BASMUL POPULAR

Compunere argumentativă model - text-suport: Tudorel-Bostănel

Basmul este o specie a genului epic, în care sunt relatate întâmplări fabuloase puse pe
seama unor personaje înzestrate cu puteri supranaturale, simbolice pentru confruntarea dintre
bine și rău. Lupta dintre forțele binelui și forțele răului are întotdeauna un final fericit.
Basmul pornește de la realitate, însă se îndepărtează de aceasta, trecând în supranatural și
propunând o altă lume, ce funcționează după reguli apropiate celor omenești. G. Călinescu
afirma că basmul este „ o oglindire a vieții în moduri fabuloase”.
Prezent în toate literaturile lumii, basmul popular are caracter oral, anonim, colectiv și
tradițional.
Fragmentul citat din basmul „Tudorel-Bostănel”, cules de Gh. C. Mihalcea, ilustrează
trăsăturile speciei menționate: acțiunea convențională, personajele ce posedă însușiri
excepționale, formulele tipice, oralitatea.
În primul rând, acțiunea urmărește scenariul narativ al basmului popular.
Tudorel-Voinicel, pentru a câștiga încrederea împăratului ce refuză să dea mâna fiicei sale unui
bostan, parcurge o serie de probe: făurește o tavă cu pâine deosebit de caldă și struguri
strălucitori, construiește un pod de aur, pe marginea căruia cresc pomi în care păsările se întrec în
cântări. Îndeplinind fiecare poruncă, el reușește să o ia de soție pe Ilinca, fata împăratului, și să
destrame vraja de a trăi sub formă de bostan. Astfel, ca în orice basm, protagonistul restabilește
echilibrul pierdut și este răsplătit prin căsătoria cu aleasa inimii. În acțiune apar elemente reale,
posibile, precum dragostea lui Tudorel pentru fată, dar și elemente aparținând miraculosului:
vraja, pâinea caldă „ca o lună plină de vară”, strugurii „dulci și strălucitori ca razele soarelui”,
podul de aur, transformarea bostanului. În plus, cadrul spațio-temporal în care este proiectată
acțiunea este nedeterminat. Întâmplările fabuloase au loc la „împărăție” și „pe pod”, iar vagul
temporal este accentuat prin structura „de când lumea și pământul”.
În al doilea rând, la nivelul personajelor, eroul întâmplărilor se individualizează atât prin
nume, Tudorel Voinicel, cât și prin trăsături ieșite din comun. Reprezentant al binelui, tânărul
participă la întreaga acțiune, luptând pentru mâna fetei de împărat și pentru revenirea la
înfățișarea umană, căci fusese vrăjit să trăiască precum un bostan. Prin calitățile sale
excepționale, reușește să depășească toate obstacolele și să spulbere vraja. Protagonistul are
capacitatea de a se metamorfoza. După ce se dă de trei ori peste cap, eroul se transformă,
devenind cel mai frumos băiat din împărăție, având „ochii ca noaptea”, „păruʼca focul”, „obrajii
ca trandafirii”, „umerile ca munții” și „mijlocuʼ ca stejarul”. Antagonistul nu se conturează sub
forma unei ființe, însă băiatul se confruntă cu un rău existent de la început. Astfel, se conturează
tema luptei dintre bine și rău și motivele specifice: vraja, probele, nunta.
De asemenea, prin intermediul formulei narative finale, se închide orizontul unei lumi
ireale și se mimează scorneala: „M-am suit și pe-o farfurie/ și v-am spus o bucurie;/ și pe-o
surcică și v-am spus/ o minciunică”.
Totodată, limbajul este popular, simplu, trăsătura distinctivă fiind oralitatea: „băiatuʼ nu-i
un bostan de-ăla bun pentru porci”.
În concluzie, personajele cu puteri supranaturale care sunt implicate în acțiune, motivele
fabuloase, formula finală tipică și vagul spațio-temporal motivează apartenența fragmentului dat
la specia literară basm popular.
 ,,Zâna Munților” este un text folcloric al cărui autor nu este cunoscut, fiind transmis pe
cale orală, din generație în generație. A fost cules de Petre Ispirescu, adică a fost transcris și
publicat de un culegător de folclor.
Cuvântul basm vine din slavonă: basni, care înseamnă născocire. Așadar, în basme se
prezintă întâmplări fabuloase/ miraculoase.
Într-un basm, sunt relatate întâmplări fabuloase puse pe seama unor personaje înzestrate
cu puteri supranaturale, simbolice pentru confruntarea dintre bine și rău. În centrul basmelor se
află lupta dintre forțele binelui și forțele răului, care are întotdeauna un final fericit.
Acțiunea basmului urmărește un tipar/ scenariu narativ: situația inițială de echilibru este
modificată/ perturbată de un eveniment sau de o împrejurare. Urmează o acțiune de restabilire a
echilibrului, care, de obicei, presupune parcurgerea unor probe, depășirea unor obstacole.
Situația finală restabilește armonia și aduce răsplătirea eroului.
Basmele transmit încrederea în existența unei lumi bune și frumoase, în care valorile
morale triumfă.
Cadrul spațio-temporal în care este proiectată acțiunea este nedeterminat, imprecis. Vagul
este accentuat prin formula ințială ,,A fost odată ca niciodată...”.