LICEUL TEORETIC “CAROL I”

FETESTI,IALOMITA

PROIECT MATEMATICA
Blaise Pascal

Profesor:
Sonchereche Mihaela

Elev:
Tudose Cristian Gabriel
Clasa a X-a A
An scolar 2019-2020
1
-Blaise Pascal s-a născut în Clermont la 19 iunie 1623 (acum Clermont-Ferrand), în regiunea
Auvergne din Franța. Blaise Pascal a fost al treilea copil al lui Étienne Pascal și singurul său fiu.
Mama lui Blaise a murit când acesta avea doar trei ani, micul Blaise fiind foarte afectat de
această pierdere. În 1632, Étienne și cei patru copii ai săi au părăsit Clermont pentru a se stabili
la Paris, iar tatăl, un matematician cu vederi mai neortodoxe asupra educației, a stabilit că Blaise
nu va învăța nimic despre matematică până la vârsta de 15 ani. Impulsionat de această interdicție,
la vârsta de 12 ani, Blaise a început să învețe geometrie de unul singur, descoperind că „suma
unghiurilor unui triunghi este egală cu 2 unghiuri drepte“. Când a aflat tatăl său, s-a îmbunat și i-
a permis lui Blaise să aibă o copie a „Elementelor“ lui Euclid.
-a fost un matematician, fizician și filosof francez având contribuții în numeroase domenii ale
științei, precum construcția unor calculatoare mecanice, considerații asupra teoriei
probabilităților, studiul fluidelor prin clarificarea conceptelor de presiune și vid. În urma unei
revelații religioase în 1654, Pascal abandonează matematica și științele exacte și își dedică viața
filozofiei și teologiei.

-La vârsta de 14 ani, Blaise Pascal a început să-l însoțească pe tatăl său la întrunirile lui
Mersenne de la Paris, la care participau Roberval, Auzout, Mydorge, Desargues, ultimul
devenind un model pentru tânărul Pascal. Pe la vârsta de 16 ani, Blaise a prezentat la aceste
întruniri câteva teoreme despre geometria proiectivă, incluzând hexagonul mistic al lui Pascal.

În decembrie 1639, familia Pascal a părăsit Parisul pentru a locui la Rouen unde Étienne a fost
numit colector de taxe pentru Normadia de Sus și unde Blaise publică în februarie 1640 Essay on
Conic Sections (Eseu despre secțiunile conice). După ce a lucrat 3 ani, între 1642 și 1645, Pascal

2
a inventat primul calculator mecanic, Pascaline pentru a-l ajuta pe tatăl său în munca sa de
colector de taxe.

-În 1646 tatăl său s-a rănit la picior și a trebuit să se recupereze acasă, în grija a 2 frați mai tineri
dintr-o mișcare religioasă, care au avut o influență asupra tânărului Pascal care a devenit profund
religios. Tot din această perioadă datează și primele încercări de studii asupra presiunii
atmosferice, iar in 1647 demonstrează că vidul există, după ce la 25 septembrie el și Descartes s-
au contrazis asupra acestui adevăr. În 1648 Pascal a observat că presiunea atmosferei scade cu
înălțimea și a dedus că vidul există deasupra atmosferei.

-În septembrie 1651, Étienne Pascal moare, iar într-o scrisoare adresată uneia din surori dă un
adânc înțeles creștin morții în general și morții tatălui său în particular, idei care formează baza
pentru lucrării sale filozofice ulterioare, Les pensées.

-Din mai 1653, Pascal scrie Récit de la grande expérience de l'équilibre des liqueurs (Tratat
despre echilibrul lichidelor) în care explică legea presiunii. În urma corespondenței cu Fermat
din vara anului 1654 a pus bazele teoriei probabilității. În această perioadă are și probleme de
sănătate, dar continuă lucrul până în octombrie 1654. Pe 23 noiembrie 1654, în urma unei
experiențe religioase își dedică viața Creștinătății.

-După această dată, Pascal face vizite la mănăstirea Jansenistă Port-Royal des Champs la cca. 30
de km sud-vest de Paris și publică lucrări anonime reunite în Lettres provinciales, în 1656. Între
1656 și 1658 scrie Les pensées, cea mai cunoscută lucrare teologică a lui Pascal.

-Moare la 39 de ani pe 19 august 1662, în urma extinderii tumorii maligne din stomac și este
înmormântat St. Étienne-du-Mont în Paris.

Contributii in stiinta :

-La vârsta de 16 ani Pascal a prezentat primul său rezultat original cunoscut sub numele de
triunghiul lui Pascal (teorema lui Pascal), iar la 18 ani a construit primul calculator mecanic,
pentru a-și ajuta tatăl la calculul taxelor. Dispozitivul numit Pascaline, semăna cu un calculator
mecanic al anilor 1840, iar această invenție îl face pe Pascal a doua persoană care inventează
calculatorul mecanic deoarece Schickard mai făcuse unul în 1624. Pascal se confruntă cu
probleme de design ale calculatorului, datorate sistemului francez din acea vreme. Erau 20 de
soli într-o livră și 12 dinari într-un sol, astfel încât Pascal trebuia să rezolve probleme tehnice
mult mai grele cu această împărțire a livrei în 240 decât dacă ar fi lucrat cu împărțirea la 100.
Oricum producția aparatelor a început în 1642, dar până în 1652 fuseseră produse 50 de
prototipuri, însă puține au fost vândute, și producerea calculatorului aritmetic al lui Pascal a
încetat în acel an. Unul din aceste prototipuri este la muzeul Zwinger, în Dresda (Germania).

-Aflând de încercarea lui Torricelli de a determina presiunea atmosferică, Pascal a început să

caute diverse tipuri de experiențe care să dovedească temeinicia descoperirii lui Torricelli,
construind o instalație cu tuburi care demonstra influența presiunii. În august 1648 Pascal a
observat că presiunea atmosferei scade cu înălțimea și a dedus că vidul există deasupra
atmosferei. Descartes îi scria lui Carcavi în iunie 1647 despre experimentele lui Pascal: „Eu am

3
fost acela care l-am sfătuit acum doi ani sa facă aceasta, de aceea, deși nu am participat eu
însumi, nu m-am îndoit de succesul nostru...“, deși cu un an înainte, în urma unei neînțelegeri cu
Pascal cu privire la existența vidului îi scria lui Huygens că Pascal „... avea prea mult vid în
capul său.“

-Pascal a fost primul care s-a gândit că, cu ajutorul barometrului, poate fi măsurată diferența de
altitudine dintre două puncte și a atras atenția că modificarea lungimii coloanei de mercur mai
depinde și de umiditate și temperatura aerului, putând fi folosită astfel în previziuni
meteorologice. Nu mai puțin importante sunt lucrările lui Pascal din domeniul hidrostaticii. În
lucrarea sa cea mai importantă „Tratat despre echilibrul lichidelor“ a formulat legea
fundamentală a hidrostaticii, numită apoi legea lui Pascal. A calculat mărimea presiunii
hidrostatice, a descris paradoxul hidrostatic, legea vaselor comunicante și principiul presei
hidraulice.

-El a lucrat la secțiunile conice și a produs teoreme importante în geometria proiectivă. În „The
Generation of Conic Sections (Generația secțiunilor conice)“, Pascal considera conurile generate
de o proiecție centrală a unui cerc. Acesta era prima parte a tratatului asupra conurilor (pe care
Pascal nu l-a terminat niciodată). Lucrarea este acum pierdută dar, Leibniz și Tschirnhaus au
notat din ea și prin acestea este posibilă o imagine aproape completă a lucrării.

-Lucrarea lui Pascal asupra coeficienților binomiali l-a condus pe Isaac Newton la descoperirea
teoremei binomului general pentru puteri fracționare și negative.

-Din corespondențele cu Fermat se va naște apoi teoria probabilităților, în urma unor întrebări
adresate de cavalerul de Mére privind jocul de zaruri.

-Din 1654 abandonează însă lumea științifică pentru a se dedica creștinismului, ultima sa lucrare
publicată descriind curba trasată de un punct pe circumferința unui cerc care se învârte. Din 1658
începe din nou să se gândească la probleme de matematică din cauza durerilor care îi chinuiau
somnul. Pascal îi provoacă pe Wren, Laloubère, Leibniz, Huygens, Wallis, Fermat cu două
probleme: calculul ariei oricărui segment de cicloidă și centrul de greutate al oricărui segment,
probleme pe care Pascal le rezolvase folosind calculul indivizibililor al lui Cavalieri, în scrisorile
către Carcavi.

4
Bibliografie :

[Link]