Managementul timpului sau Time Management se refera la un set de principii, practici,
aptitudini si sisteme, utilizate pentru a controla perioada de timp petrecuta pentru
indeplinirea unor activitati specifice, cu scopul de a spori eficienta sau productivitatea
muncii.
Timpul este considerat a fi cel mai important factor generator de stres si, desi in cantitate
mica are efect de motivare, in combinatie cu nemultumirea pe plan profesional, a fost
asociat cu diferite afectiuni precum hipertensiunea, hipercolesterolemia si imbatranirea
prematura.
Managementul timpului incepe cu managementul propriei persoane, principala cauza a
esecului fiind lipsa autodisciplinei. Un aspect pozitiv al managementului timpului este
faptul ca aceste abilitati pot fi invatate. Investind putin timp si efort in achizitionarea acestor
aptitudini, vei deveni o persoana mai eficienta si mai productiva, nu doar pe plan
profesional, ci si in viata de zi cu zi.
Administrarea timpului se reflecta prin eficienta personala la locul de munca, motiv
pentru care managementul timpului este esential pentru performanta intr-o functie de
conducere. Stapanirea acestor aptitudini te ajuta sa iti atingi obiectivele, sa stabilesti
prioritatile, sa creezi o imagine de ansamblu a sarcinilor tale, sa comunici mai bine, sa
delegi, sa-ti dezvolti creativitatea, sa te adaptezi mai bine schimbarilor, sa fructifici la
maximum timpul de care dispui si sa imbunatatesti calitatea vietii tale si a colegilor de
munca.
Managementul timpului - metode de eficientizare a timpului
Time management presupune un set de reguli care trebuiesc sa fie respectate: stabilirea
unei rutine zilnice, valorificarea momentelor in care te simti plin energie si stabilirea
pauzelor pentru momentele de energie scazuta, respectarea termenelor limita, rezolvarea
problemelor importante, omiterea chestiunilor neimportant, fixarea unor perioade de timp
grupate pentru finalizarea proiectelor, gruparea activitatilor similare, abordarea unei situatii
in ansamblu, fara sa te pierzi in detalii, alocarea unei perioade mai mari de timp decat
estimat initial, pentru fiecare sarcina, pentru situatiile neprevazute.
Jurnal de activitate
Managementul timpului incepe cu autodisciplina; in acest sens este util sa stim cum ne
petrecem de fapt timpul pe perioada unei zile. Pentru acest lucru trebuie sa tinem cateva
zile un jurnal de activitate, in care sa notam fiecare activitate in parte - fie ca este vorba de
cititul mail-urilor, o barfa cu colega, servirea pranzului sau lucrul la un proiect. In plus, la
fiecare activitate trebuie sa notam timpul petrecut si starea de spirit - energica, letargica,
etc.
Jurnalul de activitate este un instrument important in time management si te va ajuta sa afli
cat timp mai exact acorzi activitatilor importante si celor neimportante, de cate ori pe
parcursul zilei ai simtit ca "ramai fara timp", perioadele zilei in care te simti mai energic si
esti activ, precum si perioadele in care nivelul de energie este scazut, calitatea alimentatiei,
raportul intre lucru efectiv si pauze. Sunt toate sansele sa fii surprins: memoria te poate
insela, insa faptele scrise pe hartie spun adevarul.
Dupa cateva zile in care ai inregistrat fiecare activitate, analizeaza jurnalul. Pentru a
eficientiza timpul petrecut in cadrul activitatilor zilnice trebuie sa faci urmatoarele lucruri:
• Elimina ctivitatile care nu intra pe fisa de lucru - cu alte cuvinte sarcinile pentru care nu
esti platit. Inclusiv activitati personale, cum ar fi e-mail-uri ce nu au legatura cu serviciul.
• Programeaza insarcinarile mai dificile pentru perioadele zilei in care te simti mai plin de
energie. Astfel vei lucra mai bine si intr-un timp mai scurt.
• Incearca sa reduci numarul de schimburi intre sarcini diferite. De exemplu, citeste si
raspunde la mai multe e-mail-uri odata, de cateva ori pe parcursul zilei, in loc sa rezolvi cate
un e-mail printre alte activitati.
• Reduce timpul alocat activitatilor precum facutul cafelei - daca sunteti mai multi colegi,
puteti face cafeaua cu randul, pentru toata lumea; astfel veti economisi timp si veti intari
spiritul de echipa.
Stabilirea obiectivelor
Stabilirea obiectivelor este un instrument valoros in time management prin faptul ca te ajuta
sa dai o directie actiunilor tale. Nu doar ca vei avea controlul asupra vietii tale, dar vei putea
sa evaluezi progresul pe parcurs. Pentru asta trebuie sa te gandesti la lucrurile cu adevarat
importante pentru tine pe termen lung, sa stii unde doresti sa ajungi si sa te motivezi pentru
a face tot posibilul sa-ti atingi tinta. Urmeaza regulile listate mai jos:
• Alege obiective care sa te motiveze.
• Stabileste obiective specifice - clare si bine definite, masurabile - sa aiba criterii ce pot fi
cuantificate, pentru a putea masura progresul realizat, realiste - obiective care pot fi
realizate, dar nu prea usor, relevante - importante pentru directia pe care o urmezi, si care
sa aiba termen limita de timp.
• Listeaza obiectivele in scris. Astfel iti vei concretiza aspiratiile si angajamentul fata de
realizarea obiectivelor.
• Realizeaza un plan de actiune. Scrie pasii pe care trebuie sa-i urmezi pentru a indeplini
obiectivele.
• Fii consecvent.
Prioritizarea sau ierarhizarea in ordinea prioritatii
A fi eficient nu inseamna neaparat a fi productiv - daca muncesti din greu si esti organizat
inseamna ca esti eficient, insa daca pierzi timpul cu sarcini neimportante esti neproductiv. In
acest caz trebuie sa stabilesti care sarcini sunt mai importante si sa le indeplinesti pe rand.
Astfel vei reusi totodata sa eviti intreruperile, precum si inclinatia naturala de a rezolva mai
intai problemele simple.
Aptitudinea de a prioritiza este esentiala pentru utilizarea eficienta a timpului si a efortului
tau si a echipei. Ierarhizarea in ordinea prioritatii iti poate aduce calm si spatiu in viata de zi
cu zi, astfel incat iti vei putea concentra energia asupra lucrurilor cu adevarat importante.
Stabilirea prioritatilor si managementul sarcinilor mai putin importante te ajuta sa aduci
ordinea in haos, sa reduci stresul si sa ai succes.
La un nivel mai simplu, poti stabili prioritatea in functie de constrangerile legate
de potentialul de profitabilitate sau beneficiu al proiectelor - cel mai utilizat
criteriu, timpul de lucru - daca altii depind de indeplinirea acestei sarcini sau daca sarcina
este importanta pentru realizarea unui proiect mai mare, sau, asa cum se intampla de multe
ori, presiunea exercitat de sef. Utilizand criterii de decizie, ai la dispozitie si o serie
de instrumente utile in stabilirea prioritatii:
• Analiza comparata - este folosita atunci cand criteriile de decizie sunt vagi, subiective
sau neconsecvente. Prioritatea este stabilita comparand cate o sarcina cu fiecare dintre
celelalte sarcini, pentru a stabili care dintre cele doua este mai importanta.
• Analiza grila - este utilizata atunci cand trebuie sa iei in considerare mai multi factori.
Scrie un tabel: pe randuri vei scrie sarcinile, iar pe coloane criteriile de decizie si noteaza de
la 0 (neimportant) la 5 (foarte important) fiecare criteriu de luat in considerare, pentru
fiecare sarcina. Totodata trebuie sa stabilesti importanta relativa a criteriile de decizie in
general, crescator, cu cifre incepand cu 1 - pot exista mai multe criterii cu aceeasi
importanta. Inmulteste importanta criteriului pentru sarcina respectiva (0 - 5) cu importanta
relativa (1 - ..), apoi aduna numerele rezultate pe fiecare rand, pentru a afla ce scor a
obtinut fiecare sarcina; cel mai mare scor arata cea mai prioritara sarcina.
• Matricea actiunilor prioritare - este o simpla diagrama tehnica ce compara valoarea
realizari iunei sarcini cu energia depusa in indeplinirea acesteia. Astfel vei identifica
activitatile cu beneficii mari, in timp cat mai scurt.
• Matricea urgenta - diferentiaza intre sarcinile urgente si cele importante. Adesea
activitatile importante nu sunt urgente si invers. Important se refera la indeplinirea
obiectivelor personale, iar urgent se refera la atentia imediat necesara si poate avea
legatura cu obiectivele altcuiva.
• Matricea Ansoff - te ajuta sa evaluezi prioritatea sarcinilor in functie de risc; este
asemanatoare cu matricea Boston.
• Matricea Boston - este foarte utilizata in afaceri si te ajuta sa stabilesti prioritatea in
functie atractivitatea pe piata si potentialul de a obtine profit.
• Analiza Pareto - sau regula 80/20, este o tehnica simpla, bazata pe conceptul conform
caruia 80% din probleme au drept cauze 20% din cauzele tuturor problemelor. Astfel, listati
problemele si cauzele acestora, dati un numar fiecarei probleme (in ordinea importantei - 1
cel mai putin important) si grupati-le pe acelea care au cauze comune. Insumati scorul
fiecarui grup si incepeti rezolvarea problemelor din grupul cu scorul cel mai mare.
• Tehnica nominala de grup - se foloseste pentru lucrul in echipa si ia in considerare
opinia fiecarui membru al echipei. Astfel, fiecare membru stabileste o ordine a prioritatii, de
la 1 la 10, apoi se aduna scorul obtinut pentru fiecare sarcina. Exista mai multe instrumente
de prioritizare care apeleaza la consensul grupului, cum ar fi tehnica Delphi.
Liste cu lucrurile "de facut" sau lista de prioritati
Este inutil sa iti incarci memoria cu toate lucrurile pe care trebuie sa le faci. Risti sa te simti
coplesit de cantitatea de insarcinari, sa ratezi termene limita, sau sa uiti chestiuni
importante. O lista cu activitatile "de facut" este o tehnica importanta in time management;
aceasta include toate sarcinile pe care trebuie sa le duci la capat, in ordinea prioritatii -
cele mai importante primele. Astfel ai cea mai buna sansa sa nu te simti coplesit de
volumul mare de munca si sa iti folosesti timpul eficient.
Pentru a realiza o lista de prioritati trebuie sa folosesti un sablon stabilit dinainte, cu mai
multe randuri si doua coloane: una pentru insarcinari si una pentru stabilirea prioritatii.
Insarcinarile de mare amploare le poti imparti in mai multi pasi. In mod ideal, fiecare
activitate trebuie sa dureze 1 - 2 ore. Daca aveti mai multe activitati la inceputul listei - cele
mai importante, revizuiti lista din nou si stabiliti care dintre acestea au importanta cea mai
mica. Apoi rescrieti lista.
O lista de prioritati scrisa pe o foaie de hartie este o cale facila de a avea la indemana
sarcinile "de facut", insa utilizarea unui program soft poate fi o masura mai eficienta, chiar
daca esti nevoit intai sa inveti sa utilizezi programul respectiv. Aceste programe se
updateaza cu usurinta, iti pot aminti termenele limita, se pot sincroniza cu telefonul tau si
pot fi utilizate de mai multe persoane, in cazul in care lucrezi la proiecte ce presupun lucrul
in echipa.
Planificarea
Planificarea in time management se refera la realizarea prioritatilor si obiectivelor
identificate anterior, in functie de timpul avut la dispozitie. Planificarea te ajuta sa iti dai
seama ce poti realiza intr-o anumita perioada de timp, sa utilizezi timpul cat mai eficient
posibil, sa pastrezi o perioada de timp in plus, pentru evenimentele neasteptate si sa reduci
stresul produs de volumul coplesitor de munca.
Exista mai multe tipuri de instrumente pentru a planifica: jurnale, calendare,
organizatoare, programe soft pentru computer, etc. Poti utiliza orice se potriveste mai bine,
atat tie, cat si situatiei - genul slujbei, gusturi personale, buget, etc. Esential este sa poti
introduce datele cu usurinta si sa poti vizualiza corect detaliilesi perioada de timp. Ideal este
sa planificati la inceputul fiecarei saptamani sau luni, urmand pasii:
• In functie de tipul de serviciu si de obiective, trebuie sa stabiliti timpul pe care il aveti la
dispozitie.
• Grupati actunile indispensabile pentru a avea succes in profesie. De multe ori acestea
sunt criteriile in functie de care va este evaluata munca.
• Revizuiti lista cu lucrurile de facut si planificati activitatile urgente de mare prioritate,
precum si pe cele care asigura intretinerea si care nu pot fi evitate sau delegate.
• Alocati o perioada de timp pentru intreruperile si evenimentele neprevazute. Veti
invata sa faceti asta din experienta; de obicei, cu cat slujba este mai imprevizibila, cu atat
neprevazutul va necesita mai mult timp.
• In timpul ramas puteti planifica rezolvarea sarcinilor prioritare si indeplinirea
obiectivelor personale. Daca odata ajunsi la acest ultim pas observati ca nu v-a mai
ramas aproape de loc timp, revizuiti pasii anteriori si identificati activitatile pe care le puteti
amana sau da altcuiva.
Acceseaza acest TEST pentru a-ti da seama daca reusesti sa administrezi timpul corect.
Sanatatea emotionala – baza pentru
dezvoltarea armonioasa a personalitatii
Подписчики 1
Чтобы подписаться, требуется авторизация
Cine nu isi doreste sa fie sanatos? Despre sanatatea emotionala insa, se vorbeste
mai putin desi este la fel de importanta ca starea de sanatate fizica.
Cum este o persoana cu o stare de sanatate emotionala buna? Este o persoana care isi identifica
usor trairile si care nu este coplesita de intensitatea emotiilor si a sentimentelor sale, ci reuseste
sa le foloseasca drept ghid.
Asadar, este important sa ne (re)cunoastem emotiile. Emotiile de baza sunt trairile afective
puternice inscrise in genele umane si care se formeaza intr-o zona mai veche a sistemului nervos,
sistemul limbic. Deoarece emotiile sunt decodate la nivel neurologic separat de cortex (zona
rationala, mai noua a creierului), acestea nu sunt rationale si nu pot fi controlate pe cai rationale.
Rolul lor principal a fost si este in continuare sa ne ajute sa ne adaptam rapid mediului pentru a
supravietui.
Desi exista chiar liste cu numeroase emotii foarte diferentiate, vorbim insa in general doar de
sase emotii primare: furia, tristetea, bucuria, frica, dezgustul, mirarea. Aceste emotii apar si pot fi
observate la bebelusi inca din primele luni de viata.
Este important de subliniat faptul ca nu exista emotii negative sau pozitive, ele reprezentand
intotdeauna reactii instinctive ale psihicului cu scop adaptativ. Noi, oamenii, privim emotiile ca
fiind pozitive sau negative in functie de starea placuta sau neplacuta pe care ne-o ofera, insa ele
sunt intotdeauna legitime si nu pot fi controlate voluntar.
Pe de alta parte, sentimentele reprezinta modul subiectiv in care intelegem si reactionam fata de
emotii. De aceea, diferite persoane pot eticheta si pot simti diferit aceeasi emotie in functie de
diversi factori subiectivi (personalitate, temperament) sau externi (context cultural, educatie).
Pentru a ne bucura de sanatatea emotionala este necesar sa incepem cu primul pas: trebuie sa
invatam sa ne recunoastem si sa ne numim emotiile.
Acest lucru este posibil pentru copii mici, doar daca adultii care ii ingrijesc reusesc sa
recunoasca, sa tolereze si sa eticheteze corect emotiile bebelusilor, numindu-le pentru acestia
prin expresii, cum ar fi: “vad ca esti suparat”, “acum esti furios”, “vad ca esti bucuros”, “o, esti
mirat!” vai, te-ai speriat!’, “of, observ ca nu-ti place” etc.
Pentru a garanta un start bun pentru sanatatea sa emotionala din viitor, un copil mic ar trebui
ajutat ca, intre 18 si 30 de luni sa poata numi corect emotiile de baza: “sunt trist”, “sunt
bucuros”, “mi-e frica”, “sunt furios/nervos”, “nu-mi place”.
De asemenea, tot cu ajutorul oglindirii empatice a adultilor este de dorit ca, pana la doi ani si
jumatate, copilul sa invete sa isi recunoasca si sa isi exprime si cateva nevoi de baza: “mi-e
somn”, “mi-e foame”, “sunt plictisit”, “vreau sa ma joc”, “vreau sa ma tii in brate”.
Dificultatile in recunoasterea si numirea emotiilor apar la copii din cauza ca adultii din jur fie nu
empatizeaza suficient, fie nu reusesc sa reflecte copilului emotiile pe care acesta le traieste.
Acest lucru se intampla uneori pentru ca insisi adultii care se ocupa de copii (parinti, bunici,
profesori, educatori, medici) fie au dificultati in a-si decoda si intelege propriile emotii, fie le
este greu sa faca fata emotiilor dificile ale copiilor.
In cazul in care adultii care se ocupa de copii au dificultati cu gestionarea propriilor emotii,
emotii trezite in relatia cu cei mici sau cu emotiile dificile ale acestora (cel mai adesea plansul si
crizele de furie), li se recomanda sa incerce sa discute cu cineva despre dificultatile lor si sa
incerce sa gaseasca sursa dificultatii si un nou mod de a intelege si a gestiona respectivele emotii,
dar si moduri in care ar putea sa ajute copilul sa isi recunoasca si sa isi accepte emotia.
Este evident insa ca un copil nu va putea sa isi accepte o emotie, chiar daca este ajutat sa o
identifice, daca adultii din jurul lui nu o accepta. De aceea este necesar sa invatam sa facem
diferenta intre emotii, care sunt declansate instinctiv si comportamentele care ne deranjeaza la
copii. Emotiile nu sunt bune sau rele, ci ele pot fi interpretate ca fiind placute sau neplacute, insa
neacceptarea lor nu ne va ajuta cu nimic, dimpotriva, ne va impiedica sa le intelegem si sa gasim
cele mai potrivite moduri de a ne comporta in raport cu ele.
Specialistii recomanda sa nu respingem copilul atunci cand trece prin stari emotionale dificile
(plange sau este furios) ci dimpotriva, sa ii fim alaturi si sa il ajutam sa proceseze respectiva
emotie, limitandu-i in acelasi timp comportamentele distructive.
Plansul si crizele de furie la copii mici sunt considerate mecanisme naturale de eliberare a
stresului. Astfel, daca incercam sa oprim plansul copilului sau furia lui, nu vom face decat sa
contribuim la o mai mare acumulare de stres, la o izbucnire si mai zgomotoasa si mai greu de
tolerat ulterior.
In concluzie, observand emotiile copiilor si invatandu-i sa le recunoasca si sa le numeasca,
acceptandu-le (si limitandu-le comportamentele distructive), parintii si educatorii pun bazele
viitoarei sanatati emotionale a acestora. In timp, recunoasterea si acceptarea propriilor emotii
contribuie la o mai mare expresivitate, la dezvoltarea cunoasterii si a pretuirii de sine.
[Link]
face-diferenta/