ALIMENTATIA PARENTERALA
Alimentatia parenterala este mijlocul prin care asiguram necesitatile
nutritionale, cantitative si calitative, ale unui organism care a suferit o
agresiune, utilizand calea intravenoasa, fie exclusiv, fie ca o completare a
alimentatiei insuficiente administrate per os.
Necesitatile nutritionale - cantitative si calitative - care trebuie satisfacute
prin alimentatia parenterala sunt in raport cu agresiunea suferita, starea
fizica a bolnavului si gradul de denutritie.
Aportul hidric si electrolitic a fost subliniat pe larg la tratamentul
postoperator. Se face in raport cu pierderile de lichide si saruri ale
organpismului, evitandu-se atat hiperhidratarea, cat si supraincarcarea cu
saruri.
Vitaminele se administreaza in raport cu necesitatile organismului, tinandu-se
seama si de modificarile metabolice. Vitamina B1 este necesara
metabolismului glucidic, vitaminele PP si B5, metabolismului lipidic, iar
vitaminele B6 si B12, metabolismului proteic.
Alimentatia sau nutritia, parenterala este utila bolnavilor la care aporturile
alimentare sunt imposibile, insuficiente sau ineficace pe cale orala sau
enterala (pe cale digestiva). Eficacitatea sa este dovedita sau sugerata in
gastroenterologie, in reanimare si in chirurgia grea.
Tehnica - Se introduce un cateter fie intr-o vena periferica (antebrat) pentru
aporturile moderate si/sau de scurta durata, fie intr-o vena (subclavia sau
jugulara interna) pentru aporturile prelungite si/sau importante.
Solutiile nutritive conditionate in flacoane sau in pungi (acestea din urma
limitand riscul infectios si permitand alimentarea parenterala la domiciliu),
sunt administrate cu ajutorul pompelor de perfuzie continua, cu debit precis si
reglabil, dotate cu dispozitive de siguranta.
INDICAȚII
pacienți cu aport alimentar oral imposibil (malnutriţie, disfuncţii
gastrointestinale, stări postoperatorii, fistule gastrointestinale, anomalii
ale tractului digestiv)
pacienți cu aport alimentar oral insuficient (obstrucții, diaree, vomă,
arsuri)
Alimentația parenterală trebuie să fie făcuta pe o venă centrală (subclavie, jugulară).
Pentru realizarea unei nutriţii parenterale complete, abordul venos
central este necesar. Venele periferice pot fi încanulate cel mult 72 ore pe
când venele centrale, o perioadă mult mai lungă de timp.
AVANTAJELE NUTRIȚIEI PARENTERALE FAȚĂ DE NUTRIȚIA
ENTERALĂ
certitudinea că substanțele nutritive ajung în celule
existența unor formule prefabricate
evitarea complicațiilor (diaree, aspirație etc)
DEZAVANTAJE
necesită reguli stricte de asepsie
costuri mai ridicate
risc de atrofie intestinală
necesită echipament mai comple
COMPLICAȚII
deplasarea cateterului
infecția de cateter
complicații metabolice (hiper/hipoglicemii, hiperamoniemie,
hiperlipidemie, hiperpotasemie, hipocalcemie)
atrofie intesinală
INTERVENȚII
monitorizarea glicemiei (oprirea bruscă a alimentației determină
hipoglicemie de rebound)
măsurarea markerilor de malnutriție.