PIRAMIDA

1. Noțiunea de piramidă. Definiția, elemente și clasificarea piramidelor

Fie 𝛼 un plan și A1A2....An o suprafață poligonală situată în același plan, iar V un
punct ce nu aparține acestuia. Unind punctul V cu punctele A1,A2,...An vom obține triunghiurile
VA1A2, VA2A3, .... VAnA1.
1.1. Definiție: Reuniunea segmentelor [VM], cu M∈[A1,A2,.......An], se numește
piramidă și se notează [VA1A2...An].
1.2 Elementele piramidei
Reunind mulțimile de puncte din interiorul triunghiurilor menționate, cu cele interioare
poligonului A1A2...An și cu cele ce aparțin segmentelor VA1, VA2,...VAn, A1A2, A2A3,...AnA1
obținem suprafața poligonală.

Punctele interioare segmentului ce unește două puncte de pe fețe diferite și care nu

sunt pe aceiași muchie ce unește două puncte de pe fețe diferite și care nu sunt pe aceiași muchie
se numesc puncte interioare piramidei. Mulțimea punctelor interioare se notează cu
INT[VA1A2...An].
Punctele V, A1, A2 ..., An se numesc vârfurile piramidei.
Segmentele A1A2, A2A3, ... AnA1 se numesc muchiile bazei.
Segmentele VA1, VA2,...VAn se numesc muchiile laterale.
Suprafața poligonală [VA1A2...An] se numește baza piramidei.
Triunghiurile care au un vârf în vârful piramidei și latura opusă este o latură a bazei se
numesc fețe laterale.
Înălțimea este segmentul determinat de perpendiculara din vârful piramidei pe planul
bazei. În acest caz, intersecția acesteia drepte cu planul bazei se numește piciorul înălțimii.
Distanța dintre vârf și planul bazei se numește lungimea înălțimii.
Segmentul determinat de vârful V și un segment piciorul perpendicularei din acesta pe
un segment A1A2, ... AnA1 se numește apotema piramidei.
În funcție de tipul de polinom al bazei piramidei aceste se împart în:
 piramide triunghiulare;
 piramide patrulatere;
 piramide hexagonale;
 piramide pentagonale;
 etc.
II.1.3 Definiție: O piramidă a cărei baze este un poligon regulat, iar înălțimea acesteia
trece prin centru bazei se numește piramida regulată.
În programa școlară actuală se studiază doar piramida regulată.
II.1.4 Definiție: Piramida triunghiulară se mai numește și tetraedru.
II.1.5 Definiție: Un tetraedru se numește regulat dacă toate fețele sale sunt triunghiuri
echilaterale.
 2 Arii laterale/totale ale piramidelor

Un lucru important în studiul poliedrelor este desfășurarea acestora. Desfășurarea unei

piramide este procedeu de decupare a acesteia după muchiile laterale și așezarea acestor în planul
bazei.
Această tehnică ne poate ajuta în determinarea și înțelegerea arilor laterale și totale ale
piramidei.
II.2.1 Definiție: Aria totală este suma ariilor fețelor piramidei, iar aria laterală a unei
piramide este suma ariilor fețelor laterale ale acesteia.
Notații Al = aria laterală, At = aria totală.

II.2.2 Teoremă: Dacă piramida este regulată, atunci aria laterală se calculează cu
𝑃𝑏∙𝑎𝑝
formula𝐴𝑙 = 2
unde Pb este perimetrul bazei și ap este apotema piramidei.
 𝑙∙𝑎𝑝
Demonstrație: 𝐴𝑙 = 𝐴𝑉𝐴1 𝐴2 ∙ 𝑛 = ∙ 𝑛 dar n∙l este chiar perimetrul bazei deci
2
𝑃𝑏∙𝑎𝑝
putem scrie𝐴𝑙 = .
2

3 Volumul unei piramide.

Volumul unei prismei se poate demonstra plecând de la volumul unui cub cu latură o
unitate, după care am putem demonstrat volumul paralelipipedului dreptunghic împărțindu-l în
cuburi cu latura de o unitate. După care utilizând principul lui Cavaleri am putem concluzionat
volumul prismei ca fiind produsul dintre aria bazei și înălțimea corespunzătoare.
Dacă pentru a calcula ariile unor suprafeţe s-au găsit metode foarte precise, calcularea
volumelor unor corpuri a fost o problemă greu de rezolvat. În vechime, vasele aveau diverse
forme, volumele lor fiind foarte diferite, iar pentru cantităţi mari de lichide se foloseau butoaiele.
Măsurarea volumelor lor folosind un vas mai mic drept unitate de
măsură nu era deloc practic. De aceea s-a folosit o formulă
aproximativă, care era foarte practică, iar eroarea putea fi D d
neglijată. Astfel volumul unui butoi se calcula cu formula
V=0,82·D·d·h.
unde D = diametrul cel mai mare, d = diametrul cel mai mic, iar h h
- înălţimea butoiului.
În Europa medievală, matematicianul italian Francesco Bonaventura Cavalieri (1598-
1647),
elev al lui Galileo Galilei, a făcut observaţii importante asupra corpurilor geometrice,
enunţând în 1629 un principiu:
Principiul lui Cavalieri. Corpurile cu aceleaşi secţiuni transversale şi cu aceeaşi
înălţime au aceleaşi volume. În particular, prismele sau cilindrii cu aceleaşi baze şi
aceeaşi înălţime, au volume egale.

h
h

Justificarea principiului se poate face în mod sugestiv, considerând un teanc de plăcuţe

subţiri. Prin schimbarea poziţiilor plăcuţelor se pot obţine corpuri de altă formă dar cu acelaşi
volum. Acest fapt este evident, deoarece plăcuţele rămân aceleaşi.
piramida după dorinţă, dar volumul său va rămâne neschimbat, acesta fiind suma volumelor
cartonaşelor.
Folosirea principiului lui Cavalieri în stabilirea formulelor pentru volumele corpurilor a
fost de mare importanţă. El este folosit în teoria funcţiilor care exprimă aria secţiunii într-un corp,
în analiza matematică.
În acest capitol vom demonstra volumul piramidelor plecând de la volum tetraedrului.
3.1. Teoremă: În orice tetraedru produsul dintre aria unei fețe și lungimea înălțimii
corespunzătoare ei este constantă, oricare ar fi fața și înălțimea corespunzătoare ei.
Demonstrație: În figura de mai sus ABCD un tetraedru în care 𝐴𝑀 ⊥ 𝐵𝐶, 𝐷𝑁 ⊥
𝐵𝐶, 𝐷𝑃 ⊥ (𝐴𝐵𝐶), 𝐴𝑄 ⊥ (𝐵𝐶𝐷).
Deci 𝐴𝑄 ⊥ (𝐷𝐵𝐶), 𝐴𝑀 ⊥ 𝐵𝐶, 𝑀𝑄 ⊂ (𝐷𝐵𝐶), 𝐵𝐶 ⊂ (𝐴𝐵𝐶) din teorema celor trei
perpendiculare rezultă că 𝑀𝑄 ⊥ 𝐵𝐶. Dar 𝑁𝐷 ⊥ 𝐵𝐶 rezultă că 𝑀𝑄 ∥ 𝑁𝐷.(1)
Analog se demonstrează că 𝐴𝑀 ∥ 𝑃𝑁.(2)
Din 1 și 2 putem spune că Δ𝐴𝑄𝑀 ∼ ΔDPA (cazul de asemănare U.U.) de unde se
𝐴𝑄 𝐴𝑀
obține: = 𝐷𝑁 și din proprietatea fundamentală a proporțiilor putem spune că
𝑃𝐷
𝐵𝐶
AQ∙ND=AM∙PD. Înmulțim această relație cu relația devine:
3
𝐴𝑄∙𝑁𝑄∙𝐵𝐶 𝐴𝑀∙𝑃𝐷∙𝐵𝐶 𝐴𝐵𝐶𝐷 ∙𝐴𝑄 𝐴𝐴𝐵𝐶 ⋅𝑃𝐷
= adică = .
3 3 3 3

Dar, în tetraedru, oricare două fețe au o latură comună, deci oricare ar fi fața aleasă cu
înălțimea corespunzătoare, produsul dintre aria feței și lungimea înălțimii dusă pe ea este aceiași.
 Deci în acest mod putem defini o funcție pe mulțimea tetraedrelor din spațiu cu valori
în mulțimea numerelor naturale. Se poate arăta că funcția volum astfel definită are toate
proprietățile unei funcții - volum: condiția 1 este evidentă; oricare ar fi două tetraedre T1 și T2 cu
interioarele disjuncte avem 𝑣(𝑇1 ∪ 𝑇2 ) = 𝑣(𝑇1 ) + 𝑣(𝑇2 ), deci este îndeplinită condiția (3) dacă
un tetraedru T1 este inclus într-un tetraedru T2, atunci 𝑣(𝑇1 ) < 𝑣(𝑇2 ), ceea ce arată că este
îndeplinită și condiția 4.
Folosind teorema din capitolul II 2.4 Orice prismă se descompune în trei tetraedre
rezultă că volumul unei piramide este 1/3 din volum prismei, adică 1/3 din produs dintre aria
bazei și înălțimea corespunzătoare.

3.2. Teoremă: Volumul unei piramide este produsul dintre aria bazei și înălțimea
𝑨𝒃 ⋅𝒉
corespunzătoare împărțite la 3. ( 𝑽 = ).
𝟑

Demonstrație:
Se completează piramida până ce se formează prisma VABCA'C' cu A' și C' în același
semispațiu cu V față de planul (ABC) și astfel încât 𝐴𝐴′ ∥ 𝐵𝑉 ∥ 𝐶𝐶 ′ , [𝐴𝐴′ ] ≡ [𝐵𝐵 ′ ] ≡ [𝐶𝐶 ′ ].
 Tetraedrele în care se descompune prisma sunt [VABC], [CA'VC'] și [VAA'C].
Primele două au bazele congruente și înălțimile de lungimi egale, deci au volumele egale. La fel
și tetraedrele [VABC]=[CAVB] și [CVAA']=[ACVA'] care au bazele [AVB]=[VAA'] și
deoarece au vârful comun C au și aceiași înălțime. În concluzie volum prismei este egal de trei
ori mai mare ca volumul tetraedrului
deci se poate deduce imediat volumul
𝑨𝒃 ⋅𝒉
tetraedrului 𝑽 = .
𝟑

Generalizând putem considera suprafață poligonală A1A2.......An cu n laturi, de arie Ab.

El se descompune în n-2 triunghiuri de arie Ab1, Ab2, ....Abn. În acest caz, volumul piramidei de
înălțime h va fi:
𝐴𝑏1 ⋅ℎ 𝐴𝑏2 ⋅ℎ 𝐴𝑏𝑛 ⋅ℎ
𝑉= + +⋯+ dăm factor comun pe h și obținem:
3 3 3

𝐴𝑏 ⋅ ℎ
𝑉= 𝑓𝑜𝑟𝑚𝑢𝑎𝑙𝑎 𝑑𝑒 𝑐𝑎𝑙𝑐𝑢𝑙 𝑎𝑙 𝑜𝑟𝑖𝑐𝑎𝑟𝑒𝑖 𝑝𝑖𝑟𝑎𝑚𝑖𝑑𝑒.
3
 4. Formule ale volumului tetraedrului cu sinusul unghiurile triedre

Notații:
- O(a,b,c) unghiul triedru de vârf O și muchii a,b, c;
̂𝑏, 𝑏,
- 𝑎, ̂𝑐 , 𝑐,̂𝑎 unghiuri plane ale triedrului;

- 𝑎̂, 𝑏̂, 𝑐̂ măsurile unghiurilor plane asociate celor trei diedre de muchii a, b, respectiv
c.
4.1 Teoremă: În triedrul O(a,b,c) are loc următoarea egalitate numită și formula
cosinusului diedrului:
̂𝑐 − 𝑐𝑜𝑠𝑎,
𝑐𝑜𝑠𝑏, ̂𝑏
̂𝑐 ∙ 𝑐𝑜𝑠𝑎,
𝑐𝑜𝑠𝑎̂ =
sin 𝑎, ̂𝑏
̂𝑐 ∙ 𝑠𝑖𝑛𝑎,
Demonstrație: Fie un punct 𝐴 ∈ 𝑎. Sunt
două situații:
a) Presupunem că există punctele B și C
̂ =
pe drepte b respectiv c astfel încât 𝑚(𝑂𝐴𝐵)
̂ = 900
𝑚(𝑂𝐴𝐶) de unde ̂.
𝑚(𝑎̂) = 𝑚(𝐵𝐴𝐶)
Calculăm BC2 aplicând teorema cosinusurilor în
∆ABC și ∆OBC obținem:
𝐴𝐵 2 + 𝐴𝐶 2 − 2 ∙ 𝐴𝐵 ∙ 𝐴𝐶 ∙ 𝑐𝑜𝑠𝑎̂ = 𝑂𝐵 2 +
̂𝑐 (1)
𝑂𝐶 2 − 2 ∙ 𝑂𝐵 ∙ 𝑂𝐶 ∙ 𝑐𝑜𝑠𝑏,
Aplicăm teorema lui Pitagora în ∆ABO și ∆ACO obținem:
OB2=AB2+AO2 și OC2=AC2+OC2 (2)
Din (1) și (2) rezultă:
̂𝑐 − 𝑂𝐴2
𝐴𝐵 ∙ 𝐴𝐶 ∙ 𝑐𝑜𝑠𝑎̂ = 𝑂𝐵 ∙ 𝑂𝐶 ∙ 𝑐𝑜𝑠𝑏, (3)
În relația (3) facem următoarele înlocuiri:
̂
𝑂𝐴∙𝑠𝑖𝑛𝑎,𝑏 ̂
𝑂𝐴∙𝑠𝑖𝑛𝑎,𝑐 𝑂𝐴 𝑂𝐴
𝐴𝐵 = ̂
, 𝐴𝐶 = ̂
, 𝑂𝐵 = 𝑐𝑜𝑠𝑎,𝑏
̂
, 𝑂𝐶 = 𝑐𝑜𝑠𝑎,𝑐
̂
(4)
𝑐𝑜𝑠𝑎,𝑏 𝑐𝑜𝑠𝑎,𝑐

𝑂𝐴2 ∙𝑠𝑖𝑛𝑎,𝑏
̂ ∙𝑠𝑖𝑛𝑎,𝑐
̂ ∙𝑐𝑜𝑠𝑎̂ 𝑂𝐴2 ∙𝑐𝑜𝑠𝑏,𝑐
̂
și obțineam: ̂ ∙𝑐𝑜𝑠𝑎,𝑐
̂
= 𝑐𝑜𝑠𝑎,𝑏
̂ ∙𝑐𝑜𝑠𝑎,𝑐
̂
− 𝑂𝐴2 înmulțim această relație cu
𝑐𝑜𝑠𝑎,𝑏
̂ ∙𝑐𝑜𝑠𝑎,𝑐
𝑐𝑜𝑠𝑎,𝑏 ̂
și obținem ̂𝑏 ∙ 𝑠𝑖𝑛𝑎,
𝑠𝑖𝑛𝑎, ̂𝑐 − 𝑐𝑜𝑠𝑎,
̂𝑐 ∙ sin 𝑎̂ = 𝑐𝑜𝑠𝑏, ̂𝑏 ∙ 𝑐𝑜𝑠𝑎,
̂𝑐 cea ce trebuia
𝑂𝐴2

demonstrat.
 b) dacă 𝑎 ⊥ 𝑏 atunci nu mai există punctul B sau dacă 𝑎 ⊥ 𝑐 atunci nu mai există
punctul C. În aceste situații formula se verifică direct.

4.3 Teoremă: în orice triedru sunt adevărate egalitățile:

sin 𝑎̂ sin 𝑏̂ sin 𝑐̂
̂
= sin 𝑎,𝑐
̂
= sin 𝑎,𝑏
̂
=t.
sin 𝑏,𝑐

Demonstrație: În primul rând vom evalua numărul real pozitiv:

̂𝑏 ∙ 𝑠𝑖𝑛𝑎,
𝜎 = 𝑠𝑖𝑛𝑎̂ ∙ 𝑠𝑖𝑛𝑎, ̂𝑐 numai în funcție de unghiurile plane ale triedrului.
Ridicând relația la puterea a doua obținem:
̂𝑏 ∙ 𝑠𝑖𝑛2 𝑎,
𝜎 2 = (1 − 𝑐𝑜𝑠 2 𝑎̂) ∙ 𝑠𝑖𝑛2 𝑎, ̂𝑐
̂𝑏 ∙ 𝑠𝑖𝑛2 𝑎,
= 𝑠𝑖𝑛2 𝑎, ̂𝑐 − 𝑐𝑜𝑠𝑎,
̂𝑐 − (𝑐𝑜𝑠𝑏, ̂𝑏 ∙ 𝑐𝑜𝑠𝑎,
̂𝑐 )2
̂𝑏 ∙ 𝑠𝑖𝑛𝑎,
= (sin 𝑎, ̂𝑐 + 𝑐𝑜𝑠𝑎,
̂𝑐 − 𝑐𝑜𝑠𝑏, ̂𝑏 ∙ 𝑐𝑜𝑠 𝑎,
̂𝑐 )
̂𝑏 ∙ 𝑠𝑖𝑛𝑎,
∙ (𝑠𝑖𝑛𝑎, ̂𝑐 − 𝑐𝑜𝑠𝑎,
̂𝑐 + 𝑐𝑜𝑠𝑏, ̂𝑏 ∙ 𝑐𝑜𝑠𝑎,
̂𝑐 )
= [cos(𝑎, ̂𝑏) − 𝑐𝑜𝑠𝑏,
̂𝑐 − 𝑎, ̂𝑐 ] ∙ [𝑐𝑜𝑠𝑏.
̂𝑐 − cos(𝑎, ̂𝑏 )]
̂𝑐 + 𝑎,
̂𝑐 − 𝑎,
𝑏, ̂𝑏
̂𝑐 + 𝑎, ̂𝑐 + 𝑎,
𝑏, ̂𝑐 − 𝑎, ̂𝑏 𝑎, ̂𝑏 − 𝑏,
̂𝑐 + 𝑎, ̂𝑐 𝑎, ̂𝑏 + 𝑏,
̂𝑐 + 𝑎, ̂𝑐
= 4𝑠𝑖𝑛 ∙ 𝑠𝑖𝑛 ∙ 𝑠𝑖𝑛 ∙ 𝑠𝑖𝑛
2 2 2 2
̂𝑐 ) ∙ sin(𝑝 − 𝑐,̂𝑎) ∙ sin(𝑝 − 𝑎,
= 4𝑠𝑖𝑛𝑝 ∙ sin(𝑝 − 𝑏, ̂𝑏) (1)
Relația 1 arată că 𝜎 este o funcție simetrică față de unghiurile plane ale triedrului
O(a,b,c) așa că:
̂𝑏 ∙ 𝑠𝑖𝑛𝑎,
𝜎 = 𝑠𝑖𝑛𝑎̂ ∙ 𝑠𝑖𝑛𝑎, ̂𝑐 = 𝑠𝑖𝑛𝑏̂ ∙ 𝑠𝑖𝑛𝑎,
̂𝑏 ∙ 𝑠𝑖𝑛𝑏,
̂𝑐 = 𝑠𝑖𝑛𝑐̂ ∙ 𝑠𝑖𝑛𝑎, ̂𝑐
̂𝑐 ∙ 𝑠𝑖𝑛𝑏,
de unde:
𝜎 sin 𝑎̂ 𝑠𝑖𝑛𝑏̂ sin 𝑐̂
̂ ∙𝑠𝑖𝑛𝑎,𝑐 ̂
̂ ∙𝑠𝑖𝑛𝑏,𝑐
= 𝑠𝑖𝑛𝑏,𝑐
̂
= 𝑠𝑖𝑛𝑎,𝑐
̂
= sin 𝑎,𝑏
̂
= 𝑡 ceea ce trebuia demonstrat. imediat se
𝑠𝑖𝑛𝑎,𝑏

obține 𝜎 numai în funcție de unghiurile plane ale triedrului:

̂𝑏 ∙ 𝑠𝑖𝑛𝑎,
𝜎 = 𝑡 ∙ 𝑠𝑖𝑛𝑎, ̂𝑐 .
̂𝑐 ∙ 𝑠𝑖𝑛𝑏,
În al doilea rând teorema se poate demonstra și cu ajutorul teoremei celor trei
perpendiculare:
Se consideră un punct 𝐴 ∈ 𝑎 și să presupunem existența punctelor D, E, F proiecțiile
ortogonale ale punctului A pe planul (b,c) și pe dreptele b, respectiv c. Aplicând teorema celor
trei perpendiculare obținem:
𝑏̂ = 𝑚(𝐴𝐸𝐷
̂ ) ș𝑖 𝑐̂ = 𝑚(𝐴𝐹𝐷
̂ ).
 Din ∆𝐴𝐷𝐸 ș𝑖 ∆𝐴𝐷𝐹 dreptunghice scoatem latura:
𝐴𝐷 = 𝐴𝐸 ∙ 𝑠𝑖𝑛𝑏̂ = 𝐴𝐹 ∙ 𝑠𝑖𝑛𝑐̂ (3)
Iar din ∆𝐴𝐸𝑂 ș𝑖 ∆𝐴𝐹𝑂 dreptunghice
rezultă:
̂𝑏 ș𝑖 𝐴𝐹 = 𝑂𝐴 ∙ sin 𝑎,
𝐴𝐸 = 𝑂𝐴 ∙ 𝑠𝑖𝑛𝑎, ̂𝑐 (4)
Din (3) și (4) rezultă:
̂𝑏 ∙ 𝑠𝑖𝑛𝑏̂ = 𝑠𝑖𝑛𝑎,
𝑠𝑖𝑛𝑎, ̂𝑐 ∙ 𝑠𝑖𝑛𝑐̂
𝑠𝑖𝑛𝑏̂ 𝑠𝑖𝑛𝑐̂
deci: ̂
= 𝑠𝑖𝑛𝑎,𝑏
̂
din care rezultă imediat
𝑠𝑖𝑛𝑎,𝑐

relația deoarece muchiile a,b și c au fost alese

arbitrar.

4.5 Formule ale volumului tetraedrului cu sinusul triedrului

În acest paragraf vom generaliza formula arie triunghiului cu sinus:

̂
𝑎∙𝑏∙𝑠𝑖𝑛𝑎,𝑏
𝐴∆𝐴𝐵𝐶 = unde a,b sunt lungimile laturilor unui triunghi. Fie un tetraedru
2

ABCD. În paragraful anterior am văzut că fiecărui vârf al unui unghi triedru îi putem asocia un
număr pozitiv 𝜎, numere pe care le vom nota
cu 𝜎𝐴 , 𝜎𝐵 , 𝜎𝐶 , 𝜎𝐷 .
4.5.1 Teoremă: Dacă DA=l,
BD=m, CD=n, atunci volumul V al
tetraedrului ABCD este dat prin următoare
formulă:
𝑙∙𝑚∙𝑛∙𝜎𝐷
𝑉= .
6

Demonstrație: Fie E și F proiecțiile

ortogonale ale proiecțiile ortogonale ale
punctului A pe planul (BCD) și respectiv pe
muchia CD. Conform volumului tetraedrului:
 𝐴𝐵𝐶𝐷 ∙𝐴𝐸 1 𝐴𝐸 𝐴𝐹 1 𝐴𝐸
𝑉= ̂ . Se observă pe figură că
= 3 ∙ 𝐴𝐹 ∙ 𝐴𝐷 ∙ 𝐴𝐷 ∙ 2 ∙ 𝐵𝐷 ∙ 𝐷𝐶 ∙ 𝑠𝑖𝑛𝐵𝐷𝐶 =
3 𝐴𝐹
𝐴𝐹
̂ și
𝑠𝑖𝑛𝐴𝐹𝐸 ̂ deci:
= 𝑠𝑖𝑛𝐴𝐷𝐶
𝐴𝐷

1 1
𝑉= ̂ ∙ 𝑠𝑖𝑛𝐴𝐷𝐶
∙ 𝑙 ∙ 𝑚 ∙ 𝑛 ∙ (𝑠𝑖𝑛𝐴𝐹𝐸 ̂ ∙ 𝑠𝑖𝑛𝐵𝐷𝐶
̂ ) = ∙ 𝑙 ∙ 𝑚 ∙ 𝑛 ∙ 𝜎𝐷.
6 6

5 Formule volumului cu lungimile muchiilor

În acest paragraf vom deduce formule pentru volumul tetraedrului ce generalizează

formula lui Heron pentru aria unui ∆ABC.
𝐴∆𝐴𝐵𝐶 = √𝑝(𝑝 − 𝑎)(𝑝 − 𝑏)(𝑝 − 𝑐) care o mai putem scrie și sub forma:
16A∆ABC=(a+b+c)(-a+b+c)(a-b+c)(a+b-c)=
[(b+c)2-a][a2-(b-c)]= a2(b2+c2)-a4-(b2-c2)2=2(a2b2+a2c2+b2c2) -(a4+b4+c4).
5.1 Lemă: Dacă într-un patrulater ABCD notăm AB=a, BC=b, CD=c, AD=d, AC=e,
BD=f atunci are loc următoarea relație:
e2f2(e2+f2-a2-b2-c2-d2)+e2(a2-d2)(b2-c2)+f2(a2-b2)(d2-c2)+(a2-b2+c2-d2)(a2c2-b2d2)=0.
Lema de mai sus stabilește o relație metrică acelor șase distanțe dintre patru puncte ale
unui plan. Este important de precizat că relația de mai sus este adevărată pentru orice patrulater
din plan indiferent dacă este convex sau concav.
5.2. Teoremă: Dacă ABCD este un tetraedru și notăm: BA=a, AC=b, AB=c și DA =l,
DB=m, DC=n, atunci volumul tetraedrului ABCD se va putea calcula cu formula:
144V=(-a2-l2+b2+m2+c2+n2)a2l2+(a2+l2-b2-m2+c2+n2)b2m2 +
+(a2+l2+b2+m2-c2-n2)c2n2 - (a2b2c2 +a2m2n2 +b2l2n2 +c2l2m2).
Demonstrație:
Fie E proiecția punctului D pe fața (ABC) și fie a, y, z și h distanțele EA, EB, EC, ED.
Aplicăm 5.5.1 pentru patrulaterul ABCE și obținem:
b2y2(b2+y2-a2-c2-x2-z2)+b2(c2-x2)(a2-z2) + y2(c2-a2)(x2-z2)+(c2-a2+z2-x2)(c2z2-a2x2)=0 (1)
Aplicând teorema lui Pitagora în triunghiurile ∆EAD, ∆EBD, ∆ECD obținem:
x2=l2-h2, y2=m2-h2, z2=n2-h2 (2)
Efectuând în (1) substituțiile (2) se obține:
h2(2a2b2+2a2b2+2b2c2-a4-b4-c4)=k (3)
 unde am notat cu k membrul stâng al egalității volumului.
Dacă în (3) ținem cont de reformularea formulei lui Heron rezultă că:
1 1
h2∙16S2=k ⟺ (4 ∙ 3 ∙ 3 ∙ ℎ ⋅ 𝐴𝑏 )2 = 𝑘 Acum dacă observăm că 3 ⋅ ℎ ⋅ 𝐴𝑏 = 𝑉 se obține

că 144∙V2=k
Referitor la formula volumului este interesantă de menționat exprimarea simetrică pe
care a dat-o Leonhard Euler în 1752:
0 1 1 1 1
1 0 𝑐2 𝑏2 𝑙2
2 |
288 ⋅ 𝑉 = |1 𝑐 2 0 𝑎2 𝑚2 ||
1 𝑏2 𝑎2 0 𝑛2
1 𝑙2 𝑚2 𝑛2 0

în care este util să observăm și coloanele 2, 3, 4, 5 apar muchii congruente în vârfurile

A,B,C respectiv D.

5.3 Teoremă: Formule cu ariile a două fețe:

Dacă ABCD este un tetraedru iar V este
volumul acestuia atunci este adevărată egalitatea: 3 ∙
̂.
𝐶𝐷 ∙ 𝑉 = 2 ∙ 𝐴𝐵𝐶𝐷 ⋅ 𝐴𝐴𝐷𝐶 ⋅ sin 𝐶𝐷
Fie E și F proiecțiile ortogonale ale
proiecțiile ortogonale ale punctului A pe planul
(BCD) și respectiv pe muchia CD. Se observă ușor
că:
̂ = 𝐶𝐷 ∙ 𝐴𝐹 ∙ 𝑠𝑖𝑛𝐶𝐷
2 ⋅ 𝐴𝐴𝐷𝐶 ∙ 𝑠𝑖𝑛𝐶𝐷 ̂=
= 𝐶𝐷 ⋅ 𝐴𝐸
Urmează:
̂ ) = 𝐴𝐵𝐶𝐷 ⋅
𝐴𝐵𝐶𝐷 ∙ (2 ∙ 𝐴𝐴𝐶𝐷 ∙ 𝑠𝑖𝑛𝐶𝐷
(𝐶𝐷 ∙ 𝐴𝐸) = 𝐶𝐷 ∙ 3 ∙ 𝑉.
 6 Formule ale volumului cu distanța între muchii opuse

Demonstrația teoremei principale necesită o teoremă ajutătoare referitoare la volumul

prismei. Deși larg cunoscută, este adăugată aici mai ales datorită importanței deosebite în
calculul volumelor poliedrelor.
6.1 Teoremă: Dacă ABCDEF este o prismă triunghiulară, atunci volumul ei este de
trei ori mai mare decât volumul tetraedrului ABCD.
6.2 Consecință: Volumul prismei ABCDEF se obține înmulțind aria bazei ABC cu
distanța dintre planele (ABC) și (DEF).
6.3 Teoremă: Fie ABCD un tetraedru. Dacă unghiul muchiilor (AB) și (CD) este 𝜑 iar
1
distanța dintre drepte este d, atunci volumul V al tetraedrului este dat de formula 𝑉 = 6 ∙ 𝐴𝐵 ∙

𝐶𝐷 ∙ 𝑑 ∙ 𝑠𝑖𝑛𝜑.
Demonstrație: Se consideră punctele E și F astfel încât ABCE și BCDF să fie
paralelograme. Se formează astfel prismă triunghiulară având bazele ∆ABF și ∆ECD ale căror
arii sunt:
1
̂ = 1 ∙ 𝐴𝐵 ∙ 𝐵𝐹 ∙ 𝑠𝑖𝑛𝜑
𝐴𝑏 = 2 ∙ 𝐴𝐵 ∙ 𝐵𝐹 ∙ 𝑠𝑖𝑛𝐴𝐵𝐹 2

Fie (XY) perpendiculara comună a dreptelor AB, CD. Din 𝑋𝑌 ⊥ 𝐶𝐷 și 𝐶𝐷 ∥

𝐵𝐹 rezultă că 𝑋𝑌 ⊥ 𝐵𝐹. Prin urmare
𝑋𝑌 ⊥ (𝐴𝐵𝐹) deci, și pe planul paralel
(ECD). Așadar, XY=d și are loc:
1
𝑉𝑝𝑟𝑖𝑠𝑚𝑎 = 𝐴𝑏 ⋅ 𝑑 = 2 ∙ 𝐴𝐵 ⋅

𝐶𝐷 ⋅ 𝑑 ⋅ 𝑠𝑖𝑛𝜑 dar conform teoremei

precedente volumul prismei este de trei
ori volumul tetraedrului de unde rezultă
relația ce trebuia demonstrată.
 7 Secțiuni în piramidă

7.1 Definiție: Se consideră o piramidă P=[VA1A2...An] și un plan 𝛽. Dacă intersecția

și plan nu este vidă, atunci mulțimea 𝛽 ∩ 𝑃 se numește secțiunea piramidei prin planul 𝛽.
Cele mai întâlnite secțiuni sunt secțiunile paralele cu baza și secțiunile diagonale.
7.2. Propoziție. Se consideră o piramidă P=[VA1A2...An] de bază [A1A2...An] și vârf
V. Dacă lungimea înălțimii unei piramide este h, atunci un plan paralele cu planul bazei, situat în
același semispațiu față de planul bazei și de vârful V, la distanța h' de vârf, secționează piramida
după o suprafață poligonală asemănare cu baza, raportul de asemănare fiind h'/h.

Demonstrație: Alegem pe înălțimea VO (O piciorul perpendicularei din V pe planul

bazei) un punct O' astfel încât VO'=h'. Atunci 𝑂′ ∈ 𝛽 și punctele V, O sunt de o parte și de alta
a planului 𝛽. Considerăm S baza piramidei P și S'= 𝛽 ∩ 𝑃 . Luând un punct oarecare a lui S, V
și M fiind de o parate și de alata a lui 𝛽, segmentul [VM] intersectează planul 𝛽 într-un punct M',
M'∈ 𝛽 ∩ 𝑃 = 𝑆′.
 Dacă punctele M,N ∈ S aveam {𝑀′} = [𝑉𝑀] ∩ 𝑆 ′ , {𝑁′} = [𝑉𝑁] ∩ 𝑆 ′ , atunci vom avea
∆𝑉𝑀𝑁 ∼ ∆𝑉𝑀′𝑁′ și ∆𝑉𝑂𝑀 ∼ ∆𝑉𝑂′𝑀′ pentru că 𝑀𝑁 ∥ 𝑀′𝑁′ și 𝑂𝑀 ∥ 𝑂′𝑀′ deci:
𝑀𝑁 𝑉𝑀 𝑉𝑂 ℎ
= = =
𝑀′𝑁′ 𝑉𝑀′ 𝑉𝑂′ ℎ′
Dacă h' este 0 atunci intersecția dintre planul 𝛽 și piramida este un punct, vârful V.
Dacă h'=h atunci intersecția este chiar baza piramidei.

8 Trunchiul de piramidă

8.1 Definiție: prin secționarea unei piramide P de vârf V și bază S, cu un plan 𝛽,

paralele cu baza, se obțin două mulțimi situate în semispații opuse față de acest plan. Un din cele
două mulțimi este o piramidă, iar cealaltă se va numi trunchi de piramidă.

Considerăm baza piramidei P suprafața poligonală [A1,A2...An] și planul de secțiune 𝛽

care intersectează muchiile piramidei în punctele B1, B2,...Bn, atunci se poate nota trunchiul de
piramidă astfel T=[ A1,A2...An, B1, B2,...Bn].
Elementele trunchiului de piramidă:
 Baza mare suprafața poligonală [A1,A2...An];
 Baza mică suprafața poligonală [B1, B2,...Bn];
  Fețele laterale trapezele [A1A2B1B2],...[AnA1BnB1];
 Muchiile bazei mici [B1B2], [B2B3] ;
 Muchiile bazei mari [A1A2], [A2A3];
 Muchiile laterale [A1B1],[A2B2];
 Înălțimea este segmentul perpendicular pe ambele baze.
Aria laterală a unui trunchi de piramidă este suma ariilor fețelor laterale. Aria totală
este suma dintre aria laterală și ariile celor două baze.
Prin trunchi de piramidă triunghiulară, patrulateră, etc, sau trunchi de piramidă regulat
se înțelege un trunchi de piramidă obținut dintr-o piramidă corespunzătoare.
8.2 Definiție: Apotema trunchiului este înălțimea unei fețe laterale.
8.3 Teoremă: Volumul trunchiului de piramidă T=[ A1,A2...An, B1, B2,...Bn]. este :
ℎ
𝑉 = 3 (𝐴𝐵 + 𝐴𝑏 + √𝐴𝑏 𝐴𝐵 ). Unde Ab este aria bazei mici, AB este aria bazei mari, h este

înălțimea trunchiului.
În demonstraţie se vor folosi următoarele notaţii:
V, h – volumul, înălţimea trunchiului de piramidă,
V1, h1 – volumul, înălţimea piramidei generatoare,
V2, h2 – volumul, înălţimea piramidei mici .

3 2
V2  h2   1  Ab  1   h2 
3 2
h Ab
    ;        2  (rel .1)
V1  h1   k  AB  k   h1  h1 AB
V1  V2 h1  h2

3 3
  1 2

V h  h   h1  h1h2  h2
2
 
2

V h  h1  h1h2  h2  2 2

3 3 3
V1 h1 V1 h1 V1 h1
1
2

1 h A  h hh h
V1  h1 AB  V  h   1 B 1 3 1 2 2
2

3 3 h1

1   h2  
2
h2
V  h   AB  AB   AB   
3  h1  h1  

ℎ
Conform relație 1 rezultă 𝑉 = 3 (𝐴𝐵 + 𝐴𝑏 + √𝐴𝑏 𝐴𝐵 )