie şi tactică
poliţienească, Editura Ministerului de Interne, Bucureşti, 2002;
20.Şerb, S. şi colab., Drept poliţienesc şi contravenţional, Editura Tritonic,
Bucureşti, 2003;
21.Şerb, S. şi colab., Manual de tactică poliţienească, Editura Ministerului
Administraţiei şi Internelor, Bucureşti, 2006;
[Link], C., Sandu, F., Managementul organizaţional în domeniul ordinii
publice, Editura Ministerului de Interne, Bucureşti, 2000;
[Link], C., Prună, P., Managementul organizaţional al poliţiei :
fundamente teoretice, Editura Mediauno, Bucureşti, 2007;
[Link], C., Prună, P., Managementul Poliţiei, Editura Mediauno,
Bucureşti, 2004;

 REVISTE:

1. Revista „Resurse Umane - Buletin de informare şi documentare al

Direcţiei Management Resurse Umane”, Editura Ministerului Administraţiei şi
Internelor, Bucureşti - Colecţie;
2. Revista „PRO PATRIA LEX”Revistă de studii şi cercetări juridice,
Editura Universul Juridic, Bucureşti – colecţie;
709
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 710

3. Revista „ Poliţia Română‖, Bucureşti – Colecţie;

4. Revista „ Pentru patrie‖, Bucureşti - Colecţie;

 SURSE INTERNET ( pagini/ site-uri) :

[Link]
[Link]
[Link]
[Link]
[Link]
[Link]
[Link]
[Link]
[Link]
[Link]
[Link]
[Link]
[Link]
[Link]
[Link]
[Link]
[Link]
[Link]
[Link]
[Link]
710
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă
 Tratat de tactică poliţienească 711

[Link]
[Link]
[Link]
[Link]

711
ACADEMIA DE POLITIE ―Alexandru Ioan Cuza‖ – Centrul Învăţământ cu Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la 2015
Distanţă