FUNDAMENTELE PEDAGOGIEI
TEMA NR. 3
Precizaţi contribuţiile behaviorismului în domeniul obiectivelor şi metodologiei instruirii.
Behaviorismul este o teorie educaţională construită pe credinţa că comportamentul uman
este răspunsul organismului la stimuli externi. Educaţia poate fi realizată optim respectiv
comportamentele elevilor pot fi modificate într-un mod social acceptat prin modificarea
condiţiilor învăţării.
Behaviorismul se canalizează predominant spre predictibilitatea şi controlul
comportamentului uman, nu prin manipularea individului, ci manipulând mediul (Webb, ş.a.
1996).
Principiile explicative ale behaviorismului şi obiectivele sale se bazează pe faptul că
obiectivele psihologiei sunt de a emite predicţii asupra răspunsului pornind de la stimul şi să
explice natura stimulului pornind de la răspuns, comportamentul fiind o reacţie de răspuns la un
stimul din mediu, toate comportamentele sunt obiective şi observabile, toate comportamentele au
o cauză, oamenii caută întotdeauna întărirea pozitivă şi evită pedeapsa, profesorul trebuie să
organizeze condiţiile în care are loc învăţarea, iar elevii vor învăţa cel mai bine dacă se utilizează
întăriri planificate cu grijă.
Profesorul behaviorist formulează obiectivele operaţionale be baza clarificării
comportamentului pe care acesta îl aşteaptă de la elev şi apoi transpune obiectivele propuse în
proceduri sau algoritmi de lucru pentru a fi atinse, astfel obiectivele trebuie să fie observabile şi
măsurabile ale comportamentului. Behavioriştii promovează învăţarea elevilor de a-şi înregistra
propriul progres. În concluzie, în teoria behavioristă obiectivele se bazează pe obţinerea
controlului comportamentului.
Metoda de predare utilizată pentru atingerea obiectivelor stabilite se bazează pe intruirea
programată, prin care elevii răspund unor întrebări despre o unitate de curs studiată în ritm
propriu, îşi verifică răspunsurile şi avansează doar după ce au dat răspunsurile corect, avantajul
fiind oferirea unei întăriri imediate. Pentru un bun management al clasei, profesorul behaviorist
trebuie să monitorizeze şi să observe atent clasa (identificarea unor comportamente neadecvate),
să utilizeze recompense şi pedepse, să stabilească clar temele de realizat şi să menţină ritmul
activităţii, behaviorsimul fiind larg utilizat în educaţia specială şi cea primară (Webb, ş.a. 1996).
Instruirea programată ca şi metodă, se bazează pe următoarele principii didactice:
-principiul divizării materiei de studiu în „paşi” informaţionali şi acţionali relativ mici,
pentru a uşura succesul învăţării individuale
-principiul participării şi învăţării active, determinând fiecare elev să recepteze şi să
înţeleagă materia parcursă şi să participe la oferirea unor răspunsuri la întrebări, formulate corect
-principiul repetării integrate şi întăririi imediate a cunoştinţelor, pentru fixarea materiei
noi
-principiul respectării ritmului individual de învăţare, având posibilitatea să reia studiul
până reuşeşte să recepteze, înţeleagă şi să aplice cunoştinţele noi în corelaţie cu cele anterioare
-principiul asigurării progresului gradat al performanţelor în pregătire,prin introducerea
gradată a complexităţii şi dificultăţilor materiei de studiu
-principiul conexiunii inverse (feedback-ului) (Ioan Bontaş, Ştiinţe umaniste pedagogice,
editura ALL).
În concluzie, behaviorsimul se bazează pe recunoaşterea celor mai eficienţi întăritori
pentru comportamentele elevilor, utilizând obiective comportamentale şi instruire programată.