1.
Caracterizarea motivației
Motivația față de învățarea școlară a prezentat interes pentru cercetătorii acestui domeniu
din toate timpurile și în perioada actuală, a devenit o problemă pentru toți cei implicați în actul
învățării școlare, mai ales pentru furnizorii de educație care constată o lipsă acută a motivației
față de învățarea școlară și caută soluții pentru creșterea ei în vederea atingerii scopului învățării
într-o manieră mai eficientă. Crearea motivației învățării în cadrul școlar și crearea unui cadru
propice pentru creșterea percepției asupra eficacității în activitățile școlare asigură succesul
școlar al elevului, în calitate de beneficiar direct al actului educațional, dar și satisfacția
furnizorilor de educație –instituția școlară, cu tot ce implică aceasta, precum și a familiei, în
calitate de beneficiari indirecți ai învățării școlare.
Motivația reprezintă totalitatea motivelor sau mobilurilor (conștiente sau nu) care
determină pe cineva să efectueze o anumită acțiune sau să tindă spre anumite scopuri.
([Link])
Un motiv este o structură psihică, ducând la orientarea, inițierea si reglarea acțiunilor în
direcția unui scop mai mult sau mai puțin precizat. Motivele sunt cauzele conduitei noastre, mai
exact cauzele interne ale comportamentului. Prin urmare, este evidentă necesitatea de a ne
preocupa de educarea lor.
Desigur, la baza motivației stau cerințele vitale de care depind existența și bunăstarea
organismului: trebuințele de hrană, căldură, aer curat. Satisfacerea lor asigură echilibrul vieții -
„homeostazia” cum o intitulează biologii.
Maslow (1970) atrage atenția asupra faptului că omul nu dispune numai de motive „de
deficit” (foame, sete, adăpost etc.), ci și de o „motivație de creștere”, manifestată prin interese,
ambiții, aspirații etc.
Figura 1 – „Piramida motivelor” (după A.H. Maslow)
În teoria sa, Maslow propune o ierarhizare a motivelor concretizată astfel: motive
fiziologice (hrană, adăpost, repaos, etc.), de securitate (a fi în afara pericolelor, echilibru
emoțional in orice împrejurare), de relaționare afectivă (nevoia de dragoste, de a fi împreuna cu
alții, de apartenență la un grup social, de a fi acceptat de ceilalți), de apreciere și stima
altora (nevoia de evaluare pozitivă, de a fi competent, de a obține acceptul celorlalți), de
autorealizare (aflate în vârful piramidei: nevoia de a valorifica propria competență).
Motivele sunt cu atât mai valoroase – susține el – cu cât se află mai sus pe scara ierarhiei,
deci cu cât sunt mai aproape de vârful piramidei. Bineînțeles, cele de autorealizare sunt cele mai
importante.
Teoria lui Maslow prezintă o mare însemnătate pentru educator. Mai întâi acesta trebuie
să știe că dimensiunile motivaționale nu constituie doar condiția fundamentală pentru activitatea
de învățare a elevilor, ci și un rezultat al acestei activități. Toate motivele înscrise în piramidă se
pot cultiva prin acțiuni educaționale adecvate. Pentru a le dezvolta pe cele de nivel superior (de
cunoaștere, de autorealizare etc.) trebuie satisfăcute mai întâi cele de nivel inferior. Aceasta
înseamnă că în activitatea școlară se pot obține performanțe ridicate numai dacă elevii sunt
sănătoși, bine hrăniți, își desfășoară activitatea de învățare intr-un climat liniștit și nu într-o
atmosferă tensionată.