Metode de aplicare a erbicidelor
Pe lângă cunoaşterea mecanismului de acţiune al fiecărui erbicid, a selectivităţii lui
faţă de plantele cultivate, a spectrului de combatere al buruienilor, în tehnologia utilizării
erbicidelor metodele de aplicare a acestora au un rol deosebit de important. Prin alegerea
celei mai potrivite metode de aplicare se realizează o eficacitate mare a erbicidului asupra
buruienilor şi în acelaşi timp se înlătură eventualele efecte negative asupra culturilor.
În funcţie de mecanismul de acţiune al erbicidelor se disting două metode
principale de aplicare a erbicidelor:
a) aplicarea pe sol înainte de semănatul sau răsăritul culturilor;
b) aplicarea în cursul perioadei de vegetaţie, adică după răsăritul culturii.
Prima metodă de aplicare (pe sol), are un caracter preventiv şi este specifică
erbicidelor reziduale, cum sunt cele pe bază de atrazin, metolaclor, simazin, butylat,
benefin, cycloat, trifluralin etc.
A doua metodă (aplicarea pe vegetaţie) are un caracter curativ şi este specifică
erbicidelor de contact, cu acţiune totală sau selectivă, precum şi erbicidelor cu acţiune
hormonală, aminotriazolului, dinoseb-acetatului, picloramului, morfactinelor etc.
Unele erbicide se pot administra prin ambele metode, atât pe sol cât şi pe vegetaţie,
ca: atrazinul, prometrinul, pyrazonul, şi unii substituienţi ureici (cloroxuron, diuron,
monolinuron etc.
În cadrul fiecărei metode de aplicare există o serie de variante determinate de:
perioada din ciclul anual al culturii, lucrarea agrotehnică care precede sau succede
tratamentul, fazialitatea plantelor cultivate şi a buruienilor, cerinţele erbicidului utilizat,
corelate îndeosebi cu condiţiile pedoclimatice şi nivelul agrotehnicii practicate.
Pentru situaţia când erbicidele se aplică pe vegetaţie, pătrunderea acestora în plantă
poate fi favorizată, în funcţie de situaţie cu ajutorul unor substanţe ajutătoare ca: muianţi,
activanţi, sau adezivi.
Dintre muianţi amintim: petrolul în concentraţie de 0,25-0,50%, polietilen
glicocolii, uleiurile minerale emulsionabile etc. Aceste substanţe determină micşorarea
tensiunii superficiale favorizând formarea unei pelicule continue pe suprafaţa frunzei.
Printre activanţi cităm: sulfatul de amoniu, clorura de sodiu sau potasiu, ureea etc.,
substanţe care modifică permeabilitatea cuticulei şi amplifică sensibilitatea buruienilor.
Pentru plantele ce au pe frunze un strat ceros sau perişori, în vederea aderenţei mai
bune a soluţiei se folosesc anumite substanţe adezive cum ar fi: polimerii solubili în apă, a
unor uleiuri, diferite îngrăşăminte ş.a.
Eficacitatea unor erbicide reziduale este dependentă în cea mai mare măsură de
umiditatea solului. Precipitaţiile căzute după tratament favorizează dispersarea erbicidelor
reziduale până la adâncimea de germinare a seminţelor de buruieni. După
N. Şarpe şi col. (1964), pentru condiţiile din ţara noastră, necesarul de apă pentru primele
10-20 zile după tratament este de 30-50 mm. În această grupă intră în special triazinele.
Eficacitatea unor erbicide reziduale ca: butylatul, nitralinul, cycloatul, trifluralinul, nu este
dependentă de regimul de precipitaţii.
Spre deosebire de tratamentele ce se aplică pe sol, la tratamentele efectuate pe
plante este necesar să nu avem precipitaţii nici înainte şi nici după aplicare. După aplicare
nu trebuie să plouă cel puţin 6-12 ore, timp în care are loc absorbţia şi translocarea aproape
completă a acestor erbicide. Roua căzută după 10-12 ore de la tratament influenţează
pozitiv acţiunea erbicidelor foliare.
Eficacitatea metodelor de aplicare a erbicidelor este influenţată şi de alte elemente
climatice cum ar fi: temperatura, lumina, umiditatea relativă a aerului etc.
Aşa de exemplu, eficacitatea maximă a erbicidelor hormonale sau de contact se
realizează când procesele fiziologice din plante se desfăşoară intens. Din acestă cauză
aceste erbicide se aplică atunci când temperatura aerului este de 15-20 oC. Dacă erbicidul
2,4 D se administrează la o temperatură în jur de 10oC şi în condiţiile unei nebulozităţi
accentuate, efectul este redus, iar timpul necesar pentru acţiune este mult mai lung.
Pentru erbicidele volatile sau cele care se descompun uşor în prezenţa luminii şi
care se aplică pe sol (exemplu: toluidine, tiocarbamaţi, carbamaţi etc.) este necesară
încorporarea şi omogenizarea intimă cu solul, într-un interval de cel mult 15-20 minute
după administrare, operaţie ce se execută cu ajutorul grapei cu discuri, combinatorului sau
frezei. În vederea asigurării unei eficacităţi sporite a produselor volatile cât şi pentru
îmbunătăţirea parametrilor de productivitate şi a economiei de carburanţi, este necesar ca
administrarea şi încorporarea acestor erbicide să se realizeze într-un singur parcurs, prin
folosirea de agregate complexe. În astfel de condiţii administrarea şi încorporarea
erbicidelor în sol se face simultan.