Scribd
Încărcați
37 vizualizări1 pagină

Varianta 22

Poezia descrie o despărțire durerosă între doi îndrăgostiți. Ea abordează temele iubirii, timpului și despărțirii, folosind figuri de stil precum epitetul dublu pentru a sugera eternizarea stării de melancolie. Titlul „Despărțire” se referă la starea de nefericire a unui cuplu care se destramă.

Încărcat de

Raamona Flori
Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
37 vizualizări1 pagină

Varianta 22

Poezia descrie o despărțire durerosă între doi îndrăgostiți. Ea abordează temele iubirii, timpului și despărțirii, folosind figuri de stil precum epitetul dublu pentru a sugera eternizarea stării de melancolie. Titlul „Despărțire” se referă la starea de nefericire a unui cuplu care se destramă.

Încărcat de

Raamona Flori
Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

Varianta 22

1. Antonime: sonoră = tăcută; veche = nouă; plecarea = sosirea; jalea = bucuria, veselia
2. Cratima leagă două cuvinte, cu scopul de a se rosti două silabe în loc de trei, păstrând
astfel măsura şi ritmul versului
3. Expresii/locuţiuni cu substantivul “casă”: casă de piatră; om de casă; a face casă bună cu
cineva; casă de cultură;
4. Câmp semantic: oră, secundă, cadran, limbile, ceasul, vremea, ornic
5. Imagini vizuale cromatice: “gara cenuşie”; “cade-n geam zăpada”; “palidul cadran”
6. Tema iubirii; tema timpului; motivul despărţirii
7. Lirismul subiectiv este motivat de prezenţa mărcilor lexico-gramaticale care confirmă
prezenţa eului liric în poezie: verbe şi pronume la persoana I : “am plecat”, “am auzit”, “ne”,
“noastră”; adresarea directă prin pronume şi verbe la persoana a II-a singular: “tale”, “ai
simţit”, “ai împăcat”, “visezi”, “ai stat”, “tu”.
8. Figura de stil: “noiembre prelungă şi sonoră” - epitet dublu - simbolizează eternizarea stării
de melancolie a celor doi îndrăgostiţi (”amândoi”) pentru trecerea timpului şi neputinţa
împlinirii iubirii

9. Ultima strofă a poeziei începe cu o interogaţie retorică, prin care eul liric sugerează
trecerea timpului, care ar fi putu vindeca suferinţa iubirii sau ar fi putut-o amplifica.
Următoarele trei versuri se constituie într-o amplă interogaţie retorică şi adresarea directă
prin verbe şi pronume la persoana a II-a: “visezi”, “ta”, “tu”, “ai stat”, “s-asculţi”.

10. Titlul este exprimat printr-un substantiv nearticulat “Despărţire”, prin care Arghezi
sugerează starea de nefericire, de deprimare manifestată în orice situaţie a unui cuplu care
se destramă. Semantica acestui cuvânt sugerează şi intervalul de timp când doi îndrăgostiţi
stau despărţiţi, sens justificat prin bogăţia câmpului semantic al “timpului”.

S-ar putea să vă placă și