Colapsul

Colapsul
Definiţie : colapsul este insuficienţa circulatorie periferică acută cu
dezechilibru brusc între capacitatea patului vascular (conţinător) şi volumul
sângelui circulant (conţinut) indiferent pe seama cui se face decalajul (mărirea
capacităţii patului vascular sau reducerea masei sanguine), având drept
consecinţe importante : hipotensiunea arterială, insuficienţă, irigare a
ţesuturilor şi organelor, perturbarea schimburilor gazoase şi de substanţe
metabolice în ţesuturi şi tulburări metabolice prin hipoxia celulară produsă
(acidoză metabolică) .
Tulburările sunt caracteristice şocului, colapsul este o fază a şocului .
Cauze :
- colapsul hipovolemic :

 hemoragii (interne, externe) ;

 plasmoragie (arsuri) ;
 pierderi hidroelectrolitice (B.D.A. = boala diareică acută), cu S.D.A.
(sindrom de deshidratare acută), sindromul de pierdere de sare .
- colapsul infecţios :
 infectii acute severe (pneumopatii acute bacteriene şi virotice, gripă,
septicemii, meningite, enterecolite infecţioase, difterie, infecţii urinare severe,
peritonite .
- colapsul neurogen :
 mărirea patului vascular ;
 comă (diabetică) .
- colapsul dat de diferite alte afecţiuni :
 intoxicaţii ;
 stări postoperatorii ;
 insuficenţă suprarenală acută ;
 şoc anafilactic ;
 traumatisme (secţionarea măduvei spinării) .
Simptomatologie :
- extremităţi reci, palide, cianotice mormorate :
 cianoza patului subunghial cu timp de recolerare lent (datorită
tulburărilor microcirculaţiei) ;
 cianoza feţei, buzelor, piele rece, cenuşie, transpiraţii reci .
- hipotensiunea arterială, tahicardie (puls slab bătăi uneori inperceptibil) ;
 - vene periferice colobate (uneori imposibil de puncţionat) ;
- abdomen meteorizat ;
- oligo-anurie ;
- semne respiratorii şi neurologice (de la agitaţii până la obnubilare şi comă
=> hipoxie cerebrală) .

Tratement - măsuri urgente în ambulator :

 asigurarea permeabilităţii căilor aeriene (aspiraţie nazofaringiană şi
buco-faringiană prin sonde Nelaton) ;
 asigurarea administrării de oxigen ;
 încălzirea extremităţilor, cameră cu temperatură = 23-250  C ;
 abordarea uneia sau mai multora vene periferice de urgenţă ;
 umplerea rapidă a patului vascular : se administrează intravenos cu
seringă soluţi macromoleculare (dextran) sau soluţtii glucozate ;
 se instituie o perfuzie endovenoasa continuă pentru combaterea
acidozei cu soluţii de bicarbonat de sodiu 8,4% intravenos diluată cu o
cantitate egală de soluţie glucozată 5% ;
 în caz de agitaţie se administrează fenobarbital sau diazepan
intramuscular ;
 în cazul în care există suspiciunea de şoc septic sau sindrom
hemoragic, asistenta va pregăti următoarele medicamente pe care le
administrează la indicaţia medicului :
 heparină 100-200 U / kilocorp intravenos ;
 HHC 50 mg / kilocorp ;
 antibioterapie pe cale endovenoasă : penicilină, gentamicină ;
 asistenta va urmări : respiraţia, pulsul la vasele mari, dispariţia
tulburărilor microcirculaţiei (timpul de recolorare), reluarea diurezei, revenirea
stării de conştienţă ;
 asistenta va avea pregătite truse pentru reaminarea de urgenţă .
Transportul : în timpul transportului se vor continua măsurile începute :
 administrarea oxigenului ;
 încălzirea extremităţilor ;
 perfuzia endovenoasă (pentru terapie lichidiană şi medicamentoasă) ;
 urmărirea funcţiilor vitale : ritmul respirator, coloraţie, conştienţă,
aspectul pupilei, activitatea cardiacă, diureză .
Măsuri de urgenţă în unităţile spitaliceşti :
 monitorizarea (măsurarea) permanenţă : puls, presiune arterială, irigaţie
cutanată, diureză ;
 poziţionarea corectă
 poziţie semiculcat, în decubit lateral, cu extremitatea cefalică uşor
declivă faţă de restul corpului ;
 instalarea unei piese bucofaringiene, pipa guedel care împiedică
alunecarea posterioară a limbii ;
 se continuă măsurile nespecifice de reanimare : aspirarea secreţiilor,
administrarea oxigenului, evitarea pierderilor de cadură, continuarea pefuziilor
;
 examinări de urgenţă pentru evaluarea stări iniţiale şi pentru stabilirea
etiopatogeniei :
1. recoltarea sângelui pentru examene de laborator : hemoleucograma
completă (hematocrit, hemoglobină, leucoformulă leucocitară, tronbocite),
grup sanguin şi Rh, hemocultură, ionogramă sanguină, uree, creatinină, ac
uric, glicemie, T.S., T.C,. fibrinemie, ……….. de protronubină ;
2. alte examinări : ECG, examen L.C.R. radiografic cardiotrocică ;
3. examene bacteriologice : cuprocultură, urocultură, culturi din alte focare
de infecţie .
- administrarea de de medicamente vasoactive :
o adrenalină în doze de 0,1-0,3 ml sc sau intravenos foarte lent din
soluţie 1%0 (1 fiolă = 1ml = 1mg repetat la nevoie la intervale de 10-15
min) ;
o HHC - 50 mg /kilocorp intravenos putându-se repeta la 60 de
minute până la 200 mg / kilocorp 1 f = 25mg cu 5 ml solvente .
Se injectează anterior intravenos heparină 100-200 UI / kilocorp pentru
a preveni declanşarea CID (coagulare intravenos desemnată) .
- tratamentul unor eventuale complicaţii : anticoagulante (heparină,
antifribinolitice, [acid aminocoproic], profilaxia şi tratamentul : insuficenţei
renale acute) ;
- tratamentul etiologic fără care nu se obţine nici o vindecare .

Îngrijirea bolnavilor cu convulsii

Convulsiile sunt succesiuni de contracţii involuntare, puternice ale
muscula-turii striate .
Convulsii generalizate - când cuprind întreaga musculatură striată .
Convulsii locale - cuprind numai unele grupe musculare .
 Apar sub formă de crize cu o durată variată, de la câteva secunde sau
minute, până la o perioadă nedefinita de timp, fie prin repetarea crizelor, fie
menţinându-se persistent şi vorbim astfel de o stare convulsivă .
Succesiunea de contracţii a musculaturii striate, în funcţie de cauza,
natura si gravitatea lor, sunt însoţite şi de alte manifestări care nu sunt proprii
tuturor convulsiilor, cum sunt : pierderea conştienţei, tulburări respiratorii,
relaxarea sfincterelor, sau de manifestări caracteristice cauzei lor : trismusul
în cursul tetanosului, hiperpirexia în cursul convulsiilor febrile .
Convulsiile :
- tonice cu caracter persistent ;
- clonice - contracţii musculare scurte ritmice ;
- tonico - clonice - convulsiile clonice se suprapun sau se asociază cu
convulsiile tonice, persistente .
Îngrijirile de urgenţă :
- in momentul declansării crizei convulsive, sarcina principală a
tratamentului şi a îngrijirilor este scoaterea bolnavului din criză - oprirea
convulsiilor ;
- indiferent de cauza convulsiilor, îngrijirile de urgenţă prevăd asigurarea
condiţiilor minime de îngrijire, prevenirea traumatismelor din timpul crizei,
aplicarea medicaţiei anticonvulsivante nespecifice şi începerea concomitentă
a
explorărilor pentru stabilirea diagnosticului etiologic al convulsiilor .
Asistenta
 va asigura salon bine încălzit, condiţii de linişte şi semiobscuritate ;
 alături de aplicarea tratamentului indicat de medic, îngrijirile de
urgenţă urmăresc evitarea accidentării bolnavului în cursul crizei care este
adesea inconştient ;
 este controlat să nu prezinte proteze dentare sau corpi străini, pe
care îi îndepărtează ;
 pentru a nu-şi muşca limba se pregăteşte o piesă de cauciuc care se
asează între arcadele dentare ;
 asistenta administrează medicamentele anticonvulsivante indicate de
medic pe cale injectabilă, în clismămedicamentoasă sau pregăteşte
instrumentele în vederea administrării intrarahidiene ;
 asistenta pregăteşte aparatele, instrumentele şi medicamentele pentru
toate posibilităţile ce se pot ivi în cursul convulsiilor . Când cauza este
necunoscută, trusa de perfuzi, aparatură pentru oxigenoterapie, aspiratoare
pentru permeabilizarea căilor respiratorii şi îndepărtarea secreţiilor traheo-
bronşice şi salivare, trusa pentru puncţia lombară, trusa pentru intubaţie
traheală şi la nevoie şi trusa pentru trahoestomie ;
 soluţii perfuzabile : glucoză hipertonă 20% - 33% soluţie melaton 10-20
%, medicamente anticonvulsivante şi microlaxante, tranchilizante, hipnotice,
antispastice, nacroleptice, decontracturante ;
 asistenta va îndepărta secreţiile din cavitatea bucală şi faringe cu
tampoane sau aspiratoare sau la nevoie va asigura sondele necesare pentru
aspirarea secreţiilor traheo-bronsice ;
 poziţia în drenaj postural nu este posibilă în timpul convulsiilor, iar
după criză poziţia trendelenburg nu este recomandată ;
 dacă convulsiile apar la un bolnav febril sau în cursul lor se
instalează hipertermia se combate prin medicaţii antipiretică - supozitoare
sau injectabil, iar în unele cazuri hiperpirexia se poate combate şi
cu împachetări reci, băi cu T0 = 330 C .
Explorări de urgenţă - sarcinile asistentei :
 asistenta recoltează sânge pentru determinarea glicemiei, ureei,
creatininei, calcululi, ionogramei, rezerve alcaline, leucogramă, probe de
coagulabilitate ;
 pregăteşte bolnavul pentru examenul fundului de ochii prin dilatarea
medicamentoasă a pupoilelor ;
 pregăteşte instrumentele, recipientele şi mediile de cultură pentru
recoltarea LCR ;
 ajută pacinetul pentru efectuarea EKG – transport cu precauţie ;
Îngrijiri curente :
- pentru îngrijirea bolnavului cu convulsii asistenta trebuie
să prevadă posibilitatea repetării crizelor ;
- şi după rezoluţia crizei convulsive bolnavul se menţine în cameră cu
temperatură constantă, bine aersită, liniştită, în semiobscuritate sau în unele
cazuri cum este tetanosul chiar în obscuritate ;
- întreţinerea igienică a mucoaselor şi tegumentelelor, menţinerea
bolnavului în mediu uscat, schimbarea lenjeriei transpirate, precum şi în
cazurile de tulburări sfincteriene de după criză se face prompt şi prin
metodele cunoscute ;
-hidratarea şi alimentaţia sunt foarte suportate deoarece în timpul
convulsiilor bolnavului pierderea cantităţi mari de lichide şi energie ;
-valoarea calorică a alimentelor este stabilită de medic după natura,
frecvenţa, extinderea şi durata convulsiilor ;
- aportul lichidelor şi alimentelor trebuie asigurat pe cale bucală, dar la
nevoie se introduce pe sondă nazoduodenală, prin care alimentele în stare
lichidă trebuie administrate picătură cu picătură ;
- în cazurile în care starea pacientului nu permite introducerea sondei în
duoden, aportul hidric şi alimentar, se va asigura prin alimentaţie
intravenoasă, dar vor fi controlate zilnic constantele biologice (ionogramă,
rezervă alcalină) ;
- asigurarea tranzitului intestinal normal se face pe cale dietetică ;
- se va urmări micţiunile şi diureza pentru a preveni retenţia de urină şi
formarea globului vezical .
Supravegherea bolnavului :
- bolnavul după criză convulsivă sau în stare convulsivă nu poate fi lăsat
singur, supravegherea trebuie să fie continuă şi permanentă ;
- asistenta va măsura temperatura, pulsul, tensiunea arterială, la indicaţia
medicului ;
- va urmări în continuare :

 permeabilitatea căilor respiratorii, respiraţia, eventualele semne de

anoxie ;
 frecvenţa, durata şi extinderea convulsiilor sau ale contracţiilor
supraadăugate ;
 starea de prezenţă a bolnavului ;
 culoarea tegumentelor şi mucoaselor : paloare, cianoză ;
 emisiile de urină şi fecale ;
 anunţă medicul la cele mai mici abateri ale funcţiilor vitale sau la
apariţia de noi crize de convulsii .