0% au considerat acest document util (0 voturi)
9 vizualizări5 pagini

Document 2

Documentul prezintă metodele utilizate în războiul naval conform dreptului internațional public, inclusiv războiul de suprafață, războiul submarin și utilizarea minelor navale. De asemenea, descrie regulile de angajare pentru forțele navale.
Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
0% au considerat acest document util (0 voturi)
9 vizualizări5 pagini

Document 2

Documentul prezintă metodele utilizate în războiul naval conform dreptului internațional public, inclusiv războiul de suprafață, războiul submarin și utilizarea minelor navale. De asemenea, descrie regulile de angajare pentru forțele navale.
Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

Metode utilizate în războiul naval

-Drept Internațional Public-

Stancu Ionuț-Manuel

Relații Internaționale și Integrare Europeană

Anul 2

Războiul naval reprezintă lupta pe râuri lărgite, lacuri, mări sau oceane. Această luptă se
poate desfășura atât la suprafață (nave, corăbii) cât și în mediul subacvatic (submarine); fiind
utilizate chiar și unitățile de transport naval. Teatrul de Război Naval – Marea teritorială este
porțiunea aflată dincolo de uscatul și apele interioare ale unui stat riveran pe o anumită lățime
spre larg. Spațiul aerian, solul și subsolul aflate în limitele mării teritoriale aparțin de
suveranitatea statului riveran. Diviziunile mării teritoariale se pot observa în figura de mai
jos. Trebuie specificat faptul că marea teritorială este supusă suveranității statului adiacent și
poate deveni regiune de război; suveranitatea cuprinzând luciul apei, spațiul aerian de
deasupra mări, apele de adâncime și subsolul corespunzător.
Nota: MN- milă marină

Zona economică exclusivă - porțiunea adiacentă mării teritoriale care nu depășește 200
mile maritime de la linia de bază a statului de coastă. Această zonă are un regim juridic mixt
fiind în jurisdicția statului de coastă, dar având și drepturile/libertățile altor state.

Platforma/Platoul Continental – cuprinde fundul mării și subsolul zonei submarine ce se


extinde dincolo de marea teritorială prin prelungirea naturală a pământului spre marginea
exterioară a continentului său. Limitele sunt delimitate astfel: până la o adâncime de maxim
200 metri și tehnic – limitele exploatabilității.

Zona contiguă - reprezintă partea de mare de până la 24 mile marine de la linia de bază
de la care se măsoară marea teritorială. În această zonă, statul de coastă poate exercita
controlul necesar pentru prevenirea și sancționarea încălcării legilor vamale, fiscale, privind
imigrarea sau măsurile sanitare și reglementările aflate în vigoare pe teritoriul de stat și în
marea teritorială.

Marea liberă - este parte mărilor și oceanelor care nu este cuprinsă în zona economică,
marea teritorială sau apelemaritimeinterioare. Principiul libertății mării se referă la doua
categorii de utilizări:

• De mișcare - navigație, pescuit și survol


• De imobilizare - instalații de explorare și exploatare

Marea liberă reprezintă principalul teatru de război pentru navele statelor aflate în conflict.
În cazul unui conflict, acesta nu trebuie să împiedice exercitarea libertăților mării de care pot
beneficia statele neparticipante la conflict.

Înainte de a menționa metodele utilizate în războiul naval, trebuie precizat dreptul mării
în perioada modernă. Acesta era un cod ce completa legislația internă, în sensul că acesta
constituia instrucțiuni și reguli de drept internațional pentru a servi ca ghid ofițerilor
marinelor militare în operațiunile de conflict armat pe mare. Astfel citez Manual of Naval
Prize Law – manualul britanic referitor la dreptul de captură publicat în 1888 și Naval
Discipline Act, adoptat de Parlamentul britanic în 1866. În SUA s-a publicat în 1900 un grup
de principii și norme de drept maritim, pentru a fi folosit de ofițerii marinei americane
intitulat Codul SUA pentru războiul naval.1

Metode și mijloace utilizate în războiul maritim.

1. Războiul de suprafață

A) Navele și Aeronavele militare ale adversarului – Dincolo de teritoriul neutru navele


și aeronavele militare sunt supuse atacului, distrugerii sau capturării. Odată ce o nava militară
inamica se predă, este interzis refuzul de a adăposti inamicul. După ce s-a predat, atacul
trebuie să înceteze și ofițerii navelor/aeronavelor militare capturate trebuie sa fie făcuți
prizonieri de război fiind luate astfel toate măsurile pentru a salva naufragiați, răniți, bolnavi
și pentru a recupera morții dupa fiecare confruntare navală.

B) Navele comerciale și Aeronavele civile ale adversaului – Dincolo de teritoriul neutru


și acestea pot fi capturate. Pot exista circumstanțe militare în care este exclusă capturarea
uneor astfel de nave și atunci acestea pot fi distrusă luându-se toate măsurile posibile pentru
siguranța pasagerilor și echipajului. În plus, documentele referitoare la captură trebuie
păstrate alături de bunurile personale ale pasagerilor înainte de distrugere fiind raportat totul
comandantului ierarhic superior. Persoanele capturate pot fi facute prizonieri de război.
Cetățenii statelor neutre aflați la bordul navelor comerciale și aeronavelor civile capturate, nu
sunt făcuți prizonieri de război; cu excepția cazului în care aceștia au participat la acțiuni
ostile sau de rezistență împotriva captorului. Există mai multe circumstanțe militare în care
navele comerciale ale adversarului pot fi distruse:

• Rezistența activă la percheziție sau capturare


• Refuzul de a se opri la somații
• Navigația în convoi cu nave militare
• Dacă sunt înarmate
• Dacă acționează în calitate de forță armată
• Dacă sunt integrate în efortul logistic al adversarului de susținere a războiului

1Acest cod conțin 55 articole într-un volum de 27 pagini fiind înlocuit în 1917 de Instrucțiunile pentru Marina
Statelor Unite reglementând astfel modul de desfășurare a războiului maritim, Dreptul Mării în timp de pace și
război, Ed. Mica Valahie, București, 2011, pag. 44-45
C) Nave cu statut excepțional - Conform dreptului de război naval, anumite clase de
nave și aeronave ale adversarului sunt excluse de la captură sau distrugere având condiția ca
ele să nu ia parte la ostilități, să nu împiedice deplasările combatanților și să se supună
procedurilor de identificare și inspecție fiind uneori obligate să iasă din zona de luptă. De
exemplu: navele desemnate și angajate în schimbul de prizonieri (nave cartel) sau navele
spital (transporturi medicale).

2. Războiul submarin – Protocolul din 1936 de la Londra alături de practica cutumiară


și beligeranților dupa cel de-al II-lea Război Modial, prevede pentru comandanții
submarinelor răspunderea asupra siguranței pasagerilor, documentelor înainte de
distrugerea unei nave comerciale inamice și a echipajului, cu excepția cazului în care:

- nava comercială refuză să oprească la somații sau opune rezistență

- nava comercială este într-un convoi militar sau este înarmată

- nava comercială sprijină sistemul de informații al adversarului sau


acționeaza militar

- inamicul si-a integrat nava comercială cu scopul de a susține războiu

3. Arme Navale
• Mine navale – sunt utilizate pentru realizare unor zone de interdicție (apărare de
coastă și portuară), la războiul antisuprafață (antisubmarin) și pentru blocarea
maritimă. Minele navale sunt arme legale, dar amplasarea și utilizarea lor a dus la
crearea de reglementări specifice în dreptul conflictului armat.
• Minare în timp de pace – pentru siguranța propriilor cetățeni, o națiune poate utiliza
orice tip de mine în apele sale interne, în orice moment, cu sau fără notificare; scopul
fiind acela de a asigura securitatea națională
• Minare în preambulul conflictului – minele nu pot fi amplasate în apele internaționale
înainte de izbucnirea unui conflict armat; excepție fiind cazul de autoapărare
individuală sau colectiva. În cazul în care sunt amplasate în apele internaționale, este
nevoie de o notificare pealabilă a amplasamentului lor astfel încât navele ce se
apropie de respectiva zonă să fie avertizate și recuperarealor completă trebuie stabilită
clar.
4. Minarea pe durata desfășurării conflictului armat – Minele navale sunt utilizate în
mod legitim de către părțile implicate într-un conflict armat, cu respectarea
următoarelor restricții:

- se realizeaza notificarea internațională a amplasamentului minelor atunci când


exigențele militare o permit;

- minele nu pot fi amplasate de beligeranți în apele teritoriale ale statelor neutre

- minele ancorate trebuie să devină inofensive imediat ce s-a rupt cablul de


ancorare

- localizarea câmpurilor de mine trebuie să fie atent înregistrată

- minele navale nu pot fi amplasate în largul coastelor și porturilor inamicului, dar


pot fi folosite la blocada strategică a porturilor și căilor navigabile inamice

- minarea zonelor de întindere nedefinită, în apele internaționale, este interzisă.

Reguli de angajare pentru Forțele navale:

• În afara apelor teritoriale:

- Nu vă apropiați la mai puțin de 3 Mm de celelalte nave!

• În cazul încălcării apelor teritoriale de către navele beligerante inamice:

- Avertizați!

- Raportați comandamentului!

- Nu trageți fără autorizare! 2

2[Link]
_R%C4%82ZBOIUL_NAVAL_%C5%9EI_R%C4%82ZBOIUL_AERIAN, pag. 2-4

S-ar putea să vă placă și