UNIVERSITATEA BOGDAN VODA CLUJ NAPOCA

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

MASTERAT: “MANAGEMENT SI AFACERI”

MANAGEMENTUL RISCULUI
REFERAT 1
INVENTARIEREA RISCURILOR

PROFESOR: MASTERAND:
CECILIA ILIESCU TANTAU GEORGETA
 Notiuni generale

Dezvoltarea economica a societatii economice a condus la

perfectionarea metodelor manageriale, care au suferit o serie de transformari
calitative. Daca managementul, adica forta de coeziune a resurselor
materiale, umane, financiare ce alcatuiesc inteprinderea ca sistem, a fost
studiat in multiplele lui fatete, managementul riscului in banci, inteprinderi
sau burse a fost o ruda mai tanara a seniorului. Astazi managementul riscului
joaca un rol din ce in ce mai important in conducerea unei afaceri, in
definirea oportunitatilor din perspective risc-profit si nu numai.
La sfarsitul acestui mileniu institutiile financiare _si investitorii au
experimentat o crestere a volatilitatii in pietele financiare confruntandu-se cu
multe crize fmanciare. Noul mileniu e caracterizat prin revolutii tehnologice
care aduc schimbari majore in operatiile de pe piata. Asistam la cresterea
accesului la informatii, la schimbarea tipului de servicii disponibile la o
schimbare majora in producerea _si distribuirea serviciilor financiare.
Afacerile presupun riscuri, iar managementul riscului consideram ca
trebuie integrat in cultura despre afaceri _si operatiuni ale economiei
romanesti. Gestionarea factorilor de nesiguranta reprezinta o prioritate
critica pentru companiile economice si financiare, care se confrunta cu tot
mai multe influente economice, politice si comerciale. Operatiunile si
hazardul stau la baza oricarei afaceri moderne si implica intotdeauna riscuri.
Suntem in mijlocul revolutiei tehnologice care a adus schimbari majore in
operatiile de pe piata interna nationala precum si din punct de vedere a
abordarii afacerilor, a modul de gestionare financiara si economica a
firmelor. Managementul riscului este parte componenta a managementului
strategic cat si al celui intern al fiecarei companii.
Definirea riscului are multe variante intalnite in literatura de
specialitate. Astfel: este “posibilitatea de-a ajunge intr-o primejdie, de-a avea
de infruntat un necaz sau de suportat o paguba’’, “riscul este practic
amenintarea ca un eveniment sa afecteze abilitatea unei companii de a
functiona si de a-si urmarii indeplinirea obiectivelor strategice. Riscul apare
in general nu atat din probabilitatea ca nu se va intampla ceva bine, ci din
posibilitatea de a se intampla ceva rau”. De asemenea “viata economica este
guvernata de incertitudine si orice proiectie a unor evenimente viitoare este,
prin definitie, lovita de riscul de a nu se realiza in parametrii prevazuti”. El
exista permanent si se produce sau nu in functie de conditiile create. Riscul
este present in toate actiunile si evenimentele omenirii. Riscul este intr-o
permanenta schimbare al evolueaza in complezitate, pe linga traditionalele
expuneri la hazard, adaugandu-se riscuri operationale, financiare, strategice,
de piata, de tara, legislative, umane, de frauda, iar caracterul complex a1
riscului poate fi atribuit mai multor factori care in literatura de specialitate se
grupeaza in factori macroeconomici numiti si externi si microeconomici
numiti si interni.
Factorii externi sunt urmatorii:
Economici determinati de: schimbarea ratelor dobanzilor, inflatie,
asigurari, taxe si impozite, schimbari economice bruste.
Politici determinati de: legislatia ambigua si schimbatoare, anumite
politici protectioniste, reglementari si respectarea lor, prioritati politice
sectoriale.
Concurenliali determinati de: modificari ale pietei, presiuni ale firmelor
mari, tipurile si serviciile oferite, tendinte ale modei, folosirea de mass-
media, cererile si asteptarile clientilor, cererile contractuale.
Factorii interni sunt urmatorii:
Sociali determinati de: etica si credinta angajatilor, cultura individuaIa a
persoanelor implicate privind riscul, presiunea exercitata de angajati prin
drepturile saiariale sau prestarea unei activitati necorespunzatoare, schimbari
frecvente de personal, relatiile prea intime dintre salariati.
Economici determinati de: schimbari in procesarea informatica,
substituirea materialeIor, o securitate mai buna a noilor produse si
tehnologii, un sistem de operare mai bun in ceea ce priveste procedurile si
metodele de operare, nevoia de reducere a pierderilor, asteptarile
investitorilor si a actionarilor, de strategia adoptata.
Fizici determinati de: distrugerea cladirilor, de frauda efectuata prin
actele sau intentiile salariatilor sau clientilor.
Unele riscuri sunt usor de identificat: spre exemplu riscul ca o persoana
sa sufere un accident si riscul ca o cladire sa fie afectata de un incendiu.
Riscurile pot fi insa mult mai complexe. Practic, fiecare decizie care se ia
implica riscuri cu efect pozitiv sau negativ.
Riscurile sunt de mai multe feluri determinate de diferite criterii.
Clasificarea riscurilor pentru orice fel de afacere, o efectuăm după aria de
afectare a lor:
1. Riscul operational este un rise potential care constă in posibilitatea ca in
cursul derulării afacerii să apară sincope datorate unui management
necorespunzător, unor erori umane ale personalului angajat sau unor fraude,
sau unor probleme informatice.
2. Riscul financiar se refera la fluxurile de disponibilităţi care permit o
continuitate a afacerii in condiţii bune. Aici se pot include riscurile legate de:
- riscul ratei dobânzii - riscul valutar,
- riscurile capitalului investit - riscul de lichiditate
3. Riscul strategic apare când strategiile adoptate de conducerea firmei nu
sunt eficiente.
4. Riscul pieţei reprezintă riscul de a-ti desfaşura activitatea într-un anumit
tip de piaţă. In această categorie, riscul de imagine este unul important, el
poate fi genera de o serie de articole negative legate de compania respectivă,
de anumite nemulţumiri ale clientelei si dc anumite zvonuri. Riscul de
imagine este foarte greu de măsurat si de anticipat, dar poate produce pagube
însemnate
5. Riscul de ţară reprezintă posibilitatea pierderilor financiare in afacerile
internaţionale, pierderi datorate unor evenimente macroeconomice sau ,
politice specifice unei ţări.
6. Riscul legislativ se referă la potentialele schimbări de legislaţie sau
reglementări, care ar putea avea un impact negativ asupra firmei.
Pentru a obţine performanţe şi un profit prognozat cei care se ocupă
de managementul riscului analizează raportul dintre risc şi câştig. Această
acţiune trebuie să includă instrumente şi proceduri specifice fiecărui sector.
Nu e neglijată nici incertitudinea, care necesită consum capital de loc de
neglijat, deoarece aceasta nu poate fi gestionată prin tehnici tradiţionale.
Gravitatea pierderilor măsoară impactul financiar care rezultă datorită
evenimentelor asociate expunerii la risc. Activitatea de
identificare a riscurilor diferă de la o etapă la alta a dezvoltării societăţii
economice, diferind de asemenea in funcţie de mărimea organizaţiilor
financiare şi nonfinanciare a companiilor economice. Toate afacerile iau in
considerare un element de risc, care să le asigure un profit potential. Modul
in care compania tratează diferitele tipuri de risc şi felul in care decide să le
gestioneze, reprezintă un criteriu important in stabilirea structurii
organizatorice a companiei şi a modului de a acţiona pe piaţă, in relaţiile cu
clienţii şi cu concurenţa. Totuşi este de remarcat că nu toţi au acelaşi apetit
pentru risc. Poziţia faţă de risc nu a fost întotdeauna ca in prezent.
Apetitul la risc reprezintă un termen general chemat să măsoare
tendinţa unor persoane către un grad de risc mai ridicat sau mai scăzut. El
este determinat de o combinaţie de doi factori principali experienţa
individuală şi înclinaţia naturală, genetică, de asumare sau nu a riscurilor.
 Continutul sistemului de management al riscului

Trăsăturile acestui sistem managerial sunt de fapt reflectarea

clară a perfecţionărilor aferente in ultimul deceniu. Acesta este un
management centralizat, de care răspunde persoana sau persoanele de risc in
al doilea rând, managementul riscului implica şi strategii de transfer al
riscului. În al treilea rând managementul riscului este integrat in procesele de
afaceri ale companiei.
Manifestările sistemul de management al riscului se regăsesc într-o
serie de aspecte calitative
Astfel asistăm la creşterea eficienţei organizatorice a întreprinderilor,
deoarece majoritatea companiilor au inclus deja in managementul riscului şi
alte funcţii: asigurare financiară, audit. În plus, există şi unităţi specializate
in studierea diferitelor riscuri: băncile de investiti au divizii distincte de
studierea riscului de ţară, a riscului de piaţă, iar companiile de energie au
manageri de risc ale produselor oferite.
În al doilea rând raportarea riscului e necesar a se face in fiecare
companie. Această funcţie are drept scop stabilirea priorităţilor şi a nivelelor
de risc care trebuie raportate consiliului de administraţie. Obiectivul
sistemului de risc tinde spre creşterea transparenţei problemelor legate de
risc, in cadru organizatoric, bine conturat.
În al treilea rând cresc performanţele afacerii. Companiile americane
şi europene care au adoptat sistemul managementului centralizat au
înregistrat creşteri semnificative ale performanţelor prin reducerea
pierderilor, prin creşterea câştigurilor, prin creşterea valorii acţiunilor.
Oricum, riscul nu este eliminat total, dar compania poate adopta cea mai
bună strategie in relaţia risc - profit.
În al patrulea rând există personalul sau persoana de risc. Acesta este
responsabil de dezvoltarea şi implementarea strategiei sistemului de risc. În
ultimii ani se constată o creştere a numărului şi a importanţei lor, astfel
aproximativ un număr de 300 de angajaţi in funcţiile de manageri de risc in
instituţiile financiare şi non-financiare americane şi europene.
Astfel responsabilitatea managerilor de risc se refera la:
Asigurarea unei viziuni şi direcţii generate a managementului
riscului in companie
Stabilirea unui cadru integrat de management al riscului
 Dezvoltarea unor politici de risc, stabilirea unor cuantificări şi
limite ale riscurilor
Implementarea unui set de indicatori de risc, incluzând
pierderi, incidente, expuneri şi avertismente
Alocarea de fonduri de risc activităţilor bazate pe risc,
optimizarea portofoliilor de risc ale companiei, prin strategii de transfer al
riscului
Comunicarea profilului de risc acţionarilor principali,
directorilor, analiştilor bursieri, agenţiilor de rating şi partenerilor de afaceri
Dezvoltarea unui management de risc analitic, a unor sisteme
de date care să susţină programul de management al riscului
Prezenţa acestor specialişti in cadrul întreprinderilor a determinat
creşterea importanţei acestei funcţii şi recunoaşterea necesităţii ei. Care sunt,
însă, cerinţele unei asemenea funcţii? Prima ar fi calitatea de profesionist al
riscului; a doua, abilitatea de a-i convinge pe sceptici; a treia, capacitatea de
a salva activele şi imaginea companiei; a patra, priceperea in ce priveşte
creditul, piaţa şi riscurile operaţionale; a cincea, abilităţi in consultarea şi
convingerea consiliului şi managerilor in implementarea managementului de
risc.

Clasificarea riscurilor efectuată de Banca Reglementărilor

Internaţionale

A. Clasificarea efectuată de Reglementările Internaţionale de la Basel, are la

bază elemente de riscuri financiare, riscuri parteneriale, riscuri comerciale,
operaţionale şi riscurile gestiunii interne bancare interne:
Riscurile financiare sunt următoarele:
- riscul ratei dobânzii
- riscul cursului de schimb - riscul de lichiditate
- riscul de plasament
Riscurile generate de parteneri sunt determinate de:
- riscul de ţară
- riscul clientelei
- riscul apărut pe piaţa interbancară
După aspectul comercial al riscului avem:
- riscul de produse
- riscurile serviciilor
-riscul de piaţă
- riscul de imagine
Din punct de vedere operational, există riscurile:
- generate de nivelul de informatizare a băncii
- şi cele determinate de calitatea operaţiunilor
Riscurile gestiunii bancare interne sunt următoarele:
- riscul de strategie
- riscul controlului intern
-riscul de comunicare
- riscul de reglementare
- riscul resurselor umane
Riscurile determinate de caracteristicile activitătii bancare
Acestea se regăsesc in următoarele categorii:
1. riscuri financiare
- riscul de lichiditate
- riscul de capital
2. riscuri de prestare
- riscul operational
- riscul tehnologic
-riscul introducerii de noi produse
3. riscuri ambientale
- riscul de fraudă
- riscul economic
- riscul legal
Riscul determinat in funcţie de geneza activităţii bancare
- riscuri de exploatare
- riscuri financiare
După expunere riscurile pot fii:
- riscuri pure
- riscuri fizice
- riscuri financiare
- riscuri criminale şi frauduloase
- riscuri de răspundere
- riscuri lucrative
- riscuri de piaţă
- riscuri de afacere
- riscul de lichiditate
După natura lor riscurile sunt:
-risc comercial
- riscuri provocate din cauză de forţă majoră
- risc politic
- risc valutar
- riscul ratei dobânzii

Banca National a României in reglementările sale enumera 10 riscuri şi

anume:
- riscul de credit
- riscul de dobândă
- riscul de lichiditate
- riscul de solvabilitate
- riscul valutar
- riscul de contrapartidă
- riscul asupra patrimoniului
- riscul nerespectării regulilor deontologice
- risc de administrare
- risc informatic
Dupa cum observăm, deşi diferite, clasificările au in vedere aceleaşi
categorii de riscuri care trebuie identificate, evaluate, analizate şi controlate.

Categoriile de riscuri ale întreprinderii

Dacă unele dintre riscurile pot fi cuantificate şi parametrizate, privind

rata dobânzii, riscul de capital, valutar şi investiţional, riscul operational este
de fapt generat de întâmplare, de anumite greşeli umane.
Riscul operational poate fi divizat in mai multe categorii:
Riscul reputaţional,si semnificaţia sa
Riscul reputaţional este determinat de evenimentul cauzat de intrarea in
vigoare a dispoziţiilor contractuale, care fiind costisitoare, prejudiciază astfel
reputaţia firmei ca posibilă parteneră de viitoare afaceri.
Riscul contabil si semnificaţia sa
Riscul contabil este cauzat de o eroare la nivelul calculelor contabile, care va
necesita o redeclarare a veniturilor, sau va afecta modul in care investitorii
sau clienti percep seriozitatea şi corectitudinea firmei.
Semnificaţia riscului de lichidităţi
Riscul de lichidităţi. Riscul apare atunci când o instituţie trebuie să plătească
rate de piaţă mai mari decât cele curente, fie datorită faptului ca investitorii
percep calitatea creditului respectivei instituţii ca fiind viciat, datorită unor
probleme legate de venituri sau unor probleme de structură a capitalului, fie
datorită unei utilizări in exces a surselor particulare de finanţare, într-o
anumită perioadă de timp, marea majoritate a tranzacţiilor având un mare
impact asupra costurilor de fonduri.

Riscul concurenţial şi semnificaţia sa

Riscul concurenţial apare datorită schimbării mediului general de afaceri,
cum ar fi nevoile modificate ale clienţilor, acţiunile concurenţei, mult mai
agresive, sau înregistrarea unei stagnări la nivel de inovaţii tehnologice ale
companiei. Dacă concurenţa lansează pe piaţa de produse la costuri mult mai
reduse decât compania studiată, consumatorii vor prefera acele produse, iar
firma va putea înregistra scăderi ale vânzărilor şi a cifrei de afaceri, urmând
apoi pierderile inerente. Riscul concurenţial mai este denumit şi risc
strategic, deoarece se consideră că alegerea unei strategii de stagnare, poate
duce firma la pierderi. De asemenea alegerea unor pieţe şi ţări neanalizate
suficient din punct de vedere al riscurilor de ţară şi legislative, poate
determina tot pierderi pentru companie.
De exemplu in condiţiile unui investitor străin care doreşte să înceapă un
proiect in România, partenerul român va trebui să argumenteze oportunitatea
investiţiei şi prin prisma analizei factorilor de risc care ar putea interveni in
derularea procesului investiţional. Evaluarea riscurilor va începe cu riscul de
ţară, care va fi analizat ca ti o informare preliminară asupra pieţei, urmată de
o analiză a riscurilor operaţionale, valutare şi a riscurilor politice. Studiul
riscului operational porneşte de la aprecierea de către experţi mediului de
afaceri, a prognozei de marketing a comportamentului pe piaţă a noului
produs, sau a noilor servicii care vor apărea in urma investiţiei acute. Riscul
operational se cuantifică pe baza factorilor de incertitudine a evoluţiei pieţei
care sunt determinaţi de elasticitatea cererii de produse sau servicii faţă de
evoluţia conjuncturală, intensitatea concurenţei, dimensiunile firmei.
Riscul operaţiunilor şi semnificaţia sa
Riscul operaţiunilor este determinat de deficienţele sistemelor
informaţionale sau cele ale controalelor interne şi care aducă pierderi
neprevăzute. Riscul la nivel de operaţiuni poate fi, la rândul său, divizat in
riscul de fraudă, riscul de a obţine, in mod neintenţionat, informaţii
incorecte, riscul de calamităţi, riscul la nivel de personal angajat.
Riscul operaţiunilor poate fi divizat in riscul de fraudă, riscul de a obţine, in
mod neintenrionat, informaţii false, riscul de dezastre, riscul personalului
angajat.
Riscul de fraudă şi semnificaţia sa
Frauda presupune un eveniment cauzat din rea voinţă. Aceste deturnări de
fonduri pot lua forma unor plăţi neautorizate, unor tranzactii efectuate la
preţuri care nu sunt accesibile tuturor, in schimbul unor mite, sau pot
însemna a profita de poziţia unei anumite persoane pentru a se obţine
venituri personale in detrimentul profitului firmei.
Fraudele la nivel de venituri, pentru a genera bonusuri nemeritate sau
avansări in funcţie (sau simpla evitare de a fi concediat), pot lua forma unor
tranzacţii înregistrate la preţuri incorecte, sau a raportării eronate a valorilor
curente ale anumitor poziţii.
Frauda la nivel de posturi, pentru o aparentă operare in cadru legal atunci
când individul este in afara legii, sau un management indus in eroare in ceea
cc priveşte dimensiunea posturilor asumate, este făcută pentru a menţine
libertatea de acţiune - a evita cerinţele care pot suprima anumite posturi.
Acest fenomen poate avea loc datorită faptului că un comerciant are o părere
managerială diferită de despre mişcările pieţei, sau o viziune diferită despre
riscuri. Frauda legată de posturi poate atrage după sine raportarea eronată a
posturilor prin intermediul eşecului de a introduce tranzacţiile (bonurile de
cas) sau prin manipularea raporturilor manageriale, sau ascunderea
posturilor printr-o ocupare temporară de către o altă persoană, existând
promisiunea verbală de a primi înapoi postul respectiv (parking).
Riscul de a obţine, în mod neintenţionat, informaţii incorecte ,si
semnificaţia sa
Este mult mai des întâlnit să posezi informaţii incorecte despre contul de
profit şi pierdere, sau poziţii greşite din cauza erorilor umane sau de sistem,
decât din cauza unei fraude. Multe dintre controalele pentru informaţiile
incorecte neintenţionate sunt similare cu controalele pentru fraudă.
Separarea responsabilităţilor este eficace prin faptul că intrările sunt
verificate de către mai multe persoane, reducându-se astfel şansa ca eroarea
unei singure persoane să aibă un impact asupra posturilor. Verificarea
confirmărilor şi instrucţiunilor de plată, reabilitarea lichidităţilor,
investigarea contractelor aflate in afara pieţei sunt la fel de eficace in
depistarea inadvertenţelor şi erorilor ca şi in cazul depistării intrărilor
frauduloase.
O atenţie la fel de mare trebuie să fie aplicată şi pentru a fi asiguraţi că
partenerii, clienţii au depus garanţiile cerute de contracte pentru a evita
riscurile unor credite neautorizate.
Riscul de dezastru şi semnificaţia sa
in eventualitatea unui dezastru, unei calamităţi fizice, trebuie să fie asigurată
competenţa personalului de risc şi a resurselor de sistem in raportare.
Exemple ale acestor dezastre includ căderea reţelei electrice, incendiile,
explozii care pot închide birourile sau sistemele auxiliare.
Un alt exemplu de dezastru îl constituie problemele sistemului de
computere, cum ar fi un virus sau o eroare de sistem, cu consecinţe care pot
pune in pericol întreaga structură a firmei competenţa resurselor nu poate
fi limitată doar la corectitudinea cu care sunt urmărite posturile existente.
este necesar să se permită continuarea comerţului într-un mediu suficient
controlat, cel puţin la un nivel care să permită activitatea manageriatului
posturilor existente.
Riscul personalului angajat şi semnificaţia sa
Riscul personalului angajat se referă la plecările celor foarte buni. Marile
companii au adevărată istorie a politicii de a atrage personalul societăţilor
competitoare, de a angaja, in masă, un întreg grup de comercianţi, alături de
personalul auxiliar cheie. Acest aspect poate avea acelaşi impact asupra
firmei văduvite de personal ca şi un dezastru fizic, având un timp îndelungat
de revenire, de vreme ce personalul care trebuie să înlocuiască vechea gardă
trebuie să fte identificat, angajat şi pregătit. Strategia de protecţie a
personalului bine pregătit utilizează pregătirea generalizată a personalului şi,
ocazional, anumite munci de backup, pentru ca personalul firmei să poată
prelua, măcar temporar, îndatoririle celor plecaţi la alte instituţii. Sunt foarte
importante şi cerinţele pentru documentare mai profundă in ceea ce priveşte
sistemele şi procedurile politicilor resurselor pe un interval mediu de timp.