BALADA

Balada
-Specie epică în versuri;
-Având dimensiuni reduse ori medii;
- Aparține literaturii populare sau culte; Pentru examen trebuie învățată doar BALADA POPULARĂ!!!
I. Definiție: Balada este o specie a genului epic în versuri, în care se prezintă o întâmplare extraordinară din trecut,
la care participă un număr mic de personaje cu trăsături deosebite, prezentate în antiteză.
II. Trăsături:-1. Personajele sunt puține, având trăsături deosebite, ieșite din comun;
-2. Personajele au trăsături excepționale și sunt prezentate în opoziție / antiteză;
-3. Acțiunea este simplă, liniară, desfășurându-se pe momentele subiectului;
-4. Acțiunea se petrece în trecut, din timpuri istorice, mitice sau legendare;
-5. Timpul și spațiul sunt nedeterminate, nu sunt precizate exact;
-6. Se povestesc fapte neobișnuite, extraordinare;
-7. Realul se împletește cu fabulosul / fantasticul;
-8. Reflectă comuniunea dintre om și natură (în concepția populară, omul își trăiește viața după ritmurile naturii în mijlocul căreia
trăiește; pentru omul din popor, moartea nu este permanentă, ci este doar un moment din ciclul etern al vieții);
-9. În multe privințe, baladele se aseamănă cu basmele populare: personajul principal are puteri neobișnuite, ieșite din comun, are
ajutoare și adversari, apare animalul credincios și năzdrăvan, apare motivul cifrei 3, apare tema luptei dintre bine și rău, doar că,
uneori, la final, eroul este sacrificat în balade;
-10. Uneori, în unele texte, genul epic (narațiunea) se îmbină cu genul liric (descrierea și tânguirea) sau cu genul dramatic (dialogul).

III. Termenul: - Cuvântul baladă provine din limba latină "ballare" cu sensul de cântec sau dans.
Este un poem narativ, dar care conține și elemente lirice. Adesea, balada populară era însoțită de joc și muzică (sincretism).
IV. Felurile baladei:
a.) Clasificare după autor: balade culte (cu autor cunoscut) și populare (cu autor anonim) – cea populară este pentru examen!!!
b.) Clasificare după conținut: balade păstorești, haiducești, vitejești, istorice, fantastice, legendare, de dragoste (familiale).
Balada populară (pentru examen!) are caracter anonim, colectiv, oral, tradițional, mitic, sincretic!

V. Exemple: A. Balade populare: păstorești (Miorița, Salga, Dolca, Voica); haiducești (Toma Alimoș, Corbea haiducul); vitejești
(Pintea viteazul, Gruia lui Novac, Iancu Jianu, Iovan Iorgovan); istorice (Constantin Brâncoveanu); fantastice (Soarele și Luna, Șarpele);
legendare (Monastirea Argeșului, Meșterul Manole); de dragoste (Brumarul, Brumărelul, Ghiță Cătănuță) ș.a.
B. Balade culte: Andrii Popa de Vasile Alecsandri, Nunta Zamfirei de George Coșbuc, Pașa Hassan de George Coșbuc, Pintea de Ștefan
Octavian Iosif, Rică de Miron Radu Paraschivescu, Balada trupului care s-a frânt pe roată de Radu Gyr, Mistrețul cu colți de argint de
Ștefan Augustin Doinaș, Buffalo Bill de Radu Stânca, Moartea căprioarei de Nicolae Labiș, Balada neîncolțită de Nichita Stănescu etc.
VI. Observații: - Atenție la cele două clasificări ale baladei: I. Balade populare și culte
II. Balade păstorești, haiducești, vitejești, istorice, fantastice, legendare.
VII. Exemple de BALADE:
I. „Miorița” - autor anonim, text cules Gura nu-i mai tace, În lături s-azvârle oștirea păgână, Și-n față-i puterile turcilor sunt
de Vasile Alecsandri Iarba nu-i mai place. Căci vodă o-mparte, cărare făcând, Tăriile plevei.
„Pe-un picior de plai, „ - Mioriță laie, Și-n urmă-i se-ndeasă cu vuiet curgând 6. Dar iată-l! E vodă, ghiaurul Mihai!
Pe-o gură de rai, Laie, bucălaie, Oștirea română. Aleargă năvală nebună.
Iată vin în cale, De trei zile-ncoace 2. Cu tropote, roibii, de spaimă, pe mal Împrăștie singur pe câți îi adună,
Se cobor la vale Gura nu-ți mai tace! Rup frânele-n zbucium și saltă; Cutreieră câmpul, tăind de pe cai,
Trei turme de miei Ori iarba nu-ți place, Turcimea-nvrăjbită se rupe deolaltă El vine spre pașă: e groază și vai,
Cu trei ciobănei. Ori ești bolnăvioară, Și cade-n mocirlă, un val după val, Că vine furtună.
Unu-i moldovan, Drăguță mioară?” Iar fulgerul Sinan, izbit de pe cal, 7. –Stai, pașă! o vorbă de-aproape să-ți spun,
Unu-i ungurean „ - Drăguțule bace! Se-nchină prin baltă. Că nu te-am găsit nicăirea.
Și unu-i vrâncean. Dă-ți oile-ncoace 3. Hassan de sub poala pădurii acum Dar pașa-și pierduse și capul și firea!
Iar cel ungurean La negru zăvoi, Lui Mihnea-i trimite-o poruncă: Cu frâul pe coamă el fuge nebun,
Și cu cel vrâncean, Că-i iarbă de noi În spatele-oștirii muntene se-aruncă Că-n ghiare de fiare și-n gură de tun
Mări, se vorbiră, Și umbră de voi. Urlând ianicerii, prin flinte și fum, Mai dulce-i pieirea.
Ei se sfătuiră Stăpâne, stăpâne, Dar pașa rămâne alături de drum, 8. Sălbatecul vodă e-n zale și-n fier
Pe l-apus de soare Îți cheamă ș-un câne Departe de luncă. Și zalele-i zuruie crunte,
Ca să mi-l omoare Cel mai bărbătesc 4. Mihai îi zărește și-alege vreo doi, Gigantică poart-o cupolă pe frunte,
Pe cel modovan Și cel mai frățesc, Se-ntoarce și pleacă spre gloată, Și vorba-i e tunet, răsufletul ger,
Că-i mai ortoman Că l-apus de soare Ca volbura toamnei se-nvârte el roată Iar barda-i din stânga ajunge la cer,
Ș-are oi mai multe Vreau să mi te-omoare Și intră-n urdie ca lupu-ntre oi, Și vodă-i un munte.
Mândre și cornute, Baciul ungurean Și-o frânge degrabă și-o bate-napoi 9. –Stai, pașă! Să piară azi unul din noi!
Și cai învățați Și cu cel vrâncean! [...]” și-o vântură toată. Dar pașa mai tare zorește,
Și câni mai bărbați!... 5. Hassan, de mirare, e negru pământ; Cu scările-n coapse fugaru-și lovește
Dar cea mioriță II. „Pașa Hassan” de George Coșbuc Nu știe de-i vis ori aieve-i. Și gâtul i-l bate cu pumnii-amândoi;
Cu lână plăviță „1. Pe vodă-l zărește călare trecând El vede cum zboară flăcăii Sucevei, Cu ochii de sânge, cu barba vâlvoi,
De trei zile-ncoace Prin șiruri, cu fulgeru-n mână. El vede că Bogdan e suflet de vânt El zboară șoimește. [...]”
 MODEL DE COMPUNERE
APARTENENȚA LA BALADA POPULARĂ

PLANUL COMPUNERII COMPUNEREA

EXPLICAȚII MODEL
I. INTRODUCERE MODELUL I
- Titlul poeziei și AUTORUL ANONIM!!! APARTENENȚA LA BALADA POPULARĂ
- Aparține genului epic în versuri Capodoperă a folclorului românesc, poezia „Miorița”, având autor anonim, a fost culeasă de
- Definiția baladei populare Vasile Alecsandri și este o baladă populară, fiindcă respectă caracteristicile acesteia. Balada populară
- Titlul și tema textului sau felul baladei este o specie a genului epic în versuri, în care se povestesc fapte extraordinare din trecut, despre
personaje cu însușiri deosebite, aflate, de obicei, în antiteză. Aceasta este o baladă păstorească,
deoarece în text se descrie viața ciobanilor și pasiunea pentru această îndeletnicire.

II. CUPRINS În primul rând, ca în orice baladă, autorul anonim prezintă, un fapt deosebit din trecut,
Argumentarea apartenenței textului la specia legat de viața păstorească, adică transhumanța, mersul cu oile. Este prezentat mai întâi cadrul spațio-
baladă temporal bucolic nedeterminat: „Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai” și personajele puține care
ÎN PRIMUL RÂND, participă la acțiune. Personajul principal este ciobănașul moldovean, care își iubea mult oile și câinii. El
a) are fapte extraordinare din trecut (care?) este înzestrat cu însușiri deosebite „mândru ciobănel, tras printr-un inel, fețișoara lui, spuma laptelui”,
b) locul și timpul sunt nedeterminate la fel ca miorița năzdrăvană. Oaia are însușiri supraomenești, deoarece vorbește cu stăpânul său și îi dă
c) are personaje puține, ce trăsături au (citate) sfaturi: „Stăpâne, stăpâne, îți cheamă ș-un câne!” Acțiunea este simplă: baciul coboară la iernat cu oile
d) prezentarea acțiunii pe scurt (în două fraze) sale și află de la oaia năzdrăvană, că ceilalți doi ciobani care îl însoțeau doresc să-l omoare și să-i ia
e) conflictul puternic între personaje (ce fel?) turmele. Ciobănașul moldovean își acceptă cu seninătate destinul și își concepe testamentul, pe care îl
ÎN AL DOILEA RÂND, comunică mioarei. Conflictul este puternic, reprezentând complotul pus la cale de baciul ungurean și cu
f) narațiunea împărțită pe momentele cel vrâncean, care vor să-l ucidă pe ciobănașul moldovean și să-i fure oile.
subiectului (îmbinarea cu celelalte moduri de În al doilea rând, autorul utilizează narațiunea, prin care prezintă coborârea turmelor,
expunere) complotul ciobanilor „Ei se sfătuiră/Pe l-apus de soare/Ca să mi-l omoare” și avertismentul transmis de
g) comuniunea om-natură mioriță, personaj important în această baladă. Narațiunea este împărțită pe momentele subiectului, dar
(citate din text + explicarea lor) lipsește deznodământul. Epicul se îmbină cu elemente lirice și dramatice spre final. Modurile de
h) interpretarea textului (semnificațiile lui) expunere întâlnite în această baladă sunt narațiunea, descrierea și dialogul, prin care se arată îmbinarea
ÎN AL TREILEA RÂND, genurilor literare, specifică baladei. Comuniunea dintre om și natură, motiv specific folclorului, este
i) caracterele literaturii populare (caracter reliefată prin legătura puternică dintre cioban și animalul său credincios, oița, prin portretul păstorului
anonim, oral, colectiv, tradițional, mitic, „ochișorii lui/mura câmpului” și prin metaforele folosite la alegoria moarte-nuntă.
sincretic) În al treilea rând, se pot observa la această operă și caracterele ei folclorice. Autorul este
j) elementele de versificație folclorice (strofa anonim, căci textul a fost cules și publicat de Vasile Alecsandri într-o culegere de folclor. „Miorița” are
polimorfă, ritmul trohaic, rima împerecheată sau peste 1400 de variante, care îi atestă caracterul colectiv. Tradiția oieritului și obiceiurile de nuntă sunt
monorimă și măsura scurtă) transmise prin testamentul ciobanului iar caracterul oral este evident prin formele populare „ortoman,
câne, mări, laie, bucălaie etc”. Versificația este una folclorică, întrucât se folosește strofa polimorfă,
ritmul trohaic, rima împerecheată sau monorimă și măsura de 5-6 silabe.
III. ÎNCHEIERE În concluzie, prin personajele cu însușiri alese, prin conflictul puternic și faptele deosebite
ÎN CONCLUZIE, prezentate, rezultă că opera „Mioriţa” este o baladă populară păstorească și prezintă optimismul omului
-Concluzii, faci sinteza/concluzia celor scrise în faţa morţii. Prin sensurile ei pline de profunzime extrase din meditaţia asupra morţii, dar şi prin
mai sus, scrise la cuprins; reiei ideile importante frumuseţea şi complexitatea realizării artistice, „Mioriţa” rămâne o culme a creaţiei populare româneşti,
- Poți scrie și opinia ta despre poezie, adică o expresie a sufletului nostru naţional.
dacă ți-a plăcut textul și de ce

MODELUL II MODEL DE COMPLETAT: ARGUMENTAREA BALADEI POPULARE

În opinia mea, /După părerea mea, opera …..(titlul), cu autor anonim, este o baladă populară, fiindcă regăsim toate trăsăturile acesteia. Este o
specie a genului epic în versuri, aparținând literaturii populare, în care sunt prezentate întâmplări din trecut, cu personaje puține, cu caractere opuse,
înzestrate cu însușiri fizice și morale excepționale. Tema poeziei este ...... și astfel aflăm tipul de baladă .......(păstorească, haiducească, legendară, istorică
etc.)
În primul rând, /Un prim argument este /Pe de-o parte, acest text este o baladă, pentru că apar puține personaje…… (care sunt personajele),
dintre care se evidențiază protagonistul…... (numele protagonistului=pers. principal) și antagonistul ……. (numele antagonistului=aflat în opoziție),
înzestrate cu însușiri excepționale ........(câteva trăsături). Acestea sunt antrenate în derularea unei acțiuni simple: ……(rezumatul textului) și se află în
conflict ..........(ce fel de conflict). Prezentarea locului și timpului..........
În al doilea rând, /Pe de altă parte, textul este o baladă, deoarece firul epic se împletește cu elemente lirice:……(figuri de stil: două-trei
exemple; imagini artistice: două-trei exemple) și dramatice: ..........prezența dialogului și a tensiunii dramatice create, de exemplu, la……(momentul de
maximă tensiune din text, punctul culminant) + citate din text pentru a justifica acest moment de tensiune. Comuniunea om – natură .......(citate)
În al treilea rând, /În plus, în text se remarcă elementele specifice operei populare: caracterul anonim, oral, colectiv, tradițional, mitic,
sincretic. Are o versificație cu rimă……. (împerecheată sau monorimă), ritm… (trohaic), măsură scurtă și egală a versurilor și structură astrofică
(polimorfă), termeni populari:…… Se poate vorbi și despre oralitatea stilului, dată de dativul etic („mi-/ți-” dacă există în text ), de construcțiile în
vocativ… și conjunctivele cu valoare imperativă (dacă există) …….
În concluzie, prin ......(personajele cu trăsături excepționale, conflictul puternic, faptele deosebite prezentate), am demonstrat ca textul dat .......
(titlul), cu autor anonim, este o baladă populară, care aparține genului epic în versuri. /În concluzie, trăsăturile mai sus prezentate justifică încadrarea
textului suport .....(titlul), cu autor anonim, la specia baladei populare (altă variantă). Textul mi-a plăcut, pentru că...../ La text m-a atras.........