LICEUL TEHNOLOGIC „CLISURA DUNĂRII

“MOLDOVA NOUĂ,
Jud. CARAŞ-SEVERIN

Nr... /...

TEMA PROIECTULUI:

STRUNGUL NORMAL

EXAMEN
DE CERTIFICARE A CALIFICĂRII
PROFESIONALE PENTRU OBŢINEREA
CERTIFICATULUI DE CALIFICARE
PROFESIONALĂ NIVEL III
Îndrumător proiect
Clasa
Candidat PETRARIU ZORAN
Învăţământ zi
Profilul
Calificarea profesională
Anul absolvirii 2020

1
 CUPRINS

ARGUMENT 3
CAPITOLUL I PĂRŢI COMPONENTE PRINCIPALE ŞI CINEMATICA
STRUNGURILOR NORMALE 4

CAPITOLUL II POSIBILITĂŢILE TEHNOLOGICE ALE STRUNGURILOR NORMALE

ŞI REGLĂRILE SPECIFICE AFERENTE 8

2.1 ACCESORIILE PRINCIPALE ALE STRUNGURILOR NORMALE 9

CAPITOLUL III REPARAREA STRUNGURILOR NORMALE 13
3.1 REPARAREA BATIURILOR 13
3.2 REPARAREA ALTOR ELEMENTE COMPONENTE 13
3.3 VERIFICAREA STRUNGURILOR DUPĂ REPARAŢIE 15
CAPITOLUL IV MĂSURI PRIVIND SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA ÎN MUNCA LA
REPARAREA STRUNGULUI NORMAL 17

4.1 NECESITATEA ÎNTREŢINERII MAŞINILOR UNELTE 18

BIBLIOGRAFIE 21

ARGUMENT

2
 Această lucrare a fost concepută să răspundă nevoii elevilor de pregătire în domeniul
tehnic. La sfârşitul nivelului 3, elevul trebuie: fie să se poată integra activ şi concret în viaţa
profesională, fie să îşi continue studiile la nivel superior. Viitorul absolvent al liceului va
trebui conform diplomei să răspundă nivelului de pregătire (Tehnician pentru prelucrări
mecanice) al pieţei europene a muncii.
Lucrarea incorporează stadiul actual al achiziţiilor la modulele tehnice şi este în egală
măsură rezultatul muncii elevilor dar şi al profesorilor care au contribuit la acumularea şi
îmbogăţirea conceptelor ştiinţifice în domeniu, de-a lungul anilor de liceu.
Educaţia tehnică este o parte integrantă a omului modern, prin care acesta va reuşi să
cunoască, să înţeleagă şi să se integreze în mediul tehnic şi tehnologic, dezvoltându-l în
scopurile sale.
Obiectivele după care a fost elaborat acest proiect sunt în concordanţă cu programele
şcolare în vigoare. Acest tip de lucrare antrenează elevul în confruntarea permanentă cu
performanţele înregistrate în acest domeniu în lume.
Proiectul reflecte însuşirea de către elev a limbajului tehnic, a bazelor ştiinţifice ale
tehnicii şi tehnologiilor moderne de prelucrare, a principalelor procese de producţie şi
prelucrare precum şi gândirea tehnică, inventivitatea, curiozitatea ştiinţifică.
În procesul de pregătire a elevului nu poate fi separată partea teoretică de cea practică
deoarece ele se condiţionează reciproc. Prin temele propuse pentru elaborarea proiectelor s-a
urmărit dezvoltarea creativităţi, a logicii.
Proiectul s-a conceput în clasă, prin definirea şi înţelegerea sarcinii. El s-a elaborate
pe parcursul semestrului al ÎI lea, stimulând puterea de decizie a elevului şi creând
oportunităţi da a demonstra ce ştiu să facă într-o varietate de situaţii şi contexte.
Conţinutul ştiinţific întregeşte lanţul cunoştinţelor acumulate din clasele a IX a-a XII
a, în domeniul mecanic şi al prelucrărilor, aducând totodată unele elemente de noutate pe
drumul dificil dar mereu interesant al cunoaşterii.

3
CAPITOLUL I PĂRŢI COMPONENTE PRINCIPALE ŞI CINEMATICA
STRUNGURILOR NORMALE

Strungurile sunt maşinile-unelte destinate prelucrării suprafeţelor de revoluţie prin combinarea

mişcării de rotaţie (executată de semifabricat) cu mişcarea de avans (executată de sculă)

Suprafeţele caracteristice ce se prelucrează sunt: cilindrică sau conică, exterioară sau interioară,
plană, elicoidala, spirală, toate prelucrate cu cuţit de strunjit. Se mai utilizează şi alte tipuri de scule cum
sunt: burghiul, alezorul, tarodul, filiera etc. În cazuri excepţionale se pot efectua şi operaţii de frezare sau
rectificare, prin utilizarea dispozitivelor corespunzătoare de adaptare.

Caracteristica strungurilor longitudinale universale constă în faptul că arborele principal este

orizontal, avansul cu cursa mare este în direcţia axei arborelui principal şi permite prelucrarea unei game
largi de operaţii, tipuri de dimensiuni de suprafeţe.

Părţile componente principale şi mişcările efectuate sunt redate în figură (1)

Păpuşă fixă 1 conţine lanţul cinematic al mişcării principale (cutia de viteze CV). Mişcarea este
preluată de la motorul electric Me şi transmisă la arborele principal 2, pe care se afla mandrinul 3, în care
se fixează în suportul 4 care, împreună cu sania portscula 5, executa mişcarea de avans manuală IV.

Sculă mai executa avansul transversal III împreună cu sania transversală, şi avansul longitudinal ÎI
împreună cu căruciorul 7. Avansul longitudinal ÎI poate fi avans de strunjire când este preluat de la bară de
avans (BA), sau avans de filetare, când mişcarea este preluată de la şurubul conducător (SC). Ramificarea
mişcărilor se produce în cutia căruciorului (CC).

4
 Lanţul cinematic al mişcărilor de avans preia mişcarea din cutia de viteze şi o transmite prin
lira roţilor de schimb (RS) la cutia de avansuri (că). De aici mişcarea se ramifica către bară de avans (bară
canelata) sau către şurubul conducător.

Semifabricatele lungi se sprijină cu vârful din pinola 8 a păpuşii mobile 9. Păpuşă mobilă şi pinola pot fi
poziţionate axial, pe ghidaje longitudinale ale batiului, în funcţie de lungimea semifabricatului.

Aşchiile rezultate din prelucrare şi lichidul de răcire-ungere sunt colectate în tavă 10. Toate
subansamblurile strungurilor sunt montate pe batiul 11.

În figură 2 este prezentată fotografia unui asemenea strung, cu menţionarea principalelor organe de
comandă, care sunt: 1 - maneta pentru legarea strungului la reţeaua electrică de alimentară; 2 - maneta
pentru pornirea şi oprirea mişcării principale, respectiv de rotire a arborelui principal; 3 şi 4 – manete
pentru schimbarea turaţiei arborelui principal; 5 – maneta pentru alegerea domeniului de valori ale
avansului şi filetelor (1:8; 1:1; 8:1); 6 – maneta pentru ramificarea mişcării către bară de avans sau către
şurubul conducător; 7 – maneta pentru selectarea felului filetului (metric, ţoli etc); 8 şi 9 – roţi de mână
pentru mecanismul Norton; 10 – roata de mână pentru acţionarea pinolei; 11 – maneta pentru blocarea
pinolei; 12 – maneta pentru blocarea suportului de scule; 13 – maneta pentru avans transversal; 14 –
maneta pentru acţionarea saniei portscula; 15 şi 16 – limitator de cursă; 17 – roata de mână pentru
deplasarea căruciorului; 18 – maneta pentru selectarea ansamblului longitudinal, transversal şi de filetare;
19 – maneta pentru avans rapid; 20 şuruburi de blocare a păpuşii mobile.

5
Schema cinematică a unui strung longitudinal simplu (fig. 3 ) conţine:

A- lanţul cinematic al mişcării de principale, care asigură gama vitezelor de aşchiere (‫;)ﻻ‬

B lanţul cinematic de avans longitudinal (st);

C lanţul cinematic de avans transversal (st)

D lanţul cinematic al avansului de filetare.

Posibilităţile de mişcare se pot stabili cu ajutorul a schemei structurale.

De la arborele I prin cele trei perechi de roţi dinţate, care realizează trei rapoarte de transmitere diferite,
ajunge la arborele ÎI care, astfel, va avea trei turaţii diferite. Mai departe, prin cele două perechi de roţi
dinţate, mişcarea ajunge la arborele principal III, care va avea şase turaţii diferite.

Lanţului cinematic al mişcărilor de avans leagă arborele principal cu suportul portscula, care execută unul
dintre cele trei feluri de avans. Legătura cinematică este justificată prin definiţia avansului, ca fiind cursa
efectuată de sculă în timp ce arborele principal, împreună cu semifabricatul, se roteşte cu 360º. Deci
mişcarea este preluată de la arborele III cu angrenajul z11 , z12 şi transmisă prin roţile de schimb la arborele
V. De aici prin cele trei angrenaje, la arborele VII. De la arborele VII, prin cuplajul C, mişcarea ajunge la
ramificaţia R, de unde se continua spre bată de avans VIII sau spre şurubul conducător IX.

De la bară de avans, prin inversorul cu roţi conice, mişcarea ajunge la arborele X, iar prin angrenajul z25 şi
z26 la arborele XI. De aici, prin roata baladoare z27 , mişcarea este dirijată spre pinionul z30 , care angrenează
cu cremaliera CR şi se obţine avansul longitudinal (sl) sau spre şurubul transversal XIII, care realizează
avansul transversal (st). Avansurile longitudinal şi transversal se pot obţine şi manul, acţionându-se asupra
roţilor de mână R1 sau R2 .

Schema cinematică a cutiei de viteze de la strungul longitudinal universal S-3, de fabricaţie

românească, este redată în figură. Lanţul cinematic, cuprins în cutia de viteze, transmite mişcarea de la

6
motorul electric (reprezentat în figură), prin roata de curea ‫ﻻ‬c, la arborele principal IV. Pe arborele I se afla
cuplajele C1 şi C2 cu care se comandă pornirea, oprirea şi inversarea sensului mişcării arborelui principal.

Prin cuplajul C1 , cuplat, de la arborele I la ÎI mişcarea se transmite cu două rapoarte de transmitere

z1/z6 şi z2/z7 . Cu cuplajul C2 , mişcarea la arborele ÎI se transmite un singur raport de transmitere, ca produs
a două rapoarte parţiale z3/z1 * z5/z10 . De la arborele ÎI la III mişcarea se transmite cu trei rapoarte de
transmitere z8/z11* z9/z12 şi z10/z13 .

De la arborele III la ÎI mişcarea se transmite de două căi şi anume prin acţionarea cuplajelor C3 sau
C1. Când cuplajul C3 este cuplat, mişcarea se transmite prin arborii V şi VI. Între arborii III şi V rapoartele
de transmitere sunt formate cu rotile z15/z17 şi z16/z18 , între arborii V şi VI cu rotile z19/z22 şi z

20/z21 , iar între arborii VI şi IV cu rotile z23/z24

Schema cinematică a cutiei de avansuri, aparţinând lanţului cinematic al mişcărilor de avans al

aceluiaşi strung universal S-3, este reprezentată în figură. Cutia de avansuri permite obţinerea avansurilor
de strunjire şi a avansurilor de [Link] pot prelucra 2 feluri de filetări: a- filet metric; b- filet în toil
(whitworth). Pentru obţinerea avansurilor de strunjire roata baladoare z 24 este în angrenare cu roata z 21,
unde se transmite la bară de avans B A.

Cele două tipuri de filete se obţin prin schimbarea numerelor de dinţi la roţile de schimb a, b.

În cazul transmiterii avansurilor de strunjire, de la bară de avans B A, mişcarea se prea de către

angrenajele cuprinse în cutia căruciorului, unde se ramifica spre cremaliera (pentru obţinerea avansului
longitudinal) sau spre şurubul transversal (pentru obţinerea avansului transversal).

Cinematica cutiei căruciorului de la strungul universal S-3 este asemănătoare cu cea strungului
simplu. Principalele deosebiri constau în existenţa unui mecanism de siguranţă (care decuplează lanţul
cinematic dacă căruciorul întâmpina rezistenţă mai mare decât cea admisă). Este cazul folosirii opritorului
fix pentru oprirea căruciorului la cota fixă sau când căruciorul se blochează întâmplător şi astfel se evita
deteriorări ale strungului.

7
 CAPITOLUL II POSIBILITĂŢILE TEHNOLOGICE ALE
STRUNGURILOR NORMALE ŞI REGLĂRILE SPECIFICE
AFERENTE

În afară prelucrărilor obişnuite, cum sunt prelucrarea suprafeţelor cilindrice şi plane (frontale), pe
strunguri se prelucrează şi suprafeţe conice, suprafeţele în spirală şi altele.

Prelucrarea suprafeţelor elicoidale (filetele). Suprafeţele elicoidale se caracterizează prin mărimea şi

forma secţiunii spirei, sau golului şi prin pasul elicei. Asemenea suprafeţe se pot prelucra atât pe suprafeţe
cilindrice, cât şi conice, respective pe suprafeţe exterioare sau suprafeţe interioare.

După forma secţiunii spirei, sau canalului elicoidal, se deosebesc următoarele filete: a- triunghiular;
b- trapezoidal; c- pătrat; d- rotund; e - dinţi de ferăstrău; f- speciale.

După unitatea de măsură şi modul de exprimare a mărimii pasului canalului elicoidal, se deosebesc
filete: a- metrice; b- în toil; (Whitworth).

Canale elicoidale se pot prelucra pe strung cu ajutorul sculelor de tipul tarodului sau filierei sau cu
ajutorul cuţitului de filetat.

În cazul când se utilizează tarodul sau filieră, semifabricatul este antrenat în mişcare de rotaţie, iar
scula, fixată într-un dispozitiv, este ţinută manual, sau în pinola păpuşii mobile şi acţionează axial până se
prelucrează una-două spire, după care mişcarea axială se obţine automat, ca urmare a construcţiei sculei.
Scula are directoarea elicoidală materializata.

Când se prelucrează cu cuţit, acesta este montat în suportul portscula al căruciorului, cu care,
împreună, realizează mişcarea axială. Cele două mişcări, de rotaţie şi de translaţie, sunt legate cinematic
pentru a realiza condiţia ca în timp ce se roteşte cu 360o , cuţitul să înainteze axial cu cursa egală cu pasul
elicei de prelucrat. Această legătură este realizată de lanţul cinematic de filetare.

Cele două organe finale ale lanţului cinematic sunt: a- mandrinul universal cu piesa de prelucrat P şi
căruciorul c. Legătura între aceste organe este realizată de două perechi de roţi de schimb a/b şi c/d şi
mecanismul şurub conducător-piuliţa.

Prelucrarea suprafeţelor conice pe strungul universal se poate face prin mai multe metode. Alegerea
metodei depinde de dimensiunile suprafeţei conice, de numărul lotului de piese prelucrate, de mărimea
conicităţii, de felul suprafeţei (exterioară sau interioară) s.a.

A- cuţit profilat se prelucreze suprafeţele a căror generatoare este scurtă. Muchia aşchietoare a cuţitului
este mai lungă decât generatoarea suprafeţei prelucrate. Muchia aşchietoare a cuţitului se înclină cu
unghiul conicităţii după care, în timp ce piesă executa mişcarea de rotaţie cu viteza de aşchiere v, scula
înaintează cu avans longitudinal sau cu avans transversal;

B- prin înclinarea ghidajelor saniei portscula se pot prelucra suprafeţe a căror generatoare este mai scurtă
decât mărimea cursei saniei portscula. Sania portscula, montată pe sania transversală a căruciorului

8
triunghiului, se roteşte în plan orizontal cu conicitate după care se blochează cu ajutorul şurubului. La
strungurile mici şi mijlocii avansul saniei portscula se obţine manual din care cauza aceasta metodă este
obositoare şi neproductiva.

Utilizând dispozitive de strunjit conic se pot prelucra suprafeţe conice cu generatoare lungă, în
condiţiile producţiei de serie, cu productivitate şi precizie bună. Dispozitivele de copiat, utilizate la
strunguri, pot fi mecanice sau hidraulice.

Dispozitivul mecanic se compune din rigla 3, care se poate roti şi blocă la valoarea unghiului
conicităţii. Pe ghidajele riglei 3 glisează piesa 5 care se leagă de sania transversală 2 prin intermediul tijei
4 şi a şurubului transversal, după ce s-a întrerupt fixarea axială a şurubului transversal. Rigla 3 este fixate
pe strungul 6, care la rândul său este rigidizat de batiul strungului.

Metoda deplasării transversale a vârfului păpuşii mobile se utilizează la prelucrarea

suprafeţelor cu conicitate mică, diametre mici şi lungime mare a pieselor. Semifabricatul se montează între
vârfuri, antrenarea făcându-se cu inima de antrenare. Vârful păpuşii mobile se deplasează transversal cu
masa h, prin deplasarea corpului păpuşii mobile pe ghidajele transversale ale plăcii de bază a păpuşii.

2.1 ACCESORIILE PRINCIPALE ALE STRUNGURILOR NORMALE

Înainte de începerea prelucrării pe strung, sunt necesare o seamă de operaţii de pregătire care
constau în:

 Alegerea modului desprindere a semifabricatului şi sculelor;

 Montarea şi verificarea dispozitivelor de prindere a semifabricatului şi sculelor
 Determinarea parametrilor regimului de aşchiere stabilit;
 Stabilirea metodelor şi instrumentelor corespunzătoare verificării dimensiunilor, calităţii
suprafeţelor prelucrate s.a.

Diversiunea mare a dimensiunilor şi formelor de piese de prelucrat, a tipurilor de suprafeţe şi

procedeelor de prelucrare, impune ca strungul să fie dotat cu anumite accesorii pentru prindere şi
antrenarea semifabricatelor şi sculelor, dispozitivelor de copiat, chei, roţi de schimb pentru reglarea
lanţurilor cinematice şi altele.

Pe strungurile universale semifabricatele se fixează în diverse moduri:

 dacă raportul dintre lungimea L şi diametrul D aL piesei nu depăşeşte 4(L/D<4atunci se prinde în

consola cu mandrinul universal;
 dacă acest raport se află între valorile 4 şi 10, deci 4<L/D<10, atunci la un capăt se fixează în
mandrinul universal, iar la celălalt se sprijină cu un vârf montat în păpuşă mobila;
 dacă raportul L/T>10, semifabricatul se monteza între vârfuri şi se sprijină suplimentar cu lunetă
fixă sau luneta mobila.

9
 Dispozitivele de prindere şi antrenarea semifabricatului trebuie să asigure poziţia corectă a
semifabricatului în timpul prelucrării, să nu deformeze piesă, să asigure rapiditatea prinderii şi
desprinderii, să fie uşor şi simplu, să fie uşor manevrabil şi întreţinut etc.

Cel mai des utilizate dispozitive de prindere şi antrenare a semifabricatelor la strunguri sunt:

 mandrinul universal;
 vârful fix şi vârful mobil;
 bucşa extensibilă;
 inima de antrenare;
 luneta fixă şi mobila etc.

Mandrinul universal serveşte la orientat rea şi strângerea concentrică a semifabricatelor cu axa de

rotaţie a arborelui principal. Orientarea şi strângerea se realizează cu ajutorul a trei bacuri care pot fi
deplasate simultan în direcţie radială, (trei puncte fiind suficiente pentru a defini matematic un cerc). Cu
un asemenea mandarin se pot prinde suprafeţe cilindrice, sau cu secţiune poligonală, având numărul
laturilor trei sau un multiplu al lui trei. Pentru piesa având secţiunea cu patru laturi, sau multiplu al lui
patru, se construiesc şi mandrine cu patru bacuri.

Mandrinul se fixează pe arborele principal prin intermediul unei flanşe.

Fig.4 Mandrinul universal

10
 Cuţite pentru strunjirea suprafeţelor exterioare

Fig. 5 Cuţite pentru strunjirea suprafeţelor exterioare:

 1 şi 11 – cuţite pentru teşire

 2 – cuţit pentru retezare
 1,3,7 şi 11 – cuţite pentru strunjire longitudinală
 4 – cuţit pentru rotunjire
 5 şi 6 – cuţite pentru planare
 8 şi 9 – cuţite pentru canelare
 10 – cuţit pentru filetare

Fig.6 Tipuri de suporturi portcuţite : a ) portcuţit cu placa, b) portcuţit cu 2 şuruburi de

strângere, c ) portcuţit cu 4 poziţii, d) portcuţit cu blocuri schimbabile

11
 Vârfuri

Fig. 7 Prindere in vârf

Fig.8 tipuri de vârfuri

12
CAPITOLUL III REPARAREA STRUNGURILOR NORMALE

Strungul normal care intră în reparaţie, înainte de demontare, este supus verificării
tehnice, pentru a se cunoaşte gradul de uzură şi a se stabili procesul tehnologic de reparare.
Verificările importante obligatorii de executat sunt:

 verificarea înălţimii vârfurilor păpuşii fixe şi păpuşii mobile;

 verificarea paralelismului ghidajelor cu axa arborelui principal;
 verificarea paralelismului axului pinolei cu ghidajele maşinii;
 controlul zgomotului şi trepidaţiilor produse de maşină;
 consultarea lucrătorului maşinii asupra neplăcerilor produse de exploatare
 verificarea aspectului.

Înălţimea vârfurilor se verifică astfel: se curăţa alezajele conice ale celor 2 păpuşi, se
montează vârfurile fixe, iar între vârfuri se prinde dornul de [Link] suportul cuţitului, se
măsoară cu un comparator, înălţimea maximă a dornului, lângă păpuşă fixă şi lângă păpuşă
mobile. Denivelarea lor se stabileşte prin diferenţa.
Paralelismul ghidajelor cu axa arborelui principal se verifică astfel: se montează un dorn
în gaura conică a maşinii, iar pe cărucior se fixează un comparator. Deplasând palpatorul de-a
lungul generatoarei dornului de control se poate stabili abaterea. Aceasta verificare se poate
face atât în plan orizontal cât şi în plan vertical.
În mod similar se verifică paralelismul axului pinolei cu ghidajele batiului (se introduce
dornul în gaura conică a pinolei).
Defectele constatate se vor consemna în procesul verbal de primire a maşinii în reparaţie.

3.1 REPARAREA BATIURILOR

Repararea batiurilor se rezuma în principal la repararea ghidajelor uzate.

Este foarte important de stabilit succesiunea diferitelor ghidaje şi alegerea ghidajului
principal de referinţă faţă de care se repara toate ghidajele. Ghidajele de referinţă se aleg
întotdeauna cele mai puţin uzate. Batiurile strungurilor normale au ghidajele orizontale.
Batiurile pot avea păpuşă fixă dintr-o singură bucată sau detaş[Link] repara separate
ghidajele păpuşii mobile şi ghidajele superioare ale căruciorului. Se va acorda o atenţie
deosebită asigurării paralelismului reciproc între cele 2 ghidaje.
Verificarea se face cu ajutorul unui comparator.

3.2 REPARAREA ALTOR ELEMENTE COMPONENTE

Cutia de avansuri primeşte mişcarea de la cutia de viteze prin intermediul roţilor de

schimb. Cinematica cutiei de avansuri este realizată prin blocuri baladoare, comandate prin
mecanismul cu came plane.
Căruciorul primeşte mişcarea de avans longitudinal prin intermediul arborelui
avansurilor. Pentru obţinerea avansului rapid la cărucior şi sanie, pe arborele de ieşire din
cutia de avansuri este prevăzut un cuplaj care desface legătura dintre cutia de avansuri şi
arbore al avansurilor, ele rotindu-se cu turaţii diferite.

13
 Repararea cutiei de avansuri constă în recondiţionarea pieselor ce se uzează: şurubul
conducător, piuliţa de cuplare, arborele avansurilor, rotile dinţate, arborii canelaţi şi netezi,
lagăre, bucşe etc.
La montarea arborelui avansurilor şi al şurubului conducător în locaşurile din cutia de
avans şi cutia de viteze apar unele dificultăţi. Şurubul conducător şi arboreal avansurilor se
montează după ce s-a verificat ca ele corespund condiţiilor tehnice, dup ace s-au răzuit
ghidajele superioare ale batiului, dup ace căruciorul, corpul cutiei de avans şi suportul s-au
montat la locurile lor, s-au curăţat bavurile cu ră[Link] mai curata urmele de lovituri
existente pe suprafeţele de reazem sau găurile pentru bucşe, dup ace s-au înlocuit bucşele
uzate cu altele noi.
Axele lagărelor şurubului conducător trebuie să fie paralele cu ghidajele patului în
plan vertical şi în plan orizontal. Verificarea se face succesiv la ambele capete ale batiului cu
un comparator montat pe cărucior şi cu palpatorul sprijinit pe suprafaţa exterioară a şurubului
sau arborelui în plan vertical sau orizontal.
Pentru eliminarea abaterilor de la paralelism în plan vertical se poate monta o bucşa
cu gaura excentrică faţă de suprafaţa exterioară, în suport.
După ce s-a obţinut paralelismul necesar între şurubul conducător şi ghidajele
batiului, se realizează prin ajustare, coaxialitatea şurubului conducător şi a piuliţei de cuplare.
Pentru realizarea acestei coaxialităţi se pilesc sau se rabotează suprafeţele de contact
ale căruciorului şi cutiei căruciorului. Stratul ce urmează a fi îndepărtat se stabileşte cu multă
grijă.
Săniile sunt ansambluri alcătuite în principal din 5 părţi şi anume:
- sania longitudinal
- sania transversal
- suportul intermediar rotativ
- sania portcuţit
- portcuţitul multiplu.
Suprafeţele de lucru ale săniilor se ajustează prin metodele descris anterior. Răzuirea
suprafeţelor săniilor se termina atunci când s-au obţinut cel puţin 8 pete pe o suprafaţă de
25x25mm. De asemenea se răzuiesc penele de ghidaj.
Arborele principal se reglează cu ajutorul piuliţelor şi contrapiuliţelor până se asigura
rotirea lui uşoară.
Suprafeţele inferioare de reazem ale păpuşilor fixe se răzuiesc după ghidajele batiului.
Se verifică apoi cu urme de vopsea pentru a se obţine paralelismul între axa arborelui
principal şi ghidajele batiului în plan vertical şi în plan orizontal.
Păpuşă mobila se repara după ce au fost reparate ghidajele batiului, păpuşii fixe şi
căruciorului. Piesele care se repara sunt: corpul, placă suport, piuliţa, şurubul, pinola şi
flanşa.
După reparaţie trebuie să se obţină coaxialitatea vârfurilor păpuşilor fixă şi mobila.
Păpuşile se centrează prin ajustarea păpuşii mobile.
Placa suport se răzuieşte până când se obţin cel puţin 8 pete de contact pe o suprafaţă
de 25x25mm.
Coaxialitatea vârfurilor păpuşilor se verifică cu comparatorul.
În cadrul reparaţiei unui strung paralel se mai repara: sistemul de transmisie, pompa
de ulei, pompa de răcire, dispozitivele de protective, instalaţia electrică etc.

14
 3.3 VERIFICAREA STRUNGURILOR DUPĂ REPARAŢIE

 Verificarea rectiliniarităţii în plan vertical a ghidajelor pentru cărucior.

o Se aşază pe ghidaje o punte specială având 2 reazeme pe ghidajul ce se
verifică şi unul pe celălalt ghidaj. Distanţa dintre reazemele punţii pe
ghidajul ce se verifică trebuie să fie mai mică decât jumătate din lungimea
căruciorului şiş a nu depăşească 500mm. Pe punte se aşază o nivela cu
bulă de aer, paralel cu ghidajul. Se deplasează puntea cu nivela în lungul
ghidajelor pe întreaga lungime.
 Verificarea paralelismului ghidajelor pentru cărucior
o Pe ghidajele ce verifica se aşază o punte specială, iar pe ea o nivela cu bulă
de aer. Se deplasează puntea cu nivela în lungul ghidajelor ce se verifică
pe toată lungimea.
 Verificarea bătăii radiale a suprafeţei cilindrice de centrare a arborelui principal
o Se aşază comparatorul astfel încât palpatorul să vină în contact cu
suprafaţa de centrare a arborelui principal şi se roteşte capătul arborelui.
 Verificarea bătăii radiale a alezajului conic al arborelui principal.
o În alezajul principal se introduce un dorn cilindric de control. Se aşază
comparatorul astfel încât palpatorul sau să vină în contact cu
suprafaţa dornului. Se roteşte arborele principal.
 Verificarea bătăii axiale a arborelui principal
o În alezajul arborelui principal se introduce un dorn scurt având suprafaţa
frontală perpendicular pe axa arborelui. Se aşază comparatorul astfel încât
palpatorul sau să vină în contact cu dornul în central suprafeţei sale
frontale. Se roteşte arborele principal împingându-l în direcţia efortului
axial produs în timpul lucrului.
 Verificarea paralelismului arborelui principal faţă de direcţia de deplasare a
căruciorului
o Se introduce în alezajul principal un dorn cilindric de control. Pe cărucior
se fixează comparatorul astfel încât palpatorul să vină în contact cu
suprafaţa dornului. Se deplasează căruciorul de-a lungul ghidajelor.
Abaterea se măsoară pe 2 generatoare diametral opuse (rotindu-se arborele
principal cu 180˚). Eroarea este media aritmetica a rezultatelor celor 2
măsurători făcute în acelaşi plan.
 Verificarea poziţiei axelor alezajelor arborelui principal şi al pinolei la aceeaşi
înălţime faţă de ghidaje pentru cărucior
o Se prinde între vârfurile strungului un dorn cilindric, cu o lungime egală
cu aproximativ dublul lungimii căruciorului. Se fixează comparatorul pe
sanie în aşa fel încât palpatorul lui să fie în contact cu suprafaţa dornului
pe generatoarea superioară. Se determina indicaţia maximă a a
comparatorului prin deplasarea înainte şi înapoi a saniei. Se fac măsurări la
ambele capete ale dornului. Eroarea este diferenţa dintre indicaţiile
maxime ale comparatorului obţinute la cele 2 măsurători.
 Verificarea preciziei pasului şurubului conducător şi a transmisiei de la arborele
principal la şurubul conducător
o Se prinde un etalon între vârfurile strungului pe care s-a înşurubat o piuliţă
prelucrată foarte precis. Piuliţa se fixează astfel încât la rotirea şurubului
să se poată deplasa în lungul acestuia. Se fixează comparatorul pe cărucior

15
 astfel încât palpatorul lui să vină în contact cu suprafaţa frontal a piuliţei.
Se imprima şurubului conducător o mişcare de rotaţie (transmisia de la
arborele principal este astfel executată încât pasul şurubului etalon să fie
egal cu cel al şurubului conducător. Diferenţa indicaţiilor comparatorului
în 2 puncte oarecare de pe lungimea şurubului etalon reprezintă eroarea
şurubului conducător şi a transmisiei pe această lungime. Verificarea se
face pe câteva porţiuni ale şurubului conducător.
 Verificarea ovalităţii şi conicităţii piesei prelucrate prin strunjire de finisare
o Se prelucrează un cilindru prins în universalul strungului. Diametrul
cilindrului trebuie să fie cel puţin un sfert din înălţimea vârfurilor, iar
lungimea să fie egală cu înălţimea vârfurilor, însă maximum 300mm.
După strunjire se măsoară cilindrul cu micrometrul. Eroarea este dată de diferenţa
dintre diametrul perpendicular în orice secţiune a cilindrului sau diametrul din acelaşi plan
axial, pe o anumită lungime.

16
 CAPITOLUL IV MĂSURI PRIVIND SĂNĂTATEA ŞI
SECURITATEA ÎN MUNCA LA REPARAREA STRUNGULUI
NORMAL
Universalele şi plan şaibele de prindere trebuie bine fixate pe arborele principal şi
asigurate împotriva deşurubării la inversarea sensului de rotaţie.
Înainte de începerea lucrului, muncitorul va verifica starea de funcţionare a fiecărui bac
de la universal. De asemenea trebuie bine fixate pe arborele principal al maşinii şi
dispozitivele specifice, în cazul când se folosesc alte dispozitive de strângerea pieselor decât
universalul sau plan şaibă.
Muncitorul va fixa bine piesă în universalul strungului sau între vârfuri pentru a nu fi
smulsă sau azvârlită în timpul lucrului. Cheia universalului sau alte scule cu care se strânge
dispozitivul trebuie să se scoată înainte de pornirea strungului. În cazul folosirii universalului
de prindere cu fălci şi nefolosirii vârfului păpuşii mobile, se vor prelucra numai piese scurte.
La strunjirea exterioară a pieselor lungi se vor folosi vârful păpuşii mobile şi lunetele.
La începerea lucrului, muncitorul trebuie să verifice dacă modul în care este ascuţit cuţitul
şi profilul acestuia corespund prelucrării pe care trebuie să o execute, precum şi materialului
din care este confecţionată piesa. În cazul cuţitelor prevăzute cu plăcute din carburi metalice,
se va controla fixarea plăcutei pe suport, precum şi dacă există fisuri. Aceste cuţite se vor feri
de lovituri mecanice. Fixarea cuţitelor în suport trebuie să se facă astfel că înălţimea vârfului
cuţitului să corespundă procesului de aşchiere respectiv. Porţiunea de cuţit ieşită din consola
nu trebuie să fie mai mare de 1,5 ori din înălţimea corpului cuţitului. Strângerea cuţitului în
suport se va face cel puţin cu 2 şuruburi; acestea vor fi bine strânse pentru a se evita
desprinderea cuţitului în timpul lucrului.
Apropierea cuţitului de piesa de prelucrat se va face treptat şi numai după punerea în
mişcare de rotaţie a piesei. În caz contrar, există pericolul smulgerii piesei din universal sau
ruperii cuţitului. La oprire se va decupla întâi avansul şi apoi se va opri arborele principal al
maşinii.
În cazul când în timpul prelucrării se produc vibraţii se va opri imediat maşina şi se va
proceda la constatarea cauzelor şi înlăturarea lor şi numai după aceea se va putea continua
lucrul.
La prelucrarea pieselor din bare lungi, totdeauna barele vor fi protejate în suporţi speciali
de susţinere pentru acest gen de prelucrare.
În timpul lucrului la strung, muncitorul va folosi ecranul de protecţie sau ochelarii,
salopetă va fi bine ajustată pe corp. Părul lung trebuie să fie legat. Se interzice îndepărtarea
aşchiilor cu mâna sau spălarea cu soluţie de răcire.
Lucrătorul strungar nu are voie să umble la instalaţia electrică. Ori de câte ori constata o
funcţionare anormală a maşinii, trebuie să oprească maşina şi să anunţe maistrul de atelier sau
mecanicul de întreţin.

Maşinile-unelte ca elemente principale în industria construcţiilor de maşini, în realizarea unor producţii

de bunuri materiale, împung o atenţie deosebită în privinţa condiţiilor în care se realizează procesul
tehnologic de prelucrare, exploatarea şi întreţinerea lor, ştiut fiind de defectarea bruscă a unei maşini
unelte în unele cazuri poate determina întreruperi şi chiar pierderi importante în procesul de producţie.

Exploatarea raţională a maşinilor – unelte a devenit o problemă de interes major pentru construcţia
modernă de maşini – unelte, mai ales prin prisma fiabilităţii şi durabilităţii lor. Aceasta datorită folosirii

17
unor regimuri de lucru tot mai intensive, măririi intensităţii de utilizare în timp a maşinilor, cerinţelor
referitoare la precizia de prelucrare obţinută în decursul perioadei de exploatare.

La exploatarea maşinilor-unelte trebuie avut în vedere, în primul rând indicii de performanţă a,

maşinii:

- Capacitatea de producţie (volumul de produse realizate în unitate de timp ţinând cont de regimul de lucru
al maşinii şi de timpii auxiliari proprii.

- Precizia de prelucrare care este influenţată de rigiditatea maşinii. Precizia de prelucrare se exprimă prin
abaterea minimă ce se poate realiza sistematic în cadrul unei capacitate de producţie nominale.

- Rugozitatea minimă a suprafeţei prelucrate care se corelează cu precizia de prelucrare.

- Gradul de automatizare care este un indicator modern pentru care se urmăreşte o valoare maximă în
condiţii de eficienta economică.

- Randamentul maşinii unelte, un indicator tot mai important în legătură cu cerinţele economice de
energie.

- Siguranţa în funcţionarea sau fiabilitate reflectă probabilitatea defectării maşinii având în vedere
complexitate componentelor sale.

Având în vedere multitudinea tipodimensiunilor de maşini unelte, exploatarea raţională nu poate fi

realizată decât cunoscând particularităţile fiecăreia şi în acelaşi timp proprietăţile generale comune.

Problemele legate de deservire şi întreţinere, suprapuse peste fiabilitatea reală a maşinii pot influenţa
hotărâtor funcţionarea maşinilor în exploatarea, fapt care determină în unele cazuri instruirea în mod
special a muncitorului care deserveşte maşină-unealtă.

4.1 NECESITATEA ÎNTREŢINERII MAŞINILOR UNELTE

1. Lucrări de întreţinere executate de către muncitorii care deservesc maşinile.

Pentru că exploatarea şi întreţinerea maşinilor-unelte să decurgă normal trebuie ca muncitorii care

lucrează cu ele să le cunoască posibilitatea tehnologică şi instrumental de întreţinere.

În aceste instrucţiuni se indica reguli de pornire, oprire, reglare şic el de trecere la alte operaţii,
funcţionarea maşinii, perioada de ungere şi calitatea uleiurilor.

Exploatarea raţională constă în următoarele:

- Organizarea locului de muncă înainte de începerea schimbului, adică aşezarea sculelor şi pieselor în
locuri potrivite.

- Strângerea ghidajelor şi ungerea lor cu ulei.

18
- Eliminarea jocurilor prin strângerea penelor săniilor.

- Evitarea schimbării în timpul lucrului a turaţilor.

- Controlarea nivelului de ulei din cutia de viteze, nivel care trebuie să fie în dreptul vizorului de control.

- Verificarea întinderi curelelor de transmisie.

2. Lucrări de întreprindere executate de personalul de întreţinere.

Persoanele de întreţinere executa trecerea în revizie şi verificare stării de funcţionarea a maşini-unelte.

Trecerile în revizie, scot în evidenţă deficienţele produse de mărimea uzurii pieselor sau de stabilirea
fixării lor Reviziile pot fi zilnice sau periodice.

Revizia zilnică se face fără oprirea maşini-unelte de către lăcătuşul de întreţinere. Aceasta asculta
zgomotul mecanismelor, strânge îmbinările care nu sunt fixate rezistent înlătura defectele mărunte.

Revizia periodică presupune verificarea stării suprafeţelor, constatarea jocului şi verificarea sistemului
de ungere. Lucrătorul de întreţinere trebuie să regleze cuplajele, să înlocuiască arcurile sau penele slăbite
sau rupte, să verifice reglajul întinderii.

3. Sisteme de reparaţii.

Repararea maşinilor-unelte se poate realiza prin mai multe sisteme:

A) Sistemul de repărţii executate după necesitate, realizat necesitatea, realizat neplanificat datorită
uzărilor;

B) Sistemul de reparaţii pe bază de constatări când se stabileşte termenul pentru următoarea reparaţie şi
volumul reparaţiei;

C) Sistemul de reparţi cu planificare rigidă care prevede scoaterea maşinilor-unelte din funcţie:

D) Sistemul preventive de reparaţii periodice planificare ce constă în determinarea variaţiei uzărilor în

timp pentru piesele şi organele de maşini componente;

Lucrările de reparaţii reprezintă ansamblul de măsuri în vederea recondiţionării sau înlocuirii pieselor
uzate.

În funcţie de maşinile-unelte sunt prevăzute reparaţia curentă şi capitală.

4. Planificarea reparaţiilor.

Se întocmeşte planul anual de reparaţii când se ţine seama de starea tehnică a maşinii ultima, reparaţie
executată, condiţiile de exploatare.

Pe baza planificări anuale se întocmesc planurile anuale.

Metode de reparaţii.

În funcţie de tipul reparaţiei se poate alege una din următoarele metode:

19
A) Metoda reparaţiilor pe loc, care se aplică fără deplasarea maşini-unelte;

B) Metoda reparaţiei prin înlocuirea subansamblurilor care se aplică atunci când există mai multe maşini
identice;

5. Subansamblurile demontabile se redirecţionează în ateliere de repărţii di devin subansambluri de

rezervă.

C) Metoda lucrărilor simulate care presupune împărţirea lucrărilor de reparaţii pe mai multe grupe de
operaţii care se încredinţează unei echipei specializate;

D) Metoda lucrului în schimburi continue care se aplică atunci când reparaţia trebuie să se realizeze într-
un termen scurt şi se lucrează în 2,3 schimburi.

E) Metoda executări reparaţiilor în timpul repaosului aplicat maşinilor şi utilajelor care nu pot fi scoase din
procesul de producţie.

Reparaţia care se execută în pauză dintre schimburi.

6. Organizarea reparării maşinilor şi utilajelor. Reparaţiile se execută în ateliere de reparaţii dintre care
unul central şi altele organizate pe lângă sectoarele de producţie numite şi ateliere de sector.

Sarcinile atelierelor de sector sunt următoarele:

- Executare reviziilor tehnice şi reparaţiilor curente;

- Executarea operaţiilor planificate.

Atelierul central de reparaţii are sarcinile:

- Executarea piese de schimb;

- Executarea înlocuirea pieselor uzate cu piese de schimb sau piese noi.

20
 BIBLIOGRAFIE

1) Al. Vaida s. a- Exploatarea maşinilor unelte, Editura Didactică pedagogică 1988 Bucureşti.

2) [Link] - Maşini unelte, Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1976, manual pentru licee cu
profil mecanic.

3) [Link]-Masini, utilaje şi instalaţii din industria construcţiilor de maşini, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti 1978.

4) [Link] – Utilaje şi tehnologia prelucrărilor prin aşchiere, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
1988, manual pentru şcoli profesionale.

5) [Link] - Protecţia muncii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1996.

6) I, Gheghea s. a Exploatarea şi întreţinerea maşinilor – unelte cu comanda Program, Editura Tehnică

Bucureşti 1990.

7) Deacu L - Exploatarea Maşinilor-unelte, Cluj Napoca Institutul Politehnic, 1995.

8) Albu A.- Maşini unelte şi agregate. Cluj Napoca, Institutul Politehnic 1990.

21