Leasingul financiar și operațional ca formă de finanțare a

investițiilor publice

Ritmul tot mai alert de desfăşurare a relaţiilor comerciale, dezvoltarea progresului tehnic şi
evoluţia raportului cerere-ofertă, aspecte ce implică o reacţie rapidă la nivel decizional şi în ceea
ce priveşte investiţiile proxime, care uneori pot depăşi capacitatea de autofinanţare şi de creditare
de care dispune comerciantul, reprezintă cauze fundamentale ce au generat apariţia operaţiunilor
de leasing.
În încercarea de a valorifica în procesul productiv tehnologiile noi apărute ca rezultat al
progresului tehnic, în condiţiile insuficienţei mijloacelor financiare necesare comercianţilor, s-a
încercat a fi gasite mijloace juridice şi finaciare pentru punerea acestora în practică. Soluţia
practică găsită a fost leasingul, operaţiune care reuneşte trei aspecte importante: producţia,
finanţarea şi comercializarea.1
”Leasingul este o formă specială de închiriere a bunurilor imobiliare (sau mobiliare), în care
chiriașul (utilizatorul) obține avantajele legate de folosința bunului închiriat, în timp ce
finanțarea achiziției acestuia și amortizarea investiției de capital este făcută de către
întreprinderea de leasing (locatorul).”2
”Leasingul este un acord prin care locatorul cedează locatarului, în schimbul unei plăți sau
serii de plăți, dreptul de a utiliza un activ pentru o perioadă convenită de timp.” 3 Alegerea acestei
variante de finanțare se va realiza numai în condițiile în care costurile implicate sunt mai mici
decât în situația finanțării investiției prin apelarea la credit bancar.
Leasingul apare ca principala modalitate prin care agenţii economici care aveau nevoie de
achiziţionarea rapidă a utilajelor şi echipamentelor noi furnizate de dezvoltarea progresului
tehnic, dar nu doreau să-şi greveze bunurile mobile sau imobile prin instituirea unor ipoteci sau
gajuri în beneficiul unor instituţii bancare, vor putea să obţină fondurile financiare necesare.

Durata contractului de leasing este, în general, de 75-80% din durata de viață economică a
bunului închiriat, dar se poate conveni și asupra unei durate mai scurte. Societatea de leasing
deține bunul până la scadența contractului. Contractul de leasing este, în general, irevocabil.4
Leasingul irevocabil reprezintă operațiunea de leasing care este revocabilă doar:
a) Dacă survine un eveniment contingent a cărei producere era puțin probabilă;
b) Cu permisiunea locatorului;
c) În cazul în care locatarul contractează cu același locator un nou leasing privind același
bun sau un echivalent;
d) În momentul plătirii de către locatar a unei asemenea sume suplimentare, încât la
începutul contractului de leasing continuarea lui este certă, într-o măsură rezonabilă.
Rata implicită a dobânzii într-un contract de leasing este rata de actualizare care, la începutul
contractului de leasing, determină valoarea actualizată cumulată a:
1
Tița-Nicolescu, G., Regimul Juridic al Operațiunilor de leasing, Ed. All Beck, 2003, pag. 7
2
Stancu, I., 2007, Finanțe, Ediția a patra, Ed. Economică, pag. 917
3
Roman, C., 2014, Finanțele Instituțiilor Publice, Ed. ASE, pag. 66
4
Bărbuță-Mișu, N., 2009, Finanțarea și performanța întreprinderii, Ed. Didactică și Pedagogică, pag. 143
 a) Plăților minime de leasing;
b) Valorii reziduale negarantate, care trebuie să fie egală cu valoarea justă a activului din
contractul de leasing;
Rata dobânzii marginale a locatarului este rata dobânzii pe care locatarul ar trebui să o
plătească pentru un leasing similar sau, dacă aceasta nu este determinabilă, rata pe care, la
începutul contractului de leasing, locatarul ar trebui să o suporte pentru a împrumuta, pentru
aceeași perioadă și cu o garanție similară, fondurile necesare pentru achiziționarea activului.
Plățile minime de leasing sunt acele plăți de-a lungul duratei contractului de leasing pe care
locatarul va fi sau poate fi obligat să le efectueze, excluzând chiria contingentă, costurile
serviciilor și, acolo unde este cazul, impozitele care trebuie plătite și rambursate locatorului
împreună cu:
a) Pentru locatar- orice sume garantate de locatar sau de o parte, legată locatarului;
b) Pentru locator- orice valoare reziduală garantată locatorului, fie de către:
- Locatar;
- O parte legată locatarului;
- O terță parte independentă, fără legătură cu locatorul, care este capabil din punct de
vedere financiar să onoreze garanția.
Avantajele leasingului trebuie abordate din doua unghiuri diferite.
În primul rând, la nivelul economiei naționale, reprezintă o cale de relansare a investițiilor și de
retehnologizare a societăților comerciale. Având în vedere că aceasta reprezintă o operațiune de
finanțare, leasingul facilitează atragerea unor noi surse de finanțare în economie (dacă finanțarea
este realizată din exterior), precum și o formă de promovare pe piață a unor produse pentru care
cererea este limitată de posibilitățile de cumpărare ale întreprinderilor și, în consecință, de
antrenare a proceselor productive din unele sectoare ale economiei.
În al doilea rând, la nivelul finanțatorului, leasingul reprezintă o formă de plasament al
resurselor financiare în condiții de rentabilitate și siguranță, deoarece rămâne proprietarul
bunului.
Succesul mare cunoscut de leasing pe plan internațional este strâns legat de legislația fiscală
din respectivele țări, legislație care a conferit leasingului o serie de avantaje la nivelul
întreprinderilor beneficiare cum ar fi:
- Oferă o finanțare flexibilă și rapidă;
- Crește capacitatea întreprinderii de a se îndatora;
- Permite finanțarea integrală a achiziției de obiecte de investiții;
- Constituie o formă de asigurare contra riscului tehnologic pentru întreprinderea
care închiriază;
- Permite întreprinderilor mici și mijlocii, care au capacități de îndatorare mici, dar
care sunt rentabile sau întreprinderilor cu o rentabilitate scăzută sa-și finanțeze
dezvoltarea;
- Favorizează concentrarea resurselor beneficiarului asupra activității profitabile
simplificând procedura de gestiune a investițiilor;
- Permite asigurarea totală a bunului (cu primă redusă) pentru a acoperi atât riscul
fizic, cât și cel valoric;
- Un avantaj atât financiar cât și tehnic este faptul că locatorul poate permite
beneficiarului folosirea în continuare și după încheierea perioadei contractuale a
bunurilor, cu perceperea unei taxe mai reduse.
Principalele dezavantaje ale leasingului sunt:
- Costul: pentru o întreprindere cu profituri mari, cu acces la piețele creditului,
leasingul este adesea o finanțare mai costisitoare; ratele practicate, respectiv
redevențele care cumulează chiria, comisionul de serviciu și cota de risc sunt relativ
ridicate, ceea ce impune necesitatea obținerii unei rentabilități cel puțin
acoperitoare;
- Derularea operațiunilor de leasing presupune antrenarea unui număr mare de
consilieri și analiști financiari, mărindu-se astfel costul tranzacțiilor;
- Leasingul se justifică numai daca bunul este exploatat pe întreaga durată a locației
și dacă profitul obținut este mai mare decât cheltuielile de exploatare și închiriere;
- Afectează inevitabil autofinanțarea viitoare ca urmare a obligațiilor periodice de
plată;
- Facilitarea obținerii poate antrena întreprinderea în operațiuni mai puțin rentabile;
- Falimentul societății de leasing constituie, mai nou un dezavantaj, deoarece
întreprinderea care închiriază bunul nu este și proprietarul acestuia.
 Scurt Istoric Al Operațiunilor De Leasing

Primele operațiuni care prefigurau leasingul modern aveau loc în SUA spre sfârșitul secolului
al XIX-lea. Astfel în 1877, societatea Bell Telephone Company închiria aparatele de telefon
abonaților în locul cumpărării acestora, iar acest contract avea să fie denumit ”lease”. Ulterior, în
perioada interbelică se observă apariţia primelor forme de leasing imobiliar al căror obiect era
constituit din exploatarea bunurilor pe o perioadă mai lungă. Deşi în esenţă, toate aceste
operaţiuni juridice constau în simple locaţiuni, totuşi, condiţiile şi scopurile în vederea cărora au
fost încheiate aceste contracte au condus la posibilitatea de abordare a leasingului şi ca
operaţiune de credit.
Din nevoia obţinerii unor fonduri financiare necesare desfăşurării unei activităţi productive
apare şi prima formă concretă de leasing în anul 1950 în S.U.A. Astfel, în California, un agent
economic din domeniul alimentar s-a văzut pus în situaţia de a onora o comandă dar fără a
dispune de fondurile pentru achiziţionarea echipamentelor necesare.
Soluţia găsită de către acesta a fost aceea de apela la un terţ, instituţie finaciară, care să
cumpere echipamentele şi mai apoi să le închirieze firmei acestuia; rezultatele obţinute,
dovedindu-se benefice în special pentru agentul economic din domeniul alimentar au condus la
punerea bazelor primei societăţi specializate de leasing – United States Leasing Corporation
(1952)5 .
În perioada următoare, activitățile specifice leasingului au înregistrat o dezvoltare rapidă,
extinzându-se în toate țările dezvoltate ale lumii, fiind un element important al mecanismelor
economiei de piață.
În Europa, leasingul a pătruns mai târziu, mai întâi în Anglia și apoi răspândindu-se mai ales
în țările occidentale (Germania, Franța, Olanda, Belgia).
După anii `70, leasingul se extinde în Asia și America Latină, rare fiind țările în care leasingul
nu este practicat sub o formă sau alta. În țările socialiste, leasingul a fost utilizat și reglementat
prima dată în Cehoslovacia prin anii `80, iar apoi a fost utilizat în țări ca Polonia și Bulgaria.
În România prima societate de leasing a fost înființată în 1994, iar primele reglementări
legislative au fost elaborate în 1995.

Principalele Tipuri De Leasing

Leasing financiar

”Leasingul financiar este operațiunea de leasing care transferă, în mare măsură, toate riscurile și
avantajele neprevăzute aferente dreptului de proprietate asupra activului. Titlu de proprietate
poate fi transferat în cele din urmă, sau nu.”6
Conform domnului Ion Stancu, leasingul financiar presupune:
1. Selectarea de către utilizator a producătorului sau a distribuitorului de bunuri;
2. Negocierea prețului și a condițiilor de livrare;
5
El Mokhatar Bey, De la symbiotique dans les leasing et credit-bail mobiliers, Ed. Dalloz, Paris, 1970, p.5 în Gîrleșteanu, G.,
Bischin, R., 2006, Considerații cu privire la operațiunile de leasing, Revista de Științe Economice, pag. 116
6
Roman, C., 2014, Finanțele Instituțiilor Publice, Ed. ASE, pag. 66
 3. Contactarea unei societăți de leasing financiar pentru cumpărarea bunului și stabilirea
condițiilor locației;
4. Încheierea simultană a contractului de vânzare cumpărare între furnizor și locator, și a
contractului de leasing între locator și utilizator.
Leasingul financiar presupune ca, în perioada de închiriere de bază să se realizeze întregul
preț de vânzare al obiectului contractat, inclusiv costurile auxiliare, precum și un beneficiu.
Corespunzător unor practici utilizate pe plan internațional, contractul de leasing se încheie
pentru perioada de bază, care de regulă este mai scurtă decât durata de folosință a obiectului
închiriat și nu poate fi reziliat de niciuna dintre părți, iar riscurile economico-financiare cad în
seama chiriașului. Leasingul financiar prezintă două variante:
1. Cu plată integrală- ratele sunt astfel calculate încât, după expirarea perioadei de bază,
întreprinzătorul să își poată acoperi cheltuielile de producție sau achiziție, eventualele
cheltuieli suplimentare, dobânda pentru capitalul investit și să obțină un anumit câștig,
care sporește pe măsura creșterii duratei de închiriere.
2. Cu plată parțială- la sfârșitul perioadei de închiriere se stabilește valoarea reziduală a
echipamentului folosit, iar clientul va plăti diferența dintre prețul de producție sau
achiziție și valoarea reziduală, inclusiv dobânzile aferente.

Contractul de leasing financiar

I. În situațiile financiare ale beneficiarului
Conform Standardelor Internaționale de contabilitate pentru sectorul public (IPSAS 13)
tranzactiile si celelalte evenimente economice trebuie sa fie contabilizate si prezentate in
situatiile financiare in raport cu natura lor si implicatia financiara, si nu in raport cu forma
juridica. Chiar daca, din punct de vedere juridic un contract de leasing permite beneficiarului sa
detina titlul de proprietate asupra bunului inchiriat, in cazul leasingului financiar, natura si
implicatia financiara a operatiunii dau locatarului dreptul la profiturile economice care deriva din
utilizarea bunului respectiv pentru cea mai mare parte din viata utila a acestora. In contrapartida,
locatarul se angajeaza a plati pentru acest drept o suma echivalenta cu valoarea venala a bunului
si costul finantarii respective.
Neinregistrarea in situatiile financiare ale beneficiarului a acestor contracte conduce la
subevaluarea resurselor economice si a angajamentelor entitatii, deformandu-se in acest fel
indicatorii financiari. In aceste conditii, un contract de leasing financiar trebuie sa fie reflectat
prin contabilizarea unui element de activ si a unui element de pasiv, egale la inceputul
contractului, fie la valoarea venala a bunului inchiriat dupa deducerea subventiilor si a
avantajelor fiscale, fie la valoarea actualizata a platilor minimale exigibile.
Beneficiarul contractului de leasing financiar este obligat sa inregistreze in cadrul cheltuielilor
aferente fiecarei perioade contabile si amortizarea bunurilor inchiriate. Regulile amortizarii
acestor bunuri sunt identice cu cele aplicate in cazul bunurilor aflate in proprietatea entitatii.
Daca nu exista nicio clauza care sa ofere beneficiarului posibilitatea de a deveni proprietar al
bunului la expirarea contractului, bunul trebuie amortizat integral, adoptandu-se metoda cea mai
avantajoasa in functie de durata contractului.
 II. În situațiile financiare ale proprietarului
Prin definitie, contractul de leasing financiar presupune transferul la beneficiar al tuturor
riscurilor si avantajelor legate de proprietatea asupra unui bun. Ca urmare, potrivit IPSAS 13,
orice bun care face obiectul unui astfel de contract trebuie trecut in bilantul proprietarului la
creante, si nu la imobilizari corporale, la valoarea investitiei nete. Chiriile incasate reprezinta
pentru proprietar rambursarea progresiva a capitalului investit, la care se adauga un venit
financiar rezultat din operatia de finantare, considerata un serviciu prestat.

Leasing operațional
“Acesta se deruleaza pe o perioada mai mica decat durata economica de viata estimata a
echipamentului si presupune recuperarea in perioada de locatie doar a unei parti din bunul
inchiriat, desi locatorul asteapta sa recupereze toate costurile prin reinnoirea contractului sau prin
inchirierea catre alti locatari”7. Ofera atat finantare, cat si servicii de mentenanta pentru
echipamentul inchiriat,
costul asigurarii mentenantei fiind inclus in chiria leasingului. Acest tip de leasing nu este
complet amortizat. Principalele tipuri de echipamente implicate in tranzactiile de leasing
operational sunt computerele, copiatorul de birou, automobilele si camioanele. Prin acest tip de
leasing se ofera o clauza de anulare care da posibilitatea utilizatorului sa renunte la inchiriere si
sa restituie echipamentul inainte de expirarea contractului de leasing.

Contractul de leasing operațional

I. În situațiile financiare ale beneficiarului
In cazul bunurilor inchiriate prin leasing operational, cheltuielile cu chiria (exceptand
cheltuielile legate cu diverse servicii, cum sunt asigurarea si intretinerea) sunt inregistrate in
contabilitatea locatarului pe baza esalonarii in timp a beneficiilor pe care le va obtine acesta,
chiar daca platile sunt esalonate diferit.
II. În situațiile financiare ale proprietarului
Intr-un contract de leasing operational, riscurile si avantajele inerente proprietatii bunului ce
face obiectul contractului il privesc direct pe proprietar. In consecinta, acest bun figureaza in
bilantul proprietarului la imobilizari corporale, este supus amortizarii, iar chiria reprezinta un
venit pe toata perioada inchirierii.
Amortizarea se inregistreaza in contabilitate conform regulilor aplicabile in mod normal
pentru bunuri similare.
Venitul obtinut din operatia de inchiriere (mai putin veniturile din servicii conexe- asigurare si
intretinere) sunt evidentiate in contabilitate pe baza unei metode liniare, chiar daca incasarile
sunt esalonate diferit. In cazuri exceptionale se pot utiliza si alte metode rationale care ofera o
imagine reala asupra derularii contractului.

7
Andreica, M., Andreica, C., 2003, Decizia de finanțare în leasing, Ed. Cibernetica MC, pag. 23
 STUDIU DE CAZ - Evoluția pieței leasingului în lume în ultimii ani

Cadrul economic mondial

În ultimii ani, asupra profitabilității afacerilor derulate în sistemul de leasing, și-a pus
amprenta în mare parte evoluția proceselor concurențiale din economia mondiala.
În Europa, Germania, împreună cu majoritatea țărilor europene continentale, a cunoscut o
puternică creștere economică în 1997, după stagnarea prelungită petrecută cu trei ani înainte.
În anul 1998, volumul leasingului în lume a atins o valoare record de 432,5 mld. USD
reprezentând o creștere cu 27 mld. USD față de anul precedent. Această creștere a fost însă
inegală în diferite regiuni ale lumii. America de Sud a înregistrat descreșteri, în timp ce în
întreaga Asie nivelul afacerilor a fost foarte scăzut. Între timp, cea mai mare parte a Europei a
cunoscut o impresionantă revenire a afacerilor. După o performanță scăzută în 1997, volumul
leasingului european a crescut cu 23,4% reprezentând 30,9% din totalul mondial.
Noul record de volum in 1998 reprezinta o crestere reala de aproximativ 5% in contextul unei
inflatii anuale foarte scazuta in SUA, precum si in alte tari cu monedă forte și a unei recesiuni
economice mondiale. Acest record va fi depășit in anul 1999 cu 41 mld. USD atingând in valoare
absoluta cifra de 473 mld. USD, ceea ce reprezintă o creștere cu circa 9,5% față de anul
precedent.
Așadar, constatăm că, deși global putem vorbi de o creștere insemnată, totuși modificările s-
au produs în mod diferit pe diverse zone: în timp ce America de Nord se bucură de o creștere
considerabilă, America de Sud îregistrează o dramatică descreștere.
Fluctuațiile care apar în domeniul leasingului față de anul precedent se datorează în mare
măsură fluctuațiilor rate de schimb, presiunii ratei dobânzii și modificărilor apărute în domeniul
taxelor de leasing și a regimurilor de contabilizare aplicate.
În anul 2000 asistăm la un nou record în domeniul volumului activității de leasing: 498,95
mld. USD reprezentând o creștere de 5,4%.
Evoluția industriei leasingului în Europa
În Europa volumul operațiunilor de leasing exprimat în USD a crescut în anul 1998 cu 23,4%
față de anul precedent. Deși această creștere poartă amprenta ratei de schimb dintre monedele
europene și USD, se constată o creștere reală în volumul în ceea ce privește pătrunderea
leasingului pe piață, în cea mai mare parte a țărilor europene.
În Europa de Vest, Germania îregistreză o creștere a volumului leasingului (exprimat în
mărci) cu 10% față de anul precedent. Franța și Italia au reușit o creștere și mai mare, în jur de
20%, iar alte țări, precum Suedia și Elveția chiar până la 30%. Excepția a reprezentat-o Marea
Britanie, unde regulile restrictive de taxare a operațiunilor de leasing- care și-au făcut simțită
prezența de la jumătatea anului 1998- au dăunat acestor afaceri. Republica Cehă înregistrează cel
mai mare succes în domeniul leasingului din întreaga Europă Centrală și de Est. Estonia se află
printre primele 50 de țări datorită impresionantei pătrunderi pe piața operațiunilor de leasing- de
25%-deși are o populație redusă.
Piața leasingului în România
Piața leasingului din România este una dintre cele mai dinamice din lume, dinamică reflectată
atât prin creșterea numărului de societăți de leasing cât și a volumului acestor operațiuni. Astfel,
în ultimii ani, numărul companiilor de leasing a ajuns la 200 active. Volumul tranzacțiilor pe
anul 2001 este de cca. 1 mld. Euro, in anul urmator inregistrandu-se o scadere urmata apoi de
cresteri dar ajungandu-se la valori situate cu mult sub potentialul Romaniei, estimat anual la 4-5
miliarde de Euro. În ipoteza că tendința ascendentă a pieței leasingului se va menține, avem toate
șansele să intrăm în clasamentul primelor 50 de țări ale lumii, clasament care include numai
țările cu un volum al afacerilor de peste 1 mld. USD.
Companiile românești de leasing, se disting printr-o abordare diferită și specifică a pieței în
funcție de strategia fiecăreia dintre ele, a concepției pe care o au în privința riscului, a structurării
unei tranzacții, ceea ce conduce la diferențe de preț ale serviciilor oferite, dar mult mai important
grade diferite de flexibilitate, disponibilități diferite de a structura tranzacțiile în mod creativ.
Acestea cuprind următoarele tipuri de companii:
a) Afiliate firmelor producătoare sau firmelor care vând un anumit tip de produse oferă
servicii de leasing, în general numai de leasing financiar pentru o anumită marcă de
produse. Cele mai cunoscute sunt societăți de leasing afiliate firmelor producătoare sau
distribuitoare de automobile. Schemele de leasing oferite de acestea sunt fixe,
flexibilitatea fiind practic exclusă în favoarea simplității, obiectivul realizării unor
volume cât mai mari de vânzări de produse. Ar fi de menționat că în aceste cazuri, ca și în
cazul schemelor de leasing oferite direct de către vânzători, este foarte dificil de făcut
delimitarea între prețul produsului și prețul leasingului oferit.
b) Afiliate unor bănci; În România băncilor nu le este permis prin lege să se implice în
tranzacțiile de leasing. Caracteristic pentru acest tip de firme este faptul că au la
dispoziție, fără îndoiala, resurse semnificative provenite de la banca “mamă” . În același
timp, cele mai multe dintre ele au aceeași concepție de risc ca și băncile la care sunt
afiliate și de aceea sunt prea puțin flexibile.
c) Independente, care, la rândul lor, pot fi:
- Cu profil dedicat, acestea oferind servicii de leasing pentru o anumită categorie de
produse, de regulă automobile;
- Cu profil diversificat, serviciile de leasing oferite fiind pentru o gamă largă de
produse și proiecte.
Specialiștii locali susțin că investițiile finanțate în sistem leasing reprezintă mai putin de 5%
din totalul investițiilor realizate în România. Atâta timp cât sistemul bancar este deficitar în
dezvoltarea creditelor de consum pe termen mediu, leasingul reprezintă o alternativă atractivă de
finanțare la noi în țară. Totuși, privită prin prisma accesului la sursele de finanțare, piața
leasingului este fragmentată.

Valoarea totala a contractelor de leasing incheiate in anul 2005 pe piata romaneasca depaseste
2,2 miliarde Euro, ceea ce reprezinta o crestere de peste 22% fata de anul 2004. La aceasta
crestere au contribuit atat societati de leasing membre ASLR cat si societatile nemembre.

            - Societati subsidiare bancilor 12%;

            - Societati ce apartin unor producatori furnizori 4%;

            - Societati independente 84%.

Dinamica si evolutia pietei de leasing este prezenta in tabelul de mai jos (dupa valoarea totala a
contractelor):

Anul 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005

Societati 128,5 202,9 340,0 587,6 624,1 850,0 1029,0 1115,0
membre

ASLR
Societati    n.a.   82,1   82,2 374,4 275,7 550,0  786,0 1100,0
membre

ASLR*
TOTAL 285, 422, 962, 899,8 1400, 1815. 2215,0
0 2 0 0 0
Sursă: pe baza datelor furnizate din presă comunicate de diverse entități ce acționează pe piața
leasingului din România
    Dupa cum se poate observa, incepand cu 1998, volumul tranzactiilor de leasing incheiate la
nivelul membrilor ASLR a crescut continuu, astfel ca la sfarsitul lui 2005 s-a inregistrat o
valoare de aproximativ 2215 Mil [Link] evolutie poate fi explicata prin prisma mai multor
factori: cresterea de la an la an a numarului de membri (17 in 2000, 35 in 2003, 52 in
2005); dezvoltarea pietei, constientizarea in randul clientilor a importantei tranzactiilor de
leasing.

     Leasingul financiar a continuat sa reprezinte principala directie de derulare a contractelor de

leasing, atat ca valoare a bunurilor finantate 95,5% cat si ca numar de contracte 95,9% in timp ce
leasingul operational scade in mod constant, asa cum este evidentiat in tabelul de mai jos:

Leasing financiar- Leasing operational-

membri ASLR membri ASLR

2005 2004 2005 2004

Nr. contracte 95,9% 94,9% 3,2% 4,1%

Valoare bunuri 95,5% 90,9% 4% 7%

Sursă: ASLR
   Semnificativ este faptul ca leasingul operational pierde, in mod constant, terenul in fata
leasingului financiar, analiza evidentiind o scadere substantiala a ponderii leasingului operational
in piata de leasing (diminuare de la 7% la aproximativ 4%.)

            Ca destinatie, 67% din valoarea contractelor de leasing au fost orientate catre persoane
juridice, 21% catre sectorul public si ONG-uri si numai 12% adresandu-se persoanelor fizice. Ca
provenienta din total valoare bunuri finantate 58,5% reprezinta contracte cu furnizori externi si
numai 41,55 furnizori interni.

            De asemenea, in cadrul tuturor utilizatorilor de leasing se poate face distinctie intre
sectorul privat si cel public. Astfel, din totalul de 46.628 contracte incheiate in anul 2005 si aflate
in derulare la sfarsitul anului, cca. 15,1% sunt legate de sectorul privat, iar sectorul public,
sectorul altor clienti si ONG-urile reprezinta cca. 32,2%.

La sfârșitul anului 2012, piata de leasing financiar din Romania a inregistrat un volum total in
valoare de peste 1.300 milioane Euro, in crestere cu 1% fata de aceeasi perioada a anului 2011.

Piata de leasing financiar din Romania a inregistrat la 31.12.2014 un volum total nou finantat
in valoare de 1 324 milioane Euro, in crestere cu 7% fata de aceeasi perioada a anului 2013.
Distributia pe tipuri de active finantate a fost urmatoarea: 76% (1 001 milioane Euro)
autoturisme si vehicule comerciale, 21% (282 milioane Euro) echipamente si 3% (41 milioane
Euro) imobiliare.
Piata de leasing financiar din Romania a inregistrat la finele anului 2015 un volum total al
finantarilor noi in valoare de 1,6 miliarde de euro, in crestere cu 21% fata de aceeasi perioada a
anului 2014, conform datelor publicate de Asociatia Societatilor Financiare - ALB Romania.

Distributia pe tipuri de active finantate a fost urmatoarea:

 76,7% (1,23 miliarde de euro) autoturisme si vehicule comerciale; in evolutie constanta

fata de anul precedent la aceeasi perioada analizata;
 20,6% (329 milioane de euro) echipamente;
 2,7% (44 milioane de euro) imobiliare.
Piața de leasing financiar din România după categoria utilizatorului
Sursă: [Link]/statistici_2015
 Concluzii

Într-o economie aflată în procesul tranziției, principalul suport material al dezvoltării îl

reprezintă investițiile. De aceea, în economia românească există o mare nevoie de resurse
necesare finanțării acestora. Majoritatea întreprinderilor mici și mijlocii sau a celor care doresc
să inițieze o afacere nu sunt apte în a contracta un credit bancar, de aceea sunt nevoite să apeleze
la alte surse de finanțare cum ar fi leasingul. Logica decizională care stă la baza leasingului este
aceea că nu proprietatea aduce profit, ci exploatarea ei. Suportul decizional pentru beneficiar îl
constituie cu prioritate, economia fiscală care însoțește operațiunile de leasing.

Industria leasingului a avut un rol important în economia mondială, începând cu cea de-a doua
jumătate a secolului al 20-lea și se preconizează ca ea să joace în continuare un rol important.

Nivelul de dezvoltare al nivelului industriei leasingului variază mult în diferite părți ale lumii și
cu cât mai multe piețe noi din acest domeniu încep să se consolideze cu atât pătrunderea
leasingului va avansa.

Tendința de evoluție a leasingului este strâns legată de evoluția tehnologiilor industriale, a

politicilor fiscale și monetare și de evoluția în ansamblu a economiei mondiale. Toți acești
factori au o evoluție specifică la nivelul fiecărei țări, motiv pentru care piața leasingului cunoaște
particularități pe țări, regiuni sau continente.

În ceea ce privește activele ce fac obiectele operațiunilor de leasing se întrevede o continuare

a expansiunii leasingului de autovehicule în strânsă legătură cu evoluția performanțelor tehnice
ale acestora. Insuficient de dezvoltat este leasingul imobiliar care presupune facilități aparte, dar
care permite îndeplinirea obiectivelor guvernelor pe linia construcțiilor de locuințe sociale. Din
acest considerent în perioada imediat următoare va cunoaște un ritm ascendent.

În plus, achizițiile realizate de instituțiile publice vor cunoaște în viitorul apropiat o tendință de
evoluție ascendentă pe măsura creșterii gradului de autonomie teritorială.

Pentru România, leasingul nu reprezintă o simplă sursă de finanțare ci și o cale de relansare a

economiei, o tehnică de privatizare și o modalitate de promovare a exporturilor.

Din ideile prezentate se desprinde importanța studierii literaturii de specialitate din

domeniului afacerilor de leasing din țara noastră, care contribuie în mare măsură la
perfecționarea acestui instrument modern de investiții și finanțare.
 Bibliografie

Tița-Nicolescu, G., Regimul Juridic al Operațiunilor de leasing, Ed. All Beck, 2003, pag. 7

Stancu, I., 2007, Finanțe, Ediția a patra, Ed. Economică, pag. 917

Roman, C., 2014, Finanțele Instituțiilor Publice, Ed. ASE, pag. 66

Bărbuță-Mișu, N., 2009, Finanțarea și performanța întreprinderii, Ed. Didactică și Pedagogică,
pag. 143
El Mokhatar Bey, De la symbiotique dans les leasing et credit-bail mobiliers, Ed. Dalloz, Paris,
1970, p.5 în Gîrleșteanu, G., Bischin, R., 2006, Considerații cu privire la operațiunile de leasing,
Revista de Științe Economice, pag. 116

Roman, C., 2014, Finanțele Instituțiilor Publice, Ed. ASE, pag. 66

Andreica, M., Andreica, C., 2003, Decizia de finanțare în leasing, Ed. Cibernetica MC, pag. 23