Ares
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigationJump to search
Ares
Zeu al războiului
Statuia lui Ares
(Vila Hadriana Italia)
Civilizația greacă
Simboluri sabia, sulița, scutul, casca, carul de
luptă, câinele, mistrețul și vulturul
Urmași Eros, Anteros, Phobos, Deimos,
Phlegyas, Adrasteia și Harmonia
Tată Zeus
Mamă Hera
Bunic Cronos
Cronos[1][2]
Bunică Rhea[3][4]
Rhea[1]
Frați Hebe, Hefaistos și Eliethya
Modifică date / text
Ares (în greacă veche Ἄρης, însemnând, literalmente, „bătălie”) este zeul războiului în mitologia
greacă asociat cu Tracia.[5] De asemenea, orașul Areopolis din sudul Greciei este închinat zeului
războiului.
Etimologia numelui[modificare | modificare sursă]
„Ares și-ar datora numele firii sale bărbătești (árren) și vitejiei (andreion); sau, încă, asprimii și felului
său neînduplecat de a fi, ceea ce se cheamă árraton (de neînfrînt), prin urmare, numele de Ares s-ar
potrivi întru totul unui zeu al războiului.”
Mitologie[modificare | modificare sursă]
Se numără printre cei doisprezece mari zei ai Olimpului și este fiul lui Zeus și al Herei. În literatura greacă el
reprezintă deseori aspectul fizic, violent și neîmblânzit al războiului, în contrast cu sora sa, Atena, ale cărei
funcții ca zeiță a înțelepciunii includ strategia militară și capacitatea de a administra cu succes o armată.
Grecii aveau o atitudine ambivalentă față de Ares: deși întruchipa bravura și puterea fizică, ambele
indispensabile succesului în război, el era, totuși, o forță periculoasă. Cu toate acestea, era disprețuit de părinții
săi și de către ceilalți zei, mai ales de către Atena, datorită caracterului său violent, sângeros. În numeroasele
mituri legate de numele lui, zeul apare adesea înfrânt, deși era simbolul forței războinice, brutale.
În războiul troian, la care participă luptând alături de Hector, el este rănit de către Diomede cu ajutorul Atenei și
nevoit să fugă. Când sare în ajutorul fiului său, care avea să fie ucis de Heracles, Ares este, de asemenea, rănit
de către erou și silit să se retragă. La fel, zeul trebuie să îndure uciderea fiicei sale, Penthesilea, fără să poată
face nimic. De numele lui Ares este legat și Areopagul, colina unde, la Atena, era locul unde se judecau crimele
de natură religioasă. Se credea că la poalele acestei coline Ares l-ar fi ucis pe Hallirrhothius, fiul lui Poseidon,
fiindcă voia să-i necinstească fiica, pe Alcippe. Adus de către Poseidon în fața judecății zeilor, pe aceeași colină,
spre a fi osândit pentru crima săvârșită, Ares a fost însă iertat.
Dintre numeroasele episoade amoroase care i se atribuiau, era celebră legătura dintre el și Aphrodita, legătură
dată în vileag de către soțul acesteia, Hefaistos.
La romani, Ares era identificat cu zeul Marte.
Răspândire geografică[modificare | modificare sursă]
Cultele zeilor mitologiei grecești sunt adesea vechi și adevărata lor întindere și popularitate este greu de
determinat în zilele de azi. Ce rămâne se bazează pe mărturiile celor care trăiră atunci, printre care geografi și
călători precum Strabon și Pausanias, și descoperiri arheologice,