UNIVERSITATEA DE VEST VASILE GOLDIS FACULTATEA DE STIINŢE SOCIO-UMANE SI EDUCAȚIE

FIZICĂ ȘI SPORT

Normalitatea,
comportament normal
Pop ( Demsea) Clara Ruxandra

Psihologie An I
3/26/2018

Indr. Conferentiar [Link] Popa

Normalitatea, comportament normal

Normalitatea, sau sanatatea mentala este o multitudine de parametri ai

vietii organice si sociale aflati in echilibru dinamic , ce se proiecteaza pe modelul
genetic al existentei individuale, nealterat functional si morfologic , in istoria sa
vitala. Aceasta manifestare a sanatatii psihice este data de viziunea realist-logica
asupra lumii si de existenta unei discipline psihologice si sociale , impachetata in
bucuria de a trai si a experimenta, un echilibru intre introversie-extroversie.
Principalul obiect de lucru al medicinei pare a fi diferenta normal/patologic.
In dictionarul LAROUSSE normalitatea este definite ca o notiune relativa , care
variaza de la un mediu socio-cultural la altul, cu precizarea ca “ in medicina exista
tendinta de a asimila omul normal individului perfect sanatos, individ care,la drept
vorbind, nu exista.”( SILLAMY N., 1995)
Cuvantul normal provine din latinescul “norma”( unghi drept), adica nici
prea la dreapta, nici prea la stanga ci varianta echilibrului fiind cea de mijloc.
Acest termen de normal este un calificativ implicand o valoare , si un termen
descriptiv indicand o medie.
Prelipceanu D. arata ca, in sens general nevoia de normalitate deriva si
exprima nevoia umana de ordine. Tot el arata ca norma este o convetie umana
larg impartasita social, si deriva din aprecierea, din valorizarea comuna a unor
stari si fapte sociale. Din punc de vedere valoric norma este o apreciere despre
ceva, realizata in colectiv,transformata in imperativ
.Dupa ELIS si DIAMOND avem urmatoarele criterii de normalitate:
[Link] clara a Eului personal
[Link] de orientare in viata
[Link] inalt de toleranta la frustrare
[Link] in gandire si actiune
5. autoacceptare
[Link] si gandire antiutopica
[Link] responsabilitatii pentru tulburarile sale emotionale
[Link] in activitati creatoare
[Link] moderata si prudenta in activitati riscante
[Link] clara a interesului social
[Link] realista

1
[Link] incertitudinii si capacitatea de ajustare a acesteia
[Link] placerilor immediate cu cele de perspectiva

Normalitatea ca sanatate este extrem de complicat de explicat datorita greutatii

pe care analiza phihicului uman o ridica. Exista o granita fragila intre doua sisteme
in care unul cauta sa-si creasca , celelalt sa-si scada in permanenta, nivelul
organizational . Karl Marx explica boala ca fiind “viata ingradita in libertatea ei”,
indifferent de aspectul la care se refera biologic, social sau existential. Henri Ey
foloseste aceasta explicatie si ii gaseste aplicabilitate in psihiatrie , spunand ca
bolnavul mintal este privat atat de libertatea exterioara , cat si de cea interna.
Orice boala nu este decat o gresala in organizarea scenei pe care se joaca piesa
importanta a fiecarui individ, si anume propria sa viata. Orice boala
dezorganizeaza individul in propria sa normalitate ,impiedicandu-l pe acesta pe
drumul sau existential.
Psihopatologia este mai greu de sesizat decat o plaga sau o anomalie
biochimica , dar perceptia ei se face, de catre specialist, dupa aceleasi reguli ale
cunoasterii diferentiale, aparand ca o tulburare a organizarii.
Normalitatea ca ca valoare medie se bazeaza pe descrierea statistica a
fenomenelor biologice, psihologice si sociale conform repartitiei gaussiene. Din
acest punc de vedere cu cat un fenomen este mai frecvent cu atat poate fi
considerat mai “normal”, iar cu cat este mai rar , mai indepartat de media
statistica , cu atat apare ca fiind anormal. Aceasta abordare descrie fiecare individ
in termenii evaluarii generale si ai unui scor total. Se intampla in anumite cazuri ca
unele fenomene absolut normale sa capete aspectul anormalitatii ( [Link]
AB IV,RH negativ), iar unele fenomene anormale sa capete aspectul normalitatii
( caria dentara, infectii).
In cazul psihopatologiei normalul nu pare semnificativ , ca norma statistica,
abaterile de tip cantitativ fiind pe al doilea plan fata de cele calitative. Partea
dificila apare atunci cand anormalitatea este reprezentata de un cumul complicat
de abateri cantitative care impreuna, alcatuiesc un dosar clinic distinct,planuri
diverse care se intrepatrund amestecandus-se fizic si psihic exemplu: emotii
puternice vis-à-vis de o situatie incerta care se manifesta si prin dureri de stomac
si prin tensiune arteriala ridicata.
Din punct de vedere utopic normalitatea este perceputa ca o imbinare
echilibrata, armonioasa si optimala a aparatului mintal, avand drept rezultanta o
functionalitate optima. Fiecare socio-cultura creaza in randul indivizilor un model
ideal spre care se aspira, tipul ideal al functionalitatii mentale.

2
 Freud [Link] despre normalitate : “Un Eu normal este,ca si normalitatea
in general, o fictiune ideala.”
Cloutier [Link] despre conceptual de sanatate mintala ca “ nu poate fi
inteles decat prin sistemul de valori al unei colectivitati.”
O serie de alti autori aducand critica valorii normalului ideal, au aratat
marile lui deficient dar si faptul ca in cadrul analizei normalului statistic, se
infiltreaza judecati de valoare. Willard afirma in 1932 ca societatea este cea care
hotaraste daca un om este nebun sau sanatos.
Paulo Coelho incercand sa stabileasca limita dintre nebunie si normalitate
afirma ca:” Realitatea este ceea ce majoritatea considera ca trebuie sa fie, nu
neaparat lucrul cel mai bun si nici macar ce mai logic, ci ceea ce s-a adaptat
dorintei collective.
Normalitatea ideala defineste felul in care individul si comunitatea
considera ca persoana ar trebui sa fie .

Conceptii psihanalitice despre normalitate

[Link] Normalitatea este o fictiune ideala,fiecare Eu este psihotic, intr-un
anumit moment, intr-o masura mai mare sau mai mica.
[Link] Normalitatea absoluta nu poate fi obtinuta, deoarece persoana
normala trebuie sa fie pe deplin constienta de gandurile si
sentimentele sale.
E. Erikson Normalitatea este capacitatea de a fi stapan pe
perioadele vietii: incredere/neincredere, autonomie/indoiala,
initiativa/vinovatie, activitate, productie/inferioritate,
identitate/confuzie de rol,creatie/stagnare, integritatea
Eului/disperare
[Link] Capacitatea persoanei de a dezvolta sentimente sociale si de a fi
productiva /creative este legata de sanatatea mintala , capacitatea
de a muncii creste stima de sine si face persoana capabila de a se
adapta.
Pentru a pute fi considerat normal, un individ trebuie sa se incadreze in
dezvoltarea sa, in coordonatele sistemului din care face parte, adaptarea fiind un
reper important in evaluarea comportamentului uman .
Campbell arata ca “ diversele cai pe care individul le urmeaza cu intregul
sau echipament, cu echilibrul si dificultatile sale interioare, cu experienta din
trecut si cu cea din present, pentru a se adapta la viata pe care este chemat sa o

3
traiasca “ reprezinta domeniul de studiu al psihiatriei si psihiatrului. Astfel
tulburarile de adaptare ale persoanei la “ situatia totala”raman problema
fundamentala, alaturi de functiile prin care acestea se realizeaza.
Meyer A. va definii boala mintala ca o adaptare grasita, insuficienta sau
inadecvata, iar psihanaliza va sustine acest punct de vedere.
Normalitatea este reprezentata printr-o constiinta clara “continand”
inconstientul , si care da posibilitatea dezvoltarii activitatilor superioare care
garanteaza libertatea umana.

4
Bibliografie

Florin Tudose, Catalina Tudose, Letitia dobranici………Tratat de psihopatologie si

psihiatrie pentru psihologi……….[Link]
Internet………….Normalitate si anormalitate psihica si Psihologica