- BÂLBÂIALA tulburare de ritm şi fluenţă a vorbirii, însoţite de blocaje, spasme, opriri, fragmentări
în timpul rostirii silabelor, cuvintelor, propoziţiilor, repetiţii şi prelungiri ale acestora
- E una din cele mai grave tulb, atât prin modul de manifestare, cât şi prin impactul pe care îl are
asupra subiectului
- Acesta trăieşte o adevărată dramă, un stres şi o teamă contiună faţă de vorbire şi faţă de efectele
produse asupra celui care ascultă
- Are tendinţa să se accentueze odată cu vârsta
- Apar :
disfuncţionalităţi în coordonarea motorie a vorbirii
un echilibru instabil între excitaţie şi inhibiţie
instabilitate motorie şi psihică
unele deficienţe de sincronizare între inspir şi expir
gestică şi mimică asincronă conţinutului vorbirii
intensificarea reacţiilor neurovegetative (obraji roşii, transpiraţie abundentă, uscăciune a gurii
sau salivaţie abundentă)
dificultate în mânuirea elementelor prozodice cu intensitate inconstantă în emiterea cuvintelor
şi propoziţiilor
prezenţas unor inflexiuni vocale şi a unei intonaţii neadecvate
lipsa accentuluimai
desfăşurarea monotonă a vorbirii
Multe din disfluenţele verbale, pauzele, repetiţiile silabelor apar din cauza faptului că activitatea ideativă
realizează salturi calitattive şi cantitative ce depăşesc posibilităţile copilului de a le transpune într-un
limbaj cursiv .
Uneori nu găseşte rapid cuvintele potrivite, staţionând prin repetarea unora sau prelungirea altora =
bâlbâială fiziologică , care dispare în timp, odată cu maturarea sistemului nervos;
Dacă depriderile negative de vorbire se accentuează sau se consolidează = bâlbâială tipic logopedică;
Copilul conştientizează dificultăţile pe care le are ceea ce amplifică tensiunea psihică şi dramatismul în
faţa eşecului = logonevroza
Repetiţia este frecventă a sunetelor explozive, labiale, bilabiale , dar şi a cuvintelor scurte sau de
legătură
- e mai frecventă la băieţi (3/1)
- performanţele verbale ale fetelor la vârsta preşcolară şi şcolară mică sunt superioare în planul
calităţii (vorbire mai fluentă, mai închegată logico-gramatical, vocabular mai elevat), dar şi în cel
al cantităţii (nr mai mare de cuvinte în vocabular, ); spre sf perioadei şcolare mici se observă o
relativă omogenizare , deşi rămân anumite diferenţe
- apare mai des între 3 şi 6 ani
Clasificare :
Bâlbâiala clonică e determinată de contracţii musculare de scurtă durată şi a unor clonii ce duc la
repetarea de două, trei ori a sunetelor şi chiar a silabelor şi cuvintelor, afectând desfăşurarea cursivă a
vorbirii.
Bâlbâiala tonică e determinată de spasme de lungă durată, care stopează emiterea vorbirii, iar când
acestea se diminuează sau chiar dispar, are loc o emitere explozivă ce afectează, intermitent, calitatea
şi intensitatea vocii
....
Reuşita terapiei depinde în mare parte de climatul în care trăieşte.
În fazele incipiente, terapia presupune: formarea deprinderilor de vorbire corectă, fără a-i face conştienţi
de propria tulburare ( se distrage atenţia spre conţinutul şi aspectele estetice ale comunicării).
Trei obiective:
1. reducerea intensităţii factorilor conflictuali; aici un rol important îl joacă familia:
• crearea unui climat relaxant şi plin de afectivitate
• evitarea observaţiilor demobilizatoare
• urmărirea surselor de iritare, trăire negativă şi înlăturarea acestora
• atmosferă echilibrată
• relaţii afective de încredere şi sinceritate
• destinderea afectivă facilitează corecţia bâlbâielii
- ca mijloc terapeutic cu familia se poate utiliza discuţia : etiologia bâlbâielii, simptomatologia ei, că poate
recidiva şi căreuşita terapiei depinde mult de mediul în care trăieşte.
2. călirea psihofiziologică a copilului pentru a-i creşte pragul de rezistenţă la acţiunea factorilor
stresanţi
o părinţii să observe factorii care declanşează bâlbâiala şi să le evite:
o situaţiile de comunicare care-i depăşesc posibilităţile
o stările conflictuale între copii
o observaţiile asupra modului cum vorbeşte, asupra comportamentului
o întrebările adresate brusc
o privirile aţintite asupra lui când trebuie să vorbească
o răspunsuri cu conţinut afectiv puternic
o încercări de impunere a părerilor proprii
o încercări de relatare a unor situaţii neplăcute
o stări de oboseală fizică, intelectuală
o pronunţarea unor cuvinte lungi, necunoscute
3. exersarea vorbirii fluente
o situaţii care favorizează fluenţa verbală:
o comunicarea în stare de relaxare, când nu se simt supravegheaţi
o când nu poartă povara formulării răspunsurilor.
o Părinţii, educatoarea să simuleze că nu sunt atenţi la ce spune copilul şi dacă ritmul e
accelerat, răspunsul să fie încetinit, bine intonat, pt ca , copilul să preia starea de relaxare.
o Dacă presimt apariţia spasmului, părinţii să devanseze răspunsul, să nu comenteze
performanţeele, să nu-l compare cu alţi copii.
Stabilirea unui program de viaţă regulat:
• Respectarea orelor de somn
• Odihna să alterneze cu activitatea bine dozată
• Se acordă atenţie odinei active, orelor de joc în colectiv
• Educarea permanentă a efortului intelectual : se începe cu lecţiile uşoare, apoi cele dificile şi la
final, iar uşoare
Reeducarea vorbirii:
1. Respiraţia bâlbâitului e neregulată, rapidă (preponderent abdominală), incompletă: exerciţii de
respiraţie :
pentru obţinerea respiraţiei echilibrate, toracice,(
o inspiraţie profundă, dirijată de către copi(utilizarea spirometrului)
o expiraţie mai încetă
exerciţiile să fie însoţite de vorbire
2. Concomitent :
mişcări corecte ale feţei , maxilarului
relaxarea musculaturii buzelor şi a buccinatorilor
relaxarea musculară a gâtului
3. exerciţii de antrenare a discernământului auditiv :
pronunţare ritmică
reliefarea elementelor prozodice, cu variaţia intonaţiei, accentului, tempoului
Metode :
ritmoterapia (pentru coordonarea întregii motricităţi)
muzica
dansul
recitarea
psihodrama
terapia prin joc
- se începe cu vorbirea asociată
- apoi cu cea reflectată
- şi la final, cea liberă, spontană
A. se pronunţă cuvinte :
- la început , concomitent cu părintele sau logopedul,
- pe bază de imagini ( acestea îl încurajează pe copil)
- treptat nr de imagini creşte
- apoi se trece vorbirea reflectată
B. propoziţii simple:
C. dezvoltate
- vor fi împărţite în sintagme, pauzele dintre sintagme permiţând modularea vocii
- primele sintagme vor fi mici, apoi mai mari şi se vor citi sau pronunţa numai într-o singură
expiraţie
D. se va povesti , relata întâmplări, comenta situaţii
-în scopul consolidării vorbirii independente şi închegarea ei în fraze
Indicaţii !
realizarea pronunţiei coarticulate cu sunetele strâns înlănţuite
viteză mai redusă
mişcări labiale bine conturate
accentul şi melodia cuvântului uşor exagerate
se începe cu propoziţii afirmative, apoi interogative şi imperative
la început se inspiră după fiecare cuvânt, după două şi apoi după fiecare sintagmă
toate cuvintele dintr-o sintagmă vor trebui pronunţate înlănţuit
se insistă pe asimilarea elementelor estetice ale limbii : intensitatea vocii, intonaţie, pauza,
viteza de exprimare
mijloc de educare a respiraţiei verbale: recitarea ( se urmăreşte ritmul, pauzele respiratorii,
intonaţia)
E. Conversaţia
E o etapă dificilă
Crează o stare de tensiune pentru că, trebuie să răspundă la întrebări
Primele întrebîri sunt uşoare, legate de situaţii plăcute
E modul de bază de stabilire a legăturilor verbale şi de aceea se va exersa timp îndelungat
Reeducarea vorbirii în familie, în condiţii normale de viaţă e mai eficientă şi de mai lungă durată
Psihoterapia stă la baza terapiei bâlbâielii :
Pentru a îndepărta ideea obsedantă legată de dificultăţile vorbirii
Pentru a îndepărta frica de vorbire
A sentimentului de inferioritate
Trezirea încrederii în eficienţa terapiei logopedice
Şi în posibilitatea înlăturării bâlbâielii
Dacă mediul de viaţă nu oferă echilibrul necesar, efectele psihoterapiei sunt fără durabilitate
Psihoterapia sugestivă (poate vorbi mai bine)
Psihoterapia de realxare . exerciţii de decontractare musculară, nervoasă şi psihică
Descărcarea kinetică pentru bâlbâiţii nevrotici cu tendinţe agresive ( mişcări specific instinctive
care duc treptat la liniştire)
Cura de tăcere : pentru bâlbâiţii anxioşi, mai ales în etapa premergătoare a exerciţiilor de vorbire
şi în pauzele dintre şedinţe
Fluenţa verbală:
o La fel pentru bâlâilala primară şi secundară
o Porneşte de la sunete, silabe, cuvinte alături de mişcare ritmică a mâini sau a piciorului, a
metronomului sau sunete muzicale
o Astfel, copilul va fi învăţat să vorbească lent
o Acest ritm nu trebuie păstrat mult timp, ci trebuie introdus ritmul specific fiecărui copil
o Procedeul continuităţii tonului vocal ( înlocuirea sunetelor din cuvinte prin pronunţarea
sunetelor A sau M prelungit, imitând accentul şi intonaţia propoziţiei)
o Procedeul coarticulării sunetelor ( exemplu de pronunţare după scheletul vocalic al
cuvintelor, acordându-se atenţie conturării vocalelor)
o Practica negativă sau pseudobâlbâiala
o Întreruperea şi reluarea vorbirii ( cu scopul de a-şi crea o stare pregătitoare ori de câte
ori presimt apariţia unui spasm)
o Procedeul masticaţiei (să emită sunete în timpul masticaţiei bine conturate)
- uşureză cursivitatea şi reduce încordarea ce se fixează prin fobia faţă de comunicare
o Procedeul asocierii vorbirii cu scrisul ( scrierea în paralel cu pronunţarea prelungită a
vocalelor din fiecare silabă)
Cititul e baza terapiei bâlbâielii la vârsta şcolară:
- la început citirea se face însoţită de bătaia metronomică a mâinii
- citirea să fie legată, fără pauze mari
- se prelungesc mai ales cuvintele scurte
- la începutul fiecărei sintagme, copilul va realiza un inspir şi va citi toată sintagma pe parcursul
expirului
Restabilirea şi dezvoltarea vorbirii ritmice şi fluente
Reduce încordarea şi teama de vorbire, se comută atenţia de la eventualele dificultăţi:
- vorbirea în cor
- vorbirea concomitentă cu logopedul
- vorbirea repetată
- citirea de imagini ( stimulează activitatea verbală în paralel cu vorbirea fluentă)
- citirea sonoră (facilitează vorbirea expresivă, copilul nu se mai concentrează asupra formulărilor,
iar semnele de punctuaţie nu trebuie respectate)
- citirea în şoaptă
- citirea silabelor fără sens pentru a pregăti citirea cuvintelor dificile
- reproducerea ideilor citite pentru a realiza o povestire (cu ajutor acolo unde e nevoie)
- asocierea scrisului cu vorbitul
- pag 154