Comentați metaforele și comparația
din textul „Despre bunătate” de Ernest Bernea
Model:
1. Metafora ,,..." este formata/alcătuită/ constituită prin analogia/ asemănarea
subst. ,,..." cu termunul-simbol ,,...". Contextual, procedeul sugerează/ semnifică...
2. Metafora ,,...." este realizată prin analogia implicită a subst. subînțeles ,,..." (dacă
lipsește termenul 1) cu termenul-simbol ,,...". Sugestia contextuală a metaforei este
cea de relevare a....
Metafora ,, Izvoarele bunătății"
,,la temelia bunătății stă dragostea"
,,centrul ei de radiere, sâmburele de creștere este dragostea"
,, bunătatea creată din focul dragostei"
Comparații: ,, bunătatea vine că un val"
,, Izvoarele bunătății"- metafora este constituită prin analogia implicită a substantivului
,,suflet” cu termenul-simbol ,,izvoarele”. Contextual, procedeul sugerează locul de origine al
esenței binelui, această virtute derivă din iubire, din iubirea pentru frumos, din iubirea pentru
oameni și își are adâncimile în ,, ființa noastră spirituală’’. Oricât de mic nu ar fi, un act de
bunătate nu trece niciodată neobservat, întrucât acesta reprezintă o rază de lumină pentru
umanitate, care este capabil să schimbe fundamental un destin. În același timp, imaginea
mixta conturează motivul bunătății.
,,la temelia bunătății stă dragostea"- metafora este formată prin analogia implicită a
substantivului subânțeles ,,sufletul” plin de ,,bunătate” și termennul-simbol ,,temelia”.
Contextual procedeul fortifică ideaa că temelia, ,, centrul de radiere, sâmburele de creștere”
al oricărui act de bunătate, generozitate este dragostea - ,,izvorul tuturor creațiilor și puterea
întregii exsistențe”. Această virtute, ce-și are rădăcinile în sufletul nostru poate ajunge la o
rană, pe care doar compasiunea o poate vindeca. Totodată prin intermdeiul procedeului
stilistic dat se distinge o imagine sinestezică.
,,centrul ei de radiere, sâmburele de creștere este dragostea"- metafora este realizată prin
analogia substantivului ,,dragostea” cu termenii-simbol ,,centrul” și ,,sâmburele”.
Contextual, procedeul stilistic sugerează că dragostea este focarul luminii sufletești, iar toate
actele de bunătate create din ,,focul dragostei” învelește tot ce atinge cu o ,,lumină
odihnitoare”. Acest sentiment lăuntric este cel mai puternic, cel mai puțin costitor și cel mai
subestimat factor al schimbării umane, care provoacă evaporarea tuturor neânțelegerilor,
viciilor care împiedică la valorificarea potențialului. Totodată se cristalizează o imagine
chineztezică.
,, bunătatea creată din focul dragostei"- metafora este alcătuită prin analogia implicită a
substantivului ,,focul” cu termenul-simbol ,,dragostea”. Sugestia contextuală a metaforei este
cea de relevare a sursei bunătății, dragostea fiind expresia sentimentelor, care înflăcără
sufletul uman. Oamenii ce-și pun inima în tot ceea ce fac sunt întotdeauna gata să te jute să-ți
schimbi culoarea, emoțiile într-o zi tulbure. Actele de bunătate înmoaie inimile și modelează
relațiile care pot dura vieți. Bunătatea este lumina soarelui în care crește virtutea. În același
timp se regăsește o imagine mixtă.
,, bunătatea vine ca un val"- comparația este formată prin asemănarea termenului
,,bunătate” cu termenul-simbol ,,val”.Contextual, procedeul artistic sugerează splendoarea și
puterea bunătății pentru toți cei din jur. Această virtute nu poate fi comparată cu nimic din
lume, ea derivă din inimă. Are loc incoștient. Bunătatea este puterea finală care poate regla
ritmul lumii într-o melodie divină, ea vine asemenea unui ,,val” și inundă viața noastră,ca
,,un prisos de omenie”. Totodată prin intermdeiul procedeului stilistic dat se distinge o
imagine mixtă.
\