DESCOPERIREA AMERICII

22 OCTOMBRIE 1492
C. “Indienii erau atât de naivi, iar spaniolii atât de lacomi și de nesățioși, încât nu se mulțumeau când indienii
în schimbul... unei bucăți de sticlă, a unui ciob de cană sau a altor obiecte fără nici o valoare, le dădeau tot ce
doreau. Spaniolii căutau să pună mâna pe orice, chiar fără să dea nimic în schimb.”
Jurnalul de bord al lui Columb

,,Se vad plutind pe apa mici pachete de iarba de mare care parea inca proaspata[…]ceea ce ne-
afacut
sa credem ca ne apropiem de pamant […]. Spre ora zece seara,amiralul [CRISTOFOR COLUMB]
a vazut o lumina […] era ca o candela a carei lumina urca si cobora. La ora doua dupa miezul noptii,
s-a observat cu adevarat pamantul.’’
Las Casas, Opere
,,INDIENII’’ DIN AMERICA
,,Ei nu cunosc [Link] lor sunt din [Link] nu sunt din fie, ci fie dintr-un dinte de peste,
fie din alt corp tare[…]. Eu ii priveam cu atentie pentru a ma asigura daca au aur si am remarcat ca
multi
purtau o mica bucata de aur intr-o gaur ape care
Si-o faceau pen [Link] reusit sa aflu cu ajutorul semnelor, ca, daca navigam spre sud, vom gasi un
tinut al carui
rege are vase maride aur si o mare cantitate din acest metal […].Paturile si mobilele pe care se
odihnesc indigeni
sunt asemanatoare unor sfori de bumbac […Unii] purtau in mana carbuni aprinsi si ierburi al caror
parfum il
aspirau.’’
Las Casas, Opere
CUM II VEDEAU SPANIOLI PE ,,INDIENI’’
,,Acesti indivizi,lipsiti de stiinta si de arta, fara monumente ale trecutului decat unele picture cu evocari
imprecise,
nu au legi scrise, ci numai obiceiuri, traditii barbare[…] idealul lor este de a manca, a bea, a adora
idoli pagani si a
se deda la orgii bestiale. Ce se poate astepta de la oameni al caror cap este asa de tare ca spaniolii,
luptandu-se cu ei,
trebuie sa vegheze sa nu-i loveasca in cap ca li se indoaie sabiile […]. Numai detonarea armelor de
foc ar permite
indienilor sa auda vocea Evangheliei.’’
Colonisation et conscience chretienne

“Știu că existența unui asemenea drum poate fi dovedită pe temeiul că Pământul are forma unei sfere.
Totuși, pentru a ușura această întreprindere, trimit o hartă pe care am făcut-o cu mâna mea. Pe ea
sunt însemnate țărmurile și insulele voastre, de unde trebuie să navigați fără încetare spre apus, și
locurile unde veți ajunge, și cât de departe va trebui să vă mențineți de Pol sau de Ecuator, și ce
distanță trebuie să străbateți pentru a ajunge în țările unde există mai mult decât oriunde mirodenii și
pietre prețioase de tot felul. Nu vă mirați că eu arăt la apus țările unde cresc mirodeniile, în timp ce de
obicei ele sunt arătate la răsărit, fiindcă oamenii care vor naviga necontenit spre apus vor ajunge în
țările răsăritene dincolo de ocean, în cealaltă emisferă. Dar dacă veți porni spre uscat, străbătând
emisfera noastră, țările mirodeniilor vor fi la răsărit...” Scrisoare trimisă de geograful Paolo
Toscanelli lui Cristofor Columb

“Espanola [Haiti] este o minune; ...lanțurile de munți, și fiecare munte, câmpurile și câmpiile sunt
foarte bune și prielnice semănatului și culturilor, pentru crescut vite de orice fel, pentru construcții de
târguri și sate. Frumusețea acestori porturi maritime nu poate fi crezută, dacă nu e văzută. Și fluviile
sunt numeroase și largi, au ape bune... Populațiile acestor insule, ca și cele ale celorlalte insule pe
care le-am descoperit și am avut știre, umblă goale... Nu au fier, nici arme din fier, cu a căror folosință
nu sunt obișnuiți.” Cristofor Columb, scrisoare adresată lui Luis de Santangel

“Indienii erau atât de naivi, iar spaniolii atât de lacomi și de nesățioși, încât nu se mulțumeau când
indienii în schimbul... unei bucăți de sticlă, a unui ciob de cană sau a altor obiecte fără nici o valoare,
le dădeau tot ce doreau. Spaniolii căutau să pună mâna pe orice, chiar fără să dea nimic în schimb.”
Jurnalul de bord al lui Columb

RIRE NODULUI DRUM SPRE INDIA

PLECAREA LUI VASCO DA GAMA SPRE INDIA
,,Am plecat din Rastello intr-o sambata, care era a opta zi din luna iulie a anului 1497 […] intr-o
vineri,care era in
ziua de 17 mai [1498], avuram cunostinta despre un pamant inalt. Se implinisera 23 de zile de cand
nu mai zarise
coasta[…]. Si chiar in aceeasi zi, spre seara, ne duserama sa ancoram la doua leghe mai sus de o
cetate […].
Insotitori il dusera intr-un loc undwe se gaseau doi mauri din Tunis, care stiau sa vorbeasca castiliana
si genoveza
[…].Atunci il gazduira si-I dadura sa manance miere intinsa pe turte facute din faina de grau. Iar dupa
ce manca, se
intoarse la corabii, aducand cu el pe unul dintre acesti mauri. Cand acesta fu pe bord, dadu drumul la
aceste cuvinte:
<<Sa va fie cu noroc! Rubine berechet! Smaralde cate doriti! Multumiti lui Dumnezeu ca v-a adus intr-
un loc unde
sunt atatea bogatii>>.’’
Anonim, Jurnalul calatoriei pe care a facut-o don Vasco da Gama

 „La 24 iulie (1497) plecarăm…cu pilotul pe care ni-l dăduse regele, având drept ţintă o
cetate care se chema Calicut. Pornirăm în căutarea ei, luând drumul spre răsărit…Într-o
vineri, care era în ziua de 17 mai, avurăm cunoştinţă despre un pământ înalt. Se
împliniseră 230 de zile de când nu mai zăriserăm coasta…Duminică merserăm de-a
lungul unor munţi, cei mai înalţi care s-au văzut vreodată, şi care dominau cetatea
Calicut. Ne apropiarăm în aşa fel de aceştia încât pilotul îi recunoscu şi ne spuse că aici
se afla ţara unde doream să ajungem. Şi chiar în aceeaşi zi, spre seară, ne duserăm să
ancorăm la două leghe mai sus de această cetate.”

(Vasco da Gama, Jurnal de călătorie)

INTOARCEREA IN PORTUGALIA
,,Intr-o miercuri, la 29 ale zisei luni august [1498], socotind ca am aflat si am descoperit ceea ce
veniseram sa
cautam, atat ca mirodenii, cat si ca pietre pretioase, si vazand de altfel ca nu putem sfarsi sa parasim
aceasta tara in
prietenie si pace cu localnici[…] ridicaram panzele si luaram drumul Portugaliei , pornind inapoi plini
de mere,
care se datora numai noua.’’
Anonim, Jurnalul calatoriei pe care a facut-o dom Vasco da Gama

CALATORIA LUI MAGELLAN IN JURUL PAMANTULUI

PLECAREA DIN SEVILLA
,,Avand stire ca atunci, in orasul Sevillei, se pregatise o armada de cinci corabii spre a merge sa
descopere mirM
odeniile in Insulele Maluco [Moluce], armada al careik capitan general era Fernando de Magaglianes,
gentilom
portughez, comandor al sordinuluit Santiago de la Spada, care in mai multe randuri, cu multa lauda
strabatuse in
felurite chipuri Marea Ocean […] ajunsei la Sevilla; si acolo, dupa ce zabovii aproape 3 luni, asteptand
ca numita
armada sa se randuiesc pentru plecare , in sfarsit […]incepuram calatoria noastra pe ape […].
Armada, fiind
inzesetrata cu toate lucrrurile necesare pe mare si cu tot felul de oameni (eram doua sute treizeci si
sapte de
oameni), luni 10 august[1519], in ziua Sfantului Laurentiu, multe bombarde, inaltaram in vant panzele
catargului.’’
Antonio Pigafetta, Insemnari despre Lumea Noua
SCHIMBUL CU BASTINASI
,,Pentru o undita de pescuit sau pentru un cutit, ne dadeau 5 sau 7 gaini; pentru un pieptene, o
pereche de gascani;
pentru o oglinda sau un foarfece, atata peste cat ar fi fost de ajuns sa hranesti zece oameni; pentru un
clopotel sau
un gaitan, un cos de cartofi; acesti cartofi au gust de castane si sunt lungi ca napii; si pentru o carte
de joc care era
un rege cu dinari, imi dadura sase gaini si mai credeau ca ne si pacalisera.’’
Antonio Pigafetta, Insemnari despre Lumea Noua
DIFICULTATI IN TRAVERSAREA PACIFICULUI
,,Miercuri 28 noiembrie 1520 iesiram din aceasta strambatoare, patrunzand in Marea Pacifica.
Staturam trei luni
si douazeci de zile fara a ne aproviziona in vreun [Link] pesmet, dar nu mai era pesmet, ci
pulberea lor,
amestecata cu gramezi de viermi, pentru ca acestia mancasera ce era bun; putea foarte tare a urina
de soareci si,
beam apa îngălbenită, putrezita de multe zile, si mancam pielea de bou, cu care era imbracata antena
cea mare[la
catarg…]. Le lăsam vreme de 4 sau 5 zile în mare și apoi le puneam pe jăratic și așa le mâncam, și
de asemeni de multe ori mâncam și rumeguș de lemn. Șobolaniii se vindeau cu jumatate de ducat
unul si nici asa nu se gaseau prea multi. Dar peste toate nenorocirile, acesta era cea mai rea:
cresteau gingiile la unii peste dinti, atat jos cat si sus, incat in nici un chip nu mai puteam manca. Si
astfel se prapadeau de acest betesug.’’
Antonio Pigafetta, Insemnari despre Lumea Noua

“În aceste 3 luni și douăzeci de zile, am mers aproape patru mii de leghe fără oprire prin acerastă
Mare Pacifică (într-adevăr e foarte pașnică, pentru că pe această mare n-am avut furtună) fără a
vede nici un pământ.” -II-
MOARTEA LUI MAGELAN
,,Cunoscndu-l pe capitan, [indigenii]se napustira atat de multi asupra lui, incat de doua ori ii dadura jos
coiful din
cap, dar el, ca un bun cavaler, le tinea mereu piept. Cu alti cativa luptaram asa mai bine de o ora si,
nemaivoind sad
ea inapoi, un Indian ii azvarli o sulita de trestie in obraz. El îl omorî imediat cu sulita si i-o lăsă înfiptă
in corp, apoi,vrand
sa puna mana pe sabie, nu putu s-o scoata din teaca, decat pe jumatate, din pricina unei rani pe care
o avea in brat, făcută de sulița
de trestie. Cand vazura aceasta, toti navalira asupra lui; unul cu un fel de pumnal...
ii dadu o lovitura in piciorul stang, din care pricina cazu cu fata in jos. In data tabarara asupra lui cu
sulite de fier si de trestie si cu acele iatagane, pan ace ne omorara canducatorul: oglinda, lumina si
alinarea noastra... Dacă n-ar fi fost acest sărman căpitan, nici unul dintre noi n-ar mai fi scăpat în
bărci, pentru că în timp ce el se lupta, ceilalți se retrăgeau spre bărci.’’
Antonio Pigafetta, Insemnari despre Lumea Noua
INCARCAREA CORABIILOR CU MIRODENII
,,Pe data incepuram sa negutam in acest chip:pentru 10 coti de postav rosu , foarte bun, ne dadeau
un bahar de
cuisoare, ceea ce inseamna patru chintale si sase livre; pentru cinsprezece coti de postav nu prea
bun, un pahar,
pentru cinsprezece toporisti,un bahar pentru 35 de pahare de sticla un bahar (regale le lua pe toate);
[…]pentru 50 de
foarfece, un bahar; pentru 40 de tichii, un bahar[…]Toate oglinzile se sparsesera si putinele intregi le
voi
regale[…].Graba de a veni in Spania ne focus a dam marfurile noastre pe un prêt mai prost decat am
fi facut altfel.
In fiecare zi veneau la corabii atat de multe barci pline cu capre cu gaini, cu smochine, nuci de cocos
si alte lucruri
de mancare, incat te [Link] pe corabii apa buna.’’
Antonio Pigafetta, Insemnari despre Lumea Noua
SOSIREA LA SEVILLA
,,Sambata 6 septembrie 1522 intram in golful San Lucar, numai 18 oameni sic ea mai mare parte
bolnavi. Din restul
de 60 cati plecaseram din Maluco, care murisera de foame, care fugisera pe insula Timor, care
fusesera omorati pen
e legiuirilor.D cand plecasem din golf si pana azi sta batuseram 14460 de l si mai bine facand
inconjurul lumii de la
rasarit la apus. Luni 8 septembrie aruncam ancora langa cheiul Seviliei si sloboziram toate
bombardele. Marti toti,
in camasa si desculti, merseram unul cate unul, cu feclii in mana, in locuri pelerinaj ale Sfintei Maria a
Victoriei si
la cel al Sfintei Maria Antiqua.’’
Antonio Pigafetta, Insemnari despre Lumea Noua

“Îmi pun speranța... ca faima unui atât de mare căpitan să nu se stingă în vremurile noastre. Printre
alte virtuți ale lui, era cel mai neclintit în marile schimbări ale soartei ca nimeni altul pe lume; răbda
foamea mai mult decât toți ceilalți și, mai bine decât oricare alt om pe lume cunoștea hărțile nautice și
naviga, și că aceasta a fost adevărul se vede limpede că nimeni n-a avut atâta iscusință și nici
îndrăzneală ca să dea înconjurul lumii, așa cum, aproape a făcut-o el.” A. Pigafetta, jurnalul
expediției lui Magellan

Amerigo Vespucci

„Aceste țări trebuie denumite Lumea Nouă... Majoritatea autorilor din Antichitate spun că la sud de
Ecuator nu există nici un continent, ci numai mare, iar acei puțini dintre ei care recunoșteau existența
unui continent îl socoteau nelocuit. Dar ultima mea călătorie a dovedit că această părere a lor este
greșită și pe de-a-ntregul contrară faptelor, deoarece în regiunile sudice am găsit un continent care
are o populație mai deasă și animale mai multe decât Europa noastră, Asia sau Africa și, în afară de
aceasta, are o climă mai temperată și mai plăcută decât oricare dintre țările ce le cunoșteam...”
Scrisoare a lui A. Vespucci, 1503

“Acum aceste continente sunt mai bine cunoscute, iar Amerigo Vespucci a descoperit un al patrulea
continent... Nu văd de ce, cine și cu ce drept ar putea să interzică numirea acestui continent Țara lui
Amerigo sau America.” Martin Waldseemuller, Introducere în cosmografie, 1507