Scribd
Încărcați
25 vizualizări6 pagini

Fabule 5

Prima poveste prezintă eforturile nereușite ale unui rac, unei broaște și unei știuci de a trage un sac plin de grâu din apă pe mal. A doua poveste descrie decizia judecătorilor de a-i da unui bărbat cele trei soții pe care le avea, în loc să-l pedepsească. A treia poveste prezintă o discuție între o vulpe și un măgar, în care măgarul pretinde că l-a înfrânt pe leu în luptă.

Încărcat de

Vali Popa
Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
25 vizualizări6 pagini

Fabule 5

Prima poveste prezintă eforturile nereușite ale unui rac, unei broaște și unei știuci de a trage un sac plin de grâu din apă pe mal. A doua poveste descrie decizia judecătorilor de a-i da unui bărbat cele trei soții pe care le avea, în loc să-l pedepsească. A treia poveste prezintă o discuție între o vulpe și un măgar, în care măgarul pretinde că l-a înfrânt pe leu în luptă.

Încărcat de

Vali Popa
Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

Racul, broasca şi ştiuca

de Alecu Donici
Racul, broasca şi o ştiucă
Într-o zi s-au apucat
De pe mal în iaz s-aducă
Un sac cu grâu încărcat.
Şi la el toţi se înhamă:
Trag, întind, dar iau de samă
Că sacul stă neclintit,
Căci se trăgea neunit.
Racul înapoi se da,
Broasca tot în sus sălta,
Ştiuca foarte se izbea
Şi nimic nu isprăvea.
Nu ştiu cine-i vinovat;
Însă, pe cât am aflat,
Sacul în iaz nu s-au tras,
Ci tot pe loc au rămas.
Aşa-i şi la omenire,
Când în obşte nu-i unire:
Nici o treabă nu se face
Cu izbândă şi cu pace.
Bărbatul cu trei femei
de Alecu Donici
Un om poznaş au fost schimbat
Vro trei femei cu cununii,

Fiind tustrele încă vii.


Dar acolo era un aspru împărat,
La care, cum au mers asemene ştiinţă,

Au şi găsit de cuviinţă
Ca pentru aşa faptă,
Pe om să-l dea sub judecată;

Iar spre mai aspră înfrânare,


Judecătorilor au pus el înainte
Să fie cu luare-aminte
Şi să închipuiască pedeapsa cea mai mare
Unei asemene de pildă rea urmare;
Că la de împotrivă, el hotărât era
Pe toţi a-i spânzura.
(Asemene un împărat
Nici pe la noi n-ar fi stricat.)

Judecătorii văd că nu-i de şuguit;


Să hotărască drept ei mult s-au sârguit,
Şi numai Dumnezeu de sus i-au luminat,
Căci socotinţa lor aceasta au urmat:
Ca omului să dea femeile tustrele,
Îndatorându-se de a trăi cu ele.

Norodul însă s-au mirat


Pentru asemene prea slabă hotărâre,
Şi sigur toţi au aşteptat,
Pe vrun judecător să vadă spânzurat.
Dar n-au trecut nici patru zile
Şi s-au împrăştiet prin ţară auzire:
Că cel cu trei femei bărbat,
De răul lor s-au spânzurat,
Şi de atunci în acea ţară,
Cu trei mai nime nu se-nsoară.
Vulpea şi măgarul
de Alecu Donici
– Mintiosule! de unde vii?
O vulpe pe măgar văzând l-au întrebat.
– Drept de la leu, de vrei să ştii;
Am fost să-l văd şi m-am mirat
Cum au slăbit de tare;
Bătrân, neputincios: îţi pare
O fiară foarte de nimică

Acel ce când zbiera,


Tot codrul tremura,
Iar eu muream de frică.
Acum însă mai toţi,
Cu coarne şi cu colţi,
Cum pot îl dojenesc
Şi frica-i răsplătesc.

– Dar tu, eu socotesc că nu-i fi îndrăznit


De leu să te atingi? lui vulpea au vorbit.
– Aşa! măgarul i-au răspuns.
Ba cred că l-au pătruns
Pereche de copite
De mine lui zvârlite.

Şi sufletele mici asemene urmează,


Când pe acei căzuţi din slavă împilează.

S-ar putea să vă placă și