Drapelul național al României este un tricolor cu benzi verticale, începând de la
lance, albastru, galben și roșu. Are o proporție de 2:3 între lățime și lungime.
Constituția României[1] prevede la articolul 12, alineatul 1 că „Drapelul României este tricolor; culorile
sunt așezate vertical, în ordinea următoare începând de la lance: albastru, galben, roșu”. Proporțiile,
nuanțele culorilor precum și protocolul drapelului au fost stabilite prin Legea nr. 75 din 16 iulie
1994[2].
Drapelul este foarte asemănător cu drapelul civil al Andorrei și cel de stat al Ciadului, neavând însă
nicio legătură cu acestea. Asemănarea cu drapelul Ciadului, care diferă de drapelul românesc doar
prin nuanța ușor mai închisă a fâșiei albastre (indigo, în loc de cobalt cum e la cel românesc), a
stârnit discuții la nivel internațional: ambasada Ciadului de la Moscova a înaintat Organizației
Națiunilor Unite un protest oficial, prin care cerea ca drapelul României să nu mai fie arborat la ONU,
protest respins deoarece existența tricolorului vertical albastru-galben-roșu ca drapel al României
este anterioară existenței statului Ciad[3]. Tricolorul românesc este, de asemenea, înrudit
cu cel al Republicii Moldova, acesta din urmă având însă o proporție diferită (1:2 în loc de 2:3), un
albastru mai deschis și stema țării în centru.
Conform unei legende foarte răspândite, culorile roșu, galben și albastru ar fi fost utilizate încă din
vechime de către români ca simbol al lor sau de alții pentru a-i desemna pe aceștia. Aceste culori se
regăsesc pe diplomele emise de Mihai Viteazul, pe scuturi și pe lambrechinii stemelor[4] dar,
deoarece până la începutul secolului XIX, conștiința de a forma un neam nu exista decât la câțiva
cărturari precum Grigore Ureche, ele nu erau folosite pentru a îi identifica specific pe Români, iar
steagurile țărilor românești, până în al doilea deceniu al secolului XIX, erau cele moștenite din Evul
mediu, cu o simbolistică heraldică fără legături cu ideea modernă de "națiune"[5] :
Tricolorul ca simbol al națiunii românești apare la începutul secolului XIX : astfel, este de remarcat
prezența celor trei culori în canafuri și în picturile de pe pânza drapelului răscoalei lui Tudor
Vladimirescu, în cadrul căreia li se atribuie pentru prima oară semnificația: "Libertate (albastrul
cerului), Dreptate (galbenul ogoarelor), Frăție (roșul sângelui)"[6]. Tricolorul a fost adoptat întâi
în Țara Românească, în 1834 ca drapel de luptă, când domnitorul reformator Alexandru D. Ghica a
supus aprobării sultanului Mahmud al II-lea modelul drapelelor și pavilioanelor navale de luptă.
Acest model era un „steag cu fața roșie, albastră și galbenă, având și acesta stele și pasăre cu cap
în mijloc[7]”. Curând, ordinea culorilor a fost schimbată, astfel încât galbenul să apară în centru. La
înmânarea drapelelor, domnitorul a spus, printre altele[8]: