Universitatea Transilvania din Brașov

Facultatea de Științe Economice și Administrarea Afacerilor

Management Financiar Bancar

Tehnici de protectie a bancilor

impotriva riscului de credit

GÎLCĂ ELENA ALEXANDRA

CONSTANTIN ADINA IRINA

Brașov, 2020
 INTRODUCERE

Oamenii, societăţile, instituţiile s-au confruntat dintotdeauna cu probleme de risc şi

[Link] orice întreprindere, banca este confruntată cu anumite riscuri, unele specifice,
iar altele comune tuturor agenţilor economici.
Riscul se găseşte azi în centrul afacerilor bancare,gestionarea riscurilor fiind funcţia
cheie a băncilor moderne axate pe activitatea de piaţă. Totodata, riscurile au devenit aferente
majorității activităților, serviciilor și produselor bancare. Analiza creditului reprezintă
procesul de evaluare a riscului de creditare. Riscul de creditare trebuie apreciat în functie de
ceea ce banca se aşteaptă să realizeze de pe urma creditării.
In ceea ce priveste procesul de creditare, acesta este potential purtător de câştiguri,
care se pot grupa în două categorii: câştigurile directe şi cele indirecte 1. Câştigurile directe
sunt imediate şi cuantificabile adeseori (ex: dobanda, comisionul, soldul creditor minim al
contului clientului etc.), in timp ce cele indirecte sunt mult mai greu de cuantificat şi mai
incerte. Acordarea unui credit poate să atragă după sine initierea sau mentinerea unei relatii, o
creştere a depozitelor, precum şi o creştere a cererii pentru alte servicii bancare. Ansamblul
acestor câştiguri trebuie avut în vedere atunci când expunerea la risc este analizată şi,
eventual, acceptată. Analiza creditului este un proces care trebuie să se deruleze periodic:
înainte de acordarea creditului în vederea fundamentării deciziei de creditare şi apoi, în
functie de scadenta creditului, la intervale de timp determinate, de regulă atunci când
rapoartele financiare ale clientului sunt puse la dispozitie.
Noțiunea de risc poate fi definită ca un angajament ce prezintă o anumită incertitudine
datorită probabilității de caștig sau pierdere. O definitie mai elaborata este data de Costin C.
Kiritescu si Dr. Emilian Dobrescu care afirma ca riscul de credit reprezinta: „examinarea în
termen probabilistic a posibilitătii de obtinere a unor rezultate favorabile sau nefavorabile
într-o afacere: eveniment viitor şi probabil a cărui producere ar putea provoca anumite
pierderi”. Alfel spus riscul bancar este probabilitatea ca într-o tranzacţie să nu se obţină
profitul aşteptat şi chiar să apară o pierdere2.
In ceea ce priveste activitatea de creditare din banci, aceasta trebuie să se desfășoare
astfel încât să răspundă principiului prudenței în procesul de aprobare al solicitărilor de
credite și să asigure controlul și asumarea conștientă a tutror riscurilor care decurg din relația
băncii cu clineții săi. În general această nevoie de creditare apare din lipsa fondurilor proprii
pentru a face față la anumite cheltuieli.
Riscul de credit reprezintă o categorie fundamentală a riscurilor bancare, dată de
ponderea creditului în bilanțul băncilor cât și de veniturile pe care acest risc le generează. Pe
plan international impactul negativ s-a intensificat, iar pentru economiile în tranziție,
potențialul său de producere este supradimensionat de situația economică fluctuantă și de
gradul mare de îndatorare din economie.

1
L. Roxin, Gestiunea Riscurilor Bancare, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997, pag. 47.
2
Niţu Ion, Managementul riscului bancar, ediţia Expert, Bucureşti 2000, pag.55

1
 CAPITOLUL 1

ASPECTE TEORETICE CU PRIVIRE LA RISCUL DE CREDIT

1.1. Riscul de credit

Riscul de credit poate fi definit ca riscul care apare atunci când clientul băncii nu îsi
îndeplineste obligatiile, în conformitate cu termenele si prevederile contractului, suferind
pierderi detinătorul activelor. Riscul de creditare reprezinta cea mai periculoasa categorie de
riscuri bancare, întrucât se infiltreaza la nivelul unei game mai largi de servicii si expuneri.

Mishkin (2004) consideră riscul de credit ca fiind rezultat al proceselor de selectie

adversă şi hazard moral. Selectia adversă pe piata de creditare se manifestă atunci când
împrumuturile cu un grad ridicat al riscului de a nu fi rambursate sunt acordate solicitantilor.
Hazardul moral există pe piata creditelor datorită posibilitătii ca, odată ce obtin creditul,
clientii să investească în proiecte cu risc mare, ceea ce conduce, în caz de eşec, la
imposibilitatea rambursării creditului. Pentru a obtine profit, institutiile financiare trebuie să
depăşească problemele de selectie adversă şi hazard moral.

Alte definiţii ale riscului:

- reprezintă examinarea în termeni probabilistici a posibilităţii de obţinere a
unor rezultate favorabile sau nefavorabile într-o afacere: eveniment viitor şi probabil a
cărui producere ar putea provoca anumite pierderi3.
- probabilitatea de producere a unui eveniment cu consecinţe adverse pentru
subiect, riscul bancar este probabilitatea ca într-o tranzacţie să nu se obţină profitul
aşteptat şi chiar să apară o pierdere4.
Cuantificarea riscului presupune raportarea la un punct de reper numit benchmark,
care este considerat a fi un nivel de calitate, ce poate fi utilizat ca standard în comparaţii5.
Riscul de credit poate fi definit ca riscul ca dobânda, creditul sau ambele să nu fie
rambursate la scadenţă sau să fie rambursate parţial. Acest risc este specific băncilor a căror
funcţie importantă în economie este creditarea.6

Riscul de credit prezintă două forme principale:

● riscul de nerambursare(default risk)- riscul ca debitorul să nu dorească sau să fie în

imposibilitate de a-şi îndeplini obligatiile contractuale (plata dobânzii şi a principalului)
partial sau total. Conform Basel ll, se consideră că un anumit debitor se află în stare de
”nerambursare” atunci când are loc oricare dintre evenimentele următoare:

a. Întârzierea la plată a debitorului a depăşit 90 de zile pentru orice obligatie

semnificativă din credite către institutia de credit, societatea-mamă sau oricare dintre filialele
acesteia;

3
Ulrich Beck, La société du risque – Sur la voie d’une autre modernité, Editura Champs Flammarion, Paris, 2001,
pag.7
4
Luminiţa Roxin – Gestiunea riscurilor bancare, editura didactică şi pedagogică, Bucureşti 1997
5
Cambridge Advanced Learner’s Dictionary
6
Maricica Stoica ,Managementul Bancar,Editura Economica, 1999, pag 136

2
 b. Instituia de credit consideră că, fară a recurge la măsuri precum executarea
garantiei, dacă aceasta există, este improbabil ca debitorul să îşi plătescă în întregime
obligatiile din credite către institutia de credit, societatea-mamă sau oricare dintre filialele
acesteia;

Prima componentă a definitiei stării de nerambursare are un caracter retrospectiv, însă

obiectiv, în timp ce a doua componentă are un caracter anticipativ, însă preponderent
subiectiv. Institutiile de credit clasifică un debitor în stare de nerambursare, chiar dacă
întarzierea la plată a acestuia este mai mică de 90 de zile, atunci când: debitorul a
solicitat deschiderea sau face obiectul procedurii de faliment sau al unei protectii
similare, în cazul în care aceasta ar conduce la evitarea sau amânarea plătii unei obligatii
din credite către instituţia de credit, societatea-mamă sau oricare dintre filialele acesteia;
banca este nevoită să accepte o restructurare în regim de urgentă a creantei din credit, cu
implicaţii negative asupra valorii de piată a creantei, ca urmare a anulării sau amânării la
plată a unei părţi semnificative a principalului, a dobânzii sau, unde este cazul, a
comisioanelor.

● riscul de spread (spread risk)- riscul ca valoarea de piată a instrumentului de credit

să se reducă datorită modificărilor intervenite în bonitatea debitorului. Asemenea situatii apar
atunci când ratingul contrapartidei se deteriorează semnificativ în raport cu momentul
acordării creditului.

1.2. Indicatorii utilizaţi în analiza riscului de credit

În cadrul analizei riscurilor bancare, o importanţă deosebită revine cuantificării
acestora, pe baza unui sistem de indicatori specifici,care permit evaluarea statistică şi
dinamică a riscurilor, prin raportarea la standardele internaţionale sau la propria experienţă
istorică a băncii.
Aproape toate băncile, într-o măsură mai mare sau mai mică, îşi asumă riscul de
creditare, ceea ce implică necesitatea analizei modului cum evoluează în timp calitatea
portofoliului de credite, cu impact asupra profitabilităţii, adecvării capitalului şi încrederii
generale în banca respectivă.
Se determină doi indicatori de referinţă pentru estimarea riscului de creditare pe baza
ponderii activelor de calitate slabă, care întârzâie sau nu permit realizarea veniturilor
anticipate:

► rata creditelor restante – RCR =

► rata creditelor neperformante - RCN =

Desigur este de dorit ca cele două rapoarte să aibă valori minimale,creditele restante,
dar mai ales cele neperformante generând probleme în ceea ce priveşte rezultatele financiare
bancare.

3
 Alţi indicatori ai riscului de creditare, care sunt utilizaţi în formula de calcul a
rezervelor şi provizioanelor pe care băncile le constituie pentru acoperirea eventualelor
pierderi sunt:

► rata rezervelor pentru pierderi – RRP =

- acest raport exprimă aşteptările manageriale privind evoluţia calităţii portofoliului de

împrumuturi;

► rata provizioanelor faţă de pierderi –

RPP =

- acest raport reflectă nivelul de prudenţă adoptat de bancă în politica sa de creditare.

► rata provizioanelor în profit

RPPR=

-acest raport exprimă costul acoperirii riscului de creditare asumat de bancă.

Indicatorii potenţiali de măsurare a riscului care pot semnala în avans variaţiile

veniturilor băncii sunt: concentrarea geografică şi pe sectoare economice a creditelor, ritmul
de creştere a volumului de credite, rentabilitatea ridicată a unor categorii de credite.
Deşi nici unul dintre indicatorii menţionaţi nu reprezintă un predicator perfect,
nivelul necorespunzător al unuia dintre aceştia sau a mai multora, constituie în sine un
barometru al viitoarelor probleme de creditare.

1.3. Gestiunea riscului de credit

Riscul de creditare exprimă posibilitatea ca debitorii sau emitentii de titluri să nu-şi

onoreze obligatiile la scadentă, ca urmare a degradării situatiei financiare a acestora, care
poate fi determinată de conditiile afacerii împrumutului sau de situatia generală a economiei.
Riscul de creditare este asumat de toate băncile şi poate genera probleme serioase atât
băncii în cauză, cât şi întregului sistem bancar dacă expunerea la risc este substantială. Din
această cauză, strategia fiecărei bănci trebuie să includă programe şi proceduri de gestionare a
riscurilor bancare. Pentru limitarea pierderilor care decurg din neîncasarea la scadență a
creditelor și dobânzilor aferente, se impune o gestionare atentă a riscului de credit, care se
realizează a priori și a posteriori.
Gestionarea este o primă etapă care presupune: divizarea și limitarea riscului,
aprecierea calității (capacității de rambursare) a solicitărilor de credite, constituirea
garanțiilor. A doua etapă, gestionarea a posteriori vizează și analiza portofoliului de credite și
constituirea de provizioane, constituirea rezervei generale pentru riscul de credit.

Băncile gestionează riscul de creditare prin:

4
▪ decizii echilibrate de creditare, prin care riscul de creditare este corect apreciat;
▪ asigurarea unor debitori diverşi astfel încât pierderile să nu fie concentrate în timp;
▪ cumpărarea de garanţi de la terţe părţi (transferarea riscului de la creditor).

Gestionarea preventivă a riscului de creditare presupune organizarea procesului de

creditare, începând cu definirea politicii de creditare şi terminând cu monitorizarea şi
controlul creditelor acordate, având la bază anticiparea riscurilor în scopul diminuării sau
eliminării efectelor nedorite ale acestora. Gestiunea riscului de creditare priveşte deopotrivă
gestiunea riscului global de creditare şi a celui individual, fiecare componentă având rolul său
specific în cadrul activităţii de creditare şi de management general. Limitarea riscurilor poate
avea caracter autonormativ (este impusă de însăşi acea bancă) sau normativ (impusă de
B.N.R.).
Limitarea riscurilor se poate face de către fiecare bancă prin:
- fixarea unei limite globale proprii maxime pentru angajamentele sale totale riscante (în care
intră şi creditul) ca raport între aceste angajamente şi totalul activelor sau totalul
fondurilor proprii ale băncii;
-fixarea unor plafoane de credit pe fiecare debitor, grup de debitori, sector de activitate sau
zonă geografică pentru a preveni ca modificări semnificative ale situatiei economice a
acestor entităti să afecteze negativ expunerea la risc a băncii.
Limitarea autonormativă vizează limite interne pentru ponderea activitătilor riscante în
fondurile proprii, plafoane de credite pe debitor, grup de debitori, sector de activitate, zonă
geografică, etc.
Limitarea riscurilor pe cale normativă realizată de autoritatea bancară (B.N.R.) vizează
stabilirea unor norme cu caracter obligatoriu privind:
- volumul total al angajamentelor unei bănci fată de un singur debitor nu poate depăşi 20%
din fondurile proprii ale băncii;
- suma totală a expunerilor mari (un angajament însumând mai mult de 10% din fondurile
băncii reprezintă expunere mare) fată de debitorii băncii nu poate depăşi de 8 ori nivelul
fondurilor proprii ale acesteia;
- stabilirea de norme unitare stricte de creditare a persoanelor aflate în relatii speciale cu
banca, precum şi a salariatilor acesteia.
Principalii indicatori care exprimă riscul global de creditare sunt următorii:
1. ponderea creditelor în activul total al băncii (credite totale / activ total);
2. ponderea creditelor de calitate medie în totalul creditelor [credite de calitate medie (în
observaţie + substandard + îndatorare) / credite totale];
3. ponderea pierderilor datorate portofoliului de credite (pierderi aferente portofoliului de
credite / valoarea totală a portofoliului de credite);
4. ritmul de creştere a creditelor faţă de creşterea activului (∆ credite totale / ∆ activ total);
5. gradul de acoperire a pierderilor din credite din profitul net (profit net / pierderi aferente
portofoliului de credite);
6. gradul de acoperire a pierderilor din credite de către fondul de rezervă (fond de rezervă /
pierderi aferente portofoliului de credite).
In concluzie gestionarea riscului de credit este importantă pentru fiecare bancă, în
sensul că, pentru analiză și urmărire permanentă a modului în care se realizează derularea
creditelor își pot găsi și întreprinde măsuri de redresare. În teoria generală a creditelor acestea
sunt supuse riscului. Asadar, putem aprecia că acordarea creditelor este o ncesitate a
economiei moderne, dar gestiunea derulării creditelor și a riscurilor de creditare care pot să
apară este mult mai importantă din punct de vedere al societății și sistemului bancar

5
românesc. În acest sens, trebuie avute în vedere și cerințele acordurilor de la Basel care
limitează acordarea creditelor, plafonarea acestora, precum și realizarea și constituirea
resurselor de creditare la nivel de siguranță.

1.4. Acordurile Basel şi riscul de credit

Începând cu anii ’80, pe plan international, remarcăm preocupări în domeniul stabilirii

cadrului general al administrării riscurilor bancare. Rolul central în cadrul acestui demers îi
revine Comitetului de Supraveghere Bancară de la Basel care oferă un forum pentru
cooperarea privind problemele de supraveghere bancară.

● Acordul BASEL I a fost elaborat în 1988, fiind primul care reglementează cerințele
minime de capital pe care băncile trebuie să le aibă pentru a face față unor situații neprevăzute
– elemente de risc. Acest acord avea in vedere trei obiective: să se asigure că băncile dețin
sufi cient capital pentru a-și acoperii nivelul riscurilor asumate; de a echilibra condițiile de
concurență dintre băncile internaționale care activează la nivel internațional; să faciliteze
comparabilitatea pozițiilor de capital ale băncilor.

Basel I a furnizat o primă definiție coerentă a capitalului eligibil și a introdus un set de

factori de risc ponderate în funcție de natura instituțională a partenerilor băncii. Normativul a
fost revizuit in 1996, ocazie cu care a fost includă o componentă nouă pentru riscul de piață.
Cu această ocazie și pentru prima dată în cadrul Basel, a fost permis băncilor să folosească
modele interne de evaluare a riscurilor.

● Acordul BASEL II a fost adoptat in 2004 și a introdus modificări la cadrul existent,

care au fost bazate în mare măsură disponibilitatea unor date si modele statistice care
permiteau calcule din ce in ce mai complexe, dar si de includerea unor noi categorii de risc
(riscul operațional, riscul de piață). Acordul introduce a structurare a factorilor de risc, care
sunt grupate pe trei piloni, astfel:

Pilonul 1: cerința minimă de capital, pentru calcularea raportului capital, pe lână

riscul de creditare a fost inclus si riscul operațional și riscul de piață;

Pilonul 2: procesul de supraveghere, prin care autoritățile de supraveghere pe baza

evaluărilor proprii au dreptul să impună cerințe de capital mai ridicate față de cerințele de la
pilonul 1, pe baza judecății de supraveghere;

Pilonul 3: disciplina pe piață a introdus principiile privind transparența si accesul la

informație pe piețele de capital, care impun comunicarea periodică a capitalului ponderat la
risc. Pe lângă aceste modificări, acordul a introdus și posibilitate de tratarea riscului (aferent
pilonului 1) fie în abordarea standard (Standard Approach - SD) bazat pe set de indici predefi
niți, fi e pe baza unor modele interne (Internal Rating Based – IRB) bazat pe auto-
reglementare validată de către autoritatea de supraveghere. Tot în cadrul acordului întâlnim
pentru prima dată obligația băncilor de a face simulări de sensibilitate la modifi carea unor
factori. In cadrul reglementărilor BASEL II întâlnim, pentru prima oară, noțiuni care in acest
moment au devenit uzuale atât pe piața fi nanciar-bancară, dar si în cele conexe care lucrează
cu sisteme de rating bazat pe factori de risc: PD – Probability of Default – probabilitatea de
neachitare a obligațiilor creditorului; LGD – Lost Given Default – pierderea datorată
neachitării; EAD – Exposure at Default – expunerea la risc in cazul neachitării; EL –
Expected Loss – pierdere anticipată.

6
 Deși o mare parte a băncilor a trecut la implementarea cerințelor BASEL II, criza
începută in 2007, a prins nepregătite o parte semnifi cativă dintre acestea, cea ce a condus la
agravarea situației. Astfel, a fost nevoie de revizuirea standardelor si adoptarea de
reglementări mult mai stricte care să poată anticipa sau chiar să prevină pe viitor situații
similare.

● Acordul BASEL III a fost generat de criza care a determinat un nou val de reforme
care au dus la adoptarea unor noi reguli in 2010. Acestea prevăd criterii mult mai stricte de
performanță si prudențiale care să fi e capabile sa absoarbă șocuri mai mari (grad de absorbție
a pierderilor), respectiv: creșterea nivelului minim de capital necesar; introducerea noțiuni de
calitate a capitalului; a fost luată în considerație o pârghie (factor de levier) care nu este bazat
pe riscuri; a fost introdus raportul de acoperire a lichidității (LCR - Liquidity Coverage
Ratio); a fost introdus rata netă de fi nanțare stabilă (NSFR - Net Stable Funding Ratio).

Pe lângă cele de mai sus, reglementările au avut in vedere adoptarea unor rezerve
suplimentare anti-ciclice de capital care să funcționeze ca un mecanism suplimentar de
absorbție a șocurilor privind pierderile. Un alt aspect se referă la riscul sistemic si prevede
suplimentarea capitalului pentru instituții care au un rol semnifi cativ pe piață, adică cei care
pot induce un risc sistemic și propagarea in cascadă a unor probleme de la o bancă la alta, care
poate să genereze pierderi în lanț. O altă abordare nouă o reprezintă tratarea diferențiată a
activității bancare (in sensul clasic) si a activităților de investiții fi nanciare (speculative).
Astfel, băncile sunt obligate să gestioneze diferit portofoliul de active aferente activității
bancare (Banking Book) respectiv cel de pe piața de capital (Trading Book). Diferența majoră
dintre cele două abordări este refl ectată, în primul rând, de natura tranzacțiilor, prima se
referă la valoare istorică atunci când tranzacția a fost înregistrată in evidente, iar cea de a doua
la valoarea așteptată de pe piață la maturitate. Pe de altă parte, din punct de vedere al
riscurilor aferente fi ecăruia, constatăm că prima este asociată în primul rând de riscul de
creditare, riscul de lichiditate, a ratei de dobânda, iar cea de a doua de riscul de variație a
valorii acțiunilor, care depinde de o mulțime de factori externi si interni. De la posibilitatea
utilizării ratelor interne de evaluare (IRB) introduse de BASEL II, unele bănci au implementat
structuri organizatorice dedicate si au dezvoltat o mulțime de modele de evaluare si simulare,
care să le permită optimizarea indicatorului Activelor ponderate la risc – minimum de capital
pentru maximum de expunere la risc. Aceste calcule si modelări sunt greu de urmărit si
validate de factori externi – cum ar fi structurile de supraveghere naționale sau Europene, cea
ce a condus la o imposibilitate de a compara instituțiile aparținând unor regiuni geografice
diferite. Astfel la un nivel ar RWA agregat aparent identic de fapt pot si instituții cu profi le si
expuneri la risc foarte diferite. Aceste prevederi suplimentare fac din ce în ce mai greu de
aplicat prevederile BASEL, si necesită un efort considerabil (si din ce in ce mai mare) din
partea instituțiilor financiare pentru a răspunde cerințelor respective. Astfel de la BASEL I
care era simplu si transparent s-a ajuns la BASEL III care este complicat si nu oferă
transparența așteptată.

Figura 1: Evolutia cadrului de reglementare

7
 Sursa: [Link]

1.5. Norme prudentiale privind riscul de credit

1. Limitarea şi diversificarea expunerilor aferente activitătii de creditare. Autoritătile de

supraveghere stabilesc limite prudentiale pentru a reduce expunerea băncilor fată de
clientii individuali şi de grupuri de clienti legati. Reglementările Uniunii Europene pentru
limitarea riscului de credit contin următoarele prevederi:

O institutie de credit nu poate înregistra o expunere faţă de un singur debitor a cărei valoare
depăşeşte 25% din fondurile proprii; Valoarea cumulată a expunerilor mari ale unei
instituţii de credit (care depăşesc 10% din fondurile proprii ale băncii) nu poate depăşi
80% din fondurile proprii;

2. Clasificarea creditelor şi constituirea provizioanelor Analiza portofoliului de credite şi

constituirea de provizioane este o etapă fundamentală în gestionarea riscului de credit
care urmează procesului de acordare a creditelor şi vizează constituirea de resurse pentru
acoperirea pierderilor care apar la portofoliul de credite.

3. Determinarea cerinţelor de capital pentru riscul de credit Pentru calcularea capitalului

necesar, actualul cadru de reglementare propune două abordări diferite: abordarea
standard(standardised approach) şi abordarea bazată pe ratinguri generate intern (internal
rating based approaches). Abordarea standard- cerintele minime de capital sunt calculate
ca produs între suma activelor ponderate funcţie de risc şi procentul de 8%.

Determinarea cerintelor minime de capital se realizează în baza unor ponderi de risc

acordate în funcţie de tipul contrapartidei. Cele mai importante categorii de debitori sunt:
autorităţile publice centrale inclusiv băncile centrale, instituţiile de credit, corporatiile, retail.

Abordarea bazată pe modele interne

a. Metodologia bazată pe ratinguri interne de bază permite unei institutii de credit să utilizeze
în scopul cerinţei de capital propriile estimări privind probabilităţile de nerambursare, pe

8
 baza unei formule standard şi a unor valori ale pierderilor în caz de nerambursare
furnizate de către autoritatea de supraveghere.

b. Metodologia bazată pe ratinguri interne avansată permite băncilor să-şi calculeze cerinţele
de capital pe baza propriilor modele pentru toţi parametrii de risc inclusiv pierderile
înregistrate atunci când contrapartida intră în incapacitate de plată şi factorii de conversie.
În cazul abordării bazată pe ratinguri interne, calculul cerintei de capital are la bază patru
componente de risc:

●Probabilitatea de nerambursare (PD)

● Expunerea în caz de nerambursare(EAD)

● Pierderea în caz de nerambursare(LGD)

● Scadenta instrumentului de credit(M).

În România, băncile au reglementat calcul provizioanelor prin norme metodologice în

care se regăsesc ponderile care se aplică pentru creditele acordate având in vedere garantia
acestora si valorea de lichidare a imobilelor rezultată în urma evaluării acestora. Clasificarea
provizioanelor se aplica creditelor cu garantii si fara garantii cu procente diferite, depinzând
de tipul garantiei, în cazul unui credit cu garantie teren vom avea un coeficient mai mare fată
de un credit cu garantie imobil cu constructie. Băncile aplică următorii coeficienti de
provizoane:

Tabelul 1 – Coeficientii de provizioane

Standard In observatie Substandard Indoielnic Pierdere

0 0,05 0,2 0,5 1

Sursa: [Link]

1.5. Reglementarea riscului de credit în România

În România reglementarea riscului de credit este realizată în baza normelor

metodologice privind aplicarea regulamentului BNR, bazat pe Ordonanţa de Urgenţă a
Guvernului nr.25 din 18 martie 2009 privind instituţile de credit şi adecvarea capitalului
care modifică şi completează OUG nr. 99/2006
Creditele şi plasamentele sunt clasificate în 5 categorii:
▪ standard
▪ în observaţie

9
 ▪substandard
▪ îndoielnic
▪ pierdere
Această clasificare se realizează aplicând simultan criteriile:
a) serviciul datoriei – capacitatea debitorului de a-şi onora datoria la scadenţă,
exprimată ca număr de zile de întârzâiere la plată de la data scadenţei;
b) performanţa financiară – reflectă potenţialul economic şi a solidităţii financiare a
unei entităţi economice obţinută în urma analizei unui ansamblu de factori cantitativi
şi calitativi. Categoriile de performanţă sunt notate de la A la E în ordinea
descrescătoare a calităţii acesteia.
c) Iniţierea de proceduri juridice – hotărârea de către instanţă a începerii procedurii de
faliment sau declanşarea procedurii de executare silită faţă de persoane fizice sau
juridice.

Tabel 2. Criterii de incadrare pe categorii de clasificare pentru expunerile din

credite, inregistrate de institutiile de credit fata de debitorii din afara sectorului
institutiilor de credit7

Capitolul 2

Propuneri de gestionare a riscului de credit

Astăzi, în situaţia când băncile îşi axează activitatea pe probleme ce ţin de dezvoltarea
businessului, necesitatea de capitalizare, dezvoltarea infrastructurii, securizarea activelor sale,

7
BNR-Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.99/2006

10
lansarea produselor bancare inovaţionale şi desigur crearea unui sistem de management
corporativ ce ar răspunde cerinţelor actuale, apar întrebări privind eficientizarea mecanismelor
de luare a deciziilor. Aceste mecanisme trebuie să permită managemtului băncii să evalueze
care sunt riscurile şi în ce mărime poate să şi-le asume banca, să evalueze dacă riscurile
asumate justifică profitabilitatea tranzacţiilor încheiate de bancă.

În vederea îmbunătăţiri gestiunii riscului de credit băncile ar trebui să-şi perfecţioneze

sistemele de identificare, evaluare, control, monitorizare şi dirijare a acestui risc, să îşi
actualizeze permanent metodele de analiză, care permit reducerea sau prevenirea influenţei
factorului de risc.

Totodată considerăm că banca ar trebui să asigure soluţiionarea eficientă a următoarelor

sarcini:

▪ optimizarea raportului dintre posibilităţile potenţiale şi riscuri cu mărimea capitalului şi

ritmurile de creştere a băncii;

▪ realizarea unei abordări complexe şi de sistem privind evaluarea şi dirijarea riscurilor;

▪ coordonarea riscurilor cu potenţialele posibilităţi de obţinere a unor rezultate înalte;

▪ integrarea procesului de evaluare şi dirijare a riscurilor în cadrul procesului de luare a

deciziilor;

▪ îmbunătăţirea managementului băncii prin perfecţionarea continuă a structurii de control.

Dirijarea riscului de credit trebuie să includă principi riguroase prestabilite privind

aprecierea bonităţii clienţilor/beneficiarilor potenţiali de credite, un process eficient de control
al calităţii creditelor conforme cu normele metodologice privind creditarea.

O altă modalitate propusă de noi în vederea diminuării riscului de credit este abordarea
unei strategi care să includă :

- revizuirea normelor şi procedurilor de gestionare a creditelor restante şi

neperformante;
- formarea unei culture solide de creditare în cadrul organizaţiei;
- perfecţionarea profesională a personalului implicat în activitatea de creditare prin
furnizarea unor cursuri de pregătire;
- abordarea unei strategi bazate pe profitabilitatea produselor oferite clienţilor în
detrimental celei bazate pe volume.
Un alt lucru pe care ar trebui să îl facă băncile pentru o mai bună gestionare a
riscului de credit este să obţină o diversificare a expunerilor din punctul de vedere

11
 geografic al principalelor industrii în care activează firmele şi al maturităţii creditelor
acordate.

CAPITOLUL 3

Evolutia riscului de credit

Riscul de credit poate fi definit ca riscul care apare atunci cand clientul bancii nu isi
indeplineste obligatiile, in conformitate cu termenele si prevederile contractului, suferind
pierderi detinatorul activelor. Riscul de creditare reprezinta cea mai periculoasa categorie de
riscuri bancare, intrucat se infiltreaza la nivelul unei game mai largi de servicii si expuneri.

12
 Foarte important pentru banci este ca acestea să implementeze şi să aplice tehnici de
diminuare a riscului de creditare prin solicitarea de garantii, constituirea provizioanelor,
proceduri de transfer al riscului , precum şi alte modalităti de reducere legate de personal şi
sistemul informatic.
Printre principalele sugestii de gestiune a riscului de credit se numara:
 garantarea creditelor interbancare
 provizionarea creditelor
 încheierea de contracte de asigurare cu instituţii specializate în vederea acoperirii
riscurilor de pierderi la portofoliul de credit
 valoarea garantiilor aduse să fie cat mai mare pentru a acoperi eventualele pierderi
 acordarea de credite cu risc mai scăzut
 scăderea dependenţei a băncilor locale de băncile mamă
 reducerea ratei dobânzii
 garanţia oferită de stat pentru creditele imobiliare (ex Prima Casă)
In ceea ce priveste variantele de credite cu un risc scăzut sunt de exemplu:
 BCR Banca pentru Locuinte oferă o variantă de credit imobiliar cu risc scăzut si cu
diferite beneficii pentru clienti. Clientul economiseşte pe o perioadă de minim 2 ani la
BCR, după această perioadă minimă de economisire acesta poate beneficia de un
credit cu o dobândă fixă de 5% sau 6% la care se adaugă o primă de la stat de 250 de
euro.
 În Ungaria se foloseşte o variantă asemănătoare celei prezentate mai sus. Totuşi clienţi
nu sunt nevoiti să facă economii ce pot achizitiona diferite titluri de valoare acordate
de bănci care să fie folosite ca şi garantii pentru creditele imobiliare.
Pentru gestiunea eficientă a riscurilor bancare este necesară îndeplinirea regulată şi
periodică a diagnosticării, evaluării şi prognozării evenimentelor de risc în sectorul bancar.
Reieşind din aceasta considerăm că în fiecare bancă comercială şi în întreg sectorul bancar
trebuie să existe un sistem de monitorizare şi evaluare a riscurilor, care ar permite
determinarea impactului factorilor de risc interni şi externi asupra stării financiare a băncii în
momentul actual şi în perspectivă.
Creditele neperformante apar atunci când plata principalului şi dobânzii este restantă mai
mult de 90 de zile. (serviciu de datorie)

13
 Conform reglementărilor, în cazul României, toate expunerile brute care înregistrează
restante mai mari de 90 zile şi / sau pentru care au fost initiate proceduri judiciare sunt
clasificate în „pierdere 2” şi provizionate integral după deducerea unui coeficient de
maximum 25% din valoarea colateralului. Criteriul de clasificare al creditelor în functie de
numărul de zile restante este semnificativ mai sever decât cel utilizat în cazul majoritătii
tărilor incluse în eşantion (tratament diferit în calculul provizioanelor).
Ponderea creditelor neperformante în totalul împrumuturilor acordate în România a scăzut
la 5,7% în trimestrul al treilea al anului trecut, de la 8,1% în aceeași perioadă din 2017,
potrivit datelor publicate de Comisia Europeană. În sectorul privat, ponderea creditelor
neperformante a ajuns la 7,4%, de asemenea în coborâre raportat la perioada iulie-septembrie
2017, când se situa la 10,3%.
Rata împrumuturilor neperformante din România se menține însă peste nivelul din
Uniunea Europeană, care s-a apropiat de valorile înregistrate înaintea declanșării crizei
economice și financiare din 2008. Astfel, ponderea creditelor neperformante din UE a coborât,
în trimestrul al treilea, la 3,3% din totalul împrumuturilor (786 miliarde euro), de la 4,4% în
perioada similară din 2017. Comparativ cu finele anului 2014, rata neperformantelor a scăzut
cu mai mult de jumătate. Calculele Comisiei pe baza datelor de la Banca Centrală Europeană
(BCE) arată că ponderea creditelor neperformante a scăzut în aproape toate statele UE în
trimestrul al treilea al anului trecut, 14 dintre cele 28 de state membre având rate de sub 3%.

14
 Cele mai scăzute rate au fost consemnate în Luxemburg (0,9%), Finlanda (1,1%),
Suedia și Marea Britanie (ambele 1,2%), iar ce cele mai ridicate în Grecia (43,5%), Cipru
(21,8%) și Portugalia (11,3%). În același timp, gradul de acoperire a creditelor neperformate a
continuat să crească în majoritatea statelor, nivelul provizioanelor din UE ajungând la 59,4%,
de la puțin sub 51% în trimestrul al treilea 2017.
În România, rata de provizionare se situa la 77,4%, în urcare de la 70,1% în perioada
iulie-septembrie 2017.

Unde:
Rata Texas = credite neperformante/(fonduri proprii de nivel 1 și ajustări pentru
depreciere)
Creditele neperformante = creditele cu restanțe mai mari de 90 de zile și/sau creditele
în cazul cărora este improbabil ca debitorul să‐și îndeplinească integral obligațiile de plată
fără executarea colateralului, indiferent de existența unor sume restante sau de numărul de zile
de întârziere la plată (conform EBA)

15
16
 CAPITOLUL 4
Studiu de caz. Gestionarea riscului de creditare la Banca Comerciala
Romana si Banca Transilvania in perioada 2014-2018

4.1. Gestionarea riscului de creditare la Banca Comercială Română S.A. (BCR)

Pârghie importanta în dezvoltarea consumului, creditul bancar a contribuit la

realizarea echilibrelor macroeconomice din ţara noastră. Lider al pieţei bancare româneşti,
Grupul BCR şi-a lăsat puternic amprenta asupra mediului de afaceri din România, dezvoltând
în special cultura creditului corporate, banca fiind recunoscută ca principal finanţator al
economiei reale.
Riscurile sunt administrate printr-un proces de continua identificare, măsurare şi
monitorizare, supus limitelor de risc, autorităţilor, separării responsabilităţii şi altor controale.
Banca este expusa la riscul de credit, risc de lichiditate şi risc de piaţa, cât şi la risc
operaţional.
Consecvenţa administrării riscului este realizată printr-o abordare integrată şi coerenta
din punct de vedere metodologic, faţa de toate riscurile, împreună cu monitorizarea regulată
ce permite administrării riscului să gestioneze propriile portofolii într-o maniera proactivă şi,
atunci când este necesar, să acţioneze în timp util şi în sens corectiv.

Anul 2018 faţă de anul 2017

 Alocările de provizioane în anul 2018 au însumat 121,2 milioane de lei (32,4 milioane
de lei în 2017), însemnând o rată a costului riscului de 32bps, semnificativ mai bună
decât costul riscului normalizat în urma reluărilor de provizioane având în vedere
continuarea acțiunilor de recuperare a expunerilor neperformante și a îmbunătățirii
calității portofoliului.

 Rata creditelor neperformante de 5,8%, la 31 decembrie 2018, comparativ cu nivelul

de 8,1% din decembrie 2017, ca urmare a rezultatelor bune din activitatea de
recuperare de credite neperformante și a tranziţiei la IFRS9. Gradul de acoperire cu
provizioane a fost de 100,3% la finalul anului 2018.

 Raportul de solvabilitate conform regulamentului privind cerințele de capital (CRR),

doar banca, în decembrie 2018 se afla la nivelul de 21%, semnificativ peste cerinţele
obligatorii ale Băncii Naţionale a României. De asemenea, Rata capitalului de Rang
1+2 de 19,6% (Grup BCR) în decembrie 2018 arată clar puternica adecvare a
capitalului BCR şi susţinerea sa continuă de către Erste Group. În acest sens, BCR se
bucură mai departe de una din cele mai solide poziţii de capital şi finanţare dintre
băncile româneşti.

 BCR îşi menţine în continuare rata de solvabilitate ridicată, dovedind astfel

capacitatea şi angajamentul de susţinere a creşterii creditării atât în linia de afaceri
retail, cât şi în linia de afaceri corporate, consolidând astfel capacitatea de a genera
venituri semnificative din activitatea sa de bază.

17
 Creditele şi avansurile acordate clienţilor au crescut cu 8,7% la 36.400,1 milioane de
lei (7.805,3 milioane de euro), la 31 decembrie 2018, de la 33.490,9 milioane de lei
(7.189,2 milioane de euro), la 31 decembrie 2017, în principal datorită creșterii
susținute a creditelor retail, în timp ce stocul de credite corporate a crescut marginal.

 Depozitele de la clienţi au crescut cu 5% la 55.099 milioane de lei (11.814,9 milioane

de euro) la 31 decembrie 2018, faţă de 52.496,1 milioane de lei (11.268,9 milioane de
euro), la 31 decembrie 2017, motorul de creștere fiind depozitele retail.

Principalele masuri de imbunatatire a calitatii portofoliului intreprinse de-a lungul

anilor, derecunoasteri si vanzari, dar si recuperari (rambursarile depasind suma
intrarilor) au contribuit la reducerea expunerii neperformante.

Principiile cheie si strategiile pentru gestionarea riscului de credit sunt urmatoarele:

- Grupul BCR intra in relatii de afaceri doar daca acestea sunt complet intelese de
Grup si de clientul solicitant. Structura actionariatului unei companii si
rationamentul economic al tuturor tranzactiilor derulate sunt aspecte deplin
transparente pentru Banca inainte de aprobare. Nici o tranzactie nu poate fi
aprobata fara o opinie de risc emisa de managementul riscului in conformitate cu
cerintele procedurale si autoritatile de aprobare desemnate.

- Colateralele si alte instrumente de mitigare a riscului de credit trebuie sa fie

evaluate in conformitate cu regulile definite intern. Grupul BCR are o structura
standardizata a catalogului de colaterale, precum si reguli si reglementari de
evaluare si reevaluare. Instrumentele de mitigare a riscului de credit pot fi utilizate
pentru a reduce posibilitatea de pierderi din nerambursare pentru segmentele de
clienti selectate. In functie de clasa de rating, scopul si perioada de creditare,
produsele purtatoare de risc sunt protejate impotriva pierderilor prin solicitarea de
garantii adecvate, nedisputabile, executorii din punct de vedere legal si suficient
de documentate pentru Banca. Colateralele si celelate instrumente de mitigare a
riscului de credit nu pot niciodata substitui capacitatea de rambursare.

18
 - Grupul BCR acorda credite doar daca integritatea unui client corporate este de
necontestat. In plus, sunt implementate Principiile de Finantare Responsabila, care
guverneaza tranzactiile din segmentul corporate, in sectoare economice senzitive,
cu scopul de a proteja reputatia Bancii.

- Examinarea activa a portofoliului, folosind un cadru de avertizare timpurie,

permite semnalizarea timpurie a evolutiilor negative, in vederea implementarii
masurilor de mitigare a riscului in timp util si in mod adecvat.

- Un cadru compex de limite este utilizat pentru a gestiona concentrarea la nivelul

portofoliului.

Anul 2017 faţă de anul 2016

 In cursul anului 2017, expunerea neperformanta la riscul de credit a scazut cu 25,8%

sau cu 1.184.328 mii RON, de la 4.582.289 mii RON la 31 Decembrie 2016 la
3.397.961 mii RON la 31 Decembrie 2017 in cazul Grupului BCR.
 In cazul BCR, scaderea expunerii neperformante a fost cu 25,5% sau cu 1.096.670
mii RON, de la 4.292.797 mii RON la 31 Decembrie 2016 la 3.196.127 mii RON la
31 Decembrie 2017,
 Rata creditelor neperfomante a scăzut la 8,1% față de 11,7% în decembrie 2016, iar
gradul de acoperire a creditelor neperformante cu provizioane s-a ridicat la 92,7% în
decembrie 2017
 Principalele masuri de imbunatatire a calitatii portofoliului intreprinse de-a lungul
anului 2017, derecunoasteri si vanzari, dar si recuperari (rambursarile depasind suma
intrarilor) au contribuit la reducerea expunerii neperformante.
 In anul 2017, Grupul BCR a realizat trei vanzari principale de portofolii de credite
neperformante:
1. Credite retail in valoare de 17.179 mii RON (ianuarie 2017)
2. Credite retail in valoare de 37.609 mii RON (octombrie 2017)
3. Credite corporate in valoare de 36.221 mii RON (decembrie 2017).
 Provizioanele pentru credite si avansuri, precum si provizioanele pentru garantii au
scazut cu 738.245 mii RON in 2017, sau cu 19,3%, de la 3.826.885 mii RON la 31
Decembrie 2016 la 3.088.640 mii RON la 31 Decembrie 2017 in cazul Grupului BCR.
Provizioanele pentru riscul de credit (specifice si colective) si provizioanele pentru
garantii reprezinta 91% (2016: 84%) din valoarea expunerii neperformante la riscul de
credit, raportata la 31 Decembrie 2017 in cazul Grupului si 92% (2016: 84%) din
valoarea expunerii neperformante la riscul de credit, raportata la 31 Decembrie 2017
in cazul Bancii.
 Pentru partea expunerii neperformante la riscul de credit care nu este acoperita de
provizioane, Grupul BCR presupune existenta unor niveluri suficiente de garantii si
alte recuperari asteptate. In cursul anului 2017, expunerea neperformanta la riscul de
credit a scazut cu 25,8% sau cu 1.184.328 mii RON, de la 4.582.289 mii RON la 31
Decembrie 2016 la 3.397.961 mii RON la 31 Decembrie 2017 in cazul Grupului BCR.
In cazul BCR, scaderea expunerii neperformante a fost cu 25,5% sau cu 1.096.670 mii
RON, de la 4.292.797 mii RON la 31 Decembrie 2016 la 3.196.127 mii RON la 31
Decembrie 2017.
 Pentru BCR, scaderea provizioanelor pentru credite si avansuri, precum si a
provizioanelor pentru garantii a fost in suma de 685.652 mii RON in 2017, sau cu

19
 19,0%, de la 3.610.386 mii RON la 31 Decembrie 2016 la 2.924.734 mii RON la 31
Decembrie 2017. Aceste miscari au dus la o crestere cu 7,4 puncte procentuale, de la
83,5% to 90,9%, in acoperirea expunerii neperformante la riscul de credit de
provizioane risc de credit pentru Grupul BCR si la o crestere de 7,4 puncte
procentuale, de la 84,1% to 91,5%, in acoperirea expunerii neperformante la riscul de
credit de provizioane risc de credit pentru BCR.

Anul 2016 faţă de anul 2015

 Rata creditelor neperfomante a scăzut la 11,7% faţă de 20,2% în decembrie 2015;

gradul de acoperire a creditelor neperformante cu provizioane s-a ridicat la 85,3% în
decembrie 2016.
 Pe parcursul anului 2016 Grupul BCR a realizat doua vanzari principale de portofolii
de credite neperformante:
1) credite corporate si retail in suma de 4.393.761 Mii RON echivalent.
2) credite retail in suma de 1.059.531 Mii RON echivalent
 Referitor la deprecierea activelor financiare care nu sunt măsurate la valoarea justă
prin profit şi pierdere, în anul 2016 s-a înregistrat o eliberare netă de provizoane în
valoare de 280,0 milioane RON (62,4 milioane EUR), faţă de o eliberare netă de 73,0
milioane RON (16,4 milioane EUR) în anul 2015, datorită eforturilor de rezolvare a
portofoliilor de credite neperformante cuplate cu succesul măsurilor de îmbunătăţire a
calitatăţii portofoliului.
 In contextul actual, BCR Group anticipeaza o crestere procentuala de o singura cifra a
creditelor nete sprijinita de cresterea pe segmentul retail, in timp ce segmentul
corporate va ramane cel mai probabil relativ stabil in principal datorita segmentului
IMM si in ciuda reducerii in continuare a portofoliului de credite neperformante.

Anul 2015 faţă de anul 2014

 Ca urmare a eforturilor continue de curatare a portfoliilor critice ale Grupului, prin

intermediul proceselor de recuperare, scoatere in afara bilantului si vanzarilor de
pachete de credite neperformante, costul riscului a atins valoarea de RON 72,9
milioane, fiind caracterizat de o reluare a provizioanelor de risc.
 In 2015, Grupul BCR a scos din evidenta expuneri in valoare de RON 1,7 miliarde,
care, impreuna cu vanzarile de credite neperformante in valoare de RON 700
milioane, au condus la o scadere anuala de 25,4% a stocului de credite neperformante.
 Rata de acoperire a creditelor neperformante s-a imbunatatit de-a lungul anului 2015,
atingand valoarea de 77,4% la finalul anului (comparativ cu 75,8% la finalul anului
2014).
 BCR a înregistrat o creştere semnificativă a vânzărilor de credite noi: pe segementul
retail volumul creditelor noi în monedă natională s-a ridicat la 5,0 miliarde RON, pe
segmentul corporate volumul creditelor noi înregistrate în bilant s-a ridicat la 3,6
miliarde RON.

20
 Sursa : [Link]

 Grupul BCR a continuat procesul de curatare a portofoliului, mentinand angajamentul

asumat la nivelul anului 2014, avand ca rezultate vizibile reducerea stocului de credite
neperformante cu RON 1,6 miliarde si reducerea indicatorului de credite
neperformante la valoarea de 20,2% la 31 decembrie 2015 (comparativ cu 25,7% la 31
decembrie 2014).

4.2. Gestionarea riscului de creditare la Banca Transilvania (BT)

In interiorul Grupului cadrul administrării riscului de credit este actualizat și
îmbunătățit periodic. Acesta este conceput pentru a acoperi toate expunerile de credit în
activitatea bancară şi cuprinde următoarele componente de bază:

• Un sistem de evaluare a riscurilor pentru produse noi de creditare/modificări semnificative a

unor produse existente;
• Metodologia de acordare a creditelor care să asigure crearea unui portofoliu de credite
sănătos;
• Sisteme informatice integrate de gestiune a relației cu clienții şi originare credite, atât pentru
creditele acordate persoanelor juridice, cât și pentru creditele acordate persoanelor fizice;
• Proces eficace de rating al riscului de credit care surprinde nivelul variabil, natura și factorii
determinanți ai riscului de credit care se pot manifesta de-a lungul timpului, care asigură în
mod rezonabil faptul că toate expunerile din creditare sunt monitorizate corespunzător și că
ajustările pentru pierderi aferente ECL sunt măsurate adecvat;
• Un proces de validare a modelelor, care definește structura procesului de validare a
modelelor în ceea ce privește responsabilitatea și raportarea, reglementările interne privind
evaluarea și aprobarea modificărilor aduse modelelor, cât și raportarea rezultatelor validării
modelului;
• Un sistem de evaluare la risc al tranzacțiilor;
• Metodologia de stabilire a prețurilor în funcție de risc;

21
• Un proces eficient de management activ al portofoliului de credite care include un sistem
adecvat de raportare;
• Limite de concentrare pe client/grup de clienți/pe produse/regionale/sectoriale/ furnizori de
garanții/tipuri de garanții;
• Mecanism proactiv de administrare a riscului de fraudă;
• Metodologie de depistare timpurie a creşterilor reale sau potențiale ale riscului de credit
(semnale timpurii de avertizare);
• Metodologie de monitorizare/revizie a creditelor post acordare;
• Procese aplicate în mod sistematic și consecvent, pentru a stabili ajustări adecvate pentru
pierdere în conformitate cu reglementările contabile aplicabile aferente riscului de credit;
• Îmbunătățirea continuă a proceselor de colectare a creditelor restante;
• Metodologie de backtesting privind adecvarea parametrului probabilității de default, stării de
nerambursare și nivelului provizioanelor aferente portofoliului de credite al băncii.

Metodologiile utilizate pentru evaluarea riscului de credit și determinarea nivelului

ajustărilor pentru pierderi în funcție de tipul expunerii urmaresc în special:

a). să includă un proces robust, proiectat pentru a înzestra Banca cu capacitatea de a identifica
nivelul, natura și factorii determinanți ai riscului de credit, la momentul recunoașterii inițiale a
expunerii din creditare, și a asigura că modificările ulterioare ale riscului de credit pot fi
identificate și cuantificate;
b). să includă criterii care să ia în considerare în mod corespunzător impactul informațiilor
anticipative, inclusiv al factorilor macroeconomici;
c). să includă un proces pentru evaluarea gradului de adecvare a intrărilor și ipotezelor
semnificative, aferente metodei alese de determinare a nivelului ECL;
d). să ia în considerare factorii interni și externi relevanți care pot afecta estimările ECL;
e). să asigure că estimările ECL încorporează în mod corespunzător informații anticipative,
inclusiv factori macroeconomici, care nu au fost deja luate în calculul ajustărilor pentru
pierderi măsurate la nivel de expunere individual;
f). să implice un proces pentru evaluarea gradului de adecvare globală a ajustărilor pentru
pierderi în conformitate cu reglementările contabile relevante, inclusiv o revizuire periodică
a modelelor ECL.

Administrarea riscului de credit la nivelul Grupului se realizează prin:

• Organizarea unui sistem propriu de norme și proceduri în domeniu, capabil să creeze cadrul
normativ care aplicat în procesul de creditare permite evitarea sau minimizarea declanşării
riscurilor; dezvoltarea/îmbunătățirea cadrului procedural de management al riscului de
creditare (strategia, politicile, normele privind administrarea riscului de credit); îmbunătățirea
permanentă a activității de aprobare/acordare a creditelor;
• Menținerea unui proces adecvat de administrare, control și monitorizare a creditelor;
• În structura organizatorică a Băncii – există departamente și comitete cu rol în
supravegherea şi administrarea riscului de credit.

Apetitul la riscul de credit stabilit apriori pentru anul 2018 a fost „mediu”.

22
 Anul 2018
In ceea ce priveste portofoliul de credite, Banca Transilvania a inregistrat la sfârşitul
anului 2018, un sold de credite brute cu 23% mai mare decât soldul de la finalul anului 2017,
deşi în anul 2018 s-au scos în afara bilanțului credite în sumă de 243 milioane lei. În privința
domeniilor în care s-au creat noile expuneri acestea au rămas diverse, atât la nivel de sectoare
de activitate, cât și privind grupurile de debitori.
Creditele neperformante, cu restanțe mai mari de 90 de zile, reprezintă 3,09% din
totalul portofoliului de credite al Băncii, aproximativ la același nivel ca în 2017 cand
indicatorul măsura 3,05%, iar rata creditelor neperformante (conform EBA) este de
4,97% la decembrie 2018.
Provizioanele înregistrate în 2018 sunt în linie cu abordarea prudentă a Băncii în ceea
ce priveşte gestionarea riscului de credit. Acoperirea creditelor neperformante cu provizioane
specifice şi garanții ipotecare este în continuare la un nivel confortabil, de 133,19%, în
conformitate cu apetitul de risc al Băncii. Soldul total al provizioanelor este de 2.459 milioane
lei la data de 31.12.2018, în creștere cu 42% față de anul precedent. Provizioanele pentru alte
riscuri şi cheltuieli cuprind în principal provizioane pentru litigii şi pentru alte riscuri preluate
prin fuziunea cu Volksbank România și cu Bancpost şi sunt în sumă de 242 milioane lei.
Indicatorii de prudență Bancară asigură o poziționare favorabilă a Băncii în sistemul
Bancar. Banca Transilvania are o bază consistentă de resurse atrase, ceea ce i-a permis
menținerea unei rate optime a lichidității. Astfel, indicatorul de lichiditate înregistrat la
31.12.2018 a avut valori cuprinse între 2,00-18,11 (2,50-25,23 la 31.12.2017) pe cele 5 benzi
de scadență, cu mult peste nivelul minim impus de reglementările BNR.
Indicatorul de solvabilitate este la un nivel confortabil de 21,53%, cu profitul anual
inclus. S-a păstrat un nivel adecvat al capitalului și al indicatorilor financiari generali, în
conformitate cu practicile de prudență bancară.

Evolutia ratei creditelor neperformante la BT in perioada 2014- 2018

23
 4.2.1. Evaluarea activității Băncii privind managementul riscului
Obiectivul Grupului Financiar Banca Transilvania în ceea ce priveşte administrarea
riscurilor este integrarea apetitului la risc mediu asumat în cadrul procesului decizional prin
promovarea unei alinieri adecvate a riscurilor asumate, capitalului disponibil și țintelor de
performanță ținând cont în acelaşi timp de toleranța atât la riscurile financiare cât şi la cele
non-financiare.
În determinarea apetitului şi toleranței la risc Grupul ține cont de toate riscurile
materiale la care este expus datorită specificului activității sale fiind influențat preponderent
de riscul de credit. În cadrul Grupului Financiar Banca Transilvania, managementul riscului
este parte integrantă a tuturor proceselor decizionale şi de afaceri. În acest sens conducerea:
- Evaluează în mod continuu riscurile la care este sau poate fi expusă activitatea
Grupului, care pot afecta atingerea obiectivelor sale şi ia măsuri cu privire la orice modificare
a condițiilor în care aceasta îşi desfăşoară activitatea;
- Asigură existența unui cadru adecvat de administrare a activității în cadrul Grupului,
luând în considerare atât factorii interni (complexitatea structurii organizatorice, natura
activităților desfăşurate, calitatea personalului și nivelul fluctuației personalului), cât și
factorii externi (factori macro-economici, schimbări legislative, schimbări legate de mediul
concurențial în sectorul bancar, progrese tehnologice). Cadrul de administrare a riscurilor
include reglementări interne aplicabile atât întregului Grup în ansamblul său cât și distinct
Băncii și fiecărei subsidiare, limite şi controale care asigură identificarea, evaluarea,
monitorizarea, diminuarea şi raportarea riscurilor aferente activităților desfășurate la nivel de
ansamblu şi acolo unde este pretabil la nivel de linii de business.
- Identifică riscurile: Expunerea la riscurile inerente afacerii prin operațiunile şi
tranzacțiile zilnice (inclusiv operațiuni de creditare, dealing, activitate pe piața de capital,
administrare active și alte activități specifice) este identificată și agregată prin infrastructura
de management al riscului implementată.
- Evaluează/măsoară riscurile: Este realizată o evaluare a riscurilor identificate prin
modele și metode de calcul specifice precum un sistem de indicatori şi limite aferente, o
metodologie de evaluare a evenimentelor de risc posibil a fi generatoare de pierderi, o
metodologie de provizionare aferentă riscului de credit, calcule estimative privind evoluțiile
viitoare a valorii activelor etc.
- Monitorizează și controlează riscurile: Politica și procedurile implementate pentru un
management eficient al riscului au capacitatea de a tempera riscurile inerente afacerii. Există
implementate proceduri de supervizare și aprobare a limitelor de decizie şi tranzacționare pe
persoană/unitate/produs etc. Aceste limite sunt monitorizate zilnic/ săptămânal/lunar – în
funcție de specificul și derularea operațiunilor.
- Raportează riscurile: Pentru categoriile de riscuri specifice, au fost stabilite
mecanisme de raportare periodică și transparentă, astfel încât organul de conducere și toate
unitățile relevante să beneficieze de rapoarte la timp, precise, concise, inteligibile și
semnificative și să poată să facă schimb de informații relevante privind identificarea,
măsurarea sau evaluarea şi monitorizarea riscurilor.

24
 - Calculează și evaluează capitalul intern și necesitățile de capital intern: Pentru
evaluarea adecvării capitalului intern la riscuri, Banca identifică şi evaluează toate riscurile
semnificative la care este sau poate fi expusă. Banca Transilvania calculează şi evaluează în
mod continuu capitalul intern şi necesitățile de capital intern, pentru acoperirea nevoilor de
activitate ale Băncii şi a riscurilor aferente.

Anul 2017
În 2017 creditarea a accelerat, evoluție determinată de o serie de factori: dinamica
economiei la un ritm peste potențial, cu impact pozitiv pentru cererea de credite; ameliorarea
performanței financiare și intensificarea concurenței în sectorul bancar, cu implicații pozitive
pentru calitatea ofertei de credite; Programul Prima Casă (care a contribuit la creșterea
creditării ipotecare spre valori record); nivelul redus al costurilor reale de finanțare.
În ceea ce privește rata creditelor neperformante se observă continuarea tendinței
descendente în 2017, spre un nivel de 6,03% la final de an (minimul din 2009). Anul trecut
acest indicator a înregistrat un nivel mediu de 8,42%, în atenuare de la 11,54% în 2016.
La sfârşitul anului 2017, soldul creditelor brute a Băncii Transilvania este cu 8% mai
mare decât soldul de la finalul anului 2016, deşi în anul 2017 s-au scos în afara bilanţului
credite în sumă de 904 milioane lei. În privinţa domeniilor în care s-au creat noile expuneri
acestea au rămas diverse, atât la nivel de sectoare de activitate, cât şi privind grupurile de
debitori.
Creditele neperformante, cu restanţe mai mari de 90 de zile, reprezintă 3,05% din
totalul portofoliului de credite al Băncii, o îmbunătăţire semnificativă faţă de 4,62%, la
sfârşitul anului 2016, iar rata creditelor neperformante (conform EBA) este de 6,03% la
decembrie 2017.
Provizioanele înregistrate în 2017 sunt în linie cu abordarea prudentă a Băncii în ceea
ce priveşte gestionarea riscului de credit. Acoperirea creditelor neperformante cu provizioane
specifice şi garanţii ipotecare este în continuare la un nivel confortabil, de 127,01%, în
conformitate cu apetitul de risc al Băncii. Soldul total al provizioanelor este de 1.779 milioane
lei la data de 31.12.2017, în scădere cu 18% faţă de anul precedent. Provizioanele pentru
riscuri şi cheltuieli cuprind în principal provizioane pentru litigii şi pentru alte riscuri preluate
prin fuziunea cu Volksbank România şi sunt în sumă de 269 milioane lei.
Dintre indicatorii monitorizaţi de Banca Naţională a României prin sistemul de
supraveghere prudenţială, cei mai semnificativi pentru caracterizarea evoluţiei Băncii sunt
prezentaţi mai jos:

25
 Indicatorul de solvabilitate este la un nivel confortabil de 21,10%, cu profitul anual
inclus. S-a păstrat un nivel adecvat al capitalului şi al indicatorilor financiari generali, în
conformitate cu practicile de prudenţă bancară.
Apetitul la riscul credit stabilit apriori pentru anul 2017 a fost „mediu”.
Anul 2016
Indicatorul de solvabilitate este la un nivel confortabil de 19,02%, cu profitul anual
inclus. S-a pastrat un nivel adecvat al capitalului si al indicatorilor financiari generali, in
conformitate cu practicile de prudenta bancara. Indicatorii de rentabilitate a activelor si a
capitalurilor au evoluat pe un trend pozitiv.
Raportul credite/depozite a fost de 70,2% la sfarsitul anului 2016, volumul creditelor
la sfarsitul anului 2016, a fost de 29.380 milioane RON si resursele atrase de la clientela, au
fost de 41.852 milioane RON. In timp ce pentru Banca Transilvania acest indicator s-a situat
in linie cu situatia anilor precedenti, la nivelul sectorului bancar in ansamblu, acest indicator a
continuat sa scada, fiind consemnate noi valori minime istorice, evolutie care reflecta excesul
de lichiditate din economia interna si confirma transformarile structurale din sectorul bancar.
La sfarsitul anului 2016, soldul creditelor brute a Bancii Transilvania este cu 6% mai
mare decat soldul de la finalul anului 2015, desi in anul 2016 s-au scos in afara bilantului
credite in suma de 1.995 milioane RON. In privinta domeniilor in care s-au creat noile
expuneri aceastea au ramas diverse, atat la nivel de sectoare de activitate, cat si privind
grupurile de debitori. 12
Creditele neperformante, cu restante mai mari de 90 de zile, reprezinta 4,62% din
totalul portofoliului de credite al bancii, o imbunatatire semnificativa fata de 9,75%, la
sfarsitul anului 2015, iar rata creditelor neperformante (conform EBA) este de 9,84% la
decembrie 2016.
Acoperirea creditelor neperformante cu provizioane specifice si garantii ipotecare este
in continuare la un nivel confortabil, de 117,47%, in conformitate cu apetitul de risc al bancii.
Soldul total al ajustarilor de valoare este de 2.169 milioane RON la data de 31.12.2016.
Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli cuprind in principal provizioane pentru litigii si
pentru alte riscuri preluate prin fuziunea cu Volksbank Romania si sunt in suma de 432
milioane RON.
In final, apetitul la riscul credit stabilit apriori pentru anul 2016 a fost „mediu”.

26
 Sursa: Banca Nationala a Romaniei, pe baza metodologiei Autoritatii Bancare Europene

[Link]
in-octombrie/

Anul 2015
Anul 2015 a fost cel mai bun an din istoria grupului BT si confirma atingerea
obiectivelor de crestere organica, in paralel cu achizitia si integrarea Volskbank Romania.
Creditele neperformante, cu restante mai mari de 90 de zile, reprezinta 9,75% din
totalul portofoliului de credite in sold la 31 Decembrie 2015, fata de 10,87% cat a fost
inregistrat anul precedent, in continuare fiind insa sub media sistemului bancar din Romania.
In 2015, acoperirea creditelor neperformante cu provizione aferente si garantii
ipotecare este in continuare la un nivel confortabil, de 119%, in conformitate cu apetitul de
risc al bancii.
Indicatorii de prudenta bancara asigura o pozitionare favorabila a bancii in sistemul
bancar. Banca Transilvania are o baza consistenta de resurse atrase, cee ace i-a permis
mentinerea unei rate optime a lichiditatii. Astfel, indicatorul de lichiditate inregistrat in 2015 a
avut valori cuprinse intre 2,26 si 21,08 pe cele 5 benzi de scadenta, cu mult peste nivelul
minim impus de reglementarile BNR.
Indicatorul de solvabilitate este la un nivel confortabil de 22, 26%, cu profitul annual
inclus. S-a pastrat un nivel adecvat al capitalului si al indicatorilor financiari generali, in
conformitate cu principiile bancare.
In ceea ce priveste indicatorii de rentabilitate a activelor si a capitalurilor au evoluat pe
un trend pozitiv.
La sfârșitul anului 2015, soldul creditelor Băncii Transilvania este cu 43,3% mai mare
decât era la finalul anului 2014, în ciuda continuării scoaterii de credite în afara bilanțului în
această perioadă (694 milioane lei). În același timp, totalul resurselor atrase de Banca
Transilvania de la clienți este cu 27,8% peste nivelul de la sfârșitul anului 2014. Creditele

27
neperformante, cu restanţe mai mari de 90 de zile, reprezintă 9,75% din totalul portofoliului
de credite al BT.
Anul 2014
Politica de provizionare prudenta: gradul de acoperire a creditelor neperformante la
sfarsitul anului 2014 este de 126,5%

La sfarsitul anului 2014, activele bancii totalizeaza 35.645 milioane lei, soldul
creditelor este cu 5,3% mai mare decat era la finalul anului 2013, iar totalul resurselor atrase
de Banca Transilvania de la clienti este cu peste 16,4% peste nivelul de la sfarsitul anului
2013.

In anul 2014 au fost acordate, atat companiilor, cat si persoanelor fizice, 146.000 de
credite noi, in valoare totala de 9.095 milioane lei.

BT a pastrat in decursul ultimilor ani politica de creditare prudenta, punand accent pe

dispersia riscurilor. Creditele neperformante, cu restante mai mari de 90 de zile, reprezinta
10,87% din totalul portofoliului de credite al Bancii Transilvania, la sfarsitul anului 2014, in
continuare fiind sub media sistemului bancar din [Link] pastrarea gradului de
acoperire a creditelor neperformante cu provizioane, chiar si in conditiile in care o parte din
creditele integral provizionate au fost scoase in afara bilantului, BT a inregistrat in anul 2014
cheltuieli nete cu provizioanele pentru active si angajamente de creditare de 638 milioane lei.
Acoperirea creditelor neperformante cu provizioane aferente si garantii ipotecare reprezinta in
continuare peste 126,5%, valoare pastrata peparcursul ultimilor doi [Link] total al
provizioanelor este de 2.474 milioane lei, la data de 31.12.2014, reprezentand 12,4% din
totalul creditelor.

In ceea ce priveste solvabilitatea bancii, aceasta este de 17,35%, luand in considerare

profitul anului.

CONCLUZII

În România, activitatea de vânzare a creditelor neperformante a avut o intensitate

semnificativă, ceea ce a condus la un număr și un volum ridicate de expuneri care au ieșit din
bilanțul băncilor și au intrat în bilanțul entităților specializate în colectarea creanțelor.

Reducerea expunerilor neperformante în România a fost favorizată de o serie de

caracteristici specifice:

- un grad ridicat de acoperire cu provizioane a creditelor neperformante;

- o capitalizare adecvată a băncilor;

28
 - un consens la nivelul instituțiilor de credit pentru realizarea exercițiului de
rezoluție la nivelul acestor credite.

Rata creditelor neperformante s-a diminuat cu 0,7 puncte procentuale de la data

aferentă ultimului Raport (septembrie 2018) până la 4,9 la sută în martie 2019, pe fondul
continuării procesului de curăţare bilanţieră (Grafic 3.12, Grafic 3.13). De-a lungul ultimilor
ani, sectorul bancar din România a realizat una din cele mai rapide reduceri a ratei creditelor
neperformante între țările din UE. Nivelul indicatorului se plasează în banda valorică
intermediară conform criteriilor ABE, fiind însă superior valorii mediei UE (3,2 la sută,
decembrie 2018, Grafic 3.14). Băncile de dimensiune mică prezintă cea mai ridicată asimetrie
a ratei creditelor neperformante și o medie agregată a acestei rate superioară băncilor medii
sau mari, asociindu-se inclusiv cu un nivel ceva mai scăzut de acoperire cu provizioane
(Grafic 3.15). Așadar, băncile mici au o predispoziție mai scăzută de a realiza curățarea
bilanțieră comparativ cu băncile de dimensiune mai mare.

Evolutia ratei creditelor neperformante

Evitarea şi minimizarea riscului se realizează prin luarea unor decizii şi găsirea unor
tehnici juridice cât mai coerente. Minimizarea riscurilor suportate de către bancă contribuie la
minimizarea pierderilor înregistrate de către bancă şi maximizarea rentabilitătii acesteia.
Pentru diminuarea riscurilor, unitătile bancare trebuie să efectueze obligatoriu analiza
financiară a clientului ceea ce presupune analiza ciclului capitalului circulant, analiza
indicatorilor de performantă, analiza gradului de îndatorare şi analiza lichidităţii societătii
care solicită creditul.

Evitarea riscurilor de creditare poate fi realizată direct de la nivelul conducerii. Astfel

dacă membrii conducerii îşi respectă întotdeauna angajamentele, oferă informatii de calitate şi
credibile, contribuie la menţinerea relaţiilor, au experienţă şi calităti profesionale bune, sunt
buni vizionari, efectuează un control excelent, nu îşi asumă riscuri inutile şi au o reputatie
bună pe piată atunci riscul este foarte scăzut, şi uşor de evitat.

29
 BIBLIOGRAFIE

1. Apostu T., Predut A. S., (2014), Riscul de credit, Colecţia de working papers ABC-UL
LUMII FINANCIARE, Academia de studii econimice, Bucuresti,
[Link]
f accesat la 05.11.2019;
2. Anghel M., et al, (2016), Model de analiza a riscului de credit, Revista Română de
Statistică - Supliment nr. 5 / 2016, [Link]
content/uploads/2016/06/rrss_05_2016_a04_ro.pdf

30
3. Anghelache C., (2017), Analiza riscurilor bancare în contextul acordurilor Basel,
Romanian Statistical Review - Supplement nr. 12 / 2017
[Link]
A5_RO.pdf
4. Raport de Transparenta Grup BCR 2018

5. Raport anual 2015, Banca Comercială Română

6. Raport anual 2016, Banca Comercială Română
7. Raport anual 2017, Banca Comercială Română
8. Raport anual 2018, Banca Comercială Română
9. Caiete de studii nr. 48, Intermedierea financiară: probleme și posibile soluții, BNR
10. [Link]
11. Cezar B., Nicolae D., Constantin F.– „Monedă, Credit, Bănci”, ed. Didactica si
Pedagogica, Bucureşti 1995;
12. Cezar B., Dardac N., „Riscuri bancre. Cerinţe prudenţiale. Monitorizare”, ed.
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 2000;
13. Bătrâncea I., Bejenaru A., Ioan Trenca, Sorin N. Borla - "Analiza Performanţelor şi
Riscurilor Bancare", Ed. Risoprint 2008.
14. Aurel B., Octavian B,, „Orientări în activitatea bancară contemporană”, ed. Expert,
Bucureşti, 2000.
15. Claude S., „Băncile”, ed. Humanitas, Bucureşti, 1993.

16. Roxana D. – „Implementarea Basel 2 In Sistemul Bancar Românesc - Cerinţă a

Activării Competitive In Spaţiul European."
17. Vasile D., „Gestiune bancară”, Ediţia a II-a, ed. Didadctică şi pedagogică, RA
Bucureşti 1999;
18. Helian D. – „Impactul Aplicării Basel 2 Asupra Sistemului Bancar Românesc."

19. Lucian C. Ionescu, „Băncile şi operaţiunile bancare”, ed. Economică, Bucureşti 1998

31