Deaconu Darius-Florin Introducere

INTRODUCERE

Dintre toate drepturile pe care o persoană le poate avea asupra unui lucru, cel mai
complet este dreptul de propri
etate pentru că el oferă titul
arului său exerciţiul
tuturor prerogativelor pe care legea le cunoaşte. Atributele aflate în mod cumulativ în mâna
titularului dreptului de proprietate sunt: posesia, folosinţa şi dispoziţia

Prin posesie, în vorbirea uzuală, se înţelege ,,deţinerea unui lucru” , ,,a avea înstăpânire
un lucru” [Link] civil român defineşte posesia ca fiind ,,deţinerea unui lucru” sau,,folosirea
unui drept”, de noi inşine sau de altul în numele [Link] nu trebuie confundată cu detenţia.

Esenţial, pentru posesie, este existenţa elementului intenţio nal - ,,animus”-; adică
stăpânesc un anumit lucru pentru mine (sunt proprietarul acestuia), spre deosebire de detenţie ,
numita şi detenţie precară , unde lipseşte elementul intenţional, „animus”, fiind prezent numai
elementul „corpus”, adică deţinereamaterială a lucrului; de exemplu, deţin un lucru proprietatea
altuia, în numele acestuia, pentru că aşa a dorit proprietarul când mi-a lăsat lucrul în păstrare ori
mi l-a

Aşadar, putem concluziona că opsesia este un mijloc indispen

sabil fiecărui
proprietar pentru a-şi realiza scopul său, adică utilizarea economică a proprietăţii sale. Orice
proprietar trebuie să aibă posibilitatea materială de a se folosi de bunul avut în proprietate, în
cazcontrar proprietatea ar rămâne doar o simplă utopie.

Lucrare intitulată” Posesia “ este structurată pe trei capitole, în care an făcut o analiză
succintă asupra noţiunii, importanţei , elementele şi viciile posesiei, astfel:

În primul capitol intitulat: “ Noţiunea şi reglementarea legală a posesiei” am făcut o

analiză asupra definiţiei noţiunii de “posesie” Noul Cod civil definind posesia ca fiind

1
 Deaconu Darius-Florin Introducere

exercitarea în fapt a prerogativelor dreptului de proprietate asupra unui bun de către persoana
care îl stăpâneşte şi care se comportă ca un proprietar. Cel de-al II-lea capitol analizează
elementele constitutive ale posesiei , respectiv dovada posesiei.

Elementul material – corpus – este format din totalitatea actelor materiale de stăpânire,
transformare şi folosinţă exercitate asupra bunului sau, într-o altă formulare, reprezintă sau
presupune contactul direct cu bunul.

Elementul psihologic – animus – constă în intenţia celui care stăpâneşte un bun de a se

comporta ca proprietar sau ca titular al altui drept real. Astfel, actele de stăpânire, puterea fizică
exercitată de către posesor trebuie să fie însoţite de o anumită atitudine

psihologică, adică de voinţa de a exercita această stăpânire ca proprietar sau ca titular al altui
drept real căruia îi corespunde.

A dovedi posesia înseamnă a dovedi existenţa elementelor sale.

Elementul material ala posesiei, ca element obiectiv, este relativ uşor de dovedit, datorită
caracterului său aparent. Ca fapt material el poate fi dovedit prin orice mijloc de probă.

Elementul intenţional, ca element subiectiv, este mai greu de dovedit, astfel că legea a
instituit prezumţii legale pentru a simplifica sarcina probei, reglementate de art.919 din noul Cod
civil.

Capitolul III al lucrării analizează viciile posesiei

Discontinuitatea

Potrivit art. 923 din Noul Cod civil, posesia este discontinuă atât timp cât posesorul o
exercită cu intermitenţe anormale în raport cu natura bunului.

Calitatea posesiei de a fi continuă înseamnă îndeplinirea de către posesor a actelor

materiale în mod normal, fără intermitenţe nefireşti

2
 Deaconu Darius-Florin Introducere

Violenţa

Conform art. 924 din Noul Cod civil, „posesia este tulburată atât timp cât este dobândită
sau conservată prin acte de vio lenţă, fizică sau morală, care nu au fost provocate de o altă
persoană.”

Clandestinitatea

Pentru ca posesorul să poată beneficia de efectele juridice ale posesiei sale, stăpânirea
lucrului trebuie să fie făcută în mod public, astfel încât orice persoană să o poată cunoaşte.

Conform art. 925 din Noul Cod civil posesia este clandestină dacă se exercită astfel încât
nu poate fi cunoscută.
Echivocul
Echivocul, ca viciu al posesiei, nu este reglementat expres în Codul civil.
În doctrină, echivocul a fost definit ca fiind acea situaţie în care nu este sigură nici
existenţa, dar nici lipsa lui animus sibi habendi.

3
Deaconu Darius-Florin Notiunea si Reglementarea Legala A Posesiei

CAPITOLUL I
NOŢIUNEA ŞI REGLEMENTAREA LEGALĂ A POSESIEI

1.1 NATURA JURIDICĂ A POSESIEI

Posesia, ca stare de fapt, a ăf cut obiectul preocupărilor omenești încă din vremuri
străvechi. Inițial, în dreptul roman era confundată cu proprietatea, ocupantul unui teren fiind
posesor, dar în același timp, și proprietar. În timp, dreptul de proprietate se separă de ocupațiunea
propriu- zisă, noțiunea posesiei separându-se de cea a proprietății.
Rolul posesiei este unul din ce în ce mai important, fiind suficient să amintim că o
posesie utilă reprezintă condiția principală a obținerii dreptului de proprietate.
POSESIA – “poate fi definita ca fiind o stare de fapt generatoare de efecte juridice care
consta in stapanirea materiala sau exercitarea unei puteri de fapt de catre o persoana asupra unui
bun, cu intentia si vointa de-a se comporta fata de toti ceilalti ca proprietar sau titular al altui
drept real”. Din definitia de mai sus (si sublinierile noastre) rezulta ca pentru existenta posesiei
sunt necesare doua elemente: unul material – corpus – si altul psihologic – animus. Elementul
material, corpus, consta in totalitatea faptelor materiale de stapanire sau folosire, exercitate
asupra lucrului. Acest element (corpus) se poate materializa si in anumite acte juridice pe care
posesorul le poate incheia cu privire la acel bun (comodatul, locatiunea, etc). Elementul
psihologic, animus, consta in intentia sau vointa posesorului de-a exercita stapanirea lucrului
pentru sine, adica sub nume de proprietar sau titular al altui drept real.
Referitor la definiție, constatăm ca dicționarul explicativ al limbii române dă cuvântului
„posesie” (posesiune), mai multe sensuri, dintre care amintim: faptul de a poseda(care, evident,
nu lămurește lucrurile foarte mult); stăpânire a unui lucru; dreptul de a se folosi, de a dispune de

4
Deaconu Darius-Florin Notiunea si Reglementarea Legala A Posesiei

ceva. În vorbirea curentă sunt acceptate mai multe sensuri ale cuvântului „posesie”. 1
Noul Cod civil aduce îmbunătățiri în domeniu, în sensul că, în definirea posesiei s-a ținut
seama de criticile din literatura de specialitate.
În urma analizării elementelor, efectelor pe care legea le conferă posesiei, am încercat o
definiție proprie a posesiei, considerând că aceasta reprezintă o stare de fapt protejată de lege, ce
constă în stăpânirea materială a unui bun și întrebuințarea acelui bun în interes propriu de către o
persoană –neproprietar- care poate deveni proprietarul bunului, în condițiile legii.
Posesia, din punct de vedere juridic, este o stare de fapt care consta in stapanirea
materiala sau exercitarea unei puteri de fapt de catre o persoana asupra unui bun, cu intentia si
vointa de a se comporta fata de acel bun ca un adevarat proprietar.

Cu alte cuvinte, persoana care poseda considera ca ea insasi este proprietara bunului, desi
aceasta calitate nu este confir mata printr-un act juridic care sa provina de la un adevarat
[Link] posesiei

Posesia, pentru a produce principalul ei efect, si anume dobandirea dreptului de

proprietate asupra lucrului posedat, trebuie sa aiba anumite calitati, asa cum sunt ele enumerate
de Codul Civil: „ca sa se poata prescrie, se cere o posesie continua, neintrerupta, netulburata,
publica si sub nume de proprietar”. Acestor calitati li se adauga aceea ca posesia sa fie
neechivoca.

O posesie continuă este aceea exercitata in mod regulat, fara intermitente anormale. Nu
este deci obligatoriu ca posesorul să exercite posesia tot timpul, însă intreruperile trebuie să fie
normale în raport cu natura bunului posedat.

O posesie este netulburată dacă se naşte şi mentine în mod paşnic, fără acte de violenţă
din partea sau în contra adversarului. Posesia nu trebuie sa fie clandestină, adică nu se poate
exercita în ascuns, astfel incat adevaratul proprietar sa nu cunoasca faptul posesiei. In fine,

1 Ion P . Filipescu, Andrei [Link], Dreptul de proprietate şi alte drepturi reale, Editura Actami,
Bucureşti,2000,p,50

5
Deaconu Darius-Florin Notiunea si Reglementarea Legala A Posesiei

posesia echivoca este aceea in legatura cu care nu se cunoaste intentia posesorului de a

poseda pentru sine, ca un adevarat proprietar.

Spre exemplu, in cadrul coproprietatii, dacă unul dintre coproprietari face singur un act
asupra bunului aflat în coproprietate, nu se poate determina fără îndoiala ca el a facut acel act
crezand ca este posesor, sau a facut actul în virtutea drepturilor conferite de starea de
coproprietate.

Noul Cod civil defineşte posesia2 ca exercitarea în fapt a prerogativelor dreptului de

proprietate asupra unui bun de către persoana care îl stăpâneşte şi care se comportă ca un
proprietar.

Dispoziţiile referitoare la posesie se aplică şi în privinţa posesorului care se comportă ca

un titular al altui drept real, cu excepţia drepturilor reale de garanţie.

Posesia reprezintă o stăpânire de fapt a unui bun şi nu se confundă cu proprietatea, care

este o stare de drept. În Noul Cod civil posesia este reglementată în Cartea a III-a „Despre
bunuri”, Titlul VIII „Posesia”, art. 916-952.

Modul în care este reglementată posesia în dreptul francez, preluat şi de dreptul

românesc, afăcut ca doctrina să atribuie posesiei natura juridică a unui fapt, a unei situaţii de
fapt, căreia trebuie să i se recunoască efecte juridice.

Posesia ca stare de fapt se bucură de protecţie juridică, fie în mod direct prin acţiunile
posesorii, fie în mod indirect prin recunoaşterea unor efecte juridice în condiţii speciale:
prezumţia de proprietate, dobândirea fructelor şi a bunurilor mobile, ocupaţiunea, uzucapiunea.

Posesia este o stare de fapt, iar nu una de [Link] este puterea material pe care o
exercită o persoană asupra lucrului, este exerciţiul unei puteri de fapt, care dă posibilit atea
posesorului de a se comporta ca şi când el ar fi adevăratul titular al dreptului asupra lucrului.

2 art. 916 Noul Cod civil

6
Deaconu Darius-Florin Notiunea si Reglementarea Legala A Posesiei

Astfel, de exemplu, posesia poate consta în : stăpânirea în fapt a unui autoturism, a unei
case; exercitarea în fapt a unui drept de uzufruct sau drept de servitude; exercitarea în fapt a
folosinţei unui lucru, care apare ca manifestare exterioară a unui drept asupra acestuia;
săvârşirea de acte juridice asupra dreptului ce are ca obiect lucrul posedat.

Rezultă că posesia este stăpânirea efectivă a un ui lucru , exerciţiul efectiv al unui drept
real asupra lucrului, puterea de fapt asupra lucrurilor, exercitarea actelor de folosinţă asupra lor
ca şi cum posesorul ar fi proprietarul lucrurilor respective, exercitarea în fapt a dreptului real ca
şi cum ar fi titularul acestuia, săvârşirea de acte juridice asupra dreptului ce are ca obiect lucrul
posedat.

Posesia poate fi definite ca exerciţiul unei puteri de fapt, care dă posibilitatea posesorului
de a se comporta faţă de lucru ca şi când el ar fi adevăratul titular al dreptului real, căruia îi
corespunde în mod normal puterea de fapt exercitată prin acte material şi acte juridice3

Ca stare de fapt, independent de dreptul real asupra lucrului, posesia este apărată de lege,
prin efectele juridice pe care le produce în favoarea posesorului. Aceasta înseamnă că posesorul
are anumite drepturi, în simpla sa calitate de posesor.

Protecţia juridică a posesiei se explică prin aceea că, în numeroase cazuri posesia este
exerciţiul prectic al unui drept real, astfel că prin ocrotirea posesiei se realizează însăşi apărarea
dreptului real, pri aceea că, atunci când posesia nu este manifestarea exterioară a dreptului real
asupra lucrului, se află neglijenţa titularului dreptului real, care creează o aparenţă de drept în
favoarea altei personae, adică a posesorului.

În literature de specialitate s-a susţinut că posesia este un drept real distinct de dreptul de
proprietate, deoarece implică atât utitlizarea bunului, cât şi ocrotirea juridică, sau că posesia are
un character sui generis, deoarece cel care are posesia are faptul şi dreptul posesiei, căci dacă
persoana respective nu mai posedă în fapt, fiind private de posesie, îşi păstrează dreptul de

3 [Link], [Link]-Bălănescu, Al.Băicoianu, Drept civil român, Bucureşti, 1929, volI, p.187 şi
George N. Luţescu, Teoria generală a drepturilor reale, Bucureşti,p. 174

7
Deaconu Darius-Florin Notiunea si Reglementarea Legala A Posesiei

posesie care este ocrotit pe cale de acţiune, iar dacă o persoană are poisesia, fără a întruni
condiţiile prevăzute de lege, ea nu are decât faptul ăosesiei, deoarece nu poate folosi acţiunile
posesorii.

De asemenea, s-a considerat că noţiunea de posesie desemnează în acelaşi timp, faptul

generator şi dreptul generat de acel fapt, deoarece aceştia sunt indisolubil uniţi unul de altul.
Posesia ca stare de fapt este condiţia permanent a dreptului derivate din ea, că faptul generator al
dreptului şi dreptul însuşi se confundă, dreptul se naşte împreună cu faptul şi dispare odată cu el. 4

Putem concluziona că nu trebuie să se confunde drwepturile posesorului, rezultate din

protecţia juridică a posesiei, cu dreptul de a poseda, care aparţine proprietarului sau titularului
unui alt drept real.

Posesorul de fapt pfără a avea drteptul de a poseda, iar din faptul posesiei rezultă unele
drepturi în favoarea posesorului, care sunt con secinţe juridice ale posesiei, iar nu consecinţe ale
dreptului de a poseda. Proprietarul sau titularul unui alt drept real au dreptul de a poseda.

1.2 .Domeniul de aplicare a posesiei

Analiza domeniului de aplicare a posesiei trebuie să fie făcută în raport de drepturile

cărora li se aplică posesia, bunurile care pot forma obiectul posesiei şi persoanele care au
capacitatea de a exercita posesia.

Drepturile cărora li se aplică posesia Posesia se aplică numai drepturilor reale nu şi

drepturilor de creanţă. Bunurile care pot forma obiectul posesiei

4 [Link], Teoria generală a posesiei în dreptul civil român, Ed. Academiei, Bucureşti, 1986,p.23.

8
Deaconu Darius-Florin Notiunea si Reglementarea Legala A Posesiei

Pot forma obiectul posesiei numai bunurile susceptibile de exercitarea unui drept real
asupra lor. Aceasta înseamnă că posesia are ca obiect numai bunuri corporale, individual
determinate, aflate în circuitul civil. Per a contrario sunt excluse din domeniul posesiei:

- bunurile comune, care nu pot face obiectul unei aproprieri sub forma unui drept real;

- bunurile din domeniul public al statului sau al unităţilor administrativ teritoriale;

- universalităţile de bunuri: moştenirile, fondurile de comerţ, bunurile care le compun

neputând fi posedate decât în mod individual.

Persoanele care au capacitatea de a exercita posesia

Potrivit Noul Cod civil,5 posesorul poate exercita prerogativele dreptului de proprietate
asupra bunului, fie în mod nemijlocit, prin putere proprie, fie prin intermediul unei alte persoane.
Persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu şi persoanele juridice exercită posesia prin
reprezentantul lor legal.

Capacitatea de a exercita posesia o are orice persoană căreia printr-o dispoziţie specială
nu i s-a îngrădit această posibilitate. Deoarece posesia nu este un act juridic nu i se aplică regulile
privitoare la capacitatea de exerciţiu a persoanei.

În cazul dobândirii posesiei prin acte personale, persoanele lipsite de capacitate de

exerciţiu, minorii şi interzisul judecătoresc, nu pot să facă acte achizitive de posesie decât prin
reprezentanţii legali, părinte sau tutore.

Actele de dobândire a posesiei se realizează prin reprezentanţii legali şi în cazul

persoanelor juridice.

În cazul în care asupra aceluiaşi bun corporal se exercită stăpânirea de către mai multe
persoane, ne aflăm în prezenţa coposesiunii.

5 Art. 917 Noul Cod Civil

9
Deaconu Darius-Florin Notiunea si Reglementarea Legala A Posesiei

Coposesiunea apare în cazul dreptului de proprietate comunăşi în cazurile în care se

constituie un drept real principal pe temeiul dreptului de proprietate privată sau publică. Astfel,
indiferent că este vorba de un dezmembrământ al dreptului de proprietate privată, (uzufruct, uz,
abitaţie, servitute, superficie) sau un drept real constituit pe temeiul dreptului de proprietate
publică, (dreptul de administrare, dreptul de concesiune, dreptul real de folosinţă gratuită),
asupra aceluiaşi bun se exercită stăpâniri de fapt distincte, două sau mai multe persoane având
calitatea de posesor cu privire la acelaşi bun.

10
Deaconu Darius-Florin Elementele Constitutive Ale Posesiei

CAPITOLUL II

ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE POSESIEI

2.1 Elementul material - corpus -

Pentru a exista posesia, trebuie îndeplinite cumulative două elemente: cel material
( corpus) şi cel intentional( animus), rezultă că în structura sa posesia este alcătuiră din :

Elementul material – corpus – este format din totalitatea actelor materiale de stăpânire,
transformare şi folosinţă exercitate asupra bunului sau, într-o altă formulare, reprezintă sau
presupune contactul direct cu bunul.

Acest element se poate concretiza în acte materiale, cum ar fi stăpânirea efectivă a

bunului, culegerea fructelor, schimbarea destinaţiei sau în acte juridice, respectiv înstrăinarea
bunului sau închirierea bunului.

2.2 Elementul psihologic – animus –

Acest element constă în intenţia celui care stăpâneşte un bun de a se comporta ca

proprietar sau ca titular al altui drept real. Astfel, actele de stăpânire, puterea fizică exercitată de
către posesor trebuie să fie însoţite de o anumită atitudine psihologică, adică de voinţa de a
exercita această stăpânire ca proprietar sau ca titular al altui drept real căruia îi corespunde.

Rezultă că posesia presupune animus domini, animus rem sibi habendi, animus
possidendi.

11
Deaconu Darius -Florin Elementele Constitutive Ale Posesiei

Elementul intentional al posesiei rezultă din definirea posesiei6ca fiind posesia exercitată
“ sub nume de proprietar” şi din prezumţia că elemental intentional al posesiei reyultă din
elemental material al posesiei.

Elementul animis domini nu înseamnă neaparat credinţa de a fi proprietar sau titular al

unui drept real să se considere ca şi cum ar fi proprietar sau titular al unuin drept real, deci să
aibă voinţa de a poseda pentru sine iar nu pentru altul.

2.3 Teorii asupra posesiei

În privinţa rolului pe care îl are fiecare din aceste două elemente pentru existenţa
posesiei, există două teorii7.

a) Teoria subiectivă

Această concepţie constă în aceea că, acordă întâietate elementului subiectiv asupra
celui material. Elementul determinant al posesiei este voinţa de a poseda, care
precizează caracterul deşinerii lucrului.Fără acest element, posesia nu există, nu se
poate manifesta. Corpus fără animus nu înseamnă posesie, ci o stare de fapt care se
numeşte detenţie precară sau detenţie cum este cazul chiriaşului, depozitarzluişi
creditorului gajist care deţin lucrul pentru altul, aceştia neavând animus domini sau
animus possidendi, ci numai animus detinendi.

Această concepţie a fost criticată considerându-se că uneori concepţia este

inaplicabilă sau dezminţită de realităţile vieţii practice, deoarece este dificil să se
distingă când o persoană are animus possidendi şi când are animus detinendi, ceea ce

6 Art.916 Noul Cod Civil

7 [Link], [Link]-Bălănescu, Al.Băicoianu, Drept civil român, Bucureşti, 1929, volI, p.934 şi
George N. Luţescu, Teoria generală a drepturilor reale, Bucureşti,p. 179-183

12
Deaconu Darius-Florin Elementele Constitutive Ale Posesiei

face ca posesia să devină un oc

j al capriciilor posesorului, care poate fi după
împrejurări când posesor, când detentor.

Pentru a se afla cu ce animus se deţine un lucru, trebuie să se cerceteze cauza juridică

a dobândirii lucrului.

Un chiriaş are corpus, dar nu are animus possidendi, dar dacă refuză să mai plătească
chiria, adică să posede pentru altul, şi vrea să posede pentru el, atunci această
atitudine trebuie săse exprime într-o formă exterioară, obiectivă, opozabilă
proprietarului lucrului.

b) Teoria obiectivă

Consideră elemental material, adică corpus ca fiind prioritar celui intentional, deci are
precădere puterea material exercitată asupra lucrului. Elementul intentional este
cuprins implicit în cel material.

Intenţia serveşte pentru a crea însăşi elemental material, manifestându-se prin acest
element şi încorporându-se în el.

Deci, elemental intentional nu este suprimat, de exemplu, nu este posesor Acela căruia I
se pune un lucru în mână în timpul somnului. Posesorul are o putere fizică exercitată în mod voit
asupra lucrului, astfel că fără voinţă nu se poate concepe posesia.

Elemental intentional apare distint de cel material numai în mod accidental sub forma
diferitelor “ causae detentionis” pentru a transforma posesia în detenţ[Link] detenţia efecte
juridice care nu sunt de neglijat: detentorul deposedat prin violenţă poate exercita acţiunea în
reintegrare; dacă a adus lucrului îmbunătăţiri sau a făcut contrucţii are dreptul să reţină lucrul
( dreptul de reţinere) până I se restituie cheltuielile făcute; detenţia se poate transforma în posesie
utilă, prin intervertirea titlului.

În concluzie, se consideră că efectele posesiei trebuie să se producă în toate cazurile în

care este vorba de o putere fizică exercitată volultar asupra unui lucru.

13
Deaconu Darius-Florin Elementele Constitutive Ale Posesiei

Concepţia obiectivă a fost criticată pe motivul că în dreptul roman se distingea posesia de

detenţie. De asemenea, se arată că se consider posesia ca fiind exteriorizarea dreptului de
proprietate, iar fundamental juridic al posesiei constă în favoarea acordată proprietarului pentru
apărarea proprietăţii sale. Se mai arată că elemental animus, fără a avea aceeaşi natură şi aceeaşi
importanţă, este prezent şi la posesie şi la detenţie.

Deosebirea practică între cela două teorii se reduce la dreptul de a uzucapa care este
recunoscut numai posesorilor , nu şi detentorilor precari, căci acţiunile posesorii pot fi introduce
atât de posesori, cât şi de detentorii precari.

Se poate spune că detentorul precar se bucură de acţiunile posesorii în reintegrare în

virtutea principiului “ spoliatus ante omnia restituendus”

2.4. Posesia şi detenţia precară

Posesia presupune intenţia de a se comporta ca un proprietar şi de a o exercita pentru

sine, pe când detenţia presupune puterea material asupra lucrului, fără intenţia de a poseda pentru
sine, sub nume de proprietar, ci numai cu intenţia de a deţine.

Detenţia precară sau precaritatea reprezintă stăpânirea unui bun pentru altul, respectiv
pentru posesorul sau titlarul unui drept real asupra bunului.

Detenţia presupune puterea materială asupra unui bun, fără intenţia de a-l poseda, ci
numai de a-l deţine. Detentorul posedă pentru altul. În cazul detenţiei există corpus, dar nu există
animus.

Între posesie şi detenţie precară există o deosebire de natură juridică ce se manifestă sub
aspectul efectelor celor două noţiuni. Astfel, posesia este o stare de fapt care se poate suprapune
peste o stare de drept, în timp ce detenţia precară este o stare de drept sau de fapt căreia
întotdeauna îi corespunde o stare de drept.

14
Deaconu Darius-Florin Elementele Constitutive Ale Posesiei

Noul Cod civil8, spipulează că nu constituie posesie stăpânirea unui bun de către un
detentor precar, precum:

a) locatarul, comodatarul, depozitarul, creditorul gajist;

b) titularul dreptului de superficie, uzufruct, uz, abitaţie sau servitute, faţă de nuda
proprietate;

c) fiecare coproprietar, în proporţie cu cotele-părţi ce revin celorlalţi coproprietari;

d) orice altă persoană care, deţinând temporar un bun al altuia, este obligată să îl restituie,
sau care îl stăpâneşte cu îngăduinţa acestuia.

Detentorul precar poate invoca efectele recunoscute posesiei numai în cazurile şi limitele
prevăzute de lege.

Extinderea termenului de posesie

În dreptul roman, posesia exista numai la proprietatea lucrurilor corporale. Posesia

dreptului de proprietate se consudera ca posesia lucrului însuşi, deoarece proprietatea bunurilor
corporale se confunda cu însuşi lucrurile care făceau obiectul ei.

Ulterior, posesia s- aextins şi la alte drepturi reale decât proprietatea, de exemplu la

servitude şi usufruct . Aceasta se numea quasi-possessio.

Prin urmare posesia se aplică numai drepturilor reale, adică proprietăţii şi celorlalte
drepturi reale. Posesia nu există asupra dreptuluin de creanţă şi nu poate purta asupra bunurilor
din domeniul public, deoarece acestea nu sunt susceptibile de proprietate private.

Posesia nu se poate exercita asupra universalităţilor de bunuri, cum sunt de exemplu

moştenirea şi fondul de comerţ, deoarece aceste nu sunt susceptibile de efectele pe care le crează
noţiunea de posesie.

8 Art. 918 Noul Cod Civil

15
Deaconu Darius-Florin Elementele Constitutive Ale Posesiei

Posesia poate însă purta asupra fiecărui bun care intzră în compunerea universalităţii,
atunci când acest bun este posedat individual, dar nu se poate exercita asupra tuturor bunurilor
care compun universalitatea.9

Totuşi termenul de posesie s-a extins de la drepturile reale la drepturile de creanţă,

respectiv posesia unei creanţe , şi la starea persoanelor adică posesia de stat sau folosirea stării
civile.În aceste două cazuri nu este vorba propriu-zis de posesie, ci de extinderea termenului de
posesie, iar nu de noţiunea de posesie. 10

Posesia constă întotdeauna în exercitarea unor acte corespunzătoare dreptului de

proprietate şi atunci se vorbeşte de posesia unui lucru ori corespunzătoare exerciţiului unui alt
drept real decît proprietatea şin atunci se vorbeşte de posesia unui drept.

Există posesia în cazul titlurilor la purtător prin care se constată drepturi de creanţă.

Posesia este independent de existenţa unui drept al posesorului de a exercita o putere

asupra lucrului.

Posesorul poate fi:

a) Titularul dreptului care justifică puterea asupra lucrului;în acest caz , posesia nu este
decât exerciţiul practice al unui drept real asupra lucrului;

b) Nu este adevăratul titular al dreptulzu real, posesorul exercitând posesia fără a avea
un drept prealabil din care, în mod normal, ar decurge puterea sa; în acest caz posesia
nu este decât o stare de fapt.

Rezultă că situaţia poate fi:

- Posesia este conformă dreptului ce se exercită în fapt.

9 George N. Luţescu, Teoria generală a drepturilor reale, Bucureşti,p. 177

10 [Link], [Link]-Bălănescu, Al.Băicoianu, Drept civil român, Bucureşti, 1929, volI, p.936-937

16
Deaconu Darius-Florin Elementele Constitutive Ale Posesiei

- Posesia nu este conformă dreptului ce se exercită. Ea este o simplă stare de fapt, dar
care este protejată de lege.

Explicaţia aceste protecţii juridice este următoarea:

- În majoritatea cazurilor posesia este conformă dreptului şi prin protejarea ei se apără

dreptul pe care-l reflectă;

- Interesele ordinii publice sociale determină ocrotirea posesiei. Dacă negarea sau
contestarea, adesea nefondate asupra drepturilor posesorului ar avea rezultat
deposedarea sa imediată, inainte de rezolvarea conflictului, s-ar putea ivi dezordini
sociale ori acte de violenţă sau abuzuri, de care ar suferi, în primul rând adevăraţii
proprietari sau titular de drepturi reale. 11Deasemenea, o stare de fapt care nu reflectă o
stare de drept ce se prelungeşte pe o durată de timp mai mare, merită să fie luată în
considerare.12

Protejarea legală a posesiei se realizează prin efectele juridice pe care aceasta le

produce. Posesorul, în această calitate, are anumite drepturi, care constituie efectele
juridice ale posesiei.

Drepturile posesorului nu trebuie confundate cu dreptul de a poseda care aparţine

numai proprietarului sau titularului dreptului real. Posesorii posedă fără a avea dreptul
dea poseda, iar drepturile care se nasc în favoarea lor din faptul posesiei constituie
consecinţe juridice ale posesiei iar nu consecinţe ale dreptului de a poseda.

2.5 Intervertirea precarităţii în posesie

11 [Link], [Link]-Bălănescu, Al.Băicoianu, Drept civil român, Bucureşti, 1929, volI, p.941-942

12 George N. Luţescu, Teoria generală a drepturilor reale, Bucureşti,p. 174

17
Deaconu Darius-Florin Elementele Constitutive Ale Posesiei

Lipsa elementului psihologic face ca persoana care deşine lucrul să nu aibă calitatea de
posesor, ci pe aceea de simplu detentor precar. Acesta este cel care stăpâneşte lucrul nu pentru
sine, ci pentru altul, cum ar fi :

a) Locatorul, comodatarul, depozitarul, creditorul gajist;13

b) Titularul dreptului de superficie, usufruct, uz, abitaţie sau servitude faţă de nuda
proprietate;14

c) Fiecare coproprietar, în proporţie cu cotele – părţi ce revin celorlalţi coproprietari.15

În sens tehnic, prin intervertire se înţelege orice modificare de drept care poate opera în
detenţia precară, de manieră să o facă utilă în vederea prescripţiei.

Noul Cod civil 16reglementează cazurile în care detenţia precară se poate interverti în
posesie:

1. - dacă detentorul precar încheie cu bună-credinţă un act translativ de proprietate cu titlu

particular, cu altă persoană decât cu proprietarul bunului. De exemplu, locatarul unui imobil,
detentor precar, cumpără bunul închiriat, după decesul proprietarului, de la o persoană pe care o
crede moştenitor, deşi, în realitate, vânzătorul nu are această calitate;

13 Art. 918 alin.(1) lit. a)Cod civil

14 Art. 918 alin.(1)lit.b) Cod civil

15 Art.918 alin.(1)lit.c) Cod civil

16 Art.920 Noul Cod Civil

18
Deaconu Darius-Florin Elementele Constitutive Ale Posesiei

2. - dacă detentorul precar săvârşeşte împotriva posesorului acte de rezistenţă neechivoce

în privinţa intenţiei sale de a începe să se comporte ca un proprietar. În acest caz intervertirea nu
se va produce însă mai înainte de împlinirea termenului prevăzut pentru restituirea bunului. De
exemplu, locatarul care, considerând, la un moment dat, că este însuşi titularul dreptului de
proprietate asupra bunului închiriat, refuză să mai plătească chiria şi îl notifică pe locator în acest
sens;

3. - dacă detentorul precar înstrăinează bunul printr-un act translativ de proprietate cu

titlu particular, cu condiţia ca dobânditorul să fie de bună-credinţă.

Dispoziţiile art. 920 din Noul Cod civil se aplică numai cazurilor de intervertire apărute
ulterior intrării în vigoare a Noului Cod civil. 17

2.6 Dobândirea posesiei

Pentru a fi dobândită posesia este necesar să fie întrunite ambele sale elemente
constitutive.

Dobândirea elementului material rezultă din faptul unilateral al posesorului de a exercita

vizibil acte material de folosinţă, dar cu condiţia de a nu fi săvârşit fapte penale împotriva
proprietăţii, fie din faptul că vechiul posesor a renunţat sau a părăsit posesia pe care o exercită
până atunci, pe care începe să o exercite noul posesor.

17 conform art. 81 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287 / 2009, privind Codul
Civil

19
Deaconu Darius-Florin Elementele Constitutive Ale Posesiei

Elementul intenţional, animus, trebuie să fie întrunit chiar în persoana celui ce pretinde că
posedă; acest element nu se poate exercita, de regulă, prin altcineva – animo alieno -. Prin
excepţie, pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu, se admite că elementul intenţional s

Elementul material poate fi exercitat atât personal de posesor, cât şi printr-un reprezentant
al său.

Astfel, posesorul care a închir iat bunul, exercită puterea materială prin intermediul
chiriaşului, iar posesorul care a depozitat bunul său mobil exercită posesia prin intermediul
depozitarului.

În consecinţă, elementul intenţional există în persoana posesorului, iar elementul material

se exercită printr-o altă persoană.

2.7. Încetarea posesiei

Posesia încetează dacă ambele elemente sau cel puţin unul dintre cele două elemente
constitutive ale acesteia dispar.

Cazurile de încetare a posesiei sunt prevăzute de Noul Cod civil18, respectiv:

- transformarea sa în detenţie precară;

- înstrăinarea bunului;

- abandonarea bunului mobil sau înscrierea în cartea funciară a declaraţiei de renunţare la

dreptul de proprietate asupra unui bun imobil;

- pieirea bunului;

-trecerea bunului în proprietate

- înscrierea dreptului de proprietate al comunei, oraşului, sau municipiului după caz,

18 Art.921 Noul Cod civil

20
Deaconu Darius-Florin Elementele Constitutive Ale Posesiei

- deposedare, dacă posesorul rămâne lipsit de posesia bunului mai mult de un an.

Elementul intenţional încetează chiar dacă stăpânirea materială a bunului continuă, în

cazul aşa-numitului constitut posesor. Constituitul posesor apare în situaţia în care un proprietar
vinde bunul unui cumpărător, dar rămâne chiriaş al bunului. În acest caz, vânzătorul va fi un
simplu detentor precar, deoarece el nu mai stăpâneşte bunul ca proprietar, deoarece el are
elementul material, corpus, dar nu mai are elementul intenţional, animus.

2.8. Dovada posesiei

A dovedi posesia înseamnă a dovedi existenţa elementelor sale.

Elementul material ala posesiei, ca element obiectiv, este relativ uşor de dovedit, datorită
caracterului său aparent. Ca fapt material el poate fi dovedit prin orice mijloc de probă.

Elementul intenţional, ca element subiectiv, este mai greu de dovedit, astfel că legea a
instituit prezumţii legale pentru a simplifica sarcina probei, reglementate de art.919 din noul Cod
civil:

-alin. 1, până la proba contrară, acela care stăpâneşte bunul este prezumat posesor;

-alin. 2, detenţia precară, odată dovedită, este prezumată că se menţine până la proba
intervertirii sale;

-alin. 3, până la proba contrară posesorul este considerat proprietar, cu excepţia

imobilelor înscrise în cartea funciară.

21
Deaconu Darius-Florin Viciile Posesiei

CAPITOLUL III

VICIILE POSESIEI

Pentru a produce efecte juridice, posesia trebuie să fie utilă, adică să aibă unele calităţi
sau să fie lipsită de vicii.

Noul cod civil arată calităţile posesiei: continua, neîntreruptă,netulburată, publică, sub
nume de proprietar.

În cazul lipsei calităţilor posesiei, există vicii ale posesiei , acestea fiind o problem de
fapt.

În legătură cu viciile posesiei sunt făcute câteva precizări:

a) Calitatea posesiei de a fi neîntreruptă este o condiţie de existenţă a posesiei, nu o

calitate a posesiei. În cazul în care posesia se întrerupe, aceasta se pierde;

b) Legea nu prevede calitatea posesiei de a fi neechivocă. Există echivoc în cazul în care

actele de posesie se pot explica în diferite moduri. Astfel:

- copropietarii care stăpânesc lucrul în indiviziune. Fiecare coproprietar are dreptul de

a face acte de posesie asupra întregului lucru. Aceste acte se pot explica în sensul
exerciţiului dreptului indiviz al coproprietarului, iar nu numai în sensul manifestării
intenţiei de a poseda singur lucrul pentru sine şi de a-l uzucapa – în acest caz este
detenţie precară;

– personalul de serviciu care face acte de folosinţă asupra lucrurilor proprietarului.

Această împrejurare este de natură să creeze echivocul asupra semnificaţiei sale

22
 Deaconu Darius-Florin Viciile Posesiei

– juridice, atâta vreme cât nu se poate face dovada unui element care să excluidă
intenţia de a poseda sau care să presupună intenţia de a poseda;

– concubinul care face acte de folosinţă asupra bunurilor celuilalt concubine.

Lipsa calităţilor posesiei constituie vicii ale posesiei

Cu excepţia situaţiilor prevăzute de lege, numai o posesie utilă poate produce efecte
juridice.

Noul Cod civil, 19 prevede că nu este utilă posesia landestine, tulburată sau landestine.

Până la proba contrară, posesia este prezumată a fi utilă.

3.1 Discontinuitatea

Noul Cod civil, 20prevede că posesia este discontinuă atât timp cât posesorul o exercită cu
intermitenţe anormale în raport cu natura bunului.

Calitatea posesiei de a fi continuă înseamnă îndeplinirea de către posesor a actelor

materiale în mod normal, fără intermitenţe nefireşti.

Pentru ca posesia să fie continuă nu se cere ca posesorul să se găsească în contact

permanent cu lucrul şisă facă zilnic acte de folosinţă a acestuia.

Continuitatea şi intermitenţa anormală reprezintă chestiuni de fapt, lăsate la aprecierea

instanţei de judecată.

19 Art.922 Noul Cod Civil

20 Art.923 Noul Cod Civil

23
Deaconu Darius-Florin Viciile Posesiei

Dovada caracterului continuu al posesiei nu este cerută posesorului, astfel că sarcina

probei discontinuităţii incumbă celui care pretinde că posesia a fost lovită de acest viciu. Până la
proba contrară, posesorul actual, care dovedeşte că a posedat la un moment dat mai înainte, este
presupus că a posedat tot timpul intermediar, adică a avut o posesie utilă.

Viciul discontinuităţii prezintă următoarele caractere juridice:

- este un viciu temporar 21 , în sensul că încetează dacă posesorul începe o posesie utilă;

- este un viciu absolut 22, în sensul că poate fi invocată de orice persoană interesată;

- se aplică, de regulă, în cazul posesiei bunurilor imobile, deoarece pentru posesia

bunurilor mobile operează prezumţia de titlu de proprietate 23.

3.2 Violenţa

Noul Cod civil,24 defineşte violenţa ca fiind „posesia este tulburată atât timp cât este
dobândită sau conservată prin acte de violenţă, fizică sau morală, care nu au fost provocate de o
altă persoană.”

Pentru a fi producătoare de efecte juridice, posesia trebuie să fie paşnică pe toată durata
existenţei sale

Violenţa prezintă următoarele caractere juridice:

21 Art.927 Noul Cod Civil

22 Art.926 Noul Cod Civil

23 Art.935 Noul Cod Civil

24 Art.924 Noul Cod Civil

24
Deaconu Darius-Florin Viciile Posesiei

- este un viciu relativ25 , adică poate fi invocat numai de către cel împotriva căruia s-a
exercitat violenţa;

- este un viciu temporar26 , în sensul că de îndată ce violenţa a încetat posesia redevine

utilă;

- se aplică atât în privinţa posesiei bunurilor imobile cât şi a posesiei bunurilor mobile.

3.3 Clandestinitatea

Pentru ca posesorul să poată beneficia de efectele juridice ale posesiei sale, stăpânirea
lucrului trebuie să fie făcută în mod public, astfel încât orice persoană să o poată cunoaşte.

Conform Noului Cod civil27 posesia este clandestină dacă se exercită astfel încât nu
poate fi cunoscută.

Caracterele juridice ale clandestinităţii sunt următoarele:

- este un viciu temporar 28 , care încetează atunci când posesia redevine publică;

- este un viciu relativ29 , în sensul că poate fi invocat numai de persoanele faţă de care -
actele de exercitare a posesiei sunt ţinute ascunse;

- se aplică, de regulă, în cazul posesiei bunurilor imobile.

25 Art.926 Noul Cod Civil

26 Art.927 Noul Cod Civil

27 Art.925 Noul Cod Civil

28 Art.927 Noul Cod civil

29 Art.926 alin.2 Noul Cod Civil

25
Deaconu Darius-Florin Viciile Posesiei

3.4 Echivocul

Echivocul, ca viciu al posesiei, nu este reglementat expres în Codul civil.

În doctrină, echivocul a fost definit ca fiind acea situaţie în care nu este sigură nici
existenţa, dar nici lipsa lui animus sibi habendi.

De exemplu, unul dintre coproprietari efectuează acte de folosinţă cu privire la întregul

bun aflat în coproprietate, fără să rezulte în mod evident dacă le-a făcut în calitate de titular al
cotei sale părţi ideale din drept sau cu intenţia de a se comporta ca proprietar exclusiv al
întregului bun.

26
Deaconu Darius-Florin Efectele Posesiei

CAPITOLUL IV

EFECTELE POSESIEI

4.1 Efectele posesiei

O posesie utila produce in virtutea legii toate efectele sale juridice. Un prim efect este
acela ca posesia creaza o prezumtie de proprietate in favoarea posesorului. Codul civil prevede
ca „posesorul este presupus ca poseda pentru sine, sub nume de proprietar, daca nu este proba ca
a inceput a poseda pentru altul”.

In virtutea acestei prezumtii posesorul nu trebuie sa dovedeasca in caz de litigiu faptul ca

este proprietar, aceasta obligatie urmand sa revina partii adverse. 30

Mai mult chiar, posesia de buna credinta asupra bunurilor mobile valoreaza titlu de
proprietate. Aceasta prezumtie poate fi insa rasturnata prin probe contrarii atunci cand posesia
are ca obiect bunuri imobile.

Un alt efect este acela ca posesorul este indreptatit sa culeaga fructele bunului posedat.

Prin fructe se inteleg acele produse periodice ale unui bun, prin a caror obtinere si
percepere nu se schimba ori consuma substanta bunului. Fructele pot fi civile (precum chiriile,
dobanzile, arendele), naturale (ex: productia si sporul de animale), industriale (ex: recoltele). In
mod normal fructele se cuvin [Link] la aceasta regula exista insa o exceptie si anume,
in cazul posesorului de buna credinta, atunci cand poseda bunul in baza unui titlu despre care nu
stie ca este viciat (nu isi poate produce efectele datorita unor cauze de ineficacitate).

30 Ion P . Filipescu, Andrei [Link], Dreptul de proprietate şi alte drepturi reale, Editura Actami,
Bucureşti,2000,p,67

27
Deaconu Darius-Florin Efectele Posesiei

In aceasta situatie, posesorul este indreptatit sa culeaga fructele bunului posedat, dar
numai pana la momentul introducerii unei cereri de chemare in judecata, cand buna sa credinta
inceteaza. Spre deosebire de acesta, posesorul de rea-credinta (cel care cunoaste ca titlul sau nu
este valabil), este obligat sa inapoieze fructele culese inca de la momentul intrarii in posesia
bunului.

Posesia creeaza o prezumtie de proprietate in favoarea posesorului.

Posesorul este presupus ca poseda pentru sine, sub numele de proprietar, daca nu este
proba ca a inceput a poseda pentru altul. Aceasta prezumtie poate fi absoluta sau relativa. Noul
Cod Civil instituie prezumtia absoluta ca posesia de buna–credinta asupra unui bun mobil
valoreaza titlu de proprietate. In cazul bunurilor imobile, prezumtia este relativa.

Posesorul de buna–credinta dobandeste in proprietate fructele bunului pe care-l

posedă31.

Este posesor de buna–credinta cel care poseda ca proprietar in puterea unui titlu translativ
de proprietate ale carui vicii nu-i sunt cunoscute.

Componentele bunei-credinte sunt existenta titlului si necun

oasterea de catre
dobanditorul bunului frugifer a viciilor acestuia. Titlul este un element intrinsec bunei–credinte,
el netrebuind sa fie neaparat translativ de proprietate, ci si declarativ de drepturi. In ambelecazuri
posesorul trebuie sa aiba convingerea ferma, dar eronata, ca are un titlu care ii da dreptul la
perceperea fructelor.

Titlul exista si atunci cand este putativ, nul absolut sau relativ, exceptie facand situatia
cand nulitatea este determinata de incalcarea ordinii publice.

Buna-credinta nu trebuie dovedita, ea este prezumata, iar conform Codului Civ,

posesorul inceteaza sa mai fie de buna-credinta in momentul in care viciile titlului ii devin
cunoscute.

31 Art.948 alin.1 Noul Cod civil

28
Deaconu Darius-Florin Efectele Posesiei

Posesorul de rea-credinta este obligat sa restituie proprietarului, odata cu bunul, toate

fructele percepute sau nepercepute, consumate sau neconsumate. Proprietarul este obligat sa
restituie in virtutea principiului imbogatirii fara justa cauza toate cheltuielile utile si necesare
posesorului de rea-credinţă.

Până la plata acestor cheltuieli, posesorul de rea-credinta are recunoscut un drept de

retentie asupra fructelor in limita valorii creantei sale. Prevederea articolului 948 alin.(5) C. Civ.
devine inaplicabilă in cazul in care cineva poseda cu buna-credinta un bun frugifer aflat în
proprietate publică.

4.2 Apararea posesiei

Posesia se poate apăra prin acţiunile posesorii, care sunt împartite in actiunea posesorie
generala sau in complangere si cea speciala sau in reintegrare.

Prima actiune32 se foloseste pentru a face sa inceteze orice tulburare a posesiei, cu

exceptia cazului in care tulburarea provine din acte de violenta. Pentru a putea introduce o astfel
de actiune, trebuie indeplinite urmatoarele conditii:

-sa nu fi trecut un an de la tulburare sau deposedare;

32 Art.951 alin.(1) Noul Cod civil

29
Deaconu Darius-Florin Efectele Posesiei

-reclamantul sa probeze ca a posedat bunul cel putin un an inainte de data tulburarii sau a
deposedarii;
-posesia reclamantului sa fie utila, adica sa aiba toate calitatile prezentate mai sus.

Daca tulburarea sau deposedarea posesorului este rezultatul actelor de violenta, atunci
actiunea prin care se poate apara este cea speciala, in reintegrare. Singura dovada necesara este
sa nu fi trecut un an de la tulburare sau deposedare.

Actiunile posesorii se pot folosi nu numai de posesori, dar si de proprietar sau de titularul
unui alt drept dezmembramant al dreptului de proprietate (uzufruct, uz, abitatie, servitute,
superficie).

În materia succesorală, acţiunea posesorie poate fi introdusă chiar si de un moştenitor

împotriva celorlalti mostenitori, daca primul stapaneste o parte din bunurile succesorale numai in
nume propriu.

Actiunile posesorii sunt acele actiuni in justitie prin care se apara posesia impotriva
oricaror tulburari sau se redobandeste posesia atunci cand aceasta a fost pierduta. Prin actiunile
posesorii se apara o stare de fapt; aceasta stare de fapt poate fi dovedita prin orice mijloc de
proba. Ele se justifica prin aceea ca, de cele mai multe ori, posesia corespunde unei stari de drept
(de ex. dreptului de proprietate).

Actiunile posesorii sunt actiuni reale deoarece pot fi introduse impotriva oricarei
persoane care tulbura exercitarea pasnica a posesiei sau care l-a deposedat pe posesor de bunul
sau. Ele sunt, de asemenea, actiuni imobiliare putand fi exercitate numai in privinta bunurilor
imobile.

Actiunile posesorii sunt de doua feluri :

A. Actiunea posesorie generala (in complangere). Poate fi folosita pentru a face sa

inceteze orice tulburare a posesie, cu exceptia cazului in care posesorul este deposedat prin
violenta. Tulburarile pot fi de fapt (acte materiale prin care se incalca posesia bunului) sau d

30
Deaconu Darius-Florin Efectele Posesiei

drept (act judiciar sau extrajudiciar prin care o persoana are o pretentie contrara posesiei
unei alte persoane).

Pentru ca aceasta actiune sa poata fi utilizata este necesara indeplinirea cumulativa a trei
conditii:

a ) sa nu fi trecut un an de la tulburare sau deposedare33;

b ) posesia reclamantului sa fie utila;

c ) reclamantul sa probeze ca a posedat bunul cel putin un an inainte de data tulburar

B. Actiunea posesorie speciala (in reintegrare). Poate fi utilizata numai atunci cand
tulburarea sau deposedarea are loc prin violenta. Prin violenta se intelege orice fapta contrara
ordinii de drept ce implica rezistenta din partea adversarului si care tinde la deposedare (acte de
ocupare, de obstructie, de distrugere).

Datorita caracterului sau de urgenta, pentru exercitarea sa se prevede o singura conditie:

sa nu fi trecut un an de la tulburare sau deposedare. Conditia ca reclamantul sa fi avut posesia
bunului este implicita, fara a fi necesar sa se probeze ca aceasta a fost exercitata o anumita
perioada de timp. In cazul in care reclamantul nu a avut niciodata posesia bunului, actiunea lui va
fi respinsa chiar daca este proprietar al bunului, intrucat nu poate pretinde tulburarea unei posesii
pe care nu a avut-o.

Actiunile posesorii pot fi exercitate de catre proprietarul unui bun, posesor si detentorii
precari. Nu pot fi exercitate de catre un coposesor impotriva altui coposesor, dar sunt admisibile
in schimb cele introduse intre coproprietari

33 [Link], [Link]., [Link]. 578 – 1971, în R.R.D. nr. 1- 1972,p.149 rezumată de [Link],
[Link]-Matei, în Codul de procedurî civilă adnotat, ed. A 3-a revăzută şi adăugită, Ed. Hamangiu,
Bucureşti, 2011,p.913

31
Deaconu Darius-Florin Efectele Posesiei

Posesia produce următoarele efecte:

- posesia creează o prezumţie de proprietate34;

- dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea imobiliară35 ;

- dobândirea dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile prin exercitarea posesiei

de bună-credinţă36 ;

- dobândirea bunului prin ocupaţiune 37;

- posesorul de bună-credinţă dobândeşte fructele lucrului asupra căruia se exercită

posesia (art. 948 din Noul Cod civil);

- posesia este apărată prin acţiunile posesorii (art. 947-952 din Noul Cod civil).

Prezumţia de proprietate

Art. 919 alin.3 din Noul Cod civil dispune că până la proba contrară, posesorul este
considerat proprietar, cu excepţia imobilelor înscrise în cartea funciară.

Această prezumţie se întemeiază pe realitatea de necontestat că, de cele mai multe ori,
posesia nu este decât însuşi exerciţiul aparent al dreptului de proprietate. Cu alte cuvinte,
posesia, ca stare de fapt, coincide cu dreptul de proprietate.

34 art. 919 alin.3 din Noul Cod civil);

35 art. 930-934 din Noul Cod civil)

36 art. 935-940 din Noul Cod civil

37 art. 941-946 din Noul Cod civil

32
Deaconu Darius-Florin Efectele Posesiei

Prin instituirea acestei prezumţii, legiuitorul a pus la dispoziţia posesorului un mijloc de

probă avantajos pentru a dovedi însăşi existenţa dreptului de proprietateAvantajul acestei
prezumţii constă în faptul că în cadrul unui proces posesorul, fiind presupus proprietar, este scutit
de a aduce alte probe în sprijinul dreptului său, care este prezumat până la proba contrară.

Prezumţia statuată în art. 919 alin.3 din Noul Cod civil este una relativă, în sensul că
persoanele interesate pot proba contrariul, prin orice mijloc de probă, inclusiv prin martori şi
prezumţii, posesorul având calitatea de pârât.

În materia acţiunii în revendicare a bunurilor imobile, pârâtul – posesor este prezumat

proprietar al bunului revendicat până la dovada contrară pe care reclamantul, pretinsul –
proprietar, o poate face printr-un titlu de proprietate.

Prezumţia de proprietate este mai puternică în cazul bunurilor mobile unde, în virtutea
38
regulii instituite de Noul Cod civil, conform căreia oricine se află în posesia unui bun mobil
este prezumat că are un titlu de dobândire a dreptului de proprietate asupra bunului.

În consecinţă, forţa juridică a prezumţiei de proprietate este diferită în raport de natura

bunului posedat, în sensul că în materie imobiliară ne găsim în prezemţa unei prezumţii relative
de proprietate, iar în materie mobiliară, prezumţia este absolută.

Dobândirea proprietăţii mobiliare prin posesia de bună – credinţă este reglementată în art.
935-940 din Noul Cod civil.

Articolul 935 din Noul Cod civil este o reluare a art.1909 alin.1 din Codul civil de la
1864 şi instituie o prezumţie de proprietate în favoarea posesorului unui bun mobil, ceea ce
înseamnă că în cazul posesiei bunurilor mobile se prezumă că starea de fapt coincide cu starea de
drept, astfel că posesia valorează titlu de proprietate.

Posesia de bună-credinţă a bunului mobil asigură opozabilitatea faţă de terţi a actelor

juridice constitutive sau translative de drepturi reale. Această regulă, înscrisă în art. 936 din Noul

38 art. 935 din Noul Cod civil

33
Deaconu Darius-Florin Efectele Posesiei

Cod civil, se interpretează în sensul că posesia exercitată cu bună-credinţă asupra unui

bun mobil face ca titlul prin care bunul a fost dobândit să fie opozabil erga omnes.

Dobândirea fructelor prin posesia de bună-credinţă

Prin fructe se înţelege tot ceea ce un lucru produce în mod periodic, fără ca substanţa sa
să scadă.

Art. 548 din Noul Cod civil defineşte fructele ca fiind acele produse care derivă din
folosirea unui bun, fără a diminua substanţa acestuia şi clasifică fructele în naturale, industriale şi
civile, cu precizarea că fructele civile se numesc şi venituri.

Fructele naturale sunt produsele directe şi periodice ale unui bun, obţinute fără intervenţia
omului, cum ar fi acelea pe care pământul le produce de la sine, producţia şi sporul animalelor.

Fructele industriale sunt produsele directe şi periodice ale unui bun, obţinute ca rezultat al
intervenţiei omului, cum ar fi recoltele de orice fel.

Fructele civile sunt veniturile rezultate din folosirea bunului de către o altă persoană în
virtutea unui act juridic, precum chiriile, arenzile, dobânzile, venitul rentelor şi dividendele.

Conform art. 948 din Noul Cod civil, posesorul de bună-credinţă dobândeşte dreptul de
proprietate asupra fructelor bunului posedat.

Condiţiile dobândirii fructelor bunului posedat

Pentru ca posesorul să păstreze fructele produse de bunul posedat trebuie să fie îndeplinite două
condiţii:

- fructele să fi fost percepute;

- posesorul să fi fost de bună – credinţă, la data perceperii fructelor.

34
Deaconu Darius-Florin Efectele Posesiei

În cazul fructelor produse de imobilele înscrise în cartea funciară, buna-credinţă se

apreciază în raport cu condiţiile cerute terţilor dobânditori pentru a respinge acţiunea nî
rectificare39 .

Rectificarea întabulării sau înscrierii provizorii este reglementată în art. 908 din Noul
Cod civil, iar art. 901 instituie dobândirea cu bună-credinţă a unui drept tabular. Terţul
dobânditor este considerat de bună-credinţă numai dacă, la data înregistrării cererii de înscriere a
dreptului tabular în folosul său, sunt îndeplinite mai multe condiţii, respectiv:

- nu a fost înregistrată nicio acţiune prin care se contestă cuprinsul cărţii funciare

din cuprinsul cărţii funciare nu rezultă nicio cauză care să justifice rectificarea acesteia în
favoarea altei persoane

- nu a cunoscut, pe altă cale, inexactitatea cuprinsului cărţii funciare

Conform art. 948 alin. 4 din Noul Cod civil, posesorul este de bună-credinţă atunci când
are convingerea că este proprietarul bunului, în temeiul unui act translativ de proprietate
ale cărui cauze de ineficacitate nu le cunoaşte şi nici nu ar trebui, după împrejurări, să le
cunoască. Bunacredinţă încetează din momentul în care cauzele de ineficacitate îi sunt
cunoscute.

În sensul textelor invocate buna-credinţă a posesorului care vrea să culeagă fructele

bunului pe care îl posedă, este credinţa lui că bunul îi aparţine în mod legitim. Această credinţă
trebuie să fie întemeiată pe aparenţe plauzibile, iar cea mai convingătoare aparenţă este aceea
care rezultă dintr-un titlu translativ de proprietate ale cărui vicii nu le cunoaşte.

Pornind de la aceste principii în doctrină s-a decis că nu poate fi posesor de bună-credinţă

cel care şi-a procurat titlul prin dol sau violenţă,căci atât dolul cât şi violenţa când nu emană de
la un terţ exclud buna-credinţă; dobândirea unui imobil când înstrăinarea este interzisă ori supusă

39 art. 948 alin. 3 din Noul Cod civil

35
Deaconu Darius-Florin Efectele Posesiei

unor formalităţi care nu au fost îndeplinite exclude buna-credinţă dacă posesorul cunoaşte
aceste impedimente.

În schimb, titlul putativ (adică acela care există numai în conştiinţa posesorului) este de
asemenea de natură justifica buna-credinţă pentru dobândirea fructelor.

Astfel, moştenitorul aparent, adică acela care a cules o moştenire crezând că este în cel
mai apropiat grad de rudenie cu defunctul, dobândeşte proprietatea fructelor percepute în timpul
posesiei sale chiar dacă ar fi evins de către adevăratul moştenitor.

Poate să invoce un titlu putativ şi acela care posedă peste titlu cu credinţacă toate
lucrurile pe care le posedă sunt cuprinse în titlu.

În aceeaşi situaţie se aflăşi posesorul unui imobil care a posedat în virtutea unui testament
fals ori revocabil fără să cunoască aceste împrejurări.

Pentru ca posesorul care invocă un titlu putativ să poată dobândi proprietatea fructelor el
trebuie să producă titlul în virtutea căruia se credea proprietar şi în felul acesta să dovedească că
eroarea sa era scuzabilă.

Eroarea este scuzabilă când cade asupra faptului altuia, iar nu asupra faptului său
personal.

Dacă însă posesorul invocă o eroare de drept, el este prezumat de rea-credinţă potrivit regulii
"nemo consetur ignorare legem", până la proba contrară ce cade în sarcina posesorului.

Fructele se dobândesc numai prin perceperea lor efectivă.

Nu este suficient ca buna-credinţă să existe în momentul dobândirii bunului, ci pentru

obţinerea fructelor este necesar să existe şi în momentul fiecărei perceperi.

Faţă de acest principiu rezultă că posesorul de bună-credinţă va trebui să restituie

proprietarului fructele din momentul când a început reaua-credinţă. Fructele naturale sau
industriale se consideră culese din momentul ce au fost despărţite de lucrul care le-a produs.

36
Deaconu Darius-Florin Efectele Posesiei

Posesorul de bună-credinţă dobândeşte proprietatea fructelor civile -când au fost plătite,

adică din momentul în care le-a încasat efectiv.

Dacă posesorul de bună-credinţă. în timpul posesiei sale devine de rea-credinţă, el va fi

obligat să restituie fructele din momentul când a început reaua-credinţă.

În acest sens sunt dispoziţiile art. 948 alin. 5 din Noul Cod civil, conform cărora
posesorul de rea-credinţă trebuie să restituie fructele percepute, precum şi contravaloarea acelora
pe care a omis să le perceapă.

În fine, posesorul de bună-credinţă are dreptul de a păstra fructele percepute până la data
promovării de către prezumtivul proprietar a acţiunii în revendicare. Ulterior acestei date, el va
trebui să restituie fructele culese întrucât prin deschiderea acţiunii el încetează să mai fie de
bună-credinţă.

Posesorul de rea-credinţă va trebui să restituie toate fructele pe care le-a cules cât şi pe
acelea care nu le-a perceput din propria-i neglijenţă, dar pe care proprietarul bunului le-ar fi cules
dacă l-ar fi avut în posesie.

Protejarea posesiei prin acţiunile posesorii Definiţia şi reglementarea acţiunilor posesorii

Acţiunea posesorie este acea acţiune pusă la îndemâna posesorului pentru a apăra posesia
-ca stare de fapt – împotriva oricărei tulburări, pentru a menţine această stare ori pentru a
redobândi posesia atunci când ea a fost pierdută.

Din punct de vedere al dreptului procesual civil, acţiunea civilă este definită ca fiind
ansamblul mijloacelor procesuale prin care se poate realiza protecţia judiciară a drepturilor
subiective şi a situaţiilor juridice ocrotite de lege.

Reglementarea acţiunilor posesorii40 potrivit dispoziţiilor din Codul de procedură civilă

sunt avute în vedere astfel cum acestea au fost modificate prin art. 219 pct.17,18 şi 19 din Legea
nr.71/2011.

40 art. 949-952 din Noul Cod civil şi în art. 674-676 Cod procedură civilă.

37
Deaconu Darius-Florin Efectele Posesiei

Potrivit art. 674 Cod procedură civilă, cererile posesorii sunt admisibile numai în cazurile
şi condiţiile prevăzute de Codul civil.

Art. 675 Cod procedură civilă prevede că cererile posesorii se judecă de urgenţă şi cu
precădere, iar întâmpinarea nu este obligatorie.

Sunt inadmisibile cererea reconvenţionalăşi orice alte cereri prin care se solicită protecţia
unui drept în legătură cu bunul litigios.

Art. 676 Cod procedură civilă dispune că hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat

o cerere posesorie are autoritate de lucru judecat într-o cerere posesorie ulterioară purtată între
aceleaşipărţi şi întemeiată pe aceleaşi fapte. Ea nu are însă o astfel de autoritate într-o cerere
ulterioară privitoare la fondul dreptului. Hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat o
acţiune privitoare la fondul dreptului are autoritate de lucru judecat într-o cerere posesorie
ulterioară în legătură cu acelaşi bun.

4.3 Caracterele juridice ale acţiunilor posesorii

Acţiunile posesorii prezintă următoarele caractere juridice:

acţiunile posesorii sunt acţiuni reale, deoarece pot fi introduse împotriva oricărei
persoane care, prin faptele sale, tulbură exercitarea paşnică a posesiei sau l-a deposedat pe
posesor; ele pot fi exercitate chiar şi împotriva proprietarului bunului;

acţiunile posesorii sunt acţiuni imobiliare, deoarece pot fi exercitate numai pentru
apărarea posesiei bunurilor imobile.

Persoanele împotriva cărora se pot introduce acţiunile posesorii

Conform art. 950 din Noul Cod civil, acţiunile posesorii pot fi introduse şi împotriva
proprietarului şi nu pot fi introduse împotriva persoanei faţă de care există obligaţia de restituire
a bunului.

38
Deaconu Darius-Florin Efectele Posesiei

Termenul de exercitare a acţiunii posesorii

În caz de tulburare ori de deposedare, paşnică sau violentă, acţiunea se introduce în

termenul de prescripţie de un an de la data tulburării sau deposedării 41, iar dacă tulburarea ori
deposedarea este violentă, acţiunea poate fi introdusăşi de cel care exercită o posesie viciată,
indiferent de durata posesiei sale. 42

Clasificarea acţiunilor posesorii şi condiţiile de exercitare

Din interpretarea dispoziţiilor art. 951 din Noul Cod civil, rezultă că tulburarea posesiei
sau deposedarea poate avea loc prin violenţă sau prin alte moduri.

În dreptul nostru sunt cunoscute două acţiuni posesorii: acţiunea posesorie generală, numităşi
acţiunea în complângere şi acţiunea posesorie specială, numităşi acţiune în reintegrare

– reintegranda – .

Acţiunea posesorie generală este folosită pentru a face să înceteze orice fel de tulburare a
posesiei, de natură a împiedica exerciţiul liber şi efectele juridice ale acesteia.

Acţiunea posesorie specială este specifică pentru apărarea posesiei atunci când
deposedarea sau tulburarea s-a produs prin violenţă. În această materie, prin violenţă se înţelege
orice cale de fapt contrară ordinii de drept prin care se tinde la deposedarea posesorului în pofida
rezistenţei opuse de acesta. Violenţa poate fi fizică (loviri) sau morală(ameninţări), iar instanţei
va hotărî dacă în cauză este vorba de un act de violentă, în funcţie de mai multe criterii: vârsta,
sexul, raporturile dintre părţi.

Luarea măsurilor pentru conservarea bunului posedat

41 art. 951 alin. 1 din Noul Cod civil,

42 art. 951 alin. 2 din Noul Cod civil

39
Deaconu Darius-Florin Efectele Posesiei

Alături de acţiunile posesorii, Noul Cod civil a instituit, prin art. 952, o măsură de
protecţie juridică a posesiei, constând în luarea unor măsuri pentru conservarea bunului posedat.

Astfel, dacă există motive temeinice să se considere că bunul posedat poate fi distrus ori
deteriorat de un lucru aflat în posesia unei alte persoane, sau ca urmare a unor lucrări precum
ridicarea unei construcţii, tăierea unor arbori, ori efectuarea unor săpături pe fondul învecinat,
posesorul poate să ceară luarea măsurilor necesare pentru evitarea pericolului sau, dacă este
cazul, încetarea lucrărilor.

Până la soluţionarea cererii, posesorul sau cealaltă persoană poate fi obligat la plate unei
cauţiuni, la aprecierea instanţei, în următoarele situaţii:

- dacă instanţa dispune, în mod provizoriu, deplasarea lucrului ori încetarea lucrărilor,
cauţiunea se stabileşte în sarcina posesorului, astfel încât să se poată repara
prejudiciul ce s-ar putea cauza pârâtului prin această măsură

- dacă instanţa încuviinţează menţinerea lucrului în starea sa actuală, ori continuarea

lucrărilor, cauţiunea se stabileşte în sarcina pârâtului, astfel încât să se asigure
posesorului sumele necesare pentru restabilirea situaţiei anterioar

40
Deaconu Darius-Florin Concluzii

CONCLUZII

POSESIA – “poate fi definita ca fiind o stare de fapt generatoare de efecte juridice care
consta in stapanirea materiala sau exercitarea unei puteri de fapt de catre o persoana asupra unui
bun, cu intentia si vointa de-a se comporta fata de toti ceilalti ca proprietar sau titular al altui
drept real”.
Din definitia de mai sus rezulta ca pentru existenta posesiei sunt necesare doua elemente:
unul material – corpus – si altul psihologic – animus. Elementul material, corpus, consta in
totalitatea faptelor materiale de stapanire sau folosire, exercitate asupra lucrului. Acest element

41
Deacon Darius-Florin Concluzii

(corpus) se poate materializa si in anumite acte juridice pe care posesorul le poate incheia
cu privire la acel bun (comodatul, locatiunea, etc).
Elementul psihologic, animus, consta in intentia sau vointa posesorului de-a exercita
stapanirea lucrului pentru sine, adica sub nume de proprietar sau titular al altui drept real. Posesia
se deosebeste de detentia precara desi se aseamana printr-un element comun: corpus.
Cu alte cuvinte, atat posesorul cat si detentorul precar exercita o putere fizica asupra unui
lucru, fiecare dintre ei avand elementul corpus. In schimb, detentorul precar se deosebeste de
posesor sub aspectul elementului psihologic deoarece el nu detine lucrul cu intentia de-a se
comporta ca proprietar sau titular al unui alt drept real.
Detentiei precare ii lipseste elementul animus domini sau animus tibi habendi. Detentia
precara se deosebeste de posesie deoarece nu este o stare de fapt (cazul posesiei) ci o stare de
drept. Ea rezulta intotdeauna dintr-un titlu in temeiul caruia detentorul este indreptatit sa exercite
puterea sa asupra unui lucru. Astfel, depozitarul, locatarul, comodatarul, carausul, etc. exercita
puterea asupra lucrului in baza unui contract (de deposit, de comodat, etc).
Avand in vedere asemanarile si deosebirile dintre posesie si detentia precara se ridica
intrebarea daca detentia precara poate fi intervertita (transformata) in posesie. Raspunsul negativ
este dat de prevederile Codului civil. Cu toate acestea, legea prevede aceasta posibilitate in mod
exceptional, in cele patru cazuri limitativ prevazute de Codul civil: Cand detinatorul unui bun
dobandeste de buna credinta de la o alta persoana (alta decat adevaratul proprietar) un tit lu
translativ de proprietate cu privire la acel bun;
Cand detinatorul bunului neaga existenta raportului obligatoriu in baza caruia detine
bunul; Cand detinatorul stramuta posesia de la altul printr-un act cu titlu particular. Tertul
dobanditor, daca este de buna credinta, incepe sa posede pentru sine (iar nu ca detentor precar
cum era autorul sau); Cand detinatorul transmite posesia cu titlu universal daca succesorul sau
este de buna credinta.
POSESIUNEA se dobandeste sau se pierde prin intrunirea sau pierderea celor doua
elemente: corpus si animus. Dobandirea posesiunii are loc prin intrunirea cumulativa a celor
doua elemente. Desi intrunirea cumulativa a celor doua elemente este indispensabila pentru

42
Deaconu Darius-Florin Concluzii

existenta posesiei, elementul material al posesiei poate fi dobandit si exercitat atat

personal de catre posesor, cat si printr-un reprezentant al acestuia.
Astfel, depozitarul, locatarul, comodatarul poseda (folosesc) efectiv bunul respectiv, dar
corpus apartine posesorului deoarece cei ce poseda efectiv sunt doar reprezentanti ai posesorului.
In ce priveste animus, acesta fiind un element de natura psihica, el trebuie sa fie present direct si
nemijlocit in persoana posesorului. El nu se poate dobandi si exercita prin altul (cu o singura
exceptie: persoanele lipsite de capacitatea de exercitiu care dobandesc si exercita elementul
intentional al posesiei prin reprezentantii lor legali – minorii prin parinti).
Pentru a dovedi existenta posesiei este necesar a se dovedi existenta celor doua elemente.
Daca elementul material al posesiei este relativ usor de dovedit prin price mijloc de proba, proba
elementului psihologic este mult mai dificila.
De aceea legea instituie o prezumtie legala a existentei acestui element, dedusa din
elementul material al posesiei. Posesorul este presupus ca poseda pentru sine, sub nume de
proprietar. Ca si in cazul dobandirii, pierderea posesiei are loc prin disparitia celor doua elemente
ale sale.
Acest lucru se realizeaza prin instrainarea posesiei sau prin abandon. Spre deosebire de
dobandire, care presupune existenta ambelor elemente, in cazul pierderii posesiei aceasta are loc
chiar si in cazul pierderii unuia dintre elemente.
Astfel, elementul material se pierde atunci cand bunul a intrat in stapanirea altei persoane
(ex. prin furt).
Elementul intentional se pierde atunci cand posesorul instraineaza bunul, iar
dobanditorul il inchiriaza instrainatorului (ex. proprietarul vinde bunul iar cumparatorul il
inchiriaza vanzatorului). In aceasta situatie, posesorul se transforma in detinator precar deoarece
el poseda bunul (corpus), dar il stapaneste sub nume de chirias iar nu de proprietar.
Pentru a putea vorbi de posesie este imperios necesara intrunirea celor doua elemente
despre care am vorbit mai sus: corpus si animus, dar pentru ca posesia sa produca efectele sale

43
Deacon Darius-Florin Concluzii

juridice, ea trebuie sa fie una utila, adica sa aiba anumite calitati prevazute de lege. In lipsa

acestor calitati, posesia nu poate produce efectele sale juridice.

Potrivit Codului civil, posesia trebuie sa fie: continua, neintrerupta, netulburata, publica
si sub nume de proprietar. Acestor calitati prevazute de lege, literature juridica si practica
judiciara au statuat ca, pentru a fi utila, posesia trebuie sa fie si neechivoca.
Examinand calitatile posesie, trebuie sa admitem ca doua dintre ele nu reprezinta calitati
ale posesiei, ci mai milt decat atata. Este vorba de calitatea posesiei de-a fi “neintrerupta” si “sub
nume de proprietar”.
Aceste doua “calitati” ale posesiei sunt in realitate elementele constitutive ale acesteia
deoarece, in absenta lor nici nu mai poate fi vorba de posesie. Intr-adevar, odata cu intreruperea
posesiei dispare insasi posesia. Nu mai poate fi vorba de o posesie viciata ci de inexistenta
posesiei. De asemenea, faptul ca o posesie nu se exercita sub nume de proprietar inseamna ca ne
aflam in prezenta unei simple detentii precare, ca nu putem vorbi despre posesie.
Cel care stapaneste bunul nu are elementul psihologic al posesiei, nu are animus domini
sau animus sibi habendi. Folosinta ce nu se exercita sub nume de proprietar (sau titular al altui
drept real) nu este o posesie din punct de vedere juridic, ci o detentie precara.
In aceasta situatie, deci, nu este vorba de o calitate (sau viciu) a posesiei ci de absenta
insasi a posesiei. Aceasta fiind situatia, va trebui sa conchidem ca posesia, pentru a fi utila,
pentru a-si produce efectele, trebuie sa aiba urmatoarele calitati: continua, netulburata, publica si
neechivoca.
Drept urmare, posesia careia ii lipseste una sau mai multe din aceste calitati este o posesie
viciata, iar viciile posesiei reprezinta reversul acestor calitati. Vom vorbi astfel de:
discontinuitate, violenta, clandestinitate si echivoc.
In masura in care posesia este afectata de unul sau mai multe vicii, ea se transforma intr-
o posesie viciata – inapta a produce efectele juridice prevazute de lege. Intr-un cuvant, ea nu mai
reprezinta o posesie utila. Discontinuitatea posesiei: “posesiunea este discontinua cand posesorul
o exercita in mod neregulat, adica cu intermitente anormale”.

44
Deaconu Darius-Florin Concluzii

Calitatea posesiei de-a fi continua presupune, deci, o stapanire continua asupra bunului.
In realitate acest lucru nu este practic posibil, iar existenta unor intermitente normale nu-i rapeste
posesiei calitatea de-a fi continua, nu o afecteaza de viciul discontinuitatii. Singura conditie, sub
acest aspect, este ca intermitentele sa nu fie anormale.
Asfel, cel ce foloseste terenul – pasune – doar in perioada primavara – toamna pentru
pasunatul animalelor sale exercita o posesiune continua deoarece intermitentele sunt normale, tin
de conditiile climatice normale.
Faptul ca actele de posesie nu se exercita iarna, nu inseamna ca posesia este discontinua.
Cod civil instituie o prezumtie legala relativa de continuitate, prezumtie care poate fi rasturnata
prin proba contrara. Discontinuitatea este un viciu absolut deoarece poate fi invocata de catre
orice persoana care are interesul sa anihileze efectele posesiei si temporar deoarecedureaza pana
cand actele de stapanire devin regulate si normale.
Violenta-Asa cum aratam mai sus, una din calitatile cerute posesiei pentru a fi utila este
ca ea sa fie pasnica, adica netulburata.
Viciul care reprezinta reversul acestei calitati este violenta . “Posesiunea este tulburata
cand este fundata sau conservata prin acte de violenta in contra sau in partea adversarului”.
Din examinarea textului legal, pentru a fi utila, neviciata, posesia trebuie sa fie inceputa,
mentinuta sau conservata in mod pasnic, fara violenta. Cu alte cuvinte, intrarea in posesia
bunului, folosirea acestuia de catre posesor trebuie sa se facain mod pasnic, fara violenta.
Daca intrarea in posesie sau mentinerea posesiei posesiei asupra bunului se face prin
violenta, nu ne mai aflam in prezenta unei posesii utile ci a uneia viciate – inapte a produce
efectele prevazute de lege. Codul civil nu este la adapost de critica deoarece, potrivit lui, posesia
ar putea fi tulburata atat prin violenta activa cat si prin acte de tulburare posesiva savarsite de
catre posesor in apararea posesiei sale.
Pe buna dreptate, in literatura juridica s-a decis ca – contrar textului legal – violenta
pasiva din partea posesorului, cand este tulburat in posesie de catre un tert, nu constituie viciu al

45
Deaconu Darius-Florin Concluzii

posesiei. In adevar, solutia contrara ar fi injusta si inechitabila deoarece nimeni nu poate fi

obligat sa suporte consecintele daunatoare ale unor fapte savarsite de catre o alta persoana.
Prin asemanare, ar fi cazul in care victima, in penal, nu ar avea dreptul la legitima
aparare. Clandestinitatea. Posesia trebuie sa fie publica, adica sa fie exercitata in vazul tuturor.
Reversul acestei calitati il reprezinta clandestinitatea, adica exercitarea posesiei pe ascuns, in
secret, fara ca aceasta posesie sa fie cunoscuta.
Clandestinitatea este unul din viciile posesiei, viciu in prezenta caruia posesia nu este
utila si nu poate produce efecte juridice. Acest viciu al posesiei este definit astfel:
” Posesia este clandestina cand posesorul o exercita in ascuns de adversarul sau incat
acesta nu este in stare de a o putea sa o cunoasca”. Clandestinitatea este un viciu relativ si
temporar. Echivocul.-Desi codul civil nu enumera neechivocul printe calitatile posesiei,
echivocul a fost considerat drept viciu al posesiei in practica judiciara, iar posesia echivoca nu a
fost considerata una utila, apta a produce consecinte juridice.
Posesia este echivoca in cazul in care nu se cunoaste daca posesorul are sau nu elementul
intentional animus domini sau animus sibi habendi. Echivocul exista atunci cand doua sau mai
multe persoane savarsesc acte de stapanire asupra unui bun, iar nici una dintre ele nu pretinde o
posesie proprie, distincta.
Aceeasi posesie echivoca exista si in cadrul coproprietatii, in situatia in care unul dintre
coproprietari savarseste singur acte de stapanire asupra bunului comun. Intr-adevar, intr-o
asemenea situatie nu se poate sti cu certitudine ca respectivul coproprietar a facut aceste acte cu
vointa de-a se comporta ca proprietar exclusiv sau, pur si simplu, in calitatea sa de titular al unei
cote-parti din dreptul de proprietate.
Echivocul este un viciu relativ deoarece poate fi invocat doar de catre ceilalti
coproprietari si temporar in sensul ca posesia devine utila in momentul in care posesorul
demonstreaza ca actioneaza animus domini sau animus sibi habendi.
Desi constituie o stare de fapt, posesia genereaza, potrivit legii civile, importante efecte
juridice. Astfel: Posesia creaza o prezumtie de proprietate in favoarea posesorului. Este indeobste
cunoscut ca exercitarea unei puteri de fapt asupra unui bun corespunde de cele mai multe ori

46
Deaconu Darius-Florin Concluzii

existentei dreptului de proprietate. Deoarece, in covarsitoarea majoritate a cazurilor

posesorul este si proprietarul bunului, posesia creaza o aparenta a dreptului, orice posesor al unui
bun este in aparenta proprietarul [Link] urmare, pana la proba contrara, posesorul este
prezumat a fi proprietarul bunului pe care il poseda.
Drept urmare, beneficiind de aceasta prezumtie legala, posesorul bunului nu este tinut, in
caz de litigiu, sa aduca si alte probe pentru a dovedi ca este proprietarul acelui bun. Aceasta
prezumtie poate fi absoluta sau relativa. Ea este absoluta in materie mobiliara, cand posesia de
buna-credinta asupra unui bun mobil valoreaza titlu de proprietate.
Cu alte cuvinte, posesorul de buna-credinta a unui bun mobil este prezumat a fi
proprietarul acestuia, aceasta prezumtie fiind absoluta (”juris et de jure”), adica nu poate fi
rasturnata prin proba contrara.
Prezumtia de proprietate inceteaza in toate cazurile cand se face dovada ca posesorul este
de rea credinta. Posesorul de buna-credinta dobandeste in proprietate fructele bunului pe care il
poseda. Fructele reprezinta produsele periodice ale unui bun prin a caror percepere (obtinere) nu
se altereaza sau consuma substanta bunului respective.
Fructele pot fi naturale, industriale si [Link] Codului civil fructele se cuvin
proprietarului bunului frugifer. Dreptul de a culege fructele constituie un element al atributului
de folosinta ce intra in alcatuirea continutului juridic al dreptului de proprietate.
De la regula potrivit careia fructele apartin proprietarului exista o singura exceptie
reglementata de Codul civil, care prevede ca posesorul de buna-credinta dobandeste in
proprietate fructele bunului pe care il poseda. Este posesor de buna-credinta cel ce “poseda ca
proprietar in puterea unui titlu translativ de proprietate, ale carei vicii nu-i sunt cunoscute”.
Cu alte cuvinte, posesorul de buna-credinta are dreptul sa perceapa fructele daca posesia
sa se intemeiaza pe un titlu a carui vicii nu-i sunt cunoscute. Asa fiind, din moment ce posesorul
prezinta titlul pe care se intemeiaza posesia sa (ex: contractul de vanzare-cumparare ale carui
vicii le ignora), el este considerat de buna-credinta si, ca atare are dreptul de-a percepe fructele.

47
Deaconu Darius-Florin Concluzii

Buna lui credinta este prezumata. In conformitate cu prevederile Noului Cod civil,
posesorul inceteaza de-a fi de buna-credinta in momentul in care viciile titlului sau îi sunt
cunoscute.
Din acest moment, posesorul nu mai are dreptul de a percepe fructele. Prin urmare,
posesorul va fi obligat sa restituie proprietarului, impreuna cu bunul, toate fructele percepute
(sau c/valoarea lor) precum si fructele nepercepute.
Evident, in aceasta ultima situatie, proprietarul este dator sa-i restituie posesorului de
rea-credinta cheltuielile pe care acesta le-a facut pentru producerea sau obtinerea fructelor. Chiar
mai mult, pana la plata acestor cheltuieli, posesorul are dreptul de retentie asupra fructelor (in
limita cheltuielilor).
De la aceasta regula exista o singura exceptie: posesorul de buna-credinta a unui bun
frugifer obiect al dreptului de proprietate publica nu este indreptatit sa perceapa fructele. El este
obligat sa restituie, odata cu bunul, toate fructele produse, percepute sau nepercepute.
In masura in care le-a consumat, posesorul de buna-credinta este indatorat sa achite
c/valoarea fructelor consummate. In sfarsit, dar nu in ultimul rand, posesia are ca efect
dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiune (prescriptia achizitiva).
Dupa ce am analizat – ca efecte ale posesiei – prezumtia de proprietate si dreptul de-a
percepe fructele, in cele ce urmeaza vom examina posesia ca mod de dobandire al dreptului de
proprietate asupra bunului posedat. Uzucapiunea constituie unul dintre efectele cele mai
importante ale posesiei utile, daca nu cumva cel mai important efect.
Uzucapiunea sau prescriptia achizitiva reprezinta nasterea dreptului de proprietate ori a
altui drept real asupra unui bun imobil prin posedarea acestuia de catre o persoana in conditiile si
termenul prevazut de lege.

48
Deaconu Darius-Florin Bibliografie

BIBLIOGRAFIE

1. Bîrsan Corneliu, Drept civil. Drepturi reale principale. Ediție revizuită,

Editura Hamangiu, București, 2015;
2. Stoica Valeriu, Drept civil. Drepturi reale principale. Ed. a II-a., Editura C.H.
Beck, București, 2013;
3. Bîrsan Corneliu, Drept civil. Drepturile reale principale în reglementarea
Noului Cod Civil, Editura Hamangiu, București, 2013;
4. Boroi Gabriel, Anghelescu Carla Alexandra, Nazat Bogdan, Curs de drept
civil. Drepturi reale principale. Ediția a 2-a., Editura Hamangiu, București, 2013;
5. Sferdian Irina, Drept civil. Drepturile reale principale, Editura Hamangiu,
București, 2013;
6. Sztranyiczki Szilárd, Drept civil. Drepturile reale principale conform noului
Cod Civil, Editura C.H. Beck, București, 2012;
7. Baias Flavius Antoniu, Chelaru Eugen, Constantinovici R., Macovei I., Noul
Cod Civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, București, 2012;
8. Podaru Ovidiu, Drept administrativ. Vol. II. Dreptul administrativ al bunurilor,
Editura Hamangiu, București, 2011;
9. Sferdian Irina, Dreptul asigurărilor, ediţia a 2-a, revizuită şi completată,
Editura C.H. Beck, București, 2009;
10. Stoica Valeriu, Drept civil. Drepturi reale principale., Editura C.H. Beck,
București, 2009;
11.

49
Deaconu Darius-Florin Bibliografie

11. Ungureanu Ovidiu, Munteanu Cornelia, Tratat de drept civil. Bunurile.

Drepturi reale principale., Editura Hamangiu, București, 2008;
12. Chelaru Eugen, Administrarea domeniului public și a domeniului privat, ed. 2,
Editura C.H. Beck, București, 2008;
13. Beleiu Gheorghe, Drept civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele
dreptului civil. Ediția a XI-a revăzută și adaugită, Editura Universul Juridic,
București, 2007;
14. Bîrsan Corneliu, Drept civil. Drepturile reale principale, ediţia a II-a revăzută
şi adăugită, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2007;
15. Sferdian Irina, Dreptul asigurărilor, Editura C.H. Beck, București, 2007.
16. Pop Liviu, Harosa Liviu-Marius, Drept civil. Drepturi reale principale,
Editura Universul Juridic, București, 2006;
17. Stoica Valeriu, Drept civil. Drepturi reale principale. Vol. I, Editura
Humanitas, București, 2004;
18. Adam Ion, Proprietatea publică și proprietatea privată asupra imobilelor din
România, Editura All Beck, București, 2000;
19. Boroi Gabriel, Drept civil. Partea generală, Editura All Beck, București, 1999;
20. Cantacuzino Mihai, Elemente ale dreptului civil, ed. II, Editura All, București,
1999;
21. Beleiu Gheorghe, Drept civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele
dreptului civil, Editura Șansa SRL, București, 1998;
22. Bîrsan Corneliu, Gaiţă Maria, Pivniceru Mona Maria, Drept civil. Drepturile
reale, Editura Institutul European, Iaşi, 1997;
23. Franțescu L. Noțiunile de domeniu public și domeniu privat ale statului.
Conținut și regim juridic., în Dreptul nr. 10-11/1993.
24. Costin Mircea, Marile instituții ale dreptului civil român, Editura Dacia, Cluj-
Napoca, 1992.
25. Stătescu Constantin, Rosseti-Bălănescu I., Băicoianu Alexandru, Tratat de
drept civil. Vol. 2, Ed. Națională, Ciornei, 1929.

50
Deaconu Darius-Florin Bibliografie

26. [Link], [Link]-Bălănescu, Al.Băicoianu, Drept civil român, Bucureşti,

1929, volI, p.187 şi George N. Luţescu, Teoria generală a drepturilor reale,
Bucureşti,p. 174;
27. [Link], Teoria generală a posesiei în dreptul civil român, Ed. Academiei,
Bucureşti, 1986,p.23.

51