Cuprins

INTRODUCERE .................................................................................................................................. 2
Ce este GPS? ......................................................................................................................................... 3
Cât de precis este sistemul GPS? .......................................................................................................... 4
Avantajele sistemelor de ghidare. ......................................................................................................... 5
Definitie GIS……………………………………………………………………………….................6
Informatia grafica raster si cea vectoriala..............................................................................................6
Agricultura de precizie...........................................................................................................................8
Gospodaria precisa...............................................................................................................................10
Colectarea datelor geospațiale..............................................................................................................11
Tehnologii noi in agricultura de precizie..............................................................................................12
Sistemul de Pozitionare Globala..........................................................................................................12
Teledetectia..........................................................................................................................................12
Sisteme Informaţionale Geografice pentru agricultură........................................................................13
Sisteme de Suport al Deciziilor............................................................................................................13
Sistem integrat de gestiune a informaţiilor..........................................................................................14
Management agricol prin cartare electronică.......................................................................................14
Concluzii ............................................................................................................................................. 15
Bibliografie ......................................................................................................................................... 16

1
INTRODUCERE

Agricultura de precizie (AP) – este un model e pe cale de aplicare în toate ţările foarte dezvoltate
şi urmăreşte o gestionare modulată a intrărilor (seminţe, apă de irigat, îngrăşăminte, fungicide,erbicide,
insecticide) prin adaptarea lucrărilor solului, al semănatului, al îngrăşămintelor, la caracteristicile de
heterogenitate ale parcelei. Agricultura de precizie, fiind agricultura văzută a o aplicaţie a mecatronicii,
face loc unei noi metodologii (aceasta ţinteşte către un nou sistem agricultural) care poate fi cheia mai
multor probleme. Îmbunătăţirea calităţii recoltelor şi a randamentelor este necesară în sistemele de
agricultură modernă.
Agricultura de precizie – de departe cel mai semnificativ progres din agricultură din momentul
apariţiei mecanizării – permite manevrarea extrem de precisă şi hands-free a tractoarelor şi combinelor.
Iar CLAAS dă tonul pentru fermierii care doresc mai multă productivitate si eficienţă, prin soluţiile
agriculturii de precizie pentru fiecare operaţiune din fermă.
O cerinţă necesară pentru costurile de producţie este ca acestea să fie cât mai mici posibi pentru
a garanta competivitatea pe piaţă. Realizarea acestor scopuri implica folosirea managementului
complex şi controlul sistemelor pentru a reglementa, într-un mod eficient, o cantitate mare de variabile
fizice interactive. Progresele recente în hardware şi software precum microprocesoarele şi
microcontolerele, conduc la integrarea controlului complex şi managementul task-urilor în exploatările
agricole..

Scopul agriculturii de precizie:

De a optimiza utilizarea resurselor de sol, apă şi a inputurilor chimice (îngrăşăminte şi
pesticide) pe baze specifice locale şi are ca obiective:
- Obţinerea de producţii mari şi de calitate
- Optimizarea profiturilor economice
- Realizarea integrată a protecţiei mediului
- Mărirea durabilităţii sistemelor agricole

Componentele agriculturii de precizie:

- Hărţi de producţie şi Aplicarea de precizie a produselor chimice
- Modele de simulare, Sisteme Suport pentru Decizie şi Sistemul Informatic Geografic (GIS)
- Teledetecţia şi Sistemul de Poziţionare Globală

2
 Tipuri de senzori
1. Din punct de vedere al modului de măsurare:
- Senzori de contact
- Senzori de distanţă
2. Din punct de vedere al ţintei de măsurare:
- Senzori pentru monitorizarea stării culturilor
- Senzori de climă
- Senzori pentru monitorizarea solului

Utilizarea senzorilor în Agricultura de Precizie

1. MANAGEMENTUL DE PRECIZIE
- resurse de sol (fizice, chimice)
- starea culturilor în dinamică
2. AMELIORAREA DE PRECIZIE.
Descrierea genitorilor fenotipic şi metabolic în sistemul de selecţie bazat pe markeri (MAS)

GPS-ul
Ce este GPS?

Reţeaua GPS (Global Positioning System – Sistem de Poziţionare Globală) gestionată de

Departamentul de Apărare al SUA şi reţeaua GLONASS gestionată de Federaţia Rusă sunt sisteme
spaţiale de navigare formate dintr-o reţea de sateliţi care determină poziţia unui vehicul utilizând
semnale de la 32 de sateliţi ce orbitează planeta. Aceşti sateliţi orbitează pe orbite bine cunoscute ce
permit unui receptor terestru să determine poziţia sa în funcţie de oricare satelit vizibil.
Semnalele generate numai de GPS nu sunt destul de precise pentru a fi folosite în agricultură.
Aşadar, trebuie efectuate corecţii semnalelor GPS pentru a le îmbunătăţi precizia. Aceste corecţii fac
referire la sistemul DGPS (Differential Global Positioning System).
Receptorii tereştri GPS, în locaţii cunoscute pe teritoriul unei ţări, recepţionează aceleaşi
semnale. Dacă locaţia lor absolută este cunoscută, ei pot calcula poziţia reală în timp şi trimit un
semnal de corecţie a poziţiei. Sateliţii geostaţionari apoi trimit semnalul corectat înapoi către receptorul
GPS de pe vehicul şi corecţia poate fi aplicată poziţiei receptate.

3
Cât de precis este sistemul GPS?

Un semnal GPS sau GLONASS care nu a fost corectat îşi poate furniza o precizie de 5 până la
10 metri. Acesta este destul de adecvat pentru sistemele de navigare auto, dar nu destul de precise
pentru ghidarea vehiculelor în aplicaţii ale agriculturii, unde este nevoie de precizie şi repetabilitate de-
la-pas-la-pas şi de la an-la-an.
Precizia de la an-la-an este măsura de precizie repetabilă ceea ce înseamnă că poţi să conduci pe
aceleaşi rânduri într-o zi, săptămână, lună sau pe an. Deci o precizie de +/- 2,5 cm an-de-an înseamnă
că poţi lucra pe aceleaşi rânduri în următorul an în cadrul a +/-2,5 cm a rândurilor din acest an, 95% din
timp.

4
AVANTAJELE SISTEMELOR DE GHIDARE.
MAXIMIZARE A CÂȘTIGURILOR, COSTURILOR DE CONSUM ȘI OPTIMIZAREA
PROFITURILOR

De ce ghidare prin GPS? Beneficiile ghidării vehiculelor

De la productivitatea sporită a direcţiei cu LED, până la acurateţea de vârf a ghidării total

automatizate, soluţiile noastre prin Administrare Terestră Precisă (Precision Land Management - PLM)
vă vor ajuta să vă maximizaţi câştigurile, costurile de alimentare şi să optimizaţi profiturile.

EFICIENȚĂ MĂRITĂ, CONSUM REDUS DE COMBUSTIBIL

Principalul scop al depatamentului de Management a Preciziei Terestre de la CLAAS este de a

reduce consumul de combustibil şi a costurilor de sonsum asigurând totodată pasaje în timpul lucrului,
minimalizând rateurile şi suprapunerile.

MĂREȘTE PRODUCTIVITATEA CHIAR ȘI ÎN CONDIȚII PRĂFOASE

Pentru plantarea, irigarea, cultivarea sau recoltarea în condiţii meteorologice potrivnice sau pe
timp de noapte, operatorul se poate concentra pe sarcina lui de lucru fără grija unor rateuri sau
suprapuneri, pe viteza de lucru mărită.

MĂREȘTE CONFORTUL OPERATORULUI

Operatorii de asemenea menţionează a fi “mai puţin obosiţi” ca un principal beneficiu al

agriculturii de precizie – o mărire în plus a eficienţei şi productivităţii fermei.

5
DEFINITIE GIS
Un sistem informational geografic (GIS) ne permite vizualizarea, interogarea, analiza si
interpretarea datelor cu scopul de a intelege relatii, modele si tendinte.

Software-ul GIS este proiectat pentru a crea, administra, analiza si afisa toate informatiile
geografice de referinta. si va ajuta sa raspundeti la intrebari si sa rezolvati probleme, vizualizand datele
dumnevoastra intr-un mod care este usor de inteles si de partajat prin intermediul hartilor!

GIS-ul ne permite vizualizarea, intelegerea, interogarea si interpretarea lumii din punct de

vedere geografic, in moduri care dezvaluie relatii, modele si tendinte ale acesteia in forma unor harti,
rapoarte de tip glob si diagrame.

GIS este acronimul provenit de la Geographic Information System (Sistem Informațional

Geografic - uneori tradus în forma SIG în limba română). Acest sistem e utilizat pentru a crea, stoca, a
analiza și prelucra informații distribuite spațial printr-un proces computerizat. Tehnologia GIS poate fi
utilizată în diverse domenii științifice cum ar fi: managementul resurselor, studii de impact asupra
mediului, cartografie, planificarea rutelor.
Specific unui GIS este modul de organizare a informației gestionate. Există două tipuri de informație:
una grafică care indică repartiția spațială a elementelor studiate și alta sub formă de bază de date pentru
a stoca atributele asociate acestor elemente (de ex. pentru o șosea lungimea ei, lățimea, numărul
benzilor, materialul de construcție etc.).

Informatia grafică poate fi de două feluri: raster sau vectorială. Grafica raster este o
modalitate de reprezentare a imaginilor în aplicații software sub forma de matrice de pixeli în timp ce
grafica vectorială este o metoda de reprezentare a imaginilor cu ajutorul unor primitive geometrice
(puncte, segmente, poligoane), caracterizate de ecuatii matematice. Specific sistemelor GIS este
asocierea unui sistem de coordonate geografic matricii de pixeli (la imaginile raster) sau vectorilor -
procedeul poarta numele de Georeferentiere.
Astfel unui obiect (reprezentat fie printr-o imagine, fie printr-un vector) îi este asociată o poziție unică
în Sistemul Informatic corespunzătoare poziției geografice din lumea reală.
Datorită informațiilor asociate graficii, Sistemele Informatice Geografice beneficiază de toate
oportunitățile de interogare pe care le ofera sistemele moderne de baze de date și în plus pot oferi ușor
analize orientate pe anumite zone geografice - așa numitele hărți tematice.

6
 De la revoluția agrară , care a lovit Europa și America în timpul secolului al 18 - lea, utilizarea
tehnologiei pentru a îmbunătăți eficacitatea și eficiența practicilor agricole a crescut enorm.
În timpul secolului al 20 - lea și secolul 21 , de exemplu, descoperiri în domeniul științei și
tehnologiei au permis agricultorilor să folosească în mod eficient introducerea lor pentru a maximiza
randamentul lor. Aceste progrese au fost în mare măsură asistate de utilizarea de utilaje sofisticate,
practici de plantare, utilizarea îngrășămintelor, erbicide și pesticide și așa mai departe. În prezent însă,
succesul agriculturii pe scară largă se bazează pe tehnologia informației geografice prin ceea ce este
cunoscut ca agricultura de precizie.

Iată că, în prezent (sub ochii noştri), datorită tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor
electronice satelitare, agricultura devine una din cele mai procesate domenii de activitate umană,
meritând să intre în faţă, alături de tehnologiile industriale în noua societate a cunoaşterii.
În ultimii ani acest domeniu ancestral al muncii fizice istovitoare se transformă într-o
tehnologie complexă a muncii intelectuale, asistată de microprocesor şi satelit. De la munca fizică cu
sapa la asistarea cognitivcerebrală pe consola tactilă, acesta este noul salt revoluţionar al cunoaşterii în
agricultură.
Pământul asistat de calculator şi satelit este mai uşor prelucrabil şi mai ergonomic decât
majoritatea domeniilor de activitate clasică asistate de calculator la momentul actual de evoluţie a
cunoaşterii ştiinţifice (cum ar fi siderurgia, tehnica nucleară, cosmonautica, navigaţia submarină,
minieritul etc.) Sporirea productivităţii agriculturii, prin automatizarea, electronizarea proceselor şi
managementul informatizat, au devenit factori importanţi, în menţinerea echilibrului între producerea
produselor agricole şi necesitatea tot mai crescută a populaţiei.
Totodată, aplicarea elementelor nutritive şi combaterea organismelor dăunătoare, va continua să
fie o verigă sensibilă, între producerea resurselor alimentare şi durabilitatea agriculturii conjugat cu
industria alimentară. Pe lângă necesităţile de sporire a productivităţii, fermierii sunt impuşi să producă
mai multe produse alimentare, cu efect minim asupra mediului, paralel cu reducerea aplicării
substanţelor poluante, în condiţiile globale de reducere sensibilă a resurselor umane şi materiale din
acest domeniu. Extinderea şi gradul de modificare al dezvoltării tehnologiilor geospaţiale şi
informaţionale, a deschis o cale nouă, pentru managementul producţiei agricole în luarea deciziilor.
Această viziune este reflectată în conceptul agriculturii de precizie. Acest nou concept exigent,
specific societăţii informaţionale şi a cunoaşterii în curs de edificare, oferă premize de sporire a
productivităţii, reducere a cheltuielilor de producţie şi minimizare a efectului negativ asupra mediului,
către o dezvoltare durabilă. De reţinut că, agricultura de precizie, se găseşte încă la etapa iniţială de
inovaţie creativă, care se schimbă rapid şi adaptiv la noile tehnologii informaţionale şi de comunicaţii
electronice, precum şi la modificările de context ştiinţific tot mai neaşteptate în secolul XXI.

În ultimii ani, fermierii agricoli au obţinut acces la tehnologii noi, prin utilizarea Sistemelor de
Poziţionare Globală (GPS-Global Pozitioning System) şi Sistemelor de Suport al Deciziilor, care
anterior erau un monopol al arsenalului militar, în prezent sunt tehnologii informatizate noi în lumea
modernă civilă. Deoarece agricultura de precizie, necesită un nivel înalt de procesare a datelor,
programele de calculator utilizate, sunt de tipul GIS (Geographic Information System – Sistem
Informaţional Geografic). Indiferent de scopul unui GIS, la baza acestuia se află un sistem comun de
coordonate. Metodele topografice convenţionale, pot oferi cu precizie acest sistem comun de
coordonate, dar ca eficienţă şi operativitate acestea sunt mult mai inferioare Sistemului de Poziţionare
Globală (GPS).

7
 Tehnologiile noi pot facilita răspunsul la necesităţile pieţei şi cerinţele societăţii. În ultimii ani,
au fost elaborate echipamente pentru măsurarea şi precizarea condiţiilor din câmp. Totodată,
capacităţile de achiziţionare a datelor, prin utilizarea senzorilor, monitorizării directe a recoltei şi
bazelor de date spaţiale, sunt limitate de capacitatea de interpretare a datelor. Este ştiut faptul, că în
prezent informaţia adecvată este insuficientă pentru asigurarea necesităţilor mereu în creştere a
producătorilor, managerilor şi societăţii civile. Este necesar de răspuns, la multe întrebări, pentru a
demonstra beneficiul agriculturii de precizie, şi justificarea aplicării pe larg a acestor tehnologii. Unele
din aceste întrebări ivite, includ:
– cum pot influenţa noile tehnologii asupra adoptării deciziilor la nivel de ţară, regiune,
gospodărie, privind producerea culturilor agricole?
– care sunt posibilităţile de adoptare şi barierele de implementare a noilor tehnologii
informaţionale în agricultură?
– care sunt implicaţiile economice, sociale, şi de mediu, ale agriculturii de precizie?
Aşa dar, tehnologiile geospaţiale şi informaţionale, în prezent, au o influenţă deosebită, asupra
agriculturii mondiale. Aceste tehnologii noi, nu au fost implementate pe larg în agricultura României
deşi, au apărut primele mostre reuşite de utilizare. Există mai multe definiţii ale agriculturii de precizie,
şi diferiţi termeni de descriere, a tehnologiilor geospaţiale şi informaţionale din agricultura modernă.

Agricultura de precizie, reprezintă un sistem de management, bazat pe informaţii şi tehnologii,

privind intensificarea, analiza şi dirijarea variabilităţii din câmpuri, profitabilitatea optimă, durabilitatea
şi protecţia resurselor de sol.

Agricultura de precizie poate fi definita simplu prin - utilizarea tehnologiei pentru eficientizarea
costurilor in agricultura, informarea permanenta a fermierului asupra culturii si obtinerea unor
informatii clare asupra productiei agricole.

Fermierii care practica o astfel de agricultura au la dispozitie tehnologii moderne de gestiune care le

8
ofera informatii detaliate si in timp real asupra culturilor administrate de acesta. Practic putem vorbi de
o agricultura pentru fiecare metru patrat. Avantajele principale prin utilizarea acestor tehnologii sunt:

Gestionarea zonelor de teren bazata pe variatiile din domeniu.

Gestionarea fiecarei intrari in productia vegetala: ingrasaminte, calcar, erbicid, insecticid,
seminte, etc.
Analiza specifica zonei, pentru a reduce cantitatea de deseuri, cresterea profiturilor si sa
mentinerea calitatatii mediului.

Agricultura de precizie este o strategie de management, care utilizează informaţia detailată specifică
lotului dat, pentru managementul precis al câmpurilor de culturi. Un sistem agricol, poate fi durabil
dacă producţia, substanţele nutritive conţinute de recoltă şi îngrăşămintele naturale, sau pierdute prin
eroziune, sunt egalate cu cele introduse sub formă de îngrăşăminte artificiale, şi create prin
descompunerea rocilor din stratul de bază. Toate intrările suplimentare, cum ar fi energia, apa,
preparatele chimice ar trebui să fie, de asemenea, produse durabile deşi, au apărut primele mostre
reuşite de utilizare. Există mai multe definiţii ale agriculturii de precizie, şi diferiţi termeni de descriere,
a tehnologiilor geospaţiale şi informaţionale din agricultura modernă.

9
 Agricultura de precizie, este, prin urmare, un concept agricol care utilizează informații geografice
pentru a determina variabilitatea câmp pentru a asigura utilizarea optimă a intrărilor și pentru a
maximiza de ieșire de la o fermă (Esri, 2008). Agricultura de precizie a câștigat popularitate după
realizarea că diverse domenii de teren dețin proprietăți diferite. suprafețe întinse de teren au de obicei
variații spațiale ale tipurilor de soluri, conținutul de umiditate, disponibilitatea nutrienților și așa mai
departe. Prin urmare, cu utilizarea de teledetecție, sisteme informatice geografice (GIS) și sisteme de
poziționare globală (GPS), fermierii pot determina mai exact ceea ce factori de producție pentru a pune
exact unde și cu ce cantități. Aceste informații ajută fermierii să utilizeze în mod eficient resursele
costisitoare, cum ar fi îngrășăminte, pesticide și erbicide, și mai eficient utilizarea resurselor de apă. În
cele din urmă, fermierii care folosesc această metodă nu a maximiza numai pe randamentele lor, dar, de
asemenea, reduce cheltuielile de funcționare, crescând astfel profiturile lor. Pe aceste motive, prin
urmare, acest articol se va concentra pe utilizarea tehnologiilor geospațiale în agricultura de
precizie. Pentru a realiza acest lucru, hârtia trebuie să se concentreze pe modul în care datele
geospațiale sunt colectate, analizate și utilizate în procesul de luare a deciziilor pentru a maximiza
asupra randamentelor.

Gospodăria precisă (Precision farming) presupune că fermierii utilizează tehnologia de poziţionare

globală (GPS), care include sateliţi geostaţionari şi senzori pe teren şi instrumente de management
intensiv, pentru înţelegerea variaţiei resurselor în câmpul de culturi. Aceştia utilizează informaţia dată,
pentru aplicarea precisă a fertilizatorilor şi altor ingrediente, precum şi prevederea corectă a recoltei.
Agricultura de precizie, reprezintă un sistem de management, bazat pe informaţii şi tehnologii, privind
intensificarea, analiza şi dirijarea variabilităţii din câmpuri, profitabilitatea optimă, durabilitatea şi
protecţia resurselor de sol. Agricultura de precizie este o strategie de management, care utilizează
informaţia detailată specifică lotului dat, pentru managementul precis al câmpurilor de culturi. Un
sistem agricol, poate fi durabil dacă producţia, substanţele nutritive conţinute de recoltă şi
îngrăşămintele naturale, sau pierdute prin eroziune, sunt egalate cu cele introduse sub formă de
îngrăşăminte artificiale, şi create prin descompunerea rocilor din stratul de bază. Toate intrările
suplimentare, cum ar fi energia, apa, preparatele chimice ar trebui să fie, de asemenea, produse durabile
Faţă de cele de mai sus se poate conchide: – agricultura de precizie, este calea de management,
care asigură strategia de dezvoltare durabilă în agricultură;
– agricultura de precizie, asociază tehnologiile geospaţiale şi informaţionale, cu scopul de a utiliza
datele specifice locului dat, pentru luarea deciziilor legate de producţia agricolă;
– agricultura de precizie, prezintă un set de tehnologii pentru agricultura durabilă.
Agricultura de precizie, include 3 componente de bază:
1) achiziţionarea datelor la scară şi frecvenţă corespunzătoare;
2) analiza şi interpretarea datelor;
3) implementarea măsurilor de management la scara şi timpul corespunzător.

Sistemul colecteaza si analizeaza date precum:

Harta granitelor culturilor, teledectie,
date despre starea vremii,
mostre de sol,
starea culturii,
monitorizarea randamentului,

10
 testarea irigarii prin analiza stresului de apa,
controlul daunatorilor, umiditatea solului, etc.

Model depre cum functioneaza sistemul de analiza.

Colectarea datelor geospațiale, analiză și interpretare pentru scopuri agricole

Tehnologia Geospatiala nu poate avea succes dacă datele corecte nu sunt colectate și analizate
în mod eficient. Pentru a realiza acest lucru, mai multe tehnici au fost avansate cele mai multe dintre
care sunt bazate pe teledetecție. Teledetecția este esențială în divizarea o fermă mare în zonele de
gestionare (Grisso, 2009). Fiecare zonă are cerințe specifice care necesită utilizarea GIS și GPS pentru
a satisface nevoile sale. Astfel, primul pas al agriculturii de precizie, prin urmare, este de a împărți țara
în zona de management. Divizarea acestui teren în zone se bazează în principal pe:

 tipuri de sol

 ratele de pH

 Pest infestare

 disponibilitatea nutrienților

 Conținutul de umiditate a solului

 cerinţe de fertilitate

 previziuni meteo

 caracteristicile culturilor

11
  răspunsurile hibride

Aceste informații pot fi accesate prin revizuirea înregistrărilor disponibile. Cele mai multe ferme au de
obicei înregistrări de hărți pedologice, caracteristicile istorice ale culturilor, și înregistrări care arată
practicile de trunchiere ale regiunilor.

Managementul specific locului dat include utilizarea a 6 tehnologii noi:

1) Sistemul de Poziţionare Globală (SPG);
2) Teledetecţia;
3) Sisteme Informaţionale Geografice (SPG);
4) Sisteme de Suport al Deciziilor(DSS);
5) Sistem integrat de gestiune a informaţiilor;
6) Management agricol prin cartare electronică.

1. Sistemul de Poziţionare Globală (SPG), în engleză „Global Positioning Sistem”(GPS) este

un sistem de radionavigaţie globală, de tip satelitar (reţea de 24 de sateliţi geostaţionari), în regim
gratuit, care oferă date extrem de precise pentru localizarea oricărui punct de pe planetă, pe orice
vreme, cu o rezoluţie cuprinsă între 0,2 şi 5 metri. În studiul meu de caz am observat într-un câmp
experimental- pilot de lângă Chişinău, de 80 de ha cum s-a executat o cartare topografică cu
echipamentul GPS de tip GEO Explorer II, asociat cu un receptor de mare sensibilitate tip AgGPS 214,
care a mărit rezoluţia la ordinul centimetrilor (echipamente produse în SUA). Utilizarea tehnologiei
GPS în agricultură include controlul aplicării preparatelor chimice, localizare ivirii dăunătorilor şi
bolilor specifice, supravegherea îngrijirii culturilor şi controlul evoluţiei plantaţiilor, măsurarea recoltei
potenţiale şi a altor factori vegetal-evolutivi, necesari în timp real pentru deciziile oportune de
management. O importanţă deosebită este că aceste operaţii se fac fără efort fizic, pe calculator, cu nu
singur operator, într-un timp real de ordinul fracţiunilor de secundă. Iată aşa dar şi în agricultură se
înlocuieşte munca fizică cu cea intelectuală, cu reducere de resurse umane până la valoarea unitară, cu
o ergonomie cognitivă de excelenţă şi o productivitate extrem de crescută.

2. Teledetecţia. Este tehnica de observaţie electronică asupra unui obiect, fără contact fizic.
easta constă în măsurarea şi înregistrarea energiei electromagnetice care se reflectă de la suprafaţa
pământului prin utilizarea senzorilor ataşaţi la avioane sau la sateliţii geostaţionari, cu prelucrarea
ulterioară a datelor cu ajutorul microcalculatoarelor de la sol. Unii fermieri identificaţi obţin beneficii
din datele transmise prin intermediul sateliţilor din reţelele Landsat şi SPOT, în scopul evidenţierii
speciilor de plante şi localizarea condiţiilor de stres, în spectrul vizibil şi infraroşu. Pentru teledetecţie,
deseori se utilizează spectroradiometre care măsoară cantitatea de energie radiată de la suprafaţa
culturilor, într-o porţiune particulară a spectrului. În acest fel, la modul cel mai comod se măsoară
temperatura de la suprafaţa plantelor, identificându-se porţiunile normale şi cele patologice, lipsa de
apă pentru dezvoltarea normal fiziologică, se execută cu precizie cartarea daunelor cauzate de insecte.
Cu aceiaşi tehnologie se poate controla aplicarea diferenţiată a pesticidelor în ariile câmpurilor
infectate mai puternic, fapt ce reduce cheltuielile şi riscul pentru insectele utile. Aceste operaţii
avansate cu un timp real foarte scurt, folosind teledetecţia, scutesc fermierul de a folosi la sol un număr
mare de lucrători, în timp îndelungat (care poate depăşi oportunitatea momentului de intervenţie), cu
randament scăzut şi în condiţii istovitoare, total neergonomice.

12
 3. Sisteme Informaţionale Geografice pentru agricultură (GIS – Geographic Informatio
System).
Milby R. a definit încă din anul 1998 Sistemele Informaţionale Geografice pentru agricultură
(GIS) ca programe de calculator destinate coordonării datelor generate într-o succesiune de locuri şi
timpi pentru a realiza o hartă sedimentată dinamic, cu ajutorul tehnologiilor informaţionale şi
geospaţiale prin satelit. Deoarece agricultura de precizie, necesită în prezent un nivel ridicat de
procesare a informaţiilor şi a datelor, programele de calculator utilizate, sunt de tipul GIS software.
Indiferent de scopul unui Sistem Informaţional Geografic (GIS- Geographic Information System), la
baza lui se află un sistem comun de coordonate, peste care se sedimentează informaţii periodice.
Fiecare tip de informaţie este salvat şi păstrat în formă de straturi informaţionale dinamice. Unele
straturi informţionale pot fi reprezentate prin date tabelare, care constituie rezultatele unor estimări (de
exemplu, pH-ul evolutiv al solului, a bolilor plantelor, dăunătorilor şi a buruienilor). Am avut
posibilitatea practică să observ diferenţa între GIS, cu observaţii spaţiale şi bazele de date standard cu
înregistrări laborioase punctuale. Concret am observat la Institutul de Cercetăr est institut de prestigiu.
Procesarea şi producerea hărţilor în mod manual este un lucru migălos, foarte costisitor, mai ales în
cazul când este necesar de suprapus diferite tipuri de hărţi, cu diferite scări de rezoluţie într-un timp cât
mai scurt posibil. Ergonomia cognitivă regăsită şi în acest sistem informatic demonstrează
superioritatea acestei metode moderne, care în condiţiile actuale impuse de o dezvoltare economică
durabilă este de neînlocuit cu metode terestre, manuale, devenite arhaice.

4. Sisteme de Suport al Deciziilor(DSS). Dezvoltarea agriculturii unei societăţi informaţionale

trebuie să fie aliniată la cerinţele înaltei tehnologii şi la exigenţele unui management pe măsură, în timp
real scurt. Tehnologiile şi practica Agriculturii de Precizie oferă un potenţial pentru schimbările în
luarea deciziilor. De exemplu, metodele clasice de determinare a situaţiei fitosanitare necesită un volum
considerabil de mijloace şi resurse umane. Deseori, acestea având un timp real lung, au mai mult un
efect (post-factum) de constatare a faptelor, fără a se putea interveni proactiv la prevenirea efectelor
nedorite. Metodele informatizate moderne asigură nu doar estimarea precisă a situaţiei fitosanitare, ci
şi determinarea momentului declanşării unor evenimente, efectul cărora nu poate fi observat cu ochiul
liber la primele etape, totodată, permite de a optimiza măsurile de protecţie şi reducere a numărului de
tratamente chimice contra organismelor dăunătoare. Această complexitate este determinată de creşterea
cantităţii şi calităţii informaţiei necesare pentru luarea deciziilor. Un sistem comprehensiv de suport al
deciziilor în majoritatea cazurilor este de tip sistemexpert, caracterizat ca o entitate de intelect artificial,
care asigură prin utilizarea microprocesorului, stocarea şi prelucrarea informaţiei ştiinţifice,
cunoştinţele neformalizate ale specialiştilor –experţi în domeniul dat, pentru rezolvarea de către
specialiştii mai puţin experimentaţi a problemelor ce apar în acest domeniu de activitate. Acest sistem
de inteligenţă artificială constă din două componente fundamentale: baza de cunoştinţe şi automatul de
obţinere a concluziilor logice. Sistemele –expert capătă o utilizare tot mai largă în agricultură, în
special pentru fixarea algoritmului lucrărilor de strictă specialitate, programarea şi îmbunătăţirea
calităţii recoltei, protecţia ştiinţifică a plantelor, prognoza dezvoltării bolilor şi dăunătorilor plantelor şi
culturilor extinse etc. Am avut posibilitatea la institutul sus arătat să testez un asemenea interlocutor
informatizat, ce folosea un program de calculator de tip EPIC (Erosion Productivity Impact Calculator),
care în mod predilect este folosit pentru prevederea creşterii şi dezvoltării plantelor în condiţii variabile
de mediu şi de schimbări imprevizibile climatice, pe baza achiziţiei automate a datelor din teritoriu, cu
ritmicitate de 30 de minute. Sistemul-expert folosit intensiv şi la întreaga capacitate de stocare
electronică a demonstrat avantajul acestui instrument numeric, cu timp de răspuns aproape instantaneu,
faţă de metodele clasice depăşite ale registrelor cu stocare neergonomică pe hârtie şi cu timpi de
consultare apreciabili de lungi.

13
 5. Sistem integrat de gestiune a informaţiilor. Pe modelul ERP, de gestiune integrată a de
gestiune integrată a informaţiilor economice din unităţile productive şi în agricultură s-a recurs la
integrarea sistemică a tehnologiilor de prelucrare a informaţiilor provenite de la sateliţi, cu cele
achiziţionate şi stocate la sol, de tip GPS, GIS, DSS şi sistem expert. În acest fel, se asigură integrarea
datelor GPS şi de teledetecţie în Sistemul Informaţional Geografic. În această nouă structură,
programele de calcula prelucrate pe cazuri pot fi rulate la echipamentul inteligent de aplicare dozată a
preparatelor, pentru prelucrarea câmpurilor cu pesticide şi fertilizanţi, doar unde aceste preparate sunt
strict necesare. Mai recent, sistemul integrat a fost conectat la Internet pentru a se lărgi baza de date-
expert cu competenţa fermierilor cu experienţă din întreaga lume, pentru a se generaliza experienţa
legată de cibernetizarea şi informatizarea intensivă a agriculturii. În acest fel, iese în evidenţă nu numai
avantajul tehnic-operativ ci şi cel ergonomic, deoarece procesele agricole se intelectualizează pregnant.
6. Management agricol prin cartare electronică. Elementele de management specific în
agricultură sunt indispensabile în sistemele de gospodărire durabilă şi în special în agricultura de
precizie unde se pune pregnant problema cartării resurselor, după cum urmează: cartarea variabilităţii
solului, cartarea câmpurilor în perioada de vegetaţie, a factorilor de climă, cartarea dezvoltării
organismelor dăunătoare, a buruienilor. Nu mai puţin este importantă prognoza sistemică a
evenimentelor potenţial păgubitoare în culturile agricole, cum ar fi: avertizarea tratamentelor,
determinarea timpului optim de recoltare, estimarea riscurilor şi a vulnerabilităţii (pentru ecosisteme,
eroziunea solului, utilizarea pesticidelor, riscul reducerii biodiversităţii ş.a.).

Odată cu utilizarea de teledetecție, GPS si GIS, fermierii pot fi în măsură să înțeleagă nevoile
specifice amplasamentului ale fermelor lor. Cu aceste informații, ele sunt capabile de formularea și
punerea în aplicare a tehnicilor de management care vor asigura utilizarea optimă a intrărilor pentru a
maximiza producția și profiturile lor.
Prin urmare, tehnologiile geospatiale oferi un agricultor cu o resursă de informații pe care el /
ea poate folosi pentru a lua decizii în cunoștință de cauză care să garanteze gestionarea eficientă și
eficace a fermei pentru a maximiza productivitatea. Astfel, agricultorii ar trebui să înțeleagă și să pună
în aplicare aceste tehnologii, în colaborare cu experiența și expertiza lor pentru a obține beneficii
maxime ale fermelor lor.

14
CONCLUZII

1) Analiza critică a influenţei noilor tehnologii de vârf, geospaţiale şi informaţionale asupra

agriculturii, în special, utilizarea Sistemelor Informaţionale Geografice, Teledetecţiei, Sistemelor de
poziţionare Globală, Sistemelor de Suport al Deciziilor, asociate cu mecanizarea, automatizarea,
cibernetizarea şi robotizarea avansată, factori ce determină o intelectualizare totală a agriculturii, care
până de curând era un domeniu consacrat prin tradiţie numai muncii fizice istovitoare.
2) Implementarea acestor noi tehnologii, care contribuie la obţinerea producţiei de calitate, şi la
reducerea cheltuielilor de producţie. O atenţie deosebită se acordă în acest institut implementarii noilor
tehnologii în agricultură prin folosirea unor resurse umane recalificate, supuse unei instruiri
permanente şi sub incidenţă ergonomică, precum şi promovarea unei noi organizări ergonomice a
muncii, exclusiv pe principii cognitive.
3) Conceptul agriculturii de precizie, oferă premize de sporire a productivităţii, reducere a
cheltuielilor de producţie şi minimizare a efectelor negative asupra mediului. Agricultura de precizie,
include 3 componente de bază: – achiziţionarea datelor la scară şi frecvenţa corespunzătoare; – analiza
şi interpretarea datelor; – implementarea măsurilor de management la scară şi timpul corespunzător.
4) Managementul specific locului dat include utilizarea a 6 tehnologii noi: – sistemul de
Poziţionare Globală (SPG); – teledetecţia; – sisteme Informaţionale Geografice (SPG); – sisteme de
Suport al Deciziilor (DSS); – sistem integrat de gestiune a informaţiilor; – management agricol prin
cartare electronică.
5) O importanţă deosebită este că aceste operaţii se fac fără efort fizic, pe calculator, cu un
singur operator, într-un timp real de ordinul fracţiunilor de secundă. Iată aşa dar şi în agricultură se
înlocuieşte munca fizică cu cea intelectuală, cu reducere de resurse umane până la valoarea unitară, cu
o ergonomie cognitivă de excelenţă şi o productivitate extrem de crescută.
6) Aceste operaţii avansate cu un timp real foarte scurt, folosind teledetecţia, scutesc fermierul
de a folosi la sol un număr mare de lucrători, în timp îndelungat (care poate depăşi oportunitatea
momentului de intervenţie), cu randament scăzut şi în condiţii istovitoare, total neergonomice.
7) Pe modelul ERP, de gestiune integrată a informaţiilor economice din unităţile productive şi în
agricultură s-a recurs la integrarea sistemică a tehnologiilor de prelucrare a informaţiilor provenite de la
sateliţi, cu cele achiziţionate şi stocate la sol, de tip GPS, GIS, DSS şi sistem expert.
8) Elementele de management specific în agricultura de precizie sunt indispensabile si unui
singur operator, într-un timp real de ordinul fracţiunilor de secundă. Iată aşa dar şi în agricultură se
înlocuieşte munca fizică cu cea intelectuală, cu reducere de resurse umane până la valoarea unitară, cu
o ergonomie cognitivă de excelenţă şi o productivitate extrem de crescută.
9) În agricultură se înlocuieşte munca fizică cu cea intelectuală, cu reducere de resurse umane
până la valoarea unitară pe o fermă (complet cibernetizată), cu o ergonomie cognitivă de excelenţă şi o
productivitate extrem de crescută.

15
Bibliografie

[1] Duzineanu Mircea, teză doctorat: „Ergonomia muncii în societatea cunoaşterii”, Universitatea „Al.
I. Cuza“ – Iaşi, 2011. [2]
Manolescu Aurel ş. a., Ergonomie, Ed. Economică – Bucureşti, 2013.

Brisco, B., Brown, R., Hirose, J., McNairn, H. și Staenz, K. (nd). Agricultură de precizie și rolul de
teledetecție: O revizuire. Accesat la data de 1 octombrie 2012 de la
[Link]

ESRI (2008). GIS pentru agricultură durabilă. GIS Cele mai bune practici. New York: ESRI Publicații

Grisso, B. (2009). Precision Farming: o abordare cuprinzătoare. Accesat la data de 1 octombrie 2012
de la [Link]

Sohne, W., Heinze, O. și Groten, E. (1994). Integrat INS / GPS Sistem pentru aplicații de înaltă precizie
de navigare. PLANURI-Record IEEE, poziția Locul de amplasare și Simpozionul de navigare, 35 (2):
310-313.

Xiangjian, M. și Gang, L. (2007). Integrarea GIS și GPS-ul pentru a realiza Navigare autonomă de
mașini [Link] Zeelandă Journal of Research, 50 (1), 807-812

16