c






c

 
 
  


. 6



 
 
 



 




 





 








  

 : Mijloacele diagonalelor unui patrulater complet sunt coliniare.

c

  Proiecţiile ortogonale ale unui punct M de pe cercul circumscris triunghiului ABC pe laturile acestuia
sunt coliniare.

c

     
  Tangentele la cercul circumscris unui triunghi neisoscel în vârfurile lui taie
laturile opuse în
puncte situate pe o aceeaşi dreaptă (numită dreapta lui Lemoine a triunghiului ABC).

c

 


   Prelungirile laturilor opuse ale unui hexagon oarecare înscris într-un cerc se taie două câte doua în trei puncte
coliniare.

c

 
   Fie ABC un triunghi neisoscel şi nedreptunghic şi fie
º ÿ ?
?º ÿ 
? º ÿ 
? vârfurile triunghiului
ortic. Fie
ÿ ? - ?º

× º
ÿ
-
º
?× º
ÿ
? -
º?º
Atunci
×? × ×se găsesc pe o aceeaşi dreaptă
×
(numită dreapta ortică a triunghiului ABC).

c



  : Se consideră un triunghi neisoscel ABC. Bisectoarea exterioară corespunzătoare vârfului A intersectează
dreapta BC în
punctul ©×
. Analog se obţin punctele B' si Y ×
.Atunci punctele ©× ×Y ×
se găsesc pe o aceeaşi dreaptă
(numită dreapta antiortică a tringhiului ABC).






   !
  
 ! Fie ABCD un patrulater circumscriptibil şi fie
×?× × ×punctele de tangenţă ale cercului înscris
Y si B'D' trec prin acelaşi punct N.
cu laturile patrulaterului. Atunci dreptele AC, BD, ©××

  |
"
  

"  Dacă ©× ×Y × sunt punctele de contact ale cercurilor exînscrise cu laturile triunghiului ABC , ©×
(BC). B' (CA), C' (AB), atunci dreptele AA', ×YY ×sunt concurente.(Punctul de concurenţă al celor trei drepte se
numeşte punctul lui Nagel).

   
 Ortocentrele celor patru triunghiuri formate cu laturile unui patrulater complet se găsesc pe o
aceeaşi dreaptă (numită dreapta lui Aubert).

  #$ 
  
#$ 2


Fie ABCD un patrulater convex şi fie 
ÿ © - Y

ÿ Y - ©

Cercurile
circumscrise triunghiurilor ABF, ADE, CFD şi ECB trec prin acelaşi punct (numit punctul lui Miquel).

   "

  
 "  Într-un triunghi ABC dreptele care unesc vârfurile triunghiului cu punctele de contact ale cercului
înscris cu laturile opuse sunt concurente . (Punctul de concurenţă se numeşte punctul lui Gergonne).

  
 
% Fie triunghiul ABC si ©º º Yº puncte
oarecare pe laturile  
[AC], respectiv [AB]. Atunci
cercurile circumscrise triunghiurilor © ºYº Yº ©º Y©º º au un punct comun (numit primul punct al lui Brocard).
 
  
  Se consideră triunghiul ABC cu toate unghiurile strict mai mici decât º şi pe laturile triunghiului
se construiesc în exterior triunghiurile echilaterale AB Yº AC º , BC ©º . Cercurile circumscrise acestor triunghiuri au un
punct comun (punctul lui Torricelli pentru triunghiul ABC).

  &  
   Se consideră un triunghi ABC. Fie A" un punct din plan cu proprietăţile:
1. dreapta BC separă punctele A si A".
2. A" este centrul pătratului construit pe latura BC. Analog se obtin punctele B" si C". Atunci dreptele AA", BB" si
CC" sunt concurente.
(Punctul de concurenţa al celor trei drepte se numeşte punctul lui Vecten).

  '
(

   Fie I centrul cercului înscris în triunghiul ABC şi fie
º ?º º ,punctele de contact ale cercului înscris cu
laturile triunghiului (
º · (BC), ?º · (CA), º · (AB)). Se consideră punctele

 ·  
º ? · ?º   ·  º  
º
 ÿ ?º? ÿ º 
Atunci dreptele AA2, BB2 şi CC2 sunt concurente. (Punctul
K de concurenţă al celor trei drepte se numeşte   '
(
). 

c
 | Se numeşte 

  )figura formată de laturile unui patrulater şi de prelungirile laturilor opuse
până la intersecţia lor, având patru laturi:
?
 ?    , şase vârfuri A, B, C, D, E, F şi trei diagonale: AC BD
si EF.
i) Dreapta ortică este axa radicală a cercului circumscris triunghiului şi a cercului Euler.
ii) Dreapta ortică este perpendiculară pe dreapta lui Euler.


c
|
: Într-un triunghi ABC o dreaptă AM, unde
M (BC) se numeşte ceviană.
c
|J Într-un
triunghi ABC cu ©× , A"  


dreptele AA' si AA" satisfăcând condiţiile din ipoteza teoremei lui
Steiner ( ‘ § ©×
© ÿ ‘ § ©×
×
©Y ) se numesc ceviene izogonale.
c
| Într-un triunghi ABC simetricele medianelor faţă de bisectoare se numesc simediane (mediana si simediana
sunt simetrice izogonale). Deoarece medianele unui triunghi sunt concurente, folosind teorema anterioară, rezultă că şi
simedianele unui triunghi sunt concurente. Punctul de concurenţă al simedianelor se numeşte      al
triunghiului sau punctul simedian.

  : Locul geometric al punctelor care au aceeaşi putere faţă de două cercuri neconcentrice, este o dreaptă
perpendiculară pe linia centrelor, numită axa radicală a celor două cercuri.
c 


 :
Fie ABC si
×××
? două triunghiuri astfel încât perpendicularele din A,B,C respectiv pe dreptele ××
Y Y×
©×©××sunt
concurente. Atunci şi perpedicularele din ©× × Y×respectiv pe dreptele BC, CA si AB sunt concurente. Cele două
triunghiuri se numesc ortologice iar cele două puncte de concurenţă se numesc centrele ortologice ale celor două
triunghiuri.

  
 * 

  Într-un triunghi oarecare, mijloacele laturilor, picioarele înălţimilor şi mijloacele segmentelor ce
unesc fiecare vârf cu ortocentrul triunghiului, sunt situate pe un acelaşi cerc ( cercul lui Euler sau cercul celor nouă
puncte)
-+,c




  : Se consideră un triunghi neisoscel ABC. Bisectoarea exterioară corespunzătoare vârfului A intersectează
dreapta BC în
punctul ©×
. Analog se obţin punctele B' si Y ×
.Atunci punctele
×? × ×
se găsesc pe o aceeaşi dreaptă

(numită dreapta antiortică a tringhiului ABC).

c 
 

Fie a, b, c lungimile laturilor unui triunghi, AD bisectoarea interioară iar ©©×bisectoarea exterioară a unghiului BAC.
©× 
Avem conform teoremei unghiului exterior: ÿ .
©×
Y 

×
Y  Y× © 
Analog avem ÿ si ÿ .
×
©  Y× 

©× × Y Y×
©
Înmulţind cele trei relaţii, se obţine:

ÿ º
©× ×Y ×sunt coliniare conform reciprocei teoremei lui
©×
Y × © Y×
Menelaus.


 --.   "

  
 "  Într-un triunghi ABC dreptele care unesc vârfurile triunghiului cu punctele de contact ale cercului
înscris cu laturile opuse sunt concurente . (Punctul de concurenţă se numeşte punctul lui Gergonne).

c 

Se notează cu E, F si G punctele de contact ale cercului înscris
cu laturile triunghiului. Cum tangentele dintr-un punct exterior la un cerc
sunt egale avem : AF=AG: BE=BG. CE=CF . Rezultă că :
3©  Y


ÿ º

3 Y ©

Folosind reciproca teoremei lui Ceva rezultă că dreptele AE, BF si CG sunt

concurente.


 Dacă în locul cercului înscris se consideră un cerc
exînscris, teorema rămâne valabilă.

Într-adevăr, fie º · (BC), º · (AC si º · (AB punctele de contact ale

cercului exînscris corespunzător vârfului [Link] şi în cazul anterior avem relaţiile:

º ÿ
º
ºY ÿ ºY  º © ÿ º ©

º ©
º ºY
Obţinem:

ÿ º şi folosind reciproca teoremei lui Ceva rezultă
º
ºY º ©
că
dreptele ©
º º Yº sunt concurente în 3º . Analog se obţin punctele G2 si 3Ú .

Punctele 3º 3 3Ú se numesc adjunctele punctului Gergonne.

 Y
  ||
 ||

|
| 

Din punct de vedere al conţinutului şi al modului de prezentare, am dorit ca lucrarea să fie accesibilă şi să nu
fie din punct de vedere cantitativ o înregistrare a unor rezultate, ci ca o prezentare a tipurilor de probleme ce
au preocupat o anumită generaţie şi care au devenit celebre datorită numelor pe care le poartă.

Lucrarea de faţa este structurată în patru capitole, proiectate pentru a exista echilibru între aspectele
teoretice şi cele ştiinţific-metodologice.

Primul capitol conţine o selecţie a teoremelor şi problemelor clasice de concurenţă şi coliniaritate cu

referire la dreptele şi punctele celebre din geometria plană.

Capitolele II ƕi III sunt cele mai vaste. În Capitolul al II-lea sunt prezentate mai multe metode de rezolvare a
problemelor de geometrie, dintre cele generale: analiza şi sinteza, iar dintre cele particulare: metoda reducerii
la absurd, metoda vectorială şi metoda transformărilor geometrice. Am căutat să scot în relief esenţa
metodelor amintite anterior focalizate pe substanţa ştiinţifică a primelor două capitole. Capitolul se încheie,
după expunerea principiilor care fundamentează fiecare metodă, cu aplicaţii care ilustrează respectiva metodă
.

În capitolul al III-lea, structurat în patru subcapitole, sunt prezentate metodele de rezolvare a

problemelor de concurenţă şi coliniaritate. În primul subcapitol sunt aplicate metodele de la capitolul
precedent. În al doilea subcapitol sunt prezentate metodele specifice de rezolvare a problemelor. În
subcapitolul al treilea este prezentată metoda secantei în rezolvarea problemelor de coliniaritate, iar ultimul
subcapitol cuprinde un studiu al rezolvării problemelor de coliniaritate şi concurenţă cu ajutorul
transformărilor geometrice: omotetia şi inversiunea.

Capitolul IV prezintă probleme şi teoreme celebre şi demonstrarea lor cu ajutorul geometriei

analitice. Câteva dintre probleme sunt alese din capitolele anterioare doar că acum sunt demonstrate analitic.

--+# %


/ 

Este vorba de a dovedi implicaţia  ›  . Se caută o propoziţie rn care s-o implice pe q, după care trebuie

gasită o propoziţie M oº din care să deducem M şi aşa mai departe până reuşim să depistăm propoziţia º care

rezultă direct din p .

---# %
 / Pentru demonstrarea unor teoreme sau pentru rezolvarea unor probleme se
consideră o figură despre care ştim că posedă proprietatea p şi se cere să arătăm că posedă şi proprietatea q .

Recunoaştem cu uşurinţă că aici intervine implicaţia logică p › q .

Mecanismul metodei sinteză constă în a pleca de la propoziţia p şi a descoperi alte proprietăţi º 


† astfel

încât:  › º ›  ›


› † ›  .

# %
 % 

0%

După cum se ştie, orice teoremă este în esenţă o implicaţie logică  ›  .Teorema reciprocă este  ›  .
Folosind tabelele de adevăr, se demonstrează foarte uşor că teorema directă  ›  este echivalentă cu
contrara teoremei [Link] q ї non p

# %
1 
 (T Pitagora generalizata)

Fie ABC un triunghi. Avem Y ÿ ©Y o © .
Înmulţind scalar această relaţie cu ea însăşi, obţinem : BC2 = AC2 +

AB2 


? .

# %  2 %  / 1
 
0  %  

 3 4

Legătura strânsă între problemele de coliniaritate şi cele de concurenţă este evidenţiată de următoarea
schemă. Pentru a dovedi că dreptele a, b, c sunt concurente , fie {X} = a - b şi Z,Y · c; problema revine la
probarea coliniarităţii punctelor X,Y,Z.

-| 
5       # 
%



|
-| 
5      1
   " 6concurenta medianelor in triunghi , a inaltimilor
, a bisectoarelor