Universitatea Transilvania din Brașov

Facultatea de Științe Economice și Administrarea Afacerilor

Program de studii: Management Financiar Bancar

Taxa pe valoarea adăugată în context european

Masterand: Barbu Elena-Alexandra

 Cuprins

Introducere

1. Aspecte generale privind taxa pe valoarea adăugată

 Veniturile fiscale pe categorii de impozite
1.1. Taxa pe valoarea adăugată la nivelul Uniunii Europene
 Situația țărilor care au adoptat TVA
 Descompunerea impozitării consumului în anul 2017 (%)
1.2. Sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată
 Nivelul cotelor standard/reduse a TVA în UE-28
1.3. Modul de calcul
 Evoluția cotei standard în Europa (UE-28)

2. Performanța colectării taxei pe valoarea adăugată

 Venituri din taxa pe valoarea adăugată (%PIB), 2002-2016
 Taxa pe valoarea adăugată (% PIB)
 Eficiența colectării TVA (%)
 Rata implicită de impozitare a TVA (%)
 Indicele de eficiență a impozitării

3. PIB-ul și taxa pe valoarea adăugată

 Colectarea TVA în PIB

Concluzii

Referințe
 Introducere

În contextul economic actual, taxa pe valoarea adăugată reprezintă cu

siguranță piesa de bază în redresarea economică. Datorită faptului că veniturile
colectate la bugetul de stat sunt alcătuite într-o proporție mare din taxa pe
valoare adăugată care se încadrează în categoria impozitelor indirecte, este
necesară o analiză aprofundată pentru a putea creea strategii sustenabile pentru o
economie europeană prosperă. Lucrarea efectuată are drept scop identificarea
ponderii taxei pe valoarea adăugată în PIB. Aceasta este realizată pe baza unor
obiective principale, precum calcularea indicelui de eficiență a colectării taxei pe
valoarea adăugată și identificarea nivelului veniturilor din acest impozit pe care
statul nu le colectează.
În cadrul lucrării s-a realizat o analiză comparativă pentru a atinge
obiectivele stabilite. S-au formulat concluzii și s-au analizat rezultatele astfel încât
fenomenul PIB-ului, a TVA-ului, a colectării și a impozitării să fie înțelese.
Cercetarea este structurată în trei secțiuni, după introducere regăsindu-se
capitolul „Aspecte generale privind taxa pe valoarea adăugată” la nivelul căruia
s-au prezentat rezultatele analizelor din domeniu care au servit la suportul
studiului cantitativ din următoarele două secțiuni, și anume „Performanța
colectării taxei pe valoarea adăugată” în care s-a calculat indicele de eficiență a
impozitării și „PIB-ul și taxa pe valoarea adăugată” unde s-au identificat factorii
ce conduc la pierderile de venituri din TVA.
1. Aspecte generale privind taxa pe valoarea adăugată

Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect pe consum plătită de agenții

economici, suportată de populație, aplicată pe lanțul economic de la producător la
consumatorul final. Impozitele indirecte sunt acele impozite percepute exclusiv pentru
vânzarea de bunuri, prestarea de servicii, la import, cât și export. Aceste impozite au ca și
caracteristici costuri reduse de percepere, nu necesită deplasare pentru plata lor, sunt
incluse în prețul de vânzare neținând cont de veniturile cumpărătorilor și au un caracter
regresiv.
Valoarea adăugată reprezintă diferența dintre sumele încasate din operațiunile de
vânzare și sumele plătite la operațiunile de cumpărare aferente proceselor de producție și
circulație a bunurilor, respectiv serviciilor.
Din perspectiva ponderii veniturilor generate din taxa pe valoarea adăugată la
nivelul Uniunii Europene se apreciază că acest impozit este cel mai important impozit
indirect, încadrându-se în taxele generale de consum ca urmare a faptului că se aplică
asupra volumului total al vânzărilor.
Este cunoscut faptul că veniturile fiscale la nivelul bugetului de stat nu provin
doar din TVA, aceasta reprezentând principala sursă a veniturilor fiscale. În cazul
României, în medie la bugetul statului sunt colectate venituri din impozite indirecte cu o
pondere în PIB de 12,3%, din care taxa pe valoarea adăugată reprezintă 7,7%, ceea ce
înseamnă mai mult de jumătate din impozitele indirecte, în timp ce impozitele directe au
o pondere în PIB de 6%, diferența până la 100% reprezentând contribuțiile și alte venituri
nefiscale.

Figura 1. Veniturile fiscale pe categorii de impozite

Sursa: [Link]

Taxa pe valoarea adăugată este inclusă în categoria impozitelor indirecte suportate

de consumatorul final, aplicându-se tututor activităților care implică producția, livrarea de
bunuri și prestarea de servicii.
Aplicarea taxei pe valoarea adăugată se fundamentează pe baza a două principii
importante, și anume:
a) Principiul originii conform căruia valoarea adăugată intră sub incidența taxei
indiferent de locul în care are loc consumul bunurilor sau prestarea serviciilor;
b) Principiul destinației conform căruia valoarea adăugată înregistrată în țară și
străinătate intră sub incidența impozitului pentru bunurile și/sau serviciile
consumate/prestate în țara respectivă.
 Printre caracteristicile taxei pe valoarea adăugată, remarcăm următoarele: 
 este un impozit indirect, deoarece este inclus în prețul de vânzare a bunurilor și
serviciilor;
 este un impozit neutru, deoarece influențează direct prețul final al bunurilor și
serviciilor atunci când ajung la consumatorul final, indiferent de câte operațiuni au
avut loc pe parcursul ciclului economic; 
 este un impozit caracterizat prin transparență, deoarece toate persoanele impozabile
cunosc concret mărimea și obligația de plată ce le revine; 
 este un impozit eficient din punct de vedere al gradului de colectare de către stat.

1.1. Taxa pe valoarea adăugată la nivelul Uniunii Europene

Taxa pe valoarea adăugată a fost introdusă pentru prima dată de un economist

francez pe nume Maurice Laure în anul 1954 (Keen, Lockwood, 2007). În perioada 1968,
TVA-ul a fost recunoscut de tot mai multe țări, care ulterior l-au adoptat, iar în prezent,
numărul țărilor la nivel global care au adoptat acest impozit indirect depășește 130. În
ceea ce privește Uniunea Europeană, conform autorilor Jorge Martinez-Vazquez și
Richard M. Bird în articolul „Value Added Tax: Onward and Upward?”(2010), toate
țările membre au adoptat deja taxa pe valoarea adăugată, urmărind două obiective majore:
eliminarea impunerii în cascadă (înlocuirea impozitului pe circulația mărfurilor), dar și
îmbunătățirea sistemului fiscal (Vintilă, 2006).
În figura 2 este reprezentată evoluția taxei pe valoare adăugată la nivel global.
Astfel se poate observa cu usurință faptul că în anul 1968 numărul țărilor care au
adoptat-o era infim, crescând în ritm alert și depășind 130 de țări în perioada 2014.

Figura 2. Situația țărilor care au adoptat TVA

Sursa: Value Added Tax: Onward and Upward?

Această creștere se datorează faptului că pentru țările emergente taxa pe valoarea

adăugată reprezintă cea mai mare, cea mai rapidă și cea mai eficientă sursă de procurare a
veniturilor fiscale, deoarece acestea sunt colectate într-un mod neutru și transparent.
Potrivit unui studiu realizat de Comisia Europeană în 2016 („Taxation trends in the
European Union Data for the EU Member States, Iceland and Norway”), după criza
economică din 2008, rata implicită a impozitării consumului a fost în creștere la nivelul
Uniunii Europene, lucru ce evidențiază afinitatea statului pentru sistemul indirect de
taxare.
Recurgând la descompunerea impozitării consumului, se poate observa, în figura
3, că cel mai mare volum îl înregistrează taxa pe valoare adăugată, lucru ce susține și mai
mult faptul că acest tip de impozitare este preferat de stat.

Figura 3. Descompunerea impozitării consumului în anul 2017 (%)

Sursa: Comisia Europeană (2018)

Modul de așezare a taxei pe valoarea adăugată este definit de parametri care

determină concret domeniul său de aplicare, nivelul cotei standard și a cotelor reduse,
tipurile de scutiri, precum și o serie de dispoziții administrative pentru agenții economici
referitoare la modul în care ei trebuie sa acționeze. Uniunea Europeană a încercat de-a
lungul anilor să armonizeze acești parametri cu ajutorul mai multor Directive; astfel că
taxa pe valoarea adăugată a fost introdusă în Uniunea Europeană pe baza Directivei
67/227/CEE a Consiliului din 11 aprilie 1967 pentru a concretiza locul impozabil,
obiectul impozabil, operațiunile taxabile, cât și persoanele obligate la plata acesteia.
Datorită faptului că economia diferă de la țară la țară, sistemul de impunere al TVA-ului
s-a bazat pe mai multe Directive derivate din cea Europeană. Pentru a minimiza costurile
în vederea colectării eficiente a veniturilor fiscale, Directiva a suferit modificări pe
parcursul anilor. Legislația Europeană are la bază Directiva 2006/112/CE prin care se
dorește stabilirea concretă a sferei de impozitare, cât și aplicarea unei cote standard
minime, care înregistrează valoarea de 15%. Din mai multe considerente precum
creșterea economică, datoria publică, deficitul bugetar, obiectivele stabilite la nivel
european nu pot fi atinse în mod colectiv, astfel încât țările membre pot adopta măsuri
proprii, însă acestea trebuie să fie în conformitate cu principiul subsidiarității (În temeiul
principiului subsidiarității, Uniunea are dreptul de a interveni în domeniile care nu sunt de
competența sa exclusivă, doar în momentul în care obiectivele nu sunt realizate sau nu
sunt realizate în mod satisfăcător de statele membre) menționat în Tratatul privind
Uniunea Europeană.
1.2. Sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată

Taxa pe valoarea adăugată este aplicată pe teritoriul Uniunii Europene, mai exact
pe teritoriul statelor membre unde se aplică Tratatul privind funcționarea Uniunii
Europene. Operațiunile efectuate în Uniunea Europeană trebuie să îndeplinească
cumulativ anumite criterii pentru a intra sub incidența taxei pe valoarea adăugată, precum:
obiectul taxei pe valoarea adăugată trebuie să fie reprezentat de livrarea de bunuri și/sau
prestarea de servicii efectuate pe bază de plată, livrarea bunurilor și prestarea serviciilor
să se realizeze pe teritoriul statelor membre, livrarea bunurilor și prestarea serviciilor să
fie realizate de persoane impozabile, bunurile livrate și serviciile prestate să fie obiectul
activităților economice.
În funcție de natura regimului de impozitare, operațiunile impozabile se disting în
patru mari categorii, și anume:
 Operațiuni taxabile – sunt operațiunile cărora li se aplică o cotă standard sau o cotă
redusă, după caz. Cotele standard și cele reduse la nivelul Uniunii Europene sunt
transpuse în tabelul 1.

Tabelul 1. Nivelul cotelor standard/reduse a TVA în UE-28

Sursa: Eurostat

 Operațiuni scutite cu drept de deducere – nu se datorează taxă pe valoarea adăugată,

însă este dedusă taxa plătită pentru operațiunile de achiziție, precum scutirea pentru
exporturi.
 Operațiuni scutite fără drept de deducere – nu se datorează taxă pe valoarea adăugată
și nu se poate deduce taxa plătită pentru operațiunile de achiziție, precum scutirea
operațiunilor de pe teritoriul țării.
 Operațiuni de import scutite – nu se datorează taxă pe valoarea adăugată în vamă.
(Vintilă, 2006)
 Din cele relatate anterior, se poate deduce faptul că operațiunile impozabile sunt
livrările de bunuri și prestările de servicii efectuate cu plată pe teritoriul tuturor statelor
membre ale Uniunii Europene, realizate în urma activităților economice de persoanele
considerate impozabile.
În primul rând, activitatea economică reprezintă ansamblul operațiunilor realizate
de orice persoană, având ca scop final atât satisfacerea necesităților umane, cât și
obținerea de profit. Activitățile economice conform Directivei 2006/112/CE cuprind:
activitatea desfășurată de producători, comercianți, prestatori de servicii, activitatea
extractivă, cât și cea agricolă.
În al doilea rând, este considerată persoană impozabilă orice persoană fizică sau
juridică, ce demarează periodic sau ocazional o activitate economică de natura celor
prevăzute anterior, într-o manieră independentă, indiferent de scopul, rezultatul și locul
activității.
Operațiunile considerate taxabile la nivelul Uniunii Europene sunt următoarele:
livrarea de bunuri, achiziția intracomunitară de bunuri, prestarea de servicii și importul de
bunuri.
Livrarea de bunuri reprezintă transferul dreptului de proprietate asupra unor
bunuri de la proprietarul acestora către o altă persoană considerată a fi beneficiar, în mod
direct sau prin intermediul persoanelor care acționează legal în numele acestora.
Bunurile supuse livrării sunt energia electrică, termică și gaze, cât și cele de natura
bunurilor corporale mobile și imobile, precum materii prime, materiale, obiecte de
inventar, construcții, terenuri. Achiziția intracomunitară de bunuri presupune procurarea
de produse de pe teritoriul Uniunii Europene, transportate sau expediate de la furnizor la
cumpărător. Prestarea de servicii reprezintă activitatea economică prin care o persoană
fizică sau juridică desfășoară activitiăți ce nu fac obiectul unor livrări de bunuri. Importul
de bunuri reprezintă operațiunea prin care se introduc într-o țară bunuri produse și
cumpărate din alte țări care nu sunt membre ale Uniunii Europene.

1.3. Modul de calcul

Modul de calcul al taxei pe valoarea adăugată se fundamentează prin aplicarea

cotei de impozit asupra bazei de calcul. Baza de impozitare reprezintă valoarea bunurilor
sau serviciilor, care nu cuprinde taxa pe valoarea adăugată dar cuprinde accize și alte taxe,
dacă legea nu prevede altfel. Ca bază de impozitare pot fi considerate: elementele
componente pentru livrarea de bunuri, costul complet înregistrat pentru prestarea de
servicii, prețul de cumpărare în cazul achiziței intracomunitare, valoarea vamală pentru
importuri.
Cotele taxei pe valoarea adăugată sunt de două feluri: cotă standard și cotă
redusă. Cota standard a taxei pe valoarea adăugată reprezintă procentul aplicat bazei de
impozitare, indiferent dacă este vorba despre o livrare de bunuri sau o prestare de servicii,
fiind fixată de fiecare stat membru în parte. Prin articolele 97 și 99 din Directiva
2006/112/CE, se stabilește ca valoarea cotei standard să nu fie mai mică de 15% în statele
membre, iar limita minimă a cotei reduse să fie 5%. Fiecare stat membru poate opta
pentru introducerea unei singure cote reduse sau a două cote reduse. Aceste cote sunt
aplicate doar anumitor categorii de livrări de bunuri și prestări de servicii prevăzute de
legislație.
 În figura 4 este prezentată evoluția cotelor taxei pe valoarea adăugată în Uniunea
Europeană-28. După anul 2008, țările au decis majorarea ratelor standard ca urmare a
presiunii resimțite în timpul crizei economice. Nivelul maxim pe care cota standard l-a
înregistrat încă din 2012 a fost de 27%, valoarea fiind atinsă în Ungaria. Fiind considerată
adesea cea mai eficientă modalitate de procurare a veniturilor, taxa pe valoarea adăugată
a jucat un rol extrem de important în consolidarea economiei după o asemenea perioadă.

Figura 4. Evoluția cotei standard în Europa (UE-28)

Sursa: Prelucrare proprie pe baza datelor identificate pe Comisia Europeană.ro

2. Performanța colectării taxei pe valoarea adăugată

Deoarece taxa pe valoarea adăugată a devenit o componentă din ce în ce mai

importantă a sistemului fiscal în majoritatea țărilor, s-a analizat din punct de vedere
cantitativ performanța colectării ei pe baza indicatorului „eficiența colectării TVA”
( Eficiența colectării TVA= TVA colectată/ (Cota standard *PIB) ). Acest indicator a fost
calculat în studiul „Value Added Tax: Onward and Upward?”(2010) realizat de Jorge
Martinez-Vazquez și Richard M. Bird. Studiul debutează cu analiza statelor emergente
România, Ungaria, Bulgaria și Polonia care se aseamănă din punct de vedere economic.
În același timp, din dorința de a scoate în evidență diferențele dintre țările emergente și
cele dezvoltate, s-au inclus în studiu și Marea Britanie și Germania. Autorii Jorge
Martinez-Vazquez și Richard M. Bird în studiul „Value Added Tax: Onward and
Upward?” (2010) au analizat performanța colectării taxei pe valoarea adăugată în două
perioade, și anume 1990-1998 și 2000-2008. Aceștia au ajuns la concluzia că principalul
motiv care a condus la diferențe considerabile între rezultatele indicatorilor calculați îl
reprezintă stadiul de dezvoltare economică a statelor supuse analizei.
Pentru a surprinde perioadele semnificative din economia țărilor analizate
(perioada înainte de criza economică, perioada crizei și perioada după criză) am analizat
perioada 2002-2016. Toate țările membre Uniunii Europene au ca principală resursă de
alimentare a veniturilor bugetare taxa pe valoarea adăugată. Analizând la nivel
macroeconomic, în medie, veniturile provenite din acest impozit indirect în perioada
2002-2016 au înregistrat valoarea de 6,7 % din PIB, conform Taxation Trends. Cea mai
scăzută pondere de 5,6 % a fost înregistrată în Spania, iar la polul opus s-a situat Croația
cu 12 %, în timp ce România a atins nivelul de 7,7 %.

Figura 5. Venituri din taxa pe valoarea adăugată (%PIB), 2002-2016

Sursa: Prelucrare proprie pe baza datelor identificate pe Taxation [Link]

Analizând tabelul 2, se poate observa că taxa pe valoarea adăugată are o

importanță mai mare în țările emergente, dat fiind faptul că ponderea în PIB a acestui
impozit indirect este mai mare în țările emergente decât în cele dezvoltate, depășind chiar
și media UE. În perioada 2002-2007, înainte de criză, condițiile economice erau
favorabile astfel că ponderea taxei pe valoarea adăugată a fost în creștere pentru toate
țările cuprinse în analiză.

Tabelul 2. Taxa pe valoarea adăugată (% PIB)

Sursa: Taxation Trends

 După criza economică, țările europene au experimentat o recesiune care a condus
la o recuperare dificilă a finanțelor publice, în special în țările emergente. Până în 2014,
situația s-a redresat, ponderea taxei pe valoarea adăugată în PIB crescând, înregistrând
cea mai ridicată valoarea de 9,4% în Ungaria.
În literatura de specialitate, eficiența colectării taxei pe valoarea adăugată se
calculează pe baza indicatorului „eficiența TVA”. În principiu, o țară cu o singură cotă
standard a TVA, cu operațiuni impozabile fără scutiri și fără evaziune fiscală, eficiența
TVA ar trebui să înregistreze valoarea 1, adică 100%. Aplicând această teorie pe țările
din analiză, s-au obținut rezultatele prezentate în tabelul 3.

Tabelul 3. Eficiența colectării TVA (%)

Țara/
2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016
Perioada
România 0,37 0,38 0,35 0,42 0,41 0,42 0,41 0,34 0,31 0,36 0,35 0,34 0,32
Ungaria 0,31 0,32 0,35 0,33 0,37 0,39 0,38 0,33 0,34 0,34 0,34 0,33 0,35
Bulgaria 0,36 0,42 0,48 0,50 0,52 0,49 0,52 0,42 0,44 0,41 0,45 0,47 0,44
Polonia 0,33 0,32 0,32 0,35 0,37 0,37 0,36 0,33 0,35 0,34 0,31 0,31 0,31
Marea
0,36 0,37 0,37 0,36 0,36 0,35 0,35 0,36 0,35 0,34 0,34 0,34 0,34
Britanie
Germania 0,39 0,39 0,38 0,38 0,38 0,36 0,36 0,38 0,37 0,37 0,37 0,37 0,37
Sursa: Prelucrare proprie pe baza valorilor identificate pe [Link]

Eficiența colectării taxei pe valoarea adăugată a înregistrat valoarea cea mai mare
(0,52%) în Bulgaria în anul 2010, ceea ce înseamnă că s-a colectat doar jumătate din
venituri. În anul 2011, valorile au scăzut, iar principalele motive ar putea fi reprezentate
fie de evaziunea fiscală, fie de schimbările din legislație. Cel mai important lucru ce
reiese din analiză este acela că sistemul taxei pe valoarea adăugată poate fi îmbunătățit
prin cel puțin două modalități diferite: o mai bună strategie de control sau raportarea în
timp real a tuturor tranzacțiilor efectuate de agenții economici.
Rata implicită de impozitare, potrivit raportului anual „Evoluții și perspective
macroeconomice și bugetare” (2011) realizat de Consiliul Fiscal, reprezintă raportul
dintre veniturile încasate dintr-un anumit impozit și baza impozabilă a acelui impozit.
În cazul taxei pe valoarea adăugată, rata implicită de impozitare este egală cu TVA
colectată/ consum total.
Aceasta a înregistrat în Marea Britanie în anul 2011 cea mai scăzută valoare din
țările incluse în eșantion. După criză, a urmat un trend crescător, ajungând în 2015 la cea
mai ridicată valoare de 16,94% în Bulgaria. Evoluția ratei implicite aferentă taxei pe
valoarea adăugată poate fi observată în tabelul 4.

Tabelul 4. Rata implicită de impozitare a TVA (%)

Țara/
Perioada 2004 2005 2006 2007 2008 2009
România 6,49 6,55 6,40 9,29 10,21 12,13
Ungaria 8,96 9,18 10,82 10,88 9,69 11,56
Bulgaria 7,33 8,72 10,35 11,61 12,88 13,49
Polonia 8,32 7,36 7,59 9,51 10,61 11,80
Marea
Britanie 8,13 7,73 8,02 7,91 8,18 8,33
Germania 7,98 7,98 7,99 8,11 8,42 9,71
 Țara/
Perioada 2010 2011 2012 2013 2014 2015
România 12,23 9,39 11,50 13,68 13,25 13,98
Ungaria 11,89 11,85 13,11 13,19 14,28 14,20
Bulgaria 15,98 14,19 14,93 14,91 16,21 16,94
Polonia 12,55 9,76 11,19 11,94 11,03 10,90
Marea
Britanie 7,16 5,66 6,91 7,92 8,55 8,30
Germania 9,91 9,92 9,95 10,29 10,44 10,52
Sursa: Prelucrare proprie pe baza valorilor identificate pe [Link]

Pe baza valorilor obținute pentru rata implicită de impozitare a TVA am calculat

indicele de eficiență a taxării (Indicele de eficiență a taxării= Rata implicită de impozitare
a TVA/ Cota standard).
Deși strategia de consolidare fiscală a fost într-o măsură semnificativă bazată pe
creșterea veniturilor din TVA prin majorarea cotei standard, eficiența colectării a fost în
scădere în perioada precedentă crizei. România a fost singura țară din eșantion care a
suferit pierderi doi ani consecutivi după criză, în timp ce restul țărilor și-au revenit ușor,
colectând mai mult în 2010 față de anul imediat după criză, compensând astfel pierderile
anterioare. Țara cu cel mai mare grad de colectare a taxei pe valoarea adăugată în 2013 a
fost Bulgaria cu 84,68%, pe când cel mai mic indice de eficiență a taxării a fost 41,49%
în Marea Britanie. Deoarece obiectivul principal al studiului este de a surprinde
diferențele dintre statele emergente și cele dezvoltate, rezultatele arată clar că o mai bună
coordonare în ceea ce privește colectarea veniturilor este înregistrată într-o țară
emergentă.

Tabelul 5. Indicele de eficiență a impozitării

Țara/
Perioada 2002 2003 2004 2005 2006 2007
România 34,14% 34,48% 33,68% 48,88% 53,73% 63,86%
Ungaria 35,86% 36,72% 43,29% 43,50% 48,44% 57,79%
Bulgaria 36,67% 43,60% 51,75% 58,03% 64,42% 67,46%
Polonia 37,84% 33,47% 34,52% 43,24% 48,21% 53,65%
Marea Britanie
46,44% 44,20% 45,81% 45,20% 46,72% 47,59%
Germania 49,88% 49,88% 49,91% 50,67% 52,62% 51,11%

Țara/
Perioada 2008 2009 2010 2011 2012 2013
România 64,35% 49,42% 47,93% 57,02% 55,22% 58,25%
Ungaria 59,47% 47,39% 52,44% 52,76% 52,90% 52,60%
Bulgaria 79,89% 70,93% 74,64% 74,54% 81,04% 84,68%
Polonia 57,06% 44,38% 50,88% 51,91% 47,96% 47,37%
Marea Britanie
47,72% 37,74% 46,07% 39,61% 42,73% 41,49%
Germania 52,15% 52,23% 52,39% 54,15% 54,94% 55,39%
Sursa: Prelucrare proprie pe baza valorilor identificate pe [Link]

Pentru evaluarea indicelui de eficiență a taxării nu s-a ținut cont doar de consumul
populației, ci și de un dezavantaj major, acela că baza de calcul a TVA nu cuprinde numai
consumul gospodăriilor populației. Componentele bazei sunt și consumul intermediar, și
formarea brută de capital. Acestea pot da naștere obligațiilor de plată a TVA care nu pot
fi recuperate, din cauză că sunt parțial sau total scutite de taxă.
Pe baza tabelului 5, se poate observa înregistrarea unei creșteri susbtanțiale a
eficienței taxării până în 2008, în special în țările emergente. Însă în anul după criză,
situația a luat o întorsătură, singurul stat care și-a menținut gradul de eficiență a taxării
fiind Germania.

3. PIB-ul și taxa pe valoarea adăugată

PIB-ul din TVA este definit ca fiind diferența dintre obligația totală de plată a TVA
datorată bugetului și valoarea colectată efectiv la buget (Center for Social Economic
Research, Study and Reports on the VAT Gap in EU-28 Member States, 2016). Această
diferență nu poate fi explicată doar pe seama evaziunii fiscale, deoarece trebuie avut în
vedere faptul că fiecare țară are dreptul de a stabili numărul și valoarea cotelor de
impozitare reduse, precum și natura operațiunilor scutite de TVA. De-a lungul anilor,
s-au făcut numeroase studii empirice pentru a stabili concret, pe de o parte, nivelul
veniturilor pe care statul nu le încasează iar, pe de altă parte, cauzele ce conduc la
înregistrarea acestui PIB. În studiul „The UK Tax Gap” (2010), autorul Mick Thackray
evidențiază principalele cauze ale diferențelor de valoare neîncasată. Acesta este de
părere că principalii factori sunt: scutirile, cotele reduse, modalitățile de evitare a plății
obligațiilor, tranzacții înregistrate greșit, insolvența și evaziunea fiscală. Pe lângă acești
factori, neîncasarea completă a veniturilor din TVA mai poate fi explicată și pe baza
modului de interpretare a legii. De exemplu, în România mâncarea de tip fast-food este
impozitată la cotă standard, pe când mâncarea din restaurante este impozitată la cotă
redusă.
Odată cu trecerea anilor, ponderea colectării TVA în PIB a fluctuat în toate țările
cuprinse în tabelul 6. Pentru a identifica țara care nu colectează eficient veniturile din
TVA, m-am raportat la PIB ca pondere în veniturile totale de colectat la buget.

Tabelul 6. Colectarea TVA în PIB

Țara/
Perioada 2004 2005 2006 2007 2008 2009
România 69,88% 69,77% 67,32% 56,80% 60,16% 58,92%
Ungaria 65,02% 63,14% 57,66% 60,13% 66,75% 59,85%
Bulgaria 73,32% 68,67% 63,56% 61,12% 58,26% 60,11%
Polonia 63,20% 65,85% 62,86% 56,61% 56,58% 54,92%
Marea Britanie
56,46% 57,95% 57,12% 55,33% 58,90% 59,14%
Germania 62,92% 62,86% 62,68% 62,50% 62,10% 56,93%

Țara/
Perioada 2010 2011 2012 2013 2014 2015
România 61,54% 68,41% 58,96% 53,56% 54,68% 52,19%
Ungaria 60,17% 61,02% 57,42% 57,34% 55,18% 57,64%
Bulgaria 56,67% 61,56% 59,22% 57,84% 54,60% 56,03%
Polonia 55,88% 64,97% 60,17% 59,35% 60,94% 60,69%
 Țara/
Perioada 2010 2011 2012 2013 2014 2015
Marea Britanie
65,25% 71,09% 63,83% 59,05% 56,38% 57,90%
Germania 57,45% 59,03% 59,41% 58,74% 58,53% 58,65%
Sursa: [Link]

După criză, volumul veniturilor din TVA pe care statul nu le încasează a crescut
considerabil în statele incluse în eșantion. Motivele sunt multiple, deoarece economia
europeană se confruntă cu evaziunea fiscală, iar cea mai răspândită este cea legată de taxa
pe valoarea adăugată. Intervenția continuă a statului în economia țării este importantă,
deoarece doar așa, evaziunea fiscală ar urma un trend descrescător, conducând în mod
evident la prosperitatea și sustenabilitatea economiei.

Concluzii
Așadar, se poate afirma faptul că economia europeană a fost afectată de criza
economică din 2008, lucru evidențiat de scăderea ponderii în PIB a veniturilor din taxa pe
valoarea adăugată. Despre țările analizate pot interpreta că, într-adevăr, gradul de
dezvoltare economică este o caracteristică importantă în analizarea finanțelor publice,
deoarece subliniază eficiența intervenției statului în economie. Acest lucru a putut fi
observat pe baza indicelui de eficiență a impozitării. Cu cât controlul modului de
colectare a veniturilor este mai drastic, cu atât nivelul evaziunii fiscale ar putea atinge
pragul minim, și implicit nivelul de colectare a taxei pe valoare adăugată ar putea crește.
 Referințe

1. [Link] (2017). Curs: Impozitele indirecte

[Link]
2. Comisia Europeană (2018). Taxation trends in the European Union Data for the EU Member
States, Iceland and Norway
[Link]
nds-eu-union_en
3. Consiliul Fiscal (2016). Evoluții și perspective macroeconomice și bugetare
[Link]
4. Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei
pe valoarea adăugată
[Link]
5. [Link] (2018). Center for Social Economic Research, Study and Reports on the
VAT Gap in EU-28 Member States
[Link]
[Link]
6. [Link]
[Link]
earch=TVA
7. Jorge Martinez-Vazquez, Richard M. Bird (2010). Value Added Tax: Onward and Upward?
8. Keen M., Lockwood B. (2007), The Value Added Tax: Its Causes and Consequences
9. Legea nr. 227/2015 privind codul fiscal, actualizată în 27 ianuarie 2017, Titlul VII.
[Link]
10. Mick Thackray (2010). The UK Tax Gap
11. Ministerul Finanțelor Publice
[Link]
dacAxep-3w.www1:server14?categoriebunuri=tva&pagina=infotva&menu=Impozite
12. Moșteanu T., colectiv (2008). Finanțe Publice, Ediția a III-a.
13. Taxation trends (2018). Taxation trends in the European Union
[Link]
nds-eu-union_en
14. Vintilă G. (2006). Fiscalitate Metode și tehnici fiscale
15. World Bank Group (2018). Impactul impozitelor și transferurilor sociale asupra distribuției
veniturilor în România
[Link]
2018)%20-%20RO%20(2).pdf