I.

CARACTERUL
a.) Caracterul-definitii si observatii:
Caracterul face parte din personalitate si are ca trasaturi esentiale constanta
si stabilitatea.
Caracterul este latura reactionala a personalitatii , responsabila de felul in car
e oamenii interactioneaza unii cu altii in cadrul societatii, caracterul a fost
definit ca o pecete sau amprenta ce se imprima in comportament, ca un mod de a fi
al omului, ca o structura psihica complexa, prin intermediul careia se filtreaz
a cerintele externe si in functie de care se elaboreaza reactiile de raspuns.
Definind astfel, caracterul se aseamana in mare masura cu 2 concepte psihologice
cu cel de atitudine si cel de motivatie. Aceasta asemanare presupune ca trasatu
rile caracteriale, caracterul in ansamblul lui, apare ca o structura anterioara
stimularilor din exterior si care favorizeaza sau care impiedica accesul stimuli
lor externi si concretizarea lor in conduita.
DEF: Caracterul exprima valoarea morala, a mai fost denumit profil psihomoral al
individului, evaluat in principal ca criterii de unitate, consistenta si stabil
itate. Atitudinea este conectata la valoare.
DEF: Caracterul reprezinta configuratia sau structura psihica individuala relati
v stabila si definitorie pentru om, cu mare valoare adaptativa, deooarece pune i
ndividul in contact cu realitatea, facilitandu-i stabilirea relatiilor, orientar
ea si comportarea potrivit specificului individual.
Unii psihologi, incercand sa identifice continutul propriu al caracterului au in
sistat pe cele 3 mari componente ale vietii psihice: intelectuale, afective, vol
itive.
Paul Nan defineste caracterul ca forma particulara a activitatii mintale .
Le Senne defineste caracterul ca fiind scheletul mental sau armatura mentala a o
mului .
Alti autori se bazeaza pe vointa in caracter.
Constantin R. Motru afirma ca caracterul este format din dispozitiile specifice a
le vointei.
Levitor - vointa este coloana vertebrala a caracterului .
Definirea caracterului cu ajutorul structurilor afective, considerate constituen
tii psihici esentiali ai caracterului.
Rosca - caracterul este ansamblul sentimentelor.
[Link] în Dictionar de psihologie defineste caracterul ca modul de a fi,de a simt
i si de a reactiona al unui individ sau al unui grup.
b.) Definirea in sens larg si sens restrans a caracterului:
Definirea in sens larg:
Caracterul exprima schema logica de organizare a profilului psiho-social al pers
onalitatii; considerat din perspectiva normelor valorice, include:
a) conceptia generala despre lume si viata a subiectului;
b) sfera convingerilor si sentimentelor socio-morale;
c) continutul si scopurile activitatii;
d) continutul aspiratiilor si idealurilor.
Toate aceste componente sunt corelate si integrate intr-o structura unitara prin
tr-un mecanism de selectie, apreciere si valorizare.
Definirea in sens restrans:
Caracterul este un ansamblu inchegat de atitudini si trasaturi care determina un
mod stabil de raportare a omului la altii, la societate si la sine insusi.
Caracterul se manifesta doar in situatii sociale, se structureaza numai in inter
actiunea individului cu mediul socio-cultural, ca mecanism specific, de relation
are si adaptare la particularitatile si experientele mediului.
Orice individ isi structureaza pe baza unor transformari complexe in plan cognit
iv, afectiv, motivational un anumit mod de raportare la reltiile sociale, adica
un anumit profil [Link] poate pune individul in urmatoarele 3 ipostaze:
1. concordanta deplina cu socialul
2. de respingere totala
3. de concordanta partiala sau discordanta partiala
In cazul caracterului, individul este pus intr-o situatie sociala semnificativa.
 Semnificativul se imparte in individual si general:
I. Cand caracterul este individual, el va fi etichetat ca marunt .
II. Cand caracterul este general, el va fi etichetat mare nobil .
In primul caz individul ii va demonstra forta caracteriala in actiuni indreptate
spre scopuri
[Link] al doilea caz actiunile vor fi indreptate spre scopuri cu valoare m
are pentru [Link] cea mai eficienta de cunoastere si evaluare a c
aracterului o reprezinta analiza actelor de conduita in situatii sociale semnifi
cative pentru individ.
c.) Structura psihica a caracterului:
Caracterul trebuie considerat rezultatul unui sir de integrari a functiilor si p
roceselor psihice particulare din perspectiva relationarii omului cu semenii si
adaptarii sale la mediul socio-cultural in care [Link] structura caracterul
ui se regasesc ,,elemente de ordin afectiv, motivational, cognitiv si volitiv, ca
re tin de existenta sociala a individului si mediaza raporturile lui cu ceilalti
semeni si cu societatea.
Structura caracterului din punct de vedere functional include 2 sisteme compacte
(blocuri):
[Link] de comanda sau directionare: scopurile mari ale activitatii,drumul ale
s,valori alese si recunoscute de individ;
II. blocul de executie:mecanisme voluntare de pregatire,conectare si reglare a c
onduitei in situatia concret data.
I. In cadrul blocului de comanda este cuprins:
Structura cognitive de receptare,de filtrare,identificare,evaluare a situatiei s
ociale;
O structura motivationala prin care se stabileste concordanta sau discordanta di
ntre valentele situationale si starea de necessitate actuala sau de perspective
a subiectului.
-motivatia= grila sau stare de necesitate,care favorizeaza accesul unor stimuli,
perceperea lor sau franeaza ,impiedica accesul acestora
-valenta situatiei = este o caracteristica,o insusire a situatiei, a obiectului
capabila sa satisfaca o
anumita trebuinta.
Relatiile dintre motivatie si valenta este invers proportionala o motivatie puter
nica poate fi satisfacuta si de o valenta mai slaba( [Link] ai mancat de multe zi
le,poti manca si o coaja de paine).
Structura afectiva care generaza trairi positive si negative a sistemului cognit
ive si motivational, al situatiei este starea de ,,set (M. Zlate) fata de situati
e.
-toate elementele sistemic articulate (cognitive, motivationale, afective) forme
aza natura interna (invizibila) a caracterului;
-existenta blocului de comanda este necesara dar nu suficienta.
II. Blocul de executie-aici intra urmatorii factori sau operatori:
1) Operatorii de conectare primesc si proiecteaza starea de ,, set , de preg
atire pe linie comportamentala;
2) Operatorii de activare - realizeaza stabilirea atitudinii fata de situa
tie;
3) Operatorii de declansare actualizeaza si pun in functiune aparatele de r
aspuns: verbala opinie; motorize actiune;
4) Operatorii conexiunii inverse extrag si retransmit blocului de comanda i
nformatia despre efecte comportamentale sau actiuni.
d.) Rolul componentelor psihologice:
In evolutia ontogenetica, integrarea functiilor si proceselor psihice particular
e din perspectiva relatiilor si adaptarii la mediul social, difera de la o varst
a la alta:
1. varsta mici integrarea caracterului se realizeaza predominant pe latura
afectiva si motivationala;
2. varste mari (adolescenta) integrarea se realizeaza pe dimensiunea cognit
iva (analiza si valoarea critica a normelor socio-culturale) si volitiva (autode
terminare, angajarea pe o directie sau alta a orientarii si a modului de conduit
a);
In structura caracterului se regasesc elemente afective, motivationale, cognitiv
e si volitive, care tin de existenta sociala a individului si mediaza raportarea
cu semeni si [Link] formarea lui exista trei stadii:
1. incipient
2. mediu
3. superior ? aici are loc o diferentiere inalta si o integrarea tuturor co
mponentelor.
* Atitudinea si caracterul au ca trasatura principala constanta si stabilitatea.
* Caracterul trebuie sa fie si flexibil, ceea ce sa ii permita perfectionarea, c
orectia si
reorganizarea.
* Se poate modula pe toata durata vietii.
* Caracterul poate fi pozitiv sau negativ.
* Din punct de vedere social se apreciaza atat constanta cat si flexibilitatea l
ui, in functie de valorile existentiale si in anumite situatii.
* Spre deosebire de temperament, caracterul trimite la latura de continut, de es
enta a personalitatii, ca subiect social, si impune valoarea etica comportamentu
lui.
* Modelarea caracterului se poate realiza prin opinie si actiune.
Opinia formarea propozitionala, vebala, de exteriorizare a atitudinii, constand
in judecati de valoare, de acceptare sau respingere in legatura cu situatia eval
uative si situatia de [Link] este o modalitate constatativa - pasiva de
raportare la lume, care nu induce nici o schimbare in situatie.
Atitudinile individuale coverg intr-o masura semnificativa si avem in plan exter
n opinia [Link] [Link] ea poate fi interpretata ca dimensiune a caracteru
lui social.
Actiunea reprezinta intrarea subiectului in relatie directa(senzoriala si motori
e) cu [Link] acest nivel are loc efectuare unor demersuri(transformari de i
ntegrare in situatie , de modificare a ei sau de indepartare).
e.) Explicatia de sinteza a lui Zisulescu:
Zisulescu incearca sa unifice cele 3 directii si defineste caracterul ca insusire
a personalitatii luminate de intelect, sustinua de intelect si directionata de v
ointa, spre a lua o anumita atitudine fata de realitate.
Dificultatea definirii caracterului este generata de natura foarte complexa a ac
estuia si mai ales de multitudinea sensurilor sub care apare termenul respectiv
in literatura psihologica.
!!! Caracterul : - este axa principala a personalitatii;
- afectivitatea si vointa sustin energia;
- trasaturi derivate din atitudini si vointa.
Zisulescu subliniaza 3 sensuri:
1. Caracterul in sens de caracteristic (grec haracter = monograma individului) p
articularitati specifice, definitorii ale comportamentului individului.
2. Caracterul in sens etic insusire de personalitate investita cu valoare morala
.
Allport - Atunci cand vorbim de caracter, implicam un standard moral si emitem o
judecata de valoare.
3. Caracterul in sens psihic semn caracteristic distinctiv ale unei persoane car
e ii determina modul de manifestare si stilul de reactie fata de evenimentele tr
aite.
Referitor la structura si formarea caracterului exisa 2 tipologii:
I. Include in sfera notiunilor de caracter atat insusirile genotipice, determina
te biologic, cat si cele fenotipice, determinate social si natural. (tipologia W
iersma, Haymans).
II. Raporteaza notiunea de caracter numai la persoana umana, in care se includ i
nsusiri fenotipice, etic axiologica, subliniind astfel diferenta calitativa dint
re caracter si temperament (socio-antropo-culturo-logice).
f.) Relatia dintre dobandit si innascut in caracter:
Caracterul, profilul psiho-moral al omului nu este innascut, ci se dobandeste in
timpul existentei. Innascut este tipul temperamental si e adevarat ca pe acea
sta baza temperamentala innascuta se construieste caracterul.
Caracterul nu se poate definii in afara orientarii axiologice a persoanei. El nu
are semnificatie, nu are sens decat in social si ca urmare este dependent, in f
ormare si manifestare, de valorile unui grup social si intr-un anumit moment al
evolutiei acestuia. Din acest motiv insusi scopul educatiei se formeaza in terme
ni de caracter, norme si valori etice definind individul. Spre deosebire de temp
erament, cu care este asociat, si care se manifesta in orice situatie, caracteru
l presupune o situatie sociala semnificativa care poate fi structurata pe indivi
d si genereaza trasaturi negative, sau pe semnificativul general, actiunile indi
vidului fiind subordonnate atingerii unor scopuri cu valoare sociala.
[Link] atrage atentia ca in formarea caracterului este gresit sa se abuzeze de r
elatia personala:aprobare, prietenie, deoarece aceste tinde sa generalizeze inco
rect si ineficient un singur tip de relatie sociala. Trebuie sa se actioneze asu
pra individului influentand colectivul care-l inglobeaza. Grupul devine astfel s
ubiect al educatiei, ofera variate modele si tipuri de actiune, permite valoriza
rea sociala, generalizarea relatiilor si deci formarea de atitudini.
g.) Curentul fenotipic si orientarea socio-antropo-culturala:
Referitor la structura si formarea caracterului exisa 2 tipologii:
I. Include in sfera notiunilor de caracter atat insusirile genotipice, determina
te biologic, cat si cele fenotipice, determinate social si natural. (tipologia W
iersma, Haymans).
II. Raporteaza notiunea de caracter numai la persoana umana, in care se includ i
nsusiri fenotipice, etic axiologica, subliniind astffel diferenta calitativa din
tre caracter si temperament (socio-antropo-culturologice).