4/29/2020 Afin - Wikipedia

Afin
De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Afinul (Vaccinium myrtillus L., denumire populară: afin, Afin

afin de munte, afin negru, afene, asine, coacăz, merișor de
munte, pomușoară) este un arbust din familia Ericaceae.
Poate fi întâlnit în Europa, nordul Asiei, Groenlanda, vestul
Canadei și vestul Statelor Unite.[1]

Cuprins
Descrierea speciei
Înmulțire Vaccinium myrtillus
Arealul de răspândire Clasificare științifică
Organe folosite în scopuri medicale Regn: Plantae
Recoltare Încrengătură: Magnoliophyta
Momentul recoltării Clasă: Magnoliopsida
Moduri de recoltare Ordin: Ericales
Modele de pieptene Familie: Ericaceae
Gen: Vaccinium
Principii active
Specie: V. myrtillus
Indicații terapeutice Modifică text ([Link]
Mod de utilizare hp?title=Afin&action=edit&section=0)

Imagini
Note
Bibliografie
Legături externe
Vezi și

Descrierea speciei
Este un subarbust (arbust mic), stufos, rămuros, cu tulpina de culoare verde, lungă de circa 30–
60 cm, cu ramuri anguloase.

Frunzele sunt scurt-pețiolate, mici, ovale, denticulate (crestate pe margine), verzi pe ambele fețe.

Florile sunt verzui roșietice, albe sau rozé cu petalele unite sub formă de clopoțel, dispuse câte 1-2 la
axila (subțioara) frunzelor. Înflorește în lunile mai-iunie.

Fructul este numit afină și reprezintă o bacă de culoare albastru-închisă sau albastru-brumărie, de
formă rotundă, cu diametrul de 0,5 - 0,6 cm, zemoasă, cu suc violaceu, cu gust plăcut dulce acrișor.

[Link] 1/4
4/29/2020 Afin - Wikipedia

Înmulțire
Se poate înmulți prin însămânțare sau prin butași, obținuți din ramurile laterale care se
înrădăcinează în turbă cu amestec de nisip. Pentru aceasta trebuie asigurată o umiditate moderată și
o temperatură de 18 – 25 °C.

Arealul de răspândire
Afinul crește în regiunile alpine până la altitudinea de 2000–2500 m, mai ales pe versanții umbriți și
umezi, prin păduri de conifere, pajiști montane, pe stâncării și pe soluri silicoase.

...

Organe folosite în scopuri medicale

Frunzele și fructele - (Folia et fructus vaccinii myrtillus - expresii
latine folosite mai ales în farmacologie).

Folium Myrtilli - frunza

Fructus Myrtilli - fructul

Fructele afinului Recoltare

Momentul recoltării
Frunzele, împreună cu ramurile, se culeg în timpul verii până în toamnă, în perioada mai-
septembrie, după care se usucă la umbră împreună cu ramurile, în locuri bine aerisite.
Fructele se culeg în perioada de maturitate (când sunt bine coapte) în lunile iulie - septembrie,
consumându-se fie uscate fie proaspete.

Moduri de recoltare
Pentru recoltarea afinelor se folosește un „pieptene” alcătuit din sârme de oțel paralele, situate la
distanța "D" între ele, fixate într-un mâner, înclinate astfel încât afinele recoltate să se strângă la
baza instrumentului (adică spre mâner). Distanța "D" este foarte importantă. Dacă sârmele sunt
prea rare, afinele vor cădea printre sârme, dacă sârmele sunt prea dese, vor jumuli și frunze și
ramuri, distrugând tufa de afin. Bineînțeles sârmele sunt rotunjite la capătul liber.

Modele de pieptene
Fructele se desprind de frunze prin scufundarea într-un vas cu apă, se zvântă la soare și se
așază pe policioare de plasă. Se depozitează în încăperi aerisite, fără praf, încălzite. Se pun
ulterior în pungi sau săculeți de hârtie.

Principii active
Frunzele conțin: tanin, arbutină, hidrochinonă, mirtilină, neomirtilină.
Fructele conțin: tanin, pectine, mirtilină, zaharuri, provitamina A, vitamina C, acizi organici (citric,
malic, oxalic, succinic, lactic).

[Link] 2/4
4/29/2020 Afin - Wikipedia

Indicații terapeutice
Frunzele și fructele de afin au proprietăți astringente datorită
taninului. Au activitate antibacteriană, modificând favorabil flora
patogenă intestinală, și antidiareică.

Cu un conținut important de antioxidanți, afinele sunt fructe ce

nu ar trebui sa lipsească din alimentația zilnică, indiferent că
sunt consumate proaspete, congelate, sau sub formă de ceai.
Adăugați o legendă aici
Se recomandă în diabet (scade zahărul din sânge), gută,
enterocolită (colită de fermentație sau de putrefacție), parazitoze
intestinale, infecții urinare, uremie, ca antiseptic minor (este
bacteriostatic) și diuretic precum și în reumatism, afecțiunile
dermatologice, tulburările circulatorii periferice, uretrite,
somatite, eczeme, ulcerații cronice sângerânde. Frunzele intră în
compoziția ceaiului dietetic.

Afinele sunt folosite la obținerea afinatei, o băutură alcoolică

destul de apreciată, sau la prăjituri și alte dulciuri.

Adăugați o legendă aici

Mod de utilizare
Se pot folosi următoarele preparate:

1. Infuzie din frunze, care se obține din frunze, punând 2

lingurițe la 500 ml apă clocotită. Se beau 2-3 căni de infuzie
călduță, fracționat în 3 reprize, în decursul unei zile (1 litru pe
zi).
2. Decoct din frunze - 500 ml/zi în trei reprize.
3. Suc de fructe.
4. Decoct de fructe.
Adăugați o legendă aici

Imagini

Adăugați o legendă aici

[Link] 3/4
4/29/2020 Afin - Wikipedia

Afin Afin Afin Afin în perioada de

înflorire

Note
1. ^ en US Department of Agriculture - Natural Resources Conservation Service: The Plants
Database. ([Link]
2_001_ahp.tif)

Bibliografie
Dicționar plantelor de leac, Editura Călin , București, 2008, ISBN 978-973-7661-08-1
Milea Preda, Dicționar dendrofloricol, Editura Științifică și Enciclopedică , București, 1989 ISBN
973-23-0033-4

Legături externe
Afinul (Vaccinium myrtillus L.) ([Link]

Vezi și
Lista fructelor

Adus de la [Link]

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 12 aprilie 2020, ora 04:09.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și clauze
suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.

[Link] 4/4