Facultatea de economie si administrarea afacerilor

Alexandru Ioan Cuza

Iaşi

Iaşi 2010

Cuprins:
Cuprins:..............................................................................................................................2
Cap. 1. Controlul [Link] controlului fiscal..........................................................3
Cap. 2. Controlul fiscal asupra veniturilor bugetului de stat................................................4
2.1. Controlul fiscal asupra impozitului pe profit................................................................4
2.2. Controlul fiscal asupra impozitului pe venit.................................................................8
2.2.1 Controlul fiscal asupra impozitului pe veniturile din activităţile independete..............8
2.2.2 Controlul fiscal asupra impozitului pe venitul din salarii.............................................9
2.2.3 Controlul fiscal asupra impozitului pe venitul din cedarea folosinţei bunurilor..........11
2.2.4 Controlul fiscal asupra impozitului pe venitul din dividende......................................11
2.3 Controlul fiscal privind taxa pe valoarea adaugată.....................................................12
2.3.1 Caz practic de control fiscal privind taxa pe valoarea adăugată................................17
2.4 Controlul fiscal privind accizele.....................................................................................21
Cap. 3. Concluzii................................................................................................................23
Bibliografie.......................................................................................................................24

1. Controlul fiscal. Organizarea controlului fiscal

2
 Controlul fiscal este o formă a controlului financiar , fiind instrumentul pe care îl au la
îndemână puterile publice pentru supravegherea şi determinarea, prin metode şi tehnici specifice,
a asigurării constituirii resurselor financiare ale statului, în speţă veniturile fiscale care reprezintă
partea covârşitoare a acestora.
Potrivit legii, sunt supuse controlului fiscal persoanele fizice şi persoanele juridice române
şi străine, care au obligaţii fiscale şi care se numesc contribuabili.
Conform OG nr 92/2003 , controlul fiscal cuprinde subansamblul activităţilor care au ca
scop verificarea sincerităţii declaraţiilor, precum şi verificarea corectitudinii şi exactităţii
îndeplinirii, conform legii, a obligaţiilor fiscale de către contribuabili şi se refera la:
 Obligaţia de declarare a bunurilor, a veniturilor impozabile sau, dupa caz, a impozitelor
datorate;
 Obligaţia de calculare, de înregistrare în evidenţele contabile şi de plată, la termenele
legale, a impozitelor care se realizează prin stopaj la sursă;
 Orice alte obligaţii care revin contribuabililor în aplicarea şi executarea legilor fiscale;
Aşadar, controlul fiscal reprezintă ansamblul activităţilor destinate a asigura respectarea
obligaţiilor de declarare şi calculare corectă, precum şi de plată la termenele legale al impozitelor,
taxelor şi altor vărsăminte obligatorii datorate bugetului de stat, bugetelor locale şi fondurilor
speciale1.
Controlul fiscal este organizat şi se execută de catre Ministerul finanţelor şi unităţile sale
teritoriale, prin aparatul fiscal şi de control financiar abilitate de lege, denumite generic organe
fiscale.
Supravegherea şi verificarea modului în care corelaţiile dintre previziunile bugetare şi
realizările de venituri fiscale, dintre materia impozabilă (sau taxabilă) din economie sau aparţinând
cetăţenilor şi mărimea resurselor fiscale vărsate de contribuabili la trezoreria publică, revin
controlului fiscal.
Pentru creşterea capacităţii de administrare a Ministerului Finanţelor Publice, prin OG nr
86/2003 privind reglementarea unor măsuri în materie financiar- fiscală s-a înfiinţat Agenţia
Naţională de Administrare Fiscală (A.N.A.F). Aceasta are responsabilitatea aplicării legislaţiei

1
Mircea Boulescu, Marcel Ghita- Control financiar
3
privind impozitele şi taxele, contribuţiile şi alte venituri ale bugetului de stat, precum şi venituri ale
altor autorităţi şi instituţii publice centrale sau ale Comunităţii Europene.
Agenţia naţională de administrare fiscală are în structura sa Departamentul de control
financiar fiscal.
Activitatea de control fiscal are urmatoarele servicii/birouri/compartimente:
 Programare, coordonare, sinteză şi îndrumare a activităţii de control fiscal la persoane
fizice;
 Control fiscal;
 Control al gestionării şi administrării patrimoniului public şi privat al statului;
 Control fiscal la marii contribuabili;
 Informaţii şi monitorizare fiscală;
 Conformitate fiscală;

[Link] fiscal asupra veniturilor bugetului de stat

2.1. Controlul fiscal asupra impozitului pe profit

Profitul impozabil se calculează ca diferenţă între veniturile obţinute din livrarea bunurilor
mobile, serviciilor prestate şi lucrărilor executate, din vânzarea bunurilor imobile, inclusiv din
câştiguri din orice sursă şi cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora într-un an fiscal, din care
se scad veniturile neimpozabile şi se adaugă cheltuielile nedeductibile.
Impozitului pe profit îi revine un loc deosebit atât prin prisma contribuţiei sale în formarea
veniturilor bugetului public, cât şi prin influenţa sa în calitate de pârghie financiară asupra activităţii
economico-sociale, generatoare de profit, şi asupra structurii de ansamblu a economiei naţionale.
Controlul acestui venit bugetar are o mare importanţă, atât prin prisma asigurării resurselor
bugetului de stat, cât şi pentru disciplinarea şi modelarea comportamentului agenţilor economici.
Agenţii economici care realizează profituri din activitatea desfăşurată, indiferent de forma
de proprietate, au obligaţia, potrivit legii, să calculeze şi să verse la buget impozit pe profit în
cuantumul şi la termenele prevăzute de reglementările în vigoare.
La modul cel mai general, controlul fiscal trebuie să-şi concentreze atenţia asupra bazei de
impozitare, întrucât aceasta constituie elementul fundamental în determinarea impozitului pe profit.

4
 Primul aspect important de urmărit în legătură cu determinarea materiei impozabile îl
constituie verificarea evidenţierii şi luării în calcul a tuturor veniturilor realizate de un agent
economic contribuabil, rezultate din orice sursă.
La veniturile realizate, organele fiscale verifică cu prioritate următoarele obiective:
- veniturile realizate din vânzarea de bunuri sau din prestarea de servicii şi
executarea de lucrări specifice obiectului de activitate a agentului economic declarat în Registrul
Comerţului.
- veniturile realizate din vânzarea oricăror bunuri mobile pro rate de acesta cu orice
destinaţie;
- veniturile realizate din vânzarea unor bunuri imobiliare (cladiri, terenuri etc);
- veniturile realizate din câştiguri aferente oricărei alte sursă (din participării, din
dividende etc.)
Controlul fiscal trebuie să verifice dacă toate operaţiunile în urma cărora s-au realizat
venituri de către contribuabil au fost corect şi în totalitate evidenţiate atât în documentele de
evidenţă primară, cât şi în evidenţa contabilă.
Sustragerea unor venituri de la declarare este unul din cele mai frecvente forme de
evaziune. Descoperirea lor presupune controale încrucişate (şi la furnizori), compararea intrărilor cu
ieşirile, controale inopinate (mai ales în comerţ), verificarea modului de determinare a adaosului
comercial, compararea veniturilor cu cele ale altor agenţi economici cu aproximativ aceeaşi putere
economică şi cifră de afaceri.
Cele mai răspândite forme de diminuare a veniturilor de către contribuabili sunt:
- necuprinderea în declaraţiile de impunere a veniturilor care se realizează la toate
subunităţile (sucursale, filiale, depozite, magazine, puncte de lucru), diminuând astfel veniturile
totale impozabile;
- dobândirea şi comercializarea de produse şi mărfuri fără documente de provenienţă, cu
intenţia de a se ascunde veniturile realizate din vânzarea acestora;
- efectuarea de operaţiuni comerciale fictive între societăţi ale aceluiaşi patron sau între
societăţi ale unor patroni diferiţi, aflaţi într-o reţea de interese, fără mişcarea efectivă a bunurilor;
Scopul este de a transfera profitul de la o societate plătitoare de impozit la o altă societate
scutită sau care beneficiază de unele facilităţi fiscale.
- înscrierea în documentele de livrare a unor date nereale în legătură cu cantitatea şi preţul
bunurilor comercializate, în vederea diminuării scriptice a veniturilor şi, pe această cale, a bazei de
impozitare;

5
 - organizarea şi conducerea unei evidenţe contabile paralele ori alterarea memoriei
aparatelor de taxat, de marcaj sau a altor surse de stocare a datelor, în scopul diminuării veniturilor
supuse impozitării.
Al doilea obiectiv urmărit de controlul fiscal privind impozitul pe profit îl reprezintă
verificarea cheltuielilor, care se referă numai la cele efectuate pentru realizarea veniturilor. Aceasta
înseamnă că va fi exclusă de la calculul profitului impozabil orice altă cheltuială care nu s-a realizat
pentru obţinerea veniturilor. In aeest scop, este necesară cercetarea tuturor conturilor de cheltuieli;
examinând piesele justificative ale acestora. Vor fi examinate şi excluse din baza de calcul
cheltuielile care nu s-au efectuat pentru realizarea veniturilor.
Supradimensionarea costurilor în scopul diminuării profitului sau venitului impozabil se
face, de obicei, prin:
- înregistrarea în evidenţele financiar - contabile a unor cheltuieli care nu sunt aferente
veniturilor realizabile;
- menţinerea pe sold a unor cheltuieli sau diferenţe de preţ mai mici decât cele
corespunzătoare mărfurilor şi produselor nevândute şi existente în stoc;
- includerea în costuri a unor cheltuieli de natura investiţiilor şi a dobânzilor bancare
aferente împrumuturilor pentru investiţii;
- supraevaluarea cheltuielilor aferente veniturilor şi a celor care sunt deductibile;
- cuprinderea pe costuri a unor cheltuieli care nu privesc activitatea aceluiaşi patron, în
scopul micşorării profitului impozabil al societăţii plătitoare de impozit şi profit;
- înregistrarea pe cheltuieli a unor amenzi şi penalităţi pentru care nu se admite deducerea
fiscală;
- includerea pe costuri sau cheltuieli a unor drepturi salariale fictive;
- înregistrarea prin acte contabile sau alte documente legale a unor cheltuieli care au la
bază operaţiuni nereale.
Cheltuielile cele mai susceptibile de a cuprinde elemente ce nu pot fi efectuate pentru
realizarea veniturilor sunt cele cuprinse în următoarele conturi de cheltuieli: cheltuieli de întreţinere
şi reparaţii;
- cheltuieli cu redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii;
- cheltuieli cu studii şi cercetări;
- cheltuieli cu colaboratorii;
- cheltuieli privind comisioane şi onorarii;
- cheltuieli cu transportul de bunuri şi personal;
- cheltuieli cu deplasări, detaşări şi transferuri;

6
 - alte cheltuieli cu serviciile executate de terţi;
- pierderi din creanţe;
- pierderi din debitori diverşi.
In cazul controlului legalităţii cheltuielilor prin tâlcului profitului impozabil, un moment
aparte îl constituie verificarea elementelor de cheltuieli pentru care legiuitorul nu admite deducerea
lor din venituri, în limitele stabilite prin lege, pentru aceste cheltuieli nedeductibile.
Obiectivul al treilea în verificarea impozitului pe profit îl reprezintă modul cum s-a
calculat şi evidenţiat, efectiv, profitul impozabil şi impozitul aferent, inclusiv sumele de plată. în
mod normal, la determinarea impozitului pe profit, prin aplicarea cotei generale de 25% sau a
cotelor în caz de excepţie. Nu ar trebui să apară greşeli care să fie constatate de organul fiscal la
domiciliul sau la sediul contribuabilului. Cu toate acestea, verificarea este obligatorie pentru a
preîntâmpina apariţia de calcule greşite.
Detaliind aceste obiective generale şi raportându-se la reglementările legale în acest
domeniu, organele fiscale exercită un control specific, urmărind următoarele obiective:
- calitatea de subiect;
- exceptările de la plată;
- drepturile şi obligaţiile contribuabililor;
- stabilirea profitului impozabil;
- unitatea de evaluare şi unitatea de impunere;
- obiectul impunerii;
- facilităţile fiscale aferente acestui impozit;
- termenele de plată;
- termenele de prescripţie.
Dintre toate impozitele care se percep în ţara noastră, impozitul pe profit este cel mai supus
evaziunii fiscale. Această caracteristică este determinată de modalitatea de calcul (existenţa de
scutiri, reduceri, cheltuieli deductibile etc), de presiunea fiscală destul de ridicată, de caracterul
limitat al controlului fiscal asupra acestui impozit generat de numărul foarte mare al
contribuabililor, de dotarea tehnică necorespunzătoare a organelor fiscale, de o legislaţie foarte des
modificată şi insuficient de riguroasă. Din aceste motive, randamentul fiscal al acestui impozit este,
în general, scăzut, impunându-se o creştere a eficienţei controlului fiscal.

2.2. Controlul fiscal asupra impozitului pe venit

7
 Categoriile de venituri supuse impozitului pe venit sunt: veniturile din activităţi
independente, veniturile din salarii, veniturile din cedarea folosinţei bunurilor, veniturile din
dividende şi dobânzi, alte venituri.

2.2.1. Controlul fiscal asupra impozitului pe veniturile din activităţile independete

În cazul impunerii veniturilor din activităţi independente, obligaţiile fiscale cuprind:

 obligaţia de declarare a veniturilor impozabile (veniturile nete realizate);
 obligaţia de înregistrare în evidenţa contabilă în partidă simplă a plăţilor anticipate cu titlu
de impozit pe venitul anual, respectiv impozitul pe venitul anual global impozabil datorat conform
deciziilor de impunere anuală emise de organul fiscal competent, din care se deduc plăţile anticipate
efectuate în cursul anului fiscal;
Obiectivele controlului. În cazul veniturilor din activităţi independente, organele de inspecţie
fiscală au în vedere următoarele:
 separarea, din baza de date aflată la dispoziţia organului fiscal teritorial, a contribuabililor
impuşi în sistem real de contribuabilii impuşi pe bază de norme de venit;
 verificarea modului de completare şi depunere a declaraţiilor de venituri estimate;
 respectarea termenului legal de depunere a declaraţiilor de venituri estimate;
 verificarea datelor înscrise în declaraţiile de venituri estimate (dacă s-a determinat
corect venitul brut estimat, cheltuielile aferente deductibile, respectiv venitul net estimat pe bază
căruia se determină plăţile anticipate datorate în cursul anului fiscal)
 efectuarea plăţilor anticipate la termenele legale, conform deciziilor de impunere pentm
plăţile anticipate cu titlu de impozit emise şi comunicate de organul fiscal competent;
 conducerea evidenţei contabile în partidă simplă, în vederea determinări veniturilor
impozabile (veniturilor nete)
 modul de completare, conţinutul şi corectitudinea datelor înscrise în declaraţiile speciale
pentru fiecare sursă de venit, pe baza cărora se determină venitul anual impozabil din activităţi
independente, respectiv nivelul plăţilor anticipate începând cu anul fiscal următor începerii
activităţii (când contribuabilul înregistrează pierdere fiscală, acesta este obligat să depună şi
declaraţia de venit estimat pentru anul fiscal următor anului de raportare a veniturilor realizate din
activităţi independente);
 depunerea declaraţiei de venit global, împreună cu documentele necesare acordării deducerilor
personale de bază şi suplimentare, după caz, precum şi verificarea datelor înscrise în declaraţia de
8
venit global, respectiv a veniturilor nete din activităţi independente şi a plăţilor anticipate efectuate
în cursul anului fiscal la care se refera
Cu privire la declaraţiile de venituri estimate şi a declaraţiilor speciale, organul de inspecţie
fiscală verifică dacă contribuabilul, la determinarea venitului net, a aplicat corect regulile care
trebuiesc îndeplinite de cheltuieli pentru a fi considerate cheltuieli deductibile aferente veniturilor
brute realizate din desfăşurarea activităţilor independente.
De asemenea, se verifică determinarea şi înregistrarea corectă a cheltuielilor deductibile,
respectiv a cheltuielilor de exploatare, a contribuţiilor obligatorii, cheltuielilor financiare, precum şi
a cheltuielilor deductibile plafonat (cheltuielile cu sponsorizarea şi mecenatul, cheltuielile cu
protocolul, cheltuielile privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi nccorporale,
cheltuielile cu perisabilităţi etc).

2.2.2. Controlul fiscal asupra impozitului pe venitul din salarii

Baza de calcul aferentă impozitului pe salarii include veniturile brute primite de un angajat
(salariat) în cursul unei luni sub formă de salarii şi alte drepturi.
Impozitul pe salarii se calculează lunar, pe fiecare loc de muncă, asupra totalităţii
veniturilor realizate în luna expirată de fiecare salariat, venituri denumite generic salariu brut.
Baza de calcul pentru veniturile din salarii la funcţia de bază:
Venitul impozabil = venitul net - deducerile personale de bază şi suplimentare. Venitul net
= venitul brut - contribuţiile obligatorii reţinute - cheltuielile profesionale.
Contribuţiile obligatorii reţinute sunt: contribuţia pentru asigurările sociale de stat,
contribuţia pentru protecţia socială a şomerilor şi contribuţia pentru asigurările sociale de sănătate.
De asemenea, este deductibilă şi contribuţia de 1% din venitul brut realizat de membrii de
sindicat, în conformitate cu prevederile Legii sindicatelor nr. 54/2003 respectiv ale Legii nr.
571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.
Baza de calcul pentru veniturile din salarii, altele decât cele de la funcţia de bază: Venitul
brut - contribuţia la asigurările sociale de sănătate.
Obiectivele controlului fiscal sunt următoarele:
 aplicarea corectă a cotelor de impunere asupra veniturile nete din salarii;
 aplicarea corectă a scutirii de impozit pe venit2 prevăzută la art. 56 alin. (4) din Legea nr
571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare;

2
Pentru aplicarea scutirii, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei cu nr. 250/31 mai 2004, Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei
Informaţiei cu nr. 189/20 mai 2004 şi Ministerul Finanţelor Publice cu nr. 748/13 mai 2004, au adoptat şi aprobat Ordinul comun privind încadrarea
în activitatea de creaţie de programe pentru calculator, publicat în MO nr. 573 din 29 iunie 2004.
9
  acordarea deducerilor personale de bază şi suplimentare, în conformitate cu prevederile ;
 conducerea corectă a evidenţei contabile privind impozitul pe venit;
 cumularea tuturor drepturilor salariale, respectiv a plăţilor intermediare din cursul lunii;
 întocmirea corectă a statelor de salarii;
 virarea la termen a obligaţiilor fiscale către bugetul general consolidat privind veniturile de
natură salarială;
 respectarea procedurii de calcul şi regularizare anuală a impozitului pe venit aferent
veniturilor de natură salarială;
 calculul majorărilor de întârziere/dobânzilor, penalităţilor de întârziere şi penalităţilor,
după caz;
 păstrarea şi arhivarea corespunzătoare a statelor de salarii;
 completarea corectă a fişelor fiscale3 şi transmiterea lor la organul fiscal competent în
termenul legal:
 înmânarea „copiei pentru angajat" a fişei fiscale la sfârşitul anului fiscal sau la încetarea
raporturilor de muncă, după caz.
În ceea ce priveşte impozitul pe salarii, faptele care constituie evaziune fiscală sunt
următoarele:
-neimpozitarea tuturor sumelor plătite salariaţilor cu titluri de venituri salariale (diverse ajutoare
în bani sau în natură, alte drepturi acordate în natură, prime, sume reprezentând participări la
beneficiu, stimulente)
-nereţinerea şi nevirarea impozitului pe salariu datorat pentru persoanele angajate pe baza de
convenţii civile sau pentru zilieri;
-necumularea, în vederea impozitării, a tuturor drepturilor salariale acordate;
-neînregistrarea obligaţiilor de plată a impozitului pe salarii;
-neînregistrarea impozitului pe salariul suplimentar pentru depaşirea fondului de referinţă;
-necalcularea şi nereţinerea impozitului pe salarii;
-nerespectarea legislaţiei privind stabilirea bazei impozabile, cumulul, scutirile şi reducerile de
impozit;
-aplicarea incorectă a cotelor de impozitare;
Plătitorii de salarii au obligaţia de a calcula şi de a reţine, prin stopaj la sursă,lunar, la
data efectuării plăţii acestor venituri şi de a vira la bugetul statului impozitul pe venit până la data
de 25 inclusiv a lunii următoare (reprezentând plăţi anticipate în contul impozitului anual pe venit).

3
OMFP nr 161/2004 privind fisele fiscale publicat in MO nr 129 din 12 februarie 2004, cu modificarile ulterioare
10
 2.2.3. Controlul fiscal asupra impozitului pe venitul din cedarea folosinţei bunurilor

Veniturile din cedarea folosinţei bunurilor sunt veniturile în bani şi/sau natură provenite
în urma cedării folosinţei bunurilor mobile şi imobile, obţinute de către proprietar, uzufructuar sau
alt deţinător legal şi se se stabilesc pe baza contractului încheiat între părţi, în formă scrisă, şi
înregistrat la organul fiscal competent în termen de 15 zile de la data încheierii acestuia.
Venitul net din cedarea folosinţei bunurilor se determină prin deducerea din venitul brut
a unei cote de cheltuieli de 30% aplicată asupra venitului brut. Contribuabilul depune la
administraţia financiară teritorială declaraţia specială de venit în baza careia i se stabilesc plăţile
anticipate la impozitul pe venit din cedarea dolosinţei bunurilor, luându-se în calcul venitul anual
estimat a se realiza.
2.2.4. Controlul fiscal asupra impozitului pe venitul din dividende

Veniturile sub formă de dividende, inclusiv sume primite ca urmare a deţinerii de titluri de
participare la fondurile închise de investiţii, se impun cu o cotă de 10% din suma acestora.
Obligaţia calculării şi reţinerii impozitului pe veniturile sub formă de dividende revine
persoanelor juridice o dată cu plata dividendelor către acţionari sau asociaţi. Termenul de virare a
impozitului este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata. În cazul
dividendelor distribuite, dar care nu au fost plătite acţionarilor sau asociaţilor până la sfârşitul
anului în care s-a aprobat bilanţul contabil, termenul de plată a impozitului pe dividende este până
la data de 31 decembrie a anului respectiv.
Obiectivele4 şi formele de control sunt:
 Calculul corect al impozitului pe dividende/determinarea şi distribuirea corectă a
dividendelor (control preventiv,operativ şi ulterior);
 Organizarea corectă a evidenţei contabile şi înregistrarea corectă a impozitului pe dividende,
respectiv a plăţii dividendelor (control preventiv operativ şi ulterior);
 Plata la termen a impozitului pe dividende, respectiv până la 25 ale lunii următoare plăţii
dividendelor, respectiv la sfârşitul anului de aprobare a bilanţului contabil (control preventiv
operativ şi ulterior);

4
Luminita Ionescu, Metodologia privind controlul impozitelor pe dividende, Revista “Controlul economic financiar”, nr
11/2002
11
  Stabilirea majorărilor de întârziere/dobânzilor, penalităţilor de întârziere şi a penalităţilor,
după caz, pentru neplata la termenul legal a impozitului pe dividende (control preventiv, operativ şi
ulterior);
 Compensarea sumelor plătite în plus constând în impozit pe dividende cu alte obligaţii
fiscale, după caz (control preventiv, operativ şi ulterior).

2.3. Controlul fiscal privind taxa pe valoarea adaugată

Taxa pe valoarea adăugată constituie un impozit general de consum care se aplică pe

fiecare stadiu al circuitului economic de producţie al produsului final, asupra valorii adăugate
realizate de către producătorii intermediari şi de producătorul final, inclusiv distribuţia până la
înstrăinarea către consumatorul final.
Controlul se efectuează în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscala,
Codului fiscal, a normelor metodologice de aplicare ale acestora, precum şi a legilor bugetare
anuale, având în vedere perioada de prescripţie a dreptului de a stabili diferenţele de impozite, taxe,
contribuţii, şi alte sume datorate bugetului general consolidat, respectiv de executare a creanţelor
bugetare.
Organele de inspecţie fiscală au următoarele atribuţii şi competenţe cu privire la stabilirea
şi plata taxei pe valoarea adăugată de către contribuabili:
 verifică modul în care plătitorii de taxă pe valoarea adăugată îşi îndeplinesc, obligaţiile
privind înregistrarea ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată la organele fiscale competente,
întocmirea documentelor privind transferul proprietăţii bunurilor şi efectuarea prestărilor de
servicii, evidenţa operaţiunilor taxabile şi achitarea taxei pe valoarea adăugată la bugetul de stat;
 controlează, la nivelul persoanelor fizice şi juridice, operaţiunile scutite şi cele care nu intră
în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată;
 verifică determinarea corectă a bazei de impozitare, taxa pe valoarea adăugată deductibilă şi
taxa pe valoarea adăugată colectată, şi, respectiv, taxa pe valoarea adăugată de plată/de rambursat;
 controlează şi ia măsuri de aplicare corectă de către persoanele fizice şi juridice cotelor
asupra bazei de impozitare;
 aplică sancţiunile prevăzute de actele normative în materie, persoanelor care încalcă
legislaţia fiscală în domeniul TVA şi iau măsurile ce se impun pentru înlăturarea deficienţelor
constatate.;

12
 Cu privire la respectarea reglementărilor legale privind taxa pe valoarea adăugată organele
fiscale şi alte organe ale Ministerului Finanţelor Publice/Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală
au dreptul să efectueze verificări şi investigaţii Ia contribuabilii plătitorii de taxă pe valoarea
adăugată.
Astfel, obiectivul principal al controlului îl reprezintă stabilirea corectă a taxei pe valoarea
adăugată colectate, aferentă livrărilor de bunuri şi prestărilor de servicii efectuate de un
contribuabil, a taxei pe valoarea adăugată deductibile stabilită de acesta, pentru bunurile şi serviciile
achiziţionate sau realizate în unitatea proprie destinată realizării de operaţiuni impozabile.
Pentru realizarea acestui obiectiv, organele de inspecţie fiscală au dreptul să ceară
plătitorilor de taxă pe valoarea adăugată să prezinte evidenţele şi documentele aferente acestora,
precum şi orice alte elemente ce pot avea legătură cu verificarea respectării prevederilor legale
privind taxa pe valoarea adăugată.
Organul de inspecţie fiscală efectuează:
a) Verificarea înregistrărilor, documentelor contabile şi a bazei de impozitare
Organele de inspecţie fiscală verifică documentele justificative, înregistrările şi decontările
necesare, copiile tuturor notelor de credit şi de debit, în ordine cronologică, jurnalele de vânzări şi
jurnalele de cumpărări, facturile şi alte documente legale de cumpărări de la furnizori, facturile şi
alte documente legale pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii efectuate, copiile documentelor
vamale de import/export, extrasele de cont etc.
Pentru determinarea bazei de impozitare, organele de inspecţie fiscală procedează astfel:
 compară deconturile lunare de TVA depuse de plătitori cu datele înregistrate în jurnalele de
vânzări şi în jurnalele de cumpărări;
 verifică operaţiunile efectuate prin conturile bancare ale contribuabilului, plătitor de taxă pe
valoarea adăugată;
 verifică la facturile de cumpărare dacă bunurile sau serviciile achiziţionate au legătură cu
activităţile desfăşurate de contribuabil şi dacă facturile respective conţin toate datele cerute de
legislaţia în materie;
 verifică dacă sunt respectate prevederile legale privind dreptul de deducere a taxei pe valoarea
adăugată;
 verifică dacă taxa pe valoarea adăugată deductibilă a fost calculată corect, respectiv aplicarea
pro-ratei, după caz;
 verifică la facturile de vânzare, dacă au fost emise de contribuabil şi dacă a fost stabilită corect
baza de impozitare şi au fost aplicate corect cotele de impozitare;
 verifică scutirile şi activităţile neimpozabile desfăşurate de contribuabil;
13
  verifică dacă totalul cumpărărilor şi totalul vânzărilor evidenţiate în jurnale sau registre
contabile corespund cu totalul plăţilor sau încasărilor, ţinând cont şi de taxa pe valoarea adăugată;
 verifică corectitudinea declarării taxei pe valoarea adăugată prin deconturile întocmite şi
depuse la organul fiscal competent;
 verifică dacă nu s-a omis înregistrarea intrărilor şi ieşirilor de bunuri mobile sau/şi imobile;
 verifică aplicarea corectă a cotei zero sau a scutirilor, după caz;
 verifică dacă s-a calculat taxa pe valoarea adăugată pentru livrări de bunuri la intern şi dacă
documentele contabile au fost corect şi legal întocmite.
b) Verificarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată în cazul plătitorilor cu regim
mixt (bază legală - art. 147 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi
completările ulterioare, precum şi HG nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare)
Potrivit prevederilor legale, plătitorul de taxă pe valoarea adăugată cu regim mixt
reprezintă orice persoană impozabilă, înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, care
realizează sau urmează să realizeze atât operaţiuni care dau drept dc deducere, cât şi operaţiuni care
nu dau drept de deducere.
Organele de inspecţie fiscală verifică respectarea regulilor privind evidenţierea distinctă a
achiziţiilor/cumpărărilor de bunuri şi servicii si daca au fost respectate prevederile legale de catre
contribuabil.
Organele de inspecţie fiscală urmăresc şi încadrarea de către persoanele impozabile ca
plătitori de taxă pe valoarea adăugată în termenul de cel mult 90 de zile anterior datei de înregistrare
ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, pentru exercitarea dreptului de deducere.
Obiectivele controlului privind taxa pe valoarea adăugată
Organele cu atribuţii de control, din cadrul Ministerului Finanţelor Publice/Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală şi structurile sale teritoriale, cu ocazia efectuării inspecţiei
fiscale, verifică dacă:
 persoanele impozabile care realizează operaţiuni taxabile şi/sau operaţiuni scutite cu drept
de deducere au solicitat înregistrarea la organele fiscale competente (în a căror rază teritorială îşi au
sediul/domiciliul/reşedinţa - domiciliul fiscal), respectiv înregistrarea ca plătitori de taxă pe
valoarea adăugată sau scoaterea din evidenţă ca plătitor de taxa pe valoarea adăugată, după caz, în
termenul legal;
 au respectat prevederile legale referitoare la momentul exigibilităţii taxei pe valoarea
adăugată, astfel cum au fost reglementate prin art. 134-136 din Codul fiscal, cu modificările şi
completările ulterioare;

14
  au respectat obligaţiile cu privire la evidenţa operaţiunilor impozabile, reglementate de art.
152 alin. (3) şi alin.(7), respectiv de art. 156 alin. (1), (2) şi (3) din Codul fiscal, cu modificările şi
completările ulterioare;
 au evidenţiat, corect şi în totalitate, livrările de bunuri şi prestările de servicii, după caz, în
documente cu regim special (facturi fiscale, avize de însoţire a mărfii etc), conform prevederilor
Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată în 2002, cu modificările şi completările ulterioare, HG
nr. 831/1997 pentru aprobarea modelelor formularelor comune privind activitatea financiară şi
contabilă şi a normelor metodologice pentru întocmirea acestora, cu modificările ulterioare, OMFP
nr. 1850/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de întocmire şi utilizare a formularelor
tipizate, comune pe economic, care nu au regim special, privind activitatea financiară şi contabilă,
precum şi modelele acestora, precum şi a celorla ordine şi precizări emise de MFP în aplicarea HG
nr. 831/1997;
 pentru bunurile livrate cu aviz de însoţire a mărfii, facturile fiscale au fost emise în termen
de cel mult 5 zile lucrătoare de la data livrării, fără a se depasi finele lunii în care a avut loc livrarea;
 facturile fiscale au fost emise la data livrării de bunuri, iar pentru prestările servicii cel mai
târziu la data de 15 a lunii următoare celei în care prestarea efectuată;
 pentru livrările de bunuri şi prestările de servicii care se efectuează continuu (livrarea:
energiei electrice, energiei termice, a gazelor naturale, a apei, servici telefonice şi alte asemenea),
facturile fiscale au fost emise la data la care intervine exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată, cu
excepţiile prevăzute în alte acte normative;
 au evidenţiat, corect şi în totalitate, livrările de bunuri şi prestările de servicii după caz, în
jurnalele de vânzări şi jurnalele de cumpărări, respectiv în: evidenta contabilă, balanţele de
verificare lunare, situaţiile financiare semestriale şi anuale, declaraţiile fiscale lunare, trimestriale,
anuale, respectiv în deconturile privind taxa pe valoarea adăugată;
 au aplicat corect cotele de impozitare sau dacă au respectat prevederile referitoare la: sfera
de aplicare a taxei pe valoarea adăugată, încadrarea corectă operaţiunilor efectuate de contribuabili
în operaţiuni impozabile, operaţiuni scutite cu/fără drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată,
după caz;
 au determinat corect taxa pe valoarea adăugată deductibilă, taxa pe valoare adăugată
colectată, respectiv taxa pe valoarea adăugată de plată/de rambursat la/de la bugetul de stat;
 taxa pe valoarea adăugată datorată bugetului statului a fost achitată/virată la termenele
legale;

15
  pentru avansurile încasate (înainte ca bunurile să fie livrate sau înaintea finalizarii prestării
serviciilor), facturile fiscale au fost emise în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la fiecare dată
când este încasat în avans, fără a se depăşi finele lunii în care a avut loc încasarea;
 facturile fiscale emise cuprind cel puţin următoarele informaţii: seria şi numărul facturii;data
emiterii facturii;numele, adresa şi codul de înregistrare fiscală al persoanei care emite factura;
numele, adresa şi codul de înregistrare fiscală, după caz, al beneficiarului de bunuri sau servicii;
denumirea şi cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate; valoarea bunurilor sau
serviciilor, exclusiv taxa pe valoarea adăugată; cota de taxă pe valoarea adăugată sau menţiunea
scutit cu drept de deducere, scutit fără drept de deducere, neimpozabil sau neinclus în baza de
impozitare, după caz;valoarea taxei pe valoarea adăugată, pentru operaţiunile taxabile.
 pentru operaţiunile de leasing intern, operaţiunile de închiriere, concesionare sau arendare
bunuri, facturile fiscale au fost emise la fiecare din datele specificate în contracte, pentru plata
ratelor, chiriei, redevenţei sau arendei, după caz (în cazul avansurilor încasate se aplică prevederile
sus menţionate);
 pentru importurile de bunuri, cu excepţia celor scutite de taxa pe valoare adăugată sau
pentru care contribuabilii au obţinut certificate de exonerare de la plată în vamă a taxei pe valoarea
adăugată sau a fost achitată taxa pe valoare adăugată în vamă, în conformitate cu regulile în vigoare
privind plata drepturilor de import;
Evaziunea fiscală la taxa pe valoarea adăugată
-aplicarea eronată a regimului deducerilor. Astfel de abateri se constata la agenţii economici care
realizează atat operaţiuni supuse taxei pe valoare adaugata, cat şi opearţiuni scutite, prin
nerespectarea prevederilor în ce priveşte calcularea raportului în care participă bunurile şi serviciile
la realizarea operaţiunilor impozabile şi influenţarea în acest mod a taxei pe valoarea adaugată
deductibilă. Sunt cazuri în care se fac deduceri de T.V.A pe bază de documente care nu au înscrisă
taxa sau chiar deduceri fără documente sau pe bază de documente nelegale. S-au constat situaţii de
deduceri duble, ca urmare a înscrierii repetate a unor facturi în jurnalele de cumpărări şi chiar
deduceri de T.V.A din documente aparţinând altor societăţi;
-necuprinderea unor operaţiuni ce intră în sfera T.V.A în baza de calcul sau necuprinderea în
T.V.A a tuturor facturilor;
-neevidenţierea şi nevirarea T.V.A aferentă avansurilor încasate de la clienţi
-aplicarea eronată a cotei zero pentru operaţiunile de export, în cazul operaţiunilor derulate prin
intermediari care efectuează operaţiuni de export în nume propriu;

16
 -sustragerea de la plata T.V.A aferentă importurilor de bunuri, prin prezentarea în vamă a unor
active fictive de donaţie, de la parteneri externi, în loc de acte de cumpărare, precum şi neincluderea
în deconturi a T.V.A la plată în vamă;
-emiterea de chitanţe fiscale şi facturi cu T.V.A, fără ca agentul economic să fie plătitor şi fără să
înregistreze şi să vireze T.V.A în evidenţa contabilă;
-neânregistrarea T.V.A aferentă stocului de mărfuri existent la data solicitării sau retragerii din
evidenţa plăitorilor;
-neutilizarea sau utilizarea defectuasă a formularelor tipizate, cu înregistrări incomplete în
jurnale sau înregistrări repetate în jurnalele de cumpărare, facturi „pierdute”, amânarea întocmirii
facturilor fiscale în scopul amânării plăţii T.V.A, necuprinderea în baza de calcul a tuturor
elementelor din factură (ambalaje, cheltuieli de transport etc)
-erori de calcul;

[Link] practic de control fiscal privind taxa pe valoarea adăugată

Am ales ca şi caz practic un raport de inspecţie fiscala al S.C „METROREX” S.A.

Date despre inspecţia fiscală.

S-a procedat la verificarea bazelor de impunere, a legalităţii şi conformităţii declaraţiilor

fiscale, corectitudinii şi exactităţii îndeplinirii de către S.C. “METROREX’ S.A., în baza
prevederilor ordonanţei de guvern numărul 92 din 2003 republicată. Am efectuat o inspecţie fiscală
parţială la S.C. “METROREX’ S.A. pentru analizarea cererii de rambursare a soldului negativ de
TVA.

Date despre contribuabil

 Denumire: S.C. “METROREX’’  S.A ;

 Forma de proprietate: SA – Societate comercială pe acţiuni cu capital integral stat;
 Durata: nelimitată;
 Obiectul principal de activitate :“Transportul de persoane cu metroul pe reţeaua de căi
ferate subterane şi supraterane, în conditţii de siguranţă, pentru satisfacerea interesului
public, social şi de protecţie civilă ”.
 Capitalul social : Capitalul social, subscris şi vărsat integral de Statul Român în calitate
de acţionar unic este în valoare de 20.177.588 lei. Capitalul s-a constituit prin preluarea
patrimoniului Regiei de Exploatare a Metroului Bucureşti.

17
 STRUCTURA CONTULUI DE PROFIT ŞI PIERDERE
Nr Denumire indicator 2007 2008 2009

1 Cifra de afaceri 166.638.293 84.767.443 216.376.971

2 Venituri din 228.617.535 364.535.465 239.697.094

exploatare

3 Cheltuieli din 213.326.681 352.808.662 218.838.395

exploatare

4 Rezultatul din 15.290.854 11.726.803 20.858.699

exploatare

5 Venituri financiare 482.433 77.125.498 783.361

6 Cheltuieli financiare 15.875.154 88.852.597 23.760.510

7 Rezultatul financiar -15.392.721 -11.727.099 -22.977.149

8 Rezultatul curent al -101.867 -296 -2.118.450

exerciţiului

9 Venituri 0 0 0
excepţionale

10 Cheltuieli 0 0 0
excepţionale

11 Rezultatul 0 0 0
excepţional

12 Venituri totale 229.099.968 441.660.963 240.480.455

13 Cheltuieli totale 229.201.835 441.661.259 242.598.905

14 Rezultatul brut al -101.867 -296 -2.118.450

exerciţiului

15 Impozit pe profit 1.592.499 0 0

16 Rezultatul net al -1.694.366 -296 -2.118.450

exerciţiului

Cu privire la conducerea evidenţei documentelor cu regim special se constată că societatea

conduce evidenţa analitică a documentelor cu regim special, conform actelor normative în vigoare.

18
 Evoluţia ratei profitului

-0.002
2007
-0.004 2008
2009
-0.006

-0.008

-0.01

Principalii furnizori ai societăţii sunt:

a) interni: Alstom S.A, RRRMI S.A, Orange România S.A, Vodafone România S.A, Proenerg S.A, Praktiker
Romania SRL, FDEE Electrica Muntenia Sud S.A, Romtelecom S.A, SNP Petrom S.A, Lukoil România SRL, Mol
Romania Petroleum Products SRL etc ;

b) externi: BEI

Principalii clienţi sunt:

Călătorii care folosesc reţeaua de transport public a capitalei, prestaţia Metrorex S.A,
reprezentând în medie 15% din volumul total de călatori ce utilizează mijloacele de transport în
comun.

Constatări fiscale:

Taxa pe valoarea adaugată:

Baza legală: Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările şi completările ulterioare.

Perioada verificată: 01.01.2007 – 31.12.2009.

19
S-a procedat la verificarea prin sondaj a facturilor de intrare şi a facturilor pentru livrări de bunuri, precum
şi modul de înregistrare a acestora în jurnalele de cumpărări şi jurnalele de vânzări, în cartea mare, în
balanţele de verificare lunare şi în deconturile de TVA.

T.V.A. colectată în perioada 01.01.2007–31.12.2009, aferentă veniturilor facturate a fost în

sumă totală de 47.575.538 lei, după cum urmează :

- TVA colectată la 31.12.2007 .........12.263.089 lei ;

- TVA colectată la 31.12.2008 .........16.275.854 lei ;

- TVA colectată la 31.12.2009 .........19.036.595 lei.

Urmare verificării documentelor puse la dispoziţia organelor de control, nu s-au constatat

diferenţe la TVA colectată faţă de înregistrările societăţii.

TVA deductibilă:

Provine din :

 servicii diverse prestate de terţi  ;

 achiziţii diverse (materiale auxiliare, piese de schimb, obiecte de inventar, utilaje,
consumabile,combustibil);
 chetuieli de transport intern ;
 cheltuieli cu utilitatile : telefon , energie electrică şi altele ;
Valoarea totală a TVA deductibilă în perioada verificată, conform datelor înregistrate de
societate, a fost de 169.498.425 lei

Alte constatări:

În timpul inspecţiei fiscale s-a constatat ca societatea are completate la zi registrele contabile,
registrul de casă, jurnalele de vânzări şi cele de cumpărări.

De asemenea, declaraţiile fiscale, deconturile de TVA şi situaţiile financiare semestriale şi anuale au

fost depuse în termenele legale.

DISCUŢIA FINALĂ CU CONTRIBUABILUL

20
 Din discuţia finală purtată cu reprezentanţii societăţii a rezultat ca acceptă cele constatate de
organele de control şi consemnate în raportul fiscal. Din declaraţia dată, pe propria răspundere , de către
administratorul societăţii, rezultă că au fost puse la dispoziţia organelor de control toate documentele în
original şi acestea au fost restituite în totalitate la finalizarea inspecţiei fiscale.

SINTEZA CONSTATARILOR

TVA solicitată la rambursare ................... 35.932.242 lei ;

TVA cu drept de rambursare ................... 35.929.347 lei.

După încheierea actului de control, societatea va proceda la înregistrarea în contabilitate a

diferenţelor constatate.
De informaţiile şi documentele care nu au fost puse la dispoziţia organelor de control şi care pot
apare după încheierea prezentului raport de inspecţie fiscală se face direct răspunzătoare societatea
comercială.
Orice alte diferenţe stabilite cu ocazia altor verificări din partea organelor abilitate de lege vor fi
suportate de S.C. ‘METROREX’ S.A care răspunde pentru operaţiunile realizate, înregistrările efectuate şi
raportările depuse la organele fiscale teritoriale, cerute de legislaţia fiscală în vigoare.
Împotriva măsurilor dispuse prin prezentul act de control societatea comercială poate depune
contestaţie, conform Codului de Procedură Fiscală.

2.4 Controlul fiscal privind accizele

Accizele armonizate sunt taxe speciale de consum care se datorează bugetului de stat
pentru următoarele produse provenite din producţia internă sau din import: bere, vinuri, băuturi
fermentate, altele decat bere şi vinuri, produse intermediare, alcool etilic, produse din tutun, uleiuri
minerale şi electricitate.
Organele de inspecţie fiscală au următoarele atribuţii şi competenţe cu privire la stabilirea
şi plata accizelor de către contribuabili:
 verifică modul în care plătitorii de accize îşi îndeplinesc obligaţiile privind: înregistrarea ca
plătitori de accize la organele fiscale competente, întocmirea documentelor cu regim special pentru
livrările de produse accizabile, precum şi evidenţa operaţiunilor efectuate şi a accizelor aferente
(conform prevederilor Legii nr. 571/2003 privind i Codul fiscal, cu modificările şi completările
ulterioare, şi, respectiv, HG nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare);

21
  verifică dacă livrările de produse accizabile au fost efectuate numai după prezentarea de
către cumpărători a documentelor de plată a accizelor;
 verifică dacă livrările de produse accizabile în regim de scutire directă de la plata
accizelor s-a efectuat numai în baza autorizaţiilor de utilizator final;
 verifică dacă plata accizelor a fost efectuată până la data de 25 a lunii următoare celei în care
acestea au devenit exigibile, de către agenţii economici: persoane juridice, asociaţii familiale şi
persoane fizice autorizate, producători sau importatori, sau de către persoane fizice care introduc în
ţară autoturisme şi autoturisme de teren, inclusiv rulate;
 verifică dacă contribuabilii plătitori de accize au respectat prevederile privind momentul
exigibilităţii accizelor, respectiv:
-pentru producţia internă: data efectuării livrării, data acordării produselor ca dividende sau ca
plată în natură, data la care au fost consumate pentru reclamă şi publicitate şi respectiv data
înstrăinării ori utilizării în orice alt scop decât comercializarea lor;
-pentru produsele importate: data înregistrării declaraţiei vamale de import;
 verifică dacă plătitorii de accize au respectat obligaţiile declarative (depunerea declaraţiilor
lunare de accize la organul fiscal competent, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei la
care se referă declaraţia, şi, respectiv, declaraţia anuală);
 verifică dacă au fost respectate prevederile privind scutirile de la plata accizelor;
Forme ale evaziunii fiscale la accize:
-necuprinderea în baza de impozitare a tuturor sumelor impozabile
-utilizarea unor cote inferioare celor legale
-necalcularea accizelor aferente modificării concentraţiei alcoolice
-reducerea de alcool din materii prime spre prelucrare(porumb) , cu plata contravalorii sub
formă de uium reţinut din producţia realizată
-neincluderea accizelor în preţul de vânzare a produselor pentru care se datorează accize
(bijuterii vândute prin consignaţii, băuturi alcoolice cumpărate de la particulari etc)
-neevidenţierea în contabilitate a obligaţiei de plată a accizelor
-sustragerea de la plata accizelor prin schimbarea denumirii alcoolice în facturile la import;

22
 Concluzii

Controlul fiscal cuprinde ansamblul activităţilor care au ca scop verificarea realităţii,

legalităţii şi sincerităţii declaraţiilor, verificarea corectitudinii şi exactităţii îndeplinirii, conform
legii, a obligaţiilor fiscale de către contribuabili, precum şi activitatea de investigare şi constatare a
evaziunii fiscale.
Sunt supuşi controlului fiscal, contribuabili persoane fizice şi juridice, române şi străine,
precum şi asociaţii fără personalitatea juridică, cărora le revin, potrivit reglementărilor legale în
vigoare, obligaţii fiscale.
Organul fiscal autorizat să exercite nemijiocit şi neîngrădit controlul fiscal este Agenţia
Naţională de Administrare Fiscală - instituţie publică cu personalitate juridică şi buget propriu - ce
funcţionează în subordinea Ministerului Finanţelor Publice.
Acţiunile de control desfăşurate de inspectorii fiscali au un rol foarte important deoarece
ajută la respectarea disciplinei financiar-fiscale, a normelor de comerţ, precum şi realitatea şi
legalitatea operaţiunilor comerciale. Toate aceste deficienţe constatate de controlul fiscal cum ar fi:
sustragerea de la plata taxelor şi impozitelor, nedeclararea veniturilor impozabile, întocmirea
incompletă a actelor şi documentelor contabile, pot aduce o mare pierdere României, ducând la
deficitul bugetar.

23
 Bibliografie

 Mircea Boulescu, Marcel Ghita - Control financiar 2004

 Stancu Ioan- "Finante" - Editura Economica, 1997

 Boulescu Mircea, Mares Valericã, Ghitã Marcel, Controlul fiscal si auditul

financiar fiscal, Editura CECCAR, Bucuresti, 2003.

 Popeangã Petre, Popeangã Gabriel, Control financiar si fiscal, Editura

CECCAR, Bucuresti, 2004.

 Mihaescu Sorin "Controlul Fiscal" - Ed. Sedcom Libris, Iasi, 2002

 Botea, I., Organizarea pe baze noi a controlului fiscal, „Revista de Finanţe-

Credit-Contabilitate“, nr. 11-12/1996

 Luminita Ionescu, Metodologia privind controlul impozitelor pe dividende,

Revista “Controlul economic financiar”, nr 11/2002

 Botea Ion, Metode şi tehnici fiscale, Editura Someşul , Satu Mare, 1998

24