Varianta 28
1. Sinonime: chipul = faţa; să(-mi) rup = să(-mi) desprind; conturul = forma;
subţire = fin, delicat
2. Valoarea şi rolul/funcţiunea virgulei: Ca semn de punctuaţie, virgula are rolul
de a separa interjecţia „O” de verbul „tinde-ţi” şi are valoare afectivă„O, tinde-ţi mâna stângă
către ei”
3. Forme corecte: "(îşi) subţie" = (îşi) subţiază; "crenge" = crengi; "(ţi-l) întorn" =
(ţi-l) întorc; "tinde-ţi" = întinde-ţi
4. Omonime - mine:* Multe mine de cărbuni au fost închise în ultimii cinci ani. La
metrou au fost amplasate câteva mine explozive şi de aceea călătorii au fost evacuaţi. În
rezolvarea subiectelor la română am consumat două mine de pix.
- arc: Naşii lui Bogdan i-au făcut cadou de ziua lui un arc şi săgeţi de jucărie. *La
geometrie , problema este cu un arc de cerc. *Arcul este un dispozitiv în formă de spirală
folosit pentru amortizarea şocului.
Antonime: - stângă dreaptă *Ion şi-a fracturat mâna dreaptă încercând să se caţere în
copac.
- suind coborând *Coborând scările, mi-am amintit că uitasem actele acasă.
5. Efectul stilistic: participiul întins a căpătat valoare de substantiv, pentru a
sugera un imens spaţiu sentimental, o nemărginire a iubirii, efect realizat prin imaginarul
poetic.
6. Figuri de stil: „adormiţilor gutui” – epitet personificator în inversiune; „văzduhul
[...] căprui” – epitet cromatic
7. Tema iubirii; motive: ochiul, luna
8. Metafora "văzduhul serii mi-ar părea căprui"- Impactul pe care-l are iubirea
asupra eului liric îi dă acestuia iluzia că de pretutindeni îl privesc ochii căprui ai iubitei, întreg
văzduhul este plin de emoţia sentimentului de dragoste.
9. Scrierea cu literă mică: este un procedeu prozodic specific modernismului, prelungit
şi în neomodernism, numit ingambament, care se defineşte prin continuarea ideii din
versurile anterioare, fără a se marca fiecare vers prin majusculă ("scindare a unei unităţi
lexico-sintactice prin dispunerea ei în versuri diferite"- "Dicţionar de ştiinţe ale limbii",
[Link])
10. Ultima strofă a poeziei potenţează iubirea eului liric, iar pronumele personal "Eu"
accentuează atitudinea îndrăgostitului, care-şi priveşte iubita în ochi atât de adânc, încât în
jur se estompează conturul obiectelor: "Eu te privesc în ochi şi-n jur se şterg copacii". Iubirea
capătă valenţe cosmice, luna se oglindeşte în ochii fetei, a cărei forţă de atracţie este atât de
mare, încât ar putea strivi în gene astrul şi îndrăgostitul deopotrivă.