I.

ISTORIA MUZICII UNIVERSALE ŞI ROMÂNEŞTI

A. ISTORIA MUZICII UNIVERSALE
1. Cultura muzicală a Evului Mediu:
- muzica gregoriană - de la cantus planus, primele genuri polifonice (conductus, cantus gemellus etc), până la
momentul Ars Antiqua;
- muzica bizantină - ehuri, caracteristici , genuri;
- muzica laică medievală - genuri specifice muzicii trubadurilor, trouverilor, minnesängerilor (arta cavalerească,
pastorala etc).

2. Renaşterea muzicală: estetica înnoirii de limbaj, caracteristici şi cronologia perioadei. Genurile muzicale şi
caracteristicile lor: madrigalul, motetul, missa, chansonul francez, liedul german. Evoluţia muzicii începând cu
secolul al XIV-lea; de la “Ars nova”, la Şcoala franco-flamandă (caracteristici, genuri, reprezentanţi, importanţă).
Apariţia operei (dramma per musica); context istoric, caracteristici, reprezentanţi ai Cameratei florentine.
Claudio Monteverdi, Ch. W. Gluck reprezentanţi al genului.

3. Stilul instrumental concertant în creaţia secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea; creatori ai
preclasicismului muzical şi genurile reprezentative: suita, sonata, concerto-grosso. Importanţa creaţiei
compozitorilor: [Link], [Link], [Link] etc. Opera barocă şi reprezentanţii ei: H. Purcelle, G. Fr.
Haendel. Personalitatea lui [Link]; scriitura polifonică şi genurile reprezentative creaţia instrumentală,
importanţa temperanţei sonore. Creaţia vocal-instrumentală şi reprezentanţii de seamă:G. Fr. Haendel, J. S. Bach.

4. Opera în secolul al XVIII-lea: opera seria şi opera buffa; conturarea formelor lirico-dramatice naţionale
(singspielul german, vodevilul şi opera comică franceză, opera buffă italiană, opera engleză The Beggar’s
opera).

5. Premise ale apariţiei clasicismului muzical; de la [Link] la fiii lui [Link]; caracteristicile şi
reprezentanţii Şcolii de la Mannheim. Apariţia şi evoluţia sonatei, simfoniei şi a genurilor muzicii de cameră,
estetica limbajului. Cristalizarea genului simfonic. Evoluţia operei. Personalitatea creaţia şi importanţa
compozitorilor J. Haydn, [Link], [Link] Beethoven.

6. Romantismul - curent artistic şi muzical: cronologie, trăsături generale, forme şi genuri predilecte (inclusiv
programatismul), virtuozitatea instrumentală (evoluţia şi perfecţionarea instrumentelor, importanţa pianului).
Date din biografia artistică şi creaţia muzicală aparţinând compozitorilor secolului al XIX-lea: [Link], H.
Berlioz, [Link], [Link], [Link], [Link], [Link], [Link], [Link] etc. Şcolile muzicale
naţionale europene: rusă, nordică, poloneză, cehă, ungară, spaniolă, românească: caracteristici, genuri predilecte
şi compozitorii reprezentativi.

7. Diversitatea stilistică la sfârşitul sec. al XIX-lea şi începutul [Link] XX-lea; verism, impresionism, neo-
clasicism, post-romantism, expresionism etc. Compozitori reprezentativi: C. A. Debussy, R. Strauss, K. Orff, A.
Honneger, A. Schönberg, A. Webern, A. Berg etc. A doua înflorire a culturilor naţionale în secolul XX şi
reprezentanţii lor; simfonismul francez şi austro-german: C. Franck, A. Bruckner, G. Mahler.

8. Orientări stilistice şi opţiuni creatoare în muzica contemporană: muzica concretă şi electronică,

aleatorismul, constructivismul, muzica stockhastică, sisteme muzicale de sinteză etc. Compozitori reprezentativi
în secolul XX: G. Enescu, I. Stravinsky, [Link], O. Messiaen, K. Stockhausen, P. Boulez, Y. Xenakis, J. Cage
ş.a.

9. Muzica uşoară, a secolului al XX-lea; valoare şi kitsch; impactul în plan socio-cultural pe termen scurt,
mediu şi lung al promovării sau ignorării “muzicii noi”, exemple.

1
 B. ISTORIA MUZICII ROMÂNEŞTI
1. Geneza şcolii muzicale naţionale - rezultat firesc al imperativelor social-politice ale epocii;
- realitatea românească şi inspiraţia folclorică
- factori determinanţi ai identităţii naţionale. - locul şcolii noastre naţionale în contextul muzicii universale.

2. Muzica românească de factură cultă în secolul al XIX lea: influenţe folclorice, bizantine şi apusene, genuri,
tematici, reprezentanţi, exemple:

3. G. Enescu – personalitate complexă a culturii româneşti şi universale. Biografie şi creaţie; importanţa

compozitorului, interpretului, pedagogului în context cultural naţional şi universal.

4. Apariţia şi evoluţia şcolii muzicale naţionale de compoziţie; surse de inspiraţie, genuri muzicale predilecte
(vocal, coral, cameral, simfonic, operă) şi compozitori reprezentativi.

5. Viaţa muzicală românească în prima jumătate a secolului XX: instituţii muzicale, viaţa concertistică etc.
Creatori şi genuri abordate: exemple.

6. Mijloace artistice, procedee stilistice şi semnificaţii în creaţia muzicală românească din a doua jumătate
a [Link]: A. Stroe, Şt. Niculescu, I. Olah, [Link], W. Berger, alţi reprezentanţi ai şcolii muzicale
contemporane româneşti.

II. FORME ŞI GENURI MUZICALE

1. Principalele forme muzicale (lied, rondo, fuga, variaţiunea, sonata) şi analiza acestora : exemple.

2. Aspecte structurale ale muzicii în creaţia contemporană românească şi universală.

3. Genurile muzicale: vocale, corale, instrumentale, vocal-instrumentale şi opera; caracteristicile şi analiza

acestora.

2
 III. DIDACTICA SPECIALITĂŢII
1. Curriculum Naţional : terminologie, structura planurilor de învăţământ, a programelor şcolare, curriculum
la decizia şcolii, cicluri curriculare.
2. Procesul de învăţământ ca relaţie între predare-învăţare-evaluare. Caracterul formativ- educativ al procesului
de învăţământ:
 lecţia de educaţie muzicală specializată: specificul acesteia;
 formarea şi dezvoltarea deprinderilor specifice educaţiei muzicale specializate (funcţie de specialitate)
exemple;
 etapele pregătirii unei lucrări muzicale (instrumentale / vocale/ ansambluri )
 formarea şi dezvoltarea memoriei muzicale a elevilor;
 organizarea şi îndrumarea studiului individual;
 pregătirea psihologică a elevilor în vederea apariţiei în public; cu exemple din practica personală;
 pregătirea pentru performanţă;
3. Proiectarea lecţiei de educaţie muzicală specializată -demers de organizare anticipată a activităţii didactice:
 cunoaşterea programei (lecturare, asimilare) în perspectiva corelării între conţinut - activitate de învăţare -
competenţă;
 proiectarea lecţiei de educaţie muzicală specializată, prin prisma realizării competenţelor;
 model de proiectare pentru desemnarea activităţilor de învăţare în care vor fi implicaţi elevii, a selectării
resurselor cele mai eficiente;
 strategii didactice de realizare a conţinuturilor programei, conforme cu etapele de predare a orei de
educaţie muzicală specializată: procedee de predare a tehnicii instrumentale/ vocal, a textului muzical
( structură, corelare tehnică instrumentală cu interpretarea, etc). a conţinuturilor teoretice etc.
 constituirea demersului didactic pentru realizarea unui învăţământ centrat pe elev prin formarea de
competenţe, stabilite de programa şcolară.
4. Metode şi mijloace didactice specifice:
 metode de învăţământ adecvate lecţiei de educaţie muzicală specializată ; exemple
 demonstrarea eficienţei aplicării metodei de învăţământ;
 importanţa utilizării mijloacelor de învăţământ necesare pentru realizarea unei lecţii de calitate;
 clasificarea pe diverse criterii, a mijloacelor necesare pentru realizarea educaţiei muzicale specializate
( mijloace audio, video, internet etc)
5. Criterii de selectare a repertoriului:
tehnica instrumentală/ vocală necesară redării juste melodico-ritmice a lucrărilor muzicale în funcţie de
particularităţile psihofizice ale elevului/ elevilor.
6. Audiţia muzicală - act de educare a sensibilităţii auditive, afective, de formare a capacităţii de selectare a
valorilor muzicale şi de dezvoltare a personalităţii elevului viitor muzician:
 locul audiţiei muzicale în lecţia de educaţia muzicală specializată, cu exemple ;
 mediul sonor ca premisă a formării şi dezvoltării gustului estetic, personalităţii etc;
 repertoriul de audiţii muzicale, procedee de audiţie activă cu muzică de genuri şi stiluri diferite pentru
formarea gândirii critice şi autonome á viitorului muzician;
 corelarea cu mijloace de expresie ale altor discipline (literatură, istorie, geografie, educaţie plastică,
educaţie vizuală, religie, scenografie, arta costumelor, istoria artelor, artă dramatică etc ;
7. Creativitatea în lecţia de educaţie muzicală:
 modalităţi de dezvoltare a creativităţii; exemple
 elemente specifice educaţiei muzicale specializate ce contribuie la formarea gândirii critice, reflexive,
autonome şi creative;
 raportul dintre asimilarea cunoştinţelor şi formarea competenţelor în vederea dezvoltării personalităţii
interpretative;
8. Evaluarea la ora de educaţie muzicală:
 rolul evaluării în procesul de învăţământ şi în special în lecţia de educaţie muzicală specializată;
 tipuri de evaluare specifice lecţiei de educaţie muzicală;
 instrumente de evaluare specifice lecţiei de educaţie muzicală specializată;
9. Dinamica relaţiei profesor-elev în procesul de învăţământ:
 caracteristicile şi semnificaţiile educaţionale ale relaţiei profesor - elev
 tipuri de relaţii.
Notă: Toate temele prezentate în capitolul de didactica specialităţii vor fi tratate în funcţie de specialitatea
candidatului şi vor cuprinde exemple din practica personală.
3