Modulul II.
DESEN PENTRU INSTALATII
Cotarea în desenul de construcții și instalații
1. Elementele cotarii, reguli de cotare
Norme şi reguli de cotare
Cotarea trebuie să determine cu precizie valorile dimensiunilor reale ale pieselor sau
ansamblelor şi se efectuează conform STAS (SR ISO 129:1994).
Aceste dimensiuni se înscriu pe desene cu abateri, impuse de condiţiile de execuţie şi de
funcţionare a pieselor.
Cotele se înscriu pe desene cu cifre arabe şi cu dimensiunea nominală prevăzută în standard,
exprimate în milimetrii.
Cotele se înscriu pe desen în două moduri ca dimensiuni :
nominale, rezultate din calcul şi stabilite conform unor criterii funcţionale sau
constructiv tehnologice a pieselor, se înscriu pe desenele de proiect sau de
documentaţie tehnică;
efective, rezultate din măsurarea directă a pieselor se înscriu pe desenele de releveu.
Elementele utilizate în cotare sunt:
liniile ajutătoare
linia de cotă
linia de indicaţie
extremităţile cotei
valoarea dimensiunii
Liniile ajutătoare
Liniile ajutătoare delimitează dimensiunea cotată fiind perpendiculare pe aceasta. Ele sunt
trasate cu linie continuă subţire.
Dacă spaţiul nu permite trasarea lor perpendiculară pe dimensiunea cotată, liniile ajutătoare pot
fi înclinate la un unghi de 600, dar cu păstrarea paralelismului lor.
Conform standardului românesc de cotare, liniile ajutătoare depăşesc linia de cotă cu 2-3 mm.
Liniile de cotă
Dacă o piesă este reprezentată în ruptură, linia de cotă este trasată continuu, iar valoarea
înscrisă a cotei este cea reală
Distanţa între două linii de cotă paralele succesive are aceeaşi valoare de 7 mm
Nu este admisă suprapunerea liniilor de cotă cu liniile de contur sau cu liniile de axă
Extremităţile cotei
Extremităţile liniei de cotă, sau “elementele de capăt”, sunt de obicei săgeţi, plasate simetric, ale
căror vârfuri indică totdeauna dimensiunea cotată;
Unghiul la vârf al săgeţii poate varia între 15 O şi 90O.
Săgeata poate fi închisă, sau deschisă, plină sau numai conturată .
Lungimea săgeţii trebuie să fie proporţională cu dimensinea textului cotelor.
Într-un anumit desen, toate săgeţile trebuie să aibă acelaşi aspect şi aceleaşi dimensiuni.
Dacă spaţiul nu permite plasarea clasică a liniilor de cotă, în interiorul liniilor ajutătoare, ele pot
fi dispuse în afara acestora, cu vârfurile spre interior, indicând dimensiunea cotată
Linia de cotă are săgeată la un singur capăt în următoarele cazuri:
la cotarea razelor de curbură;
la cotarea elementelor simetrice reprezentate pe jumătate;
la cotarea mai multor elemente în raport cu aceeaşi referinţă, folosind aceeaşi linie de
cotă;
la cotarea diametrelor mari, când trasarea simetrică a liniei de cotă încarcă desenul
Valoarea dimensiunii
Dimensiunile liniare se exprimă în milimetri; această unitate de măsură nu se înscrie pe desen.
Dacă este absolut necesară utilizarea altor unităţi de măsură pentru lungimi, după valoarea
dimensiunii se înscrie simbolul standardizat al acestei unităţi.
Dimensiunea caracterelor este de minim 3.5 mm.
Într-un anumit desen, toate cotele trebuie să fie scrise cu aceeaşi înălţime a caracterelor.
Textele cotelor trebuie să fie astfel poziţionate încât să poată fi citite privind desenul de la bază
sau de la dreapta
Cele mai utilizate prefixe pentru textele cotelor sunt:
R pentru rază;
Ø pentru diametre;
S pentru sferă;
□ pentru latura pătratului;