Reanexarea Basarabiei şi formarea Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti

Reanexarea Basarabiei şi formarea Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti este o temă complexă şi este
marcată de evenimente tragice care, într-un fel sau altul, au atins viaţa fiecărei familii de la noi. Mai mult decât
atât, politica dusă de autorităţi atunci, are repercursiuni şi astăzi.
Noţiuni:
Anexare - încorporare prin violenţă de către un stat a unui teritoriu care aparţine altui stat.
Ultimatum/ Notă ultimativă – notă diplomatică prin care un stat prezimtă altui stat o condiţie definitivă, al cărui
refuz antrenează luarea unor măsuri de constrângere.
Consiliu de coroană – organ permanent consultativ, care s-a format în 1938. Hotărârile lui nu erau obligatorii
pentru rege. Membrii erau numiţi prin decret regal dintre actualii şi foştii demnitari ai statului, bisericii, oştirii,
oamenilor de vază.
Colectivizare - o contopire a proprietăților funciare private și a forței de muncă individuală în cooperative
numite ferme agricole colective (în limba rusă колхоз, kolhoz) și ferme agricole de stat (совхоз, sovhoz).
Această politică avea ca scop creșterea producției agricole prin punerea agriculturii sub controlul statului. Avea,
de asemenea, și un important scop politic, ca un pas înainte către comunism, prin deposedarea culacilor
(chiaburilor) de proprietățile agricole și funciare și transferarea lor către pătura țăranilor săraci colectiviști.
Anexarea Basarabiei la URSS:
Din timpuri vechi Rusia și-a arătat într-un fel sau altul interesul față de teritoriul numit azi Basarabia, iar în
1812 în urma războiului cu Imperiul Otoman, reușește prin șiretlic să anexeze Basarabia. Timp de 106 ani
populația băștinașă va fi supusă rusificării și deznaționalizării.

La finele Primului Război Mondial, Basarabia va fi prima provincie românească care se va uni cu România - la
27 martie 1918. În cele două decenii clasa politică românească, deși era ferm convinsă că Basarabia este o
provincie stric agrară, a reușit prin reformele întreprinse să ridice nivelul de trai ai oamenilor și să dezvolte
economic provincia.
Potrivit majorităţii istoricilor, constituirea RSSM este o consecinţă a Pactului Ribbentrop-Molotov, cunoscut şi
ca Pactul Stalin-Hitler, semnat la 23 august 1939, al cărui protocol secret prevedea anexarea la URSS a estului
României, precum şi a estului Poloniei şi a Ţărilor Baltice. Uniunea Sovietică de pe poziții de forță a cerut
României, prin 2 scrisori/ note ultimative la 26 și 28 iunie 1940, să cedeze Basarabia. Trupele sovietice, însă, au
ocupat și Bucovina de Nord și Ținutul Herța!
Cu toate că România avea înţelegeri de ajutor reciproc cu alte state, între care şi Înţelegerea Balcanică din 1934,
ea nu a beneficit de ajutor. Germania a sfătuit autorităţile române să se supună cererii guvernului sovietic. Italia,
Serbia şi Grecia au rugat Bucureştiul să nu tulbure ptrintr-o rezistenţă militară pacea în Bazinul Dunărean şi
Balcani. Doar Turcia a confirmat hotărârea de a-şi onora obligaţiile asumate prin Înţelegerea Balcanică, dar
ajutorul Turciei nu era deajuns. În aceste condiţii de lipsă al ajutorului vecinilor, precum şi având o armată slab
pregătită, România a decis să cedeze Basarabia, păstrând restul statului cu instituţiile şi forţele sale militare. La
28 iunie 1940, Armata Roşie a trecut Nistrul, ocupând Basarabia, Nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa. Drept
urmare, la 2 august 1940, şase judeţe din teritoriul Basarabiei - Bălţi, Tighina, Chişinău, Cahul, Orhei şi Soroca
şi alte şase raioane din cele 13 din componenţa Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldoveneşti -
Tiraspol, Grigoriopol, Dubăsari, Camenca, Râbniţa şi Slobozia, au fost unite în cadrul noii republici unionale -
RSSM. În acelaşi timp, teritoriile româneşti ale Nordului Bucovinei, Ţinutului Herţa, Nordului şi Sudului
Basarabiei, în baza aceluiaşi scenariu, au fost incluse în componenţa Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene
(RSSU).
Constituirea RSSM şi politica regimului comunist.
La 2 august 1940, Sovietul Suprem al URSS a votat crearea Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești.
Imediat aici au fost introduse legile sovietice, sistemul fiscal sovietic, au fost naționalizate băncile, pământul.
Odată cu ”eliberatorii sovietici” în RSSM au început arestările, deportările, colectivizarea forțată și foametea
organizată. Această politică a avut urmări tragice pentru populația din RSSM, pentru fiecare familie, iar
repercursiunile ei le simțim până astăzi.
 au fost scoase în afara legii organele administrative, judiciare, militare şi de poliţie;
 a fost interzisă activitatea partidelor politice
 s-a aplicat legislaţia sovietică - la 10 februarie 1941 a fost votată Constituția RSSM, care era o copie
fidelă a celei din URSS și nu ținea cont de specificul, tradițiile și valorile populației băștinașe.
  alfabetul latin a fost înlocuit cu cel chirilic
 naţionalizarea băncilor, întreprinderilor industriale şi comerciale
 naţionalizarea pământului
 gospodăriile ţărăneşti erau obligate să plătească impozitul agricol unic (livrarea statului a diferitor
produse alimentare)
Primul an de ocupatie sovietica a Basarabiei a produs un soc urias asupra populatiei acesteia au demarat și
represiunile asupra băștinașilor care aveau drept scop deznaționalizarea teritoriului rupt de la România.În
perioada 12-13 iunie 1941, istoricii aveau să noteze primul val de deportări organizat de puterea de la Moscova
în Basarabia. Atunci, au fost bligați să-și părăsească locuințele cei mai înstăriți basarabeni, intelectualii și cei
care ocupaseră posturi înalte pe timpul românilor, considerați a fi „elemente antisovietice”, care au fost duși în
Siberia sau Kazahstan.
Listele cu deportați au fost făcute de NKVD pe bază de delațiuni, ținându-se cont de pregătirea și activitatea
capului familiei, de averea sa și de faptul că a colaborat cu administrația românească.
Operațiunea de deportare a început în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, la ora 2.30, și a cuprins teritoriile
anexate de URSS de la România în iunie 1940.
Urmau să fie ridicate 32 423 de persoane, dintre care 6 250 să fie arestate, iar restul 26 173 de persoane -
deportate, inclusiv 5 033 de persoane arestate și alte 14 542 deportate din RSS Moldovenească.
De obicei, o echipă formată din doi-trei militari înarmaţi şi un lucrător al securităţii (NKVD) bătea la geamul
casei, în plină noapte, luând prin surprindere gospodarii. „Într-un sfert de oră să fiţi gata!” era ordinul care li se
dădea oamenilor cuprinşi în spaimă de cele întâmplate, neînţelegând unde merg şi de ce. Deseori, printre cei
care veneau să ridice oamenii se găsea şi binevoitorul sau binefăcătorul care a denunţat familia şi, astfel, ajuta
NKVD-ul să depisteze elementele periculoase.
Deportaţilor le era permis să ia câte 10 kg de fiecare persoană, numai că, de multe ori, tot ce era mai de preţ sau
mai util în bagajele celor deportaţi le împărţeau între ei cei care i-au ridicat în miez de noapte. Îndată, erau
urcaţi în camioane sau chiar – în unele sate – în căruţe, fiind duşi până la gara de trenuri.
În staţiile de cale ferată, membrii fiecărei familii erau separaţi în felul următor: capii de familii într-o parte,
tinerii peste 18 ani în altă parte, iar femeile cu copii mici şi bătrânii – aparte. A urmat îmbarcarea în vagoanele
de marfă, câte 70-100 persoane, fără apă şi hrană. Pe vagoane scria: Tren cu muncitori români care au fugit din
România, de sub jugul boierilor, ca să vină în raiul sovietic. Ieşiţi-le în cale cu flori! sau Emigranţi voluntari.
Basarabia şi Transnistria în anii 1941-1944.
La 12 iunie 1941 – la întîlnirea cu Hitler, generalul român Ion Antonescu a decis ca România să participe la
război împotriva URSS. La 22 iunie 1941 Antonescu, a ordonat ofensiva pentru eliberarea Basarabiei şi
refacerea ţării: „Ostaşi, Vă ordon: Treceţi Prutul!”
27 iulie 1941 – armata sovietică a fost silită să părăsească Basarabaia şi Bucovina de Nord.
În perioada reîntregirii în hotarele României în Basarabia:
 au fost restabilite 16 din 227 de întreprinderi metalurgice;
 au fost construite căi ferate, reparate podurile;
 în centrele judeţene au fost deschise camere de comerţ şi industrie;
 în agricultură - principalul obiectiv a fost aprovizionarea populaţiei şi a armatei cu produse alimentare.
În provincie au fost aduse seminţe, utilaje agricole şi personal tehnic.
 se restabileau şcolile şi se realiza alfabetizarea populaţiei adulte; a fost redeschisă Biblioteca centrală şi
câteva muzee.
 se promovau valorile spiritului şi culturii naţionale
Între timp România a fost obligată de Germania să continue războiul spre Est. Armatele române au participat la
luptele din Crimeea, Stalingrad, Caucaz.
Dar la 26 martie 1944 trupele sovietice au ajuns la Prut, şi în urma Operaţiunii Iaşi-Chişinău, Basarabia a fost
ocupată de către URSS. După reanexare Basarabiei aici revin toate structurile regimului totalitar comunist.
Odată cu” eliberatorii sovietici” în RSSM:
 începe „vânătoarea elementelor chiaureşti” şi „duşmanilor poporului”
 colectivizarea forţată
 foametea organizată
 încă două valuri de deportări
Perioada 1944-1953 este punctul culminant în dezvoltarea regimului sovietic totalitar în RSSM. El era bazat
în întregime pe violenţă faţă de populaţia republicii, utilizând în calitate de măsură ideologică prelucrarea
propagandistică a conştiinţei cetăţenilor republicii. Ideologia în societatea sovietică era sensul, esenţa existenţei
regimului, cu ajutorul căreia se realizau toate acţiunile. În rândul lor era şi colectivizarea, şi adunarea banilor de
la populaţia pentru diferite necesităţi ale conducerii şi formarea imaginii duşmanului din reprezentanţii diferitor
pături sociale, care erau nemulţumiţi de încălcarea drepturilor şi libertăţilor lor. Pentru a îndeplini aceste
obiective propuse, sistemul politic în RSSM se complica necontenit, în componenţa lui întra tot mai noi
instituţii, care strict reglementau activitatea populaţiei.
 Cultura şi ideologia in RSSM
In domeniul culturii sint impuse metodele de creatie ale” realismului socialist”, care erau menite sa distruga
traditii nationale, sa aceelereze si sa asigure deznationalizarea populatiei autohtone. In RSSM a fost interzisa
difuzarea literaturii romine cu continut national, iar fondurile de biblioateci cu semanarea cartii erau distruse. In
orase dispar complet scolile romine, ele fiind inlocuite de scolile ruse sau scolile mixte. Limba rusa era folosita
pretutindeni ca limba de stat. scrierea in limba romina a fost trecuta la grafia chirilica.
 Cultura si stiinta in RSSM (1944-1991)
Cea mai mare parte a elitei romanesti-moldoveneşti de dinaintea celui de-al doilea război mondial, intelectualii,
orăşenii, ca şi sute şi mii de ţărani de rând au fost ucişi. După încheierea celui de-al doilea război mondial au
fost aduşi colonişti din toată Uniunea Sovietica, în special ruşi şi ucrainieni, care au dus la schimbarea
compoziţiei [Link] basarbeni au fost încurajaţi să înveţe limba rusă, care ce era necesară pentru
ocuparea oricărei funcţii publice. Poziţiile politice şi academice erau date în special membrilor grupurilor etnice
ne-române (numai 14% din liderii politici moldoveni erau români în 1946, deşi acest procent s-a schimbat puţin
de-a lungul timpului). Numele unor oraşe şi sate au fost modificate pentru a le da o sonoritate mai slavă sau au
fost rebotezate cu numele unor lideri bolşevici.
Numarul elevilor care isi faceau studiile in limba romina s-a micsorat cu 4.0%. Printre principalele realizari in
domeniul culturii din republica pot fi mentionate introducerea invataminutului mediu general obligatoriu de
zece ani, crearea a noi institutii de invatamint superior si mediu special.
Deosebit de mult a suferit stiinta istorica inde a fost instaurat monotopolul partidului asupra tuturor conceptiilor
privind istoria nationala. Cele mai importatnte evenimente istorice aveau o interpretare oficiala, aprobata de
conducera partidului conumist. In anii ’70-’80 regimul comunist intensifica ideologozarea si politizarea creatiei
artistice, supunerea ei uniu control permanent, care nu permitea oamenilor de creatie sa se manifeste plenar si
liber.
 Economie
Deşi era cea mai dens populată republică a Uniunii Sovietice, RSS Moldovenească a fost destinată să fie
doar o ţară agricolă, specializată în special în producţia de fructe. . În anii ‘70 şi ‘80, Republica Sovietică
Socialistă Moldovenească a primit investiţii substanţiale din bugetul Uniunii Sovietice pentru dezvoltarea
industriei şi construcţiei de locuinţe. Regiunea transnistreană (în care românii reprezentau doar 40% din
populaţie), a fost mai industrializată. În 1990, Transnistria realiza 40% din produsul intern brut şi 90% din
producţia de electricitate a RSS Moldoveneşti.
"Perestroica" lui Mihail Gorbaciov, care a început în 1985 a creat condiţii pentru exprimarea
deschisă a sentimentelor naţionale. Patru ani mai târziu, pe 31 august a avut loc trecerea la grafia latină
şi proclamarea limbii române, ca limbă de stat. Pe 27 august 1991, odată cu prăbuşirea Uniunii Sovietice,
Moldova şi-a proclamat independenţa.
 Foametea din 1946-1947 RSSM
Premise
Caracterul global al colectării produselor alimentare (pe lîngă grâu se colectau și alte semințe de culturi
vegetale, care puteau fi utilizate în alimentație) de la populația rurală, sub forma unei impuneri economice
foarte mari ce includea prestări ce nu puteau fi acoperite de gospodăriile țărănești, a dus la epuizarea oricărei
surse de existență. Situația a fost și mai grea în partea de sud, unde atât seceta a fost mai puternică cât și
recoltele mai mici.
Rezervele de grâu au fost epuizate încă din 1945. Comisarii au măturat în toamna anului 1946 toate produsele
alimentare din podurile și hambarele cetățenilor. Conducerea URSS considera că respectivele măsuri nu sunt
îndeajuns de stricte, astfel gospodăriile țărănești avînd așa-numite „datorii” de predare a produselor către stat
către anul 1947, cu adevărat colosale.
Informatie
În primăvara anului 1944, odată cu intrarea trupelor sovietice pe teritoriul românesc, în baza legilor adoptate în
1940, gospodăriile ţărăneşti individuale au fost impuse la predarea obligatorie a produselor agricole la stat. În
anul următor, la 9 aprilie 1945, Consiliul Comisarilor Poporului şi Comitetul Central al Partidului Comunist
(bolşevic) din Moldova au adoptat două hotărâri speciale privind predarea obligatorie la stat a cotelor de
cereale, floarea soarelui, cartofi, soia şi fân, dar şi de carne, ouă, lapte, brânză şi lână, de către gospodăriile
ţărăneşti individuale din cele şase judeţe ale RSSM. Conform cotelor stabilite,o gospodărie ţărănească din
judeţul Tighina (Bender), care avea 2 ha de teren agricol (arătură, livezi, grădină de zarzavat, luncă, păşune) era
obligată să livreze statului 160 kg de cereale, 40 kg de carne, 120 de ouă, 100 de litri de lapte de la fiecare vacă.
Efecte

 Lipsa completă de produse de hrană normală pentru o populație foarte numeroasă, consumul de plante și
subproduse agroindustriale dăunătoare sănătății, de cadavre și hoituri a provocat o mare creștere a
morbidității. Aceasta se referea mai ales la sate, pentru că orașele, în care trăia și nomenclatura
sovietică, erau ajutate mult mai bine cu produse alimentare, care erau luate desigur cu forța de la țărani.
 În contextul accentuarii foametei la sfârșitul anului 1946 – începutul lui 1947, a sporit numărul celor
care decid să treacă Prutul. Urmare a acestui fenomen, grănicerii primesc ordin să fie necruțători față de
cei care vor încerca să treacă frontiera. În privința celor prinși, apare ordinul ca aceștia să fie executați
pe loc, iar față de cei care reușesc să treacă Prutul – să fie urmăriți pe teritoriul României și, în caz că nu
vor putea pune mâna pe ei, să fie împușcați.

Pierderi umane
Numărul oamenilor care au murit de foame și boli între decembrie 1946 și august 1947 în RSSM este variabil,
unele surse dau un minim de 115.000 de oameni care au decedat, altele menționează cifra de 216.000, 250.000
și 300.000; la aceștia adăugându-se alți 350.000 de oameni, care au fost afectați de malnutriție, dar care au
supraviețuit.
În timpul foametei, au fost înregistrate 39 cazuri de canibalism.
 Deportările din RSSM (valurile II şi III)
Dupa razboi, deportarile din R.S.S. Moldoveneasca au fost reluate cu o vigoare sporita. Deportarea din 6 iulie
1949 s-a înfaptuit conform hotarârii Consiliului de Ministri al R.S.S. Moldovenesti.
Cu sustinerea directa a structurilor de forta – Ministerul de Interne, organele de securitate etc. – sub conducerea
nemijlocita a organelor de partid si sovietice, dar si cu concursul „cozilor de topor”, în noaptea de 6 spre 7 iulie
1949 au fost deportate peste 11 mii de familii cuprinzând un numar total de peste 35 de mii de persoane.
Operatiunea „Iug” („Sud”), prin formele de efectuare, numarul de deportati, dar mai ales prin consecintele ei, a
constituit apogeul terorii în masa în teritoriul dintre Prut si Nistru.
„Contingentul special” a fost îmbarcat în 1 573 de vagoane, alcatuind 30 de garnituri de tren.
Soarta deportatilor în Siberia a fost diferita. Unii s-au aciuat în baraci parasite, altii au fost nevoiti sa si le
construiasca. Munca în colhozurile si sovhozurile locale, la întreprinderile forestiere, piscicole, miniere etc. era
istovitoare. Din cauza conditiilor inumane de trai si munca, multi din cei deportati si-au dat sfârsitul pe
întinsurile înghetate ale Siberiei.
La numai 2 ani dupa operatia „Sud”, republica a fost zguduita de un nou val de deportari. De data aceasta
autoritatile comuniste si-au concentrat atentia asupra altor categorii de basarabeni, considerate un pericol pentru
regim. „Elemente ostile” au fost depistate în rândurile fetelor bisericesti si sectantilor, care s-au dovedit a fi
refractari noii orânduiri. Clericii si sectantii erau învinuiti ca „convoaca adunari cu caracter antisovietic,
raspândesc zvonuri antisovietice, contracareaza masurile puterii sovietice la sate, educa tineretul în spirit
antisovietic”.
În noaptea de 31 martie spre 1 aprilie 1951, organele de securitate au desfasurat operatiunea cu denumirea
codificata „Sever” („Nord”), de data aceasta jertfa fiind adeptii sectei religioase „Martorii lui Iehova”.
Rezultatul operatiunii a fost arestarea si deportarea în Siberia a 723 de familii cu un numar total de 2 671 de
persoane, dintre care 808 barbati, 967 femei si 842 copii. Cele 57 de sate din raioanele din care au fost ridicati
oamenii, fusesera abordate de un efectiv de 2 198 de ofiteri si soldati ai Ministerului Securitatii de Stat, de
militieni si activisti ai partidului comunist. Toate drumurile de iesire din sate, caile de acces la frontiera cu
România fusesera din timp blocate.
Asadar, deportarile din R.S.S. Moldoveneasca (din 12-13 iunie 1941, din 5-6 iulie 1949 si din 31 martie-1
aprilie 1951) au purtat un caracter vadit represiv şi au fost îndreptate împotriva celor care respingeau orânduirea
sovietica socialista, instaurata în teritoriul dintre Prut si Nistru dupa anexarea lui la imperiul sovietic, în vara
anului 1940.
Asadar, deportarile din R.S.S. Moldoveneasca (din 12-13 iunie 1941, din 5-6 iulie 1949 si din 31 martie-
1aprilie 1951) au purtat un caracter vadit represiv si au fost îndreptate împotriva celor care respingeau
orânduirea sovietica socialista, instaurata în teritoriul dintre Prut si Nistru dupa anexarea lui la imperiul
sovietic, în vara anului 1940.