Contents
1. Istoric............................................................................................................................................................................3
2. Prezentare generala......................................................................................................................................................3
2.1. Proprietati fizice........................................................................................................................................................4
2.2. Proprietăţi chimice................................................................................................................................................4
3. Metode de obtinere......................................................................................................................................................6
3.1. Materii prime.............................................................................................................................................................6
3.2. Fermentarea acidului lactic...................................................................................................................................7
4. Schema de flux............................................................................................................................................................10
1. Istoric
Acidul lactic, acid 2-hidroxipropionic, a fost descoperit in 1780 de catre chimistul suedez
Scheele, el l-a izolat din laptele acru ca un sirop maroniu impur. Chimisti francezi Thenard, Fourcroy
şi Vauquelin, şi Bouillon-Lagrange au negat faptul că acidul lactic Scheele a fost un compus unic; au
postulat că acidul era mai mult un acid acetic combinat cu un alt compus. Un alt chimist suedez
Berzelius a repetat experimentele lui Scheele şi a concluzionat că acidul lactic a fost un compus
singur. El a descoperit, de asemenea, acid lactic in lapte proaspăt, in carne de bou, in sange şi mai
multe alte băuturi provenite de la animale. Acidul lactic a fost redescoperit de către chimistul francez
Braconnot şi, la scurt timp după, chimistul german Vogelv s-a dovedit identitatea de acid a lui
Scheele. In 1839 Fremy produce acid lactic prin fermentarea de
glucide, cum ar fi zaharoza, lactoza, manitol, amidon şi dextrină. Fabricarea industrial a acidului lactic
a fost infiinţată in 1881.
2. Prezentare generala
Acidul lactic sau acidul 2-hidroxipropanoic este un acid carboxilic cu formula chimică brută
C3H6O3. Având un grup hidroxil auxiliar ataşat grupării carboxilice se încadrează în categoria acizilor
alfa-hidroxilici. Având în molecula sa un carbon asimetric, acidul lactic poate exista sub forma a doi
izomeri optici şi o formă racemică:
Acidul D(-) lactic se obţine prin fermentaţia
glucidelor cu un ferment special.
Acidul L(+) lactic se gaseşte în extractul de carne, fiind
prezent în lichidul celular din muşchi. Este izomerul cel mai
important biologic. Se formează în fibrele musculare supuse
efortului în lipsa oxigenului.
Acidul (±) lactic este produsul obişnuit al fermentaţiei
lactice. Se găseşte în iaurt, lapte acru provenind din lactoza
conţinută în lapte. În murături şi în zeama lor ia naştere din
glucidele conţinute în legume.
2.1. Proprietati fizice
Acidul lactic anhidru pur racemic este un solid cristalin alb, cu un punct de topire scăzut.
Acidul lactic este un lichid incolor siropos, higroscopic solubil in apa, alcool si glicerina in orice
proportie. Are densitatea 1,249 la 15°C, indicele de refractie 1,4414 la 21°C si dezvolta o volatilitate
scazuta.
Alte proprietati fizice importante sunt:
punct de topire: L-53 °C, D-53 °C, D/L-16.8 °C,
punct de fierbere: 122 °C la 14 mmHg si 82 °C la 0,5 mm Hg,
constanta de disociere: 1,37*10−4,
caldura de combustie: 1361 KJ/mol,
caldura specifica la 20°C: 190 J/mol*K.
Din cauza naturii foarte higroscopică de acid lactic, acesta este in mod normal, obţinut ca o
soluţie concentrată, pană la 90 % incolor şi inodor practic. Este complet solubil in apă, etanol, eter
dietilic şi alţi solvenţi organici, care sunt miscibile cu apa, este practic insolubil in benzen şi cloroform.
Sintetic, acidul lactic este produs optic adică inactiv, un amestec racemic. Acidul lactic produs prin
fermentaţie este optic de producţie activ şi D (-), poate fi L (+) sau specific de acid lactic optic activ,
dacă la determinare folosim un Lactobacillus corespunzător. D (-) enantiomerul L (+) este
enantiomerul dextrogir şi L (+), acidul levogir; cu toate acestea, sărurile şi esterii de lactic sunt, in
general levogiri.
2.2. Proprietă ţi chimice
Acidul lactic este un acid slab, ceea ce înseamnă că disociază doar parţial în apă. În soluţie,
ca orice acid monobazic, pierde un proton producând ionul lactat si H+.
Aceasta este o reacţie reversibilă si de echilibru:
Reacţionează foarte uşor cu metalele active formând lactaţi.
Prin încalzirea acidului lactic în soluţie de 18% concentraţie polimerizează :
Prin incalzire la 130° C se transformă în anhidridă lactică şi apoi prin condensare intramoleculară într-
o dilactonă ciclică :
3. Metode de obtinere
Acid lactic este produs la scară industrială, fie prin fermentare sau o metodă
sintetică. In ultimii ani, abordarea fermentarii a avut mai mult succes din cauza cererii pe
piaţă tot mai mare de acid lactic care este produs in mod natural.
C6H12O6 + 2 ADP + Pa 2 CH3CH(OH)COOH+ 2 ATP
glucoza acid lactic
3.1. Materii prime
Materiile prime utilizate in fermentaţie constau in principal din hexoses sau
compuşi care pot fi uşor divizat in hexoses, de exemplu, zaharuri, melasa, suc de sfeclă
de zahăr, lichioruri sulfit, zer, precum şi orez, grau, cartofi şi amidon. Proteine solubile,
fosfaţi şi săruri de amoniu sunt, de asemenea, necesare ca sursă de nutrienţi bacteriene.
Cerinţele nutritive pot fi indeplinite prin adăugarea de germeni de malţ sau extract
de drojdie. Un compus pH-ul de control (soluţie caustică sau var sau carbonat) este de
asemenea necesar.
Sursa de C
- hidraţi de carbon în stare pură (glucoză, zaharoză, lactoză etc.);
- materiale cu conţinut de hidraţi de carbon cum ar fi:
o melasele in prezenta de Enterococcus faecalis,
o materiale cu conţinut de amidon din cartofi, tapioca,grâu, porumb, orz, morcovi.
o materialele ligno-celulozice, precum resturile de trestie de zahăr, tărâţe de cereale,
stiuleti/tulpini de porumb etc., pot constitui, de asemenea, atat materii prime dupa
pretratare/hidroliza, cat si suporturi ideale pentru fermentaţii în fază solidă, atât în
prezenţă de fungi, ca Rhizopus oryzae, dar şi de bacterii lactice, cum ar fi Lactobacillus
delbrueckii .
- zer - disponibil in cantitati apreciabile, deoarece aprox. 85% din totalul cantitatii de lapte
prelucrat pentru branzeturi se transforma in zer, care prezinta pentru mediu un important factor
de poluare afectand structura fizico-chimica a solului (scaderea productiei agricole), sau
reduce viata acvatica datorita consumului de oxigen. Aproximativ 50% din producţia mondială
de zer se procesează: o parte (45%) se foloseşte ca atare, 30% sub formă de zer pulbere, din
15% se extrage
lactoza, iar restul se foloseşte drept concentrat de proteine de zer. Datorita continutului de lactoza si
a altor elemente nutritive esentiale cresterii microorganismelor, zerul devine o materie prima
importanta in biotehnologie in special pentru obtinere de acid lactic.
- leşia sulfitică este o altă materie primă de viitor.
Sursa de azot
- hidrolizate proteice: extract sau hidrolizat de drojdie, peptone; extractul de porumb poate
inlocui partial extractul de drojdie si peptonele; în completarea sursei organice de N în substrat
pot fi adăugate săruri de amoniu.
Vitamine
- cum ar fi acidul folic, riboflavina, acidul lipoic, acidul nicotinic etc.
3.2. Fermentarea acidului lactic
Exista două tipuri diferite de fermentare a acidului lactic şi anume, fermentare
homolactica (pur lactic) sau heterolactic (lactic mixte) fermentaţie.
Fermentaţia homolactica
- produce in special acid lactic (Pi = fosfat anorganic).
Glucoza + 2 ATP +2 Pi 2 acid lactic + 2 + ADP
Pot fi folosite lactobacterii homolactice precum delbruckii, Lactobacillus bulgaricus,
Lactobacillus Leichmannii, Lactobacillus casei si Lactobacillus salivarius.
Fermentaţia heterolactica
- produce cantităţi mari de produse de fermentaţie, cum ar fi acid acetic, etanol, acid formic şi
dioxid de carbon, in funcţie de materiile prime utilizate.
Metabolismul heterolactic al glucozei decurge după cum urmează:
Glucoză + 2 ADP + 2 Pi acid lactic + etanol + CO2 + 2ATP
Acesta poate fi realizat prin lactobacterii heterolactice, de exemplu, Lactobacillus
brevis, Lactobacillus buchneri, Lactobacillus bifidus şi de asemenea, prin diverse alte
bacterii, de exemplu, Staphylococcus Bacillus, Actinomyces şi specii de Salmonella,
precum şi specii de fungi Rhizopus.
Lactobacteriile homofermentative produc, in general, L (+)-acid lactic sau acid
racemic, intrucat există două grupuri de lactobacterii heterofermentative, cele care produc numai acid
lactic racemic şi cele care produc in principal D(-)-acid lactic. Cu ambele tipuri de fermentatie,
raportul L(+):D(-)-acid lactic este influentat de pH si de varsta culturii la unele bacterii.(de exemplu,
Lactobacillus casei).
Producţia la scară industrială de acid lactic necesită cantităţi mari de bacterii
imunizate care trebuie să fie cultivate. Fermentarea are loc in recipiente din oţel
inoxidabil sau din beton (50-100 m3) si dureaza intre 2 - 8 zile pentru a se finaliza. In
aceast timp temperatura, timpul, pH-ul şi mersul reacţiei trebuie să fie monitorizate cu
atenţie. PH-ul este deosebit de important şi trebuie menţinut intre 5.5 - 6.5 cu ajutorul
unuia dintre agenţii de neutralizare.
4. Schema de flux
ZER
ULTRAFILTRARE PROTEINA
DIN ZER
FERMENTAȚIE
LACTOZĂ+CELULE
NANOFILTRAR
E
2-10% ACID LACTIC
ROFILTRARE
APĂ 5-30% ACID LACTIC
EVAPORARE LA VID
90-98% ACID LACTIC
ACID LACTIC
BIBLIOGRAFIE
1. [Link]
2. [Link]
3. [Link]